This is the one

skill your child

needs for the jobs
of the future

Where can your kids learn creativity and critical thinking? The answer is
simpler than you think

Image: REUTERS/Wolfgang Rattay

15 Sep 2017
1. Mirjam SchöningHead of Learning through Play in Early Childhood
programme, The Lego Foundation

2. Christina WitcombSenior Communication Manager, The Lego

Foundation

Latest Articles

Can being too intelligent make you a less effective leader?

Briony Harris 21 Nov 2017

Why AI is tipping the scales in the development of self-

driving cars
Knowledge@Wharton ∙ Knowledge@Wharton21 Nov 2017

Why some Amish people live a decade longer

Marla Paul ∙ Futurity 21 Nov 2017

More on the agenda

Our Impact

Tackling the Gender Gap

Our Impact

Explore context

Education and Skills

Explore the latest strategic trends, research and analysis

Every child begins their journey through life with an

incredible potential: a creative mindset that approaches the
world with curiosity, with questions, and with a desire to
learn about the world and themselves through play.

However, this mindset is often eroded or even erased by

conventional educational practices when young children
enter school.

The Torrance Test of Creative Thinking is often cited as an

example of how children’s divergent thinking diminishes over
time. 98% of children in kindergarten are “creative geniuses”
– they can think of endless opportunities of how to use a
paper clip.

This ability is reduced drastically as children go through the

formal schooling system and by age 25, only 3% remain
creative geniuses.

Most of us only come up with one or a handful of uses for a

paperclip.

What is most concerning in connection with the human

capital question is that over the last 25 years, the Torrance
Test has shown a decrease in originality among young
children (kindergarten to grade 3).

By the way, did you know you could combine six standard
LEGO bricks in more than 915 million ways?

Wrong focus

The World Economic Forum has just released its Human

Capital Report with the subtitle “Preparing People for the
Future of Work”.
The report states that "many of today’s education systems
are already disconnected from the skills needed to function
in today’s labour markets".

It goes on to underline how schools tend to focus primarily

on developing children’s cognitive skills – or skills within
more traditional subjects – rather than fostering skills like
problem solving, creativity or collaboration.

This should be cause for concern when looking at the skill

set required in the Fourth Industrial Revolution: Complex
problem solving, critical thinking and creativity are the three
most important skills a child needs to thrive, according to
the Future of Jobs Report.

Let’s take a moment to underscore that creativity has

jumped from 10th place to third place in just five years.

And that emotional intelligence and cognitive flexibility have

also entered the skills list for 2020.

Worryingly, these skills are often not featured prominently in

children’s school day where the norm still is the chalk-and-
talk teaching approach that has prevailed for centuries.
Child’s play

A study in New Zealand compared children who learned how

to read at age five with those who learned at age seven.

When they were 11 years old, both sets of children displayed

the same reading ability. But the children who only learned
how to read at age seven actually showed a higher
comprehension level.

One of the explanations is that they had more time to explore

the world around them through play.

It is clear that preparing children for the future demands re-

focusing concepts of learning and education.

Knowing how to read, write and do maths remain important

for children to unlock the world in front of them.

An increasingly interconnected and dynamic world means

children will find themselves changing jobs several times
during their lives – switching to jobs that don’t exist today,
and which they might have to invent themselves.

The question is how do we foster the above-mentioned

breadth of skills, and keep alive the natural ability of children
to learn throughout a lifetime – instead of eroding it when
they enter formal schooling?

Achieving this is simpler than you might think: engaging

children in positive, playful experiences.

Different forms of play provide children with the opportunity

to develop social, emotional, physical and creative skills in
addition to cognitive ones.

Lifelong play

If we agree on the urgent need for developing skills of

complex problem solving, critical thinking and creativity, it is
essential that we recognise that these skills are built by
learning through play across the lifespan.

As we invest in our children’s future, let’s be sure to guard

against directed learning, “schoolification” or three-year-olds
learning their alphabet and numbers in written form when
there is no evidence that this will make them better readers.
We need to challenge ourselves on the logic of flashcards
and homework for our youngest at home, and see the value
of continuing to create joyful, meaningful play moments with
our children.

The natural ability of children to learn through play may be

the best-kept, low-cost secret for addressing the skills
agenda with potential to equip both our children and our
economies to thrive.

Plus, it’s fun. So, what’s stopping us? Let’s play!

https://www.weforum.org/agenda/2017/09/skills-children-need-work-future-play-lego/

.........................
Premiul pentru întreaga carieră al Şcolilor Internaţionale Britanice din întreaga lume a fost acordat, anul acesta,
româncei Simona Baciu, fondatoarea şcolii Transylvania College din Cluj-Napoca, locul unde învaţă copii de pe
cinci continente. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Încep înscrierile la EMBA-ul britanic din Cluj pentru a treia generaţi...
„Aşa cum iubim, aşa şi educăm“, crede Simona Baciu, laureată a Galei Şcolilor Internaţionale Britanice cu un
Premiu pentru Întreaga carieră/Lifetime Award. În urmă cu mai bine de 20 de ani, împreună cu soţul ei, s-a
încăpăţânat să schimbe lucrurile în educaţie şi a creat la Cluj, în propriul apartament, o grădiniţă privată unde
educaţia se făcea altfel. Proiectul a crescut în timp şi a ajuns azi o şcoală de elită numită Transylvania College,
unde învaţă peste 600 de copii de pe mai multe continente şi unde se susţin examene acreditate Cambridge.
Transylvania College este membru acreditat în Consiliul Şcolilor Britanice Internaţionale şi face parte din lanţul
şcolilor de elită din întreaga lume, Round Square. Înainte să împlinească 55 de ani, Simona Baciu s-a numărat
printre nominalizaţii Galei Şcolilor Britanice Internaţionale. Alături de ea, la Premiul pentru întreaga carieră,
figurau Khadija Mushtaq, de la Şcoala Internaţională Roots IVY din Pakistan, şi Mohamed Rasheed, directorul
Şcolii Internaţionale Ahmadhiyya din Maldive. „Faptul că există în cadrul acestor şcoli britanice internaţionale un
sistem de recunoaştere a diversităţii, a calităţii în diferite domenii şi arii ale educaţiei îţi dă o motivaţie intrinsecă
să creşti. Şi îţi dă o curiozitate fantastică să vezi ce fac alţii, de ce ei sunt diferiţi şi cum noi putem să fim
schimbarea pe care o dorim în lume“, spune clujeanca. Simona Baciu la Gala Şcolilor Britanice FOTO
Facebook/Simona Baciu În interviul pentru „Weekend Adevărul“, Simona Baciu vorbeşte despre cum ar fi bine să
fie educaţi copiii, de ce „a servi“ e un cuvânt important în educaţie şi de ce unii dascăli îşi jignesc elevii. „Weekend
Adevărul“: Ce înseamnă pentru dumneavoastră premiul acordat de Consiliul Şcolilor Britanice Internaţionale?
Simona Baciu: Onoarea pe care am simţit-o când am văzut finaliştii a fost ceea ce mi-a făcut cea mai mare
bucurie, nu faptul că am fost acolo. Ceilalţi doi finalişti erau nişte personalităţi în lumea educaţiei. Unul dintre ei a
fost o doamnă, o directoare din Pakistan, care îşi făcuse studiile în Anglia, cred că la Cambridge, un om care
publica enorm, o voce în educaţia în lume. M-am simţit foarte onorată să fiu lângă aşa o personalitate. Celălalt
nominalizat era un domn director cu acelaşi background. Nişte oameni cu un CV impresionant! Nici nu mi-a trecut
prin cap că aş putea fi eu premiată, nu a fost niciun speech pregătit. Au anunţat că vor începe cu Lifetime Award.
Am stat foarte liniştită. Şi doamna spune: „Transylvania College!“. Când am auzit „Transylvania College“, nu m-
am gândit decât: „Speech! Dumnezeule! Nu am speech!“. Şi mi-au şi spus corect numele. De obicei îmi zic Basiu,
Bacius. Aveam două frici. Frica numărul unu: nu sunt nativă, frica numărul doi: nu sunt profesoară de limba
engleză. Şi m-am uitat la oamenii din sală care erau toţi profesori. Nu ştiu cum mi-au ieşit cuvintele, dar ştiu că le-
am mulţumit tuturor, că energia pe care acest grup educator o aduce va fi schimbarea de care toţi avem nevoie.
Ce ştiu este că după ce s-a terminat totul, au venit oameni la mine. A fost o doamnă din India care, cu lacrimi în
ochi, mi-a mulţumit că am făcut-o să fie mândră că e dascăl. Şi directorul de la BIS (British International Schools)
Magazine a venit la mine şi mi-a zis: „Vă mulţumim, aţi setat trendul pentru următoarele ediţii“. Atunci mi-am zis
că poate noi, venind dintr-o ţară mică, pe care nimeni nu o ştia, putem să contribuim la educaţia din lumea largă.
TEACHERS VERSUS LEARNERS Vorbeaţi de frici. Care sunt grijile de care se loveşte un dascăl în 2017? Cred
că fiecare om are călătoria proprie. Unii au curajul să o vadă, alţii merg, din inerţie, mai departe. Nu poţi să predai
decât din cine eşti tu. Dacă tu eşti un om nemulţumit, speriat, îngrijorat, tu vei preda îngrijorare, vei preda
supărare. Dacă tu eşti un om care vine cu pace, cu bucurie, asta vei preda. Dar nu se poate asta, pentru că toţi
avem trecutul nostru. Şi atunci, cred că trebuie să ne educăm pe noi în primul rând. Mie îmi place foarte mult să
nu zic cuvântul „a preda“. Cred că noi suntem learners, adică cei care învaţă. Cred că noi învăţăm. Ca tu să poţi
preda o lecţie trebuie să o înveţi întâi, să o înţelegi. Nu poţi să o citeşti din carte. Cred că marea schimbare de
paradigmă va fi când nu ne vom mai numi teachers, ci learners. Mai avem până acolo? Suntem pe drum, dar
fiecare aude la timpul când trebuie să audă. Cred că tot ce se întâmplă astăzi cu focusul foarte mare pe
olimpiadă, pe competiţie, pe partea asta de a fi cel mai bun, se adresează numai minţii. Capul nostru e numai o
parte din corpul nostru. Noi trebuie să ne adresăm întregului. Şi corpul nostru are inimă. Când dascălii încep să
vadă şi să predea din echilibrul între minte şi inimă, copiii vor învăţa diferit. Ceea ce am văzut eu în lume şi e o
mişcare foarte mare a schimbării educaţiei, focusul e foarte mult pus pe stare de bine. Dar tu nu poţi să ai o stare
de bine când eşti nervos sau supărat. Mereu aud: „voi sunteţi în învăţământul particular şi profesorii au salarii“.
Când ai horărât să devii profesor, ţi-ai asumat o alegere şi ăsta e lucrul cel mai important: să-i învăţăm pe elevii
noştri să-şi asume alegerile. Până la vârsta de 16 ani, mintea umană nu este pregătită să facă alegeri conştiente
şi corecte. Şi atunci, tot ce clădim noi în cei zece ani plus grădiniţă este să-i învăţăm să gândească critic, să aibă
relaţii, să comunice, să gândească pentru ei şi cei din jurul lor, îi învăţăm să fie lideri, dar mai ales să fie propriii
lor lideri. Dacă eu nu mă pot conduce, nu voi putea conduce pe nimeni. Pentru că la 16-18 ani vine momentul să
facă alegeri conştiente vizavi de ceea ce sunt ei, nu de ceea ce îşi doresc mama şi tata. Ăsta este punctul de
inflexiune. Pentru asta creştem noi copiii. Îi creştem pentru a face alegeri pe care să şi le asume. Daţi-ne un
exemplu. Am trimis elevii noştri în programe de service learning în Ghana, unde viaţa lor s-a schimbat, nu pentru
că au construit o şcoală şi au pus cărămizi, ci pentru că s-au oprit în fiecare seară şi s-au gândit: „ce-am învăţat
eu astăzi nou?“, „ce simte acel copil pentru care noi construim o şcoală?“. Asta e educaţie. Educaţia pentru viaţă
este mai importantă în şcoală decât orice, inclusiv decât acumularea de informaţii. Dacă tu eşti bine cu tine şi ai
încredere că poţi şi ţi se spune că poţi, nu că nu poţi, atunci, tu poţi. Avem în şcoala noastră un elev din SUA,
care are 17 ani şi a venit în program de internship, nu în exchange/schimb de experienţă. Două săptămâni stă în
sala profesorală şi predă împreună cu profesorii noştri, ca asistent, ore de artă şi de engleză. E extraordinar. Câţi
dintre elevii noştri de 17 ani nu ar fi în stare să facă acelaşi lucru? Ei sunt în stare, dar noi trebuie să deschidem
ochii. Asta e educaţia. Simona Baciu spune că dascălul trebuie să fie pregătit, în paralel, să fie un om bun FOTO
Transylvania College LECŢIA ÎN OGLINDĂ A TATĂLUI ŞI A FETIŢEI Am auzit şi văzut cazuri de învăţătoare şi
profesori ţipând la elevi şi jignindu-i. Cum am putea schimba asta? Cred că pe lângă trainingul pe care un dascăl
îl are în cei patru ani de universitate, de a preda materii de specialitate, el trebuie pregătit în paralel şi să fie un
om bun. Şi un om bun are curajul să zică „nu pot“ sau „nu ştiu“, să se uite în el şi să vadă lucruri care nu-i plac şi
să le schimbe. Nu toţi au un astfel de curaj. Noi avem darul de a face materii şi înc-o materie, dar cred că avem
nevoie de a preda între materii ce înseamnă să asculţi, ce înseamnă să ai răbdare, ce înseamnă să vezi lucrurile
bune. Am fost impresionată de un video în care un tătic, înainte de a-şi trimite fetiţa la şcoală, o pune în faţa
oglinzii şi face cu ea un exerciţiu de încredere extraordinar. Fetiţa spune aşa: „sunt foarte bună, sunt
respectuoasă. Eu sunt grozavă. Eu am încredere în mine“. Şi tatăl o întreabă: „şi atunci când cazi, ce faci?“.
Fetiţa: „ştiu că pot să mă ridic“. Tata: „şi cum eşti tu?“. Fetiţa: „eu sunt binecuvântată“. Aceste cuvinte sunt cheia
în educaţia noastră. Câţi le spunem copiilor că sunt extraordinari? Şi pentru ce? Nu ne ducem în cealaltă
extremă? Ba da, acum apare cealaltă problemă, în care le spui copiilor că sunt extraordinari, dar nu le spui şi de
ce. Iar când greşeşte, nu îi spui: „iar ai greşit!“. În schimb, poţi să-i zici: „aveai de făcut lucrul ăsta, nu ai reuşit să-l
faci. Mai încerci o dată?“. Cred că ăsta este rolul pe care noi trebuie să-l reflectăm cu toţii, părinţi şi educatori, să
ne alegem cu foarte mare atenţie cuvintele. De ce? Cuvintele şi gândurile au putere. Sunt foarte pasionată, în
ultima vreme de studiul creierului şi de modul în care această parte mică a corpului nostru reprezintă tot ce facem
noi în fiecare zi. Dacă noi ştim cum funcţionăm, atunci poate ştim ce să facem. Acest organ al nostru pe care nu-l
îngrijim şi nu-l respectăm pe cât ar trebui ne spune mai multe despre noi decât orice altceva. Şi nici nu-l folosim
cât ar trebui. Nu. Dascălii ar trebui să stimuleze şi partea de emoţie, de empatie, de creativitate a creierului, nu
doar partea de memorie. Mă bucur că în şcoală este o deschidere foarte mare la colegii noştri de a ne cunoaşte
pe noi foarte bine, dar şi de abordare ca şi Social Emotional Learning, şi Mindfulness. Ne dăm seama că dacă noi
putem să ne cunoaştem pe noi şi pe creierul nostru, putem să devenim cea mai bună variantă a noastră. Şi când
noi vom deveni cea mai bună variantă a noastră, nu va mai trebui să stăm în oglindă să-i învăţăm pe copii să
spună că sunt buni, ci că pot, pentru că noi vom deveni modelele lor. Una dintre clădrii şcolii internaţionale din
Cluj FOTO Transylvania College „NU TRĂIM ÎNTR-O LUME A MATEMATICII. NOI TRĂIM ÎNTR-O LUME A
FAPTELOR“ Spuneţi-ne trei principii după care ar fi bine să fie educat un copil. Un copil ar putea fi educat, în
primul rând, prin iubire. Mi se pare cel mai important lucru. Iubirea necondiţionată. Nu te iubesc pentru că ai luat
10, te iubesc pentru că poţi şi vei putea mult mai mult. Trebuie doar să crezi în tine. Unii înţeleg iubirea diferit,
cred că copilul trebuie educat cu adevăr. Să ştie cine este. Recent am făcut o meditaţie cu elevii şi le-am zis
tuturor, din gimnaziu şi liceu, să pună mâna pe inimă şi să se întrebe cine sunt. Unii nu vor găsi răspunsul, dar
undeva, cineva le-a pus o întrebare când aveau 12-13 ani. Cine sunt eu? Sunt eu bun, sunt eu rău? Sunt tare?
Sunt slab? Sunt eu cel mai grozav? Şi încă un lucru: să-i învăţăm pe elevi să servească. Să creşti în serviciul tău
şi al altora. Sunt trei lucruri simple pentru că noi ne complicăm întotdeauna şi cel mai complicat e să fii simplu.
Cred că cuvântul pe care noi îl folosim cel mai puţin în lumea asta este „îmi pasă“. Îmi pasă de tine, de mine,
unde sunt. Ce înţelegeţi prin sistem educaţional modern? E un sistem adaptat timpului în care trăim, dar când
spun adaptat înseamnă adaptat şi asumat. Multă lume m-a întrebat cum văd eu sistemul de învăţământ la ora
actuală. Îl văd ca pe un om cu un picior în spate şi cu un picior în faţă. Se uită în faţă spre viitor, dar toată
greutatea e în spate. Noi trebuie să mutăm greutatea pe piciorul din faţă. Şi asta-i mişcarea pe care o văd în
sistemul de învăţământ românesc. Să ne mutăm cu toţii centrul de greutate înspre viitor, pentru că atunci, forţa te
duce spre viitor. Cred că învăţământul modern este învăţământul care se uită înspre viitor, îşi recunoaşte trecutul,
şi-l acceptă şi are curajul să facă următorul pas tot înspre viitor. Ceea ce înseamnă că lumea în care noi trăim,
educaţia tradiţională, a materiilor, a examenelor, a sistemului în care predăm nu mai e de actualitate. Viitorul nu
va mai fi al materiilor, nu trăim într-o lume a matematicii, a fizicii, chimiei, biologiei, ci trăim într-o lume care
interacţionează. Noi trăim într-o lume a faptelor. Când noi vom avea în România premiu pentru cea mai creativă
şcoală din ţară, atunci învăţământul se va schimba pentru că vom avea un nume la care toţi ne vom raporta. Şi
care ar trebui să ne fie motivaţia? Viitorul nostru! Al fiecăruia. Se poate face educaţie cu bani puţini? Da! Cum?
Se poate face educaţie cu bani foarte puţini pentru că în faţa unei clase este un om, iar omul are nevoie de minte
şi de inimă ca să educe, pentru că dacă el are mintea şi inima, fondurile vin. Noi avem senzaţia că cineva trebuie
să ne dea. Diferenţa dintre noi şi universităţile mari din lume este că ele au fonduri uriaşe pentru cercetare.
Cercetarea este învăţare experienţială. Ce face acest elev din America care e la noi e să înveţe în aceste două
săptămâni mai mult decât ar fi învăţat într-un an, fiind în şcoala lui, pentru că are experienţa de a călători, de a
veni într-o ţară total străină, cu oameni total străini, de a face ceva ce n-a făcut în viaţa lui de elev. Asta-i
învăţarea, asta-i şcoala viitorului. Susţinerea financiară este foarte importantă, dar susţinerea financiară în orice
lume vine din diverse surse. Câte şcoli din România au părinţi în board (n.r. – conducere)? Câte şcoli din
România atrag bani din comunitate, transparenţi? Un exemplu: în America, mamele au făcut un târg în faţa şcolii
şi au strâns 10.000 de dolari din care au dotat întreaga sală de artă. Clubul mamelor care tricotează. Mi-a rămas
în minte. Şi asta la o şcoală de stat. Se fac lucruri, dar nu se vorbeşte de ele. Elev în pauză FOTO Transylvania
College CUM NE MOTIVĂM COPIII Ce părere aveţi despre premiile în bani date celor ce iau 10 la Bac sau la
olimpiadă? Un lucru pe care mi l-am promis: că nu-i judec şi nu-i critic pe alţii. Cei care au hotărât să facă acest
lucru poate că au motivele lor. Dacă aş fi eu cea care ar trebui să decid pentru sume de bani, la nivel naţional,
pentru a premia excelenţa, aş face un sistem foarte transparent cu o politică care are viziune: de ce fac acest
lucru pe termen lung, cât timp fac acest lucru, care sunt obiective clare care au la bază nişte valori. Dacă valorile
pe care le au la bază îmi spun că trebuie să-i premiez pe aceşti copii ca să asociez premiul cu bani, ca să-i
motivez şi pe alţii, poate fi o soluţie. Dacă eu aş avea aceşti bani, i-aş da copiilor care au demonstrat ceva în
comunitate. Aş premia lucrurile care fac diferenţa şi nu lucrurile care pentru un copil sunt fireşti: să înveţe şi să
obţină rezultate, pentru că aici depinde foarte mult de inteligenţa copilului, de motivarea lui. La Bacalureat luasem
10, eram ferm convinsă că la examen, la facultate, voi lua 10. La examen mi s-a făcut rău, emoţiile m-au copleşit
şi am leşinat în timpul testului scris la matematică. Mi-am revenit, dar n-am luat 10. Pentru mine a fost o traumă.
Eu, cea mai bună, să nu iau 10! Şi atunci, poate că unii copii, din motive obiective, independente de ei, nu au
reuşit să fie cei mai buni deşi şi-au propus acest lucru şi au muncit pentru asta. Trebuie să ne gândim când dăm
premii ce dorim să transmită acestea. Şi nu pentru un lucru punctual, ci pentru un lucru care schimbă ceva în
bine. Dacă ne dorim să avem mai mulţi copii care iau 10 la examene, poate fi o motivaţie, dar dacă ne dorim
altceva, e altă motivaţie. Învăţare prin experiment FOTO Transylvania College

Citeste mai mult: adev.ro/omnqyh

......................

PAUL’S YOUNGEST TRAVEL COMPANIONS:

OUT OF EDEN LEARN IN THE
PRESCHOOL CLASSROOM
October 28, 2013 · by Deb McLean · in Curriculum and Research, Resources, Student Work · 7

Comments
Deb McLean is an early childhood/special educator in a preschool classroom at the Blanchard
Memorial School in Boxborough, Massachusetts.

While attending the Project Zero Institute last July, I learned of Paul Salopek’s amazing Out of Eden
Journey and Project Zero’s involvement in creating online learning communities for middle and high
school students. As Liz Dawes Duraisingh shared this epic journey with the Project Zero Community, I
had to refrain myself from jumping out of my seat to inquire about creating such a platform for early
childhood and elementary learning communities. I politely waited until the end of Liz’s presentation
before sharing my enthusiasm with her, Tabbatha O’Donnell and a small group of fellow early
childhood and elementary educators from around the world that demonstrated just as much interest. I
felt certain that our youngest students would be able to connect and to build meaningful relationships
with Paul’s journey to learn more about themselves and the world around them.

This fall, I have been collaborating with my colleagues at the Blanchard Memorial School to share
Paul’s journey with our early childhood and kindergarten students. We selected age appropriate
sections of his “trail notes”, photographs, and video clips from the National Geographic and Out of
Eden Walk websites. Our explorations began by asking our 3, 4, 5 and 6 year olds, “What does
journey mean?” Some of the children’s responses included, “A faraway place from where you’re at.
Going from one house to another. When you go somewhere, like a mountain. Being a baby then
growing up to move on.” We created “thinking webs” to share the important ideas in our heads: see
the gallery below for examples of work we have been doing together.

My colleagues and I wondered, “What will our journey look like as we follow Paul’s footsteps? Where
will the children’s interests guide us? How will we integrate our Common Core Standards and use
technology to support our Out of Eden explorations?” More importantly, the children were curious
about, “How do you ride a camel? How do you get a camel to lie down? Are you hot in Saudi Arabia?
How do you get the camel to stand up?” In one of Liz Dawes Duraisingh’s recent posts, she
commented that Seema and Fares, Paul’s camels, might reach “rock star” status in the world of early
childhood education. Well, I am happy to report this to be true in Boxborough, Massachusetts! Seema
and Fares are definitely important, honorary members of our learning community.
Here are some highlights of what we’ve been doing:

 Exploring maps – We looked at a variety of maps to follow Paul’s footsteps and to locate

places where the ECP and Kindergarten families have traveled…Russia, South America, Saudi

Arabia, Florida, India, Boston and Storyland in New Hampshire, USA.

 Journey postcards – Paul’s “trail notes” inspired our young authors and illustrators to share

their own family journeys by designing family journey postcards at home and by using our new

classroom iPads to embed our illustrations and voices to create our first class iBook.

 Self identity riddles – We asked: Who is Paul Salopek and why is he walking for seven years?

What can we learn from his journey about the world and about ourselves? With prompts, the

children wrote riddles describing their personal attributes and experiences.

 Outdoor walks and observations – We have taken slow walks outdoors, carefully taking note

of what we saw that is important and interesting to us. We draw sketches of what we see. On

one walk we looked for different kinds of shapes in our learning environments.

We have managed to integrate our Common Core Standards. Last week, for example, we were
inspired by Paul’s post about one of Saudi’s first road signs, “No Honking at Camel Caravans”, to look
for signs in our own environment. The children were given a family homework assignment to search
for signs in our community and record their findings by using a “thinking pen” to sketch or by taking
photographs of their discoveries to share in school. They are noticing letters, words and making
connections with sound/symbol relationships (literacy skills). In math, we are focusing on geometry
and counting skills by identifying the shape of each sign and by counting how many we can find
surrounding our school building. Even though we are still hoping to find a sign about camels here in
North America, the children were thrilled to locate a “Turtle Crossing” sign. Many of the children were
inspired to design their own signs (enhancing fine motor skills). Families have also been inspired to
notice signs in other communities as well. One father recently asked, “Would it be OK if we took
pictures of signs as we go to Cambridge to see the Head of the Charles Rowing Regatta?”

All in all, Paul has inspired all of us to take the time to slow down, to notice everyday objects in a new
way and to reflect and appreciate the wonders that surround us.

Early childhood educators who are interested in connecting with other teachers who are using the Out
of Eden Walk in their classrooms should email [email protected] for more information.
Please be aware that for the moment the Out of Eden Learn website and materials are primarily
designed for middle and high school students. However, Project Zero would like to develop ways to
include younger learners and their teachers within our learning community and would welcome
feedback and ideas.

...................................
http://njaes.rutgers.edu/learnbydoing/

he Power of Experiential Learning

Heads-on,
Hands-on

"Hands-on learning" and "learning by doing" are commonly used expressions in

education. An understanding of this process called "experiential learning" will help
new and experienced educators provide youth with rewarding and fun experiences.
As you begin to use this process, it may take more time to prepare than a lecture or
a demonstration. Yet, you will soon find the time spent is well worth the effort.

Why use experiential learning?

It might take more preparation, but the rewards for both the adult educator and
youth participants are potentially significant. Consider the following in your
decision:

Advantages

 Use of multiple senses (sight, sound, etc.) can increase retention of what is
learned.

 Multiple teaching/learning methods can be integrated to maximize

creativity and flexibility.

 Child-centered learning becomes the focus.

 The process of "discovery" of knowledge and solutions builds competence

and confidence.

 Learning is more fun for youth, and teaching is more fun for adult leaders
and helpers.
  If youth are actively engaged in learning, they have a greater stake in the
outcome of what they learn and are less likely to become discipline
problems.

 Youth can learn life skills that will be used over and over in addition to
subject matter content.

Disadvantages

 A decentralized approach can seem less orderly, and it may be less

comfortable to an authoritarian-style teacher.

 It requires more preparation by the leader-teacher and may require more

time for processing. Therefore, some subject matter may have to be
sacrificed for better learning and retention by youth.

 It requires patience and guidance by the leader.

 There is often no single "right" answer.

Purpose of this web site

This web site is dedicated to support an experiential learning training package that
includes a training guide and video/DVD. This tool aims to help Extension
educators, professional staff and volunteers in all youth organizations make sense
of experiential learning. You have lectured, role played and experimented with all
sorts of simulations - now you can have the real thing. The training package, which
consists of a facilitator's guide, videotape/DVD, and this web site, uses an
experiential training design to illustrate how learning takes place using real
volunteers, children, and older youth. No attempt is made to say this is the only
way but rather a way that can be modified to fit your style as a facilitator.

 View the table of contents for the training guide.

 View the typical performance outcomes for participants in the training.

 View a description of the video vignettes in the training videotape/DVD.

 Download a helpful document (PDF) about working with youth of various

"ages & stages."
Web Sites on Experiential Learning

Learn more about experiential learning through dozens of web links to related
resources materials, organizations, journal articles, background information, etc.

Credits

The curriculum and this supporting web site was developed by the 4-HCCS Design
Team for Experiential Learning.

 ***Note to Facilitators

 Performance Outcomes for Participants in this Program

 Introduction

 The Evolution of Experiential Learning

 Why Use Experiential Learning

 The Experiential Learning Process

 Putting Experiential Learning into Action

 Skill Sets Needed by Facilitators of Experiential Learning

 How Does Experiential Learning Compare with Other Learning Approaches

 Integrating Life Skills into Experiential Learning

 References

 Appendix A: Glossary of Terms

 Appendix B: Experiential Processing Questions

 TRAINING GUIDE

o Basic Training Template

 1.5 hour workshop plan
  One day workshop plan

 Vignette descriptions

***** Upon completing this training, learners will be able to:

 Name and define the steps in an experiential learning cycle.

 Correctly match a series of typical questions to the appropriate step of the 
experiential learning cycle.

 Distinguish between content and its related skill set.

 Describe how a particular set of content (with which they are familiar) can 
be presented in a series of experiential learning cycles.

 Express willingness and confidence in personally using experiential learning 
methodology with youth.

 Describe how an experiential learning cycle differs for K­3 rd, 4th­6th, 7th­9th, 
and 10th­12th grade audiences.

 Recognize that experiential learning can be used with any subject content.

 Provide appropriate interventions during learning experiences.

*** 

Activity Age of Youth Setting Facilitator(s)

Participants

Tower Building Middle school YMCA afterschool  2 young adults

program

Visual Arts Early elementary Classroom 2 teachers

Horse Tying Middle school 4­H Club members  1 teen

outdoors

Grocery Store Middle school 4­H club members in  2 teens

a grocery store

Going Places High school Community center 2 adults

Spooling Life High school 4­H club members in  1 adult leader
a home

Embryology 5th grade (special  Classroom 1 teacher

needs)

There is no Money  Middle school In a home Parents

Tree

*** Linkuri utile : http://njaes.rutgers.edu/learnbydoing/weblinks.html 

..............................

https://books.google.ro/books?
id=XHmJdHRbYQQC&pg=PA122&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
 .............................

http://www.anl.bayern.de/english/research/elena/index.htm

ELENA - Experiential Learning and Education for Nature

Awareness
ANL leads the trans-European project ELENA
ELENA is a trans-European cooperative project, involving partners from Germany, Hungary, Romania and
Georgia, with the aim to promote nature awareness and responsibility. The Bavarian Academy for Nature
Conservation and Landscape Management (ANL) is leading the project.
The technical and educational approaches including in this project have already been tested in practice as
part of the highly successful Bavarian model project “Tiere live": as part of this project, living animals are
used in teaching and are cared for in part by students. The aim of the current project is to share this
experience with our European neighbors, so that they made apply methods, develop activities and promote
“Tiere live" internationally.
ELENA statistics

 Project budget: around 400.000 Euros funded by the European Union Lifelong Learning Program
LLP, Comenius
 11 partner organizations from four countries
 Approximately 70 participating scientists and practitioners
 The aim is the training of 1.200 teachers in “Tiere live" about multipliers
 Period: November 2013 to October 2016
The ELENA brochure - everything at a glance

The ELENA brochure

The current project brochure offers you everything at a glance.
Download the brochure

The challenge
Enthusiasm knows no age limit. Brigitte Sturm shows animals live at the ELENA-prelude -
here the hedgehog "Hedgy". Photo: Wolfram Adelmann, ANL
How can responsibility for nature be taught sustainably? How can life experiences be passed on through
lessons? And how can the successful transfer of responsibility be measured in during the course of a
human life? These difficult research questions are tackled through the research project ELENA: Experiential
learning and education for the support of nature awareness.

Bavaria provides the know-how: methods of “Tiere live"

The Bavarian academy for Nature Conservation and Landscape Management (ANL) has taken on the
guidance of the project as the lead partner and provides the technical and pedagogical basic information –
acquired over more than ten years of experience with “Tiere live": Living animals are integrated into the
school lessons and are supervised by the students themselves.

Together with the students, Dr. Markus Söder (at the time Minister of State for Environment
and Health) and Dr. Ludwig Spaenle (at the time Minister of State for Education and Culture)
are enthusiastic participants of "Tiere Live" in summer 2010. Photo: Peter Sturm, ANL
Whether the animals are amphibians, snails, butterflies, hedgehogs, or more recently also chickens, the
students generally enthusiastic when coming into direct contact with living animals, but also have the
opportunity to overcome reservations and, finally, take responsibility for their charges. Guided by the
accompanying folder to “Tiere live", with more than 15 animal chapters and more than 70 individual
activities described in detail, a comprehensive collection of basic information is available for teachers for the
implementation of activities. The project “Tiere live" was a strong, central contribution from Bavaria during
the year of biodiversity 2010 and was promoted by both the former Bavarian State Ministry for Environment
and Health and the Bavarian State Ministry of Education and Culture.

The aim: “Tiere live" goes to Europe – and beyond

The aim is to bring our experiences from “Tiere live" to the European neighboring countries of Hungary,
Romania and Georgia for application and further development. The practical applications are scientifically
monitored to analyze successes and potential challenges. During the trans-European comparison “Tiere
live" is tested using the “acid test": new country-specific animal chapters can be written and put into
practice. Science and practice are tightly interwoven.

Europe live

ELENA kick-off meeting: Participants from four nations consult on the beginning of ELENA.
Photo: Wolfram Adelmann, ANL
Although the European application steps have experienced significant challenges due to the financial
crises, ELENA shows that transdiciplinary communication in Europe is alive and well and continues to grow.
Scientists, practitioners and teachers at educational institutions in Germany, Hungary, Romania and
Georgia are working hand in hand as part of the trans-European cooperative project, funded by the
European Union within the program of Lifelong Learning/Comenius.

The partners
The partners are renowned research institutions, schools and teacher training centers. In Hungary, the
University of Szeged and the Rogers Foundation Budapest take part. In Romania, the University of Sibiu,
the community school (Inspecturatul Scolar Judetean) and the gymnasium N21 – both from Sibiu – are
involved. In Georgia, the organization Bird Conservation Georgia and the National Teacher Training Center
of Tbilisi are involved. Germany is represented by the Bavarian Academy for Nature Conservation and
Landscape Management (ANL), the Academy for Teacher Training in Dillingen and by the Rottmayr-
Gymnasium in Laufen.

Kick-off meeting in December 2013 in Laufen

.
The project management of ELENA take over (from left to right) Katalin Czippan, Christian
Stettmer and Wolfram Adelmann. Photo: Peter Sturm, ANL
ELENA begins! 26 representatives met in Laufen to coordinate the comprehensive project program. The
meeting was officially opened by a special guest star: hedgehog Hedgy. By means of Hedgy “Tiere live" –
the practice could be directly demonstrated: enthusiasm knows no age limits. Living animals open the heart
of everyone involved and it was clear: this enthusiasm is the key to success – even for ELENA

Closing-Event from October, 6th to 9th 2016 in Laufen

Program title
ELENA celebrated its closing in Laufen, Germany October, 6th – 9th 2016. Practitioners, scientists,
teachers and environmental educators from Hungary, Romania, Malta, the Netherlands, Georgia, Austria
and Germany participated and helped the event to become a condign finale of ELENA.
It was a beastly happening, since living animals were the focus, next to scientific and practical results. Ant
farms and butterfly hotels were built, the gestures of a dog (or was it a wolf?) explained and living snakes
were cuddled like puppies. Everything concerning keeping, caring and benefits of animals in the classroom
was communicated, just like the emotional access to nature conservation and biodiversity.
Fascinating: An egg-eating snake is gliding through the participant’s hands (Foto:
Schuhböck, Melanie, ANL)
Leading scientists from the universities of Vienna, Hamburg, Brunswick and Regensburg attended the event
and reported from their studies, how contact to animals can increase the pupils’ learning success and
-motivation.
Another highlight was the presentation of a new information board on bees and pollination, that was placed
in the school garden of the Rottmayr school in Laufen. It was developed in cooperation with the school,
biosphere Berchtesgaden and the ANL as part of the ELENA closing event and can now be inspected by
everyone interested.
 Fort he realization oft he information board, ANL, biosphere Berchtesgaden and the Rottmayr
secondary school worked hand in hand: Peter Loreth, Elisabeth Brandstetter, Hans Bresina,
Ute Künkele, Wolfram Adelmann (f.l.t.r) (Foto: Turoczi, ELENA).
Even though the project was closed, it has for sure not ended yet: ELENA shall be spread and used
furthermore, take place in many more class rooms all over Europe and sensitize children for environmental
consciousness, species diversity and nature conservation – and of course it shall be fun!
Detailed program oft he ELENA closing event
More on the ELENA Homepage
ELENA and Tiere live call attention worldwide

For the first time, the ANL was part of the IUCN World Conservation Congress and presented the results
of the international project ELENA/Tiere live. Furthermore it was possible to discuss the use of animals for
environmental education in a “Knowledge café”. Besides discussion roundtable, the “#Natureforall Pavillion“
offered a game convent, where the English version of ECOGON was presented to the world public.
We are especially happy to announce, that our colleague Mrs Katalin Czippan was voted Deputy Chair of
the IUCN commission for education and communication (IUCN CEC). Mrs Czippan is going to coordinate
and guide large parts environmental education work of the IUCN CEC.
Program with involvement of the ANL at the IUCN World Conservation
Congress, September 1st-10th, 2016 in Hawaii
 Election for Chief of IUCN CEC. Vita of candidate Katalin Czippan
 Presentation Session 10064: Learning with Living Animals - Connecting Emotions to Actions for
Nature. The ANL participates with one poster
 Knowledge Café
 Participation at discussion "Gaming to connect with Nature" and presentation of the game
ECOGON
Responsible for the project
Bavarian Academy for Nature Conservation and Landscape Management (ANL)
Department 3: Research, land use and international cooperation
Projektmanagement: Dr. Christian Stettmer, Katalin Czippan und Dr. Wolfram Adelmann Seethalerstraße 6
83410 Laufen
Telefon +49 8682 8963-55

***