măsea

羅馬尼亞語

詞源

源自拉丁語 maxilla (“頜”)。

名詞

măsea f (複數 măsele)

1. 臼齒

變格

măsea的變格

	單數		複數
	不定	定	不定	定
主格/賓格	(o) măsea	măseaua	(niște) măsele	măselele
屬格/與格	(unei) măsele	măselei	(unor) măsele	măselelor
呼格	măsea		măselelor

近義詞

• molar

派生詞

• măsea de minte
• măselariță
• măselar

參見

• dinte