Columna lui Marc Aureliu

Columna lui Marc Aureliu
Poziționare
Coordonate	41°54′03″N 12°28′48″E ({{PAGENAME}})
Localitate	Roma
Metropolitan city of Italy	Metropola Roma[*]​
Țara	Italia
Edificare
Data începerii construcției	193 d.Hr.

Columna lui Marc Aureliu a fost ridicată între anii 180 si 193 ca un dar din partea Senatului și cetățenilor Romei pentru împaratul Marc Aureliu. Columna a fost înălțată în apropiere de templul împăratului, Templul lui Marc Aureliu.

Monumentul ce este cunoscut si sub numele de Columna Aureliana, comemoreaza campaniile militare ale Imparatului Marcus Aurelius impotriva triburilor germanice si sarmatilor, niste triburi nomadice care traiau pe langa Marea Neagra. A fost construita dupa modelul Columnei lui Traian, ce fuseze ridicata cu 80 de ani inainte dupa campaniile de mare succes ale lui Traian in Dacia.Columna Aureliana are aproape 30 de metri inaltime, 100 de picioare romane, si este formata din 28 de blocuri de marmura de Carrara. Este asezata pe un piedestal rectangular care avea aproape 4 metri inaltime si este decorata cu o banda spiralata de basoreliefuri care prezinta evenimente din campaniile militare din nordul Imperiului Roman. Partea de jos prezinta campaniile din 169 si 173 impotriva unor triburi germanice iar partea superioara prezinta campania impotriva sarmatilor dintre anii 174 si 176.

Basoreliefurile sunt mai adancite si mai expresive decat cele de pe Columna lui Traian, dar sunt mai putin rafinate si compozitiile sunt de o calitate inferioara. In interiorul columnei ce are un diametru de 3.7 metri se gaseste o scara in spirala cu 200 de trepte ce duce pana spre o platforma unde se gasea statuia lui Marc Aureliu si a sotiei sale Faustina.

Statuia originala a disparut in secolul al XVI-lea. In 1589 papa Pius al V-lea a asezat o statuie de bronz a Sfantului Pavel in varful columnei. Statuia care-l infatiseaza pe Sfantul Pavel cu o sabie in mana a fost creata de Domenico Fontana si complementeaza statuia Sfantului Petru ce se gaseste pe Columna lui Traian.

Pe piedestal se afla o inscriptie, gravata la cererea papei Pius al V-lea, care atribuie columna in mod eronat lui Antoninus Pius. Ramasitele acelei columne au fost descoperite abia in 1705.

Nu mai exista nicio urma a Templului lui Marcus Aurelius, dar columna Aureliana inca se afla in locul in care a fost amplasata initial. Acum este in centrul unei mici piete dreptunghiulare, care se numeste chiar Piazza Colonna. Piata este marginita de Via del Corso pe o parte si de cateva palazzo de cealalta parte. Intre columna si Via del Corso se gaseste si o fantana construita in 1575 de Giacomo della Porta.Ea este înconjurată de o spirală de tablouri săpate în marmură prin alto-relief, are un capitel doric cu platformă de observațir deasupra și un soclu de 10,10 metri înălțime. Platforma de observație patrată este înconjurată de un grilaj, iar în vârful fusului este plasată statuia Sfântului Paul, care a înlocuit-o pe cea originară a împăratului Marcus Aurelius.Deși înclinat spre cultură și filozofie, Marcus Aurelius a fost nevoit să-și petreacă mare parte din viață în campanii militare.

Pentru că inscripția de consacrare a fost distrusă în evul mediu, nu se știe dacă monumentul a fost construit pe timpul domniei lui Marcus Aurelius (cu ocazia triumfului organizat pentru toate victoriile, în anul 176 e.N, sau după dispariția sa, pe timpul domniei lui Commodus (180-192 e.N). totuși o mărturie privind împrejurimile atestă că monumentul exista în anul 193 e.N. Mai există și posibilitatea ca lucrarea să fi început pe timpul lui Marcus Aurelius și să se fi terminat pe timpul lui Commodus.

In același timp cu această coloană s-au executat și cele opt panouri sculptate care ornează astăyi arcul de triumf al lui Constantin, dar care erau destinate, ca și alte elemente ale acelui arc, unui alt monument al cărui destin nu este cunoscut.Pe timpul Romei antice, coloana se găsea în partea de nord a Câmpului lui Marte, într-o suprafață rectangulară. Pentru amplasamentul ei s-au ous în discuție două ipoteze. Conform uneia dintre ele coloana s-as ridicat între templul lui Hadrianus (probabil Hadrianeum) și templul lui Marcus Aurelius (dedicat de Commodus, fiul său, din care nu mai există nimic astăzi – templu aflat probabil sub Palatul Wedekind). Cea de a doua ipoteză ia în calcul plasarea coloanei în interiorul unei incinte sacre speciale, care nu a lăsat nici ea vreo urmă. Se mai știe că în apropierea coloanei s-a aflat locul incinerării funerare a împăratului.Cu ocazia restaurării din anul 1589, soclul și platforma lui se găseau la peste 3 metri sub nivelul solului.

Coloana se compune din 27, sau 28 de inele de marmură de Carrara, fiecare cu un diametru de 3,70 metri și goale pe interior, unde s-a constituit a scară elicoidală cu 190-200 de trepte până la platforma de la vârf. Ca și în cazul coloanei lui Traianus, scara este luminată de deschideri strâmte ce se pierd din vedere între elementele sculptate ale reliefului în spirală. Spirala exterioară cu tablouri dăltuite în alto-relief, reprezintă o povestire a luptelor lui Marcus Aurelius la frontiera de nord. Istoria luptelor începe cu traversarea Dunării, probabil la Carnuntum. O Victorie desparte poveștile celor două campanii principale. Cronologia exactă a evenimentelor prezentate este contestată astăzi. Se află pe coloană și episodul cu miracolul furtunii cu ploaie violentă, care a salvat trupele romane pe teritoriul quazilor. Romanii au considerat că acea ploaie furtunoasă din ziua unei bătălii aproape dezastroase a fost provocată de divinitate. Creștinii au încercat să o atribuie Dumnezeului lor.Cu toate similitudinile care există în raport cu Coloana lui Traianus, stilul lucrărilor în marmură este cu totul diferit, un stil precursor stilului dramatic al sec.al 3-lea e.N. și strâns legat de stilul arcului de triumf al lui Septimius Severus, edificat puțin mai târziu. Scenele de panouri sunt mai vizibile, iar personajele sunt mai mari decât cele de pe Coloana lui Traianus, relieful este mai accentuat în detrimentul fineței execuției și se observă mâna mai multor sculptori. Ornamentația coloanei reprezintă, în totalitate, o anticipație a evoluției stilului artistic din antichitatea tardivă, o anticipare a stilului plebeian și o expresie artistică a începutului crizei Imperiului Roman, care s-a agravat în sec.al 3-lea e.N. Coloana nu a fost prevăzută nici cu o îngroșare la o distanță de sol, drept corectare optică, corectare care să elimine impresia de concavitate, așa cum s-a aplicat la Coloana lui Traianus.Pe timpul evului mediu, urcarea pe coloană era atât de populară încât dreptul de a percepe un preț de intrare a fost vândut, un timp, la licitații anuale.

La origine, soclul coloanei era ornamentat cu alto-reliefuri, care s-au deteriorat definitiv și nu au mai fost păstrate cu ocazia restaurării decise de papa Sixtus al V-lea (Quint) și realizate de Domenico  Fontana, în 1589. Arhitectul a refolosit atunci elemente de marmură de la Septizodium, ale cărui vestigii urmau a fi demolate. Cu acea ocazie, pe vârful coloanei a fost așezată statuia Sfântului Paul, ca pereche a celei ce reprezenta pe Sfântul Petru pe Coloana lui Traianus (4 octombrie 1588). Statuia Sfântului Paul a fost realizată de Leonardo Sanzana și Tommaso della Porta.

Pe timpul restaurării monumentului și a pierderii ornamentației de pe soclu s-a săpat o nouă dedicație, în care se vorbea de papa Sixtus al V-lea, care a redat frumusețea acestei coloane spiralate, dedicate împăratului Antoninus Pius. Această dedicație eronată nu a fost înlăturată nici în prezent. Pe coloană apar si unități auxiliare de daci.

Cu toate scăderile execuției sculpturale, Coloana lui Marcus Aurelius rămâne unul cele mai valoroase și expresive monumente datorate Romei antice, o podoabă de neprețuit a Romei prezente.