CIORCHINELE Este o metod de brainstorming neliniar care stimuleaz gsirea conexiunilor dintre idei.

. Poate fi utilizat att n evocare, prin inventarierea cunotinelor elevilor, ct i n etapa de reflexie. Este bine ca tema propus s le fie familiar elevilor, mai ales atunci cnd ciorchinele se utilizeaz individual. Poate fi folosit i pe perechi sau pe grupe, iar ciorchinele individual poate fi comunicat fie unui partener, fie grupului. n etapa final a leciei, ciorchinele poate fi reorganizat. Etape: se scrie un cuvnt / tem (care urmeaz a fi cercetat) n mijlocul tablei sau a foii de hrtie; se noteaz toate ideile, sintagmele sau cunotinele care v vin n minte n legtur cu tema respectiv n jurul acestuia, trgndu-se linii ntre acestea i cuvntul iniial; pe msur ce scriei cuvinte, idei noi, tragei linii ntre toate ideile ce par a fi conectate; activitatea se oprete cnd se epuizeaz toate ideile sau cnd s-a atins limita de timp acordat. TIU / VREAU S TIU / AM NVAT

este un tabel cu trei rubrici, care se realizeaz astfel: - n rubrica TIU elevii noteaz ceea ce consider cunoscut deja n legtur cu tema; - n rubrica VREAU S TIU vor nota ideile despre care au dubii i ceea ce ar dori s tie n plus n legtur cu tema respectiv; - n rubrica AM NVAT noteaz ideile nou asimilate.

Brainstorming (furtuna n creier sau asaltul de idei) - Pune n valoarea idei emise n comun de colective mici de participanti, eterogene ca ocupatie, preocupari, functie, sex, mediu social. Emiterea ideilor se poate face pe trei cai si anume: - calea progresiva (o idee initiala este completata cu idei intermediare pna se ajunge la o idee finala ce reprezinta solutia unei probleme), - calea catalitica (ideea initiala produce idei opuse sau alte idei) si - calea mixta (o idee initiala poate dezvolta simultan solutii complementare si opuse). Conditii: toate ideile au caracter de cunostinte; nu se critica nici o idee; grupul este ncurajat sa construiasca pe ideea altuia, iar n final ideea nu apartine nimanui; se solicita idei membrilor tacuti ai grupului; calitatea ideilor este mai putin importanta dect cantitatea lor. Etape: prima etapa are ca scop recoltarea ideilor, iar n a doua etapa se evalueaza si se selecteaza ideile oferindu-se solutia la problema data. Variante: brainstorming-ul electronic (prin folosirea calculatorului si a postei electronice, emitentul ramannd anonim), brainstorming-ul personal (subiectul ntocmeste o lista ct mai lunga posibil cu idei nerafinate, dupa care le restructureaza, sistematizeaza si le prezinta grupului).

5.4.1. Lectia de comunicare a noilor cunostinte Aceasta lectie este folosita mai ales n clasele mari, pentru a-i pregati pe elevi n vederea audierii prelegerilor universitare, pentru formarea capacitatii de a asculta o conferinta publica. Ea are drept nota definitorie concentrarea activitatii didactice n directia dobndirii de catre elevi a unor cunostinte noi si a dezvoltarii proceselor si nsusirilor psihice. n cadrul acestui tip de lectie predomina elementul de nsusire (dobndire) a noilor cunostinte, celelalte momente (verificarea, recapitularea, fixarea) ocupnd un spatiu mai redus. Schema dupa care se desfasoara acest tip de lectie este urmatoarea: a) actualizarea (prin conversatie, expunere) a cunostintelor anterioare pe care se sprijina noul material de nsusit si anuntarea temei noi a lectiei b) studierea noului material prin observare, demonstrare, problematizare, descoperire, etc.; expunerea orala si explicatia de catre profesor; analiza datelor si formularea concluziilor si a generalizarilor cu ajutorul conversatiei si a expunerii sistematice a profesorului; c) fixarea datelor esentiale ale lectiei prin: nsemnarile si schitele de pe tabla; repetarea de catre elevi a principalelor date, definitii, reguli, legi, etc.; aplicarea concluziilor n explicarea unor fapte noi, prin exercitii corespunzatoare de verificare, teme n clasa; d) tema pentru acasa si explicarea ei. Lectia de comunicare a noilor cunostinte poate avea mai multe forme: _ lectia introductiva folosita la nceputul predarii unei noi discipline, la nceputul unui nou capitol, a unei noi teme _ lectia de descoperire pe cale inductiva _ lectia de descoperire pe cale deductiva _ lectia de nsusire a noilor cunostinte prin activitatea pe grupe _ lectia de comunicare pe baza instruirii programate _ lectia de comunicare n care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale _ lectia de analiza a observatiilor facute ntr-o excursie didactica (cu tema si scop precis) _ lectia n care profesorul expune si explica aproape tot materialul ce urmeaza a fi asimilat _ lectia n care profesorul expune doar problemele de baza, restul urmnd a fi ntregit de elevi prin munca independenta 5.4.2. Lectia de fixare si consolidare, de recapitulare si sistematizare Fixarea si consolidarea cunostintelor asimilate de elevi presupune necesitatea organizarii unor activitati de recapitulare si sistematizare a acestora. Aceasta se poate realiza att n cadrul lectiei de transmitere (de comunicare) a noilor cunostinte, ct si separat, n cadrul unor lectii destinate special acestui scop. n cazul n care fixarea si consolidarea se fac n cadrul lectiei de comunicare, timpul nu ngaduie sa se realizeze sintetizarea cunostintelor

predate n mai multe lectii sau n mai capitole si nici sistematizarea lor la un nivel mai nalt. Pentru a sistematiza si sintetiza cunostintele elevilor, pentru a-i ajuta sa stabileasca noi corelatii ntre idei, profesorul trebui sa organizeze lectii separate de fixare si consolidare a cunostintelor prin stabilirea unor corelatii ntre cunostintele unui capitol sau mai multor capitole, prin elaborarea unor generalizari noi, prin relevarea unor structuri logice ntre diverse cunostinte si integrarea lor n sisteme mai complexe. Fixarea si consolidarea cunostintelor nu se reduce la simpla repetare a acestora. Aceste lectii nu sunt menite sa nlature anumite lipsuri ale predarii, ci sa contribuie la adncirea si perfectionarea cunostintelor elevilor prin evidentierea legaturilor existente ntre cunostintele unui capitol sau a mai multor capitole sau a mai multor discipline nrudite. Lectiile de fixare si consolidare a cunostintelor pot fi organizate: _ la nceputul anului scolar - pentru recapitularea si sistematizarea capitolelor si temelor studiate n anul precedent _ n timpul anului - pentru fixarea si consolidarea materiei nsusite n anul curent _ la sfrsitul anului scolar - pentru a forma elevilor o viziune de ansamblu asupra materiei predate Structura unei lectii de acest tip prevazute, n general, n programele scolare, este urmatoarea: a) moment organizatoric (2-3 minute) b) controlarea temei pentru acasa (daca este cazul-5 minute) c) recapitularea si sistematizarea materialului pe baza unui plan comunicat din timp sau elaborat mpreuna cu elevii (30-35 minute) d) concluziile si aprecierile profesorului n legatura cu desfasurarea lectieirealizarea feed-back-ului (5 minute) e) tema pentru acasa (sau, n cazul recapitularilor finale, anuntarea planului lectiei urmatoare-2-3 minute)) Acest tip de lectie poate avea, la rndul ei, mai multe variante: _ lectia de recapitulare pe baza de exercitii _ lectia de sinteza la ncheierea unui capitol, la sfrsitul anului scolar, etc. _ lectia de recapitulare si sistematizare pe baza de referat elaborat de un elev sau un grup de elevi, pe baza unui plan si a unei bibliografii date de profesor din timp _ lectia de recapitulare pe baza muncii independente din clasa a elevilor 5.4.3. Lectia de formare a priceperilor si deprinderilor (de munca independenta) Lectia de formare a priceperilor si deprinderilor, de munca independenta a elevilor urmareste familiarizarea acestora cu diferite procedee de munca, obisnuirea elevilor cu organizarea si desfasurarea muncii independente si cu aplicarea practica a cunostintelor nsusite.

Ponderea cea mai mare n cadrul acestui tip de lectie o au exercitiile si lucrarile practice, ele viznd consolidarea cunostintelor, clarificarea si precizarea notiunilor. Principalele momente ale acestui tip de lectie (momente care nu sunt ntotdeauna necesare toate, ele putnd lipsi, de la caz la caz), sunt: a) organizarea clasei pentru munca (2-3 minute) b) anuntarea temei si a scopului lucrarii (2 minute) c) reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile exersarii practice (10 minute) d) explicarea si demonstrarea modului de executare (30-35 minute) e) tema pentru acasa (daca este cazul 2-3 minute) Si acest tip de lectie are mai multe variante de realizare care izvorasc din marea varietate tematica a activitatilor independente a elevilor (exercitii, aplicatii, lucrari practice, teme, etc.) si din formele de realizare a acestei activitati (individuala, colectiva sau n grup): _ lectia de exercitii aplicate _ lectia practica n atelierul scolar _ lectia de munca independenta pe baza lucrarilor de laborator _ lectia de munca independenta cu ajutorul fiselor 5.4.5. Lectia mixta (combinata sau complexa) Parerile specialistilor privind acest tip de lectie sunt mpartite. Unii o considera ca un tip distinct de lectie, posibila si utila elevilor de vrsta mica, preciznd clar ca se foloseste numai n primele clase ale scolii elementare. n acelasi timp, altii o considera doar o varianta a lectiei de comunicare a noilor cunostinte folosita la clasele mici, n care, din cauza unor particularitati psihopedagogice specifice, este indicat ca elevii sa fie antrenati ntr-o activitate variata si nu n directia unui singur tip de activitate pe o durata prea mare. n cadrul acestui tip de lectie, care, dupa alte pareri se foloseste ndeosebi la clasele mici si mijloci (deci si la gimnaziu), profesorul antreneaza elevii n activitati corespunzatoare tuturor sarcinilor didactice (dobndire de cunostinte noi, formare de priceperi si deprinderi, repetare si sistematizare, verificare si apreciere, aplicare), activitati organic legate ntre ele, astfel nct lectia sa apara ca un tot unitar, cu o identitate precisa. Structura lectiei de acest tip este urmatoarea: a) organizarea clasei pentru lectie (2-3 minute) b) controlul materiei nsusite anterior (10 minute) c) asimilarea noilor cunostinte (30 minute) d) fixarea cunostintelor noi (5 minute) e) tema pentru acasa (2-3 minute) De la caz la caz, unele dintre momentele prezentate anterior pot sa lipseasca din desfasurarea lectiei. De asemenea durata acestor etape poate sa varieze, ordinea lor poate fi schimbata de catre profesor dupa cum o cere situatia concreta n care lucreaza clasa respectiva. Ca si tipurile prezentate anterior, si lectia mixta cunoaste o multitudine de variante.

Lectie mixta (combinata), prin succesiunea etapelor, are avantajul ca profesorul si poate proiecta continutul ideatic si aplicativ relativ integral pentru fiecare etapa, ne mai avnd nevoie, n mod special, de fise anexe. Desigur, si acest model de lectie, poate folosi fise anexe privind reactualizarea, verificarea, aplicarea sau fixarea cunostintelor, precum si pentru sprijinirea elevilor ramasi n urma la nvatatura (denumite si fise de recuperare) sau care ar raspunde unor cerinte ale elevilor dotati si nu numai lor (denumite fise de dezvoltare). Ar fi bine si chiar ideal ca toate aspectele organizarii si proiectarii lectiilor, fie ea mixta sau de alt tip, sa se ndeplineasca integral. Este necesar si eficient ca profesorii sa se straduiasca sa ndeplineasca integral cele proiectate n lectii, sub toate aspectele (durata etapelor, obiective, continut, etc.). n cadrul lectiilor pot apare, nsa, fenomene aleatorii, determinate de situatii obiective sau subiective, care ne determina sa ne abatem ntr-o anumita masura de la cele concepute, organizate si proiectate. Aceasta evidentiaza flexibilitatea si caracterul dinamic al activitatii didactice ca activitati umane suple, fine, care, datorita agentului uman (elevii), a personalitatii si individualitatii lor, nu se poate prevedea, ntr-un model rigid, toata varietatea datelor si actiunilor instructive. n acest context, este absolut necesar sa se stabileasca durata (n minute) a lectiei si pentru fiecare etapa a ei, pentru a putea prevedea, n limite rezonabile, obiectivele si continuturile corespunzatoare. Desigur, timpul de 50 minute pentru o lectie trebuie respectat, dar acesta nu trebuie sa tracaseze activitatea didactica; el trebuie apreciat ca un ordin de marime n ceea ce priveste repartizarea lui pe etape, a carui respectare sa admita o anumita toleranta, n plus sau n minus 510%, n detrimentul uneia sau alteia din etape. n situatii mai deosebite, pot apare fie fenomenul de criza de timp, fie fenomenul de gol de timp. Criza de timp este un fenomen nedorit, dar aparitia lui trebuie rezolvata n mod firesc, rational. Daca suntem la etapa comunicarii cunostintelor este recomandabil sa oprim predarea si sa transferam o anumita secventa informationala pentru lectia ulterioara. Nu este bine sa predam n fuga si nici n pauzele dintre ore. Daca suntem la etapa fixarii cunostintelor si ne dam seama ca nu se poate termina rezolvarea unei probleme, se ntrerupe activitatea didactica cu elevii si se da problema respectiva ca tema pentru acasa, eventual mpreuna cu alte probleme. Golul de timp nu este alarmant, caci nseamna ca au fost ndeplinite obiectivele proiectate ale lectiei, si a mai ramas timp disponibil. Nu este bine sa dam pauza elevilor nainte de momentul programat. Timpul disponibil aparut sub forma de gol de timp trebuie folosit. Pentru aceasta profesorul si va programa n proiectul de lectie sau ntr-o fisa anexa un supliment de informatii sau de exercitii (probleme) care vor umple golul de timp.

Referatul reprezinta o modalitate de evaluare care permite att o apreciere nuantata a nvatarii ct si identificarea unor elemente de performanta

individuala probate de elev si izvorte din motivatia lui pentru activitatea desfasurata. Din punctul de vedere al continutului lor, referatele pot fi clasificate n doua categorii cu virtuti distincte si anume: - referate bibliografice, bazate pe o informare documentara a elevului; - referate de investigatie stiintifica, bazate pe dezvoltarea unui plan de actiune elaborat de elev sau sugerat de profesor. Caracteristicile esentiale ale referatelor sunt: - au un pronuntat caracter formativ si creativ; - nglobeaza zone mai ntinse de continut; - dispun de un caracter integrator, oferit de metodologia informarii si cercetarii stiintifice; - permit abordarea unor domenii noi, realiznd conexiuni interdisciplinare; - releva motivatia de nvatare. Atunci cnd elevii sunt solicitati sa ntocmeasca referate, acestora li se comunica tematica si timpul de lucru si, daca este necesar, li se ofera sprijin privind planul de lucru, indicatii bibliografice, modul de alcatuire s.a. Evaluarea unui referat se face pe baza unei scheme de notare a profesorului (descriptori de perfromanta) care vizeaza toate etapele implicate n elaborarea lui.