geniu

română

Etimologie

Din latină genius, franceză génie.

Pronunție

• AFI: /ˈʤe.nju/

Substantiv

Declinarea substantivului geniu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	geniu	genii
Articulat	geniul	geniile
Genitiv-Dativ	geniului	geniilor
Vocativ	geniule	geniilor

1. cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare.
2. fire, natură, caracter specific.
3. (mitol.; azi în stilul poetic) spirit protector; duh (bun sau rău).
4. armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc.

Cuvinte derivate

• genist

Locuțiuni

• (loc.adj.) De geniu = genial.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online