Radu Manicatide
Radu Manicatide | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 17 aprilie 1912 Iași |
Decedat | 18 martie 2004 București |
Cetățenie | România |
Ocupație | military flight engineer[*] inginer |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Domeniu | Aeronautică |
Instituție | IAR Brașov |
Alma Mater | Universitatea Politehnica din București |
Cunoscut pentru | Creatorul aviației utilitare în România |
Modifică date / text |
Radu Manicatide (n. 17 aprilie 1912, Iași – d. 18 martie 2004, București) a fost un inginer constructor de aeronave și pilot român.[1][2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Radu Manicatide s-a născut la Iași, la 17 aprilie 1912, fiind fiul reputatului profesor de pediatrie Mihail Manicatide. A urmat Școala Politehnică din București și Școala de Aeronautică și Constructii Automobile din Paris (a fost șef de promotie), în perioada 1931-1937. Încă din aprilie 1926 era preocupat de aviație, câștigând cu un planor propriu, M-1, locul I la concursul de aeromodele și planoare. În 1931 a făcut școala de pilotaj, luându-și brevetul.
Activitatea de concepție aeronautică
[modificare | modificare sursă]În 1935, Radu Manicatide a realizat avioanele monoloc RM-5 (cu greutatea maximă de 200 kg și viteza maximă de 120 km/h) și RM-7 (cu greutatea maximă de 240 kg și viteza maximă de 135 km/h).
Din anul 1939, inginerul Manicatide, specialist în structuri, a lucrat la IAR Brașov, ca șef al serviciului de studii structuri, apoi ca șef al atelierului de prototipuri și experimentări, unde a participat la realizarea avioanelor proiectate la IAR (IAR-27, IAR-37 și IAR-80) și a avioanelor sub licență (IAR-79 - Savoia Marchetti, Me-109 - Messerschmitt). Continuându-și preocupările mai vechi, în 1942 a realizat la IAR Brașov avionul monoloc RM-9 (cu greutatea maximă de 350 kg și viteza maximă de 138 km/h), iar în anul 1943 planorul RM-10, de tipul Canard, de construcție din lemn, învelit cu pânză.
În 1944, Radu Manicatide a realizat avionul biloc cu ampenaj orizontal dispus în față (tip rață), RM-11 (cu greutatea maximă de 530 kg și viteza maximă de 175 km/h), iar în 1949 a construit, tot la Brașov avionul biloc de școală IAR-811 (cu greutatea maximă de 650 kg și viteza maximă de 150 km/h). Din 1950, la Uzina de Reparații Material Volant - URMV 3, sub conducerea sa, s-au construit avioanele IAR-813 (cu greutate maximă de 750 kg și viteza maximă de 192 km/h), cu care s-au obținut recorduri omologate de Federația Aeronautică Internațională.
Radu Manicatide a proiectat și realizat, în 1953, avionul bimotor IAR-814 (cu greutatea maximă de 2.030 kg și viteza maximă 272 km/h), cu care s-a obținut, de asemenea, un record mondial de viteză pe circuit închis, omologat de FAI. Din 1955, tot la URMV 3, s-au construit avioanele IAR-817 (greutate maximă 1.150 kg și viteza maximă de 175 km/h). Radu Manicatide s-a mutat la București, la Întreprinderea de Avioane, realizând în serie IAR-818, intrat în dotarea aviației agricole și sanitare. În 1956 a creat avionul bimotor MR-2, derivat din IAR-814 (cu greutate maximă 2.080 kg și viteza maximă de 275 km/h). După 1967, Radu Manicatide, în colaborare cu Institutul de Mecanica Fluidelor și Cercetări Aerospațiale, a proiectat avioanele IAR-822, IAR-823, IAR-826 și IAR-827, care au fost realizate la ICA Ghimbav.
- Planoare
- Avioane
Realizarea de automobile
[modificare | modificare sursă]Radu Manicatide a reușit să producă un automobil de concepție proprie în 1945. E vorba de un roadster de mici dimensiuni construit la IAR Brașov, dotat cu motor în doi timpi de motocicletă care producea 11,5 CP la o turație de 4.000 rpm. Mașina avea două locuri, motor poziționat în spate și atingea o viteză de 70 km/h. Greutatea proprie a mașinii era de 270 kg, consuma în jur de 4,5l/100 km, și avea o caroserie elegantă inspirată de Jaguar XK120.
În 1947, sub îndrumarea lui Manicatide, în uzina IAR s-au construit 3 vehicule. Acestea au fost dotate cu motorul IAR002 în doi timpi cu patru cilindri dubli în linie, cu o capacitate de 1000 cmc ce producea 45 CP la 4300 rpm. Viteza maximă a acestor automobile era de 124 km/h. Au existat și variante sport ale acestui motor, care erau capabile să producă 100 CP și 5300 rpm.
[3]
Distincții
[modificare | modificare sursă]A fost distins cu Ordinul Meritul Științific clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Balotescu, și col., Nicolae. „Cronologie”. Istoria aviației române. București, 1984: Editura Științifică și Enciclopedică. p. 196.
- ^ „MANICATIDE, Radu”. Aviatori.ro: Dicționar de personalități, litera „M”. Accesat în .
- ^ 8 masini romanesti interesante despre care sigur nu stiai nimic 4tuning.ro
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 18.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Balotescu, Nicolae; și colectiv, Istoria aviației române, București, 1984: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 746;
- Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Constructii aeronautice romanesti 1905-1970 (ed. a I-a), București 1970: Editura Militară, p. 336;
- Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), p. 388;
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- AGIR Arhivat în , la Wayback Machine. — necrolog
- aviatori.ro — Dicționar de personalități
- Radu Manicatide[nefuncțională], 7 februarie 2009, Vasile Surcel, Jurnalul Național