tragere
Etimologie
Din a trage.
Pronunție
- AFI: /'tra.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tragere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tragere | trageri |
| Articulat | tragerea | tragerile |
| Genitiv-Dativ | tragerii | tragerilor |
| Vocativ | tragere | tragerilor |
- acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei.
- (pop.) atracție, îndemn, înclinare.
- scoatere, extragere.
- prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc.
- descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir.
Cuvinte compuse
Expresii
- Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online