duck

engleză

Din engleza medie *dukken < engleza veche *ducan, *duccan.

Înrudit cu scoțiană dulk, neerlandeza medie ducken, germana de jos ducken, germană ducken și daneză dukke, dykke.

Un verb secundar înrudit cu engleza medie duken, douken, care provine din engleza veche *dūcan < proto-germanică *dūkaną.

Confer și scoțiană dook, douk, friziană (de vest) dûke, neerlandeză duiken, germana de jos duken, germană tauchen și suedeză dyka.

Din engleza medie ducke, dukke, doke, dokke, douke, duke, care provine din engleza veche duce, dūce din forma *dūcan < proto-germanică *dūkaną („a (se) cufunda, a (se) apleca”).

Înrudit cu scoțiană duik, duke, dook, daneză dukand, dykand, suedeză dykfågel, neerlandeza medie duycker și germana de jos düker.

duck, (nenumărabil și numărabil; pl. ducks)

(ornit.) rață
(spec.) femela raței
(nenumărabil) carne de rață
(la crichet) scorul de zero-zero
(fam.) termen de alintare
(în Anglia, fam.) tip, prieten, cumătru, camarad
Ay up duck, ow'a'tha?
(argou, la jocuri de cărți) carte de joc cu valoarea de doi
(spec.) grotă parțial inundată
(constr.) clădire construită în forma de un obiect banal
A luncheonette in the shape of a coffee cup is particularly conspicuous, as is intended of an architectural duck or folly.

Din neerlandeză doek, care provine din neerlandeza medie doeck, doec, din neerlandeza veche *dōc < proto-germanică *dōkaz („bucată de pânză, cârpă”).

Înrudit cu germană Tuch, suedeză duk și islandeză dúkur.

duck, (nenumărabil)