arunca
Etimologie
Din latină eruncare.
Pronunție
- AFI: /a.run'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) arunca | |
| Infinitiv | a (se) arunca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) arunc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) arunce |
| Participiu | aruncat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli.
- A arunca un lucru nefolositor.
- a trânti ceva (în grabă); a face să cadă.
- (v.refl.) a se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări; a se azvârli.
- A se arunca prin fereastră.
- (v.tranz.) a împrăștia sămânța pentru a semăna.
- (v.tranz.) a îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda.
- A arunca pe foc un caiet.
- (v.tranz.) a răspândi lumină, umbră etc.
- (v.tranz.) (fig.) a face ca cineva să ajungă într-o anumită situație (rea).
- (v.intranz.) a da cu ceva în cineva.
Sinonime
- 1: azvârli, lepăda, zvârli, (Transilv. și Maram.) țipa, (înv.) scutura
- 2: azvârli, (fam.) mătura
- 3: sări, zvârli
- 4: împrăștia
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- A arunca (ceva) in aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv
- A(-și) arunca ochii (sau o privire) = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar
- A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt
- A arunca (pe cineva) pe drumuri = a da (pe cineva) afară dintr-un serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului
- (refl.) (pop; în expr.) A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie)
Traduceri
a azvârli
|
|