Mihail Bulgakov - Jourdain Cel Scrantit
Mihail Bulgakov - Jourdain Cel Scrantit
Mihail Bulgakov - Jourdain Cel Scrantit
scrîntit
Moleriana în trei acte
Personajele:
LOUIS BEJART - actor (!n piesă - JOURDAIN) HUBBRT - actor (în piesă - DOAMNA JOURDAIN) DOAMNA MOLIE EE - actriţă
(în piesă - LUCILE) LAGRANGE — actor (în piesă — CLEONTE) DOAMNA DE BRIE - actriţă (în piesă - DORIMENE) LA
THORILIERE - actor (în piesă - marchizul DORANTE) DOAMNA BEAUVAL - actriţă (în piesă - NICOLE) COVIELLE - actor
(în piesă - COVIELLE, valetul lui Cleonte) DOMNUL DE BRIE - actor (în piesă - MAESTRUL DE
SCRIMĂ)
DU CROISY - actor (în piesă - filozoful PANCRACE) PROFESORUL DE TEATRU ŞI MUZICĂ PROFESORUL DE DANS
BIUNDAVOIN — valetul lui Moliere (în piesă — valetul lui
Jourdain) CROITORUL NOTARUL DON JUAN
STATUIA COMANDORULUI DANSATORI, DANSATOARE, MUZICIENI, BUCĂT
Acţiunea se petrece la Paris în anul 1670.
Actul întîi
BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
BRINDAVOIN BEJART
(iese şchiopătând din deschizătura cortinei; poartă pelerină şi pălărie, în mină are un felinar): Slavă
cerului! Ziua s-a terminat şi trebuie să recunosc, domnilor, că sînt frînt de oboseală. Şi mă cam sîcîie şi
piciorul bolnav. Dar ia să vedem ce i-ar face bine piciorului meu. Un vinişor, un muscat, desigur. Şi de
unde poate fi luat acest vinişor? Licoarea cu pricina se află la cîrciumioara din strada Hulubăria
Veche. Să mergem deci la Hulu-băria Veche. (Porneşte spe ieşire în sunetele stinse ale muzicii.)
(în deschizătura cortinei,cu un felinar): Domnule Bejart, nu vă grăbiţi aşa, aveţi o scrisorică. (se
preface că nu aude şi merge fredonînd): La-la-la-la...
Ei, nu, domnule, opriţi-vă, aveţi o scrisoare. Ai? Cum? M-a strigat cineva? Nu, mi s-a părut. (Merge.)
La-la-la-la...
Zău, domnule, lăsaţi-o baltă, nu vi s-a părut deloc, eu eram.
A, Brindavoin, dumneata eşti? Nu te observasem defel. Cum stai cu sănătatea? Bine, zici? Păi, sînt
încîntat. Atunci, la revedere, Brindavoin, mă grăbesc.
Domnule, aveţi o scrisoare. Ah, dragă Brindavoin, n-am nici un chef s-o desfac, deoarece ştiu
oricum ce cuprinde. Dar mai e şi un pachet.
Cu atît mai mult. In pachet sînt roluri, e clar, deoarece nu-i prima oară cînd văd roluri puse la pachet.
Numai ele pot fi atît de neglijent legate cu sfoară. Şi zău dacă n-aş fi fericit să mă spînzur cu această
sfoară. Să amînăm deci, pînă mîine
413
dimineaţă, deoarece noaptea e un sfetnic mai ^ decît seara, cum bine zic filosofii, plus că: nu zic; hop
pînă n-ai sărit groapa...
"BRINDAVOIN ...da, domnule, toate astea-s foarte bune, şi îmi place şi mie să filozofez, dar acum,
din păcate nu-i vreme de aşa ceva, fiindcă domnul director vă roagă să vă ocupaţi numaidecît de
această treabă.
BEJART Aşa deci. Numaidecît! (Deschide scrisoarea.) Da, am presimţit-o, Brindavoin,, adio
Hulubărie Veche în seara asta. Ei, dragă Brindavoin, primeşte drept mulţumire pentru această scrisoare
rolul lui Brindavoin.
BRINDAVOIN Doamne fereşte, domnule, eu n-am jucat în viaţa
mea pe scenă. BEJART Ţi se va părea cu atît mai interesant.
BRINDAVOIN Domnule, dar vă rog, eu nu sînt actor, sînt doar
valetul domnului director.
BEJART Păi asta şi ai de jucat — un valet, mai ales că domnul Moliere pe dumneata te-a descris, asta-
i limpede. Nu mă obosi, Brindavoin, strînge trupa.
Brindavoin dispare în deschizătura cortinei. Muzica încetează.
Chambord... O, sărmana mea fantezie, cît de mult îţi lipseşte muscatul. Ce grozav ar fi fost să sporo-
văiesc acum cu prietenii în Hulubăria Veche. I-aş fi tras şi-un barbut... Nu simt nici cea mai mică
pornire de a mă arunca acum în braţele muzei. Ah, iată şi cortina.
Cortina se deschide. Scena e în întuneric.
Lumină, Brindavoin, lumină! O, hău întunecat, ce de douăzeci de ani încoace mă înghiţi seară de
seară, nici astăzi nu mi-e dat să scap de tine. Hm..; Nu prea sînt în voce... O tu, izvor al disperării şj al
inspiraţiei... Ah, fir-ar să fie, mult am să mai aştept?
Se deschid trapele şi din ele răsar personajele felinare.
HUBERT Ge-i, şchiopule?
BfiJART O piesă nouă. Mîine-i spectacolul la rege, la Chambord. Deci, Moliere e bolnav. Voi conduce
414
eu repetiţia. Vă rog să nu ţipaţi toţi deodată că n-aud nimic. Brindavoin, cheamă sufleurul!
BRINDAVOIN E aici, domnule.
BfîJART Prin urmare, voi fi concis. Domnul Moliere e bolnav şi eu voi juca rolul principal, pe
Jourdain. Poanta e că am înnebunit.
HUBERT Am observat mai demult.
BE\JART Hubert!... Nu voiam să spun decît că eu, adică Jourdain, burghez parizian, şi om bogat, m-
am scrîntit, fiindcă mi s-a năzărit că sînt un nobil de vază, asta-i tot. (Către doamna Moliere.) Lucile
— fiica lui. Fermecătoare, cum de altfel sînteţi şi dumneavoastră în viaţă.
Doamna Moliere dispare. (Către Lagrange.) Cleonte — amorez! Lagrange dispare.
Doamna de Brie — Dorimene, marchiză, femeie vicleană şi mincinoasă. Nici o legătură cu dumnea-
voastră cea din realitate.
Doamna de Brie dispare.
Domnul La Thoriliere — marchizul Dorante, un escroc. Ssuzaţi-mă.
Domnul La Thoriliere dispare.
Doamna Beauval! Nicole, servitoarea Lucilei, prin urmare, totu-i clar.
Doamna Beauval dispare.
Du Croisy — pedant, filozoful Pancrace. DU CROISY Ia stai, eşti prea succint. De-aş şti măcar
despre
ce e vorba?
BEJART Eu să te învăţ, Philibert? Care-i esenţa unui pedant? O perucă, o pălărie caraghioasă, o pele-
rină. Valea, Du Croisy.
Du Croisy dispare în trapă, apoi sare din ea In chip de Pedant.
Păi vezi, doar eşti celebru de cînd lumea pentru rapiditatea execuţiei.
Du Croisy dispare.
415
(Către unul dintre actori.) Govielle — valetul lui Cleonte, inteligent, viclean.
Covielle dispare,
(Către trei actori.) Şi, în sfîrşit, domnul de Brie şi voi doi — maestrul de scrimă, profesorul de muzică
şi teatru, profesorul de dans — v-aţi pus ventuzele pe sărmanul Jourdain şi îi sugeţi banii, distrîndu-1
cu tot soiul de giumbuşlucuri.
De Brie şi profesorul de dans dispar.
Hm... Croitorul, notarul, dansatorii... aha, toate-s la locul lor... Brindavoin inundă cu o lumină de vrajă
salonul de primire al domnului Jourdain!
Scena se schimbă ca prin miracol.
HUBERT Prin urmare, eu sînt liber?
BEJART O nu, dragă Hubert. Tu eşti bătrîna şi devotata mea soţie. (îl îmbrăţişează pe Hubert şi îl
sărută de trei ori.)
HUBERT Ah, ce m-am plictisit de rolurile femeieşti! (Dispare în trapă.) BEJART Brindavoin,
scoate-mi pantalonii.
Brindavoin începe să-i scoată lui Bejart pantalonii.
Ah, am uitat că e şi public aici. La mine-n dormitor, Brindavoin! Cît despre dumneavoastră, domnilor,
iată care-i treaba... E dimineaţă. Domnul Jourdain îşi începe ziua. Profesorul de muzică trage cu ochiul
prin gaura cheii, privind cum Brindavoin îl îmbracă pe Jourdain. Am început.
Be'jart dispare după uşă cu Brindavoin. Profesorul de muzică, cit spatele la public, se uită pe gaura cheii. Se deschide o altă uşă, intră
profesorul de dans.
PROFESORUL DE DANS
(aparte): Ăsta-i deja la post. Dibaci mai e.
(Tare.) Bună ziua. PROFESORUL DE MUZICĂ
(nedezlipindu-se de gaura cheii): Bună ziua. PROFESORUL DE DANS
(suindu-se pe un scaun, trage cu ochiul): Vedeţi
ceva? PROFESORUL DE MUZICĂ
Da. Brindavoin îi pune pantalonii. Sînt zmeurii-
416
PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL PROFESORUL PROFESORUL PROFESORUL
PROFESORUL
DE DANS
Da... Aşa deci. (Pauză.) Şi dumneavoastră,
domnule, din cîte-mi dau seama, îl vizitaţi zilnic
pe domnul Jourdain? DE MUZICĂ
Da. Ga şi dumneavoastră. DE DANS'
Dar dumneavoastră veniţi aici dis-de-dimineaţă.
N-am mai auzit ca serenadele să se cînte chiar în
zori. DE MUZICĂ
Păi sigur, dumneavoastră sînteţi pesemne de
părere ca dimineaţa clientul dumneavoastră să
dănţuiască. DE DANS
E mai sănătos decît să-ţi chinui gîtlejul. DE MUZICĂ
Sigur, sigur, dimineaţa e sănătos să-ţi bîţîi
picioarele.
Pauză.
DE DANS
(în şoaptă): Ştiţi, de fapt, ar fi mult mai bine
dacă nu ne-am certa. DE MUZICĂ
Credeţi? DE DANS
Cred. Am să vă expun concepţia mea. De cînd
multstimatul stăpîn s-a scrîntit, prea se învîrte
multă lume în jurul lui. Recunoaşteţi că, certîn-
du-ne, nu vom reuşi decît să ne punem beţe în
roate unul celuilalt şi că un altul ne va lua locul. DE MUZICĂ
Sînteţi un om inteligent, stimate domn. DE DANS
Vă mulţumesc, domnule. Aşadar — aliaţi? DE MUZICĂ
Aliaţi. DE DANS
Mie, spre exemplu, nu-mi place lunganul ăla
mieros, ăla cu spada. DE MUZICĂ
Maestrul de scrimă?
417
27 — Teatru Mihail Bulgakov
PROFESORUL DE DANS
Da. Trebuie neapărat să-i facem zile fripte, ca să dispară din casa asta. Sssst, vine Jourdain.
fşi face apariţia solemnă Jourdain, după el — Brin-d
a v o i n.
JOURDAIN Bună ziua, domnilor profesori. PROFESORII Cum vă simţiţi, domnule Jourdain?
JOURDAIN V-am făcut să aşteptaţi, domnilor? De vină e croitorul meu. E o canalie, nu croitor. A
făcut nişte pantaloni atît de strimţi, încît de-abia mă pot mişca în ei. Cum îi găsiţi? PROFESORUL DE
MUZICĂ
Nişte pantaloni excepţionali.
JOURDAIN Astfel de pantaloni poartă nobilii dimineaţa.
Aceştia-s pantalonii mei de dimineaţă. PROFESORUL DE DANS
Vă stau grozav de bine, vă pun în lumină faţa.
JOURDAIN Vă mulţumesc. Aşadar, cu ce începem astăzi
lecţia de teatru? PROFESORUL DE MUZICĂ
Binevoiţi să audiaţi, domnule Jourdain, o serenadă, compusă de unul din elevii mei. De acord.
Brindavoin. Ce doriţi, domnule?
Nu doresc nimic. Voiam doar să controlez dacă eşti aici. Sau nu, stai, i-a pune-mi halatul.
Brindavoin îi pune lui Jourdain halatul.
Brindavoin! Ia scoate-mi-1. M-am răzgîndit. Ei, daţi-i drumul la serenadă.
Se deschide o a doua cortină şi pe scenă apar un c i n t â-reţ şi o cîntăreaţă care cînlă, acompaniaţi de
chitare :
Noapte şi zi, topit de dor De ce nu-mi vii In ajutor O, scumpă Iris...
JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
418
JOURDAIN Cizmarul ăsta-i o canalie! Nu mai suport, mă strîng îngrozitor. Brindavoin! Scoate-mi
botinele. Continuaţi, domnilor.
Cîntecul: O, scumpă Iris, Inimami bate In ritm nebunesc Fără de tine mă prăpădesc.
PROFESORUL DE MUZICĂ
Cum vi se pare?
JOURDAIN Da, e cam deprimant cîntecul. Te trage aţa spre cimitir. Mărturisesc că n-am nici un chef
să-1 învăţ. Am auzit eu zilele astea un cîntecel. Ah, ce cîntecel! (Cîntă.)
Nu-i alta mai frumoasă ca Jeannette, De-aceea sînt topit după Jeannette. Jeanette m-a prins în
farmecele ei, Jeanette care te-nşeală, vrei nu vrei.
Ăsta da cîntec, nu? PROFESORUL DE DANS
Minunat. Drăguţei şi simpluţ. JOURDAIN L-am interpretat bine? PROFESORUL DE MUZICĂ
Minunat. Nici că se putea mai bine. Pe ăsta o să-1
şi învăţăm.
JOURDAIN Ei, acum dansul. PROFESORUL DE DANS
Atenţie. Menuetul. JOURDAIN De cînd mă ştiu mi-a plăcut menuetul.
Se cîntă un menuet. Perechea de dansatori dansează.
PROFESORUL DE DANS
Acum poftiţi, domnule, pe scenă. Binevoiţi să repetaţi.
Toată lumea cîntă: la —la —la —la...
JOURDAIN Ştiţi, sînt puţin jenat de faptul că şchiopătez.
PROFESORUL DE DANS
Cine şchiopătează? Dumneavoastră? Asta cine v-a mai spus-o, domnule Jourdain? JOURDAIN
Chiar nu se observă?
PROFESORUL DE MUZICĂ
Absolut deloc.
419
27*
PROFESORUL DE DANS
Deci, acum, la-la-la-la-la... Umerii nemişcaţi!
Vîrfurile picioarelor în afară! La-la-la-la-la... PROFESORUL DE MUZICĂ
Bravo, bravo!
Apare maestrul de scrimă.
MAESTRUL DE SCRIMA
Bună dimineaţa, domnule. JOURDAIN Aa!
PROFESORUL DE DANS
(către profesorul de muzică): A apărut, nemernicul ! JOURDAIN Ei, domnilor, iar acum lecţia de
scrimă.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Ce păcat, domnule, că aţi dansat înainte de ora de scrimă, mare păcat, asta oboseşte.
PROFESORUL DE DANS
Iertaţi-mă, domnule, dansul nu oboseşte pe nimeni. Scrima-i într-adevăr obositoare.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Domnule, nu-1 ascultaţi pe maestrul de dans.
PROFESORUL DE DANS
Domnule, nu v-aş sfătui să daţi atenţie spuselor domnului scrimer.
JOURDAIN Domnilor, domnilor, să nu ne certăm. Oamenii de viţă nobilă îmbină dansul cu scrima.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Deci, domnule, luaţi floreta. Plecăciune. Corpul drept. Capul sus. Aşa. Unu, doi. începeţi, domnule.
Atacaţi. Aţi atacat prost (îl înţeapă pe Jourdain.) JOURDAIN Au... Doamne Dumnezeule...
MAESTRUL DE SCRIMĂ
încă o lovitură. Unu, doi. Atacaţi. Aţi atacat prost, (li înţeapă pe Jourdain.) JOURDAIN Maică
precistă...
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Salt înapoi. Mai atacaţi o dată. Aţi atacat prost. (îl înţeapă pe Jourdain.) JOURDAIN Sfîntă'
fecioară...
MAESTRUL DE SCRIMĂ
N-o să vă ajute. Salt înainte. Atacaţi. Aţi atacat prost. Iar aţi atacat prost. (îl înţeapă pe Jourdain.)
JOURDAIN (atacă, sparge o vază): Ah... MAESTRUL DE SCRIMĂ
Aţi atacat bine. (îl înţeapă pe Jourdain, li sfîşie vestonul)
JOURDAIN (aşezlndu-se pe podea): Mă predau. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Ei, ajunge pentru astăzi. Gata. Vedeţi, domnule, de cîtă artă e nevoie. JOURDAIN Văd.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
Arta scrimei e categoric superioară tuturor acestor dansuri şi muzici de tot soiul.
JOURDAIN Iertaţi-mă, domnilor, am să mă duc să-mi schimb vestonul. Brindavoin! (Pleacă cu
Brindavoin.)
Pauză.
PROFESORUL DE DANS
Aţi spus, domnule, că arta scrimei e mai înaltă
dccît cea a dansului? MAESTRUL DE SCRIMĂ
Am spus-o. PROFESORUL DE MUZICĂ
Poate e mai înaltă şi decît muzica sau teatrul? MAESTRUL DE SCRIMĂ
E mai înaltă. PROFESORUL DE DANS
Asta-i chiar o mitocănie, domnule. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Din contră, dumneavoastră sînteţi un prost. PROFESORUL DE DANS
Am să vă dau o palmă. PROFESORUL DE MUZICĂ
Şi eu. MAESTRUL DE SCRIMĂ
încercaţi numai. PROFESORUL DE DANS
Chiar o să încerc! MAESTRUL DE SCRIMĂ
încercaţi! PROFESORUL DE DANS
O să încerc. MAESTRUL DE SCRIMĂ
încercaţi.
420
421
PROFESORUL DE DANS
Hai că m-aţi convins. (îl loveşte pe maestrul de
scrimă.) PROFESORUL DE MUZICĂ
Aşa-i trebuie! MAESTRUL DE SCRIMĂ
Aşa! Plecăciune. Corpul drept. Unu, doi. Atac. PROFESORUL DE 'MUZICĂ
(din spate): Aţi atacat prost! (îl loveşte pe
maestrul de scrimă.)
Profesorul de dans li smulge floreta maestrului de scrimă, îl loveşte.
MAESTRUL DE SCRIMĂ
(strigă): Ajutor! NICOLE (intrînd în fugă): Doamne, asta ne mai lipsea! (Dispare ţipînd.) Domnule
Jourdain! Domnule Jourdain! Profesorii dumneavoastră s-au luat la bătaie!
JOURDAIN (intrînd în grabă în alt veston): Domnilor! Domnilor! Ce faceţi! Domnilor! Domnilor!
Lumina se schimbă şi din trapă apare filosoful Pancrace.
PANCRACE JOURDAIN
PANCRACE MAESTRUL DE
JOURDAIN MAESTRUL DE
PANCRACE
MAESTRUL DE JOURDAIN
PANCRACE
JOURDAIN
PANCRACE
JOURDAIN MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE Latineşte? MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE în siriană? MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE Evreieşte? MAESTRUL DE SCRIMĂ Nu.
PANCRACE Arăbeşte? Haideţi, spuneţi. MAESTRUL DE SCRIMĂ
Sigur că nu.
PANCRACE Italieneşte, spanioleşte, englezeşte, nemţeşte? MAESTRUL DE SCRIMĂ*
Nu. în limba noastră maternă.
423
PANCRACE
MAESTRUL DE
PANGRACE JOURDAIN MAESTRUL DE
JOURDAIN PANCRACE MAESTRUL DE
A-a! în maternă. în acest caz vă rog să treceţi la urechea cealaltă. Această ureche e destinată limbilor
străine, iar asta am separat-o pentru limba maternă. SCRIMĂ
Ăsta-i imbecil, nu filosof. Vi se pare că sînt un imbecil. Vi se pare. SCRIMĂ
Ptiu! (îl scuipă pe Pancrace.) Ce faceţi? Domnule filosof, iertaţi-1 vă rog! Lăsaţi, nu face nimic, nu
m-a nimerit. SCRIMĂ
Ce eşti tu, diavol sau om?! (Se aruncă asupra lui Pancrace.)
Jourdain se nimereşte Intre ei şi primeşte o palmă.
JOURDAIN Mulţumesc frumos! Asta ce mai e? PANCRACE Nu face nimic, lăsaţi, nici nu m-a
atins. JOURDAIN Bine, dar...
PANCRACE Ascultaţi-mă pe mine: numai să nu vă mîniaţi. JOURDAIN Bine, nu mă mînii.
Goniţi-1 de aici, canalia! Să
dispară din casa asta pentru totdeauna! PROFESORUL DE MUZICĂ
Era şi timpul. PROFESORUL DE DANS
Cu plăcere!
Profesorul de muzică şi cel de dans îl apucă pe maestrul de scrimă şi îl Urăsc afară.
PANCRACE Fără mînie, domnule Jourdain, fără mînie. JOURDAIN Am făcut-o fără mînie.
Nemernicul! PANCRACE Ei, de ce ne vom ocupa azi, domnule Jourdain? JOURDAIN Vedeţi
dumneavoastră care-i treaba... eu... m-am îndrăgostit... Ce aveţi de spus despre acest lucru?
PANCRACE Voi spune că e posibil.
JOURDAIN E o femeie fermecătoare!
PANCRACE Şi asta-i posibil.
JOURDAIN Aş vrea să-i trimit un bilet de amor.
PANCRACE Şi asta-i posibil. în versuri sau în proză?
JOURDAIN Nici în versuri, nici în proză.
PANCRACE Asta nu mai e posibil.
JOURDAIN De ce?
PANCRACE Nu poate fi decît sau în versuri, sau în pr Altfel nu se poate nici scrie şi nici vorbi.
Sînt uluit. Vă mulţumesc pentru această dezvăluire. Dar, nu vă supăraţi, în teatru cum e? Aş vrea să fie
la fel de frumos ca la teatru.
PANCRACE Chiar şi la teatru e sau în proză, sau în versuri. JOURDAIN Domnule profesor de
teatru şi muzică! PROFESORUL DE MUZICĂ
(apare): Da, da, aici sînt, domnule Jourdain. JOURDAIN N-aţi putea să ne prezentaţi ceva de
teatru?
Numai să fie în proză. PROFESORUL DE MUZICĂ
Nimic mai simplu, domnule. îmi permiteţi să vă prezint scena finală din Don Juan de domnul
Moliere?
JOURDAIN Domnule filozof, luaţi-vă un scaun. PROFESORUL DE MUZICĂ
Hei, finalul din Don Juan pentru domnul Jourdain!
Lumina se schimbă. Se deschide cortina. Pe scenă se joacă Don Juan. Apare Statuia Comandorului.
STATUIA Opreşte-te, Don Juan. Mi-ai promis aseară că
cinezi cu mine. DON JUAN Da. încotro s-o iau?
STATUIA Dă-mi mîna. DON JUAN Iat-o.
STATUIA Don Juan, pe cei înrăiţi în păcat îi seceră o moarte
cumplită!
DON JUAN Ce simt? Un invizibil foc mă arde! JOURDAIN Proză? PANCRACE Chiar aşa.
Dînsa. DOAMNA JOURDAIN
(apare pe neaşteptate, se adresează Statuii).-Marş de aici!
STATUIA Scuzaţi-mă, cui i-o spuneţi? DOAMNA JOURDAIN
(către Don Juan şi Statuie): S-o ştergeţi imediat amîndoi din casa mea! înghiţi-v-ar pămîntul să vă
înghită!
Don Juan şi Statuia dispar sub duşumea.
PANCRACE Mi se pare că e consoarta dumneavoastră. JOURDAIN Din păcate. De data asta nu
vi se pare. E chiar ea. , O, Doamne. în proză te implor, nu-mi face scandal faţă de profesor!
424
425
JOURDAIN
PANGRACE
PANCRACE
DOAMNA JOURDAIN
Da ce se-ntîmplă în casa asta?
JOURDAIN Nu se-ntîmplă nimic. Ne uitam şi noi la Don Jian.
DOAMNA JOURDAIN
Don Juan să fi spart cea mai bună vază? Don Juan să fi tropăit aici ca un cal? Ce se-ntîmplă-n casa noastră?
JOURDAIN Linişteşte-te, micuţa mea.
DOAMNA JOURDAIN"
Care micuţă! Eu şi micuţă! îţi baţi joc de mine,
derbedeu bătrîn!
Asta da proză, domnule filozof. Treci la urechea
asta... sau lasă, nu mai trece...
Fără mînie, doamnă.
DOAMNA JOURDAIN
Paiaţa asta mai are şi tupeul să se amestece I JOURDAIN Ce tot spui! Acesta-i filozoful Pancrace. (Către
Pancrace.) Domnule, vom termina lecţia altă dată... Vedeţi...
Da, mi se pare că văd... La revedere, domnule. (Iese.)
DOAMNA JOURDAIN
Ce-i asta? Ruşine să-ţi fie! Te-âi scrîntit la cap, de cînd aiurezi c-ai fi un mare nobil. încă din zori începi cu
balamucul. Paiaţele astea ridicole, muzica, mi-e şi ruşine de vecini! Un om respectabil ca tine! Eşti nebun de-a
binelea! în loc să-ţi vezi de prăvălie, tu te ţii de drăcii. JOURDAIN Taci, femeie ignorantă!
DOAMNA JOURDAIN
Cine-i aia ignorantă? Ai umplut casa de tot soiul de lepădături! Numai şarlatanul ăla_ cu dante-luţă la pantaloni
cîte parale face. Ăla care te suge de bani! E un escroc! Cine-i escroc?
(apare): Marchizul Dorante. Ssst!... Să taci imediat!
(apare): Dragul meu Jourdain! Cum staţi cu sănătatea?
O, marchize! Ce cinste! Sănătatea mea e excelentă!
înainte de toate, domnule Jourdain, vreau să vă rog să vă acoperiţi imediat capul cu o pălărie. O să răciţi.
426
i ,, Brindavoin! Brindavoin!
BRINDAVOIN (intrînd): Ce vrei? .V
(Cortina începe să coboare.
NICOLE Aleargă imediat la Cleonte, aşa a poruncit cucoana,
:
'-'■• şi cheamă-1 încoace.
BRINDAVOIN Degeaba a poruncit cucoana, eu tot nu-1 pot
: chema fiindcă-i sfîrşitul actului.
NICOLE (către public): Pauză. • :*<;.,
CORTINA
Actul al doilea
vi sv ■■'!■-■ • ■ '«, :.■■■ ■•»»,■' •■'■&•
NICOLE BRINDAVOIN
NICOLE
CLEONTE
NICOLE
CLEONTE
NICOLE
COVIELLE NICOLE
CLfiONTE COVIELLE CLfiONTE
COVIELLE
CLfîONTE
COVIELLE
Se sărută.
Se sărută.
Se aud paşi. Lucile şi Nicole fug. Prin altă uşă intră doamna Jourdain.
DOAMNA JOURDAIN
A, Cleonte! Sînt atît de bucuroasă să vă văd. CLEONTE Scumpă doamnă Jourdain. DOAMNA
JOURDAIN
Of, Cleonte, sînt foarte supărată. CLEONTE Ce vă necăjeşte, doamnă? DOAMNA JOURDAIN
Mă necăjeşte un idiot, Cleonte.
CLEONTE De ce asemenea cuvinte, doamnă, zău aşa. DOAMNA JOURDAIN
Ah, prietene, nu de dumneata e vorba. COVIELLE Deci despre mine. DOAMNA JOURDAIN
Idiotul acesta e soţul meu, Cleonte. Da, da. S-a scrîntit. Oricît de dureros mi-ar fi, trebuie s-o recunosc.
S-a scrîntit, crezîndu-se un distins aristocrat. Cu alte cuvinte, Cleonte, grăbiţi-vă cu cererea în
căsătorie, pînă n-a apucat să facă praf toată averea noastră. Fata vă iubeşte, iar mie îmi sînteţi foarte
simpatic. CLEONTE O, doamnă, de aţi şti cît de dulce sună cuvintele
dumneavoastră! DOAMNA JOURDAIN
Sărută-mă, Cleonte.
Covielle o sărută pe doamna Jourdain.
Tu ce amestec ai în toată afacerea?
COVIELLE Ah, doamnă, trebuie să recunosc că am şi eu planul meu. O iubesc pe slujnica
dumneavoastră Nicole. Sper că n-o să puneţi piedici căsătoriei mele. DOAMNA JOURDAIN
N-o să-i pun.
Covielle o sărută pe doamna Jourdain.
Da mai lasă-mă! Păi atunci îl chem imediat. (Iese.) JOURDAIN (intrînd): A, domnule!
432
433
CLEONTE Domnule, am venit să vă anunţ că cinstea de a
vă fi ginere îmi pare atît de mare, încît nu mă pot
abţine să vă cer mîna fiicei dumneavoastră.
JOURDAIN Foarte drăguţ. Da înainte de toate, spuneţi-mi
domnule, pe ce limbă doriţi să discutaţi cu mine?
CLEONTE în limba maternă, domnule, dacă îmi permiteţi.
Mai ales că nu ştiu nici un fel de alte limbi. JOURDAIN în acest caz v-aş ruga să treceţi la urechea
cealaltă. Această ureche îi e destinată limbii materne, iar cealaltă — limbilor străine. CLEONTE Am
înţeles, domnule. (Se mută.) COVIELLE Deci aşa stau lucrurile! CLEONTE Aşadar, domnule...
JOURDAIN Iertaţi-mă. Vreţi să discutaţi cu mine în versuri
sau în proză? CLEONTE în proză, dacă îmi permiteţi. Nu ştiu să vorbesc
în versuri.
JOURDAIN Ah, ce păcat. Bine, vă ascult proza. CLEONTE Aşadar, domnule, aş vrea să mă
căsătoresc cu
fiica dumneavoastră. JOURDAIN (după o scurtă cugetare): Asta e posibil.
CLEONTE O ador, domnule.
JOURDAIN (după ce s-a gindit): Şi asta e posibil. CLEONTE (emoţionat): Ce răspuns îmi veţi
da, deci, domnule, la acestea? JOURDAIN Asta e imposibil.
CLEONTE O, domnule!...
JOURDAIN Am o întrebare; sînteţi nobil, domnule? CLEONTE Nu, domnule, nu sînt nobil.
V-o spun de-a dreptul, fiindcă nu obişnuiesc să mint.
Covielle începe să fluiere.
Ce-mi tot faci cu ochiul? COVIELLE (tuşind): Nu v-am făcut cu ochiul, vi s-a părut.
Continuaţi domnule, dar cu mai multişoara
minte.
CLEONTE Da, domnule, nu ştiu să mint, nu sînt nobil. COVIELLE O, doamne! JOURDAIN Vă
respect, domnule, pentru sinceritate. Lăsa-
ţi-mă să vă îmbrăţişez.
■Se sărută.
(Terminlnd sărutările.) Dar pe fiica mea nu v-o dau. CLEONTE De ce?!
434
COVIELLE Asta da proză.
JOURDAIN Am hotărît să-mi dau fata numai şi numai după un marchiz. Iertaţi-mă, domnule, trebuie
să le dau unele porunci numeroşilor mei lachei. Cu un respect desăvîrşit am cinstea de a fi supusa
dumneavoastră slugă Jourdain. (Iese.)
CLEONTE (căzînd într-un fotoliu): Ei, ce poţi să spui la toate astea, Covielle?
COVIELLE în versuri sau în proză? în versuri vorbind, dumneavoastră, domnule, sînteţi un nătărău.
CLEONTE Cum îţi permiţi?
COVIELLE De ce să nu-mi permit? Veţi rămîne burlac pentru totdeauna, domnule.
CLEONTE Mi-e silă de minciună.
COVIELLE Mie mi-e şi mai silă de prostie. Şi nu ştiu cum să vă mulţumesc, domnule, că mi-aţi stricat
şi mie treaba. Va spune, probabil, că nu-şi dă slujnica decît după sluga unui conte. (Enervîndu-se.) Vi
s-a spus în limba maternă, şi în urechea în care se cuvine, că aveţi de-a face cu un nebun! Nu? Păi,
atunci trebuia să-i daţi dreptate în toate cele! Vă rog să-mi faceţi socoteala, domnule, mă duc să slujesc
la un marchiz, trebuie totuşi să mă-nsor.
CLEONTE Covielle, ar fi o mare trădare să mă laşi singur într-un moment atît de greu! Inventează
ceva, Covielle!
COVIELLE Să nu vă închipuiţi, domnule, că se vor găsi toată viaţa unii care să inventeze în locul
dumneavoastră.
Pauză
CLEONTE Covielle!
COVIELLE Domnule, nu-mi tulburaţi gîndul în devenirea lui... Cînd un om s-a scrîntit, toate
mijloacele sînt bune... Hm... hm... aşa... Ei, uite că s-a şi copt!
CLEONTE Covielle, eşti genial!
COVIELLE Da, da. Acuma ascultaţi-mă, domnule. Pînă di-
seară vă transform într-un nobil. CLEONTE Asta cum se poate?
COVIELLE Asta-i treaba mea. înainte de toate, daţi-mi
bani, domnule. CLEONTE Cîti vrei, Covielle?
28*
435
cercul marchizilor şi-n acest cerc mă voi învîrti şi de acum încolo. DOAMNA JOURDAIN
Nu voi permite s-o nenoroceşti pe fiica mea! Cine a purtat-o în pîntece? JOURDAIN Eu am... ptiu!
Tu!... M-am şi speriat! Tu ai
purtat-o, lăsaţi-mă-n pace!
LUCILE Sau Cleonte, sau nimeni! Tată, dacă dumneata nu-ţi dai acordul pentru această căsătorie, mă
sinucid!
NICOLE Domnişoară dragă, să nu faceţi asta! JOURDAIN Doamne, o să mă băgaţi în mormînt!
LUCILE (plînge-n hohote): O, nefericita de mine! DOAMNA JOURDAIN
Uite ce-ai făcut cu biata fetiţă! LUCILE Mamă! Plec! DOAMNA JOURDAIN
încotro, biată copilă? NICOLE Încotro, domnişoară? LUCILE Sau mă înnec, sau la mătuşa!
(Fuge.) DOAMNA JOURDAIN
Nicole, după mine! N-o lăsa!
Fug.
JOURDAIN Poftiţi de admiraţi, domnilor, casa asta de nebuni! Brindavoin!
Apare Brindavoin.
Adu-mi o compresă pentru cap. BRINDAVOIN Domnule, marchizul Dorante cu o doamnă întreabă
de dumneavoastră.
JOURDAIN Ea e! Doamne, e chiar ea! Ce fericire că au şters-o
■ de-acasă! Invită-i... adică nu, nu-i invita... stai...
adică nu... Doamne, dar nu sînt îmbrăcat...
spune... invită-i aici şi spune-le că ies numaidecît!
(Dispare.)
Intră Dorante şt'Dorimăne.
DORIMENE Dorante, mă tem că am fost nesăbuită, venind
cu dumneavoastră într-o casă necunoscută. DORANTE O, draga mea Dorimene, astea-s fleacuri.
Spuneţi şi dumneavoastră unde am fi putut lua masa împreună fără să se audă?
437
DORIMENE DORANTE
JOURDAIN
DORANTE
DORIMENE DORANTE
JOURDAIN DORANTE
JOURDAIN
DORIMENE JOURDAIN
DORANTE DORIMENE JOURDAIN DORIMENE
DORANTE
JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
BRINDAVOIN
Şi apoi, am să vă rog, marchize, să încetaţi a-mi mai cumpăra cadouri. Spre exemplu, i acela scump,
de ce trebuia... O Dorimene!...
Intră J o u r d a i n .
Iată-1 şi pe preascumpul nostru Jourdain! Doamnă... Cum să vă mulţumesc pentru cinstea... pe care
am avut cinstea... cînd aţi... mi-aţi făcut cinstea... să mă vizitaţi... o asemenea cinste, marchiză...
Lăsaţi, domnule Jourdain. Marchiza n-are nevoie de asemenea complimente. Domnul Jourdain e un
om cît se poate de monden. (încet, către Jourdain): Dumneavoastră fiţi atent... să nu-i spuneţi
marchizei nici un cuvînt despre inelul pe care i l-aţi făcut cadou. (încet): Dar aş vrea totuşi să aflu
dacă i-a plăcut? Ne-ne-ne. Ar fi absolut ne-monden. Să vă prefac eţi că nici nu l-aţi observat. Ce
păcat...
Se aşază.
Vă uitaţi la inelul meu? Nu-i aşa că e superb?
Nici prin gînd nu-mi trece să mă uit. De altfel,
e un fleac, un ineluş de nimic...
Hm-hm-hm...
De nimic? Văd că sînteţi un om foarte răsfăţat.
Ce inele există pe lumea asta, marchiză!
Hm...
(încet): Lua-te-ar dracu.
Intră Brindavoin cu o cirpă udă şi o pune pe fruntea lui Jourdain.
Asta ce mai e?
Compresă, domnule. ._
(încet): Du-te dracului, de aici!
Brindavoin iese.
Nu-i daţi importanţă, marchiză, valetul meu e cam nebun. Brindavoin!
Brindavoin intră.
Ce doriţi?
Ce-i cu masa?...
Totu-i gata, domnule.
438
JOURDAIN Doamnă, permiteţi-mi să vă invit... o asemenea cinste... să luaţi... masa... masa mea
modestă...
DORIMENE Cu mare plăcere, domnule Jourdain.
JOURDAIN Hei! Chemaţi muzicanţii! La masă!
Pe scenă apar muzicanţii, iar din duşumea răsare o masă servită cu mult lux si patru bucătari. Bucătării dansează, si încep să
servească mlncărurile.
Vă rog, marchiză!
DORIMENE Ce splendid e aranjat totul la dumneavoastră! DORANTE Marchiză, mesele
domnului Jourdain sînt celebre. JOURDAIN Ehei, ce mese există pe lumea asta! DORIMENE
Trebuie să repet că sînteţi un om foarte răsfăţat.
DORANTE Nişte vin, marchiză? DORIMENE Ce" aromă!
DORANTE Un vin încîntător! BRINDAVOIN Ei, ce vinuri există pe lumea asta!
JOURDAIN Te-ai scrîntit, Brindavoin. BRINDAVOIN Cîtuşi de puţin, domnule.
JOURDAIN Porunceşte să se servească felul următor. DORANTE Sînt curios ce fel ne mai
serveşte dragul nostru
amfitrion.
JOURDAIN O să vedeţi imediat. Este secretul bucătarului meu.
De sub duşumea zvicneşte o masă, iar pe ea — doamna Jourd a i n.
Pauză
Vai!...
DOAMNA JOURDAIN
Aa! Frumoasă societate! Deci asta era! Cînd stăpîna nu-i acasă, stăpînul îşi toacă averea în
compania unei preavesele cuconiţe şi a amantului ei! Foarte frumos! Foarte frumos! JOURDAIN M-
ai omorît!
DORANTE Doamnă, ce-i cu dumneavoastră! Ce expresii! în primul rînd, această masă o ofer eu, şi nu
domnul Jourdain...
DOAMNA JOURDAIN
Dumneata să taci, stimate escroc! DORANTE Doamnă!
DOAMNA JOURDAIN
Ce tot îi daţi cu doamnă! Doamnă! De douăzeci şi trei de ani sînt doamnă, iar dumneavoastră,
439
JOURDAIN DORIMENE
DORANTE DORIMENE
DORANTE
JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN
JOURDAIN
BRINDAVOIN
Actul al treilea
JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN
BRINDAVOIN JOURDAIN