alerga
Etimologie
Din latină allargare (< largus).
Pronunție
- AFI: /a.ler'ga/
Verb
| Conjugarea verbului alerga | |
| Infinitiv | a alerga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
alerg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să alerge |
| Participiu | alergat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a merge repede; a goni; a fugi.
- Calul aleargă.
- (v.tranz) a fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde.
- a fugări pe cineva.
- a se grăbi într-o direcție sau către un scop.
- a recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență; a umbla după treburi.
- a umbla de colo până colo, fără o țintă precisă.
- (v.tranz.) (pop.) a cutreiera, a străbate un loc.
- a participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A alerga intr-un suflet = a veni foarte repede
- A alerga dupa bani = a câuta insistent bani
- A alerga cu limba scoasă = a dori foarte mult ceva
Traduceri
a alerga
|
|