efect
Etimologie
Din latină effectus (cu sensurile franceză effet).
Pronunție
- AFI: /e'fekt/
Substantiv
| Declinarea substantivului efect | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | efect | efecte |
| Articulat | efectul | efectele |
| Genitiv-Dativ | efectului | efectelor |
| Vocativ | efectule | efectelor |
- fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință.
- impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva.
- (concr.; la pl.) bunuri mobile.
- îmbrăcăminte militară, echipament.
- (la pl.) valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare.
- Efecte de comerț.
- Efecte publice.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De efect = care atrage atenția, care produce o impresie puternică.
- (loc.vb.) A face efect = a impresiona.
Expresii
- A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online