Căderea Gallipoliului

Asediul Gallipoliului

Imperiul Bizantin în 1354.

Informații generale

Perioadă	martie 1354
Loc	peninsula Gallipoli, Turcia 40°24′N 26°42′E ({{PAGENAME}}) / 40.4°N 26.7°E
Rezultat	Victorie otomană

Beligeranți

Imperiul Bizantin

Imperiul Otoman

Conducători

Nimeni

Suleiman Pașa

Căderea Gallipoliului a fost cucerirea otomană a peninsulei europene Gallipoli în martie 1354. După ce a suferit o jumătate de secol un șir de înfrângeri în fața turcilor, bizantinii și au pierdut aproape toate posesiunile din Anatolia. Accesul la Marea Egee și Marmara a însemnat că turcii ar putea pune în aplicare cucerirea Peloponezului, Greciei, Serbiei și Ungariei.

Campania

În timpul războiului civil bizantin din 1352-1357, mercenarii turci aliați cu împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino au jefuit cele mai multe așezări din Tracia bizantină, ca 1352 să le fie acordată mic cetate Tzympe, din apropriere de Gallipoli.^[1]^[2] Pe 2 martie 1354, zona a fost lovită de un cutremur care a devastat sute de sate și orașe.^[3] Aproape fiecare clădire din Gallipoli a fost distrusă, determinându-i pe locuitorii greci să evacueze zona. În termen de o lună, Suleiman Pașa, fiul lui Orhan, a capturat Gallipoli, fortificând și populând rapid cu familii turce aduse din Anatolia.^[1]

Urmări

Ioan al VI-lea a încercat să răscumpere Gallipoli de la sultanul Orhan, dar a fost refuzat. Sultanul a susținut că nu a luat cetatea cu forța și nu ar putea renunța la ceva dăruit de Allah.^[4] Mulți locuitori din Constantinopol s-au panicat la gândul unui posibil asediu otoman. Din acest motiv, poziția lui Cantacuzino a devenit instabil, fiind răsturnat în noiembrie 1354.^[3]

Gallipoli a devenit capul de pod care le-a deschis turcilor Europa.^[5] În mai puțin de zece ani, aproape toate așezările din Tracia bizantină au căzut în mâinile dinastiei Osman, inclusiv Adrianopol.^[3]

Note

^ ^a ^b Nicolle, David and Hook, Adam. Ottoman Fortifications 1300–1710. Osprey Publishing, 2010. Accessed 3 Sept 2011.
^ Goffman, Daniel. The Ottoman Empire and Early Modern Europe. Cambridge University Press, 2002. Accessed 3 Sept 2011.
^ ^a ^b ^c Ostrogorsky, George. History of the Byzantine State, pp. 530–537. Rutgers University Press (New Jersey), 1969.
^ Norwich, John. A Short History of Byzantium, p. 348. Alfred A. Knopf (New York), 1997.
^ Vasiliev, Alexander. History of the Byzantine Empire, 324–1453, 2nd ed, p. 622. (Madison), 1952.

[Nicolle-1] Nicolle, David and Hook, Adam. Ottoman Fortifications 1300–1710. Osprey Publishing, 2010. Accessed 3 Sept 2011.

[2] Goffman, Daniel. The Ottoman Empire and Early Modern Europe. Cambridge University Press, 2002. Accessed 3 Sept 2011.

[Ostro-3] Ostrogorsky, George. History of the Byzantine State, pp. 530–537. Rutgers University Press (New Jersey), 1969.

[4] Norwich, John. A Short History of Byzantium, p. 348. Alfred A. Knopf (New York), 1997.

[5] Vasiliev, Alexander. History of the Byzantine Empire, 324–1453, 2nd ed, p. 622. (Madison), 1952.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]