Curtea Constituțională a României
| Curtea Constituțională a României | |
| Fondat | 1992 |
|---|---|
| Țara | România |
| Localizare | Palatul Parlamentului, București |
| Metoda de compunere | 3 membri selectați din partea Senatului 3 membri selectați din partea Camerei Deputaților 3 membri selectați din partea Președintelui României |
| Autorizat de | Constituția României |
| Deciziile sunt contestate | 1992 - 2003: Parlament 2003 - prezent: niciuna |
| Durata mandatului judecătorului | 9 ani |
| Nr. de poziții | 9 |
| Buget | 29.468.000 lei (2023)[1] |
| Website | https://www.ccr.ro/ |
| Președintele Curții Constituționale a României | |
| În prezent | Marian Enache |
| Din | 2022 |
| Mandatul de conducere se termină | 2025 |
 România |
| Autoritatea legislativă în România: |
| Parlament format din: Camera Deputaților Senat |
| Autoritatea executivă în România: |
| Președintele |
| Guvernul |
| Autoritatea judecătorească în România: |
| Înalta Curte de Casație și Justiție Curțile de apel Tribunalele Judecătoriile Consiliul Superior al Magistraturii Ministerul Public Sursa: Constituția României |
Curtea Constituțională a României (abreviat CCR) este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.
Atribuții
[modificare | modificare sursă]Atribuțiile Curții sunt următoarele:
- a) se pronunță asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora;
- b) se pronunță asupra constituționalității tratatelor sau a altor acorduri internaționale;
- c) se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului;
- d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial;
- e) soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice;
- f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului;
- g) constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;
- h) acordă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României;
- i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia;
- j) verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni;
- k) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic;
- l) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.
Activitate
[modificare | modificare sursă]Acte ale Curții Constituționale
[modificare | modificare sursă]Actele Curții pot fi împărțite în trei categorii: decizii, hotărâri și avize consultative.
Hotărârile au în vedere vegherea asupra procesului alegerii Președintelui României, a desfășurării referendumurilor (CCR este singura instituție care poate exercita control asupra referendumurilor)[2], a inițiativei legislative a populației, și constatarea factorilor ce ar necesita un interimat. Acestea nu au efecte juridice mai mari decât cele ale unui aviz.[3]
Obiecția de neconstituționalitate
[modificare | modificare sursă]Obiecția de neconstituționalitate face referire la dreptul Curții Constituționale de a desemna o lege ca neconstituțională, înainte de promulgarea acesteia. CCR este unicul organ din România ce are dreptul să o facă. Înainte de promulgare, Curtea poate fi sesizată de Președintele României, președintele uneia dintre cele două Camere ale Parlamentului (Senatul și Camera Deputaților; Curtea poate fi sesizată și de amândoi în același timp), Avocatul Poporului, Guvern, Înalta Curte sau de 50 de deputați ori 25 de senatori. Sesizarea necesită să fie scrisă și elaborată.[4]
Excepția de neconstituționalitate
[modificare | modificare sursă]Excepția de neconstituționalitate face referire la posibilitatea unei persoane de a pretinde neconstituționalitatea unei legi.
După revizuirea Constituției din 2003, Curtea Constituțională primește dreptul expres al formării unei hotărâri asupra unei excepții de neconstituționalitate ridicate. Această schimbare a avut ca rol oferirea posibilității cetățenilor români de a se apăra în fața unei judecăți nedrepte bazate pe o lege neconstituțională.[5]
Președinții Curții Constituționale a României
[modificare | modificare sursă]- Vasile Gionea (1992–1995)
- Ioan Muraru (1995–1998)
- Lucian Mihai (1998–2001)
- Nicolae Popa (2001–2004)
- Ioan Vida (2004–2010)[6]
- Augustin Zegrean (2010–2016)
- Valer Dorneanu (2016–2022)
- Marian Enache (2022–prezent)
Componență
[modificare | modificare sursă]Curtea se compune din nouă judecători numiți pentru un mandat de nouă ani, care nu poate fi prelungit sau reînnoit. Câte trei judecători sunt numiți de către Camera Deputaților, Senat, respectiv de Președintele României. Componența Curții se înnoiește cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani, fiecare din autoritățile competente să efectueze numirile desemnând câte un judecător[7]. Aplicarea acestui sistem de înnoire periodică a fost asigurată, la înființarea Curții, prin numirea primilor judecători pe durate de 3, 6 și 9 ani, pentru fiecare din aceste durate fiind desemnat, în mod corespunzător, câte un judecător din fiecare grupă[7]. În cazul în care unul dintre judecători își încheie mandatul cu mai mult de 6 luni înainte de expirarea termenului pentru care a fost numit, instituția care l-a numit desemnează un nou judecător. Mandatul judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecătorul înlocuit.[8]
Membrii actuali ai Curții
[modificare | modificare sursă]| Numit de | Nume (Funcție) |
Început de mandat | Final de mandat |
|---|---|---|---|
| Senat | Marian Enache (Președinte) |
2016 (2022) |
2025 (2025) |
| Cristian Deliorga | 2019 | 2028 | |
| Laura-Iuliana Scântei | 2022 | 2031 | |
| Camera Deputaților | Attila Varga | 2016 | 2025 |
| Gheorghe Stan | 2019 | 2028 | |
| Bogdan Licu | 2022 | 2031 | |
| Președintele României | Livia Stanciu | 2016 | 2025 |
| Simina Tănăsescu | 2019 | 2028 | |
| Mihaela Ciochină | 2022 | 2031 |
Foști membri ai Curții
[modificare | modificare sursă]- Vasile Gionea (1992–1995)
- Ion P. Filipescu (1992–1995)
- Miklós Fazakás (1992–1995)
- Antonie Iorgovan (1992–1996)
- Viorel-Mihai Ciobanu (1992–1998)
- Mihai Constantinescu (1992–1998)
- Victor-Dan Zlătescu (1992–1998)
- Ioan Muraru (1992–2001)
- Florin Bucur Vasilescu (1992–2001)
- Ioan Deleanu (1995–1996)
- Lucian Stângu (1995–2004)
- Costică Bulai (1995–2004)
- Romul Petru Vonica (1996–2001)
- Nicolae Popa (1996–2004)
- Lucian Mihai (1998–2001)
- Constantin Doldur (1998–2006)
- Gábor Kozsokár (1998–2007)
- Șerban Viorel Stănoiu (2001–2007)
- Petre Ninosu (2001–2008)
- Ioan Vida (2001–2010)
- Nicolae Cochinescu (2001–2010)
- Aspazia Cojocaru (2004–2013)
- Acsinte Gaspar (2004–2013)
- Ion Predescu (2004–2013)
- Tudorel Toader (2006–2016)
- Augustin Zegrean (2007–2016)
- Valentin-Zoltán Puskás (2007–2016)
- Petre Lăzăroiu (2008–2019)
- Iulia Motoc (2010–2013)
- Mircea Ștefan Minea (2010–2019)
- Toni Greblă (2013–2015)
- Simona-Maya Teodoroiu (2015–2019)
- Valer Dorneanu (2013-2022)
- Daniel Morar (2013-2022)
- Mona Pivniceru (2013-2022)
Decizii
[modificare | modificare sursă]Toate deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind, astfel, informații comunicate din oficiu. De asemenea, textul deciziilor poate fi accesat și direct din baza de date, pe pagina de internet a Curții Constituționale, potrivit unor criterii specifice instanței de contencios constituțional, între care obiectul excepției de neconstituționalitate (tipul și nr. actului normativ supus controlului de constituționalitate), nr., respectiv data actului (deciziei), precum și altele.
- Variate decizii ale CCR pe problematica discriminării pot fi consultate aici Arhivat în , la Wayback Machine.
- Jurisprudența CEDO deseori citată în deciziile Curții Constituționale
Controverse
[modificare | modificare sursă]Acuze de colaborare cu Securitatea
[modificare | modificare sursă]Asemeni altor instituții ale democrației postcomuniste, au existat suspiciuni sau chiar verdicte de colaborare cu Securitatea, poliția politică a regimului comunist, pentru anumiți membri ai Curții Constituționale. Astfel, în aprilie 2007, deputatul PIN Cozmin Gușă a relevat presei faptul că doi judecători ai Curții Constituționale din acea vreme (Aspazia Cojocaru și Gábor Kozsokár) ar fi primit din partea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității verdict de colaborare cu Securitatea[9]. CNSAS a confirmat doar în cazul Aspaziei Cojocaru respectivul verdict, dat în unanimitate. Judecătoarea a contestat verdictul, iar câteva săptămâni mai târziu, CNSAS a revenit asupra verdictului, spunând că Aspazia Cojocaru nu a făcut poliție politică[10][11].
Respingerea candidaturii la președinție a Dianei Șoșoacă
[modificare | modificare sursă]Prin HOTĂRÂREA nr.2 din 5 octombrie 2024[12] privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, Curtea Constituțională a decis să admită contestațiile formulate de doamna Amalia Bellantoni și de domnul Mihai Gheorghe Ursa și anulează Decizia Biroului Electoral Central nr.18/D din 3 octombrie 2024 privind înregistrarea candidaturii și a semnului electoral ale doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, cu consecința interzicerii acesteia din a participa la alegeri.
Decizia este criticată de judecătorul în opoziție Laura Iuliana Scântei, care menționează mai multe încălcări procedurale, printre care ca: "Nicio dispoziție constituțională sau legală nu permite Curții Constituționale ca, pe calea interpretării propriei competențe (la rândul ei, expresă și limitativ prevăzută de Constituție si lege), să-și extindă și să completeze sfera atribuției de soluționare cu două noi condiții pentru depunerea candidaturilor, condiții care au o vădită natură subiectivă (întrucât vizează aspecte ce țin de comportamentul, opiniile și declarațiile unei persoane) și care nu au fost prevăzute nici în Constituție, nici în Legea nr. 370/2004 sau Legea nr. 47/1992".[13]
Mai multe persoane publice, printre care Anca Alexandrescu, premierul Marcel Ciolacu, Elena Lasconi, Nicolae Ciucă au criticat sau adus aluzii asupra infectivității soluției CCR.[14][15][16]
Teorii ale conspirației au fost promovate de Antena3, care acuză că decizia CCR a venit ca urmare a unor măsuri promovate de președintele Klaus Iohannis, menit să încurajeze participarea la vot din partea electoratului de dreapta, al PNL, pentru a pedepsi presupusa implicare a PSD în decizia luată.[17]
Crin Antonescu a criticat și el decizia CCR, pe care a privit-o ca fiind o formă de poliție politică, similară cu Garda Revoluționară din Iran.[18]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Buget 2023” (PDF). Curtea Constituțională a României. Accesat în .
- ^ Bădescu, p. 310
- ^ Bădescu, p. 70-71
- ^ Bădescu, p. 67
- ^ Bădescu, p. 68
- ^ Curtea Constituțională are un nou președinte, 9 iunie 2004, Dan Alexandru, Amos News, accesat la 29 noiembrie 2014
- ^ a b Cum dă Ponta cu stângul în "dreptul" lui Năstase. Opera fostului premier, sistemul numirii judecătorilor "politruci" la CC, contestată de "discipol", 30 noiembrie 2011, Marius Vulpe, evz.ro, accesat la 28 decembrie 2011
- ^ „DECIZIA nr. 136 din 20 martie 2018”. CCR. Accesat în .
- ^ Suspendarea lui Basescu depinde de numai 10-15 voturi, 19 aprilie 2007, evz.ro, accesat la 12 decembrie 2011
- ^ Tiriac si Manolescu, fata in fata cu dosarele de Securitate, 27 aprilie 2007, evz.ro, accesat la 11 decembrie 2011
- ^ PIN va da in judecata CNSAS, 30 aprilie 2007, Alexandra-Livia Dordea, evz.ro, accesat la 11 decembrie 2011
- ^ „HOTĂRÂREA nr.2 din 5 octombrie 2024 privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024” (PDF). Curtea Constitutionala Romana.
- ^ Ofițeru, Andreea (), „De ce nu a fost lăsată Diana Șoșoacă să candideze la prezidențiale: are conduită anticonstituțională”, Europa Liberă România, accesat în
- ^ „Ciucă atacă PSD după decizia CCR în cazul Șoșoacă. „Românii înțeleg când cineva dorește puterea absolută în stat"”. www.digi24.ro. . Accesat în .
- ^ Ecopolitic, Redactia (). „Anca Alexandrescu: "De ce Diana Șoșoacă nu a fost un pericol la europarlamentare, iar acum este?"”. Ecopolitic. Accesat în .
- ^ „Elena Lasconi, după anularea candidaturii Dianei Șoșoacă: Pare un vis împlinit pentru Marcel Ciolacu”. www.digi24.ro. . Accesat în .
- ^ „ANALIZĂ Cui folosește, de fapt, scandalul Șoșoacă. Klaus Iohannis, marele câștigător?” (în Romanian). www.antena3.ro. Accesat în .
- ^ „Crin Antonescu e categoric după hotărârea CCR în cazul Șoșoacă: Nu suntem Iran să acceptăm doar candidați care au opinii ortodoxe”. Stiri pe surse. . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bădescu, M., Drept constituțional și instituții politice; Curs universitar, București, Editura Hamangiu, 2023.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Curtea Constituțională a României, Ioan Muraru, Mihai Constantinescu (dr.), Editura Albatros, 1997
