ciolan

română

Etimologie

Din slavă (veche) članŭ. Confer bulgară член (člen), sârbo-croată члан/član și cehă člen.

Pronunție

• AFI: /ʧoˈlan/

Substantiv

Declinarea substantivului ciolan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciolan	ciolane
Articulat	ciolanul	ciolanele
Genitiv-Dativ	ciolanului	ciolanelor
Vocativ	ciolanule	ciolanelor

1. os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om.
2. (fam.) membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului.
3. (reg.) obadă (a roții de car).

Cuvinte derivate

• ciolănaș
• ciolănel
• ciolănos

Expresii

• A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale
• A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale
• A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă
• A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși
• A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit
• A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva)
• A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme)
• A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caolin
• călino
• colina
• clonai

Referințe

• DEX '98 via DEX online