Siegfried Lenz
| Siegfried Lenz | |
 Siegfried Lenz | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 martie 1926 Ełk, Prusia Răsăriteană |
| Decedat | (88 de ani) Hamburg, Germania |
| Înmormântat | Friedhof Groß Flottbek[*]  |
| Căsătorit cu | Liselotte Lenz[*] () Ulla Lenz[*] () |
| Cetățenie |  Germania[3].svg){kind=small} Reich-ul German |
| Ocupație | scriitor |
| Locul desfășurării activității | Hamburg[4] |
| Limbi vorbite | limba germană[5][6] |
| Partid politic | NSDAP |
| Activitatea literară | |
| Patronaj | Heinrich-Heine-Universität Düsseldorf[*] |
| Specie literară | roman, nuvelă, teatru, povestire umoristică |
| Note | |
| Premii | Goldene Feder[*] Premiul Goethe[*] Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane[*][1] Nagroda Samuela Bogumiła Lindego[*] Gerhart-Hauptmann-Preis[*] Georg-Mackensen-Literaturpreis[*] premiul Andreas Gryphius[*] Jean-Paul-Preis[*] Weilheimer Literaturpreis[*] Manès-Sperber-Preis[*] Premio Nonino[*] Literaturpreis der Stadt Bremen[*] Wilhelm-Raabe-Preis[*][2] Kulturpreis der deutschen Freimaurer[*] Lessing-Ring[*] Ehren-Schleusenwärter[*] Lew-Kopelew-Preis[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Siegfried Lenz (n. 17 martie 1926, Lyck – d. 7 octombrie 2014, Hamburg) a fost un scriitor german.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Siegfried Lenz s-a născut la data de 17 martie în anul 1926 în Lyck. A început să studieze literatura și filosofia după războiul la Universitatea din Hamburg, devenind mai apoi redactor. O dată cu publicarea primului său roman intitulat Au fost șoimi în aer în anul 1951, Siegfried Lenz a devenit cel mai prolific și renumit autor.
În 1999, la a 250-a aniversare a nașterii lui Goethe, i s-a decernat Premiul Goethe.
Problematica operei sale o constituie vina și responsabilitatea societății și a individului, acceptarea datoriei ca noțiune concretă, implicând examenul conștiinței și opțiunea în serviciul adevărului și umanității.
Autorul a făcut apel la tehnica de redare de tip cinematografic de o remarcabilă plasticitate, desfășurată adesea contrapunctic. De asemenea, este remarcabilă adecvarea stilistică la meandrele narațiunii.
În ultimii ani Lenz a trăiit ca autor independent în Hamburg.[7]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- 1951: „Erau ulii în văzduh” (Es waren Habichte in der Luft)
- 1953: „Duel cu umbra” (Duell mit dem Schatten)
- 1955: „Atât de gingaș era satul Suleyken” (So zärtlich war Suleyken)
- 1957: „Omul în fluviu” (Der Mann im Strom)
- 1959: „Vânătorul de zeflemele” (Jäger des Spotts)
- 1960: „Vasul-far” (Das Feuerschiff)
- 1961: „Vremea celor fără vină” (Zeit der Schuldlosen)
- 1963: „Se vorbește în oraș” (Stadtgespräch)
- 1968: „Ora de germană” (Deutschstunde)
- 1973: „Modelul” (Das Vorbild).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.friedenspreis-des-deutschen-buchhandels.de/alle-preistraeger-seit-1950/1980-1989/siegfried-lenz Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.literaturpreisgewinner.de/belletristik/wilhelm-raabe-preis, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ „Siegfried Lenz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Siegfried Lenz, Einstein überquert die Elbe bei Hamburg, München, Ed. Deutscher Taschenbuch Verlag, 1996
| Acest articol biografic despre un scriitor german este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |