zăcea

română

Etimologie

Din latină jacere (= iacere).

Pronunție

• AFI: /zə'ʧe̯a/

Verb

Conjugarea verbului zăcea
Infinitiv	a zăcea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zac
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zacă
Participiu	zăcut
Conjugare	II

1. (v.intranz.) a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc.
2. a fi doborât.

   Copacii zac la pământ.

3. a sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli.

   Zace de o lună la pat.

4. a fi mort, culcat, îngropat (în mormânt).
5. (despre sentimente, calități, defecte etc.) a sta ascuns, a fi în stare latentă.
6. a sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire.

   Plicurile nedesfăcute zăceau teanc.

7. a fi așezat, situat undeva, a se afla.

Sinonime

• 3: (med.) boli, piroti, tânji, (pop.) gogi, (reg.) zălezi, (Munt. și Olt.) târomi, (înv.) lâncezi

Cuvinte derivate

• zăcare
• zăcământ
• zăcător
• zăcere
• zăcut

Expresii

• A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat

Traduceri

a sta întins

cehă: ležet (čeština) chineză: 躺 (中文) coreeană: 놓이다 (nohIda, noida) (한국어) daneză: ligge (dansk) engleză: lie (English) finlandeză: maata (suomi) franceză: se coucher (français) germană: liegen (Deutsch) greacă: κείτομαι (kítome) (Ελληνικά) indoneziană: berbaring (Bahasa Indonesia) italiană: giacere (italiano)

japoneză: 横になる (よこになる, yoko ni naru) (日本語) latină: iacere (Latina) norvegiană: ligge (norsk) neerlandeză: liggen (Nederlands) poloneză: leżeć (polski) scoțiană: laigh (Scots) slovacă: ležať (slovenčina) slovenă: ležati (slovenščina) spaniolă: echarse (español), yacer (español) suedeză: ligga (svenska) turcă: yatmak (Türkçe), uzanmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online