Sari la conținut

Félicien Marceau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Félicien Marceau
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Kortenberg, Province of Brabant⁠(d), Belgia[7] Modificați la Wikidata
Decedat (98 de ani)[2][8][4][5][6] Modificați la Wikidata
Courbevoie, Île-de-France, Franța[7] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul vechi din Neuilly-sur-Seine[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBianca Della Corte[*][[Bianca Della Corte (actriță italiană)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța
 Belgia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
eseist
dramaturg
scenarist
romancier[*]
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
PseudonimFélicien Marceau[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Catolică din Leuven
Heilige-Drievuldigheidscollege[*][[Heilige-Drievuldigheidscollege (school in Belgium)|​]]
Universitatea Saint-Louis - Bruxelles[*]
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeCreezy[*][[Creezy |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiComandor al Legiunii de Onoare[*]
Ordinului Național de Merit în grad de ofițer[*]
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Premiul Goncourt
prix Prince-Pierre-de-Monaco[*][[prix Prince-Pierre-de-Monaco (multi-award by the Prince Pierre Foundation)|​]]
prix Interallié[*][[prix Interallié (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata

Félicien Marceau (n. , Kortenberg, Province of Brabant⁠(d), Belgia – d. , Courbevoie, Île-de-France, Franța) a fost un romancier, dramaturg și eseist francez, originar din Belgia. Numele lui adevărat era Louis Carette. Era apropiat de mișcarea literară de dreapta a husardilor, care, la rândul ei, era apropiată de mișcarea monarhistă.[10][11] S-a născut în Kortenberg, Brabantul Flamand.[10]

Marceau a primit Premiul Goncourt pentru cartea sa Creezy⁠(d) (ISBN: 0714507083) în 1969. La 27 noiembrie 1975 a fost ales membru al Academiei Franceze, succedându-i lui Marcel Achard⁠(d).[11] În 1974, Goudji⁠(d) a creat sabia academicianului pentru Félicien Marceau.[12]

  • 1948 Chasseneuil, roman (Gallimard)
  • 1949 Casanova ou l’anti-Don Juan, eseu (Gallimard)
  • 1951 Capri petite île, roman (Gallimard)
  • 1951 Chair et Cuir, roman (Gallimard )
  • 1952 L’Homme du roi, roman (Gallimard)
  • 1953 En de secrètes noces, povești (Calmann-Lévy)
  • 1953 L’École des moroses, piesă de teatru într-un singur act (Fayard)
  • 1953 Bergère légère, roman (Gallimard)
  • 1954 Caterina, piesă de teatru în trei acte (Théâtre I) (Gallimard)
  • 1955 Balzac et son monde, eseu (Gallimard)
  • 1955 Les Élans du cœur, one-act play (Gallimard)
  • 1957 Les Belles Natures, povești (Gallimard)
  • 1957 L'Œuf, piesă de teatru în două acte (Théâtre II) (Gallimard)
  • 1959 La Bonne Soupe, piesă de teatru în două acte (Théâtre I) (Gallimard)
  • 1960 La Mort de Néron, piesă de teatru într-un singur act (Théâtre II)
  • 1960 L’Étouffe-chrétien, piesă de teatru în două acte (Théâtre II)
  • 1962 Les Cailloux, piesă de teatru în două acte (Gallimard)
  • 1964 La Preuve par quatre, piesă de teatru în două acte (Théâtre I)
  • 1965 Madame Princesse, piesă de teatru în două acte (Théâtre II)
  • 1967 Diana et la Tuda, de Luigi Pirandello, piesă de teatru (Denoël)
  • 1967 Un jour j’ai rencontré la vérité, piesă de teatru în două acte
  • 1968 Les Années courtes, memorii (Gallimard )
  • 1969 Le Babour, piesă de teatru în două acte (Gallimard)
  • 1969 Creezy⁠(d), roman (Gallimard)
  • 1971 prefață la romanul lui Blazac Le Père Goriot (Gallimard)
  • 1972 L’Homme en question, piesă de teatru în două acte (Gallimard )
  • 1972 L’Ouvre-boîte, piesă de teatru în cinci acte (Gallimard)
  • 1975 Le Corps de mon ennemi, roman (Gallimard)
  • 1975 Les Secrets de la Comédie humaine, piesă de teatru în două acte (L’Avant-Scène)
  • 1977 Le Roman en liberté, eseu (Gallimard)
  • 1977 Les Personnages de la Comédie humaine (Gallimard)
  • 1978 La Trilogie de la villégiature, de Carlo Goldoni, piesă de teatru după adaptarea lui Giorgio Strehler (Éditions de la Comédie-Française)
  • 1979 À nous de jouer, piesă de teatru în două acte (Gallimard)
  • 1983 Une insolente liberté. Les aventures de Casanova, essay (Gallimard)
  • 1984 Appelez-moi Mademoiselle, novel (Gallimard )
  • 1985 La Carriole du père Juniet (La Différence)
  • 1987 Les Passions partagées, novel (Gallimard)
  • 1989 Un Oiseau dans le ciel, novel (Gallimard )
  • 1992 Les Ingénus, stories (Gallimard )
  • 1993 La Terrasse de Lucrezia (Gallimard)
  • 1994 Le Voyage de noces de Figaro (Les Belles-Lettres)
  • 1997 La Grande Fille, novel (Gallimard)
  • 1998 La Fille du pharaon, fables (Mercure de France)
  • 1998 L’imagination est une science exacte, interviews with Charles Dantzig (Gallimard)
  • 2000 L’Affiche, roman (Gallimard)
  • 2002 L'homme en question (Gallimard)
  1. ^ Carette, Louis, Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  2. ^ a b Félicien Marceau, SNAC, accesat în  
  3. ^ Félicien Marceau, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  4. ^ a b Félicien Marceau, Internet Broadway Database, accesat în  
  5. ^ a b „Félicien Marceau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Felicien Marceau, Munzinger Personen, accesat în  
  7. ^ a b Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  8. ^ Félicien Marceau, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ a b „Famous Belgians”. belgiumtheplaceto.be. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b „Félicien Marceau”. academie-francaise.fr (în franceză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „L'epee d'academicien de Felicien Marceau, par Goudji By Marc Wittmer on ExposureRoom”. exposureroom.com (în franceză). . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]