Iodul este un oligoelement esenial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni care sunt

transportai de fluxul sangvin n ntreg organismul i regleaz procesele de cretere, dezvoltare, reproducere i metabolism. Iodul este absolut necesar pentru dezvoltarea creierului. Carena sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carena cronic de iod determin scderea sintezei de hormone tiroidieni, cu gu endemic i manifestri clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, o slab coordonare ochi-mn, paralizie parial, surdomutism, cretinism, apatie, deformaii fizice etc.), iar excesul de iod determin manifestri de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburri de ritm cardiac etc.).

Doza zilnica recomandata este de 150, 200 mcg. Principalele surse naturale de iod sunt: sarea iodata si alimentele marine: algele, pestii de apa sarata, fructele de mare, sarea de mare. Iod se mai gaseste in legume si fructe: usturoi, ceapa, spanac, morcov, rosie, struguri, pere, cantitatea acestuia insa difera in functie de concentratia de iod din solul cultivat.

Tulburarile prin deficit de iod Cel mai devastator efect al carentei de iod este cel asupra creierului uman. In lipsa iodului, celulele nervoase nu se pot dezvolta, iar aceste efecte aparute in perioada de crestere a copilului sunt ireversibile. Totusi, lipsa de iod este cea mai frecventa si mai usor de prevenit cauza a deficientelor mintale. Boala clasica provocata de carenta de iod este gusa endemica. Alte tulburari care apar ca efect al deficitului de iod sunt: insuficienta dezvoltare a creierului la fat, cu deficit intelectual si performante scolare reduse, reducerea coeficientului de inteligenta cu 10 -15%, reducerea abilitatilor de invatare ale copilului si a nivelului de productivitate a adultului, cresterea ratelor de avort spontan si nasteri premature, cresterea mortalitatii infantile, lentoarea fizica, scaderea capacitatii de efort, incetinirea cresterii sau chiar stagnarea in crestere.

Probleme legate de iod In Romania, 47% dintre copiii cu varsta cuprinsa intre sase si sapte ani prezinta deficite de iod, de la forme usoare la severe. O situatie speciala este cea a femeilor insarcinate si a nou-nascutilor. Deficitul de iod al nou-nascutilor se incadreaza in limitele deficitului moderat, iar deficitul de iod al femeilor insarcinate este un deficit usor. Deficitul de iod are cauze geologice si mai putin cauze economice si sociale. Nu poate fi eliminat prin schimbarea modului de alimentatie sau prin consumarea anumitor alimente care cresc in aceeasi zona. Corectia trebuie facuta aducand iodul dintr-o sursa exterioara. Adaugarea iodului in sare este o solutie eficienta din mai multe motive, cel principal fiind ca toti consumam sare pentru prepararea mancarii.

Din 2002, printr-o Hotarare de Guvern (HG 568/2002) s-a impus in Romania ca toata sarea din comert sa fie iodata si s-a interzis comercializarea sarii neiodate, dar la vremea introducerii actului normativ existau in Romania doar 8543 de cazuri de hipotiroidie dintre care ATENTIE! doar o mica parte parte erau cauzate de deficitul de iod.

Prof. dr. Pavel Chirila in studiul sau Iodarea universala a sarii atentat la sanatatea publica scrie: este ilogic ca pentru 7000-12000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an sa fortezi o tara intreaga sa manace iod. Datorita sarii iodate, iodul a ajuns practic peste tot si, ceea ce este cel mai grav de fapt, ajunge sa fie consumat in exces: in produse de panificatie si patiserie, in carne si preparate din carne, in lactate (si animalelor tot sare iodata li se da), de fapt in mai toate produsele industriei alimentare.

Adeptii acestei masuri sustin ca ne iodeaza obligatoriu pe toti, chiar si pe cei cu functie tiroidiana normala, pentru ca ne vor binele, ca sa previna hipotiroidia, gusa endemica si ca masura face parte din planul national de profilaxie si tratament a gusei endemice. Numerosi cercetatori si medici din Romania si din strainatate, familiarizati cu problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala

Realitatea si datele statistice ale Ministerului Sanatatii au dovedit ca masura a inrautatit starea de sanatate a romanilor in loc sa o amelioreze: de cand a fost introdusa, numarul cancerelor tiroidiene, a hipertiroidiilor, dereglarilor hormonale, sindroamelor alergice si altor afectiuni cauzate de consumul de iod in exces, a crescut. Era firesc: nu toti avem aceleasi nevoi de iod si chiar daca am avea, nu putem cuantifica zilnic daca aportul de iod prin consumul de alimente este cel corect. Potrivit doctorului Pavel Chirila, dintre cei aproape 20 de miloane de romani, care folosesc in mod obligatoriu sarea iodata, doar aproximativ 8.000 de persoane au nevoie de supliment de iod. Pentru noi restul, sarea iodata este boal la cutie.

Sarea cu iod contine iodat de potasiu si/sau magneziu, iar 900 de grame de sare pot cotine nu mai mult de 25 de grame de iod. Cercetatori si medici care au analizat sarea iodata informeaza pe consumatori: consumul sporit de "iod sintetic" adaugat in alimente creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide.

Administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la fat; Administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie; Iodul administrat in doze mari blocheaza reactiile de organificare si cuplare (efect Wolf-Chaikoff) manifestari alergice la iod. Alergicii nu vor avea scapare, adica nu vor putea evita sub nici o forma expunerea, crescand riscul de sensibilizare si de sindroame alergice. Aceasta cu atat mai mult, cu cat populatia are deja o mare expunere la iod prin numarul mare de investigatii cu substante de contrast, prin folosirea medicamentelor si a dezinfectantelor cu iod.

Pentru ca iodul sa fie stabilizat in sare, se foloseste iodura de potasiu si iradierea. pentru ca sarea fina iodata sa nu se aglomereze la umiditate se folosesc antiaglomeranti: E535(ferocianura de sodiu este un corector de aciditate, are diverse utilizari. Se foloseste la imbogatirea sarii si a substituentilor sai cu fier. Se formeaza prin asocierea acizilor cianhidrici care sunt otravitori, dar atunci cand se asociaza cu fierul se anuleaza acest efect) si E536 (ferocianura de potasiu este un agent de separare, stabilizator, artificial, La peste 100 grade C , cand se prepara mancarea, se descompune cu formare de cianura de potasiu , o otrava, si clorura de fier. Se utilizeaza in cleierea albastra a vinurilor si la imbogatirea sarii si substituentilor sai cu fier. Are rolul de a reduce transportul de oxigen de catre sange, dificultati in respiratie, dureri de cap, ameteli) In ambele cazuri, nu e recomandat consumul frecvent, iar in unele tari din Occident sunt chiar interzise.

Consumul excesiv de sare iodata creste riscul de afectiuni cardiovasculare si hipertensiune. De asemenea, sarea iodata poate cauza si agrava o serie de afectiuni serioase Printre acestea se numara: hipertiroidism, diaree, gastroenterita, scadere spontana in greutate, guta, diabet, pietre la rinichi, cancer de piele, dureri acute in diverse parti ale corpului. Sarea de masa pe care o consumam zilnic contine cantitati mari de iod, care in timp se depoziteaza in diverse parti ale corpului. Excesul de iod duce la inflamatii, crampe musculare, retentie de apa, edem si infarct. De asemenea, excesul de iod duce si la afectiuni ale sistemului nervos precum anxietate sau depresie. Sarea de masa este nociva in special pentru sistemul circulator si sitemul nervos. Distruge echilibrul delicat intre sistemul limfatic si organism. Sarea este si un element care da dependenta. Astfel, cu cat consumam multa sare, cu atat organismul are nevoie de mai multa.

n ciuda polemicii inversunate din ultima vreme generata de sare si a faptului ca unii recomanda eliminarea sa completa, aceasta este absolut necesara organismului. Transmiterea impulsurilor nervoase si contractia fibrelor musculare depinde de sodiu. Impreuna cu potasiul, sodiul este esential pentru mentinerea echilibrului optim de fluide in celule si in jurul lor. Multi considera sarea in general nociva, fara a face distinctia intre sarea rafinata si nerafinata. Aceasta este o mare greseala. Exista doua forme de sare: rafinata sau procesata (de masa) si nerafinata. Sarea de masa rafinata are mineralele indepartate si este albita avand aspectul de pudra alba si fina cu care suntem obisnuiti. Sarea rafinata este albita si expusa la multe chimicale toxice pentru a arata asa cum ajunge sa arate pe rafturile magazinelor. Contine aluminiu, ferocianida si substante de albire. Aceasta procesare ii inlatura toate calitatile si o transforma intr-un inamic al sanatatii noastre.

Sarea nerafinata pe de alta parte, nu a suferit acest proces chimic dur si contine minerale naturale care ii dau culoarea caracteristica. Aceasta culoare variaza in functie de locul de origine deoarece cantitatea de minerale din sol difera. De aceea exista sare gri, rosiatica, galbuie, roz etc. Tocmai aceste minerale din sarea nerafinata sunt benefice pentru organism deoarece asigura peste 80 de elemente chimice de care corpul nostru are nevoie pentru a fi sanatos. Mineralele din alimente sunt din ce in ce mai putine. Studii recente au aratat faptul ca mineralele esentiale din alimente s-au redus cu aproape 70% fata de acum 60 de ani. Ca urmare a agriculturii intensive, solul este secatuit si nu ne mai poate asigura necesarul de minerale. Sarea poate fi o sursa pentru aceste minerale daca alegem sortimente de sare nerafinata. Chiar daca in hypermarketuri nu gasim practic nici o alta sare in afara de cea procesata, exista si in comert si sare neprocesata: de mare sau de mina. Cea mai sanatoasa sare de mina este socotita sarea de Himalaya, deoarece adancimea de la care este scoasa sarea (de peste 1500 de metri) si presiunea tectonica uriasa fac ca straturile de sare sa nu fie atinse de nici o forma de poluare sau de contaminare.

Cu ani in urma producatorii au decis ca sarea alba cu aspectul ei pur este mai atragatoare pentru cumparatori decat cea naturala. Asa ca au inceput sa o albeasca. Au adaugat de asemenea agenti de antiaglomerare pentru a absorbi apa si a impiedica sarea sa formeze bulgari, crescandu-i astfel durata de viata la raft. Problema cu aceste chimicale este ca ele interfereaza cu una din functiile principale ale sarii: cea de a regla hidratarea corpului. Clorura de sodiu din sarea de masa este extrem de concentrata, denaturata si toxica pentru organism. Corpul retine apa pentru a se proteja, iar celulele elibereaza apa pentru a dilua si neutraliza clorura de sodiu ceea ce conduce la deshidratarea si slabirea celulelor. Studiile arata ca, pentru fiecare gram de sare pe care organismul nu il poate procesa, acesta foloseste o cantitate de fluid celular de 20 de ori mai mare decat cea de clorura de sodiu din sare, ceea ce poate conduce la celulita, reumatism, artrita, guta, pietre la rinichi sau la vezica.

Sarea de masa contine 97,5% clorura de sodiu si 2,5% elemente chimice adaugate artificial. In Romania sarea de masa trebuie sa contina conform reglementarilor in vigoare si iod, in conditiile in care doar o parte minuscula din populatie are un deficit de iod in organism si anume 0,04% si cu toate ca excesul de iod poate conduce la tulburari ale tiroidei. Sarea de masa este uscata la o temperatura de peste 650 de grade Celsius, ceea ii distruge structura chimica naturala si este golita de orice valoare nutritionala, mineralele benefice continute in mod natural fiind eliminate. Sarea naturala este complet diferita de aceasta sare procesata deoarece contine toate mineralele esentiale, inclusiv calciu, magneziu, fier si zinc.

Sarea de mare nerafinata este o sare sanatoasa. Sarea este adesea considerata ca principal declasantor al hipertensiunii, cauzata de continutul ridicat de sodiu care nu e contrabalansat de suficient magneziu, ceea ce conduce la constrictia arterelor si la cresterea tensiunii. Sarea adevarata contine din plin magneziu si alte minerale importante care de obicei nu afecteaza negativ tensiunea sangvina.

Exista marci de sare marina extrasa din apa de mare fara a folosi nici un procedeu chimic de rafinare, prin metode traditionale, doar cu ajutorul soarelui si a vantului. Singura problema cu sarea marina este riscul ca apa de mare sa fie poluata, insa exista numeroase marci de sare marina atent verificate pentru a nu contine toxine, recoltata din intinderi marine protejate.

Sarea de Himalaya este extrasa de la 1500 de metri adancime din muntii Himalaya unde a fost supusa unei presiuni tectonice imense timp de milioane de ani si este peste 99% pura, fiind neatinsa de nici o forma de poluare. Aceasta sare contine aceleasi 84 de minerale si elemente chimice prezente in organismul uman. Mineralele din sarea de Himalaya sunt in forma coloidala, ceea ce inseamna ca sunt indeajuns de minuscule pentru a fi absorbite de celule.

Beneficiile sarii de Himalaya sunt: Promoveaza un pH stabil in celule, inclusiv la nivelul celulelor nervoase. Scade incidenta sinuzitelor si a problemelor respiratorii. Reduce crampele musculare. Intareste oasele. Previne celulita, spre deosebire de sarea de masa. Reduce riscul de aparitie a reumatismului, artritei si gutei spre deosebire de sarea tratata chimic. Reduce riscul de formare de pietre la rinichi si vezica biliara spre deosebire de sarea procesata.

Chiar daca sarea neprocesat este mult mai buna ca cea procesat, se recomand folosirea ei ct mai putin si evitarea ei pe cat posibil.Pentru o cat mai buna sanatate, se recomanda insa reducerea progresiva a cantitatii de sare, adaugand un plus de condimente naturale (usturoi, ceapa, menta, oregano, busuioc, foi de dafin, marar, piper, ardei iute, boia dulce, oregano). Adaugarea de ulei, otet, lamaie sau vin alb micsoreaza si ele nevaia de sare adaugata. Corpul uman este adaptat la o dieta bogata in potasiu, nu in sodiu. Dar dieta moderna bogata in alimente procesate pline de sare este exact opusul a ceea ce organismul are nevoie. Potasiul este eficient in scaderea presiunii sanguine, dar procesarea moderna a alimentelor tinde sa scada potasiul si sa creasca nivelul de sodiu. Prin urmare, este recomandata consumarea alimentelor neprocesate, precum fructele, legumele, cerealele integrale. Astfel incetul cu incetul eliminam surplus de Na care este nociv, si-l inlocuim cu K care este benefic si foarte necesar organismului.

Pentru sntatea dumneavostr evitai excesul de sare, zahr i grsimi.