Sari la conținut

Ioan Adam (critic)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Adam
Date personale
Născut (78 de ani) Modificați la Wikidata
Mediaș, Sibiu, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
istoric literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București

Ioan Adam (n. 19 august 1946, Mediaș) este un critic și istoric literar român. Începând din 2001 este profesor universitar la Universitaea Româno-Canadiană din Brașov. În anul 2000 a obținut doctoratul în filologie la Universitatea din București cu teza Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu[1].

Este fiul lui Gheorghe Adam, tehnician feroviar, și al Elisabetei (n. Balteș), funcționară. A urmat cursuri elementare la Școala medie nr. 1 din Mediaș între 1953-1960, apoi, între 1960-1963, Liceul „Ștefan Ludwig Roth” și Liceul „Axente Sever” (1963-1964) din același oraș. În 1969 devine absolvent al Facultății de Filologie din București. Imediat după absolvire devine redactor la Scânteia, până în 1974; trece pentru o vreme ca șef la secția culturală de la Scânteia tineretului (1974-1983) și revine la Scânteia în perioada 1983-1988. Între 1988 și 1991 este redactor la Editura Eminescu. Începând din 1991 este publicist-comentator la Secția cultură a ziarului Adevărul.

Devine consilier parlamentar și publicist la săptămânalul Parlamentul (1992-1993), redactor-șef adjunct la Vocea României (1993-1996), apoi realizator-coordonator de programe culturale la Radio România Tineret între 1996-2002. Este colaborator la Adevărul literar și artistic, Amfiteatru, Argeș, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Luceafărul, România literară, Steaua, Tribuna, Viața Românească etc. A fost cofondator al Cenaclului și suplimentului literar-artistic „Confluențe” (1981) al Scânteii tineretului. A preluat, de la vol. V, îngrijirea ediției de Opere a lui Duiliu Zamfirescu, după moartea lui Mihai Gafița.

Debutul în volum se produce în 1979 cu o Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu. Editează monografia Duiliu Zamfirescu, datorată lui G. C. Nicolescu, aducându-i completări și rectificări bibliografice. A îngrijit și realizat ediții cu destinație didactică din operele clasicilor (G. Călinescu, Ion Pillat, Gh. Brăescu) și ale contemporanilor (Eugen Jebeleanu, M. R. Paraschivescu).

  • Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, București, 1979 (ed. II, revăzută și adăugită, Focșani, 2002);
  • Planetariu, eseuri, București, 1984;
  • Bat clopotele pentru Basarabia, în colab. cu Georgeta Adam, București, 1995;
  • Inelele lui Saturn, eseuri, București, 1998;
  • Panteon regăsit. O galerie ilustră a oamenilor politici români, București, 2000;
  • Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, București, 2001;
  • Proba exilului, în colab. cu Georgeta Adam, București, 2002;
  • Parole in Balcania, eseuri, București, 2003.
Traduceri
  • G. Bayo, Revolta lui Arthur Rimbaud, în colab. cu R. Adam, București, 1998.
  1. ^ Adam, Ioan, editor, critic, istoric literar (1946-....) Arhivat în , la Wayback Machine., accesat pe 2 decembrie 2015.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]