Sari la conținut

Parcul Natural Munții Maramureșului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Parcul Natural Munții Maramureșului
Categoria V IUCN (Peisaj terestru/marin protejat)
Munții Maramureșului, vedere panoramică
Munții Maramureșului, vedere panoramică
Harta locului unde se află Parcul Natural Munții Maramureșului
Harta locului unde se află Parcul Natural Munții Maramureșului
Localizarea parcului natural pe harta țării
Informații generale
PozițiaJudețul Maramureș
 România
Cel mai apropiat orașBorșa
Coordonate47°47′05″N 24°34′20″E () / 47.78472°N 24.57222°E[1]
Suprafață148.850 ha
Înființare2004
OrganizațieRomsilva[2]
Administrator - APNMM[3]
Cod CDDA193310[4]  Modificați la Wikidata
Websitemuntiimaramuresului.ro
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Parcul Natural Munții Maramureșului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural de tip peisaj terestru), desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale aflate în arealul parcului. Acesta este situat în nord-estul județului Maramureș, pe teritoriile administrative ale orașelor Borșa și Vișeu de Sus și pe cele ale comunelor Poienile de sub Munte, Repedea, Petrova, Bistra, Moisei și Vișeu de Jos.

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Parcul natural se află în extremitatea central-nordică a României (în imediata apropiere a graniței cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali[5].

Înființare

[modificare | modificare sursă]

Munții Maramureșului (cel mai înalt masiv montan aflat la granița nordică a țării, ce atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu Munții Rodnei și Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Masivul Rakhiv, din țara vecină, Ucraina[6].

Vârful Farcău, Munții Maramureșului (1.957 m)

Parcul natural a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone)[7] și se întinde pe o suprafață de 148.850 hectare[8]. Aria protejată se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară - Munții Maramureșului[9].

Parcului Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine, stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; ce adăpostește, conservă și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de faună sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte) protejată la nivel local sau european.

Parcul include patru rezervații naturale de interes național corespunzătoare categoriei a IV-a IUCN; astfel: Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu (rezervație naturală de tip geologic, florisic și peisagistic) ce adăpostește rarități floristice, printre care: afin vânăt, floare de colț, bumbăcăriță sau vulturică.[10]; Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii - arie naturală de tip faunistic instituită în scopul protejării cocoșului de mesteacăn, o specie de pasăre din familia fazanilor[11]; Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu, rezervație naturală de tip floristic și peisagistic creată în scopul protejării unei comunități de narcise din specia Narcissus radiiflorus care vegetează la o altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618)[12] și Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele, arie naturală protejată de tip geologic, botanic și peisagistic. Aceasta adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea (Cochelaria pyrineaca var. borzaeana)[13].

Geologie și geomorfologie

[modificare | modificare sursă]

Parcul Natural Munții Maramureșului reprezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală, astfel: relief vulcanic atribuit perioadei mezozoice (în vârfurile Farcău, Mihăilecu), relief glaciar (în Pietrosul Maramureșului, Farcău, Mihăilecu), relief periglaciar din perioada geologică a pleistocenului, relief dezvoltat pe calcare (în bazinul superior al văii Repedea și în abrupturile vârfurilor Farcău și Mihăileacu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele văilor Vaserului și Ruscovei).

Parcul prezintă o culme geomorfologică principală fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, văi, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene[14].

Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite jurasicului superior) în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei[15].

Hidrografie

[modificare | modificare sursă]
Peisaj de iarnă pe Valea Vaserului

Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri[16][17], astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud parcul natural, cel care adună apele celor mai multe pâraie de dreapta care străbat aria naturală (Vaser, Ruscova, Frumușeaua, Vișeuț, Valea Vinului, Valea Morii, Bistra); Râul Vaser cu afluenții: Coman, Valea Babei, Puru, Lostun, Făina, Botiz, Valea Peștilor, Catarama, Micislău, Novicior, Novăț; Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covașnița, Drahmirov, Roșușul, Paulic, Pentaia, Repedea, Ialnic și Valea Frumușeaua.

În suprafața parcului, pe șeaua dintre vârfurile Farcău și Mihăilecu se află Lacul Vinderelu, lac glaciar alimentat de izvorul pârâului omonim și de apele provenite din precipitații și topirea zăpezilor.

Climă

[modificare | modificare sursă]

Clima este una continental-moderată, în general rece și umedă în zonele înalte, cu interferențe de aer cald tropical în zonele joase, cu veri răcoroase și ierni geroase (cu diferențiere de altitudine). Temperatura medie anuală este cuprinsă între 0 și 6 °C. Vânturi dominante sunt cele din partea vestică și sud-vestică. Precipitațiile medii anuale se încadrează între 800 și 1.200 mm.[18]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Munții Maramureșului prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.

În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor (Dentaria bulbifera); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturică (Hieracium rotundatum); păduri de fag cu scradă (Festuca drymeja), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz (Carex pilosa); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia Carex brevicollis; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturică; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătină mică (Myricaria germanica); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul Carex limosa; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșică; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoară[19].

Floră

[modificare | modificare sursă]

Flora parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii[19].

Arbori și arbusti

Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad (Abies alba), molid (Picea Abies), pin (Pinus), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata).

Păduri de foioase cu arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), cireș (Prunus avium), plop tremurător (Populus tremula), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa), salcie albă (Salix alba), salcie căprească (Salix caprea)[20].

Arbusti cu specii de: jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), păducel (Crataegus monogyna), soc negru (Sambucus nigra), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus L.).

Flori și ierburi

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște sau de stâncărie (relicte glaciare, endemice, vasculare) cu specii (dintre care unele protejate prin lege) de: floare de colț (Leontopodium alpinum Cass)[21], papucul doamnei (Cypripedium calceolus)[21], vârtejul-pământului (Pedicularis verticillata), curechiul de munte (Ligularia sibirica)[21], firuță-de-munte (Poa granitica ssp. disparilis)[21], iarba-gâtului (Tozzia carpathica)[21][22].

Bulbuc de munte (Trollius europaeus)

În arealul parcului sunt prezente mai multe specii de plante vasculare (carmofite) și endemice , astfel: gălbenuș (Crepis jacquinii) frigurele (Cardaminopsis neglecta), drețe (Lysimachia nemorum), gălbinele (Lysimachia punctata)[23], limba cucului (Botrichium lunaria)[24], iarbă-grasă (Sedum sexangulare), lopățea (Lunaria rediviva)[25], saxifragă (Saxifraga carpatica), clopoței (Symphyandra wanneri), cupă (Gentiana kochiana), cărbuni (Phyteuma spicatum), ranunculus (Ranunculus thora), bujor de munte (Rhododendron kotschy'), rogoz (Carex strigosa), păiuș (Festuca stricta), pipirig (Juncus castasneus), scradă (Festuca drymeja).

Dintre plantele endemice pentru Carpații românești, aici vegetează specii de: bulbuc de munte (Trollius europaeus), brebenei (Dentaria glandulosa)[26][27], gălbinel de munte (Doronicum carpaticum), garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), coada șoricelului (Achillea schurii), omag mov (Aconitum moldavicum), crucea-pământului (Heracleum carpaticum)[28], vulturică (Hieracium kotschyanum și Hieracium rotundatum), cădelniță (Campanula carpatica), clopoțel (Campanula serrata)[21][29], splină (Chrysosplenium alpinum), piciorul cocoșului (Ranunculus carpaticus).

În parc vegetează și două specii (vulnerabile) de plante carnivore (insectofage): roua cerului (Drosera rotundifolia - relict glaciar) și foaie-grasă (Pinguicula alpina)[30].

Alte specii de ierburi și flori semnalate în arealul parcului: narcisă (Narcissus radiiflorus), ghințură (Gentiana clusii), țăpoșică (Nardus stricta), degetăruț (Soldanella hungarica), unghia-păsării (Viola declinata), plămânărică (Pulmonaria officinalis), luceafăr (Scorzonera rosea)[31], brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), păștiță (Anemone nemerosa), frag (Fragaria vesca), margaretă (Leucanthemum vulgare), ovăscior argintiu (Trisetum flavescens), crețișoară (Alchemilla vulgaris), ghiocel (Galanthus nivalis), lușcă (Leucojum vernum), ciuboțica cucului (Primula vernis), coada șoricelului (Achillea millefolium), țintaură (Centaurium umbellatum), leurdă (Allium ursinum), coada-calului (Equisetum arvense)[32].

Ciuperci comestibile

În pădurile de foioase (fag, carpen, stejar, gorun), în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăm, sunt întâlnite (începând cu sfârșitul primăverii și până toamna târziu) mai multe specii de ciuperci comestibile, cu valoare alimentară ridicată[33].

Specii de ciuperci comestibile: hrib (Boletus edulis), hrib pucios (Boletus aereus)[34], vinețică (Russula vesca), oiță (Russula virescens)[35], roșcovă (Lactarius deliciosus cunoscut și sub denumirea de pita pădurii sau râșcov de brad), pălăria-șarpelui (Macrolepiota procera), iuțari (Lactarius piperatus, cunoscut și sub denumirile populare de burete usturoi, burete iute sau burete lăptos), gălbior (Cantharellus cibarius), creasta cocoșului (Ramaria botrytis), ghebe (Armillaria mellea).

Faună

[modificare | modificare sursă]

Fauna parcului[19] este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, pești, reptile, amfibieni și insecte[36]; dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN[37] și protejate prin Directiva Consiliului Eurupean 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[38]..

Mamifere: urs brun (Ursus arctos)[39][40], cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), lup cenușiu (Canis lupus)[39][41], mistreț (Sus scrofa), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), râs eurasiatic (Lynx lynx)[39][42], nurcă europeană (Mustela lutreola)[39][43], vidră de râu (Lutra lutra)[39][44], veveriță (Sciurus carolinensis), pisică sălbatică (Felis silvestris silvestris), jderul de copac (Martes martes), dihor (Mustela putorius), cârtiță (Talpa europaea), chițcan de munte (Sorex alpinus), chițcan de pădure (Sorex araneus), chițcan de apă (Neomys fodiens), șoarece de câmp (Microtus arvalis), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus), liliacul comun (Myotis myotis)[39][45], liliac mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliac mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii)[32][46].

Forfecuță (Loxia curvirostra)[47]

Păsări protejate la nivel european prin Directiva CE 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009[48] și Directiva 79/409/CEE din 2 aprilie 1979[49] (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvilă de munte (Aquila chrysaetos)[32][50], șorecar comun (Buteo buteo), cocoș de munte (Tetrao urogallus)[32][51], cocoș de mesteacăn (Lyrurus tetrix)[32], uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), ieruncă (Tetrasts bonasia), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina)[32][52], corb (Corvus corax), șoim călător (Falco peregrinus), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), mierlă de apă (Cinclus cinclus), mierlă (Turdus merula), codobatură (Motacilla alba), fluierar-de-munte (Tringa hypoleucos), codobatură-de-munte (Motacilla cinerea), ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus), ciocănitoare verde (Picus viridis), ciocănitoare sură (Picus canus), ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), scatiu (Carduelis spinus), pițigoi-de-brădet (Parus ater), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), porumbelul de scorbură (Calumba aenas), forfecuță (Loxia curvirostra), pupăză (Upupa epops), nagâț (Vanellus vanellus), cuc (Cuculus canorus), sticlete (Carduelis carduelis), pițigoi-moțat (Parus cristatus), vânturel (Falco vespertinus), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cristelul de câmp (Crex crex), huhurez-mic (Strix aluco), huhurez-mare (Strix uralensis), muscar mic (Ficedula parva), muscar gulerat (Ficedula albicollis), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), sturz-de-vâsc (Turdus viscivorus), aușel (Regulus regulus)[53];

Reptile și amfibieni: șopârla de munte (Lacerta vivipara), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima)[54][55], năpârcă (Anguis fragilis), salamandră (Salamandra salamandra), triton carpatic (Triturus montadoni), broasca-cu-burta-galbenă (Bombina veriegata), broasca-râioasă-verde (Bufo viridis), broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria)[32];

Pești: lostriță (Hucho hucho)[56][57], lipan (Thymallus thymallus), mreană vânătă (Barbus meridionalis)[56][58], porcușorul de vad (Gobio uranoscopus)[56][59] zglăvoc (Cottus gobio), zglăvoacă pestriță (Cottus coecilopus), păstrăv de apă dulce (Salmo trutta fario), boiștean (Phoxinus phoxinus), clean dungat (Leuciscus souffia), scobar (Chondrostoma nasus)[60];

Nevertebrate (gândaci, cărăbuși, fluturi): cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), croitorul de fag (Rosalia alpina)[61][62], un gândac din specia Pseudogaurotina excellens și doi cărăbuși (Carabus hampei, Carabus zawadszkii [61]), melcul cerenat bănățean (Chilostoma banaticum); precum și câteva specii rare de fluturi: Parnassius mnemosyne (apolonul negru), Lycaena dispar (fluturele purpuriu)[61][63] și Colia myrmidone.

Aspecte socio-culturale și economice

[modificare | modificare sursă]

Modul de viață al localnicilor, obiceiurile și portul popular, sistemul de credințe moștenite de la o generație la alta, manifestările culturale („Armonii de primăvară” de la Vișeu de Sus - festival de literatură și folclor, „Ruptul Sterpelor” de la Bistra - separarea oilor cu lapte de cele sterpe, „Sărbătoarea Narciselor” de la Repedea, „Sus pe Valea Vaserului” - festival dedicat țipțerilor din Vișeu de Sus, „Hora la Prislop” – Pasul Prislop, Borșa, „Serbările Zăpezii” de la Borșa, „Serbările Vișeului”)[64][65] și religia; înscrie arealul în aceleași coordonate ale etnicității maramureșene.

Economia zonei este bazată pe exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, turism (bisericile de lemn, rezervațiile naturale, „Mocănița de pe Valea Vaserului”) și construcții.

Maramureșenii, pe lângă costumele populare tradiționale mai păstrează și astăzi vâltorile de apă. Aceste instalații funcționează pe principiul hidraulic și sunt utilizate pentru spălarea, limpezirea și îndesirea pănurilor[66] și cergilor (materiale textile confecționate la războiul de țesut)[67].

Vulnerabilitate

[modificare | modificare sursă]

Presiunea antropică asupra sitului este una destul de ridicată, atât din cauza afluenței mari de turiști, cât și a unor lucrări de exploatare a resurselor minerale în balastiere. Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: turismul necontrolat, braconajul, pășunatul răzleț, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a parcului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole sau practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonic arealul[68].

Căi de acces

[modificare | modificare sursă]

Decor de film

[modificare | modificare sursă]

Parcul Natural Munții Maramureșului a constituit un impresionant decor al filmului documentar „Țapinarii - Tribul Muntelui” în regia lui Petru Pap. Filmul a participat la Festivalul internațional de scurtmetraje „Filmul de Piatra” (Piatra Neamț) din septembrie 2014, unde primește Premiul special al juriului pentru imagine[70].

Obiective turistice

[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea parcului natural se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, case memoriale, arii naturale protejate, muzee, locuri de agrement), astfel:

Biserica de lemn din Poienile de sub Munte

Lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee

Mocănița de pe Valea Vaserului
  • Muzeul de Istorie și Etnografie din Vișeu de Sus.
  • Casa memorială „Havrelo Clempuș” din satul Bistra, poet de expresie ucraineană din Țara Maramureșului.[71].
  • Monumentul martirilor români de la Moisei ridicat de Gheza Vida, un renumit sculptor din Maramureș. Monumentul este alcătuit din 12 figuri cioplite în piatră (reprezentând două chipuri omenești și 10 măști tradiționale).
  • Mocănița de pe Valea Vaserului (monument istoric), cale ferată (forestieră) îngustă construită între anii 1930-1933 cu o lungime totală de 56 km și care este în stare de funcțiune și astăzi. Vagoanele trase de o locomotivă cu aburi asigură și transporturi în scop turistic pe un traseu (din Vișeu de Sus pe Valea Vaserului) ce ajunge până aproape granița cu Ucraina[72].

Arii protejate

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ en Eunis.eea.europa.eu - Muntii Maramuresului (general information - coords); accesat la 3 martie 2013
  2. ^ Rosilva.ro - Regia Națională a Pădurilor - Romsilva Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 4 martie 2013
  3. ^ APNMM - Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului - subunitate a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva
  4. ^ Nationally designated areas inventory, accesat în  
  5. ^ en Protectedplanet.net - Muntii Maramuresului Natural Park (geolocation)
  6. ^ en Natura2000.eea.europa.eu - Munții Maramureșului (geolocalizare); accesat la 21 august 2015
  7. ^ Muntiimaramuresului.ro - Hotărârea de Guvern Nr.2151, din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României Nr.38, din 12 ianuarie 2005; accesat la 2 martie 2013
  8. ^ Apmmm.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Maramureș; accesat la 2 martie 2013
  9. ^ Natura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Munții Maramureșului Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 14 martie 2013
  10. ^ Marasilva.ro - Direcția Silvică Maramureș - Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăileacu; accesat la 6 martie 2013
  11. ^ Marasilva.ro - Direcția Silvică Maramureș - Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii; accesat la 6 martie 2013
  12. ^ - Direcția Silvică Maramureș - Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu; accesat la 6 martie 2013
  13. ^ Marsilva.ro - Direcția Silvică Maramureș - Stâncăriile Sâlhio - Zâmbroslavele; accesat la 6 martie 2013
  14. ^ Prognoze-meteo.ro - Aspecte regionale ale reliefului glaciar din România Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 3 martie 2013
  15. ^ Univbuc.ro - Universitatea din Bucureștii - Carpații Orientali - Carpații Maramureșului și al Bucovinei; accesat la 3 martie 2013
  16. ^ Universitatea București - Carpații Orientali - Munții Maramureșului și ai Bucovinei (relief, climă, ape, rezervații și monumente ale naturii); accesat la 19 aprilie 2015
  17. ^ Baiamare.ro - Profilul de mediu al județului Maramureș (caracteristici fizice și geografice); accesat la 18 aprilie 2015
  18. ^ Isj.educv.ro Grupa nordică a Carpaților Orientali - Carpații Maramureșului și Bucovinei - Clima; accesat la 21 august 2015
  19. ^ a b c Biodiversitate.mmediu.ro - Munții Maramuresului Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 21 august 2015
  20. ^ Salcia căprească este cunoscută și sub denumirea populară de iovă
  21. ^ a b c d e f Specie floristică inclusă pe lista roșie a IUCN, la nivel național sau mondial
  22. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Tozzia carpathica; accesat la 7 martie 2013
  23. ^ Specia floristică Lysimachia punctata este cunoscută și sub denumirea populară de iarbă-de-lungoare
  24. ^ Limba cucului mai este cunoscută și sub denumirea de floarea dragostei
  25. ^ Specia floristicăLunaria rediviva (lopățea) este cunoscută de localnici sub denumirea populară de păstăiata
  26. ^ Ebooks.unibuc.ro - Încrengătura Maghnoliophyta (Angiospermatophyta) , Cls. Magnoliatae (Dacotyledonatae); accesat la 4 martie 2013
  27. ^ Dentaria glandulosa este o specie de plantă endematică pentru Carpații României, cunoscută și sub denumirea de creasta-cocoșului
  28. ^ Heracleum carpaticum este o subspecie a heracleumului, cunoscută și sub denumirea de brânca-ursului
  29. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Campanula serrata; accesat la 7 martie 2013
  30. ^ Muntiimaramuresului.ro - Parcul Natural Munții Maramureșului - Flora și vegetația; accesat la 4 martie 2013
  31. ^ Specia floristică Scorzonera rosea mai este cunoscută și sub denumirea de lăptiucă
  32. ^ a b c d e f g Specie de pasăre aflată pe lista roșie a IUCN
  33. ^ Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 246 din 14 aprilie 2006 - Specii de ciuperci comestibile; accesat la 21 august 2015
  34. ^ Specia Buletus aereus este cunoscută (după zonele geografice unde vegetează) și sub denumirile de pitarcă, pitoancă sau hrib negru
  35. ^ Specia de ciupercă Russula virescens, este cunoscută sub denumirea de oișcă sau vinețică pestriță
  36. ^ Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 5 martie 2013
  37. ^ Apm-bihor - Folra și fauna - Lista roșie a județului Bihor Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 22 febbrie 2014
  38. ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 11 februarie 2015
  39. ^ a b c d e f Specie de mamifer aflată pe lista roșie a IUCN
  40. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Ursus arctos; accesat la 17 februarie 2013
  41. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Canis lupus; accesat la 7 martie 2013
  42. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Lynx lynx; accesat la 7 martie 2013
  43. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Mustela lutreola; accesat la 7 martie 2013
  44. ^ en Iucnredlist.ord - The IUCN Red List of Threatened Species - Lutra lutra; accesat la 7 martie 2013
  45. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Myotis myotis; accesat la 7 martie 2013
  46. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Myotis blythii; accesat la 7 martie 2013
  47. ^ en The IUCN Red List of Threatened Species - specie încadrată pe lista roșie a IUCN la categoria de preocupare minimă (LC); accesat la 9 martie 2013
  48. ^ Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor, accesat la 12 mai 2015
  49. ^ Directiva Consiliului Europei 79/409/CEE din 2 aprilie 1979, privind conservarea păsărilor, accesat la 12 mai 2015
  50. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Aquila chrysaetos; accesat la 7 martie 2013
  51. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Tetrao urogallus; accesat la 7 martie 2013
  52. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Aquila Pomarina; accesat la 7 martie 2013
  53. ^ en Eunis.eea.europa.eu - Muntii Maramuresului - Flora and Fauna[nefuncțională]; accesat la 5 martie 2013
  54. ^ Specie de reptilă aflată pe lista roșie a IUCN
  55. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Zamensis longissimus; accesat la 7 martie 2013
  56. ^ a b c Specie de pește aflată pe lista roșie a IUCN
  57. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Hucho hucho; accesat la 7 martie 2013
  58. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Barbus europaeus; accesat la 7 martie 2013
  59. ^ en Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Romanogobio uranoscopus; accesat la 7 martie 2013
  60. ^ Natura2000.ro - Sit Natura 2000 - Formular standard - Munții Maramureșului Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 5 martie 2013
  61. ^ a b c Specii de insecte aflate pe lista roșie a IUCN
  62. ^ en iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threantened Species - Rosalia alpina; accesat la 6 martie 2013
  63. ^ en The IUCN Red List - Lycaena dispar; accesat la 6 martie 2013
  64. ^ Romaniamonasteries - Tradiții și evenimente culturale din județul Maramureș; accesat la 4 august 2015
  65. ^ Cultura-traditionala.ro - Manifestări cultural-artistice programate în 2015; accesat la 4 august 2015
  66. ^ Dexonline - Definișie pănură; accesat la 4 august 2015
  67. ^ Consiliul Județean Maramureș - Patrimoniu natural, resurse, economie, agricultură, turism Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 4 august 2015
  68. ^ „Biodiversitate.mmediu.ro - Munții Maramureșului (sit de importanță comunitară)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ Distanta.ro - Distanțe rutiere - Baia Mare - Vișeu de Sus; accesat la 4 martie 2013
  70. ^ Maramedia.ro - Țapinarii, sau butinarii de pe Valea Vaserului au impresionat juriul și publicul Festivalului de Film "Filmul de Piatra", ce s-a desfășurat la Piatra Neamț (5-7 septembrie) și Piatra Fântânele (8-10 septembrie Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 aprilie 2015
  71. ^ Ghidulmuzeelor.cimec.ro - Casa memorială Havrelo Clempuș; accesat la 6 martie 2013
  72. ^ Turistderomania.ro Turist de România - Mocănița de la Vișeul de Sus; accesat la 6 martie 2013
  73. ^ Romania-natura.ro - Refugiul Lucăciasa,. Munții Maramureșului Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 2 aprilie 2013

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • I. Băncilă. Geologia Carpaților Orientali. Ed. Științifică. București, 1958.
  • V. Mihăilescu. Carpații sud-estici de pe teritoriul R.P.R. Ed. Științifică. București, 1965.
  • A. Posea, G. Posea, C. Moldovan. Județul Maramureș. Ed. Academiei R.S.R. București, 1980.
  • D. Ghinea. Enciclopedia geografică a României. Ed. Enciclopedică. București, 2000.
  • J. Béres. Fauna de vertebrate a Maramureșului. Ed. Dacia. Cluj-Napoca, 2000.
  • A. Bavaru, S. Godeanu, C. Butnaru, A. Bogdan. Biodiversitatea și ocrotirea naturii. Ed. Academiei Române. București, 2007.

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]
Corn (Cornus mas)
Jneapăn (Pinus mugo)
Zmeur (Robus idaeus)
 Mocănița pe Valea Vaserului
Hrib (Boletus edulis)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Parcul Natural Munții Maramureșului

Reportaje

Defrișări


v • d • m
Parcuri naționale și naturale din România
Parcuri naționale Parcul Național Domogled - Valea Cernei
Parcuri naturale
Lista parcurilor naționale și naturale din România
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Parcul_Natural_Munții_Maramureșului&oldid=16494418