Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
ROLUL ASISTENTEI IN INGRIJIREA PACIENTILOR IN STARE TERMINALA
Ingrijirile paliative reprezinta ingrijirile necesare in fazele ireversibile in care boala nu
mai raspunde la tratamentul curativ. Ingrijirile paliative urmaresc combaterea simptomelor care afecteaza starea generala a bolnavului, asa cum ar fi durerea, dispneea, varsaturile, anorexici, slabirea in greutate, anxietatea, depresia si declinul. Ingrijirile terminale reprezinta ingrijirile care se acorda bolnavilor in fazele de sfarsit ale bolilor, dinaintea mortii. Ingrijirile paliative si terminale sunt importante pentru ei, deoarece majoritatea bolnavilor vor sa moara acasa. De aceea majoritatea bolnavilor ajunsi in acest stadiu refuza internarea sau daca sunt internati in spital solicita externarea. Cnd boala maligna atinge stadiul terminal, scopul tratamentului nceteaza sa mai fie vindecarea sau prelungirea supravietuirii. n aceasta perioada stresanta si dificila, asistenta trebuie sa-si continue eforturile pentru a trata suferinta pacientului si a combate simptomele principale. Cele 6 subiecte de importanta n comunicarea cu pacientul cu cancer n stare terminala sunt urmatoarele: -a vorbi cu sinceritate si onestitate -a fi capabil sa vorbesti despre moarte -a da vestile proaste ntr-o maniera sensibila -a asculta pacientii -a ncuraja ntrebarile pacientilor -a fi sensibil la momentul cnd pacientul este pregatit sa vorbeasca despre moarte Pacientul terminal trebuie asistat cu dragoste si devotament. Decizia terapeutica va tine cont n primul rnd de confortul pacientului, n conditiile n care ncercarile de suplimentare calorica a pacientilor cu cancer n faza terminala nu au demonstrat un impact semnificativ asupra supravietuirii si a calitatii vietii. Se va insista predominant asupra ameliorarii simptomelor dominante (dureri, dispnee, somnolenta, varsaturi, hipersecretii, respiratie zgomotoasa, insuficienta sfincteriana), lasnd aportul alimentar n plan secundar. Explicarea situatiei si implicarea, pe ct posibil, a pacientului si familiei n deciziile terapeutice amelioreaza stresul psihologic. Compania psihologic permite lupta mpotriva anxietii, a depresiei, a fricii, a revoltei sau a regretului legat de apropierea morii, sau contra ruinii cauzate de sentimentul de neputin sau de gradul de decdere. Unii bolnavi apreciaz ngrijirile, sunt binevoitori i cooperani, n timp ce alii sunt deprimai, anxioi, preocupai de problemele afective, familiale, sociale, nelinitii de boal, de perspective; alii se simt depersonalizai, au complexe de inferioritate, considernd c nu reprezint dect un caz. n general, orice bolnav are un sentiment de reinere, schimbndu-i modul de via:este separat de familie, i-a ntrerupt munca, trebuie s se adapteze la o nou via, la o alt disciplin la care se adaug, uneori, preocuprile de ordin material. Asistentei medicale i revine sarcina de a-l ajuta cu tact, nelegere, delicatCine nu nelege bolnavul, nu-i cunoate psihologia, manifestnd intoleran fa de reprourile, criticile unoeri nejustificate ale acestuia, dovedete c este strin de profesiunea medical, inutil sau chiar duntor. Asistenta trebuie s manifeste solicitudine fa de toi bolnavii, ncurajndu-i n special pe cei triti, descurajai, grav bolnavi-. Trebuie s-i pstreze ns totdeauna demnitatea, s nu ncurajeze glumele sau atitudinile nepotrivite, s manifeste fermitate fa de bolnavi n ndeplinirea prescripiilor, n respectarea disciplinei de spital; nu trebuie s ntrerup ngrijirile acordate bolnavului i nu trebuie s cunoasc dect un program: acela al datoriei, interesul bolnavului primnd totdeauna; ea trebuie s asigure cele mai bune consiii de confort bolnavului, crendu-i acestuia sentimentul de securitate.ee i atenie.