Recuperarea piciorului traumatic Entorsele piciorului- sunt intalnite cel mai fregvent la nivelul gleznei, ele pot produce

sechele grave de tipul piciorului instabil sau dureros cronic. Entorsele se produc cand piciorul este intr-un oarecare grad de flexie plantara, pozitie instabila pt inversia sau eversia fortata. Entorsa usoara stabila are la baza doar o intindere ligamentara cu eventuala rupere a catorva fibre, fara afectarea continuitatii si rezistentei ligamentare. In entorsa grava sau instabila ligamentul se rupe complet sau se smulge din insertia sa de pe os. Entorsa prin inversie- este cea mai fregventa, ligamentul lateral extern poate fi destins, rupt sau dezinserat atat proximal cat si distal. Lig ext este format din 3 fascicule: peroneul astragalian anterior (el este tractionat cand piciorul este in flexie plantara si se rupe daca se produce o inversie brutala); peroneo-calcanean (el este intins cand piciorul este in unghi drept si se rupe la miscarea de inversie din aceasta pozitie); peroneo-astragalian posterior (se rupe mai rar cu piciorul in pozitie de dorsi flexie si supintie). Se pot rupe toate aceste 3 fawscicule sau izolat una sau 2 dintre ele. Entorsa produce semne clinice precum durere, edem, tumefiere, ipotenta functionala si produce o indepartare a astragalului de maleola externa, permitand patrunderea unui deget intre maleola si astragal. Tratamentul: entorsei usoare sau medii consta: - bangaj compresiv imediat - crioterapie picior in imersie in apa cu gheata 15-20 min sau pungi cu gheata aplicate local la interval de 3-6 ore timp de 2-3 zile - pozitie antidecliva -exercitii mumai active cu maximum de amplitudine posibila, in toate directiile, sunt utile pt rezorbtia edemului, mentinerea tonusului muscular si prevenirea formarii de aderente. -hidro terapia alternanta (afuziuni sau bai alternante), se recomanda dupa 3-4 zile de la accident -electro terapia, diapuls, ultrasunet, laser etc -termo terapia locala, se recomanda dupa ce au cedat fenomenele inflamatorii -mersul, poate incepe imediat ce durerile si edemul ii permit. Glezna tre fixata in bandaj si mersul este ajutat daca pe marginea externa a tocului sau a talpii se aplica o incarcare de 1-2 cm care determina o usoara eversie. Tratamentul entorselor grave: este de domeniul atat al ortopediei cat si al operatiei. Tratamentulortopedic consta in imobilizarea gleznei in aparate gipsate in flexie dorsala de 90 grade timp de 4-10 saptamani. Mersul cu gipsul caruia i se fixeaza un toc se poate incepe dupa cateva zile initial fara sprijin total, ulterior cu sprijin partial, cam dupa 3 sapt dupa traumatism. Dupa degipsarea cpiciorului, prezenta unei glezne instabile ridica atitudine de probleme recuperatorie: a) instabilitate usoare b) grava a) se recomanda: evitarea tocurilor inalte, purtarea unei glezniere, kt cu tonizarea preferentiala a muschilor peronieri. b) se poate opta pt operatie (ligamento plastie) de obicei cu tendomul scurtului peronier lateral. Operatia este urmata de tratament observativ care urmareste refacerea stabilitatii gleznei si evitarea entorselor recidivante. In acest sens se recomanda incaltaminte corectoare care va avea un toc lat, cu incarcare de 1-2 cm pe marginea externa sau se pot utiliza orteze de glezna care prezinta bandelete care actioneaza glezna spre interior. Entorsa in eversie: este mai rara, poate determina rupturi totale sau partiale a lig colateral intern, acesta este un ligament puternic format din 4 fascicule asezat in 2 planuri: superficial ce cuprinde lig deltoid format din fascicolul tibio scafoidian si tibio calcanean. Planul profund format din fascicule tibio astraganiene ant si post, tratamentul fie ortopedic fie chirurgical. In programele de kt se insista pe tonizarea musculaturii inversoare a piciorului formata din tibialul ant si ext.

Entorsele piciorului propriuzis: afecteaza art subastragaliene, medio tarsiene, tarso metatarsiene, metatarsofalangiene. Luxatiine piciorului: ruperea ligamentelor poate determina entorse grave dar cand forta traumatismului este exagerata de mare se poate produce luxatia sau subluxatia cu modificarea raporturilor articulare una fata de alta. Exista mai multe tipuri de luxatii: tibio astragaliene care dupa directia de deplasare a astragalului pot fi posterioare, anterioare, interne sau externe. Ele necesita reducere si aparat gipsat 4-5 saptamani. Luxatia subastragaliana: se produce cu deschiderea art subastraganiene in care calcaneul aluneca inafara si restul piciorului aluneca inauntru. Luxatia medio tarsiana: se produce intre astragal si scafoid. Deplasarile sunt ale scafoidului, singur sau impreuna cu cuboidul. Aceste deplasari pot fi dorsale ( luxatie dorsala) sau plantare ( lux plantara). Luxatiile metatarsienelor sunt rare, luxatiele degetelor sunt rare cu exceptia halucelui. Fracturile piciorului: fracturile gleznei si piciorului propriu zis. Gleznei- supramaleolare, bimaleolare, pilonului tibial, mono maleolare si diastaza tibio peroniera. Fracturile maleolare: se trateaza chirurgical (osteosinteza) urmate de imobilizarea in aparat gipsat timp de 6 saptamani. Daca vindecarea intarzie se aplica un aparat gipsat de mers. Bimaleolare: se refera la fractura peroniera interna, se trateaza fregvent ortopedic prin reducere si aplicare pe gips 10 saptamani, la 6-7 sapt se poate merge pe gips cu toc. Aceste fracturi produc fregvent sechele si complicatii: - ficteme, eroziuni, edeme, necroze. Calusuri vicioase care blocheaza miscarea si deviaza piciorul. - pseudartroza afecteaza maleola interna tibiala. - sindromul ischemic Volkmann. -redorile articulare -tromboflebitele -algoneurodostrofia Fracturile pilonului tibial Sunt la nivelul epifizei, sunt articulare si se trateaza cel mai fregvent prin operatie. Fracturile mono maleolare, sunt singulare si pot fi periculoase pt ca produc instabilitate a gleznei, se trateaza ortopedic cu aparate gipsate de mers 4-6 sapt. Fracturile piciorului Fracturile calcaneului: sunt cele mai fregvente si sunt de 2 feluri: articulare sau talamice ce afecteaza suprafata articulara subastragaliana si sunt extra articulare sau extra talamice. Fracturile calcaneului dau urmatoarele sechele: - deformarea in valg, este dureroasa, este data de contractura peronierilor si dezaxarea articulatiei sub astragaliene. - deplasarea craniala a calcaneului cu relaxarea tendonului ahilian - piciorul plat trau,atic: cand astragalul se infunda in calcaneu -artroza subastragaliana -talangii rebele Fracturile scafoidului: se intalnesc rar izolat si sunt combinate cu alte leziuni traumatice. Ele provoaca 2 complicatii grave: necroza ischemica si piciorul plat traumatic. Fracturile cuboidului Fracturile metatarsienelor, sunt fregvente si pot determina disfunctii grave ale piciorului, sechelele lor pot fi f gave: ambulatia plantara prin deplasarea fragmentelor, calusul hipertrofic, pseudartroza si redoarea articulara. Asistenta de recuperare in leziunile traumatice in fraxturile gleznei: a) perioada de recuperare cu imobilizare la pat b) in perioada de mers in aparat gipsat c) recuperarea dupa scoaterea gipsului d) recuperarea tardiva a) Se recomanda postura antidecliva

-masajul centriped -ex active si pasive la art libere -diapuls (grabeste formarea calusului) -gimnastica resp si generala b) -se continua masurile de la punctul a -ex izm sub gips si ex pt muschii coapsei -incarcarea pe piciorul lezat se face progresiv in mod adecvat tipului de fractura: sprijin medio tarsian in fracturile de calcaneu si posterior in fracturile de metatarsiene. c) -combaterea edemului -kt pt mobilitate si forta -kt pt refacerea proprio ceptiva d)-se recomanda artrodeza in cazurile depasite sau se practica interventii operatorii corectoare Ruptura tendonului ahilian Se produce la jonctiunea tendonului cu muschiul sau la 2 cm de insertia de calcaneu, poate fi totala sau partiala si depinde de forta traumatismului si de starea morfologica preexistenta a tendonului, clinic, tumefiere, durere, imposibilitatea flexiei plantare ( imp ridicarii pe varfuri). Tratamentul este fie ortopedic fie chirurgical. Recuperarea functionala vizeaza dupa degipsare insuficienta tricepsului sural, redoarea, edemul si tulburarile trofice, in acest sens se recomanda mijloace anti edem. Tonizarea muschiului triceps sural: este ineficace daca tendonul prezinta o alungire, daca tendonul este prea scurt atunci se rec ex de stretching de intindere si eventual interventii chirurgicale. Tulburairle statice ale piciorului a) piciorul plat: este cea mai fregventa forma de tulburare statica a piciorului, apare datorita unei insuficiente musculo ligamentare congenitale sau dobandite, exista 3 grade ale piciorului plat: picior plat flasc, bolta este prabusita doar cand piciorul se sprijina pe sol. Pp contractat: prezinta o cantructura persistenta dureroasa a peronierilor si se sterge complet concavitatea interna. Pp fixat: prezinta marginea interna convexa in loc de concava. Tratamentul este ortopedic, sustinatoare plantare, chirurgical si fizical (kt urmareste tonizarea musculaturii inversoare a piciorului). b) piciorul scobit (pescabus) are o bolta longitudinala mai accentuata si se poate asocia cu ecvinul sau cu talusul. Antepiciorul este usor pronat si piciorul posterior este supinat. Tratamentul este ortopedic (sustinatoare transversale retrocapitale) si toc cu un adaos unilateral pt corectia varului calcanean, chirurgical si fizical (kt vizeaza tonizarea mschilor peronieri mai ales a lungului peronier care sunt muschi eversori ai piciorului).