Sari la conținut

concetățean

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din con- + cetățean (după franceză concitoyen).

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧe.təˈʦe̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
concetățean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concetățean concetățeni
Articulat concetățeanul concetățenii
Genitiv-Dativ concetățeanului concetățenilor
Vocativ concetățeanule concetățenilor
  1. persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe