Bacili gram pozitivi nesporulati

Genul Corynebacterium
Specia tip a genului este Corynebacterium diphteriae, agentul etiologic al difteriei.
Genul cuprinde si alte specii care n anumite conditii pot genera infectii umane.
Microorganism Afectiunea umana
C. diphteriae Difteria
C. jeikeium (CDC grup JK) Infectii oportuniste
C. urealyticum Infectii ale tractului urinar
C. pseudodiphtericum Endocardite, infectii usoare ale tractului respirator
C. minutissimum Infectii cutanate, infectii sistemice
C. xerosis Infectii oportuniste
C. ulcerans Faringite
C. pseudotuberculosis Limfadenita cronica
Arcanobacterium
(C. haemoliticum)
Faringite, infectii cutanate
Actinomyces (Corynebacterium)
pyogenes
Infectii ulcerative granulomatoase
Rhodococcus (Corynebacterium) equi Pneumonie supurativa, infectii oportuniste
Caractere morfologice si tinctoriale
Genul Corynebacterium cuprinde bacili gram pozitivi, cu forma tipica de bastonas
,aspect cuneifom sau de haltera, pleomorfi, nesporulati, imobili, necapsulati. Dispozitia
lor este n lanturi scurte, sub forma literelor V sau Y sau n forma de litere
chinezesticuneiform!.
Caractere de cultura
-germene aerob,facultativ anaerob
-creste pe medii selective "offler,#insdale!si geloza$sange..
-colonii mici ,negre cenusii,incon%urate de un halou caracteristic brun.
Caractere biochimice si de metabolism
-microb pretentios in factori de crestere
-elaboreaza e&oto&ina difterica,specifica ,de natura proteica,responsabila de simptome
le de to&iinfectie difterica.
-fermenteaza glucoza,maltoza si levuloza si nu fermenteaza zaharoza si manita.
-produce cistinaza si nu hidrolizeaza ureeea cu producere de amoniac este ureazo$
negativ!
Rezistenta la agentii externi si antibiotice:
$sensibil la uscaciune ,il distrug antisepticele in cateva minute
$este sensibil la eritromicina ,penicilina ,cloramfenicol,tetraciclina .
Corynebacterium dipteriae
'n ())* +lebs si "oeffler izoleaza bacilul difteric la nivelul falselor membrane dintr$o
angina difterica. 'n ())) ,ou& si Yersin reproduc e&perimental difteria , n ()-.
/ehring si +itasato imunizeaza animale de e&perienta cu doze mici de to&ina si obtin
serul antito&ic. 'n (-(* Schic0 introduce testul de imunizare prin inocularea
intradermica a to&inei, iar ,amon, n (-11 transforma to&ina n anato&ina, obtin2nd
vaccinul antidifteric.
Habitat
3or4nebacteriile sunt nt2lnite, n general, la plante si animale, colonizeaza n mod
obisnuit pielea, tractul respirator, gastrointestinal si urogenital uman. 5entru C.
diphteriae nsa, omul este singura gazda naturala. #ransmiterea sa se realizeaza pe cale
respiratorie.
Patogeneza si simptomatologie clinica
Exotoxina difterica. 5rincipalul factor de patogenitate al bacilului difteric este
e&oto&ina difterica, produsa numai de tulpinile lizogene. 6ste codificata de gena to& ce
apartine unui bacteriofag. #ulpinile care nu poseda acest bacteriofag sunt incapabile sa
elaboreze to&ina si sunt, deci, nepatogene.
#o&ina se adsoarbe si difuzeaza pe cale tisulara fiind responsabila de leziunile grave
cardiace , renale si nervoase aparute.
6&oto&ina difterica este prezenta si la unele tulpini de C. ulcerans si C.
pseudotuberculosis care au to&/ $ cor4nefag, concentratia de to&ina fiind, nsa, mai
redusa.
Aspectul clinic al bolii este determinat de situsul de infectie, statusul imunitar al
pacientului si de virulenta microorganismului.
'n cazul difteriei cu poarta de intrare respiratorie, semnele clinice sunt7 angina febrila
pseudomembranoasa cu adenopatie cervicala, paliditatea, tulburarile de respiratie p2na
la asfi&ie, sindromul to&ic, paraliziile.
Simptomele apar dupa o perioada de incubatie de 1$8 zile. 9icroorganismele se
multiplica local, n celulele epiteliale faringiene, unde se formeaza o pseudomembrana
o falsa membrana! cenusie. :ceasta pseudomembrana acopera amigdalele, palatul si
se poate e&tinde n nasofaringe, trahee sau n laringe; este foarte aderenta de tesutul
sub%acent si poate obstrua caile respiratorii, put2nd duce la complicatii redutabile de
tipul asfi&iei n crupul difteric!. <u se disociaza n prezenta apei si se reface cu
usurinta dupa decolare. "a acest nivel, C. diphteriae elibereaza e&oto&ina care
difuzeaza pe cale sanguina n organism si produce leziuni necrotice n miocard
miocardita!, rinichi, glande suprarenale, nervi periferici disfagie si paralizii!.
"a pacientii recuperati, la apro&imativ o saptam2na, pseudomembrana se detaseaza si
se elimina prin e&pectoratie.
Difteria cutanata apare n cazul contactului direct cu pielea persoanei infectate.
9icroorganismele care colonizeaza suprafata pielii, pot patrunde n tesutul celular
subcutanat prin pielea lezata e&.$ntepaturi de insecte!. Se manifesta prin aparitia unor
papule care evolueaza spre ulceratie cronica greu vindecabila fiind acoperita uneori de
o membrana cenusie. Semnele clinice ale bolii sunt datorate e&oto&inei.
Epidemiologie
3a urmare a vaccinarii obligatorii cu vaccin D#5, difteria a devenit o afectiune rara n
6uropa. :re o rasp2ndire mare n zonele urbane sarace din punct de vedere economic
unde e&ista aglomerari ale populatiei si n care vaccinarea antidifterica este deficitara.
"a purtatorii sanatosi, C. diphteriae este prezent n orofaringe sau piele, transmiterea
interumana fac2ndu$se pe cale respiratorie, prin picaturile lui 5ffluge sau prin contactul
direct cu pielea contaminata.
Diagnosticul de laborator
6ste bacteriologic si consta n izolarea si identificarea bacilului difteric din e&udatul
faringian si evidentierea toxigenezei.
,ecoltarea produsului patologic7e&udat faringian si nazal$* tampoane
#amponul ( din leziune!serveste la efectuarea a 1 frotiuri de orientare7unul colorat
Gram ,care permite diferentierea anginei difterice de anginele fuzospirilare ,si celalalt
colorat prin metoda del Vechio ,pt evidentierea corpusculilor metacromatici.
#amponul 1 se descarca pe medii solide de izolare 7#insdale,"offler,geloza$sange
#amponul * este incubat (1$(= h la *> ?3 pe mediu de imbogatire @3S# si se fac
treceri pe medii solide crescand astfel sansele de izolare din produsele care contin un nr
mic de bacili difterici.
Se fac testele biochimice fermentarea glucozei ,proba cistinazei ,proba ureazei
,identificarea to&inei!
Tratament, preentie si control
Tratamentul difteriei se face cu antito&ina difterica ser antidifteric preparat pe animale
A de regula pe cai!. :ceasta trebuie administrata rapid pentru a preveni atasarea to&inei
pe celulele miocardului si sistemului nervos. #o&ina odata fi&ata nu mai poate fi
neutralizata.
#erapia cu antibiotice penicilina sau eritromicina! s$a dovedit eficienta n eliminarea
C. dyphteriae la bolnavi si oprirea sintezei to&inei!,dar si la purtatorii asimptomatici.
Profilaxia difteriei este obligatorie si se face prin vaccinare cu anato&ina difterica
to&oid!. :nato&ina difterica este neto&ica, imunogena, fiind preparata din to&ina
inactivata cu formalina.
'n tara noastra, primovaccinarea antidifterica se face la copiii n v2rsta de *$- luni cu
trivaccin D#5 ce contine anato&ina difterica, tetanica si bacili pertussis atenuati.
,evaccinarea se face la 8 luni dupa prima vaccinare, cu trivaccin sau cu D.#. sau cu
:D5:$anato&ina difterica purificata si adsorbita!. ,evaccinarea a$BB$a se face la v2rsta
de 1-$*C luni, cu trivaccin D.#.5.!. ,evaccinarea a$BBB$a se face la 8$> ani, cu bivaccin
D.#.$diftero$tetanic! sau cu :D5:. ,evaccinarea a $BV$a se face la (*$(= ani, cu
bivaccin D.#.!.
3u un astfel de program de imunizare antidifterica s$a obtinut un grad ridicat de
protectie, e&primat prin titruri mari de antito&ina n ser ($= D.:.BEml ser!.
Starea de imunitate a organismului se poate determina prin testul Schic07 se inoculeaza
pe fata antebratului drept intradermic to&ina difterica .,1ml! iar la cel st2ng .,1 ml
to&ina inactivata.
,eactia este pozitiva daca dupa =) ore apare o zona edematoasa, cu necroza si
descuamare numai la locul de inoculare al to&inei F susceptibilitate la difterie.
,eactia este negativa daca la locul de inoculare al to&inei nu apare nici o modificare F
imunitate fata de difterie, deoarece to&ina a fost neutralizata de antito&inele din ser.
ALTE CORYNEBACTER (D!TERO")
#oate celelalte specii de cor4nebacterii C. jeikeium, C.bovis, C. genitalium,
etc.!corespund grupului de bacterii oportuniste, agenti ai unor infectii la pacientii
imunocompromisi. Dnele dintre ele nu au fost izolate dec2t rareori n laboratoare, rolul
lor nefiind nca bine cunoscut. 9a%oritatea apartin florei normale mucoase si
tegumentare a omului.
Corynebacterium !ei"eium
6ste una din cele mai importante specii, cunoscuta relativ recent din anii G).! si sub
denumirea de grupul H+ .
6ste agent etiologic al unor infectii la gazda imunocompromisa, pacienti ndelung
spitalizati, cateterizati, aflati sub antibioterapie cu agenti antimicrobieni cu spectru
larg.
3el mai frecvent este responsabil de aparitia endocarditelor infectioase la pacientii cu
proteze valvulare rareori descrisa la cei cu cord indemn!.
"a pacientii septicemici, cu granulocitopenie, poate da frecvent infectii cutanate si ale
tesuturilor moi.
'n mediul spitalicesc s$a constatat frecvent colonizarea tegumentelor la nivel inghinal,
a&ilar sau rectal! cu C. jeikeium. #ransmiterea sa se poate face fie prin contact direct
prin intermediul m2inilor contaminate! , fie pe cale aeriana.
9a%oritatea tulpinilor sunt multirezistente la antibiotice. 'si pastreaza sensibilitatea la
vancomicina si teicoplanina, uneori la cloramfenicol, minociclina, sau fluoroIuinolone.
Genul Listeria
Descrierea genului
Genul Listeria cuprinde bacili gram pozitivi, cu dimensiuni cuprinse ntre .,=$.,Cm
diametru si .,C$1Cm lungime, cu capetele rotun%ite, neramificati, dispusi n palisade
sau n lanturi. Sunt mobili prezent2nd n acest sens un numar de ($C cili peritrichi!,
nesporulati, facultativ anaerobi. 3resc pe medii comple&e, n limite largi de
temperatura *$=13! si n prezenta umor concentratii mari de <a3l (.$(1J!. Sunt
catalazo$pozitivi, o&idazo$negativi, fermenteaza glucoza cu producere de gaz.
Genul cuprinde > specii, dintre care L. monocytogenes, L. ivanovii si L. seeligeri sunt
patogene pentru om.
Listeria monocytogenes se prezinta sub forma de cocobacili care se aseamana cu
cor4nebacteriile sau cu diplococii gram pozitivi tr. pneumoniae, !nterococcus!. Sunt
mobili cu o mobilitate caracteristica Kn piruetaKsi care dispare n mediile de cultura
lichide incubate la temperatura camerei!; sunt nesporulati, necapsulati.
Habitat
"isteriile sunt larg rasp2ndite n natura la nivelul solului, plantelor, materialului
vegetal aflat n descompunere, fura%elor!. Studii mai recente au evidentiat prezenta L.
monocytogenes n alimentele crude sau insuficient preparate termic, de tipul carnii,
produselor din carne, pestilor, crustaceilor, legumelor ridichi, castraveti!, produselor
lactate.
Patogeneza
Listeria monocytogenes este un microorganism patogen, facultativ intracelular, capabil
sa se multiplice n macrofage, celule epiteliale si fibroblaste. #ulpinile virulente
elaboreaza o $ hemolizina, listeriolizina !, asemanatoare cu streptolizina @ a
streptococului $ hemolitic.
Supravietuirea intracelulara si rasp2ndirea bacililor are mare importanta deoarece nu a
fost identificat nici un alt factor de virulenta.
3ea mai comuna manifestare a bolii la adult este meningita sau meningoencefalita si
apare la persoane imunocompromise si la cei cu neoplasme. Lormele mai putin
comune de listerioza includ septicemia, peritonita, osteomielita, limfadenita si
endocardita.
S$au descris de asemenea to&iinfectii alimentare evolu2nd chiar sub forma unor focare
epidemice. :limentele cel mai frecvent incriminate sunt7 varza, laptele, br2nzeturile,
carnea de pui, curcan, limba de porc, ciupercile, etc. Sursa de infectie se regaseste n
mediul ncon%urator din care omul se poate contamina fie direct, fie prin intermediul
animalelor. Germenii patrund pe cale digestiva, se nmultesc la nivelul placilor 5e4er
ale intestinului, iar pe cale sanguina a%ung la ficat si splina. :ici se nmultesc la nivelul
macrofagelor splenice si hepatice pe care le distrug prin hemoliza. 9ecanismele de
aparare ale organismului sunt depasite, microorganismele sunt eliberate n circulatia
generala si se localizeaza la nivelul S<3 pentru care au un tropism deosebit! sau la
nivelul placentei la femeia gravida.
Dar cea mai grava forma de listerioza este cea materno$fetala. 9ama poate prezenta n
timpul sarcinii complicatii de tipul durerilor lombare, infectiilor urinare, sau avorturi
frecvente. 'n ceea ce priveste nou$nascutul, sunt descrise doua forme de afectiuni
neonatale 7
M forma precoce de boala dobandita transplacentar
M forma tardiva de boala aparuta dupa nastere.
Lorma precoce este cunoscuta si sub numele de granulomatoza septica infantila a carei
mortalitate este ridicata n lipsa unui tratament prompt. Se caracterizeaza prin prezenta
abceselor si a granuloamelor la nivelul diverselor organe, nsotite de tulburari de
coagulare, semne neulogice, cutaneo$mucoase, etc.!.
Lorma tardiva apare la 1$* saptam2ni de la nastere si se manifesta ca meningita sau
meningoencefalita cu septicemie.
'n maternitati au fost semnalate si listerioze cu caracter nosocomial, iar la muncitorii
din abatoare listerioze cu caracter profesional.
Epidemiologie
L. monocytogenes s$a izolat din sol, apa, plante, de la diverse mamifere, pasari, pesti,
insecte. :t2t omul c2t si mamiferele pot fi purtatori asimptomatici si bolnavi. 3u toate
acestea, incidenta purtatorilor este necunoscuta, indivizii sanatosi purtatori de bacili n
materiile fecale ating2nd un procent de ($CJ.
Bncidenta afectiunilor umane este de asemenea necunoscuta, dar aparent crescuta.
"isteriile sunt cele mai comune cauze de meningita la pacientii cu transplant renal si la
adultii cu neoplasm.
"isterioza umana este o afectiune cu evolutie sporadica n tot timpul anului, cu un v2rf
n lunile calde, n contradictie cu listerioza bovinelor, care este mai frecventa n lunile
reci.
Sursa infectiei umane nu este pe deplin cunoscuta, cu toate acestea focarul epidemic
este asociat cu consumul de lapte, carne si varza contaminate. "isteriile sunt capabile
sa creasca ntr$un interval larg de pN si la temperaturi scazute. ,efrigerarea produselor
alimentare contaminate permite multiplicarea lenta a listeriilor p2na la o doza
infectanta.
"ensibilitatea la agentii chimioterapici
S$a constatat o sensibilitate in vitro la7 penicilina, ampicilina, gentamicina, eritomicina,
tetraciclina, rifampicina, cloramfenicol.
'n terapie se prefera asociatia de tipul penicilinaOampicilina sau aminoglicozide
e&perimental s$a constatat o amplificare a activitatii antimicrobiene a penicilinei n
infectii cu L. monocytogenes!. :ntibioticul trebuie sa atinga o concentratie crescuta la
nivelul celulelor fagocitare, sa strabata bariera hemato$encefalica si sa devina rapid
bactericid. 3efalosporinele s$au dovedit a fi ineficiente n aceste infectii, motiv pentru
care ele nu trebuiesc administrate atunci c2nd se suspicioneaza o listerioza.
Bacili gram pozitivi sporulati aerobi
Genul Bacillus
Descrierea genului
Genul "acillus face parte din familia "acillaceae alaturi de genul Clostridium. 'n
genul "acillus sunt inclusi bacili gram pozitivi, facultativ anaerobi, sporulati. 52na n
prezent se cunosc *= specii de "acillus, dintre care doar doua au semnificatie n
patologia umana7 "acillus anthracis $ agentul etiologic al anthra&ului si ". cereus $
cauza to&iinfectiilor alimentare gastroenterite! si a panoftalmiei.
:lte specii ale genului "acillus, cum este "acillus subtilis sunt oportunist patogene. ".
subtilis produce infectii n urma aplicarii cateterelor intravenoase sau a abuzului de
solutii perfuzabile.
Ta#e$% &pecii 'e Bacillus si afectiuni pro'use
Microorganism Afectiune
Bacillus anthracis #ntra$
Bacillus cereus Gastroenterita
Forma emetica
Forma diareica
Panoftalmita
Infectii oportuniste
Bacillus subtilis Infectii oportuniste
#lte specii de Bacillus Infectii oportuniste
B% antracis &B% carbunos'
#orfologie
". anthracis se prezinta sub forma de bastonase lungi (&*$C m! cu capete taiate
drept,gram$pozitivi,imobili,sporulati,capsulati, izolate sau n perechi $ n frotiurile
efectuate din produsele patologice si n lanturi lungi $ n frotiurile efectuate din cultura.
Sporii se pot observa n frotiurile efectuate din cultura de 1$* zile; nu este semnalata
prezenta sporilor pe frotiurile din produse patologice.
Caractere de cultura#
$germen aerob ,facultativ anaerob,creste pe medii uzuale geloza sange,bulion!sub
forma de colonii albe Acenusiu ,mari,uscate de tip ,outh,!,cu suprafata
rugoasa,granulara ,cu margini neregulate,sugerand aspectul unor bucle de par sau PQcap
de meduzaQQ;coloniile , sunt virulente ,germenii posedand capsula .
Patogenitate
". anthracis este ncapsulat, capsula fiind de natura polipeptidica acid$D$glutamic!.
5e l2nga antigenul capsular, ". anthracis mai contine un antigen somatic polizaharidic
si to&ina bacilului carbunos. :ceasta to&ina este formata din * componente distincte,
termolabile7 antigenul protector, factorul letal si factorul edematogen.
<ici una dintre cele trei componente nu este activa n mod independent, combinatia
dintre antigenul protector cu una din celelalte componente av2nd proprietati to&ice.
3ei doi factori ma%ori responsabili de virulenta ". anthracis sunt capsula si to&ina.
3apsula are rol antifagocitar, iar anticorpii anticapsulari sunt neprotectivi.
:ntigenul to&igen n combinatie cu factorul edematogen produce edem la animalul de
e&perienta, iar n combinatie cu factorul letal duce la decesul acestuia. #o&ina bacilului
carbunos se poate detecta n colectia lichidiana edematoasa a pacientilor cu anthra&.
Epidemiologie
". anthracis se gaseste n sol si n vegetatie. /acilii pot supravietui ani de zile n solul
uscat, datorita sporilor care rezista la diverse conditii.
:ntra&ul este boala care afecteaza n primul r2nd ierbivorele vaci si oi!; omul se
infecteaza accidental prin contactul direct cu animalul contaminat sau prin consumul
de preparate animaliere contaminate.
/oala este rara n SD:, cele mai multe cazuri semnal2ndu$se n Bran, #urcia, 5a0istan
si Sudan.
:pro&imativ -CJ din infectiile carbunoase sunt provocate de inocularea sporilor direct
prin pielea lezata. #ransmiterea pe cale respiratorie apare ca urmare a inhalarii sporilor
de ". anthracis n timpul procesului de prelucrare a l2nii, parului, etc.
:ntra&ul prin ingestie este rar la om, dar este principala cale de infectie a ierbivorelor.
<u se cunoaste transmiterea de la om la om.
"indroame clinice
$ntraxul cutanat %pustula maligna&' 6ste forma cea mai frecventa de boala. 5oarta
de intrare o reprezinta o eroziune tegumentara. 6&oto&ina produce o leziune formata
dintr$o escara neagra tesut necrotic! n centru, ncon%urata de vezicule cu tendinta de
confluare. Se constata aparitia unui edem malign produs de to&ina. 9ortalitatea, la
pacientii netratati poate atinge 1.J.
$ntraxul respirator' :pare ca urmare a inhalarii sporilor. ". anthracis se replica la
nivelul alveolelor pulmonare unde elibereaza e&oto&ina. Bnitial, boala se manifesta ca o
afectiune respiratorie virala care evolueaza rapid spre o afectiune pulmonara severa.
9ortalitatea este crescuta.
$ntraxul gastrointestinal' 6ste foarte rar la om. :pare dupa ingestia sporilor mai
ales din carnea contaminata!. ". anthracis se matureaza si se replica n intestin, unde
elibereaza to&ina. 6&oto&ina duce la aparitia leziunilor necrotice la nivelul intestinului.
5acientii prezinta voma, dureri abdominale, diaree sanguinolenta. :denopatia
mezenterica, hemoragia si ascita sunt raspunzatoare de mortalitatea crescuta.
Diagnostic de laborator
". anthracis poate fi evidentiat prin e&aminare microscopica si pe baza culturilor
efectuate din continutul papulelor cutanate sau al ulceratiei cutanate. Se pot observa
bacili gram pozitivi, lungi, fara spori. Bmunofluorescenta cu anticorpi marcati pune n
evidenta antigenul, deci confirma suspiciunea clinica, tehnica nefiind nsa la ndem2na
laboratoarelor obisnuite.
". anthracis creste pe medii obisnuite neselective. 3oloniile sunt aderente de suprafata
mediului si nehemolitice. 3oloniile au fost asemanate cu capul de meduza.
Bdentificarea ". anthracis se face pe baza caracterelor culturale, morfotinctoriale si pe
baza testelor biochimice demonstrarea imobilitatii!.
Tratament, preentie, control
#ratamentul de electie al antra&ului este penicilina; n cazul pacientilor alergici la acest
antibiotic, se va utiliza tetraciclina sau cloramfenicolul.
Se impune vaccinarea animalelor din zonele endemice sau ngroparea animalelor
decedate de antra&. 6radicarea completa a antra&ului este putin probabila, dat fiind
faptul ca sporii pot persista n sol ani de zile.
Bacillus cereus si alte specii de Bacillus
"acillus cereus se diferentiaza de ". anthracis prin faptul ca este mobil, necapsulat si
rezistent la penicilina.
Patogeneza
Toxiinfectii alimentare. ". cereus este cauza to&iinfectiilor alimentare greturi,
varsaturi si diaree! datorita celor doua tipuri de enteroto&ina pe care le secreta
6nteroto&ina termostabila produce un sindrom de to&iinfectie alimentara similar celui
dat de . aureus perioada scurta de incubatie urmata de greturi, varsaturi, cu diaree
redusa! F forma emetica.
$orma emetica este asociata cu consumul de orez contaminat. 'n timpul prepararii
termice a orezului, formele vegetative sunt distruse, nsa sporii supravietuiesc. Daca
orezul nu este pastrat la frigider, sporii germineaza si bacilii se vor multiplica rapid,
eliber2nd enteroto&ina termostabila care nu este distrusa prin rencalzirea orezului.
Dupa o perioada de incubatie de ($8 ore de la ingestia enteroto&inei, pacientii dezvolta
o afectiune cu scurta durata $1= ore caracterizata prin varsaturi, greturi si dureri
abdominale. Lebra si diareea sunt n general absente.
6nteroto&ina termolabila similara cu enteroto&ina elaborata de %ibrio cholerae si cu
enteroto&ina "# elaborata de !.coli, produce un sindrom de to&iinfectie alimentara
caracterizat prin greturi, dureri abdominale si diaree prelungita (1$1= ore F forma
diareica.
$orma diareica este asociata cu consumul de carne sau vegetale contaminate. 5erioada
de incubatie este lunga. /acilii sunt prezenti n numar mare si elibereaza enteroto&ina
termolabila, responsabila de aparitia diareei, a varsaturilor si a durerilor abdominale.
:ceasta forma de boala are o durata de o zi sau chiar mai mult.
Panoftalmia bacilara. ". cereus este una din principalele cauze ale infectiilor optice
posttraumatice. Panoftalmia bacilara este o afectiune rapid progresiva care duce la
pierderea completa a perceptiei luminoase la cel mult =) ore de la in%urie!. Se observa
distrugerea masiva a tesutului vitral si retinean.
Bmplicarea ". cereus n patogeneza panoftalmiei este incomplet elucidata. Se stie ca n
aparitia bolii sunt implicate * to&ine7 to&ina necrotica enteroto&ina termolabila!,
cerelizina o hemolizina denumita dupa specia ". cereus ! si fosfolipaza 3 o
lecitinaza!. Se presupune ca distructia rapida a ochiului n infectia cu ". cereus s$ar
datora interactiunii celor trei to&ine precum si a altor factori nca neidentificati.
$lte infectii produse de ". cereus, ". subtilis si de alte specii de "acillus sunt infectiile
aparute n urma aplicarii cateterelor intravenoase, endocardita prin consum abuziv de
droguri!, pneumonia, bacteriemia si meningita la pacientii cu sistem imunitar
compromis.
Epidemiologie
". cereus, ". subtilis si alte specii de "acillus sunt ubicuitari ai organismului, prezenti
n mod virtual la diferite nivele. Bzolarea bacilului din produsul patologic, n absenta
semnelor clinice, reprezinta o contaminare insignifianta.
Diagnostic de laborator
6ste bacteriologic si consta n izolarea germenelui si evidentierea to&inei. Bzolarea ".
cereus de la pacienti nu constituie o problema, deoarece colonizarea fecala este
obisnuita. 6nteroto&ina termolabila se pune n evidenta prin boala e&perimentala la
iepure.
Tratament, preentie, control
Se recomanda un tratament simptomatic n cazul gastroenteritelor provocate de ".
cereus. #ratamentul infectiilor produse de alte specii de "acillus este complicat de
evolutia progresiva a acestora si de cresterea rezistentei la antibiotice a bacililor
rezistente la penicilina, cefalosporine!. Se pot utiliza cu succes vancomicina,
clindamicina si aminoglicozidele.