Fulerenă

Fulerenele reprezintă o clasă de compuși de atomi de carbon, care prezintă per ansamblul structurii fie forme sferice de tip dom geodezic (C₆₀, C₅₄₀), fie forme cilindrice de "tip cușcă" (nanotuburile). Această clasă de substanțe este considerată, alături de carbonul amorf, grafitul și diamantul o formă alotropică distinctă a carbonului. Din punct de vedere al legăturilor chimice dintre atomii de carbon constituenți, fulerenele sunt înrudite structural cu grafitul.

Scurt istoric

Fuller, Bauersfeld, Krote, Smalley și Curl

Numele acestei familii de compuși ai carbonului provine de la numele americanului Richard Buckminster Fuller,^[1] care, deși nu a fost creatorul primului domului geodezic, a fost totuși primul care s-a referit la astfel de structuri, atât în arhitectură, cât și în chimie. De fapt, realizatorul primului dom arhitectural, ce putea fi numit „geodezic”, a fost germanul Walther Bauersfeld,^[2], inginerul șef al companiei Carl Zeiss Jena, realizatorul unui planetariu din orașul Jena.

Fulerenele, ca și o clasă aparte de substanțe chimice, au fost descoperite și apoi făcute cunoscute prin publicare de către Harold Kroto, Richard Smalley și Robert Curl, în 1985, la Rice University, fapt pentru care au primit Premiul Nobel pentru chimie în 1996.

Reprezentanți

Principalul reprezentant al clasei este fulerena C₆₀, care are 60 de atomi de carbon aranjați într-o structură de icosaedru trunchiat.^[3] Unul din cele 12 poliedre arhimedice, icosaedrul trunchiat este un poliedru cu 12 fețe pentagonale și 20 de fețe hexagonale. Structura este extrem de asemănătoare cu cea a unei mingi de fotbal moderne, a cărei formă a fost inspirată de domul geodezic a lui Fuller. C₆₀ este cea mai mică fulerenă stabilă (cu fețe pentagonale non-adiacente și alternativ hexagonale).

O clasă de compuși strâns înrudiți, practic fulerene mult alungite, sunt nanotuburile de carbon, descoperite după 1991 de către japonezul Sumio Iijima, specialist în microscopie electronică.^[4]

Proprietăți

Fulerenele prezintă următoarele proprietăți fizice:

solide negre
opace
duritate mică
slab conducătoare de căldură și electricitate
solubile în benzină
q=1,75-2,19 g/cm3

Alte articole conexe

Note

^ Richard Buckminster Fuller, MacTutor, accesat 2022-05-16
^ en First Geodesic Dome: Planetarium in Jena 1922 — Primul dom geodezic incluzând informații despre patentarea invenției Arhivat în 19 martie 2013, la Wayback Machine.
^ „Revista Știință și Tehnică”. Arhivat din original la 6 septembrie 2010. Accesat în 12 noiembrie 2007.
^ Revista Știință și Tehnică^{[nefuncțională]}

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fulerenă

en Nanocarbon: From Graphene to Buckyballs Interactive 3D models of cyclohexane, benzene, graphene, graphite, chiral & non-chiral nanotubes, and C60 Buckyballs - WeCanFigureThisOut.org.
en Properties of C
60 fullerene Arhivat în 2 iulie 2007, la Wayback Machine.
en Richard Smalley's autobiography at Nobel.se
en Sir Harry Kroto's webpage
en Simple model of Fullerene Arhivat în 27 octombrie 2020, la Wayback Machine.
en Rhonditic Steel
en Introduction to fullerites
en Bucky Balls, a short video explaining the structure of C
60 by the Vega Science Trust
en Giant Fullerenes, a short video looking at Giant Fullerenes
en Graphene, 15 September 2010, BBC Radio program Discovery

[1] Richard Buckminster Fuller, MacTutor, accesat 2022-05-16

[2] First Geodesic Dome: Planetarium in Jena 1922 — Primul dom geodezic incluzând informații despre patentarea invenției Arhivat în 19 martie 2013, la Wayback Machine.

[3] „Revista Știință și Tehnică”. Arhivat din original la 6 septembrie 2010. Accesat în 12 noiembrie 2007.

[4] Revista Știință și Tehnică^{[nefuncțională]}

[1]

[2]

[3]

[4]