indiciu

română

Etimologie

Din latină indicium (cu sensuri după franceză indice).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului indiciu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indiciu	indicii
Articulat	indiciul	indiciile
Genitiv-Dativ	indiciului	indiciilor
Vocativ	indiciule	indiciilor

1. semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc.
2. particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen.
3. (jur.) faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online