Sari la conținut

bittern

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Din franceza veche butor, care provine din galo-romană *butitaurus < compus din latină būtiō + taurus.

Pronunție

  • AFI: /'bɪtə(r)n/


Substantiv

bittern, pl. bitterns

  1. (ornit.) bâtlan-de-stuf, buhai-de-baltă

Sinonime

  • (ornit.) (reg., în Anglia) bumble

Cuvinte compuse

Vezi și

Etimologie

Din bitter cu sufix incert, poate o formă dialectală al lui -ing.

Substantiv

bittern, (nenumărabil)

  1. lichidul rămas după ce sarea gemă a fost extrasă din saramura
  2. (înv.) un compus foarte amar făcut din quassia, cocculus indicus etc., folosit de producători frauduloși de bere pentru a denatura produsul

Anagrame

Referințe