blestem
Aspect
Etimologie
Din verbul a blestema.
Pronunție
- AFI: /blesˈtem/
Substantiv
Declinarea substantivului blestem | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | blestem | blesteme |
Articulat | blestemul | blestemele |
Genitiv-Dativ | blestemului | blestemelor |
Vocativ | - | - |
- invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.
- M-ai ridicat peste dezastru, Peste blestem și ură - Alexandru Macedonski, Excelsior (1895)
- cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva.
Sinonime
- 1-2: imprecație, ocară, (livr.) maledicție
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
imprecație
|
|
Etimologie
Din blestema.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru blestema.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru blestema.