Sari la conținut

Dinesh D'Souza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dinesh D'Souza
Date personale
Născut (63 de ani)[4][5] Modificați la Wikidata
Mumbai, Maharashtra, India Modificați la Wikidata
CopiiDanielle D'Souza Gill[*][[Danielle D'Souza Gill (author and commentator)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii (–)
 India Modificați la Wikidata
Etnieindo-americani[*]​ Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiecomentator politic[*]​
regizor de film
scriitor
jurnalist
politician
politolog[*]​
teoretician al conspirației[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[6] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuSan Diego  Modificați la Wikidata
Alma materColegiul Dartmouth[*]​[1][2]
Patagonia Union High School[*][[Patagonia Union High School (high school in Arizona, United States)|​]][3][2]
St. Stanislaus School[*][[St. Stanislaus School (govt. aided primary & secondary school in Mumbai, India)|​]]
Sydenham College[*][[Sydenham College (College in Mumbai, India)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieThe King's College[*][[The King's College (Christian liberal arts college in New York City)|​]]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Republican  Modificați la Wikidata
Premiigrand prix d'Enseignement et Liberté[*][[grand prix d'Enseignement et Liberté (award)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dinesh Joseph D'Souza (n. , Mumbai, Maharashtra, India) este un indian-american⁠(d) de dreapta,[7][8][9] comentator, autor, regizor și adept al teoriilor conspirative. D'Souza a redactat numeroase lucrări, unele dintre ele fiind bestselleruri pe lista New York Times.[10][11]

În 2012, D'Souza a lansat filmul documentar 2016: Obama's America⁠(d), o polemică anti-Obama bazată pe cartea sa din 2010 The Roots of Obama's Rage. Producția a obținut 33 de milioane de dolari, devenind documentarul conservator cu cele mai mari încasări din toate timpurile.[12][13] Acesta a mai lansat patru documentare pe parcursul următorilor ani: America: Imagine the World Without Her⁠(d) (2014), Hillary's America: The Secret History of the Democratic Party⁠(d) (2016), Death of a Nation⁠(d) (2018) și Trump Card⁠(d) (2020). Filmele și comentariile lui D'Souza au generat controverse însemnate din cauza promovării teoriilor conspirative și a unor afirmații false, dar și din cauza naturii lor incendiare.[14]

Născut în Bombay, D'Souza s-a mutat în Statele Unite prin programul de schimb de experiență⁠(d) și a absolvit Colegiul Dartmouth⁠(d). A fost naturalizat în 1991. Din 2010 până în 2012, a fost președintele The King's College⁠(d) - o școala creștină din New York - până la demisia sa după un presupus adulter.[15]

În 2012, D'Souza a donat 10.000 de dolari pentru campaniei senatorială⁠(d) a lui Wendy Long⁠(d), precizând în scris că 5.000 sunt donați de el și alți 5.000 de soția sa. Acesta le-a cerut altor două persoane să-i doneze lui Long încă 20.000 de dolari, bani pe care i-a rambursat. La momentul respectiv, legea electorală limita donațiile pentru campaniile electorale la 5.000 de dolari pe cap de individ. Doi ani mai târziu, D'Souza a pledat vinovat într-un tribunal federal de contribuții ilegale la o campanie electorală⁠(d).[16][17] Acesta a fost condamnat la opt luni de închisoare într-o casă de tranziție⁠(d) din apropierea domiciliului său din San Diego, liberat condiționat pe cinci ani și o amendă de 30.000 de dolari.[18][19] În 2018, D'Souza a fost grațiat⁠(d) de președintele Donald Trump.[20]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Dinesh Joseph D'Souza[21] s-a născut în Bombay în 1961. Acesta a crescut într-o familie de clasă mijlocie, tatăl său fiind director executiv al companiei Johnson & Johnson, iar mama sa casnică. Aceștia erau romano-catolici goa⁠(d).[22][23][24] D'Souza a urmat cursurile liceului iezuit St. Stanislaus⁠(d) din Bombay.[25] A absolvit în 1976, însă ultimii doi ani de studiu i-a încheiat în cadrul Colegiului Syndenham⁠(d).[26] În 1978, D'Souza călătorește în Statele Unite prin programul de schimb de experiență Rotary Youth Exchange⁠(d) și urmează cursurile școlii publice locale⁠(d) din Patagonia, Arizona⁠(d). S-a înscris mai departe la Colegiul Dartmouth⁠(d) unde a obținut o licență⁠(d) în engleză în 1983 și a fost membru al frăției Phi Beta Kappa⁠(d).[27] În perioada petrecută la Dartmouth, D'Souza a redactat articole pentru The Dartmouth Review⁠(d), o publicație independentă, editată de studenți și subvenționată de Collegiate Network⁠(d).[28] Activitățile sale din cadrul Review au fost criticate deoarece a redactat un articol în care îi menționa pe membrii homosexuali ai organizației studențești Gay Straight Alliance.[29][30]

Dinesh D'Souza alături de președintele Ronald Reagan în 1988.

După ce a absolvit colegiul Dartmouth, D'Souza a devenit editorul unui jurnal lunar numit The Prospect, o publicație finanțată de un grup de absolvenți ai Universității Princeton. Publicația și redactorii săi au creat numeroase controverse în această perioadă, în special după criticarea politicilor acțiunii afirmative ale colegiului.[31]

Din 1985 până în 1987, D'Souza a fost editor colaborator pentru Policy Review⁠(d), un jurnal publicat la vremea respectivă de The Heritage Foundation⁠(d) din Washington, D.C. Într-un articol din septembrie 1985 intitulat „The Bishops as Pawns”, D'Souza a speculat că preoții catolici din Statele Unite⁠(d) erau manipulați de liberalii americani⁠(d) în încercarea de a-i convinge să nu susțină construcția de baze militare în străinătate și intervenționismul american, deși aceștia aveau cunoștințe limitate despre subiectele în cauză[32]

D'Souza a fost consilier în administrația președintelui Ronald Reagan.[33][34] Acesta a fost afiliat cu Institutul American de Întreprinderi⁠(d)și Instituția Hoover⁠(d) din cadrul Universității Stanford.[34][35]

În 1991, D'Souza a fost naturalizat⁠(d).[36]

Convingeri

[modificare | modificare sursă]

D'Souza este considerat drept un neoconservator.[37][38] Acesta definește conservatorismul american drept „conservarea principiilor Revoluției Americane”.[39] În Scrisori către un tânăr conservator, o introducere în ideile conservatoare dedicată tinerilor cititori, D'Souza susține că opiniile sale reprezintă o combinație de elemente ale liberalismului clasic și virtuți antice, în special „convingerea că există standarde morale în univers și că practicarea lor este cel mai bun mod de a avea o viață împlinită și fericită”. Acesta respinge convingerea liberală modernă conform căreia „natura umană este inerent bună” și prin urmare „marile conflicte mondiale ... au loc din cauza unor cumplite neînțelegeri care pot fi rezolvate prin comunicare și prin medierea Națiunilor Unite”.[40]

În cartea Illiberal Education: The Politics of Race and Sex on Campus (1991), D'Souza a susținut că intoleranța față de opiniile conservatoare este comună în multe universități. Acesta consideră că numeroasele probleme sociale din lumea modernă sunt cauzate de „stânga culturală”.

De asemenea, D'Souza este un cunoscut critic al feminismului, iar Bruce Goldner a remarcat într-o recenzie a lucrării Illiberal Education că „are tendința de a caracteriza feministele drept mizantropi care emasculează”.[41]

Religie

[modificare | modificare sursă]

D'Souza a participat la slujbele organizate de biserica evanghelică⁠(d) Capela Calvary⁠(d) din 2000 până în 2010.[42] Deși susține că antecedentele sale catolice sunt importante pentru el, D'Souza precizează, de asemenea, că se simte confortabil cu teologia reformei protestante și se consideră un creștin fără denominație.[43] Un scriitor de apologetică creștină, D'Souza a luat parte al dezbateri împotriva unor atei cunoscuți și critici ai creștinismului pe probleme religioase și morale. Printre aceștia au fost Dan Barker, Christopher Hitchens,[44] Peter Singer,[45] Daniel Dennett,[46] Michael Shermer, David Silverman⁠(d)[47] și Bart D. Ehrman.[48][49]

În calitate de colaborator invitat al Christian Science Monitor⁠(d), D'Souza a susținut că: „Învățăturile morale ale lui Isus nu oferă sprijin – într-adevăr, ele reprezintă o mustrare severă a – nedreptăților istorice săvârșite în numele creștinismului”.[50] Acesta vorbește deseori împotriva ateismului, secularismului și spiritualității lipsite de credință. D'Souza și-a expus opiniile în lucrarea sa din 2007 intitulată Ce este atât de grozav despre creștinism. În 2009 a publicat Life After Death: The Evidence unde susține că există viață după moarte.

D'Souza a abordat și problema islamului. Acesta a declarat în 2007 că gânditorii „islamici radicali” nu au condamnat modernitatea, știința sau libertatea, ci doar sprijinul Statelor Unite pentru „dictatorii seculari din regiune” care neagă „musulmanilor libertatea și controlul asupra propriului destin”.[51] A participat la dezbateri cu Serge Trifkovic⁠(d)[52] și Robert Spencer, ambii considerând islamul „inerent agresiv, rasist, violent și intolerant”. D'Souza l-a etichetat pe Spencer drept „islamofob” și „un polemist productiv” în scrierile sale despre islam.[53] Acesta a atras atenția asupra sprijinului financiar de „100 de milioane de dolari acordat unei moschei care urmează să fie construită lângă locul în care teroriștii au doborât World Trade Center în numele islamului” (i.e. proiectul centrul comunitar islamic și moscheea Park51⁠(d))[54] și asupra faptului că Orientul Mijlociu devine „Statele Unite ale Islamului”.[55]

Teorii conspirative

[modificare | modificare sursă]

D'Souza a promovat mai multe teorii ale conspirației precum faptul că Obama nu s-a născut în Statele Unite[56][57] și că familia Clinton asasinează persoane din anturajul lor care pot oferi informații secrete despre aceștia⁠(d).[58][59] De asemenea, D'Souza a promovat teorii ale conspirației despre finanțatorul evreu George Soros, inclusiv că Soros a colaborat cu naziștii și a sponsorizat Antifa, o mișcare antifascistă de stânga.[60] Într-un interviu din august 2016 pentru GQ, D'Souza a negat că promovează conspirații, declarând: „Nu am promovat niciodată o teorie a conspirației”.[61]

În august 2017, D'Souza a sugerat că manifestația Unite the Right a fost o operațiune sub acoperire.[62] În aceeași lună, acesta a postat pe Twitter că „ar fi interesant să-l vezi” pe Soros „extrădat în Israel și judecat pentru complicitatea sa la atrocitățile naziste” și l-a descris pe acesta drept „băiatul de colecție al lui Hitler”.[63]

După tentativele de asasinare prin corespondență a unor cunoscuți politicieni democrați în octombrie 2018⁠(d), D'Souza a postat pe Twitter: „Pseudovictime ale agresiunilor sexuale. Pseudorefugiați. Acum pseudoatacuri cu bombă prin corespondență”. Acesta a susținut că din moment ce nu era niciun semn de retragere⁠(d) pe coletele cu bombă, acestea n-ar fi fost de fapt expediate.[64][65]

În februarie 2021, după asaltul Capitoliului Statelor Unite, D'Souza a sugerat că participanții erau doar „o grămadă de oameni îngrijorați care se plimbau pe un coridor”.[66] În mai, D'Souza a postat pe Twitter un mesaj despre asalt: „Arata ca o insurecție? O revoltă? O încercare de lovitură de stat? Dacă nu merge ca o rață sau nu vorbește ca o rață, atunci probabil că nu este o rață.” [67]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Dylan Matthews (), Dinesh D'Souza, America's greatest conservative troll, explained (în engleză), Vox, accesat în  
  2. ^ a b Notable Names Database, accesat în  
  3. ^ (PDF), p. 4 https://patagoniaregionaltimes.org/wp-content/uploads/2018/09/prt-may-2014.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Dinesh D'Souza, Babelio 
  5. ^ „Dinesh D'Souza”, Internet Movie Database, accesat în  
  6. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ Jenkins, Nash (). „President Trump Says He's Pardoning Dinesh D'Souza. Who's That, and What Did He Do?”. Time. 
  8. ^ Breuninger, Kevin; Higgins, Tucker (). „Trump will pardon conservative pundit Dinesh D'Souza, who was convicted of campaign finance violation”. CNBC. 
  9. ^ Shugerman, Emily (). „Dinesh D'Souza: Trump 'will give full pardon' to right-wing theorist for campaign finance violations”. The Independent. 
  10. ^ Victor, Daniel (). „A Look at Dinesh D'Souza, Pardoned by Trump”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Schuessler, Jennifer (). „Best Sellers Hardcover Nonfiction”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Documentary Movies at the Box Office – Box Office Mojo”. boxofficemojo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Smith, Grady (). „How 2016: Obama's America became a box office hit – and where it goes from here”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Victor, Daniel (). „A Look at Dinesh D'Souza, Pardoned by Trump”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Kaminer, Ariel (). „Dinesh D'Souza is out as King's college president in scandal”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Dinesh D'Souza Sentenced in Manhattan Federal Court to Five Years of Probation for Campaign Finance Fraud”. . Accesat în . 
  17. ^ Graham, David A. (). „Is Trump's 'Wiretap' Claim Vindicated?”. The Atlantic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Raymond, Nate (). „Obama critic D'Souza spared prison for violating election law”. Reuters. Arhivat din original la . 
  19. ^ Mahler, Jonathan (). „D'Souza Is Spared Prison Time for Campaign Finance Violations”. The New York Times. Arhivat din original la . 
  20. ^ Rucker, Philip; Dawsey, Josh; Wagner, John. „Trump pardons conservative pundit Dinesh D'Souza, suggests others also could receive clemency” (în engleză). Accesat în . 
  21. ^ „KOCH, KATHLEEN D.: Files, 1984-1988 REAGAN LIBRARY COLLECTIONS”. Reagan Library. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Vaz, J. Clement (). Profiles of Eminent Goans, Past and Present. Concept Publishing Company. ISBN 9788170226192. 
  23. ^ Peretz, Evgenia (). „Dinesh D'Souza's life after conviction”. Vanity Fair. Accesat în . 
  24. ^ Zia, Helen; Gall, Susan B. (). Notable Asian Americans. Gale Research. ISBN 9780810396234. 
  25. ^ Rajghatta, Chidanand (). „Indian-American scholar's anti-Obama film storms US box-office”. The Economic Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Dinesh D'Souza biography”. St. Stanislaus Ex-Students Association. Arhivat din original la . 
  27. ^ „Person Detail: Dinesh D'Souza”. Independent Institute. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „The Dartmouth Review » About”. www.dartreview.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „The fraught history of LGBT performance at the College”. The Dartmouth. . Accesat în . 
  30. ^ „Remember How Dinesh D'Souza Outed Gay Classmates—and Thought It Was Awesome?”. Mother Jones. . Accesat în . 
  31. ^ „Critical Monthly Rouses Princeton”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ D'Souza, Dinesh (iulie 1997). „20 years of 'Policy Review'”. Policy Review. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ Arango, Tim (). „Forbes Article Spurs Media Soul Searching”. The New York Times. Accesat în . 
  34. ^ a b „Who is Dinesh D'Souza and why is he in the news?”. The Hindu (în engleză). . ISSN 0971-751X. Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ Matthews, Dylan (). „Dinesh D'Souza, America's greatest conservative troll, explained”. Vox (în engleză). Accesat în . 
  36. ^ Stempel, Jonatan (). „U.S. seeks up to 16 months in prison for Dinesh D'Souza”. Reuters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ Murphy, Paul V. (). The Rebuke of History: The Southern Agrarians and American Conservative Thought (în engleză). Univ of North Carolina Press. p. 247. ISBN 978-0-8078-4960-6. 
  38. ^ Nguyen, Viet Thanh (). Race and Resistance: Literature and Politics in Asian America (în engleză). Oxford University Press. ISBN 978-0-19-028723-8. 
  39. ^ D'Souza (2002), Letters to a Young Conservative, p. 5
  40. ^ D'Souza (2002), Letters to a Young Conservative, p. 9
  41. ^ Goldner, Bruce (). „Rev. of Illiberal Education: The Politics of Race and Sex on Campus by Dinesh D'Souza”. Michigan Law Review. 90 (6): 1291–1307. doi:10.2307/1289414. JSTOR 1289414. 
  42. ^ Olson, Carl E. (). „Then: Dinesh D'Souza leaves Catholic Church. Now: He leaves wife”. Catholic World Report. Accesat în . 
  43. ^ „Jesus Creed – Scot McKnight on Jesus and orthodox faith for today”. beliefnet.com. Arhivat din original la . 
  44. ^ „Is Religion the Problem?”. University of Notre Dame. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ "Can There Be Morality without God?" Arhivat în , la Wayback Machine. Retrieved November 29, 2010.
  46. ^ „Daniel Dennett debates Dinesh D'Souza”. RichardDawkins.net. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ David Silverman Debates Dinesh D'souza Arhivat în , la Wayback Machine., Richard Dawkins Foundation; accessed December 24, 2016.
  48. ^ „The King's College, President's Blog”. Tkc.edu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ "Debating 'God's Problem': Why We Suffer"[nefuncțională], fixed-point.org; retrieved November 29, 2010.
  50. ^ Dinesh D'Souza, "Atheism, not religion, is the real force behind the mass murders of history" Arhivat în , la Wayback Machine., Christian Science Monitor, November 21, 2006.
  51. ^ Saint-Paul, Brian (). „Knowing the Enemy – Dinesh D'Souza on Islam and the West”. Catholicity.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ „Trifkovic vs. D'Souza”. www.amnation.com. Accesat în . 
  53. ^ D'Souza, Dinesh (). „Letting Bin Laden Define Islam”. AOL. Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ D'Souza, Dinesh (). „How Obama Thinks”. Forbes. Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ WEBSTER, ANDY (). „Documentary Exploring Obama's Political Roots”. New York Times. Accesat în . 
  56. ^ Seipel, Brooke (). „President Trump pardons Dinesh D'Souza”. The Hill (în engleză). Accesat în . Like Arpaio and Trump, D’Souza promoted the unfounded conspiracy theory that Barack Obama was ineligible to serve as president because he was born outside the U.S. 
  57. ^ Kristian, Bonnie (). „7 of Dinesh D'Souza's most shameful moments”. The Week (în engleză). Accesat în . 
  58. ^ Tani, Maxwell (). „Donald Trump Jr. revives conspiracy theory about Clintons amid Donna Brazile controversy”. Business Insider (în engleză). Accesat în . 
  59. ^ Weber, Peter (). „Dinesh D'Souza tried to use his time behind bars to bolster Epstein conspiracy theory, failed”. The Week (în engleză). Accesat în . Over the weekend, D'Souza tried to leverage his eight months in a federal correctional center to lend authority to the bizarre, evidently Trump-endorsed conspiracy theory that the Clintons might be responsible for Jeffrey Epstein's suicide. 
  60. ^ Pink, Aiden (). „4 Times Dinesh D'Souza Should Have Kept Quiet About The Jews”. The Forward (în engleză). Accesat în . 
  61. ^ Nast, Condé (). „Dinesh D'Souza on His Batshit Hillary Doc, Donald Trump, and Why He Doesn't Think He's a Conspiracy Theorist”. GQ (în engleză). Accesat în . 
  62. ^ Victor, Daniel (). „A Look at Dinesh D'Souza, Pardoned by Trump”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ Alterman, Eric (). „Soros Slander Reveals Anti-Semitism at the Heart of the Far Right”. The Nation (în engleză). ISSN 0027-8378. Accesat în . 
  64. ^ Andrew, Egger (). „Flight of the #FalseFlag Conservatives”. The Weekly Standard (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ Shane, Croucher (). „Pro-Trump conservatives are peddling a false flag conspiracy about the mail bombs”. Newsweek (în engleză). Accesat în . 
  66. ^ Shepherd, Katie (). „Critics slam Sen. Ron Johnson for unfounded claim that 'fake Trump protesters' led riots: 'It's disgraceful'”. The Washington Post (în engleză). ISSN 0190-8286. Accesat în . 
  67. ^ Harvey, Josephine (). „Right-Wing Pundit's Attempt To Whitewash The Capitol Insurrection Backfires”. HuffPost (în engleză). Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dinesh_D%27Souza&oldid=16658584