Gáspár Bekes
| Gáspár Bekes | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1520  Transilvania, Regatul Ungariei |
| Decedat | (59 de ani) Grodno, Marele Ducat al Lituaniei |
| Înmormântat | Vilnius |
| Frați și surori | Gabriel Bekiesz[*] |
| Copii | Władysław de Kornyath Bekes[*] |
| Religie | Polish Brethren[*] |
| Ocupație | politician |
Modifică date / text  | |
Gáspár Bekes de Kornyát (sau Gáspár de Corniath Bekes, Gaspar Békés de Kornyát, Kornyáti Bekes Gáspár, sau încă Kaspar Bekes, Caspar Bekesh) (1520-1579), Magnat de Ungaria, conte de Făgăraș, a fost un comandant militar și om politic transilvan.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Rivalitatea cu Ștefan Báthory
[modificare | modificare sursă]Născut într-o veche familie din nobilimea maghiară mijlocie, Gáspár Bekes era fiul lui László, vicecomandant (alparancsnok sau viceban) al Lugojului. Bekes a devenit un consilier influent și Mare Trezorier al regatului sub Ioan al II al Ungariei și a fost numit de acesta, în testamentul său, succesor la tronul Transilvaniei.[1] Dar Dieta Transilvaniei a respins această numire, preferându-l pe Ștefan Báthory, în timp ce Bekes era plecat într-o misiune diplomatică la curtea lui Maximilian al II-lea al Austriei.[2] În concurență cu Báthory pentru tronul Uniunii Statale Polonia-Lituania, Maximilian de Austria l-a susținut pe Bekes care și-a strâns armata și a organizat o revoltă.[3] Gáspár Bekes a fost înfrânt, și-a pierdut toate bunurile și a fost constrâns să ceară azil lui Maximilian, la Viena. Când Polonia-Lituania l-a ales rege pe Henric de Valois, Maximilian și Báthory au încetat ostilitățile. Bekes s-a dus în Imperiul Otoman în căutare de aliați, dar fără succes.[3] Speranțele sale au reapărut când Henric de Valois a abdicat în schimbul tronului Franței, pentru a deveni Henric al III-lea. Rivalitatea Maximilian-Báthory s-a reluat. Susținut de secui, Bekes s-a angajat într-o nouă revoltă, însă a fost învins în bătălia de la Kerelőszentpál.[4][5] Susținătorilor secui ai lui Bekes le-au fost suprimate cu brutalitate privilegiile.[6]
Serviciile făcute lui Báthory și moartea lui Gáspár Bekes
[modificare | modificare sursă]Odată cu alegerea principelui Ștefan Báthory la tronul Poloniei, survenită la 14 decembrie 1575, și moartea lui Maximilian în 1576, Bekes și-a pierdut orice speranță de a-și recupera Transilvania[1], de acum aflată în mâinile lui Cristofor Báthory. A hotărât să se reconcilieze cu noul rege și a devenit unul dintre cei mai apropiați consilieri ai acestuia, în pofida diferențelor dintre religiile lor.[7]
A luptat și a comandat excelent în Războiul Danzigului (1576-1577) și a luat parte la Campania din Livonia a lui Ştefan Báthory în 1579 în cursul Războiului Livonian contra lui Ivan cel Groaznic. A primit, pentru serviciile sale, castelul și domeniul Lanckorona, precum și alte pământuri.
Pe drumul spre Hrodna, Bekes a căzut bolnav și a murit la 7 noiembrie 1579.[1] Corpul său a fost transportat la Vilnius pentru a fi înmormântat, însă niciunul din cimitirele creștine din oraș nu l-au acceptat din cauza unitarianismului său. În consecință a fost îngropat pe un deal, cunoscut mai târziu sub numele de „dealul Békés”. Mormântul său a fost marcat printr-un turn octogonal cu înălțimea de 20 de metri și cu diametrul (?) de 6 metri. Dealul și mormântul său au fost luate de apele râului Vilnia, pe la mijlocul anilor 1800.[8]
Viața de familie a lui Gáspár Bekes
[modificare | modificare sursă]S-a căsătorit cu Anna Harinnay, prima sa soție, pe 30 noiembrie 1567, apoi cu Anna Sárkándy.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Gáspár Bekes, pictură atribuită lui Alexis Grimou. -
Dealul Bekes (în partea dreaptă), înainte de dislocarea sa completă (fotografie luată prin 1873–1881). -
Stema lui Gáspár Bekes.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Jonynas, Ignas (). „Bekeš”. În Vaclovas Biržiška. Lietuviškoji enciklopedija (în lituaniană). III. Kaunas: Spaudos Fondas. pp. 317–318. LCC 37032253.
- ^ Beard, John Relly; Frederick Augustus Farley (). Unitarianism Exhibited in Its Actual Condition. Simpkin, Marshall and Co. p. 300.
- ^ a b Sugar, Peter F. (). Southeastern Europe Under Ottoman Rule, 1354-1804 (ed. 2nd). University of Washington Press. pp. 156–157. ISBN 0-295-96033-7.
- ^ Jaques, Tony (). Dictionary of Battles and Sieges: A Guide to 8,500 Battles from Antiquity Through the Twenty-first Century. Greenwood Publishing Group. p. 947. ISBN 0-313-33536-2.
- ^ Bătălia de la Kerelőszentpál / bătălia de la Sânpaul s-a desfășurat în iulie 1575, la Sânpaul, din județul Mureș
- ^ Sugar, Peter F.; Peter Hanak; Tibor Frank (). A History of Hungary (ed. reprinted). Indiana University Press. p. 130. ISBN 0-253-20867-X.
- ^ Wernham, R. B. (). Counter-Reformation and Price Revolution, 1559-1610. CUP Archive. p. 392. ISBN 0-521-04543-6.
- ^ „Vilnius II”. Lietuvos piliakalniai (în lituaniană). Society of the Lithuanian Archaeology. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Szádeczky Lajos, Kornyáti Békés Gáspár, Budapest, 1887
