Sari la conținut

Radu Manicatide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radu Manicatide
Date personale
Născut17 aprilie 1912
Iași
Decedat18 martie 2004
București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitary flight engineer[*][[military flight engineer (military aircraft crew member)|​]]
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuAeronautică
InstituțieIAR Brașov
Alma MaterUniversitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruCreatorul aviației utilitare în România

Radu Manicatide (n. 17 aprilie 1912, Iași – d. 18 martie 2004, București) a fost un inginer constructor de aeronave și pilot român.[1][2]

Radu Manicatide s-a născut la Iași, la 17 aprilie 1912, fiind fiul reputatului profesor de pediatrie Mihail Manicatide. A urmat Școala Politehnică din București și Școala de Aeronautică și Constructii Automobile din Paris (a fost șef de promotie), în perioada 1931-1937. Încă din aprilie 1926 era preocupat de aviație, câștigând cu un planor propriu, M-1, locul I la concursul de aeromodele și planoare. În 1931 a făcut școala de pilotaj, luându-și brevetul.

Activitatea de concepție aeronautică

[modificare | modificare sursă]

În 1935, Radu Manicatide a realizat avioanele monoloc RM-5 (cu greutatea maximă de 200 kg și viteza maximă de 120 km/h) și RM-7 (cu greutatea maximă de 240 kg și viteza maximă de 135 km/h).

Din anul 1939, inginerul Manicatide, specialist în structuri, a lucrat la IAR Brașov, ca șef al serviciului de studii structuri, apoi ca șef al atelierului de prototipuri și experimentări, unde a participat la realizarea avioanelor proiectate la IAR (IAR-27, IAR-37 și IAR-80) și a avioanelor sub licență (IAR-79 - Savoia Marchetti, Me-109 - Messerschmitt). Continuându-și preocupările mai vechi, în 1942 a realizat la IAR Brașov avionul monoloc RM-9 (cu greutatea maximă de 350 kg și viteza maximă de 138 km/h), iar în anul 1943 planorul RM-10, de tipul Canard, de construcție din lemn, învelit cu pânză.

În 1944, Radu Manicatide a realizat avionul biloc cu ampenaj orizontal dispus în față (tip rață), RM-11 (cu greutatea maximă de 530 kg și viteza maximă de 175 km/h), iar în 1949 a construit, tot la Brașov avionul biloc de școală IAR-811 (cu greutatea maximă de 650 kg și viteza maximă de 150 km/h). Din 1950, la Uzina de Reparații Material Volant - URMV 3, sub conducerea sa, s-au construit avioanele IAR-813 (cu greutate maximă de 750 kg și viteza maximă de 192 km/h), cu care s-au obținut recorduri omologate de Federația Aeronautică Internațională.

Radu Manicatide a proiectat și realizat, în 1953, avionul bimotor IAR-814 (cu greutatea maximă de 2.030 kg și viteza maximă 272 km/h), cu care s-a obținut, de asemenea, un record mondial de viteză pe circuit închis, omologat de FAI. Din 1955, tot la URMV 3, s-au construit avioanele IAR-817 (greutate maximă 1.150 kg și viteza maximă de 175 km/h). Radu Manicatide s-a mutat la București, la Întreprinderea de Avioane, realizând în serie IAR-818, intrat în dotarea aviației agricole și sanitare. În 1956 a creat avionul bimotor MR-2, derivat din IAR-814 (cu greutate maximă 2.080 kg și viteza maximă de 275 km/h). După 1967, Radu Manicatide, în colaborare cu Institutul de Mecanica Fluidelor și Cercetări Aerospațiale, a proiectat avioanele IAR-822, IAR-823, IAR-826 și IAR-827, care au fost realizate la ICA Ghimbav.

Planoare
Avioane

Realizarea de automobile

[modificare | modificare sursă]

Radu Manicatide a reușit să producă un automobil de concepție proprie în 1945. E vorba de un roadster de mici dimensiuni construit la IAR Brașov, dotat cu motor în doi timpi de motocicletă care producea 11,5 CP la o turație de 4.000 rpm. Mașina avea două locuri, motor poziționat în spate și atingea o viteză de 70 km/h. Greutatea proprie a mașinii era de 270 kg, consuma în jur de 4,5l/100 km, și avea o caroserie elegantă inspirată de Jaguar XK120.
În 1947, sub îndrumarea lui Manicatide, în uzina IAR s-au construit 3 vehicule. Acestea au fost dotate cu motorul IAR002 în doi timpi cu patru cilindri dubli în linie, cu o capacitate de 1000 cmc ce producea 45 CP la 4300 rpm. Viteza maximă a acestor automobile era de 124 km/h. Au existat și variante sport ale acestui motor, care erau capabile să producă 100 CP și 5300 rpm. [3]

A fost distins cu Ordinul Meritul Științific clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]

  1. ^ Balotescu, și col., Nicolae. „Cronologie”. Istoria aviației române. București, 1984: Editura Științifică și Enciclopedică. p. 196. 
  2. ^ „MANICATIDE, Radu”. Aviatori.ro: Dicționar de personalități, litera „M”. Accesat în . 
  3. ^ 8 masini romanesti interesante despre care sigur nu stiai nimic 4tuning.ro
  4. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 18.
  • Balotescu, Nicolae; și colectiv, Istoria aviației române, București, 1984: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 746 ;
  • Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Constructii aeronautice romanesti 1905-1970 (ed. a I-a), București 1970: Editura Militară, p. 336 ;
  • Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), p. 388 ;

Legături externe

[modificare | modificare sursă]