gândire

română

Etimologie

Din a gândi.

Pronunție

• AFI: /gɨn'di.re/

Substantiv

Declinarea substantivului gândire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gândire	gândiri
Articulat	gândirea	gândirile
Genitiv-Dativ	gândirii	gândirilor
Vocativ	gândire	gândirilor

1. facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc.
2. factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință.
3. idee, gând, cuget; meditație, reflecție.
4. imaginație, fantezie.

Cuvinte compuse

• gândire laterală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agerind
• denigra
• regândi

Referințe

• DEX '98 via DEX online