Jourdain cel

scrîntit
Moleriana în trei acte
Personajele:
LOUIS BEJART - actor (!n piesă - JOURDAIN) HUBBRT - actor (în piesă - DOAMNA JOURDAIN) DOAMNA MOLIE EE - actriţă
(în piesă - LUCILE) LAGRANGE — actor (în piesă — CLEONTE) DOAMNA DE BRIE - actriţă (în piesă - DORIMENE) LA
THORILIERE - actor (în piesă - marchizul DORANTE) DOAMNA BEAUVAL - actriţă (în piesă - NICOLE) COVIELLE - actor
(în piesă - COVIELLE, valetul lui Cleonte) DOMNUL DE BRIE - actor (în piesă - MAESTRUL DE
SCRIMĂ)
DU CROISY - actor (în piesă - filozoful PANCRACE) PROFESORUL DE TEATRU ŞI MUZICĂ PROFESORUL DE DANS
BIUNDAVOIN — valetul lui Moliere (în piesă — valetul lui
Jourdain) CROITORUL NOTARUL DON JUAN
STATUIA COMANDORULUI DANSATORI, DANSATOARE, MUZICIENI, BUCĂT
Acţiunea se petrece la Paris în anul 1670.

Actul întîi
BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
(iese şchiopătând din deschizătura cortinei; poartă pelerină şi pălărie, în mină are un felinar): Slavă
cerului! Ziua s-a terminat şi trebuie să recunosc, domnilor, că sînt frînt de oboseală. Şi mă cam sîcîie şi
piciorul bolnav. Dar ia să vedem ce i-ar face bine piciorului meu. Un vinişor, un muscat, desigur. Şi de
unde poate fi luat acest vinişor? Licoarea cu pricina se află la cîrciumioara din strada Hulubăria
Veche. Să mergem deci la Hulu-băria Veche. (Porneşte spe ieşire în sunetele stinse ale muzicii.)
(în deschizătura cortinei,cu un felinar): Domnule Bejart, nu vă grăbiţi aşa, aveţi o scrisorică. (se
preface că nu aude şi merge fredonînd): La-la-la-la...
Ei, nu, domnule, opriţi-vă, aveţi o scrisoare. Ai? Cum? M-a strigat cineva? Nu, mi s-a părut. (Merge.)
La-la-la-la...
Zău, domnule, lăsaţi-o baltă, nu vi s-a părut deloc, eu eram.
A, Brindavoin, dumneata eşti? Nu te observasem defel. Cum stai cu sănătatea? Bine, zici? Păi, sînt
încîntat. Atunci, la revedere, Brindavoin, mă grăbesc.
Domnule, aveţi o scrisoare. Ah, dragă Brindavoin, n-am nici un chef s-o desfac, deoarece ştiu
oricum ce cuprinde. Dar mai e şi un pachet.
Cu atît mai mult. In pachet sînt roluri, e clar, deoarece nu-i prima oară cînd văd roluri puse la pachet.
Numai ele pot fi atît de neglijent legate cu sfoară. Şi zău dacă n-aş fi fericit să mă spînzur cu această
sfoară. Să amînăm deci, pînă mîine

413
dimineaţă, deoarece noaptea e un sfetnic mai ^ decît seara, cum bine zic filosofii, plus că: nu zic; hop
pînă n-ai sărit groapa...
"BRINDAVOIN ...da, domnule, toate astea-s foarte bune, şi îmi place şi mie să filozofez, dar acum,
din păcate nu-i vreme de aşa ceva, fiindcă domnul director vă roagă să vă ocupaţi numaidecît de
această treabă.
BEJART Aşa deci. Numaidecît! (Deschide scrisoarea.) Da, am presimţit-o, Brindavoin,, adio
Hulubărie Veche în seara asta. Ei, dragă Brindavoin, primeşte drept mulţumire pentru această scrisoare
rolul lui Brindavoin.
BRINDAVOIN Doamne fereşte, domnule, eu n-am jucat în viaţa
mea pe scenă. BEJART Ţi se va părea cu atît mai interesant.
BRINDAVOIN Domnule, dar vă rog, eu nu sînt actor, sînt doar
valetul domnului director.
BEJART Păi asta şi ai de jucat — un valet, mai ales că domnul Moliere pe dumneata te-a descris, asta-
i limpede. Nu mă obosi, Brindavoin, strînge trupa.
Brindavoin dispare în deschizătura cortinei. Muzica încetează.
Chambord... O, sărmana mea fantezie, cît de mult îţi lipseşte muscatul. Ce grozav ar fi fost să sporo-
văiesc acum cu prietenii în Hulubăria Veche. I-aş fi tras şi-un barbut... Nu simt nici cea mai mică
pornire de a mă arunca acum în braţele muzei. Ah, iată şi cortina.
Cortina se deschide. Scena e în întuneric.
Lumină, Brindavoin, lumină! O, hău întunecat, ce de douăzeci de ani încoace mă înghiţi seară de
seară, nici astăzi nu mi-e dat să scap de tine. Hm..; Nu prea sînt în voce... O tu, izvor al disperării şj al
inspiraţiei... Ah, fir-ar să fie, mult am să mai aştept?
Se deschid trapele şi din ele răsar personajele felinare.
HUBERT Ge-i, şchiopule?
BfiJART O piesă nouă. Mîine-i spectacolul la rege, la Chambord. Deci, Moliere e bolnav. Voi conduce
414
eu repetiţia. Vă rog să nu ţipaţi toţi deodată că n-aud nimic. Brindavoin, cheamă sufleurul!
BRINDAVOIN E aici, domnule.
BfîJART Prin urmare, voi fi concis. Domnul Moliere e bolnav şi eu voi juca rolul principal, pe
Jourdain. Poanta e că am înnebunit.
HUBERT Am observat mai demult.
BE\JART Hubert!... Nu voiam să spun decît că eu, adică Jourdain, burghez parizian, şi om bogat, m-
am scrîntit, fiindcă mi s-a năzărit că sînt un nobil de vază, asta-i tot. (Către doamna Moliere.) Lucile
— fiica lui. Fermecătoare, cum de altfel sînteţi şi dumneavoastră în viaţă.
Doamna Moliere dispare. (Către Lagrange.) Cleonte — amorez! Lagrange dispare.
Doamna de Brie — Dorimene, marchiză, femeie vicleană şi mincinoasă. Nici o legătură cu dumnea-
voastră cea din realitate.
Doamna de Brie dispare.
Domnul La Thoriliere — marchizul Dorante, un escroc. Ssuzaţi-mă.
Domnul La Thoriliere dispare.
Doamna Beauval! Nicole, servitoarea Lucilei, prin urmare, totu-i clar.
Doamna Beauval dispare.
Du Croisy — pedant, filozoful Pancrace. DU CROISY Ia stai, eşti prea succint. De-aş şti măcar
despre
ce e vorba?
BEJART Eu să te învăţ, Philibert? Care-i esenţa unui pedant? O perucă, o pălărie caraghioasă, o pele-
rină. Valea, Du Croisy.
Du Croisy dispare în trapă, apoi sare din ea In chip de Pedant.
Păi vezi, doar eşti celebru de cînd lumea pentru rapiditatea execuţiei.
Du Croisy dispare.
415
(Către unul dintre actori.) Govielle — valetul lui Cleonte, inteligent, viclean.
Covielle dispare,
(Către trei actori.) Şi, în sfîrşit, domnul de Brie şi voi doi — maestrul de scrimă, profesorul de muzică
şi teatru, profesorul de dans — v-aţi pus ventuzele pe sărmanul Jourdain şi îi sugeţi banii, distrîndu-1
cu tot soiul de giumbuşlucuri.
De Brie şi profesorul de dans dispar.
Hm... Croitorul, notarul, dansatorii... aha, toate-s la locul lor... Brindavoin inundă cu o lumină de vrajă
salonul de primire al domnului Jourdain!
Scena se schimbă ca prin miracol.
HUBERT Prin urmare, eu sînt liber?
BEJART O nu, dragă Hubert. Tu eşti bătrîna şi devotata mea soţie. (îl îmbrăţişează pe Hubert şi îl
sărută de trei ori.)
HUBERT Ah, ce m-am plictisit de rolurile femeieşti! (Dispare în trapă.) BEJART Brindavoin,
scoate-mi pantalonii.
Brindavoin începe să-i scoată lui Bejart pantalonii.
Ah, am uitat că e şi public aici. La mine-n dormitor, Brindavoin! Cît despre dumneavoastră, domnilor,
iată care-i treaba... E dimineaţă. Domnul Jourdain îşi începe ziua. Profesorul de muzică trage cu ochiul
prin gaura cheii, privind cum Brindavoin îl îmbracă pe Jourdain. Am început.
Be'jart dispare după uşă cu Brindavoin. Profesorul de muzică, cit spatele la public, se uită pe gaura cheii. Se deschide o altă uşă, intră
profesorul de dans.
PROFESORUL DE DANS
(aparte): Ăsta-i deja la post. Dibaci mai e.
(Tare.) Bună ziua. PROFESORUL DE MUZICĂ
(nedezlipindu-se de gaura cheii): Bună ziua. PROFESORUL DE DANS
(suindu-se pe un scaun, trage cu ochiul): Vedeţi
ceva? PROFESORUL DE MUZICĂ
Da. Brindavoin îi pune pantalonii. Sînt zmeurii-
416
PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL
DE DANS
Da... Aşa deci. (Pauză.) Şi dumneavoastră,
domnule, din cîte-mi dau seama, îl vizitaţi zilnic
pe domnul Jourdain? DE MUZICĂ
Da. Ga şi dumneavoastră. DE DANS'
Dar dumneavoastră veniţi aici dis-de-dimineaţă.
N-am mai auzit ca serenadele să se cînte chiar în
zori. DE MUZICĂ
Păi sigur, dumneavoastră sînteţi pesemne de
părere ca dimineaţa clientul dumneavoastră să
dănţuiască. DE DANS
E mai sănătos decît să-ţi chinui gîtlejul. DE MUZICĂ
Sigur, sigur, dimineaţa e sănătos să-ţi bîţîi
picioarele.
Pauză.
DE DANS
(în şoaptă): Ştiţi, de fapt, ar fi mult mai bine
dacă nu ne-am certa. DE MUZICĂ
Credeţi? DE DANS
Cred. Am să vă expun concepţia mea. De cînd
multstimatul stăpîn s-a scrîntit, prea se învîrte
multă lume în jurul lui. Recunoaşteţi că, certîn-
du-ne, nu vom reuşi decît să ne punem beţe în
roate unul celuilalt şi că un altul ne va lua locul. DE MUZICĂ
Sînteţi un om inteligent, stimate domn. DE DANS
Vă mulţumesc, domnule. Aşadar — aliaţi? DE MUZICĂ
Aliaţi. DE DANS
Mie, spre exemplu, nu-mi place lunganul ăla
mieros, ăla cu spada. DE MUZICĂ
Maestrul de scrimă?
417
27 — Teatru Mihail Bulgakov
PROFESORUL DE DANS
Da. Trebuie neapărat să-i facem zile fripte, ca să dispară din casa asta. Sssst, vine Jourdain.
fşi face apariţia solemnă Jourdain, după el — Brin-d
a v o i n.
JOURDAIN Bună ziua, domnilor profesori. PROFESORII Cum vă simţiţi, domnule Jourdain?
JOURDAIN V-am făcut să aşteptaţi, domnilor? De vină e croitorul meu. E o canalie, nu croitor. A
făcut nişte pantaloni atît de strimţi, încît de-abia mă pot mişca în ei. Cum îi găsiţi? PROFESORUL DE
MUZICĂ
Nişte pantaloni excepţionali.
JOURDAIN Astfel de pantaloni poartă nobilii dimineaţa.
Aceştia-s pantalonii mei de dimineaţă. PROFESORUL DE DANS
Vă stau grozav de bine, vă pun în lumină faţa.
JOURDAIN Vă mulţumesc. Aşadar, cu ce începem astăzi
lecţia de teatru? PROFESORUL DE MUZICĂ
Binevoiţi să audiaţi, domnule Jourdain, o serenadă, compusă de unul din elevii mei. De acord.
Brindavoin. Ce doriţi, domnule?
Nu doresc nimic. Voiam doar să controlez dacă eşti aici. Sau nu, stai, i-a pune-mi halatul.
Brindavoin îi pune lui Jourdain halatul.
Brindavoin! Ia scoate-mi-1. M-am răzgîndit. Ei, daţi-i drumul la serenadă.
Se deschide o a doua cortină şi pe scenă apar un c i n t â-reţ şi o cîntăreaţă care cînlă, acompaniaţi de
chitare :
Noapte şi zi, topit de dor De ce nu-mi vii In ajutor O, scumpă Iris...
JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN

Degeaba, nu mai suport! Fir-aţi ale dracului!.-Clntecul se întrerupe.

PROFESORUL DE MUZICĂ
Iertaţi-mă, domnule Jourdain...

418

JOURDAIN Cizmarul ăsta-i o canalie! Nu mai suport, mă strîng îngrozitor. Brindavoin! Scoate-mi
botinele. Continuaţi, domnilor.
Cîntecul: O, scumpă Iris, Inimami bate In ritm nebunesc Fără de tine mă prăpădesc.
PROFESORUL DE MUZICĂ
Cum vi se pare?
JOURDAIN Da, e cam deprimant cîntecul. Te trage aţa spre cimitir. Mărturisesc că n-am nici un chef
să-1 învăţ. Am auzit eu zilele astea un cîntecel. Ah, ce cîntecel! (Cîntă.)
Nu-i alta mai frumoasă ca Jeannette, De-aceea sînt topit după Jeannette. Jeanette m-a prins în
farmecele ei, Jeanette care te-nşeală, vrei nu vrei.
Ăsta da cîntec, nu? PROFESORUL DE DANS
Minunat. Drăguţei şi simpluţ. JOURDAIN L-am interpretat bine? PROFESORUL DE MUZICĂ
Minunat. Nici că se putea mai bine. Pe ăsta o să-1
şi învăţăm.
JOURDAIN Ei, acum dansul. PROFESORUL DE DANS
Atenţie. Menuetul. JOURDAIN De cînd mă ştiu mi-a plăcut menuetul.
Se cîntă un menuet. Perechea de dansatori dansează.
PROFESORUL DE DANS
Acum poftiţi, domnule, pe scenă. Binevoiţi să repetaţi.
Toată lumea cîntă: la —la —la —la...
JOURDAIN Ştiţi, sînt puţin jenat de faptul că şchiopătez.
PROFESORUL DE DANS
Cine şchiopătează? Dumneavoastră? Asta cine v-a mai spus-o, domnule Jourdain? JOURDAIN
Chiar nu se observă?
PROFESORUL DE MUZICĂ
Absolut deloc.
419
27*
PROFESORUL DE DANS
Deci, acum, la-la-la-la-la... Umerii nemişcaţi!
Vîrfurile picioarelor în afară! La-la-la-la-la... PROFESORUL DE MUZICĂ
Bravo, bravo!
Apare maestrul de scrimă.

MAESTRUL DE SCRIMA
Bună dimineaţa, domnule. JOURDAIN Aa!
PROFESORUL DE DANS
(către profesorul de muzică): A apărut, nemernicul ! JOURDAIN Ei, domnilor, iar acum lecţia de
scrimă.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Ce păcat, domnule, că aţi dansat înainte de ora de scrimă, mare păcat, asta oboseşte.
PROFESORUL DE DANS
Iertaţi-mă, domnule, dansul nu oboseşte pe nimeni. Scrima-i într-adevăr obositoare.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Domnule, nu-1 ascultaţi pe maestrul de dans.
PROFESORUL DE DANS
Domnule, nu v-aş sfătui să daţi atenţie spuselor domnului scrimer.
JOURDAIN Domnilor, domnilor, să nu ne certăm. Oamenii de viţă nobilă îmbină dansul cu scrima.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Deci, domnule, luaţi floreta. Plecăciune. Corpul drept. Capul sus. Aşa. Unu, doi. începeţi, domnule.
Atacaţi. Aţi atacat prost (îl înţeapă pe Jourdain.) JOURDAIN Au... Doamne Dumnezeule...
MAESTRUL DE SCRIMĂ
încă o lovitură. Unu, doi. Atacaţi. Aţi atacat prost, (li înţeapă pe Jourdain.) JOURDAIN Maică
precistă...
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Salt înapoi. Mai atacaţi o dată. Aţi atacat prost. (îl înţeapă pe Jourdain.) JOURDAIN Sfîntă'
fecioară...
MAESTRUL DE SCRIMĂ
N-o să vă ajute. Salt înainte. Atacaţi. Aţi atacat prost. Iar aţi atacat prost. (îl înţeapă pe Jourdain.)
JOURDAIN (atacă, sparge o vază): Ah... MAESTRUL DE SCRIMĂ
Aţi atacat bine. (îl înţeapă pe Jourdain, li sfîşie vestonul)
JOURDAIN (aşezlndu-se pe podea): Mă predau. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Ei, ajunge pentru astăzi. Gata. Vedeţi, domnule, de cîtă artă e nevoie. JOURDAIN Văd.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Arta scrimei e categoric superioară tuturor acestor dansuri şi muzici de tot soiul.
JOURDAIN Iertaţi-mă, domnilor, am să mă duc să-mi schimb vestonul. Brindavoin! (Pleacă cu
Brindavoin.)
Pauză.
PROFESORUL DE DANS
Aţi spus, domnule, că arta scrimei e mai înaltă
dccît cea a dansului? MAESTRUL DE SCRIMĂ
Am spus-o. PROFESORUL DE MUZICĂ
Poate e mai înaltă şi decît muzica sau teatrul? MAESTRUL DE SCRIMĂ
E mai înaltă. PROFESORUL DE DANS
Asta-i chiar o mitocănie, domnule. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Din contră, dumneavoastră sînteţi un prost. PROFESORUL DE DANS
Am să vă dau o palmă. PROFESORUL DE MUZICĂ
Şi eu. MAESTRUL DE SCRIMĂ
încercaţi numai. PROFESORUL DE DANS
Chiar o să încerc! MAESTRUL DE SCRIMĂ
încercaţi! PROFESORUL DE DANS
O să încerc. MAESTRUL DE SCRIMĂ
încercaţi.
420
421
PROFESORUL DE DANS
Hai că m-aţi convins. (îl loveşte pe maestrul de
scrimă.) PROFESORUL DE MUZICĂ
Aşa-i trebuie! MAESTRUL DE SCRIMĂ
Aşa! Plecăciune. Corpul drept. Unu, doi. Atac. PROFESORUL DE 'MUZICĂ
(din spate): Aţi atacat prost! (îl loveşte pe
maestrul de scrimă.)
Profesorul de dans li smulge floreta maestrului de scrimă, îl loveşte.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
(strigă): Ajutor! NICOLE (intrînd în fugă): Doamne, asta ne mai lipsea! (Dispare ţipînd.) Domnule
Jourdain! Domnule Jourdain! Profesorii dumneavoastră s-au luat la bătaie!
JOURDAIN (intrînd în grabă în alt veston): Domnilor! Domnilor! Ce faceţi! Domnilor! Domnilor!
Lumina se schimbă şi din trapă apare filosoful Pancrace.

PANCRACE JOURDAIN
PANCRACE MAESTRUL DE
JOURDAIN MAESTRUL DE
PANCRACE
MAESTRUL DE JOURDAIN

Ce-i balamucul ăsta? Ce-i cu Sodoma asta? Mi

se pare mie sau a fost bătut un om?
Acesta-i adevărul curat, domnule filosof. Erau să-1
aranjeze definitiv. Domnilor! Domnule filosof
vă implor, liniştiţi-i. Domnilor, permiteţi-mi s
vă fac cunoştinţă, acesta e profesorul meu d
filosofie, domnul Pancrace.
Ii liniştesc eu. Ce s-a întîmplat, domnule?
SCRIMĂ
(plîngînd): M-au bătut măr.
Şi de ce nu i-aţi străpuns?
SCRIMĂ
O să-i dau în judecată, să vadă ei acolo...
Liniştiţi-vă. înainte de toate, domnule, schimba-
ţi-vă modul de exprimare. Trebuia să spuneţ
mi se pare că m-au cam bătut.
SCRIMĂ
Cum adică — mi se pare?!
Aşezaţi-vă pe scaune, domnilor. E un om minun
O să vă explice într-o clipă totul.
422
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Cum adică, mi se pare? PANCRACE Domnule, filosofia ne învaţă că nu trebuie să facem afirmaţii
cu totul categorice. Vi se poate părea ceva, în timp ce lucrul, de fapt, poate nici să nu existe.
JOURDAIN Păi vedeţi. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Ce să văd? Astea-s nişte tîmpenii. PANCRACE Vă repet, vi se pare că sînt nişte tîmpenii.
JOURDAIN Păi vedeţi, ce v-am spus eu? MAESTRUL DE SCRIMĂ
Bine, dar am o vînătaie pe figură! PANCRACE Vi se pare că aveţi o vînătaie pe figură.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Nu înţeleg nimic!
PANCRACE Vi se pare că nu înţelegeţi nimic! O să înţelegeţi neîntîrziat. Expuneţi-mi problema
dumneavoastră. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Chestia e că aceşti doi nemernici... PROFESORUL DE MUZICĂ 1 PROFESORUL DE DANS J
Las' că ţi-arătăm noi ţie nemernici! JOURDAIN Domnilor, domnilor... PANCRACE înainte de
toate, ce limbă doriţi să folosiţi în
discuţia ce o vom avea? MAESTRUL DE SCRIMĂ
Limba asta, pe care o am eu în gură.
Nu aţi înţeles.
N-aţi înţeles.
în ce grai? Vreţi cumva greceşte?
Ah, fir-ar...

PANCRACE
JOURDAIN
PANCRACE
JOURDAIN MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE Latineşte? MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE în siriană? MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE Evreieşte? MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE Arăbeşte? Haideţi, spuneţi. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Sigur că nu.
PANCRACE Italieneşte, spanioleşte, englezeşte, nemţeşte? MAESTRUL DE SCRIMĂ*
Nu. în limba noastră maternă.
423
PANCRACE
MAESTRUL DE
PANGRACE JOURDAIN MAESTRUL DE
JOURDAIN PANCRACE MAESTRUL DE

A-a! în maternă. în acest caz vă rog să treceţi la urechea cealaltă. Această ureche e destinată limbilor
străine, iar asta am separat-o pentru limba maternă. SCRIMĂ
Ăsta-i imbecil, nu filosof. Vi se pare că sînt un imbecil. Vi se pare. SCRIMĂ
Ptiu! (îl scuipă pe Pancrace.) Ce faceţi? Domnule filosof, iertaţi-1 vă rog! Lăsaţi, nu face nimic, nu
m-a nimerit. SCRIMĂ
Ce eşti tu, diavol sau om?! (Se aruncă asupra lui Pancrace.)
Jourdain se nimereşte Intre ei şi primeşte o palmă.
JOURDAIN Mulţumesc frumos! Asta ce mai e? PANCRACE Nu face nimic, lăsaţi, nici nu m-a
atins. JOURDAIN Bine, dar...
PANCRACE Ascultaţi-mă pe mine: numai să nu vă mîniaţi. JOURDAIN Bine, nu mă mînii.
Goniţi-1 de aici, canalia! Să
dispară din casa asta pentru totdeauna! PROFESORUL DE MUZICĂ
Era şi timpul. PROFESORUL DE DANS
Cu plăcere!
Profesorul de muzică şi cel de dans îl apucă pe maestrul de scrimă şi îl Urăsc afară.
PANCRACE Fără mînie, domnule Jourdain, fără mînie. JOURDAIN Am făcut-o fără mînie.
Nemernicul! PANCRACE Ei, de ce ne vom ocupa azi, domnule Jourdain? JOURDAIN Vedeţi
dumneavoastră care-i treaba... eu... m-am îndrăgostit... Ce aveţi de spus despre acest lucru?
PANCRACE Voi spune că e posibil.
JOURDAIN E o femeie fermecătoare!
PANCRACE Şi asta-i posibil.
JOURDAIN Aş vrea să-i trimit un bilet de amor.
PANCRACE Şi asta-i posibil. în versuri sau în proză?
JOURDAIN Nici în versuri, nici în proză.
PANCRACE Asta nu mai e posibil.
JOURDAIN De ce?
PANCRACE Nu poate fi decît sau în versuri, sau în pr Altfel nu se poate nici scrie şi nici vorbi.
Sînt uluit. Vă mulţumesc pentru această dezvăluire. Dar, nu vă supăraţi, în teatru cum e? Aş vrea să fie
la fel de frumos ca la teatru.
PANCRACE Chiar şi la teatru e sau în proză, sau în versuri. JOURDAIN Domnule profesor de
teatru şi muzică! PROFESORUL DE MUZICĂ
(apare): Da, da, aici sînt, domnule Jourdain. JOURDAIN N-aţi putea să ne prezentaţi ceva de
teatru?
Numai să fie în proză. PROFESORUL DE MUZICĂ
Nimic mai simplu, domnule. îmi permiteţi să vă prezint scena finală din Don Juan de domnul
Moliere?
JOURDAIN Domnule filozof, luaţi-vă un scaun. PROFESORUL DE MUZICĂ
Hei, finalul din Don Juan pentru domnul Jourdain!
Lumina se schimbă. Se deschide cortina. Pe scenă se joacă Don Juan. Apare Statuia Comandorului.
STATUIA Opreşte-te, Don Juan. Mi-ai promis aseară că
cinezi cu mine. DON JUAN Da. încotro s-o iau?
STATUIA Dă-mi mîna. DON JUAN Iat-o.
STATUIA Don Juan, pe cei înrăiţi în păcat îi seceră o moarte
cumplită!
DON JUAN Ce simt? Un invizibil foc mă arde! JOURDAIN Proză? PANCRACE Chiar aşa.
Dînsa. DOAMNA JOURDAIN
(apare pe neaşteptate, se adresează Statuii).-Marş de aici!
STATUIA Scuzaţi-mă, cui i-o spuneţi? DOAMNA JOURDAIN
(către Don Juan şi Statuie): S-o ştergeţi imediat amîndoi din casa mea! înghiţi-v-ar pămîntul să vă
înghită!
Don Juan şi Statuia dispar sub duşumea.
PANCRACE Mi se pare că e consoarta dumneavoastră. JOURDAIN Din păcate. De data asta nu
vi se pare. E chiar ea. , O, Doamne. în proză te implor, nu-mi face scandal faţă de profesor!
424
425

JOURDAIN
PANGRACE

PANCRACE
DOAMNA JOURDAIN
Da ce se-ntîmplă în casa asta?
JOURDAIN Nu se-ntîmplă nimic. Ne uitam şi noi la Don Jian.
DOAMNA JOURDAIN
Don Juan să fi spart cea mai bună vază? Don Juan să fi tropăit aici ca un cal? Ce se-ntîmplă-n casa noastră?
JOURDAIN Linişteşte-te, micuţa mea.
DOAMNA JOURDAIN"
Care micuţă! Eu şi micuţă! îţi baţi joc de mine,
derbedeu bătrîn!
Asta da proză, domnule filozof. Treci la urechea
asta... sau lasă, nu mai trece...
Fără mînie, doamnă.
DOAMNA JOURDAIN
Paiaţa asta mai are şi tupeul să se amestece I JOURDAIN Ce tot spui! Acesta-i filozoful Pancrace. (Către
Pancrace.) Domnule, vom termina lecţia altă dată... Vedeţi...
Da, mi se pare că văd... La revedere, domnule. (Iese.)
DOAMNA JOURDAIN
Ce-i asta? Ruşine să-ţi fie! Te-âi scrîntit la cap, de cînd aiurezi c-ai fi un mare nobil. încă din zori începi cu
balamucul. Paiaţele astea ridicole, muzica, mi-e şi ruşine de vecini! Un om respectabil ca tine! Eşti nebun de-a
binelea! în loc să-ţi vezi de prăvălie, tu te ţii de drăcii. JOURDAIN Taci, femeie ignorantă!
DOAMNA JOURDAIN
Cine-i aia ignorantă? Ai umplut casa de tot soiul de lepădături! Numai şarlatanul ăla_ cu dante-luţă la pantaloni
cîte parale face. Ăla care te suge de bani! E un escroc! Cine-i escroc?
(apare): Marchizul Dorante. Ssst!... Să taci imediat!
(apare): Dragul meu Jourdain! Cum staţi cu sănătatea?
O, marchize! Ce cinste! Sănătatea mea e excelentă!
înainte de toate, domnule Jourdain, vreau să vă rog să vă acoperiţi imediat capul cu o pălărie. O să răciţi.
426

JOURDAIN BRINDAVOIN JOURDAIN DORANTE

JOURDAIN DORANTE

JOURDAIN Pentru nimic în lume, marchize. (Rămîne cu

capul descoperit.)
DORANTE Domnule Jourdain, mă obligaţi să mă retrag.
JOURDAIN Dumneavoastră? Să vă retrageţi? îmi pun pălăria.
DORANTE O! Ce splendid sînteţi îmbrăcat! Numai cavalerii
de la curte se îmbracă aşa dimineaţa. JOURDAIN Semăn cu un cavaler de la curte? DORANTE Să mi se
usuce limba-n gură, dacă nu semănaţi. JOURDAIN Marchize, dacă s-ar întîmpla să vi se usuce limba,
aş muri de disperare.
DORANTE Iar de aţi muri dumneavoastră, pe loc aş muri şi eu la rîndul meu. Tot de disperare. Permiteţi-mi să
vă sărut, domnule Jourdain.
JOURDAIN Pentru nimic în lume! Nu pot suporta atîta cinste! DORANTE Nu, nu. M-am trezit azi cu gîndul
că mă aşteaptă ceva foarte plecut. Şi mi-am zis: îl voi săruta astăzi pe domnul Jourdain. (Se sărută.) Un obraz e
gata. Permiteţi-mi şi celălalt. DOAMNA JOURDAIN
Ce lingău greţos] DORANTE Scuzaţi! A! Doamna Jourdain! Iertaţi-mă, nu
v-am observat. DOAMNA JOURDAIN
Vă rog, vă rog...
DORANTE Mînuţa dumneavoastră, doamnă Jourdain. DOAMNA JOURDAIN
Lăsaţi, nu vă deranjaţi... DORANTE Doamna Jourdain e în toane proaste.
Doamna Jourdain boscorodeşte.
Ei, dragă Jourdain, am venit să facem socotelile.
JOURDAIN (încet, către doamna Jourdain): Ai văzut? Ce scroafă eşti. (Către Dorante): Lăsaţi, domnule nu-i
nici o grabă.
DORANTE Nu încape discuţie, Jourdain. M-am obişnuit să
fiu corect în afaceri. Deci, cît vă datorez? JOURDAIN Am alcătuit eu o mică listă. Iat-o. La îaceput vi
s-au dat două sute de livre. DORANTE Chiar aşa.
JOURDAIN Apoi, am plătit trei chitanţe de-ale dumneavoastră... la croitor... la magazine... şelarului... în total
cincisprezece mii opt sute de livre.
DORANTE Colosal de exact. Adăugaţi la acestea cele două sute de livre pe care le voi lua de la dumnea-
427

voastră acum, şi vor fi exact şaisprezece mii de livre. DOAMNA JOURDAIN

Doamne, ce canalie! DORANTE Scuzaţi, doamnă? DOAMNA JOURDAIN
Nu, nu-i nimic. Spuneam doar că domnul Jour-dain e un tîmpit.
DORANTE Vai, doamnă, dar e un om extraordinar de deştept. DOAMNA JOURDAIN
Ptiu! (Scuipă şi pleacă.)
JOURDAIN Am înţeles, marchize, vi-i aduc imediat. (Iese.) DORANTE (singur): Afacerile mele
încep să se-mpută, domnilor, şi cel mai rău e că el e înamorat de Dorimene, neştiind că eu i-am şi cerut
mîna. Şi sînt obligat să mă căsătoresc cu Dorimene. Dacă nu pun mîna pe averea ei, ajung eu pe
mîinile creditorilor. Da, nu-i prea frumos rolul meu, dar ce să-i faci. (Către Jourdain, care tocmai
intră.) Nu-i un efort prea mare pentru dumneavoastră, dragă Jourdain? JOURDAIN Deloc,
marchize! Pentru dumneavoastră, sînt
gata de orice, (li înminează banii.)
DORANTE Oare nu vă pot fi şi eu de folos, la rîndul meu?
JOURDAIN (înşoaptă): Aş vrea să aflu, marchize, apropo de...
DORANTE Vă înţeleg şi fără cuvinte. Marchiza Dorimene,
de care sînteţi îndrăgostit, se simte minunat.
(Aparte.) Presimt că acum o să-ntrebe de inel...
JOURDAIN Iar inelul care...
DORANTE Vă înţeleg şi fără cuvinte. Vreţi să întrebaţi dacă i-a plăcut inelul cu diamante, pe care i
l-aţi făcut cadou prin persoana mea? JOURDAIN Aţi ghicit. DORANTE A fost încîntată.
JOURDAIN Dar spuneţi-mi cînd... DORANTE V-am înţeles... DOAMNA JOURDAIN
(apărlnd pe nesimţite): Tare nu-mi place discuţia asta. (în şoaptă.) Nicole!
Apare încet Nicole
(încet.) Ia trage tu cu urechea la ce se discută aici.
DORANTE (încet): Mîine am de gînd s-o invit la dumneavoastră la prînz pe marchiza Dorimene...
428
JOURDAIN
DORANTE
JOURDAIN
NICOLE
NICOLE
Oare chiar mă aşteaptă o asemenea fericire? Chiar vă aşteaptă.
Am de gînd să-i fac vînt preţioasei mele consoarte... (O observă pe Nicole, îi dă o palmă.) Nesimţito!
(Către Dorante.) Să plecăm de aici. (Iese cu Dorante.)
(ţinindu-se de obraz, către doamna Jourdain): Vedeţi, doamnă...
DOAMNA JOURDAIN '
Nu-i nimic, sărmana mea Nicole, am să te răsplătesc. Despre ce vorbeau ticăloşii ăia? O, doamnă,
preascumpul dumneavoastră consort îi trage clopotele unei oarecare marchize Dorimene.
DOAMNA JOURDAIN
Canalia! N-au trecut nici douăzeci şi patru de ani de cînd ne-am căsătorit şi deja nu mă mai iubeşte!
NICOLE Nu vă întristaţi doamnă.
DOAMNA JOURDAIN
Nici prin gînd nu-mi trece să mă întristez. Pur şi simplu mă tem că o să facă praf toată averea şi
sărmana mea fetiţă va rămîne fără zestre. Ei, uite ce-i, povestea asta nu mai poate continua astfel.
Trimite-l imediat pe Brindavoine la Cleonte să-i ceară mai repede mîna Lucilei, că, dacă nu, totu-i
pierdut. Mă grăbesc, doamnă, zbor.
NICOLE
Doamna Jourdain iese.

i ,, Brindavoin! Brindavoin!
BRINDAVOIN (intrînd): Ce vrei? .V
(Cortina începe să coboare.
NICOLE Aleargă imediat la Cleonte, aşa a poruncit cucoana,
:
'-'■• şi cheamă-1 încoace.
BRINDAVOIN Degeaba a poruncit cucoana, eu tot nu-1 pot
: chema fiindcă-i sfîrşitul actului.
NICOLE (către public): Pauză. • :*<;.,

CORTINA

Actul al doilea
vi sv ■■'!■-■ • ■ '«, :.■■■ ■•»»,■' •■'■&•

NICOLE BRINDAVOIN
NICOLE
CLEONTE
NICOLE
CLEONTE
NICOLE
COVIELLE NICOLE
CLfiONTE COVIELLE CLfiONTE
COVIELLE
CLfîONTE
COVIELLE

(către Brindavoin): Hai, du-te odată, după Cleonte,

mai repede.
De ce să mă, duc, cînd vin chiar dînşii-ncoace.
Brindavoin iese. Intră Cleonte ţi C o v i e 11 e.
Ah, ce bine aţi picat, domnule Cleonte! Tocmai voiam să trimitem după dumneavoastră. Bună,
Covielle. Du-te dracului! Asta ce mai înseamnă?
Du-te la prefăcuta aia de domnişoară a ta şi spune-i că domnul Cleonte nu-i va permite nimănui să rîdă
de el.
Ce s-a întîmplat? Nu înţeleg nimic. Covielle, ce s-a întîmplat? Piei.
Păi atunci, vă felicit. Stăpînul nostru s-a scrîntit, iar acum şi ăştia doi. Mă duc să-i povestesc
domnişoarei. (Fuge.)
Să-i faci una ca asta iubitului tău fidel şi devotat? Da, domnule, ne-au cam făcut-o iubitele noastre!
Arată-mi tu, Covielle, pe cineva de pe lumea asta, care s-o iubească atît de tandru şi de pătimaş. Nu vă
pot arăta pe nimeni, domnule. De două zile n-am văzut-o şi aceste două zile mi s-au părut nişte secole
îngrozitoare. Dar iată că, în sfîrşit, o întîmplare fericită mă scoate în calea ei pe stradă, mă reped la ea,
pe faţa mea e scrisă... Ce era scris pe faţa mea, Covielle? Bucuria şi pasiunea erau scrise pe faţa
dumneavoastră, domnule, să fiu blestemat de nu-i aşa.
430
CLEONTE
COVIELLE
CLEONTE
COVIELLE
CLEONTE COVIELLE
CLEONTE COVIELLE
CLEONTE COVIELLE
CLEONTE COVIELLE
CLEONTE
COVIELLE CLEONTE
COVIELLE CLEONTE
COVIELLE CLEONTE
COVIELLE CLEONTE
COVIELLE
CLEONTE COVIELLE
CLEONTE COVIELLE
Şi ea? Trădătoarea îşi întoarce privirea de la mine şi trece pe lîngă mine, de parcă mă vedea pentru
prima dată în viaţă. Ce zici, Covielle? Nimic, domnule, acelaşi lucru 1-a făcut şi Nicole cu mine.
Şi asta după lacrimile pe care de atîtea ori le-am vărsat la picioarele ei.
Ce lacrimi, domnule? Cîte găleţi cu apă nu i-am cărat eu de la fîntînă! Ce găleţi? Ce tot spui? Vorbesc
de Nicole, domnule. De cîte ori am ars în focul patimii mele! De cîte ori nu m-am fript la bucătărie
întorcînd frigările în locul ei.
Ce bucătărie? A da, tu vorbeşti de Nicole. Exact, domnule. Indignarea mea n-are măsură! Păi sigur,
mai poate fi vorba de măsură. Vorbeşte-mi-o de rău, Covielle! Descrie-mi-o cit mai urîtă, s-o pot uita
mai repede. Cu plăcere, domnule. Are nişte ochişori mici, domnule.
Ce tot minţi? De fapt, nu sînt prea mari, dar cît foc e în ei!
Iar gura e cam mare... Adevărat, dar e fermecătoare. E şi cam pirpirie de felul ei. Dar ce bine e făcută!
E proastă, domnule.
Cum îţi permiţi! Are o inteligenţă foarte fină! Păi staţi, domnule, dumneavoastră nu mă lăsaţi s-o
vorbesc de rău. Nu, nu, hai, bîrfeşte-o. E capricioasă, domnule. Ii stau bine capriciile, tu nu înţelegi?
Gat.a, domnule, am obosit. Să v-o bîrfească alt cineva.
.

Intră Luci le şi Nicole.

CLEONTE Nu vreau să vorbesc cu ea. Ţine minte, Covielle,
nici o vorbă. COVIELLE Fiţi pe pace, domnule.
LUCILE Ce înseamnă purtarea asta, Cleonte?
NICOLE Ce-i cu tine, Covielle?
431
LUCILE Aţi amuţit, Cleonte?
NICOLE Ce, ţi-ai pierdut darul vorbirii?
Pauză.
CL^ONTE E o adevărată viperă! COVIELLE Iuda!
LUCILE Ai dreptate, Nicole, sînt nebuni amîndoi. Dacă
v-a supărat întîlnirea de ieri, permiteţi-mi să vă
explic despre ce e vorba.
CLEONTE Nu mă interesează.
NICOLE Lasă-mă să-ţi explic.
COVIELLE Nu...
LUCILE Ieri dimineaţă... CLfîONTE Nu.
NICOLE Dimineaţa de ieri... COVIELLE La o parte...
LUCILE Cleonte, opreşte-te! CLEONTE M-am săturat de cîntări mincinoase!
NICOLE Ascultă, Covielle!... COVIELLE Ştiu dinainte că-i o minciună.
LUCILE Bine, dacă nu vreţi să ascultaţi, haide Nicole NICOLE Să mergem, domnişoară.
CLEONTE Hai, explicaţi-vă frumoasa purtare.
LUCILE Nu, n-am chef să vorbesc. COVIELLE Dă-i drumul.
NICOLE Nu. CLEONTE Vă rog.
LUCILE Lasă-mă. COVIELLE Hai, hai!
NICOLE Ne-ne... CLEONTE Deci plecaţi? Bine! Dar să ştii, creatură crudă, de la dumneata mă
duc direct în braţele morţii! Covielle!
COVIELLE Domnule, mă scufund după dumneavoastră. LUCILE Opreşte-te, Cleonte!
NICOLE Ia stai, Covielle! COVIELLE Stau.
LUCILE Aşadar, ascultaţi. Ieri dimineaţă eram împreună
cu tata, şi el mi-a interzis să salut pe stradă pe
cei ce nu sînt marchizi. Mă temeam să vă fac
măcar un semn din cap.
COVIELLE Ce poantă!
CLEONTE Nu mă minţi, Lucile?
LUCILE Jur că nu! CLEONTE Dar dumneata, dumneata mă iubeşti?

LUCILE O, Cleonte! NICOLE Covielle!

Se sărută.
Se sărută.
Se aud paşi. Lucile şi Nicole fug. Prin altă uşă intră doamna Jourdain.
DOAMNA JOURDAIN
A, Cleonte! Sînt atît de bucuroasă să vă văd. CLEONTE Scumpă doamnă Jourdain. DOAMNA
JOURDAIN
Of, Cleonte, sînt foarte supărată. CLEONTE Ce vă necăjeşte, doamnă? DOAMNA JOURDAIN
Mă necăjeşte un idiot, Cleonte.
CLEONTE De ce asemenea cuvinte, doamnă, zău aşa. DOAMNA JOURDAIN
Ah, prietene, nu de dumneata e vorba. COVIELLE Deci despre mine. DOAMNA JOURDAIN
Idiotul acesta e soţul meu, Cleonte. Da, da. S-a scrîntit. Oricît de dureros mi-ar fi, trebuie s-o recunosc.
S-a scrîntit, crezîndu-se un distins aristocrat. Cu alte cuvinte, Cleonte, grăbiţi-vă cu cererea în
căsătorie, pînă n-a apucat să facă praf toată averea noastră. Fata vă iubeşte, iar mie îmi sînteţi foarte
simpatic. CLEONTE O, doamnă, de aţi şti cît de dulce sună cuvintele
dumneavoastră! DOAMNA JOURDAIN
Sărută-mă, Cleonte.
Covielle o sărută pe doamna Jourdain.
Tu ce amestec ai în toată afacerea?
COVIELLE Ah, doamnă, trebuie să recunosc că am şi eu planul meu. O iubesc pe slujnica
dumneavoastră Nicole. Sper că n-o să puneţi piedici căsătoriei mele. DOAMNA JOURDAIN
N-o să-i pun.
Covielle o sărută pe doamna Jourdain.
Da mai lasă-mă! Păi atunci îl chem imediat. (Iese.) JOURDAIN (intrînd): A, domnule!
432
433
CLEONTE Domnule, am venit să vă anunţ că cinstea de a
vă fi ginere îmi pare atît de mare, încît nu mă pot
abţine să vă cer mîna fiicei dumneavoastră.
JOURDAIN Foarte drăguţ. Da înainte de toate, spuneţi-mi
domnule, pe ce limbă doriţi să discutaţi cu mine?
CLEONTE în limba maternă, domnule, dacă îmi permiteţi.
Mai ales că nu ştiu nici un fel de alte limbi. JOURDAIN în acest caz v-aş ruga să treceţi la urechea
cealaltă. Această ureche îi e destinată limbii materne, iar cealaltă — limbilor străine. CLEONTE Am
înţeles, domnule. (Se mută.) COVIELLE Deci aşa stau lucrurile! CLEONTE Aşadar, domnule...
JOURDAIN Iertaţi-mă. Vreţi să discutaţi cu mine în versuri
sau în proză? CLEONTE în proză, dacă îmi permiteţi. Nu ştiu să vorbesc
în versuri.
JOURDAIN Ah, ce păcat. Bine, vă ascult proza. CLEONTE Aşadar, domnule, aş vrea să mă
căsătoresc cu
fiica dumneavoastră. JOURDAIN (după o scurtă cugetare): Asta e posibil.
CLEONTE O ador, domnule.
JOURDAIN (după ce s-a gindit): Şi asta e posibil. CLEONTE (emoţionat): Ce răspuns îmi veţi
da, deci, domnule, la acestea? JOURDAIN Asta e imposibil.
CLEONTE O, domnule!...
JOURDAIN Am o întrebare; sînteţi nobil, domnule? CLEONTE Nu, domnule, nu sînt nobil.
V-o spun de-a dreptul, fiindcă nu obişnuiesc să mint.
Covielle începe să fluiere.
Ce-mi tot faci cu ochiul? COVIELLE (tuşind): Nu v-am făcut cu ochiul, vi s-a părut.
Continuaţi domnule, dar cu mai multişoara
minte.
CLEONTE Da, domnule, nu ştiu să mint, nu sînt nobil. COVIELLE O, doamne! JOURDAIN Vă
respect, domnule, pentru sinceritate. Lăsa-
ţi-mă să vă îmbrăţişez.
■Se sărută.
(Terminlnd sărutările.) Dar pe fiica mea nu v-o dau. CLEONTE De ce?!
434
COVIELLE Asta da proză.
JOURDAIN Am hotărît să-mi dau fata numai şi numai după un marchiz. Iertaţi-mă, domnule, trebuie
să le dau unele porunci numeroşilor mei lachei. Cu un respect desăvîrşit am cinstea de a fi supusa
dumneavoastră slugă Jourdain. (Iese.)
CLEONTE (căzînd într-un fotoliu): Ei, ce poţi să spui la toate astea, Covielle?
COVIELLE în versuri sau în proză? în versuri vorbind, dumneavoastră, domnule, sînteţi un nătărău.
CLEONTE Cum îţi permiţi?
COVIELLE De ce să nu-mi permit? Veţi rămîne burlac pentru totdeauna, domnule.
CLEONTE Mi-e silă de minciună.
COVIELLE Mie mi-e şi mai silă de prostie. Şi nu ştiu cum să vă mulţumesc, domnule, că mi-aţi stricat
şi mie treaba. Va spune, probabil, că nu-şi dă slujnica decît după sluga unui conte. (Enervîndu-se.) Vi
s-a spus în limba maternă, şi în urechea în care se cuvine, că aveţi de-a face cu un nebun! Nu? Păi,
atunci trebuia să-i daţi dreptate în toate cele! Vă rog să-mi faceţi socoteala, domnule, mă duc să slujesc
la un marchiz, trebuie totuşi să mă-nsor.
CLEONTE Covielle, ar fi o mare trădare să mă laşi singur într-un moment atît de greu! Inventează
ceva, Covielle!
COVIELLE Să nu vă închipuiţi, domnule, că se vor găsi toată viaţa unii care să inventeze în locul
dumneavoastră.
Pauză
CLEONTE Covielle!
COVIELLE Domnule, nu-mi tulburaţi gîndul în devenirea lui... Cînd un om s-a scrîntit, toate
mijloacele sînt bune... Hm... hm... aşa... Ei, uite că s-a şi copt!
CLEONTE Covielle, eşti genial!
COVIELLE Da, da. Acuma ascultaţi-mă, domnule. Pînă di-
seară vă transform într-un nobil. CLEONTE Asta cum se poate?
COVIELLE Asta-i treaba mea. înainte de toate, daţi-mi
bani, domnule. CLEONTE Cîti vrei, Covielle?
28*
435

COVIELLE Vreau cincizeci de pistoli pentru cheltuieli şi încj

zece pistoli pentru mine. CLEONTE Ia, Covielle!
COVIELLE înainte de toate vreau să mă înţeleg cu şarlatanii ăia doi, profesorul de muzică şi cel de
dans. Iar dumneavoastră, domnule, faceţi bine, luaţi-o spre casă şi aşteptaţi acolo poruncile mele. Nu-i
staţi în drum domnului Jourdain. (Iese.) DOAMNA JOURDAIN
(apare): Ce-i, dragul meu Cleonte?
CLEONTE (începe să pllngă): Ah, doamnă, m-a refuzat. DOAMNA JOURDAIN
Nu se poate! A! Nebun blestemat! Ei las' că-i arăt eu! (Strigă.) Jourdain! Jourdain!
Cleonte fuge, făclnd un gest de renunţare cu mina.
JOURDAIN (intrînd): Mi se pare că m-ai strigat, mămico? DOAMNA JOURDAIN
De ce l-ai refuzat pe Cleonte? De ce-ai refuzat un om bun şi pe care fiica ta îl iubeşte? JOURDAIN
Păi şi mie îmi place tare mult. DOAMNA JOURDAIN'
Zi şi tu, nu e foarte cumsecade? JOURDAIN Ba-i cumsecade. Cu cît mă gîndesc mai mult,
atît mă conving mai bine că-i cumsecade. DOAMNA JOURDAIN
Oare Lucile nu-1 iubeşte? LUCILE (intrînd în fugă): Ba îl iubesc. JOURDAIN Da, da, îl iubeşte.
DOAMNA JOURDAIN
Sau, poate, n-o iubeşte el? LUCILE Mă iubeşte!
JOURDAIN Fără doar şi poate că te iubeşte, dar nu ţipa aşa DOAMNA JOURDAIN
Are o avere frumoasă!
JOURDAIN E puţin zis, are o avere admirabilă. DOAMNA JOURDAIN
Atunci ce mai... JOURDAIN N-o pot mărita cu el. E mare păcat, dar nu pot
Nu-i marchiz.
NICOLE (aparepe neaşteptate): Dar dumneavoastră, domnule, sînteţl marchiz? JOURDAIN Ah,
bine c-ai apărut şi tu. Numai tu mai lipseai-Nu sînt marchiz din păcate, dar mă învîrt î*
436

cercul marchizilor şi-n acest cerc mă voi învîrti şi de acum încolo. DOAMNA JOURDAIN
Nu voi permite s-o nenoroceşti pe fiica mea! Cine a purtat-o în pîntece? JOURDAIN Eu am... ptiu!
Tu!... M-am şi speriat! Tu ai
purtat-o, lăsaţi-mă-n pace!
LUCILE Sau Cleonte, sau nimeni! Tată, dacă dumneata nu-ţi dai acordul pentru această căsătorie, mă
sinucid!
NICOLE Domnişoară dragă, să nu faceţi asta! JOURDAIN Doamne, o să mă băgaţi în mormînt!
LUCILE (plînge-n hohote): O, nefericita de mine! DOAMNA JOURDAIN
Uite ce-ai făcut cu biata fetiţă! LUCILE Mamă! Plec! DOAMNA JOURDAIN
încotro, biată copilă? NICOLE Încotro, domnişoară? LUCILE Sau mă înnec, sau la mătuşa!
(Fuge.) DOAMNA JOURDAIN
Nicole, după mine! N-o lăsa!
Fug.
JOURDAIN Poftiţi de admiraţi, domnilor, casa asta de nebuni! Brindavoin!
Apare Brindavoin.
Adu-mi o compresă pentru cap. BRINDAVOIN Domnule, marchizul Dorante cu o doamnă întreabă
de dumneavoastră.
JOURDAIN Ea e! Doamne, e chiar ea! Ce fericire că au şters-o
■ de-acasă! Invită-i... adică nu, nu-i invita... stai...
adică nu... Doamne, dar nu sînt îmbrăcat...
spune... invită-i aici şi spune-le că ies numaidecît!
(Dispare.)
Intră Dorante şt'Dorimăne.
DORIMENE Dorante, mă tem că am fost nesăbuită, venind
cu dumneavoastră într-o casă necunoscută. DORANTE O, draga mea Dorimene, astea-s fleacuri.
Spuneţi şi dumneavoastră unde am fi putut lua masa împreună fără să se audă?
437
DORIMENE DORANTE
JOURDAIN
DORANTE
DORIMENE DORANTE
JOURDAIN DORANTE
JOURDAIN
DORIMENE JOURDAIN
DORANTE DORIMENE JOURDAIN DORIMENE
DORANTE
JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
BRINDAVOIN
Şi apoi, am să vă rog, marchize, să încetaţi a-mi mai cumpăra cadouri. Spre exemplu, i acela scump,
de ce trebuia... O Dorimene!...
Intră J o u r d a i n .
Iată-1 şi pe preascumpul nostru Jourdain! Doamnă... Cum să vă mulţumesc pentru cinstea... pe care
am avut cinstea... cînd aţi... mi-aţi făcut cinstea... să mă vizitaţi... o asemenea cinste, marchiză...
Lăsaţi, domnule Jourdain. Marchiza n-are nevoie de asemenea complimente. Domnul Jourdain e un
om cît se poate de monden. (încet, către Jourdain): Dumneavoastră fiţi atent... să nu-i spuneţi
marchizei nici un cuvînt despre inelul pe care i l-aţi făcut cadou. (încet): Dar aş vrea totuşi să aflu
dacă i-a plăcut? Ne-ne-ne. Ar fi absolut ne-monden. Să vă prefac eţi că nici nu l-aţi observat. Ce
păcat...
Se aşază.
Vă uitaţi la inelul meu? Nu-i aşa că e superb?
Nici prin gînd nu-mi trece să mă uit. De altfel,
e un fleac, un ineluş de nimic...
Hm-hm-hm...
De nimic? Văd că sînteţi un om foarte răsfăţat.
Ce inele există pe lumea asta, marchiză!
Hm...
(încet): Lua-te-ar dracu.
Intră Brindavoin cu o cirpă udă şi o pune pe fruntea lui Jourdain.
Asta ce mai e?
Compresă, domnule. ._
(încet): Du-te dracului, de aici!
Brindavoin iese.
Nu-i daţi importanţă, marchiză, valetul meu e cam nebun. Brindavoin!
Brindavoin intră.
Ce doriţi?
Ce-i cu masa?...
Totu-i gata, domnule.
438

JOURDAIN Doamnă, permiteţi-mi să vă invit... o asemenea cinste... să luaţi... masa... masa mea
modestă...
DORIMENE Cu mare plăcere, domnule Jourdain.
JOURDAIN Hei! Chemaţi muzicanţii! La masă!
Pe scenă apar muzicanţii, iar din duşumea răsare o masă servită cu mult lux si patru bucătari. Bucătării dansează, si încep să
servească mlncărurile.
Vă rog, marchiză!
DORIMENE Ce splendid e aranjat totul la dumneavoastră! DORANTE Marchiză, mesele
domnului Jourdain sînt celebre. JOURDAIN Ehei, ce mese există pe lumea asta! DORIMENE
Trebuie să repet că sînteţi un om foarte răsfăţat.
DORANTE Nişte vin, marchiză? DORIMENE Ce" aromă!
DORANTE Un vin încîntător! BRINDAVOIN Ei, ce vinuri există pe lumea asta!
JOURDAIN Te-ai scrîntit, Brindavoin. BRINDAVOIN Cîtuşi de puţin, domnule.
JOURDAIN Porunceşte să se servească felul următor. DORANTE Sînt curios ce fel ne mai
serveşte dragul nostru
amfitrion.
JOURDAIN O să vedeţi imediat. Este secretul bucătarului meu.
De sub duşumea zvicneşte o masă, iar pe ea — doamna Jourd a i n.
Pauză
Vai!...
DOAMNA JOURDAIN
Aa! Frumoasă societate! Deci asta era! Cînd stăpîna nu-i acasă, stăpînul îşi toacă averea în
compania unei preavesele cuconiţe şi a amantului ei! Foarte frumos! Foarte frumos! JOURDAIN M-
ai omorît!
DORANTE Doamnă, ce-i cu dumneavoastră! Ce expresii! în primul rînd, această masă o ofer eu, şi nu
domnul Jourdain...
DOAMNA JOURDAIN
Dumneata să taci, stimate escroc! DORANTE Doamnă!
DOAMNA JOURDAIN
Ce tot îi daţi cu doamnă! Doamnă! De douăzeci şi trei de ani sînt doamnă, iar dumneavoastră,
439
JOURDAIN DORIMENE
DORANTE DORIMENE
DORANTE
JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
BRINDAVOIN

doamnă, văd că nu vă e ruşine să văvîrîţi în

casa şi familia altora!
Doamne Dumnezeule!
Ce-mi tot spune! Vă mulţumesc, Dorante!
Liniştiţi-vă, Dorimene!
Să mă duceţi imediat de aici!
(către doamna Jourdain): Să vă fie ruşine,
doamnă!
Ucis... înjunghiat...
Dorante o conduce pe Dorimene care plînge.
Să strîng masa, domnule? Strînge-o... (Arătlnd-o pe doamna Jourdain.) Şi pe ea... şi masa... strînge
tot... am fost compromis...
Să vă aduc o compresă, domnule? Du-te la toţi dracii!
La draci? Mă duc cu plăcere domnule, mai ales că e... sfîrşitul actului al doilea.
CORTINA

Actul al treilea
JOURDAIN

BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN

Seară. Jourdain e singur.

(necăjit): Da, mi-a făcut-o iubita mea consoartă... Doamne, Dumnezeule... Mi-e şi ruşine să
dau ochi cu oamenii... Şi m-au şi uitat cu toţii dintr-o dată... nu mai vine nimeni... chiar şi blestemaţii
ăia de profesori parcă au intrat în pă-mînt. Ia să fac eu puţină filozofie? Minunat om acest Pancrace...
un om liniştitor... iar filozofia — e un lucru mare... Poate chiar n-a fost nici un scandal la masă şi
totul mi s-a părut doar... trebuie să mă autosugestionez că aşa e. N-a fost scandal şi basta. N-a fost
scandal. N-a fost scandal... Ba a cam fost scandal. Nu mă înveseleşte filozofia... ce-ar fi să dansez
un menuet? Hei, Brindavoin! (intră): Ce porunciţi, domnule? Mă plictisesc, Brindavoin. Luaţi o
gustare, domnule. Nu, nu vreau. Consoarta mea pu-i acasă? Nu e, domnule.
Slavă cerului. Ia porunceşte să mi se cînte un menuet.
Nu-s aici muzicanţii, domnule. Păi vezi... vezi... toţi m-au lăsat în voia soartei... Brindavoin, cîntă-mi
tu un menuet. Eu, domnule, cînt foarte prost. Nu-i nimic, hai să cîntăm împreună.
Cintă împreună un menuet. Jourdain, în acest timp, mai şi dansează cite puţin-
La-la-la-la-la... Degeaba, nici un pic de veselie. Pleacă, Brindavoin, cu tine viaţa-i şi mai plicticoasă.
441
BRINDAVOIN
JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE
JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE
JOURDAIN
Am înţeles, domnule. (Pleacă, apoi după un tunse întoarce.) Domnule, întreabă un turc de dum
neavoastră.
...O-la-la... Un turc. Nu cumva te-ai îmbătat drăguţule? Ce turc? De unde? Nu pot şti de unde,
domnule. Păi invită-1 încoace.
Brindavoin pleacă şi se întoarce imediat. Intră C o v i c 11 e, îmbrăcat în turc.
Domnule, nu ştiu dacă am cinstea... să fiu cunoscut de către dumneavoastră? Nu, domnule.
Eu, domnule, vă cunosc de cînd eraţi atîtica. Nu mai spuneţi?
Da, eraţi un copil fascinant. Şi toate doamnele vă luau în braţe numai să vă poată pupa. Vă mulţumesc.
Ca să mă pupe, ziceţi? Dar dumneavoastră, domnule, faceţi impresia unui om destul de tînăr.
Nu-i de mirare, domnule, în ultima vreme am trăit în Turcia. Aha... Aha...
Da, domnule, mă lega o prietenie imensă de părintele dumneavoastră. Defunctul era un adevărat nobil.
Cum, domnule, l-aţi cunoscut şi pe defunct Păi cum altfel!
Şi spuneţi că era nobil. Nu greşiţi oare? Un nobil veritabil.
(ii strlnge mina lui Covielle): Mă încântaţi domnule. Vă rog foarte mult să luaţi loc. Ştiţi, s-au găsit
nişte tîmpiţi care au răspîndit prin Paris o bîrfă, cum că, vezi Doamne, tatăl meu ar fi fost negustor.
Ce prostie! Tatăl dumneavoastră era un om politicos, care se pricepea şi la stofe şi alte ţesături'
Cumpăra diverse mărfuri, iar apoi le dădea, pentru bani, desigur, prietenilor săi, făcîndu-le astfel o
plăcere fără să le lezeze orgoliul. Domnule, pur şi simplu mă sculaţi din mo Păi vedeţi... Iată domnule,
am venit la voastră, să vă aduc o veste foarte plăcută. A la Paris fiul sultanului turcesc! Nu ştiam nimic
despre asta.
442
COVIELLE
JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
COVIELLE JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE JOURDAIN
COVIELLE JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE
JOURDAIN
COVIELLE
Păi vedeţi. Eu, dragă domnule, sînt traducătorul înălţimii sale.
Jourdain se scoală.
Luaţi loc. domnule, fără ceremonii. Trebuie să vă anunţ un lucru foarte important... Nu ne aude nimeni
?
Brindavoin, şterge-o de aici. Am înţeles, domnule. (Iese.) Puteţi vorbi liniştit, domnule, înălţimea
sa e îndrăgostit de fata dumneavoastră. Dar... cînd... de ce... unde putea s-o vadă? întîmplător, pe
stradă. De fapt, nici nu mai contează, domnule, unde şi cum a văzut-o. Important e că vrea să vă
devină ginere. Domnule, sînt uluit.
Azi dimineaţă discutam cu înălţimea sa şi deodată îl aud că spune: „Acciam croc soler sişalla mustafa
ghidellu ananahem varahani userekarbulat". Şi a spus-o aşa, de-a dreptul? Exact cu aceste cuvinte.
Ce aveţi de spus? (aparte): Ar trebui bătut părintele meu că nu m-a învăţat turceşte!
Spuneţi-mi, ce părere vă faceţi, însuşi fiul sultanului turcilor!
Trebuie să vă mărturisesc, domnule traducător, că am cam uitat limba turcă... ştiţi, guvernantele
astea... jumătate am înţeles eu, ...dar uite... O, nu vă neliniştiţi, vă traduc numaidecît. Aceasta
înseamnă „Ai văzut-o tu oare pe minunata domnişoară, fiica nobilului parizian Jourdain?" Eu îi
răspund politicos: da — turceşte, se înţelege. El zice: „Ah, marababa sahem!" Adică, ah, cît de
îndrăgostit sînt de ea — iar apoi îmi dă următoarea poruncă — mergi de-i cere mîna de la domnul
Jourdain şi anunţă-1 că-1 înalţ în cinul de mamamuşi.
Mamamuşi?... E posibil... Dar ce-i aia mamamuşi? Şambelan. Vai-vai-vai!
Şi asta încă nu-i nimic. O să vină chiar el acum la dumneavoastră. Nu se poate!... Eu...
Sau poate sînteţi cumva împotriva acestei căsătorii?
443
JOURDAIN Domnule traducător, păi aş avea eu curajul? Doamne, ce nenorocire! Ştiţi, fata asta a mea
zăpăcita de Lucile, e îndrăgostită de un oarecare Cleonte, şi cum e încăpăţînată, trebuie să v-o spun ca
un catîr, mă tem că...
COVIELLE Nu vă neliniştiţi, domnule. Totul se va aranja în momentul în care-1 va vedea pe prinţ. V-
o spun la ureche, dar aveţi în vedere, e un mare secret de stat. Fiul sultanului seamănă izbitor cu acest
Cleonte. L-am întîlnit pe stradă... Dar grăbiţi-vă, domnule, trebuie să vă schimbaţi chiar acum într-un
costum turcesc.
JOURDAIN Vai, ce o să mă fac? N-am aşa ceva.
COVIELLE O, domnule, totu-i aranjat! Va veni imediat croitorul de la curte care o să vă îmbrace.
Hei!
Intră croitorul.
JOURDAIN Păi ăsta-i croitorul meu! Cum, domnule, dumneavoastră? CROITORUL Chiar aşa,
domnule. Am intrat în slujba înălţimii
sale turceşti. Poftiţi în dormitor. COVIELLE (în uşă):'Hei, domnilor!
Intră profesorii de muzică şi dans.
Sper, domnilor, că la dumneavoastră totul e în ordine? Şi mai vreau să vă rog să ţineţi secretul. (Le dă
bani profesorilor.) DE DANS
Nu vă neliniştiţi, domnule. Ca adevăraţi oameni de artă ce sîntem, punem arta noastră la picioarele
aceluia care ne plăteşte, fără să ne pierdem în lungi discuţii.
Foarte bine. Atunci duceţi-vă. Prinţul va sosi imediat.
Profesorii pleacă. Intră Dorante. Covielle îsi ascunde faţa.
Ah, un străin!... Ce ghinion.
DORANTE Bună ziua, domnule. (Se uită atent la Covielle-) COVIELLE Korigar kombato.
DORANTE Poftim? COVIELLE Ambasu? DORANTE Nu vorbiţi franţuzeşte? (Aparte.) Am
mai văzu*
eu pe undeva mutra asta... COVIELLE La mine nu înţelege.
PROFESORUL
COVIELLE
DORANTE Sinteţi turc?
COVIELLE Turc' Scutiţi-mă. Au... Micosi.
DORANTE Ce micosi! Doar eşti Covielle!
COVIELLE Ssst, domnule, pentru Dumnezeu!
DORANTE Ce-i cu circul ăsta?
COVIELLE Domnule, nu mă daţi de gol. Tocmai trebuie să
apară stăpînul meu Cleonte în calitate de prinţ
turc.
DORANTE Asta, desigur, tu ai pus-o la cale. COVIELLE N-am să v-o ascund, domnule, eu.
DORANTE Pentru ce. COVIELLE Jourdain nu vrea s-o dea pe Lucile după Cleonte
fiindcă nu-i nobil. DORANTE A, înţeleg.
COVIELLE Sper că dumneavoastră, domnule... DORANTE Dumnezeule! Mi-am uitat portmoneul
acasă! COVIELLE Cîţi bani erau în el? DORANTE Douăzeci de pistoli. COVIELLE Domnule,
vă rog insistent să luaţi cu împrumut
douăzeci de pistoli. DORANTE Mulţumesc. Ascultă, pot s-o invit pe marchiza
Dorimene la comedia asta? Va fi mascată. COVIELLE Sigur, de ce nu? DORANTE Perfect,
(Iese.)
Intră Jourdain In costum turcesc, după el croitorul.
JOURDAIN Fiţi bun, domnule traducător... totul e în ordine? COVIELLE Aşa... întoarceţi-vă...
da!
Din stradă se aude muzică, se văd lumini de felinare.
A sosit înălţimea sa.
Este adus Cleonte, îmbrăcat în costum turcesc.
Intră profesorii de muzică şi dans, după ei actori în
costume turceşti.
CLEONTE Ambuzahim akbaraf salamaleki! JOURDAIN Ajutor! Domnule traducător.
COVIELLE Aceasta înseamnă: Domnule Jourdain, fie ca inima să vă înflorească tot anul ca un arbust
plin de trandafiri!
JOURDAIN Sluga supusă a înălţimii voastre. CLEONTE Ustin nok baze moran.
COVIELLE Fie ca cerul să vă trimită puterea leului şi înţelepciunea şarpelui!
444
445
JOURDAIN
COVIELLE
CLfîONTE
JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN COVIELLE
DORANTE JOURDAIN
DORIMENE JOURDAIN
COVIELLE
JOURDAIN DORANTE COVIELLE

îi doresc din toată inima acelaşi lucru înălţimii sale.

Osa binemen sadoc? Beli men.
Ce înseamnă beli men? Beli men înseamnă: Trebuie să înceapă cît mai repede ceremonia, fiindcă vrea
s-o vadă imediat pe fiica dumneavoastră şi să o ia în căsătorie, ca urmare a iubirii nemaivăzute ce i-o
poartă şi care îi răvăşeşte inima. Gata. Şi toate astea în două cuvinte — beli men? Ce limbă minunată.
Mult mai bună decît a noastră. Dar nici nu se poate compara! Ah, iată un musafir!
Intră D o r a n t e şi o introduce pe Dorimene.
Domnule Jourdain, sper că ne veţi permite marchizei şi mie să asistăm? Da, marchize, îmi pare
foarte bine. (Către Dorimene.) Mă bucur, marchiză, că ieşirea respingătoare a consoartei mele nu v-a
împiedicat totuşi să mai păşiţi în casa mea. O, astea-s fleacuri pe care le-am şi uitat. Şi apoi, voi fi
mascată şi nu mă va recunoaşte. Vă felicit, domnule Jourdain, pentru noul dumneavoastră titlu.
Da, sînt şambelan, doamnă. (îi întinde mina ca să-i ţie sărutată.)
Dorimene, de uimire, i-o sărută.
Nu vă tulburaţi, doamnă, nici mie nu-mi face plăcere. Dar ce să-i faci, poziţia obligă... înălţimea
dumneavoastră, salamaleki, permiteţi-mi să v-o prezint pe... marchiza Dorimene... ptiu, drace, nu
înţelege... beli men... Traducătorule! (arâtîndu-l pe Dorante): Kozuri mana. Aceasta înseamnă
permiteţi-mi să vi-1 prezint pe marchizul Dorante.
(încet către Dorante): Mîna, sărutaţi-i mîna. (către Covielle): Asta chiar că-i o porcărie. Sărutaţi-o şi
nu-mi stricaţi treburile. Mare lucru, ce să zic!
Dorante li sărută In silă mina lui Cleonte.
Hei, trimiteţi după mireasă! JOURDAIN (neliniştit): Da, ar trebui trimis după mireasă.
Muzică. Apoi, din dosul scenei, ţipătul Lucilei.
Brindavoin, unde-i Lucile? BRINDAVOIN O aduc, domnule, dar nu se prea lasă.
JOURDAIN Of, eram sigur... Of, ce înseamnă ignoranţa! Turcii o aduc pe Lucile. E dezorientată.
BRINDAVOIN Iat-o, domnule.
JOURDAIN (către Lucile): Karigar kombato. Aceasta înseamnă în turceşte că vei fi căsătorită
imediat cu înălţimea sa, prinţul turc. LUCILE Ajutor!
JOURDAIN Brindavoin! Brindavoin, ţine-o! BRINDAVOIN Domnule, se smuceşte.
JOURDAIN Ce faci, proasto! Ustin maraf... va trebui să toceşti puţină turcă... Brindavoin, te
implor, de mînă, ţine-o de mînă! Înălţimea voastră, nu-i daţi importanţă... nu-i decît o proastă... beli
men. LUCILE Oameni buni! Salvaţi-mă!...
JOURDAIN Beli men... beli men...
Apare pe neaşteptate Notarul cu un felinar şi nişte cărţi.
NOTARUL Iertaţi-mă, aici e nunta? Am fost chemat. Sînt
notar.
COVIELLE Aici, aici, aici. Poftiţi.
JOURDAIN Pentru ce e nevoie de notar?... Iertaţi-mă... Salamaleki bazuli... priviţi ce se
întîmplă... Brindavoin! BRINDAVOIN Domnule, nu mai pot... e aşa de zdravănă...
LUCILE A-a-a... NOTARUL Iertaţi-mă, sînt uimit... Ce fel de nuntă e asta?
Pare să fie o bătaie.
COVIELLE Nu-i nimic, domnule notar, nu-i nimic... Numai să nu plecaţi. Acum e o bătaie, iar apoi
urmează nunta. (îi face cu ochiul.)
NOTARUL (neliniştit): Nu înţeleg, de ce-mi faceţi cu ochiul? COVIELLE Ah, tăceţi odată, nu vă
fac cu nimic. Luaţi loc. (Către Lucile.) Domnişoară, vă implor, uitaţi-vă la prinţ! LUCILE La dracu!
La dracu! La dracu!
446
447
NOTARUL N-am mai pomenit în viaţa mea o asemenea nuntă! N-o vedeţi că nu vrea? Doar n-o s-o
obligaţi!
COVIELLE Va dori imediat, vă asigur eu că va dori! (Către
Lucile.) Uitaţi-vă o dată şi la mine, sînt eu
Covielle, ce faceţi!
LUCILE Ce? Covielle?
COVIELLE Mai încet!
BRINDAVOIN Am liniştit-o, domnule.
COVIELLE Priviţi-1 în faţă pe prinţ.
LUCILE (priv'indu-l pe Cleonte)': Ah! CLEONTE Lucile! NICOLE (intrînd în goană): Ce vreţi
să faceţi cu domnişoara mea? Ajutor! N-o las pe mîini turceşti! JOURDAIN Leag-o, Brindavoine!
BRINDAVOIN O nu, domnule, pentru nimic în lume. NOTARUL Uimitoare nuntă.
COVIELLE (către Nicole): Las-o baltă, nebuno! Eu sînt Covielle, iar prinţul e Cleonte!
NICOLE Au! Daţi-vă consimţămîntul domnişoară, dati-vi-1!
LUCILE Tată, sînt de acord!
JOURDAIN Uff! Iată... înălţimea voastră! E de acord! Beli men... cu alte cuvinte, totu-i în ordine!
Deodată se despică podeaua şi apare doamna Jour-d ai n.
Acu-i acu! Cea mai mare grozăvie. Bună ziua, nevastă. Fie ca cerurile să-ţi trimită înţelepciunea
leului, şerpoaică bătrînă... Simt eu că nu spun chiar ce-ar trebui... Nu periclita relaţiile cu Turcia...
Pleacă de aici, te conjur... Ustin iok... înălţimea voastră, v-o prezint pe soţia mea... e o zgripţuroaică...
DOAMNA JOURDAIN
Ce-ai mai pus la cale, canalie bătrînă?! Să-ţi distrugi fiica! Brindavoin, cheamă poliţia! NOTARUL
Ei, asta nu. Nuntă cu poliţie! Eu nu particip. COVIELLE Vă implor, mai staţi un minut. (Către
doamnă Jourdain.) Doamnă, priviţi-1 pe prinţ.
Doamna Jourdain li dă o palmă lui Covielle.
NOTARUL Se dau şi palme. Nu, zău, măcar din curiozitate şi tot rămîn. (Se aşază.)
448
COVIELLE Doamnă Jourdain, înainte de a pălmui o faţă, priviţi-o măcar.
De sub podea apare Pancrace.
PANCRACE Domnule Jourdain, printre filozofii Parisului, ca şi printre muritorii de rînd, s-a răspîndit
vestea despre fericitul eveniment din casa dumneavoastră. Permiteţi-mi să vă felicit...
JOURDAIN Ce să mă feliciţi... Ştiţi ce s-a întîmplat?... Bezmetica asta i-a dat o palmă
traducătorului de la curtea turcească, aşa că după nuntă va fi război cu Turcia... BRINDAVOIN
Sigur va fi.
COVIELLE Nu va fi nimic. Uit palma. (Către doamna Jourdain, încet.) Doamnă, eu sînt Covielle,
iar el e Cleonte. DOAMNA JOURDAIN
Ah! Sînt de acord să-mi dau fata după sultanul turc!
JOURDAIN Uf! V-a auzit Dumnezeu rugăciunile, înălţimea voastră, şi i-a trimis cerul înţelepciune!
COVIELLE Domnule notar, daţi-i drumul!
NOTARUL Da, uite că într-adevăr totul s-a aranjat, nu ştiu cum, aşa, de la sine!... Numele celor ce
se căsătoresc... JOURDAIN Domnul fiu al sultanului turcesc, de o parte...
NOTARUL Iertaţi-mă! Ce sultan?!
COVIELLE (încet): A glumit. Scrieţi: Cleonte — de o parte, iar de cealaltă — Lucile Jourdain.
NOTARUL A, asta-i altceva. (Scrie.)
COVIELLE (către notar): Al doilea contract: de o parte — valetul Covielle, iar de cealaltă —
camerista Nicole. (Către Jourdain.) Domnule, trebuie să vă mărturisesc, sînt îndrăgostit de camerista
dumneavoastră.
JOURDAIN Ce faceţi domnule, e o bestie! Dacă aveţi totuşi chef, căsătoriţi-vă cu soţia mea, ce bine
aţi mai duce-o în Turcia!
COVIELLE Nu, domnule, nu mă încumet să vă răpesc fericirea.
JOURDAIN Cum vreţi, domnule... Domnilor, nu vrea cineva să se căsătorească cu consoarta mea, îi
dau divorţul, dacă tot e aici notarul. Ei? Domnule filozof, nu doriţi? Dumneavoastră oricum vi se va
părea doar că sînteţi căsătorit cu ea.
449
29 — Teatru Mihail Buigakov
PANCRACE Păi de ce? Lăsaţi să vi se pară dumneavoastră
şi de-acum încolo. DORANTE Ei, dacă tot e pe aşa... Dorimene! Sînteţi de
acord?
DORIMENE Sînt de acord, dragă Dorante. COVIELLE (către notar): Deci... dintr-o... iar din
cealaltă...
Notarul scrie.
JOURDAIN Cum aşa? Dumneavoastră... şi ea... inelul meu...
DORANTE Domnule Jourdain, nu se face ca dumneavoastră,
om bogat, să discutaţi despre asemenea fleacuri!
Lăsaţi ca acesta să fie cadoul dumneavoastră de
nuntă pentru fermecătoarea mea soţie.
JOURDAIN Beli men.
COVIELLE Iată că toate se apropie de un sfîrşit fericit! (îşi
scoate turbanul.) Domnule!
CLlSONTE (scoţîndu-şi turbanul): Domnule! Iertaţi-ne că pentru a ne uni inimile fericite şi
îndrăgostite, am fost nevoiţi să recurgem la o înşelătorie. Da, eu sînt Cleonte, domnule, dar sper că,
văzînd faţa bucuroasă a fiicei dumneavoastră, ne veţi ierta!
JOURDAIN Ce înseamnă asta? Daţi-mi un felinar! (Se uită mai bine.) Covielle! Cleonte! Doamne!...
Ce mai înseamnă şi asta?! Sînt înconjurat de vedenii! Marababa sahem! Akciam krok soler!... Sînteţi
turci sau nu?! (îi smulge profesorului de muzică turbanul.) Profesorul de muzică! (îi smulge turbanul
profesorului de dans.) Profesorul de dans! Ce se întîmplă aici?! Nu cred nimic! Nu cred pe nimeni!
PROFESORII \ (în cor): Vă felicităm, domnule Jourdain, şi le ACTORII j dorim fericire tinerilor
căsătoriţi!
O explozie de muzică.
DOAMNA JOURDAIN
Deschide-ţi odată ochii, dragul meu bărbăţel, şi vom avea din nou un trai dulce şi tihnit ca înainte de
scrînteala ta. LUCILE (se aruncă in braţele lui Jourdain): Tată! Sînt
fericită!
JOURDAIN Nu, nu! Totul e minciună în lumea asta! (Către doamna Jourdain.) Nu cred că eşti soţia
mea! (Smulge haina iemeiască de pe doamna Jourdain.) Sigur că nu, e Hubert! Se pare că înnebunesc
de-a binelea! Tineti-mă!
450
.strj
TOŢI JOURDAIN
PANCRACE BEJART
BEJART
Liniştiţi-vă, domnule Jourdain.
Aduceţi-mi-1 pe filozof! Fie ca el, singurul meu
prieten, să mă liniştească!
Pancrace apare Ungă Jourdain.
Domnule Pancrace, spuneţi-mi ceva plăcut! Cu plăcere. Spectacolul s-a terminat! (smulgîndu-şi
haina şi punlndu-şi o pelerină neagră, ia 'felinarul.)' Toţi sînt liberi. (Către orchestră.)
Maestre, marşul final!
Muzica.
Toate personajele dispar sub duşumea. Cortina se închide.
(înfofolindu-se în pelerină, în deschizătura cortinei) : Acum sper să nu mă mai oprească nimeni. Slavă
cerului, ziua s-a terminat. Luminile s-au stins. Haidem deci la Hulubăria Veche, unde mă aşteaptă
parfumatul meu muscat. La-la-la-la... (Iese în sunetele muzicii.)
SFÎRŞIT