EXUDAT FARINGIAN

EXAMEN SPUTĂ
UROCULTURĂ

Asist. Univ. Dr. Delia Șalaru

Cine anunţă/pregăteşte pacientul pentru recoltarea
probei biologice?
Asistenta de salon/ambulator anunţă
bolnavul asupra:
momentului/locului recoltării
dietei precedente
tratamentului medicamentos care
influenteaza determinarea
toaletei premergătoare anumitor recoltări
(de ex. pentru exudat faringian,
urocultură)
Cine face recoltarea probei
biologice ?

asistenta medicală de salon / ambulanţă /

laborator policlinică: sânge venos sau
capilar pentru determinări serologice,
hematologice, de hemostază, frotiu
periferic, determinări din urină, spută,
scaun
medicul: sânge arterial, măduvă osoasă,
lichid cefalorahidian, lichide de puncţie
Reguli generale de recoltare a
produselor patologice şi biologice în
vederea examenului bacteriologic

Recoltarea se face înainte de instituirea

tratamentului antibacterian! În cazul în
care bolnavul se află deja sub tratament
antibacterian, se notează pe cererea de
analiză bacteriologică şi se specifică felul
antibioticului sau antisepticului, durata şi
modul de administrare şi momentul
administrării ultimei doze.
Instrumente de prelevare, recipiente
pentru recoltare şi transport
Se aleg în funcţie de particularităţile
recoltării, consistenţa, volumul produsului.
Trebuie să fie sterile şi lipsite de urme de
subsatanţe antibacteriene, de unică
folosinţă cu capac înşurubabil.
Se verifică, capacul să fie etanş, să nu
curgă. Se inscriptioneaza conform celor
mentionate mai sus.
Transportul să nu depăşească timpul de 1
oră de la recoltare, sau se folosesc medii de
transport.
Urocultura – pregatirea pacientului

Aportul de lichide în timpul recoltării trebuie să fie

normal (cu excepţia cazurilor când medicul curant
face recomandări specifice în acest sens).
În unele cazuri se recomandă întreruperea
medicaţiei care poate induce interferenţe, cu cel
puţin 12 ore (de preferat 48-72 ore) înaintea
începerii recoltării.
Unele alimente pot influenţa anumiţi compusi
chimici, astfel că uneori, la sfatul medicului,
pacientul trebuie să ţină o anumită dietă înaintea
acestei analize.
Tipuri de probe de urină

• Se pot recolta mai multe tipuri de probe de urină (tabel

2), în funcţie de examinările ce trebuie efectuate:
Pentru examinări calitative
După toaleta mâinilor şi a regiunii genito-
urinare (spălare cu apă şi săpun, ştergere cu
prosop curat şi călcat), se recoltează într-un
vas curat (steril pentru urocultură) prima
urină de dimineaţă (10-15 ml din jetul
mediu).
Se notează pe recoltor numele pacientului şi
data/ora recoltării.
Este foarte important ca pacienţii să cunoască
modul corect de recoltare al probelor de urină.
Instrucţiuni de recoltare la adult
1. Curăţaţi zona genito-urinară cu apă şi săpun: la bărbat se
va asigura curăţarea meatului şi glandului; la femeie, în cazul
în care este prezentă o secreţie abundentă, alături de toaleta
obişnuită a vulvei, se va introduce în vagin un tampon steril.
2. Asiguraţi uscarea zonei anterior decontaminate cu ajutorul
unor comprese sterile.
3. Urinaţi o cantitate mică în toaletă şi fără să vă opriţi,
colectaţi în recipientul primit de la laborator restul de urină
(recoltare din jetul urinar mijlociu, într-un mod similar cu
proba pentru urocultură).
4. Pentru a preveni contaminarea probei, evitaţi să atingeţi
recipientul de zona genitală.
5. Etichetaţi recipientul de urină, precizând data şi ora
recoltării.
6. Refrigeraţi proba imediat după recoltare: trimiteţi
recipientul la laborator, respectând intervalul de timp
menţionat la fiecare tip de test.
Exsudat faringian
o singură probă pe zi, recoltată dimineaţa
înainte de toaleta gurii şi ingerare de
alimente, apă, fumat sau în cazuri
excepţionale (motivate în bilet) după 2-3
ore de la ingerare alimente.
Trebuie redusă sau prevenită contaminarea
probelor cu germeni din flora de asociaţie.
Prezenţa contaminanţilor îngreunează
interpretarea corectă a rezultatelor.
Recoltarea de produse patologice pe durata
tratamentului antibacterian este indicat
doar în caz de eşec terapeutic definit prin
lipsa ameliorării clinice după 72 de ore de
tratament sau agravarea stării pacientului.
Controlul eficienţei terapiei se recomandă
doar în cazul uroculturilor, la 10 zile după
terminarea tratamentului.
Nu este necesară repetarea examenului
bacteriologic după faringite streptococice
vindecate 31 clinic.
Măsuri de protecţie în cursul recoltării
produselor biologice în vederea
examenului bacteriologic
toate produsele biologice trebuie considerate potenţial
infecţioase, se manevrează respectând regulile generale de
prevenire a infecţiilor
personalul care recoltează, manevrează produse biologice
trebuie să folosească echipament de protecţie corespunzător
(mănuşi, halat) completat cu mască, ochelari de protecţie în
cazul în care produsul biologic s-ar putea disemina
să nu se contamineze cu produsul patologic exteriorul
recipientelor sau biletele de trimitere ce însoţesc produsele
pentru a asigura transportul adecvat al produselor se
impune: cererile de analiza microbiologica se transporta
separat de recipientele cu produs pentru a evita
contaminarea acestora
Exudat faringian - indicaţii
diagnosticul faringitelor şi anginelor cauzate de Streptococcus
pyogenes (Streptococ grup A) şi de streptococii grup C, G,
Arcanobacterium hemolyticum
în context clinic sugestiv, la cererea medicului curant, notat pe biletul
de trimitere se efectuează diagnosticul altor faringite bacteriene
(faringita gonococică), a candidozei
- se prelevează dimineaţa înainte de toaleta gurii şi a ingerării de
alimente, lichide, fumat
- în cazuri excepţionale este acceptată recoltarea secreţiei faringiene în
timpul zilei, la minimum 3 ore după ultima ingerare de alimente, lichide,
fumat
- pacientul se aşează pe scaun cu faţa spre o sursă de lumină, gâtul în
uşoară extensie, se deprimă baza limbii cu un apăsător de limbă steril
în timp ce pacientul pronunţă vocala A; se şterge ferm cu tamponul
steril amigdalele, peretele posterior al faringelui, orice zonă inflamată,
ulcerată sau cu depozit purulent, falsă membrană, se pătrunde în
criptele amigdaliene; se evită atingerea tamponului de baza limbii sau
de palatul moale
- tamponul se introduce în mediu de transport Amies;
Sputa (inclusiv probele obţinute prin
tub endotraheal, traheostomie)
Germenii asociaţi pneumoniei variază în funcţie de tipul
pneumoniei:
 pneumonia comunitară: Streptococcus pneumoniae,
Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae,
Chlamydia pneumoniae, Legionella pneumophila, virusuri
respiratorii
 pneumonia intraspitalicească (nosocomială): bacili Gram
negativi, Staphylococcus aureus, Streptococcus
pneumoniae, şa.
 pneumonia imunosupresaţilor: la cei de mai sus se adaugă
Pneumocystis jiroweczi, fungi dimorfi, Cryptococcus spp.
 pneumonia de aspiraţie: mixtură de germeni aerobi şi
anaerobi orali
 Prin cultivare de rutină pot fi detectate doar o parte dintre
aceşti germeni!
Sputa - metodologia recoltării:
Se explică pacientului diferenţa dintre spută, salivă şi
secreţie rinofaringiană înghiţită şi expectorată.
Sputa emisă spontan se recoltează dimineaţa, când
schimbarea poziţiei corpului din clino- în ortostatism
favorizează eliminarea secreţiilor bronşice. Pacientul elimină
secreţiile nazofaringiene, se spală pe dinţi, clăteşte
abundent gura cu apă şi efectuează gargară profundă cu ser
fiziologic. Sputa se obţine după o tuse profundă, se
expectorează în recipient steril, cu capac înşurubabil.
De la pacienţi cu tub endotraheal se aspiră în condiţii
aseptice secreţie în recipient steril.
Laboratorul respinge acele produse patologice care nu
corespund calitativ pe baza aspectului macroscopic (salivă)
şi microscopic (prezenţa a peste 25 de celule epiteliale pe
câmp microscopic).