Sari la conținut

Legea Beer-Lambert

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Legea Beer-Lambert sau legea Lambert-Beer (sau simplu legea Beer) este o ecuație care indică relația dintre absorbția luminii și proprietățile unui material traversat de lumină. Legea este utilizată frecvent în analiza chimică.

Expresie matematică

[modificare | modificare sursă]

Una dintre cele mai comune și practice expresii ale legii Beer-Lambert face referire la relația dintre absorbtivitatea unui material care conține o singură specie (aflată în concentrație uniformă) și lungimea parcursă de fascicolul de lumină prin probă. Expresia matematică este:[1] Unde:

  • este absorbanța
  • este absorbtivitatea speciei (coeficientul de extincție molară)
  • este concentrația speciei
  • este lungimea parcursă de lumină în cm
  1. ^ „The Beer-Lambert Law”, Chemistry LibreTexts, , accesat în