Sari la conținut

ruga

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : rugă, ruĝa

Etimologie

Din latină rogare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) ruga
Infinitiv a (se) ruga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) rog
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) roage
Participiu rugat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o 3favoare etc.
    L-a rugat să-i facă un serviciu.
  2. a pofti, a invita.
    Îl roagă să intre.
  3. (v.refl.) (în practicile religioase) a face o rugăciune, a invoca divinitatea.
    Toată ziua se roagă.
  4. (v.refl.) a cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva
  • Te rog (sau rogu-te) (frumos) = formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil
  • A-și ruga moartea = a-și dori moartea
  • A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva)
  • A ruga cu cerul și cu pământul = a se ruga cu o stăruință deosebită
  • Mă rog = formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori "dacă vrei, cum vrei"
  • Mă rog matale = te rog cu multă insistență


Traduceri

Etimologie

Din ruga.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruga.

Etimologie

Din rugă.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru rugă.

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină rūga.

Pronunție


Substantiv

ruga f., rughe pl.

  1. rid, zbârcitură, cută
  2. (fig., rar) defect

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate





(português)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ruga f., rugas pl.

  1. rid, zbârcitură, cută
  2. pliu





(sardu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ruga f.

  1. omidă

Cuvinte apropiate