RECOLTAREA MIERII

Mierea reprezint produsul realizat de albine exclusiv din nectarul florilor sau din
sucurile dulci culese de albine de pe anumite specii de plante, substane pe care
albinele le culeg, le pelucreaz, le mbogesc cu substane proprii i le depoziteaz n
celulele fagurilor.
n funcie de materia prim utilizat de albine pentru producerea mierii nu exist
dect dou tipuri de miere:floral si man.

Mierea floral poate fi monofloral, atunci cnd provine de la o singur specie

de plante nectarifere (mierea de salcm, tei, floarea soarelui etc) sau polifloral cnd
necarul provine de la mai multe specii de plante.
Nectarul este un lichid dulce secretat de glandele nectarifere care se gsesc n
florile unor specii de plante i care provine din seva plantelor ca urmare a unor procese
complexe de sintez i secreie.
Mierea de man (impropriu zis miere de pdure, miere de brad, miere de rou)
provine din sucurile dulci (mana) recoltate de albine de pe anumite pri ale plantelor
(altele dect glandele nectarifere), sucuri rezultate n urma metabolismului unor insecte
(afide, psilide, coccide sau lecanide) care paraziteaz anumite specii de plante (arbori i
arbuti), consum seva i excret mana.
Producerea mierii de ctre albine reprezint un proces complex care cuprinde
mai multe etape: recoltarea nectarului, prelucrarea enzimatic, reducerea cantitii de
ap, ultimele dou etape reprezentnd maturarea mierii.
Prelucrarea enzimatic a mierii const n transformarea unor zaharuri complexe
din nectar (dizaharide, polizaharide) n zaharuri simple (glucoz i fructoz) cu ajutorul
enzimelor secretate de albine, transformnd astfel nectarul ntr-un produs usor digestibil
de ctre albine i conservabil.
Acest fapt asigur o surs de energie rapid asimilabil i usor de obinut si cu un
efort mai mic din partea albinelor n special n timpul iernii cnd albinele au nevoie de
conservarea resurselor.

Ca urmare a prelucrrii enzimatice i a prelucrrii hidrice mierea devine un

produs stabil i concentrat care permite depozitarea acestuia pe o perioad mai mare
de timp. Prelucrarea nectarului ncepe chiar din timpul recoltrii nectarului cnd
nectarul preluat n gu este mbogit cu saliv bogat n enzime zaharolitice, cantiti
infime de polen i alte substane specifice. Finalizarea transformrii nectarului n miere
se produce n stup unde albina culegtoare transfer nectarul recoltat altei albine care
la rndul ei transfer mai departe nectarul altor albine, iar prin procesul de regurgitarengurgitare, nectarul se mbogete permanent cu echipament enzimatic, dup care
este depus n celule unde se definitiveaz procesul de maturare.
Prelucrarea enzimatic prin ngurgitare-regurgitare poate continua pn ce
aproximativ 90% din zaharuri ajung sub form de zaharuri simple (monozaharide).
Dup aceast etap are loc concentrarea nectarului prelucrat pentru a reduce
coninutul apei pn la un nivel care i asigur conservarea. Acest proces se realizeaz
prin ventilaia energic produs de albine cu ajutorul aripilor, asigurarea unei
temperaturi ridicate (35C) mprtierea mierii pe o suprafa mai mare a fagurelui prin
umplerea treptat a celulelor timp n care se produce deshidratarea pn la cel mult
20% ap. Dup aceast etap albinele acoper celulele prin cpcire cu un strat de
cear.
Din punct de vedere practic aceste explicaii sunt foarte importante pentru a
asigura calitatea mierii extrase deoarece trebuie avut n vedere ca extracia mierii s se
fac numai dup ce acest proces de maturare este ncheiat i anume cnd fagurii cu
miere sunt cpcii n cea mai mare parte.

Caracteristicile organoleptice ale mierii

n privina consistenei, mierea extras are o consisten fluid, cu o
vscozitate diferit n funcie de coninutul n ap: fluid-subire (20% ap) i fluid-groas
(16-17%). Mierea de man are n general o consisten fluid-cleioas datorit
compoziiei specifice.
Culoarea mierii difer n funcie de originea botanic a mierii, fiind determinat
de pigmenii vegetali, i poate varia de la galben foarte deschis-transparent (salcm),
chihlimbariu (poliflor, floarea soarelui, tei) i pn la maroniu nchis sau chiar
negricioas (man).
Aspectul mierii este transparent strlucitor n stare fluid, opalescent cnd a
nceput procesul de cristalizare sau cristalizat cnd acest proces s-a finalizat.
Cristalizarea mierii este un proces natural la majoritatea sorturilor de miere,
deoarece mierea este o soluie suprasaturat de zaharuri. Acest proces este
caracteristic sorturilor n care proporia celor dou monozaharide majoritare glucoza i
fructoza este n favoarea glucozei (monozaharid uor cristalizabil). Practic, n cazul
sorturilor de miere unde predomin fructoza (greu cristalizabil) peste un anumit
procent acest proces nu are loc. Este cazul mierii de salcm al carui indice
fructoz/glucoz este in general peste 1,3. Cu ct acest indice scade, cu att perioada
pn la nceperea cristalizrii scade i ea. Procesul de cristalizare i perioada de
inducie a cristalizarii scade dac apar i ali factori favorizani: temperatura de pstrare,
omogenizarea, cantitatea de ap.
Se consider c temperatura optim pentru cristalizare este cea cuprins
ntre 13-14C. La temperaturi mai jos de 10C cristalizarea nu are loc datorit
vscozitii mari iar la temperatura de peste 27C n miere nu se formeaz
cristalele.
Gustul i aroma depinde de originea botanic a mierii i de coninutul n diverse
zaharuri care au putere diferit de ndulcire. De exemplu fructoza este cu 73% mai
dulce dect glucoza. Este cazul mierii de salcm. Aroma mierii depinde n general de

coninutul n uleiuri eterice provenite din nectarul plantelor. Mierea de man care nu
are uleiuri eterice din flori are o aroma specific.
Compoziia chimic a mierii. n general mierea conine un procent variabil de
ap n jurul valorii de 17% i 83 % substan uscat din care zaharurile reprezint 80%
i 20% minerale, vitamine, enzime, polenuri. Zaharurile simple-glucoza i fructoza
reprezint 70-75% din greutatea mierii. Dizaharidele (n principal zaharoza) reprezint
pn la 5 %. Polizaharidele, n special dextrina, se gsesc n procent de 4%. Exist
cantiti variabile i de substanele minerale n funcie de proveniena acesteia, n total
ajungnd la 0,16% - 0, 17%.
Extragerea i condiionarea mierii cuprinde n general mai multe etape:
1. ridicarea fagurilor cu miere din stup. Momentul optim pentru recoltarea
fagurilor este atunci cnd acetia sunt cpcii cel putin 1/3 din suprafata acestora.
Acest fapt indic apicultorului c mierea este maturat n proporie ct mai mare, deci
coninutul apei este adus la valoarea necesar conservrii acesteia.
Ridicarea fagurilor din stup necesit indepartarea albinelor de pe acetia care se face
prin scuturare i periere cu o perie apicol special sau prin alte metode utilizate n
special n apicultura profesionist. Folosirea de podioare speciale prevzute cu un
dispozitiv prin care albinele pot iei dar nu mai pot reintra (izgonitoare de albine)
care pot fi montate peste corpurile de baz cu cel puin o zi nainte este un sistem
practicat n sistemul vertical de ntreinere.
Folosirea unor aparate speciale care sufl puternic aer printre rame i ndeprteaz
albinele dintre rame. Folosirea unor substane repelente pentru albine. Acestea
trebuiesc utilizate cu precauiile de rigoare atat pentru apicultor ct i pentru a nu polua
mierea sau ceara.
2. Fagurii recoltai sunt preluai n ldie speciale sau n corpuri de stupi i
sunt adui ct mai repede n camerele de extracie. Este foarte important temperatura
n momentul extraciei deoarece la 20 C mierea este de 3 ori mai vscoas dect la
30C.
3. O etap prealabil extraciei este descpcirea fagurilor cpcii. Pentru
aceasta se folosesc mai multe unelte specifice (furculia de descpcit, cuit de
descpcit) sau utilaje de descpcit automate n funcie de capacitatea i dotarea
stupinii. Totodat pentru descpcire este utilizat o tav sau o cuv special pentru
descpcire cu sit de scurgere a mierii, unde este recoltat cpceala.
4. Extracia propriuzis a mierii se poate face n spaii special amenajate fie n
cadrul stupinii fie n alte amplasamente. Pentru extracie sunt utilizate extractoare de
diferite capaciti i moduri de funcionare. Toate, ns, utilizeaz ca principiu fora
centrifug obinut prin rotaia ramelor la diferite viteze, de aceea acestea se mai
numesc i centrifugi.

Datorit forei centrifuge mierea din celulele fagurilor este proiectat nafar, fiind
preluat de pereii extractoarelor i se scurge pe la baza centrifugii n recipiente
specifice.
Ramele sunt amplasate n lcauri speciale, iar n funcie de poziia ramelor n
timpul centrifugrii exist centrifugi tangeniale i radiale, verticale sau orizontale.
Deasemenea exist centrifugi manuale care folosesc un numr redus de rame de
obicei 3 sau 4 sau centrifugi automate care raspund necesitilor de extracie pentru un
numr mare de rame.
5. n stupinele profesioniste, n special n ri n care randamentul n apicultur se
face cu sute sau chiar mii de stupi sunt utilizate fluxuri tehnologice care cuprind maini
complet automate de descpcire i extracie. De menionat c toate aceste
echipamente i utilaje trebuie s fie realizate din materiale de uz alimentar aa cum
este inoxul.
6. Mierea recoltat este depozitat n maturatoare din inox pentru limpezire,
astfel ca impuritile s se separe deasupra i astfel mierea s poat fi preluat ct mai
curat pentru mbuteliere n borcane sau butoaie mai mari. n unitile de condiionare a
mierii, n cazul cnd mierea s-a recoltat cu un procent de ap peste limitele admise
(19%) mierea este preluat n vase i supus procesului de dezumidificare n camere
speciale cu temperatur i alte condiii controlate.
7. In functie de conditiile de clima si flora, precum si de gradul de dezvoltare a
familiilor de albine se poate obtine anual o cantitate de miere marfa intre 15 si 60 de
kg miere.

Despre apicultur, albine, miere i stupari

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase

satisfactii.Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si
profesiile care au un punct comun: dragostea de albine,natura,aer
liber.Apicultura are o latura materiala(se obtine
miere,polen,pastura,ceara, propolis)cat si una spirituala.Nimic nu
se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin
stupina ta. Stupi care pulseaza de viata,albine care se intorc cu
desagii plini de polen si miere,matci care perpetueaza
viata,trantori in permanenta cautare a dragostei.Ce poate fi mai
inaltator?Ce alta indeletnicire mai poate crea atata multumire de
sine?Raspunsul e simplu:stupi,stupari,albine,natura,sunt parti ale
aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.
Organizarea unei stupine
Ca in orice activitate,si in apicultura apar probleme care trebuie
rezolvate. Stuparii incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la
prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de stupi, familii de
albine,tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt
probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din
palme.Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila

documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai ales cu

multa tenacitate.
Primul pas in apicultura
De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe
masura ce stuparul incepator capata experienta si stupina va
creste numeric si calitativ.Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem
creata o stupina frumoasa,familii de albine puternice care sa
aduca productii mari de miere si alte produse apicole.Trebuie
doar sa avem rabdare,sa perseveram si sigur rezultatele nu vor
intarzia sa apara.
Alegerea vetrei stupinei
Se face pe baza mai multor criterii.Raza de zbor a albinei este de
3 km.Aceasta suprafata(2826 hectare)trebuie sa asigure un cules
bogat,intins pe toata durata sezonului activ.Pe o vatra nu se
instaleaza mai mult de 30 familii de albine,tinand seama ca o
familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30
kg de polen.Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea
de produse marfa pe care speram sa le obtinem.De obicei intr-un
an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere,800 g ceara si
3-4 kg polen.In final rezultatele depind numai de priceperea
noastra. Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita
primavara si toamna,departe de surse poluante,in locuri
linistite,departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare
mari.Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sudest,la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri.Intre doua
stupine vecine,trebuie sa fie o distanta de 2-3 km,asta in functie
de potentialul melifer al zonei.
Alegerea tipului de stup
Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne
cazam familiile de albine.Stupii sunt de doua feluri:stupi orizontali

si stupi verticali.In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite variante

constructive.Ce trebuie stiut despre stupi:de orice tip ar fi,toti sunt
buni pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea
care tin de realizarea lor.Trebuie sa fie rezistenti,bine
incheiati,realizati dupa standard, si nu in ultimul rand
incapatori.Deci mare atentie la ce cumparati! Prin alegerea
stupilor,trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai
apropiate de cele din natura.Productia de
miere,pastura,polen,ceara,propolis,depinde in mare masura si de
tipul de echipament apicol folosit,cat si de calitatea acestuia.Nu
se porneste la drum cu stupi din vechituri.Consultand stuparii din
zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege.Un
adevar e sigur:un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit
stationar,iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui
stuparit pastoral.La fel si zona in care aveti amplasata stupina are
o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare
de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati,iar
in zonele de deal,montane si nordice,stupi verticali cu magazine
cat si stupi orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din
folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine cantarite.
Procurarea familiilor de albine
La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de
puternice (7-8 faguri,din care 5-6 cu puiet),intr-o perfecta stare de
sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si
roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa(1,5 kg)si apoi
sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica.Este recomandat ca
roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi,pe rame cu faguri
necladiti,pentru ca asa vom putea evita bolile.Aceste cerinte sunt
minime,urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si
alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta. Aprecierea
calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:

 Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care

determina puterea uneii familii.Matca trebuie sa depuna un
numar mare de oua,aprox. 150-180000,in decursul unui
sezon.Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu
clar.Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot
spune ceva despre calitatea matcii.O matca trebuie sa fie
activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii.Nu
degeaba se spune ca matca da tonul.Exemplu:prin
schimbarea unei matci,intr-o anumita perioada de timp
stupul se va transforma,calitatile matcii fiind transmise la
descendenti.
Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa
faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor,au un fel al lor de a
trece mai usor prin iarna.De aceasta insusire trebuie sa se
tina seama,pentru ca iernile noastre sunt destul de
lungi(120-150 zile).Parametrii luati in calcul sunt:mortalitatea
albinelor, consumul de hrana.Bineinteles se vor prefera
familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de
miere.
Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in
momentul cand se executa o anumita lucrare.Daca la
deschiderea stupului albinele stau linistite,nefiind nevoie de
mult fum,totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o
familie buna.
Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al
albinelor la boli si daunatori este diferit.Sunt familii cu un
instinct mai mare de a pastra curatenia in stup.Acestea
trebuie alese! Prin comparatie,se intampla ca la oameni.O
casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi
externi.

 Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea

la primele ore ale diminetii,au un numar mare de zboruri pe
zi,iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu.De
obicei,un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii
reprezinta o dovada.
Productia de miere - Este indiciul principal!O familie care la
sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a
dat o mare cantitate de miere marfa,este
valoroasa.Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor
sa-si achizitioneze familii de albine,numai unele dintre
indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu
experienta este de preferat! Nu incercati sa faceti totul
singuri.Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune,care prin
ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie
asigurat.
Apicultura - o afacere de succes
Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun
intrebarea daca apicultura poate fi o afacere.Raspunsul este din
start unul pozitiv,cu precizarea ca volumul de munca,investitia
materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile.Ca
in orice afacere,se aplica politica pasilor marunti,intreprinzatorul
trebuind pe rand sa fie apicultor,medic
veterinar,contabil,manager,sofer,hamal,etc. Primii pasi spre
realizarea obiectivului au fost expusi mai sus.Cum ar trebui sa
arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate este
apicultura? Sunt doua posibilitati,asta functie de nazuintele
intreprinzatorului si de sistemul ales :
Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in
mai multe locatii (cate 30-35 buc./vatra),cu o distanta de 5-6
km. intre ele.La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-

10 locatii,legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse

astfel incat numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai
mic.Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor
trebui sa asigure culesul necesar albinelor.Uneltele si
utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de
familii.Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale
pentru depozitarea si prelucrarea produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura
vatra,pentru ca supravegherea sa fie facuta mai usor si
cheltuielile sa se reduca.Existenta a 1-2 mijloace de
transport constituie o necesitate.
Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat
in tarile U.E cat si in America.Albinele sunt deplasate in
pastoral cu diverse mijloace de
transport(camioane,tractoare,trn,pavilioane), urmand ca in
pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3
vetre.Sistemul expus cere o investitie si o implicare
maxima,devenind rentabil la un numar de peste 300 de
familii,dat fiind cheltuielile mari cu transportul.
O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este
aceea,unde sunt granitele dintre amatori,semiprofesionisti si
profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse
apicole care sa acopere necesarul pentru familie si eventual
obtinerea unui profit.Potrivit normelor,se considera amator
stuparul care are 1-100 familii de albine.De obicei acest
stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de
munca mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic
(roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o
alta munca de baza.

 Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300

buc,volumul de munca 1200-1300 ore/an,materialul genetic
se cumpara de la unitatile specializate,se poate practica o
apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor,se
prelucreaza primar unele produse ale stupului etc.Afacerea
este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300
de stupi,un numar optim fiind undeva spre 600 de buc.Aici
lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut
necesar.Numarul de ore munca/an creste dramatic,fiind
necesara angajarea de muncitori sezonieri.Pentru o mai
buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se
faca sub forma unei societati comerciale.
Apropiata aderare a Romaniei la U.E deschide noi orizonturi
apiculturii in general si apicultorilor in special.Penetrarea
pietei U.E se va face mult mai usor,subventiile vor fi
prezente si totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile
privind calitatea produselor,cerintele in domeniul veterinarapicol, mediul concurential,nu trebuie sa sperie pe nimeni.Se
schimba conditiile de functionare intr-un mediu economic,dar
se schimba si generatiile de apicultori,care vor deprinde
altfel de comportamente economice.Un singur gand trebuie
sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de
apicultura,pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba
buna si bani frumosi !!!

Intrebari esentiale despre apicultura

1. Cat costa un stup cu o familie de albine in el?

Un stup cu o familie de albine in el costa intre 200 si 450 de RON.
Trebuie sa fiti insa foarte atenti la tipul de albine pe care il
cumparati si la starea lor de sanatate.
2. Care tip de stup este cel mai bun?
In Romania cel mai raspandit tip de stup este cel numit stup
vertical cu rama dadant (435*162mm), care insa este foarte
mare, asa ca fiti atenti la cei care va spun ca acest tip de stup
este cel mai bun. In alte tari ale lumii, si mai ales in SUA se
utilizeaza stupul multietajat, deoarece usureaza mult munca
apicultorului- in acest caz se lucreaza cu corpul stupului nu cu
rama. Stupul multietajat este conceput dupa stupul Langstroth si
Rooth, dar a fost imbunatatit si adaptat la conditiile climatice din
Romania. Volumul stupului poate fi marit oricat in functie de nevoi
prin suprapunerea de noi corpuri. Acest stup este adaptat folosirii
celor mai noi metode de crestere si exploatare a familiilor de

albine. Stupul este format din trei corpuri cu dimensiuni identice

care se suprapun, fiecare avand cate 10 rame. Partile
componente ale acestui tip de stup sunt: fundul stupului, trei
corpuri, rama hranitor cu hranitorul interior, rama de ventilatie,
podisul despartitor, podisorul propriu-zis, capacul telescopic, tijele
de fixare, blocul de urdinis si inchizatorul de urdinis. Dimensiunile
exterioare ale corpului sunt 490*420*245 mm iar cele interioare
de 450*380*245mm si un volum de 0,126 metri cubi sau 126 de
litri. Grosimea tuturor peretilor este de 20 mm. Peretii laterali sunt
strapunsi pe toata inaltimea de un orificiu cu diametrul de 10 mm
prin care gliseaza tija de fixare a corpurilor in timpul transportului.
Pentru fixarea partilor componente ale stupului, in vederea
transportului, acesta este prevazut cu doua tije de otel cu
diametrul de 6-8 mm si o lungime de 991 mm.
3. Din ce se contruieste un stup?
Un stup se construieste din lemn de brad iar capacul trebuie sa
fie din inox sau din tabla zincata.
4. Am nevoie de o gradina mare in care sa tin stupii?
Nu neaparat. Este adevarat ca daca locuiti in mediul rural si aveti
o gradina mare, atunci sunteti norocos, deoarece aveti spatiul
ideal pentru o stupina. Totusi, in orase stupi pot fi amplasati chiar
si pe acoperisul blocului, asta daca nu deranjati vecinii.
5. Trebuie ca urdinisurile sa fie indreptate intr-o singura
directie?
Intrarea in stup trebuie sa fie indreptata fie spre sud, sud-est sau
sud-vest, la nivelul pamantului. Fiti atenti ca intrarea sa nu fie
intreptata spre o poteca sau un drum, deoarece oamenii aflati in

trecere ar putea fi intepati.

6. Vor avea albinele vreo influenta asupra palntelor pe care le
cultiv?
Da. Albinele vor poleniza plantele pe care le cultivati, asiguranduva in acest fel o recolta mult mai bogata.

7. Imi vor deranja albinele vecinii?

Exista mari sanse. Astfel este necesar sa va asigurati ca
amplasati stupii in asa fel incat albinele sa nu zboare direct in
gradina vecinului.
8. Cum pot invata mai multe despre apicultura?
Cea mai buna metoda este sa urmati un curs de apicultura pentru
incepatori organizate n perioada de iarn la filialele judeene ale
A.N.C.A n colaborare cu A.C.A. Cursurile sunt autorizate iar la
final se obtine o diploma autorizata de Ministerul Muncii. Cursul
dureaza cam 3-4 luni. Cursurile sunt gratuite dar se percepe
totusi o suma modica pentru diverse cheluieli care pot sa apara
pe parcursul cursului. La finalul cursului se organizeaza un
examen ce consta dintr-o proba scrisa si una orala pentru a
verificare cunostintele acumulate. Exista si carti pentru incepatori,
totusi acestea nu pot raspunde chiar tuturor intrebarilor pe care le
aveti, pe cand un apicultor cu experineta poate face acest lucru.
9. De ce echipament am nevoie pentru inceput?
Pe langa costumul special pe care trebuei sa il purtati
OBLIGATORIU, mai aveti nevoie de un afumator, dalta apicola,
cleste apicol, cutit de decapacit, ridicatorul de rame, perie apicola,

scaun apicol, lada de lucru, suport de rame, extractorul, si

strecuratoarea pentru filtrat mierea.
10. Ma vor intepa albinele?
Nu te poti numi apicultor pana nu ai fost intepat de o albina.
Purtativa calm cu albinele, nu fluturati mainile si bratele cand
sunteti in jurul lor, nu umblati in stup cand este vreme ploioasa
sau se apropie o furtuna. Daca respectati aceste reguli aveti
sanse destul de mici sa fiti intepati de albine. Desi nu este dovedit
stiintific, veninul de albine are proprietati curative. Totusi, exista
oameni care sunt alergici la albine si pot face soc anafilactic. De
aceea este bine sa stiti daca aveti sau nu alergie la albine inainte
de a va apuca de apicultura.
11. Este necesar sa aloc mult timp pentru a avea grija de
albine asa cum se cuvine?
Nu. In timpul verii este necesar sa va uitati in stup o data pe
saptamana. Pe timp de iarna puteti sa va uitati o data pe luna
daca au suficienta hrana, desi acest lucru nu este neaparat
necesar. Totusi daca sunteti stresar dupa o zi grea de munca,
stati in apropierea stupului si priviti albinele la lucru. Efectul
terapeutic este de-a dreptul extraordinar.
12. Cum se ia mierea din stup si se pune apoi in borcane?
In primul rand se indepateaza cu multa grija albinele de pe rame,
cu ajutorul periei sau al izgonitorului. Totusi cel mai comod este
cu ajutorul unei suflante de aer. Apoi se ia rama, se decapaceste
si apoi se introduce in storcator(centrifuga). Dupa ce mierea este
stoarsa se strecoara, se lasa la ,atirat si apoi se pune in borcane.

12. In afara de miere mai exista si alte produse apicole utile?

Da. Ceara de albine este utilizata pentru a produce lumanari si in
industria cosmetica. laptisor de matca si propolis se utilizeaza
pentru proprietatile lor teapeutice.
13. Trebuie hranite albinele pe timp de iarna?
Da. Stupii ar trebui verificati o data pe luna. Daca simtiti ca sunt
mai usori pregatiti niste turte din zahar si miere ce se pun
deasupra ramelor.
14. Sufera albinele de multe boli?
Albinele la fel ca orice alta creatura de pe pamant sufera si ea de
diverse boli. Pentru a le feri de boli trebuie sa va asigurati ca
interiorul stupului este curat si de doua ori pe an sa le administrati
albinelor un tratament impotriva bolii numite varoua albinelor.
15. Care tip de albina este cel mai buna?
Pentru regiunea noastra cel mai bun tip este Apis Melifera
Carpatica.

Viata in stup
Structura sociala intr-un stup de albine este condusa de o regina.
Regina are o durata de viata in medie de 3 ani de zile, depunand
in toata aceasta perioada de timp oua, prin urmare ea mentine
populatia coloniei in jurul a 25000 de albine. Aproape 95% din puii
reginei sunt ceea ce denumim in continuare albine lucratoare. La
scurt timp dupa nastere regina efectueaza imperecherea prin asa
numitele zboruri de nunta, imperechiinduse cu un numar de 7
pana la 17 albine de sex masculin (trantori). Se presupune ca
regina poate primi pana la 5.000.000 de spermatozoizi in aceasta
perioada scurta de imperechere, care este depozitata intr-un
buzunar aflat pe abdomenul albinei numit spermateca. Regina
acceseaza acesti spermatozoizi pe tot parcursul vieii ei,
depunand oua intr-un ritm impus de nevoile din stup.

Lucratorii

Despre albine
Albinele lucratoare alcatuiesc majoritatea populatiei si sunt toate
femele, dar neputandu-se reproduce. Albinele lucratoare sunt
altruist, pentru ca au grija de regina, si practic efectueaza toate
sarcinile necesare pentru sustinerea stupului. Aceste albine
lucratoare au o durata de viata scurta, aproximativ 30 de zile, in
acest timp trecand prin diferite stadii de dezvoltare in ceea ce
priveste rolul lor din stup. Albine-lucratoare pot fi clasificate in:
doici, albine casnice, care sunt responsabile pentru intretinerea
stupului, sau ca si culegatoare al caror rol este de a colecta
nectar, polen, precum si apa necesara pentru a sustine viata.
Cauzele principale de deces pentru o albina lucratoare este
epuizarea.Astfel, muschii si aripile lor suporta doar un anumit timp
de zbor, in general 800 km, in momentul atingerii acestui interval
de zbor, se vor afla in incapacitatea de a zbura si a avea grija de
ele insele.
Diviziunea muncii in cadrul unui stup este data de varsta albinelor
lucratoare. Lucratoarea isi incepe viata curatind celula din care sa nascut, apoi trece la ingrijirea puetului si depozitarea alimenelor
si isi inchei viata prin culegerea polenului, a apei si a nectarului. In
cadrul acestui program de munca albinele tinere lucratoare petrec
o mare parte din viata lor in interiorul stupului, in momentul in care
acestea devin culegatoare, devin vulnerabile, la vreme rea si la
uzarea aripilor.

Trantori
Trantori, masculii sunt produsi numai de catre regina. Desi putini
la numar, ei au un singur rol, dar important, rolul de parteneri ai
reginei. Durata de viata la trantor este foarte scurt, pentru ca dupa
imperechere abdomenul lor explodeaza ceea ce duce la o
moartea rapida. Trantorii sunt doar partenerii regiei, si nu sunt
implicati in hranirea coloniei, sau intretinerea stupului. Astfel, in
cazul in care resursele sunt limitate, albinele lucratoare nu le
place sa pastreze trantorii si ii va goni in din stup sau ii va omora.
Trantorii isi petrec cea mai mare parte a timpului in afara stupului,
acestia sunt mai expusi epuizarii sau decesului. Toate aceste
lucruri duc la o durata de viata a trantorilor in jurul a 25 de zile.

Dinamica populatiei stupului

Functioneaza sistemul de caste are un sistem de feedback
integrat de elemente interdependente.Cresterea coloniei precum
si cresterea puietului depind de staiul de reproducere a regine,
numarul de oua depuse zilnic, populatia lucratoare care este
responsabila pentru intretinerea larvelor. Cantitatea de puiet care
poate fi crescuta in mod eficient este direct proportionala cu
numarul de albine lucratoare, o populatie ar putea creste
(presupunand o abundenta de resurse). Cu toate acestea,
capacitatea coloniei de a obtine resurse, precum si starea de
reproducere a reginei sunt puternic influentate de factori precum
varsta reginei, durata zilei, temperatura medie de zic cu zi,
prescum si disponibilitatea resurselor.
Acest factori pot fi utilizati petru a emula sistemud de feedback de
elemente interdependente si permit specialistilor crearea unui
model matematic care poate prezice populatia unui stup dat de un
anumit set de conditii. Cei mai importanti factori sunt marimea
populatiei initiale, starea reginei de reproducere si vreme. Cu
toate acestea, pentru mai multe informatii este necesara
determina semnificatiei acestor factori. Trebuie sa stim, de
asemenea, ratele de dezvoltare ale albinelor lucratoare prin ciclul
de viata, durata de viata a trantorilor, rata de productie puiet,
cantitatea de spermatozoizi obtinuta de regina in timpul
imperecherii, varsta medie a lucratoareor inainte de a deveni
culegatoare. Aceaste informatie a fost dezvoltat de entomologe si
raportate in literatura de specialitate, in crearea unui model, care
reprezinta o luna in stup, trebuie sa fim capabili de a estima
numarul de oua care pot fi depuse de catre regina intr-o zi. Acest
lucru este realizat prin determinarea numarului maxim de oua pe

care o regina le poate depune intr-o zi, modul in care factori cum
ar fi varsta reginei, temperatura ambientala, marimea populatiei
adulte. Numarul maxim de oua pe care o regina il poate depune
zilnic a fost estimat la maxim 3000 de oua. Cu toate acestea, o
valoare mai realista in conditii de mediu poate fin de 1500 de oua
pe zi.
Dupa ce se determina numarul de oua prevazute pe zi, se va
determina proportia de oua, cate albine lucratoare-trantori. Acest
lurcu este determinat de numarul de spermatozoizi pe care regina
ia primit la imperechere, pe masusa ce regina imbatraneste ea
depune tot mai multi trantori. Al doilea factor in estimarea
numarului de Dupa ce a determina numarul de oua prevazute pe
zi, atunci trebuie sa determine o proportie de oua, care se
dezvolta in una lucratorilor sau drone. Acest lucru este in parte
stabilit de suma de spermatozoizi ca regina a lasat in
spermatheca ei, care depinde de numarul de zile care regina a
fost de stabilire a oualor, pentru ca regina apropie sfarsitul de
aprovizionare ea a predominant fertilizes drone. Pe masura ce
perioada de cules scade, colonia anticipeaa aparitia primelor
semne de ianra si dau semnal reginei de a reduce sau a opri total
depunerea de oua. Folosind acesti factori, putem stabili ca matca
poate depune puiet fecundat de trantor aproximativ 5% din totalul
puietului, iar restul de 95% albine lucratoare. Albinele lucratoare
se nasc in a 21 zi de la depunerea oului, iar trantorii in ziua 24.

Temperatura
Temperatura joaca un rol esential in dinamica populatiei din stup.

Albinele vor zbura doar cand temperatura medie zilnica

depaseste 12 de grade Celsius.
Perioada de cules joaca un rol important dupa cum a fost
mentionat si mai sus. Aceasta are un rol important in numarul de
oua pe care o regina il depune. Se crede ca o scadere a
perioadei de cule da un semnal stupului ca perioada de iarna se
apropie. Acest lucru este sprijinit si de logica, in zilele cand
temperaturile scad spre punctul de inghet, cantitatea de resurse
disponibile se reduce dramatic, cum ar fi polenul si nectarul.
Diminuarea resurselor din stup inseamna ca perioada de crestere
nu poate continua, ci din contra ar fi necesara o reducere a
populatiei din stup.

Vremea
Albinele nu vor iesi la zbor, daca viteza vantului este mai mare de
34 km / ora, sau daca ploua. Vantul puternic impiedica albinele sa
zboare, s-a stabilit ca albinele udate cu apa, nu mai pot zbura
datorita cresterii lor in greutate nemaiputandu-se sustine in zbor.

POLEN
Polenul (din latin pollen) este o pulbere de obicei galben,
constituit din gruncioare microscopice, ce provin din anterele
staminelor. Polenul mai este definit i ca fiind o pulbere galben
produs de staminele fanerogamelor, celule reproductoare
mascule. Polenul i mierea sunt singurele resurse alimentare care
s-au descoperit c conin 22 de nutrieni. Din aceast cauz
polenul este considerat ca fiind un aliment complet.
ISTORIC
Polenul este printre cele mai vechi suplimente alimentare folosite
de om. Beneficiile polenului au fost intuite de diverse civilizaii i
religii. Egiptenii i Chinezii antici foloseau polenul pe post de
medicament i factor de ntinerire a organismului. Hipocrate,

printele medicinei considera c polenul asigura o sntate bun

celor care l consumau i ajuta la prevenirea mbtrnirii
organismului. Druizii, preoii vechilor celi, numeau Britania Insula
Mierii. Legendele galice sunt pline de referine la miere i polen.
Polenul este menionat n Biblie, Talmud i n Coran. Din pcate
proprietile curative ale polenului au fost uitate de ctre lumea
modern. La ora actual polenul este o component important a
apiterapiei (un tip de medicin alternativ care ctig din ce n
ce mai muli adepi). Cei care practic acest tip de terapie
consider c polenul are numeroase proprieti terapeutice, totui
dovezile tiinifice n aceast privin sunt destul de puine.
COMPOZIIA POLENULUI
Polenul de albine conine urmtoarele substane: vitamine
(provitamina A, vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B5, B6, B12,
vitamina C, D, E, F, H, K, PP i acid folic), minerale (calciu, fosfor,
potasiu, fier, cupru, iod, zinc, sulf, sodiu, clor, magneziu,
molibdem, seleniu, brom, siliciu i titaniu), aminoacizi,
carbohidrai, acizi grai, enzime, co-enzime i diverse grsimi.
Polenul conine 22 de aminoacizi, 18 vitamine, 25 de minerale, 59
de elemente de baz, 11 enzime i co-enzime, 14 acizi grai, 11
carbohidrai i aproximativ 25% din compoziia sa este
reprezentat de proteine. Polenul este extrem de bogat n
betacaroten, ce reprezint precursorul metabolic al vitaminei A.
De asemenea dup cum se observ are un complex bogat de
vitamina B precum i vitaminele C,D,E i lecitin. Polenul conine
cu 50% mai multe proteine dect carnea de vit, totui coninutul
su de grsimi este foarte sczut. Este o surs de proteine
excelent pentru vegetarieni coninnd mai muli aminoacizi dect

oule, carnea de orice fel i produse lactate. Consumul de polen

asigur aportul de minerale necesar organismului, chiar i acele
minerale care nu se gasesc de regul n suplimentele alimentare
comercializate n farmacii.

UTILIZARE POLENULUI N SCOPURI MEDICALE

Susintorii polenului i atribuie acestuia o mare putere de
vindecare i de ntinerire a organismului. Datorit proprietilor
sale antioxidante polenul ntrete sistemul imunitar. Antioxidani
sunt utilizai pentru a dezactiva radicalii liberi existeni n
organism. Radicalii liberi sunt produi secundari ai oxigenului care
duneaz celulelor i sunt cauza numeroaselor boli degenerative
legate de mbtrnirea organismului. Se spune c polenul ajut la
contracararea efectelor produse de radiaii i poluanii din mediul
nconjurtor. Polenul este deseori utilizat de ctre sportivi pentru
a-i crete fora de rezisten, viteza i energia. Polenul este
utilizat i n numeroase diete de pierdere a greutii, prin
corectarea unui posibil dezechilibru chimic care poate fi vinovat
de creterea anormal n greutate. Ajut la arderea caloriilor prin
stimularea metabolismului. Polenul ajut i la nlturarea poftelor
alimentare. Studiile i cercetrile efectuate au dovedid c polenul
ajut i la prevenirea impotenei. Deasemenea se afirm c
polenul are efecte miraculoase n cazul bolnavilor de cancer,
reducnd considerabil durerile provocate de chimioterapie.

Polenul poate fi utilizat pentru a trata prostata i chiar ulcerul.

Totui lumea medical tradiional contest aceste proprieti
curative ale polenului.

ALTE UTILIZARI ALE POLENULUI

Polenul poate ajuta foarte mult n cercetrile realizate de poliie.

Polenul poate s indice unde a fost o anumit persoan sau
obiect, deoarece polenul are diverse caracteristici de la o regiune
la alta. De exemplu un criminal a putut fi prins dup urmele de
polen gsite pe haina sa.

ALERGIA LA POLEN

Din pcate foarte muli oameni sunt alergici la polen . Din

aceast cauz se recomand testarea reaciei la polen nainte de
a consuma produse bazate pe acest nutriment. Semnele i
simptomele alergiei la polen sunt asemntoare cu cele ale altor
tipuri de alergii: strnutat la care se adaug un nas nfundat sau
care curge, mncrime n zona ochilor, a nasului sau n gt.

De unde porneste natura ?

In urma cu 150 milioane de ani ,plantele si florile au aparut pentru
prima oara pe Pamant. Acest lucru a fost un eveniment extrem de
important in istoria planetei, deoarece nutritia a devenit
concentrata in structura plantelor, fructelor si legumelor.
Dezvoltarea lor a fost o pre-conditie pentru evolutia omului.
Fructele si legumele sunt esentiale pentru hrana mamifere. Cu
alte cuvinte fara plante, flori si albine oamenii nu ar fi putut
evolua.
De la prima aparitie pe aceasta planeta a plantelor, florilor si a
albinelor, s-a format un parteneriat simbiotic. S-a creat o relatie de
susteinere reciproca.
Polenul este de sex masculin si contribuie la reproducere
plantelor. Florile produc polen pentru a fertiliza alte flori. Pentru ca
acest lucru sa se intample, polenul trebuie sa ajunga de la o
floare la alta. Cum se intampla? Dupa cum toata lumea stie,
albinele duc aceasta munca. Atunci cand albinele viziteaza florile,
se produce polenizarea. Acest act simplu care se repeta iar si iar,
reprezinta forta care reincepe ciclul de viata al planetei noastre in
fiecare primavara. Este geneza lantului alimentar.
In mod evident acesta este un serviciu important adus plantelor,
dar care sunt beneficiile albinelor? Albinele colecteaza polen
pentru proteine. Durata de viata a unei albine lucratoare este de
numai 7-8 saptamani. Albinele realizeaza aceasta cantitate
enorma de munca intr-o perioada relativ scurta de timp. Ele
necesita o dieta de mare intensitate pentru a-si satisface cerintele
nutritionale. Atat mierea cat si polenul sunt folosite de albine tot
pentru hrana. in aceasta perioada lunga de timp , polenul cules

de albine a evoluat in cele mai bogate substante nutritive posibile.

Polenul este folosit de albine pentru a hrani puietul tanar si astfel
ducand la cresterea populatiei in stup. in primavara, cand albinele
incep sa culeaga polen , dau un semnal reginei ca poate porni
ponta.
Avand in vedere ca albinele si florile beneficiaza reciproc in urma
polenizarii aceasta relatie este numita simbioza.
Dezvoltarea tuturor plantelor si animalelor a fost influentata de
evolutie.
In natura exista o varietate foarte mare de plante. Toate acestea
duc o lupta permanenta pentru spatiu si lumina soarelui.
Plantele si florile concureaza intre ele pentru serviciile albinelor.
Capacitatea de inflorire atrage albinele lucurl ce are repercusiune
directa asupra procesului de reproducere.in cazul in care albinele
dau o atentie mai mare unei anumite specii de plante, aceste se
vor propaga si mai mult si vor deveni plante dominante pentru
zona respectiva. Chiar daca albinele colecteaza polen de la toate
tipurile de plante,ele manifesta unele preferinte pentru anumite
tipuri de polen. in acest concurs intre plante, succesul de
reproducere este determinat de capacitatea lor de a dezvolta
polenul cat mai nutritiv pentru a atrage albinele. Astfel plantele cu
polen de calitate inferioara sunt stimulate sa evolueze.
In timpul celor 150 milioane ani, in urma acestei presiuni s-a
produs evolutia. Scopul final al acestui proces de selectie naturala
este de a oferi polen pentru albine.
Polenul este colectat de albine din flori prin scuturarea antenelor
sau prin zdrobirea acestuia cu mandibulele. O incarcatura de

polen cantareste 5-7 mg. Rentabilitatea culesului de polen este

influentatta de umiditatea si temperatura atmosferica, de nevoile
interne ale coloniei si de factorii atractivi (aroma, continut in polen,
prezenta nectarului)
Polenul prezinta intres ca hrana a albinelor (sub forma de
pastura), ca prezenta in miere (careia ii indica originea si ii
defineste calitatea) si ca hrana pentru om.
Este foarte bogat mai ales in vitamine din complexul B (B1, B2,
B3, B6, B12), antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si
vitamina E, acid folic, provitamina A. Cele mai importante
minerale (dar nu singurele) care se gasesc in compozitia
polenului sunt calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, iod. Polenul
este compus din aproximativ 55% carbohidrati, 35% proteine, 3%
vitamine si minerale, 2% acizi grasi si 5% alte substante nutritive.
Contine de doua ori mai multe proteine decat carnea de vita si
reuseste sa aibe un continut de grasimi foarte scazut.
Poate fi considerat o sursa excelenta de proteine pentru
vegetarieni, fiind foarte bogat si in aminoacizi esentiali. Din punct
de vedere al analizei nutrientilor, polenul este unul, daca nu chiar
cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc
organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7
grame sunt carbohidrati, 15% este lecitina, 25% proteine de cea
mai buna calitate. Polenul de albine nu trebuie confundat cu
mierea de albine, veninul de albine sau alte produse de acest tip.
Ele nu contin polen.
Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos

revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus,

polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia,
imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul,
caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i
radacinile.
Polenul pare sa fie sigur cu toate ca specialsitii se mentin destul
de rezervati daca este vorba sa recomande polen pentru o
afectiune specifica. El stimuleaza functiile organismului, insa
eficienta sa in combaterea unor boli nu a fost inca demonstrata.
Insa polenul poate sa fie implicat si in aparitia unor fenomene
alergice importante. In cazul in care exista alergii alimentare
documentate, specialistii recomanda ca polenul sa fie evitat.

Propolis
Propolisul este un antibiotic natural care castiga din ce in ce mai
multa popularitate in cadrul terapiilor alternative. Este una din
acele produse ale albinelor care intradevar te lasa uimit in fata
abilitatii organizatorice ale acestor insecte.

Propolis
Ce este propolisul?
Propolisul este un amestec rasinos pe care albinele il colecteaza
de la copaci sau din alte surse botanice. Urmatorul pas il
reprezinta mestecarea rasinei si amestecarea acesteia cu saliva
albine si cu alte substante, lucru ce duce la formarea propolisului.
Timp de secole apicultorii au presupus ca albinele utilizau
propolisul pentru a proteja colonia impotriva ploilor sau a
vanturilor reci de iarna. Totusi in secolul XX cercetatorii au
descoperit ca propolisul este mai mult decat atat. Astfel la ora
actuala se crede ca aceasta substanta are urmatoarele scopuri:
intareste stabilitatea structurala a stupului
reduce vibratiile
face stupul mult mai usor de protejat prin inchiderea intrarilor
suplimentare
impiedica patrunderea bolilor si a parazitiilor in stup, precum
si dezvoltarea diverselor bacterii
impiedica putrefactia in interiorul stupului
Este stiut ca albinele isi arunca de obicei resturile in afara stupului
dar totusi daca in interiorul stupului moare o soparla sau un
soarece albinele nu pot sa-l tarasca pana la iesirea din stup. In
acest caz ele invelesc corpul in propolis mumificandu-l si facandul astfel inofenisv si inodor.

Utilizarea propolisului
Propolisul este considerat ca fiind un medicament traditional si se
considera ca are efecte benefica asupra sanatatii. Medicina
naturista utilizeaza propolisul pentru vindecarea diverselor
afectiuni printre care si inflamatii, boli virale, ulcer, si arsuri
superficiale. Se considera ca propolisul are efecte benefice
asupra sanatatii inimii, intareste sistemul imunitar si reduce
sansele de instalare a cataractei. Poate preveni infectii si sa le
vindece pe cele deja instalate, la ora actuala pana si pasta de
dinti contine ingrediente naturale derivate din miere. Propolisul a
devenit o alternativa sanatoasa la diverse tipuri sintetice de pasta
de dinti si este utilizat mai ales pentru a trata diverse boli ale gurii
si ale gingiilor. Gura noastra este una dintre cele mai sensibile
parti ale corpului, gura reprezinta punctul de pornire al digestiei
alimentare. O cavitate bucala sanatoasa este importanta pentru o
buna digestie. Studiile clinice publicate demonstreaza ca
propolisul lupta impotriva bacteriilor, previne carierea dintilor,
vindeca gingiile inflamate si respirati urat mirositoare. Apicultorii
recomanda pentru durerile de gat o bucatica de propolis tinuta in
gura pana la dizolvare. Tinctura de propolis poate sa fie
cumparata in multe tari, cu toate ca exista diverse voci care sustin
ca propolisul este benefic pentru tratarea alergiilor s-a dovedit ca
acesta poate cauza reactii alergice severe in cazul persoanelor
suferinde de alergie la albine sau produse apicole.
Compozitia propolisului
Compozitia propolisului variaza de la stup la stup, de la o zona la
alta si de la un anotimp la altul. De obicei are o culoare maronie
inchisa, dar exista si varietati de verde, rosu, negru, chiar alb, in
functie de sursa de rasina utilizata. Albinele sunt adevarate
oportuniste, adunand ceea ce au nevoie din sursele disponibile,

lucru evident in analiza chimica detaliata a propolisului care

variaza de la o regiune la alta in functie de vegetatie. De exemplu
in zona temperata nordica albinele culeg rasina din copaci
precum plopii sau coniferele (rolul biologic al rasinei din copaci
este acela de a vindeca ranile si de a proteja copacul impotriva
bacteriilor, ciupercilor si a insectelor) Propolisul specific zonei
temperat nordice are aproximativ 50 de elemente constituente,
mai ales rasini si balsamuri vegetale(50%), ceara (30%), uleiuri
esentiale (10 %), polen (5%) In regiunile neotropicale albinele
culeg rasina si de la florile din clasa clusia si dalechampia care
sunt singurele specii de plante cunoscute care produc rasina
florala
ce
atrag
albinele

Substante active in propolis

Propolisul este constituit din urmatoarele elemente chimice:
Zinc
Fier
Magneziu
Silicon
Cupru
Vitamina A
Vitamina B1
Vitamina B2

 Vitamina B3
Vitamina E
Flavonoide (vitamina P)
Propolisul poate sa fie achizitionat in stare bruta si neprocesat,
dar in starea sa naturala este o substanta lipicioasa dificil de
manevrat. Unii apicultori impaceteaza propolisul brut si il ingheata
in cantitati mici. Majoritatea producatorilor utilizeaza un proces in
cadrul careia ingredientele active sunt puse la macerat in apa sau
in alcool si apoi sunt impachetate fie in forma lichida sau uscata si
in capsule. Adevarul este ca extractul de propolis brut are un gust
oribil, este amar si acru si nu este un produs care sa aibe un
miros deosebit de placut dar este foarte sanatos.

Tratamente cu propolis
Atentie, testati reactia la propolis la primele utilizari!
Pentru a evita fenomenele neplacute, in cazul in care nu stiti daca
aveti sau nu intoleranta la propolis, veti face un test aplicandu-o
mai intai din abundenta pe o portiune mica din piele, urmarind
efectele ce apar. In cazul in care ea nu determina nici un fel de
reactii nedorite (mancarimi, inrosire, iritatie) se poate folosi cu
succes
Infectii gripale

Propolisul are atat efect preventiv potentand sistemul imunitar cat

si curativ datorita proprietatilor sale antibacteriene si antivirale, se
remarca prin proprietatea sa de a nu da fenomene de rezistenta,
crescand totodata sensibilitatea microbilor la medicamente
Tinctura de propolis poate fi cumparata sau preparata in casa:
30 g propolis la 100 ml alcool. Se toarna 20-30 picaturi in ceai si
se bea cate o cana de ceai de 3 ori pe zi. Va calma tusea si
inflamatia, iar Tinctura de propolis este binecunoscuta ca fiind
un foarte bun antibiotic.
Bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente
Propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza progresiv
inhiband dezvoltarea bacteriilor, refacand tesuturile lezate de
catre acestea, favorizand eliminarea secretiilor in exces de pe
caile respiratorii
In utilizare externa se poate folosi pulbere de propolis
In cazul arsurilor se aplica extern suprafata lezata, are efect
regenerator, dezinfectant si anestezic; se aplica sub forma de
spray si se obtine un strat potector la suprafata leziunii.
Eczeme infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de
propolis care se tin vreme de o ora. In eczemele uscate se fac
aplicatii cu unguent de propolis sau cu crema de galbenele si
propolis (se gaseste in comert), de 2-3 ori pe zi
Bataturi
Batutura se inmoaie pur si simplu in apa fierbinte, urmand ca

ulterior sa se aplice peste bataturi o bucata de propolis. Se lasa

sa actioneze acolo pentru o perioada de trei zile. Inainte de
culcare se imbiba o bucata de vata in Tinctura de propolis si se
aseaza pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis
(cheratitele raman inca dureroase zile intregi).

Dureri de stomac
In India si Japonia se spune ca mierea amestecata cu scortisoara
ajuta la prevenirea durerilor de stomac, a ulcerului si a balonarii.
Daca se consuma miere in amestec cu scortisoara inaite de
masa, atunci pot fi usor digerate si cele mai grele mancaruri. Alt
tratament pentru durerile de stomac consta in amestecarea unei
lingurite de miere cu o jumatate de lingurita de suc de lamaie intrun pahar de apa calda. Amestecul se bea pe stomacul gol.
Boli hepatice
Beneficiaza de pe urma tratamentului cu propolis; este important
ca acesta sa fie poaspat pentru ca efectul antivirotic sa fi maximal
Dibetul zaharat
Tinctura de propolis poate avea efect in ambele tipuri de diabet
(in cel insulino-dependent - de tip I - poate conduce la reducerea
dozei de insulina, iar la diabetul de tip II poate produce o scadere
a nivelului glicemiei) In utilizare externa se pot folosi sprayuri,
tinctura sau pulbere de propolis

Eczeme infectioase
Se pun zilnic comprese cu Tinctura de propolis care se tin
vreme de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu unguent de
propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se gaseste in
comert), de 2-3 ori pe zi;cosuri, acnee, abcese;ulcer de piele,
ulcere varicose; escoriatii, julituri;
Infectii micotice
Micoze ale picioarelor, alte ciuperci pe piele etc. In asociatie cu
tinctura sau cremele de rostopasca este util in "arderea" negilor.
Tratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru copii
Tratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru copii cuprinde:
1 sticluta Tinctura de coaja de nuca neagra (Black Walnut Hull
Tincture)
60
ml;
1 flacon Pelin (Wormwood) 365 mg/capsula 100 capsule;
1 flacon Cuisoare (Cloves) 500 mg/capsula 100 capsule.
Tratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru copii contine cate un
flacon de tinctura din coaja de nuca neagra, capsule de pelin,
capsule de cuisoare si optional niacinamida (pentru a elimina
efectele daunatoare ale alcoolului etilic din tinctura de nuca
neagra).
Tratamentul Dr. Clark - antiparazitar pentru copii este folosit
pentru copiii care sunt infestati cu paraziti sau viermi intestinali.
Aplicati tratamentul de deparazitare copiiilor de 2 ori pe an, sau
de fiecare data cand sunt bolnavi.

Dozele administrate copiilor sunt dupa cum urmeaza:

-copilului in varsta de 2 ani i se vor administra in prima zi 1
capsula de pelin si trei capsule de cuisoare. In a doua zi, i se vor
administra 1 capsula de pelin si 6 de cuisoare. Tratamentul
trebuie urmat cel putin de doua ori pe an pentru a se preveni
reinfestarea
cu
paraziti.
- copilului in varsta de 3 ani i se vor administra in prima zi 1
capsula de pelin si trei capsule de cuisoare. In a doua zi, i se vor
administra 1 capsula de pelin si 6 de cuisoare. In a treia zi 2
capsule de pelin si 9 de cuisoare (cate 3 la fiecare masa
principala). Tratamentul trebuie urmat cel putin de doua ori pe an
pentru
a
se
preveni
reinfestarea
cu
paraziti.
- copilului in varsta de 4 ani i se vor administra in prima zi 1
capsula de pelin si trei capsule de cuisoare. In a doua zi, i se vor
administra 1 capsula de pelin si 6 de cuisoare. In a treia zi 2
capsule de pelin si 9 de cuisoare (cate 3 la fiecare masa
principala). In a patra zi vor fi administrate 2 capsule de pelin si 9
de cuisoare. Tratamentul trebuie urmat cel putin de doua ori pe an
pentru a se preveni reinfestarea cu paraziti.
Vanzarea pachetului detoxifiant si deparazitar pentru copii este
facilitata de echipa Dr. Hulda Clark, iar pretul tratamentului
deparazitar pentru copii este de 235 Lei.
Programul deparazitar este benefic pentru copii, intrucat acestia
tind sa fie infestati mai des cu paraziti decat adultii.
Aplicati tratamentul de deparazitare copiilor de cel putin 2 ori
pe an sau de fiecare data cand sunt bolnavi.

Venin de albine
Veninul de albine este un produs de secretie al albinelor
lucratoare, ce este stocat in punga de venin si eliminat la exterior
in momentul inteparii, car in fapt reprezinta un act reflex de
aparare.
Secretia de venin este influentata de varsta albineor, de hrana si
de sezon. S-a constatat ca albinele recent eclozionate nu au
venin, abia la varsta de 6 zile reusesc sa cumuleze pana la
0.15mg iar la 15-20 de zile 0.30mg.
Albinele crescute fara polen, deci fara proteine, nu produc venin.
Generatiile de albine crescute primavara cand resursele
polenifere sunt bogate, produc mai mult vein decat cele crescute
vara sau toamna. Odata folosita, rezerva de venin nu se mai
reface si albina moare.
Virtutile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de
foarte multa vreme,aceste informatii aparand chiar din
antichitate.
Ele au fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat
ca articulatiile dureroase reumatismale deveneau indolore ca
urmare a intepaturilor de albine. Astfel s-a descoperit ca veninul
de albine exercita evidente actiuni antireumatice.
Veninul are in componenta sa acidul formic, clorhidric,
ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important
ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si

aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma

stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale. De
asemenea veninul este bactgericid.
Totusi trebuie tinut cont ca aproximativ 2% din populatie prezinta
reactii alergice fata de intepaturile de albine si viespi. Persoanele
alergice la veninul albinelor prezinta simptome foarte severe chiar
si dupa o intepatura: inflamatia puternica a zonei intepate, rash
cutanat, edeme masive la locul intepaturii dar si in alte regiuni,
varsaturi, confuzie mentala, chiar si dificultati de respiratie.
Tratamente cu venin de albine
Unguente pe baza de venin de albine
Aceste tipuri de unguente sunt extraordinare pentru sportivi,
pentru persoanele care practica activitati ce solicita muschi,
articulatiile, ligamentele dar si pentru diverse dureri, rani si dureri
artritice. Unguentele pe baza de venin sunt de 100 de ori mai
eficiente decat cortizonul.
Veninul de albine contine trei peptide majore, care ajuta corpul sa
produca cortizon un steroid natural si anti-inflamator. Veninul de
albine are capacitatea de a trata cu succes nevralgiile, migrenele,
reumatismul, artrita, lombago, scleroza multipla, etc.
Veninul de albine si diverse dureri articulare
Pacienti suferinzi de flebita si tromboflebita au observat o crestere
a temperaturii corpului si o modificare a circulatie sangvine ca
urmare a administrarii de venin de albine.

Veninul de albine si poliartrita reumatica

Veninul de albine esre foarte eficiente in tratarea poliartritei
reumatice. Rezultatele sunt excelente mai ales in combinatie cu
administrarea de vitamine pe cale orala. Pacientii care sufera de
aceasta afectiune trebuie sa isi aplice veninul de albine timp de 45 zile, apoi sa face o puza de 2-3 zile; tratamentul se reia dupa
perioada de pauza.
Solutie pe baza de venin de albine
Una dintre cele mai simple metode de preparare a solutiei pe
baza de venin de albine consta in dizolvarea veninului in solutie
salina izotonica calda care in prealabil a fost sterilizata si trecuta
printr-un filtru. Dezavantajul acestei metode este acela ca solutia
salina calda poate distruge o parte din componentele active ale
veninului.
Din aceasta cauza, capacitatea sa de vindecare nu poate fi
comparata cu cea a veninului provenit direct din acul albinei. O
alta metoda este aceea de preparare a solutiei la rece sau prin
utilizarea de venin uscat si inghetat.
Tratament pentru ten pe baza de venin
La ora actuala veninul de albine este utilizat din ce in ce mai mult
pentru indepartarea ridurilor si intinerirea tenului. Aplicarea de
venin de albine pe intreaga suprafata a tenului, determina
hidradarea si calmarea iritatiilor.

Veninul de albine si activitatea cerebrala

Conform cercetarilor realizate in ultima perioada, veninul de
albine are capacitatea de a imbunatatii activitatea cerebrala.

Conform Journal of Biological Chemistry o toxina peptidica

extrasa din veninul de albine, numita apamin, este o neurotoxina
care blocheaza anumite canale ale sistemului nervos central.
Apamin poate cauza o hiperexcitabilitate a creierului ce duce la
convulsii si paralizie respiratorie dar poate imbunatati capacitatea
de invatare si memorare. Acest lucru ii ajuta pe cercetatori sa
inteleaga mai bine modul in care apamina actioneaza asupra
activitatii cerebrale. Astfel ei vor putea sa produca medicamente
cu efecte similare apaminei.
Veninul de albine si glucozamina
Aceasta reprezinta o combinatie excelenta pentru tratarea
articulatiilor dureroase. Veninul de albine contine 18 substante
naturale ce nu se pot reproduse in laborator.
Una dintre aceste substante este Melitina, care s-a dovedit ca are
capacitatea de a stimula glanda hipofiza atat la oameni cat si la
animale, eliberand un hormon care determina glandele
suprarenale sa produca cortizon, unul din principalii agenti antiinflamatori ai corpului uman.
Melitina este de 100 de ori mai puternica decat hidrocortizonul.
Glucozamina este o substanta naturala ce provine din carapacea
scoicilor si a crabilor, fiind importanta pentru intarirea cartilajelor
incheieturilor si a tesuturilor conexe. Glucozamina se gaseste si in
corpul uman si ajuta la formarea tendoanelor, ligamentelor, a
tesuturilor conexe si a cartilajului incheieturilor. Combinatia de
venin si glucozamina ajuta la tratarea articulatiilor dureroase.

NU UTILIZATI PRODUSE PE BAZA DE VENIN NUMAI DUPA

CE ATI EFECTUAT UN TEST PENTRU A VERIFICA DACA
SUNTETI ALERGIC LA ACEST PRODUS APICOL SI DUPA CE
IN PREALABIL ATI CONSULTATA UN APITERAPEUT!!!

Ceara de albine
Ceara a avut un rol important in istorie. In unele civilizatii ceara de
albine a fost utilizat ca moneda si a avut un pret foarte ridicat. In
anul 181 i.Hr. atunci cand romanii au invins corsicani, au impus la
impozitare ceara de albine in valoare de 100.000 lire sterline.

Tipuri de ceara de albine

Agricultorii din Franta plateau in jurul anului 1300 o taxa anuala
de 2 kg de ceara de albine pentru fiecare familie. in acest secol o

petitie a fost prezentata la Curtea de la Londra de consilierului de

Compania "adorabil de Chandlers Ceara", care in cele din urma a
stabilit este cea mai veche breasla engleza. in aceeasi perioada
Biserica Romano-Catolica a decretat ca lumanarile din ceara de
albine sunt cele adecvate pentru utilizare in bisericile catolice.
In era moderna ceara de albine cunoaste multe utilizari si aplicatii.
De fapt, importanta productiei de miere inca din cele mai vechi
timpuri a fost secundara productiei de ceara de albina.
Ceara este un produs organic complex rezultat din metabolismul
albinelor lucratoare, detinat construirii fagurilor din stup, ele se
incarca progresiv cu substante care-i schimba profund compozitia
si, ceea ce este mai vizibil,ea trece prin toate nuantele de galben,
pe urma la brun ajungand aproape neagra dupa cativa ani.
Compozitia chimica a cerii este foarte stabila daca se ia in
considerare produsul pur, asa cum este secretata de glande.
Ceara este, chimic, foarte inerta. Ea rezista bine la oxidari si nu
este usor atacata decat de enzimele digestive ale insectelor. In
stup, ceara se incarca cu impuritati dar nu se transforma, ceea ce
permite recuperarea ei dupa mai multi ani de folosire prin simpla
reincalzire si purificare.
Culoarea galbena pe care o primeste cearea in stup este in raport
cu pigmentii polenului. Substantele, in general foarte pigmentate,
care inconjoara grauncioarele de polen ale plantelor entomofile
sunt solubile in substante grase. Se dizolva usor in ceara si o
coloreaza. Ulterior, ceara se incarca cu propolisul adus de albine,
cu matasea coconilor parasiti in celule de albinele care se nasc.
Examinat la microscop,fagurele de ceara invechit se dovedeste a
fi un material alcatuit din elemente disparate, mult mai solide

decat pelicula subtire de ceara de la inceput.

Albirea cerii la soare este o metoda foarte veche dar eficienta.
Ceara se expune la soare pe site de sarma in straturi subtiri. Se
intoarce din cand in cand, pentru ca toate fetele sa fie bine
expuse la razele soarelui. Tratamentul cere mai multe saptamani
bine insorite.
Secretia de ceara este puternic influentata de temperatura si de
alimentaie. Secretia cerii are loc la temperaturi cuprinse intre 3336, sub aceste limite secretia inceteaza, iar ceara nu se mai
poate mentine in stare lichida. Pentru ca albinele sa secrete
ceara, ele trebuie sa consume miere sau zahar si polen. De-a
lungul timpului s-a constatat ca pentru producerea cerii sunt
necesare un consum de circa 6 kg miere sau 5 kg zahar. Prin
aportul de azot pe care il aduce polenul contribuie la regenerarea
tesuturilor cerifere, el este indispensabil in acest proces.
Secretia cerii este dependenta de cantitatea de hrana depozitata
in stup. In timpul culesurilor bogate, producerea de ceara si
cladirea fagurilor se desfasoara intens.
In vederea construirii fagurilor in ramele goale din stup, albinele
se grupeaza in formatiuni conice cu baza in sus. In acest scop ele
se prind de picioare formand un lant de albine sub speteaza
ramei goale. Ciorchinele formate de albine este rarefiat la exterior
si dens la exterior pentru a pastra o temperatura uniforma de 3336, necesara secretiei solzisorilor de ceara.
In cazul cladirii fagurilor artificiali, albinele se pun pe foaia de
fagure spre a o incalzi la peste 30 si a face ceara maleabila.
Dupa ce ceara a devenit maleabila, albinele modeleaza fundul
celulelor, iar surplusul de ceara il folosesc la inaltarea peretilor
pana la 3-6 mm, utilizand pentru acest scop si ceara produsa de

albinele in varsta de 12-18 zile. Fagurii artificiali sunt construiti de

obicei simultan pe ambele parti.

Proprietati fizice si chimice ale cerii

Ceara de albine face parte din categoria substantelor complexe, a
caror structura nu este complet stabila. Din punct de vedere al
compozitiei, ceara contine trei elemente principale:carbon (80%),
hidrogen (13%) si oxigen (7%). Din punct de vedere chimic, ceara
este compusa din: esteri ai acizilor cerici 71%, acizi cerici liberi
13.5-14%, hidrocarburi 10.5-13.5%, alcoli liberi 1-1.25%, esteri ai
colesterolului 1%, umiditate si impuritati (polen, rasini etc) 1-2%.
Ceara de albine este insolubila in apa si mai mult sau mai putin
solubila in diversi solventi organici. Cel mai bun este benzenul
(mai mult de 100 g ceara pentru 100 g benzen, la 45C). Dupa
benzen urmeaza esenta de terebentina. Alcoolul la cald nu
dizolva decat foarte greu ceara dar, in schimb, o separa foarte
bine de propolis care este foarte solubil in alcool. Punctul de
topire al cerii pure este de 64 +/- 0,9. Pentru ceara
nepurificata, variatia punctului de topire este destul de importanta,
minima fiind de 62, iar maxima de 65. Punctul de solidificare
este diferit de punctul de topire ; pentru ceara pura el este de
63 . Masa volumica este de 927 kg/m3 minimum si 970 kg/m3
maximum (media : 953kg/m3) la 15.

Tehnologia cerii de albine

In orice unitate apicola avem doua categorii: ceara din capacele si

ceara provenita din topirea fagurilor vechi. Acestor doua categorii
de ceara li se aplica tehnologii diferite.

Ceara din fagurii vechi

Fagurii vechi topiti constituie material care include mari
cantitati de propolis, de polen, de coconi. Pentru a putea
extrage cearea din acest amestec avem nevoie de un utilaj
adecvat.
Cel mai bun este un topitor de ceara special conceput pentru
aceasta, pentru cantitati mici de faguri vechi, se pot
improviza instalatii care sunt suficiente dar a caror
randament nu este intotdeauna foarte bun.
Topitoarele de ceara folosesc fie extractia cu vapori de apa,
fie extractia cu apa calda.
In cazul topitoarele cu aburi, fagurii vechi sunt asezati intr-un
cos metalic. Aburul obtinut prin incalzirea cu gaz a
rezervorului de apa situat la partea inferioara a topitorului
trece prin cos, topeste ceara se condenseaza. Astfel se
colecteaza la iesire ceara topita si apa provenita din
condensare. Dupa ce extractia este terminata, se scoate
cosul care nu contine decat reziduuri. Acestea mai cuprind
inca ceara care nu poate fi recuperata decat prin dizolvare in
solventi organici. Aceasta recuperare nu este rentabila decat
la scara industriala cu conditia ca preturile cerii si energiei sa
dea un bilant favorabil.
In extractia cu apa calda, fagurii vechi sunt scufundati direct
in apa. Pentru a-i impiedica sa se ridice se pun intr-un cos
sau intr-un sac de iuta. Cosul poate avea la partea

superioara, un piston care permite exercitarea unei presiuni.

Sacul de iuta trebuie sa fie ingreunat cu cateva pietre mari.
Apa calda topeste ceara, care se ridica la suprafata si curge
printr-o deschidere practicata la partea superioara a cuvei.
Pentru obtinerea unei ceri pure care sa poata fi modelata in
calupuri regulate, este absolut necesar sa retopim ceara care
iese din aparat, sau, cel putin, sa o mentinem in stare lichida
cat mai mult timp posibil, in asa fel ca separarea intre apa,
impuritatile grele si ceara sa fie completa. Dupa racire, se
obtine un bloc al carui "fund" se taie ; este un amestec de
diverse impuritati care se aduna la limita dintre ceara si apa.
Pentru a obtine calupuri de ceara fara defecte, se toarna
ceara lichida in forme de tabla cositorita sau vase emailate si
se lasa sa se raceasca cat mai lent posibil, etansand spatiul
in care s-au pus formele umplute cu ceara lichida. Fara
aceasta precautie blocul de ceara se crapa sau se contracta
in forma inestetica.

Ceara de albine din capacele

In timpul operatiuniii de decapacire pe langa capacele avem
si o cantitate destul de mare de miere. Problema este
separarea in cele mai bune conditii a cerii si mierii fara a
afecta calitatea acesteia din urma.
Se pun capacelele intr-o presa si se creste gradat presiunea.
Munca nu este rapida si capacitatea preselor este totusi
limitata.
Se lasa capacelele sa se separe de miere prin gravitatie,
fundul vasului fiind prevazut cu o sita, in camera incalzita, si
avand grija sa miscam din cand in cand capacelele, se obtine
astfel o separare destul de satisfacatoare dar lenta.
Exista topitoare de capacele care realizeaza intr-o singura

operatie separarea mierii de ceara cu ajutorul unei incalziri

suficiente pentru a topi ceara si a o separa astfel de miere.
Functionarea topitoarelor de capacele trebuie sa fie
supravegheata cu multa atentie ca sa se evite supraincalzirea
atat de daunatoare mierii.
Exista centrifugi pentru capacele, care lucreaza foarte rapid
si au un randament foarte bun. Capacelele centrifugate sunt
uscate si mierea care se scurge este curata.

Tratamente cu ceara de albine

Tipul de albina cunoscut sub denumirea de apis melifera produce
in stup ceara naturala. Albinele lucratoare au in corpul lor in
regiunea abdominala glande producatoare de ceara. Marimea
glandelor depinde de varsta albinei, iar dupa ce albina incepe sa
pareseasca stupul in cautare de hrana, aceste glande se atrofiaza
incetul cu incetul. Ceara de albine este apropae alba, dar devine
galbuie, chiar maronie ca urmare a depozitarii de propolis si
polen.
Ceara de albine este utilizata pentru a produce lumanari, produse
cosmetice, farmaceutice si pentru produse de curatat.
Unguent pentru indepartarea durerii
- o lingura de praf din struna cocosului
- o lingura de praf din lemn dulce
- 10 picaturi din arbust de ceai
- Ulei de masline dulce

- Trei masuri de ceara de albine

Amestecati impreuna praful din struna cocosului si praful din lemn
dulce, adaugati mixtura din arbust de ceai. Turnati in recipiente
metalice.

Ceara in tratamentul diverselor afectiuni

In medicina populara ceara de albine era si este utilizata ca si
antispetic pentru a trata ranile si pentru a indeparta dopurile de
ceara formate in urechi. Este utilizata pentru a trata diverse
afectiuni ale urechii si pentru a imbunatatii auzul. Ceara in
amestec cu untul era utilizata pentru a trata boala cunoscuta sub
numele de lupus, pentru a prepara un unguent aplicat pacientilor
suferizinti de aceasta afectiune.
Ceara de albine este utilizata pentru a trata diverse rani si
eczeme. Astfel in regiunea muntoasa a Scotiei inca din cele mai
vechi timpuri, ranile se trateaza cu ajutorul unui unguent pe baza
de ceara. In compozitia acestuia intra: ceara de albine, untura de
porc si rasina de pin. Deasemenea cearea de albine este utilizata
pentru a impiedica transformarea arsurilor in basici.
Ceara era utilizata in Egiptul antic in cadrul procesului de
imbalsamare, pentru a acoperi ochii, gura si nasul. Acest lucru
evidentiaza proprietatile de conservare ale acestui produs apicol.
In medicina alternativa chinezeasca, ceara de albine este foarte
pretuita. Este apreciata pentru efectul benefic pe care il are
asupra circulatiei sangvine si asupra intregului echilibru al
corpului. In combinatie cu alte ingrediente este utilizata pentru a

trata diverse afectiuni ale pielii dar si ca un remediu impotriva

imbatranirii. De exemplu inca din anii 200-300 d. Hr. in China se
recomanda terapia cu ceara de albine pentru a trata afectiuni ale
pielii. Astfel regiunile bolnave erau impachetate in fase cu ceara
topita.
Astfel ceara poate fi utilizata pentru a trata amigdalita. Daca
suferiti de aceasta afectiune, puneti un strat de ceara in jurul
gatului. Ceara poate fi utilizata ca si expectorant, pentru a
vindeca tusea dar si pentru a stimul lactatia. Febra fanului se
trateaza daca mestecati un bucatele de fagure. Ceara mai
este utilizata si pentru a trata paradontoza, inflamatii ale
nasului si chiar astmul bronsic. Astfel pentru a vindeca
paradontoza se gasesc in comert bomboane pe baza de
ceara. Aceste bomboane determina si o digestie mai usoara
prin sporirea secretiei de suc gastric. In stomac ceara nu
este digerata, ci actioneaza ca un fel de unsoare care
faciliteaza tranzitul intestinal.
Deoarece ceara de albine, contine vitamina A, care este
necesara pentru dezvoltarea normala a celulelor, aceasta
este utilizata pentru a trata si afectiuni ce pot aparea in zona
bucala.
Ceara se utilizeaza de cele mai multe ori in combinatie cu alte
produse. Totusi trebuie remarcat, ca aceasta este unul din
produsele naturii cu o mare cantitate de caroten. Ingerarea
de ceara de albine ajuta la tratarea colitei si la imbunatatirea
circulatiei periferice. Ceara este utilizata si in prepararea
diverselor supozitoare.

Ceara de albina poate fi utilizata cu succes pentru a trata

ochii afectati de arsuri provocate de soda caustica. Mierea si
ceara s-au dovedit a fi mult mai eficiente in tratarea corneei
afectate, decat au fost alte metode.
Unguent pe baza de plante si ceara
Puteti face la dumneavoastra acasa o serie de unguente pe
baza de plante doar prin adaugarea de uleiuri esentiale
diferite.
Ingrediente
-2 masuri de ceara de albine
-3masuri de ulei de migdale dulci
-1 masura ulei de jojoba
-1/2 masuri de ulei de canola
Se incalzeste uleiul de jojoba, de migdale si de canola intr-o
tigaie, apoi se adauga ceara. Daca doriti o consistenta
cremoasa se adauga mai putina ceara, daca doriti o
consitenta mai solida se adauga mai multa ceara.
Asteptati apoi cateva minute pentru ca baza sa se raceasca.
Daca este prea cremoasa mai adaugati ceara de albine, daca
este solida mai adaugati ulei de migdale si reincalziti. Pe
masura ce baza se raceste adaugati uleiurile esentiale pentru
a imbogati proprietatile vindecatoare ale preparatului.
Puteti utiliza urmatoare uleiuri esentiale in functie de
afectiunea pe care doriti sa o tratati:
Ulei de dafin- pentru a trata reumatismul
Ulei de bergamota- pentru a trata raceli si bronsite

Ulei de chimen- ulei cu proprietati antiseptice

Ulei de cedru- pentru a indeparta starile anxioase si stresul
Ulei de lamaie- pentru muscatori de insecta
Ulei de eucalipt- pentru probleme respiratorii
Ulei de gardenie- pentru palpitatii, tensiune arteriale, stari
gripale
Ulei de ienupar-pentru relaxare
Ulei de portocale- anseptic si antibacterian
Ulei de patchouli- antiseptic si proprietati afrodiziace
Ulei de rozmarin- pentru dureri muscular

Pastura
Pastura nu este altceva decat polenul recoltat de albine si
depozitat in faguri, unde sub influenta temperaturii, a umiditatii, a
conditiilor anaerobioza si a florei microbiene din stup este
transformata, prin reactii enzimatice, intr-un produs cu
conservabilitate si digestibilitate crescuta.
In momentul in care polenul este adus in stup de albinele
culegatoare, este depozitat in stup. Pastura este hrana de baza a
albinelor tinere denumita si "painea albinelor", pastura are o
compozitie mai scazuta decat polenul in prograsimi, proteine si
mai bogata in zaharuri si acid lactic permitand astfel o conservare
mai buna, fara a se observa modificari majore, cantitative sau
calitative.
Invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinind
asimilarea mai usoar de catre organism.
Pastura este recomandata in aceleasi afectiuni ca si polenul;
efectul sau terapeutic este insa mai puternic si se obtine in timp
mai scurt.
Pastura poate fi recoltat prin taierea celulelor, rama asezandu-se
orizontal cu speteaza de jos spre lucrator. Cu ajutorul unui cutit cu
o lama subtire si bine ascutita se taier orizontal randul de jos de
celule cu pastura, cat se poate mai aproape pe baza celulelor.
Apoi fiecare rand este sectionat pe verticala si oblic spre
speteaza de sus a ramei, iar marginea inferioara a randului de
celule se indoaie inspre lucrator.
O alta metoda de a obtine pastura o putem avea prin taierea in
fasii a fagurelui, se aseaza pe o masa in pozitie orizontala si apoi
se sectioneaza longitudinal prin mijlocul fiecarui rand de celule.

Pastura se scoate din celule prin scuturare, iar cantinatea care

adera de peretii celulei se scoate cu ajutorul unei andrele.
Pastura este folosita in stupina, in industria farmaceutica, in
special pentru obtinerea vitaminelor naturale. De asemenea se
mai intrebuinteaza si in medicina pentru tratarea a o serie de
maladii ale sistemului nervos, endocrin i n avitaminoze.

Apilarnil
Apilarnilul este un produs apicol natural obtinut din stup. Are
proprietati biotrofice, energizante, vitalizante, tonifiante si
psihotonice, ajuta la refacerea sistemului imunitar.
Apilarnilul este un produs apicol obtinut din larvele de trantor.
Astfel intr-o colonie, numarul indivizilor masculi este de 400-1800
trantori rareori depasind numarul de 2000. Numarul de trantori
crescuti si tolerati intr-o colonie de albine satisface necesarul
biologic, fiziologic normal de masculi pentru a asigura
imperecherea matcilor pe cale naturala. Pentru colectarea de
apilarnil przinta interes in mod special doar staiul embrionar si
larvar.
Apilarnilul in stare proaspata poate fi valorificat ca atare, se
pastreaza la rece la minimum -5C. Pentru o perioada mai mare
de timp apilarnilul se convesrva in depozite frigorifice la
temperaturi mai scazute de -20C.
Perioada optima de producere a apilarnilului incepe o data cu
inflorirea pomilor fructiferi. Odata ce timpul perminte putem incepe
activitatea de recoltare a apilarnilului, In a 10-a zi de la depunerea
oului in celule, se vor scoate faguri cu pricina din stup si se incepe
recoltarea continutului integral al celulelor de trantori.

Aspectul produsului dupa recoltare este neomogen, fiind constituit

din larve inglobate intr-un lichid laptos, De aceea se foloseste, in
prezent, pentru realizarea de preparate apiterapice, fie in stare
pura, fie in amestec cu alte produse apicole sau substante
medicamentoase.
Dupa mixare produsul devine omogen, laptos. Culoarea lichidului
si larvelor este usor galbuie, cu tendinta ca in timp sa capete
nuanta spre cenusiu. Gustul este usor astringent, fara senzatii
dezagreabile. Impuritati: la examenul microscopic al produsului
triturat si centrifugat s-au observat detritusuri celulare si celule de
polen.

Laptisor de matca
Hrana reginei
Multe persoane nefamiliarizate, cu lumea apicola considera
laptisorul de matca ca fiind o secretie a matcii. Defapt acest
produs minune este o secretie glandulara a albinelor doici ce se
prezinta ca o materie gelatinoasa, pseudo-vascoasa, folosit in
hrana viitoarelor matci precum si a larvelor albinelor in primele trei
etape larvare purtand denumierea de laptisor de matca.
Culoarea laptisorului proaspat este alb-galbuie, uneori batand
usor in brun-galbui, mai ales cand albinele aduc in stup mari
cantitati de polen de la o anumita planta bogat polenifera.
In contact cu aerul si lumina culoarea laptisorului se schimba,
devine mai dens si se intareste, capatand un aspect sticlos si o
culoare de brun-inchis. Gustul laptisorului este acrisor, usor

astringent, cu un pH de 3,5-4,5 asemanator cu cel al sucului

gastric din stomacul omului.
Aceasta include, hidrati de carbon, proteine, vitamine B.
Ingredientele principale sunt:
10-23 de zahar%
60-70 de apa%
Proteine 9-18% si amino-acizi
4-8 grasime%
Tiamina, riboflavina, piridoxina, niacina, acid pantotenic,
biotina, acid folic, steroli, biopterin si neopterin, minerale si a
urmelor de elemente.
hidroxibenzoat ca un conservant natural
In amestec cu mierea el se urca la suprafata sub forma de spuma
datorita densitatii sale de 1/1. Se descompune repede si
absoarbe cu usurinta umiditatea din mediul inconjurator si se
rancezeste. In culturi de laborator cu bulion 10 % este bactericid.
In contact cu diferite metale, in special cu aluminiul, el le ataca,
dand produsi toxici si schimbandu-si el insusi o parte din
componentele sale. Pastrat la rece (2-4 grade C) isi mentine
calitatile timp de 7-8 luni, iar dupa 12-16 luni valorificarea lui
terapeutica devine nula. Cea mai buna pastrare se face prin
liofilizare imediat dupa recoltare.
In componenta laptisorului de matca intra un numar insemnat de
vitamine si aminoacizi si compusi inca neidentificati (in proportie

de 2,8%). Tehnica producerii laptisorului a fost initiata la noi in

tara in 1957. Operatia de producere a laptisorului de matca se va
porni numai atunci cand timpul s-a stabilizat bine si dupa ce
coloniile stimulate puternic in cursul primaverii au crescut cel putin
2 generatii de puiet numeros, coloniile alese fiind perfect
sanatoase, debarasate in prealabil de trantori.
Pentru ca laptisorul sa fie de buna calitate larvele trebuie sa fie
ferite de curenti puternici, lumina solara puternica, sau o
temperatura mai mica de 20 grade Celsius.
Dr. Masaki Kamakura de la Universitatea Toyama, Japonia, a
spus: Albinele creaz doua caste diferite de femele:- regina i
albinele lucratoare. Matca sau regina stupului se hraneste de-a
lungul intregii sale vieti cu laptisor de matca, pentru a avea o viata
lunga si calitati reproductive cu totul si cu totul deosebite. Astfel
spre deosebire de o albina lucratoare care traieste cel mult 40 de
zile, o matca atinge varsta de 5 ani. In ceea ce priveste
capacitatea de reproducere, aceasta este de-a dreptul uimitoare,
o matca depunand pana la 2000 de oua pe zi. Deasemenea ele
sunt cu aproximativ 42% mai mari si cu 60% mai grele de decat o
albina lucratoare.
Parafrazand faimoasa zicala omul nu se naste om, ci devine om
prin educaie, in cazul albinelor am putea afirma matca nu se
nate matc ci ea devine matca datorit laptisorului. Cand
albinele lucratoare se decid sa isi faca o noua matca, deoarece
cea veche este fie prea slabita sau a fost ucisa, ele aleg cateva
larve pe care le hranesc copios cu laptisor de matca in celule
construite special. Acest tip de hranire determina dezvoltarea

morfologiei tipice unei matci, inclusiv dezvoltarea ovarelor,

necesare procesului reproductiv. In primele trei zile de viata toate
larvele sunt hranite cu laptisor de matca, chair si cele de trantori
si albine lucratoare. Laptisorul de matca este produs de albinele
lucratoare intre cea de-a 6 i a 14 a zi de viata.
Laptisorul de matca contine acetilcolina care este necesara
pentru a transmite mesajele nervoase de la o celula la alta.
Datorita acestui compus, persoanele care cosnuma regulat
laptisor de matca sunt mult mai putin predispuse la maladia
Alzheimer. Mai conine globulina gama, care stimuleaza sistemul
imunitar si previne infectiile.
Laptisorul de matca este un puternic stimulator de celule stem,
lucru dovedit de longevitatea si capacitatea reproductiva a
matcilor. Matca este sursa vietii unui stup, fara ea familia de
albine se stinge treptat pana ce dispare cu totul. Intregul stup isi
are sursa in rezervorul de celule stem al matcii. Acest rezervor
are la baza laptisorul de matca, ce reprezinta sursa de hrana a
reginei pe parcursul intregii sale vieti.

Colectare Laptisor de matca

Colectarea de laptisor de matca in scopul consumului
propriu consta in razuirea cu o spatula a continutului
botcilor, dupa ce larvele au fost inlaturate.
Procesul de colectare a laptisorului de matca in scopuri
comerciale este insa unul foarte delicat si anevoios.
Laptisorul de matca se colecteaza din fiecare celula in care
se gasesc larve de matca, cand acestea au varsta de patru

zile. Se colecteaz din aceste celule, deoarece acestea sunt

sigurele in care se depoziteaza cantitati mari de laptisor de
matca. Chair daca toate larvele sunt hranite cu laptisor de
matca in primele trei zile de viata, nici un apicultor nu se va
chinui sa obtina laptisorul din acestea. Doar in celule unde
se afla larvele de regina se formeaz stocuri de laptisor. In
celelate celule nu se formeaza deoarece laptisorul este dat
direct larvelor care il consuma pe masura ce este produs.

Adiministrare laptisor de matca:

- pe cale bucala dimineata, n catitate de aproximativ 50 mg,
fie sub limba, fie diluat in putina apa sau miere (10 gr de
laptisor la 300 gr de miere)- pentru copii sub 10 ani doza se
reduce la jumatate; dupa inghitire este bine sa consumati cat
mai multe lichide
-laptisorul de matca se aplica si extern, el fiind prezent in
compozitia a numeroase creme si produse cosmetice
-cura cu laptisor de matca se efectueaza de doua ori pe an,
timp de 30 de zile;

Copii si consumul de laptisor de matca

Cura cu laptisor de matca a dat rezultate excelente in cazul
copiilor ce prezentau un sistem imunitar slabit. Rezultatele
au fost similare si in cazul copiilor ce prezentau tulburari de
dezvoltare datorate unei alimentatii necorespunzatoare.
Laptisorul de matca este un produs ideal pentru pacientii
aflati in convalescenta in urma unor boli grave, infectioase,
insotite de o temperatura ridicata. Deasemenea o cura cu
laptisor de matca stimuleaza procesul de crestere la copii,

fiind indicat in cazul copiilor nascuti prematuri, distrofici sau

hipoponderali.
Datorita proprietatilor sale cu totul si cu totul deosebite
laptisorul de matca este utilizat in tratarea afectiunilor
genetice mostenite. O combinatie de polen si laptisor de
matca, ajuta copiii nascuti cu astfel de afectiuni sa
recupereze mult din deficientele cu care se confrunta. Astfel,
se iau doze de 0,5-1 g/zi, timp de 2-3 luni, cu pauze de 3-4
saptamani. Pot fi consumate si doze mai mari, in functie de
varsta, greutatea copilului sau gradul deficientei.
Laptisorul de matca si afectiunile genital-mamare
In ciuda numeroaselor studii si analize care au dovedit
efectele terapeutice cu totul uimitoare ale laptisorului de
matca, inca exista numerosi cercetatori care pun sub semnul
intrebarii utilizarea acestui produs al stupului de catre
pacientele suferinde de cancer in sfera genital-mamara,
datorita prezentei estrogenului in compozitia sa. Laptisorul
de matca nu contine estrogeni activi ci precursori de
estrogeni. Corpul uman utilizeaza acesti precursori in functie
de nevoiel si carentele sale. Astfel, daca functie sexuala este
cea defictara, atunci precursorii sunt directionati pe aceasta
axa, cum este in cazul persoanelor ce se confrunta cu
probleme de infertilitate. In cazul unui organism ce se
confrunta cu o maladie precum cancerul, reproducerea nu
mai reprezinta o prioritate. Drept urmare, laptisorul de matca
este folosit pentru a regla sistemul imunitar. Persoanele care
sufera de cancer ar trebui sa consume laptisor de matca
crud, deoarece propietatile acestuia nu sunt alterate ca
urmare a procesului de prelucrare.

Atentie!!!! Contraindicatii laptisor de matca

Laptisorul de matca pur nu este indicat persoanelor care
sufera de alergii sau hipersensibilitate la produsele apicole,
femeilor gravide si mamelor care alapteaza. Persoanele care
sufera de crize de astm, intoleranta la laptisor de matca,
boala Addisondelir, agitatii psihice, manie sau cancer in faza
acuta, nu ar trebui sa consume acest produs apicol.
Pentru a preveni eventualele reactii alergice este bine sa
utilizati pentru inceput mici cantitati de laptisor de matca si
sa facei pauze dupa cure, de 1-2 luni, in functie de starea
specifica, individuala.
Cand consumati laptisor de mantca nu utilizati lingurite din
metal, deoarece in contact cu acesta laptisorul isi modifica
proprietatile. Cel mai bine este sa apelati la lingurite din
plastic sau din lemn.
Laptisorul de matca este un produs 100% natural si nu se
cunosc cazuri in care acesta sa fi intereferat cu alte
medicamente. Laptisorul de matca este lipsit de toxicitate.

Tratamente cu laptisor de matca

Dieta bazata exclusiv pe laptisor de matca este cea care
transforma larvele in matci, facandu-le mai mari si mai longevive
decat orice alta albina a stupului. Din aceasta cauza nu putin sunt
cei care considera laptisorul de matca un adevarat elixir al vietii si
al intineriri.

Sustinatorii consumului de laptisor de matca considera ca acesta

determina o crestere a vitalitatii si a energiei. Aceasta substanta
are proprietati antioxidante care determina incetinirea procesului
de imbatranire si tratarea diverselor boli precum artrita, scleroza
multipla, caderea parului, scaderea libidou-lui, osteoporoza, boli
ale inimii, nivel ridicat al colesterolului, etc.
Tratament de crestere a fertilitatii
Laptisorul de matca este utilizat si pentru cresterea fertilitatii la
femei. Un studiu realizat de ginecologul iugoslav, Bogdan
Tekavcic, a demonstrat ca femeile care au urmat un tratament pe
baza de laptisor de matca si polen, au reusit sa scape de
probleme legate de ciclul menstrual.
Un alt grup de femei care a urmat tratamentele deja cunoscute
pentru inlaturarea problemelor menstruale, nu a raportat nici o
ameliorare. Astfel s-a ajuns la concluzia ca laptisorul de matca
imbunatateste starea de sanatate a ovarelor, creste fertilitatea la
femei prin reducerea inflamatiilor, cresterea libido-ului si prin
mentinerea sanatatii organelor reproductive. Laptisorul de matca
ar trebui utilizat cu maxima atentie de persoanele alergice la
polen sau la intepatura de albine, deoarece poate cauza severe
reactii alergice.
Laptisorul de matca si menopauza
Cercetatorii de la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center sustin
ca laptisorul de matca are efecte asemanatoare estrogenului,
care este utilizat pentru a trata simptomele legate de instaurarea
menopauzei. Consumul de aceasta substanta compenseaza
pierderile de vitamine si minerale cauzte de instalarea
menopauzei, determinand o crestere a energiei si atenuand

senzatiile de caldura.
Laptisorul de matca poate fi gasit in comert in forma lichida,
tablete sau capsule.
Laptisorul de matca si anxietatea
Laptisorul de matca poate fi utilizat pentru a tratat depresiile
usoare si pentru a reduce anxietatea. Deasemena poate fi utilizat
pentru a calma o persoana.
Laptisorul de matca si tensiunea arteriala
Proprietatile antihipertensive ale acestu produs apicol fac ca
acesta sa fie ideal pentru tratarea tensiunii arteriale. Mai mult
consumul de laptisor de matca determina si o scadere a
colesterolului.
Bautura energizanta pe baza de laptisor de matca
Aceasta bautura este eficienta in cazul in care sunteti obosit,
stresat, lipsit de vlaga dar si in cazul in care sunteti in cautarea
unui remediu natural pentru a intari imunitatea organismului
dumneavoastra.
Ingrediente: Laptisor de mataca lichid, granule de polen, miere
poliflora, radacina de ghimbir, scortisoara, nucsoara, lamai si
limete proaspete, morcovi, portocale proaspete
Nu este necesar sa utilizati toate aceste ingrediente, puteti sa le
eliminati pe cele care nu corespund gusturilor dumneavoastra, cu
exceptia produselor apicole. In cazul in care va decideti sa utilizati
morcovi, ar fi bine sa ii fierbeti, deoarece, studiile efectuate de
nutritionisti au relevat ca nivelul de beta caroten al morcovilor,

creste ca urmare a procesului de fierbere. Modul de preparare nu

este unul dificil. Doar amestecati ingredientele si lasati 2 ore la
racit. Bautura trebuie tinuta in frigider, astfel laptisorul de matca isi
pierde proprietatile.

Crema de fata pe baza de laptisor de matca

Aveti nevoie de doar 25 de minute, pentru prepararea acestei
creme cu totul si cu totul deosebita!
Ingrediente: 80 grame ulei esential din diverse plante (jojoba,
susan, migdale, alune de padure, etc.), 40 grame ulei de nuca
de cocos sau unt de cacao, 35 grame de ceara de albine, 150
grame de apa purificata sau distilata, 2-3 lingurite de laptisor
de matca, 30 de picaturi de extract de samanta de grapefruit
(se gaseste la farmaciile naturiste).
Cu ajutorul unui cantar de bucatarie cantariti ceara de albine
si uleiul de nuca de cocos, astfel incat sa utilizati cantitatea
exacta. Amestecati uleiurile si ceara intr-o craticioara, apoi
topiti amestecul la foc mic. Aveti grija sa nu se prinda! Aveti
nevoie de aproximativ 10-15 minute pentru aceasta operatie.
Luati de pe aragaz ceara si uleiurile topite si adaugati apa
purificata. Mixati pana cand compus capata o consistenta
cremoasa.
Adaugati laptisorul de matca si extractul de samanta de
grapefruit. Crema se pastreaza in borcane cu capac. In cazul
in care observati aparitia mucegaiului, aruncati crema
ramasa. In cazul cosmeticelor facute in casa, curatenia este

esentiala pentru a impiedica dezvoltarea bacteriilor. Din

aceasta cauza este necesara utilizarea de apa distilata sau
purificata.
Laptisorul de matca si diabetul
Laptisorul de matca vindeca insulele lui Langerhans, adica celule
din pancreas raspunzatoare de eliminarea insulinei. Astfel este
tratata insasi cauza bolii producandu-se in acelasi timp si o
decongestionare la nivel fizic si psihic.
Tratament pentru ten pe baza de laptisor de matca
Incercati acest tratament timp de 30 de zile si veti vedea ca
rezultatul este unul de-a dreptul uimitor pentru tenul
dumneavoastra. Incepeti in prima zi un sfert de lingurita -laptisor
de matca, si cresteti cantitatea gradat pana ajungeti la treisferturi .
O persoana adulta cu o greutate cuprinsa intre 60-80 kilograme ar
trebui sa consume aproximativ 300-500 mg, maximum 600 mg
de laptisor de matca pe zi. In perioadele de efort intens
cantitatea de laptisor consumat se creste cu un sfert x 3 pe zi.
Laptisorul se administreaza in felul urmator: un sfert de lingurita
inaintea fiecarei mese sau treisferturi lingurita de laptisor de
matca inainte de micul dejun. Este indicat sa consumati laptisorul
de matca dimineata pe stomacul gol.

Miere
Mierea de albine
Mierea si polenul sunt esentiale pentru albine deoarece asigura
supravietuirea acestora.
Mierea se formeaza in interiorul asa numitului stomac al albinei ca urmare
a actiunii unei enzime specifice.
Pentru a produce un kilogram de miere, o albina trebuie sa execute 60000
zboruri.
Ar trebui sa tii cont de asta cand te gandesti sa mananci urmatoarea felie
de paine cu miere. Dar nu doar la asta ci si la faptul ca mierea este una
dintre cele mai fascinante surse de hrana. Pe langa zahar mierea contine si
proteine, vitamine, minerale, enzime acizi organici si un numar mare de
componenti antibiotici activi.
Din aceasta cauza mierea poate sa previna si sa vindece diverse boli.
Puteti citi mai multe despre acestea in capitolul intitulat mierea ca si
medicament.

Tipuri de miere
Cele mai variate tipuri de miere
Ar fi ciudat ca un adept al mierii sa nu cunoasca cel putin cateva
varietati de miere si sa le inteleaga proprietatile astfel incat sa fie
capabil sa le utilizeze in alimentatia sa. In cele ce urmeaza sunt

prezentate in ordinea popularitatii lor, diferite sortimente de miere

Riscuri pe care le implica consumul de miere
1. Conform tehnicilor Ayurveda, mierea genereaza caldura in
corp si din aceasta cauza este contraindicat consumul de
miere pe canicula.
2. Niciodata sa nu se consume miere incalzita deoarece
actioneaza asemenea unei otravi
3. Nu consumati niciodata mierea in cantitai egale cu diverse
grasimi si uleiuri
4. Mierea este periculoasa pentru sugari
5. Desi mierea are numeroase beneficii pentru sanatate este
recomandat ca femeile insarcinate si cele care alapteaza sa
consulte medicul curant inaite de a consuma acest produs
alimentar.
Miere de salcam, Miere de tei, Miere poliflora, Miere de
rapita, Miere de affine, Miere de mure,
Miere de floarea soarelui, Miere de mana ,Miere de
trifoi , Miere de papaie,.
Miere de dovleac, Miere de alfalfa, Miere de
portocale, Miere de eucalypt,
Miere de avocado >> Miere de coriandru >> Miere de

iarba neagra >> Miere de mar >>Miere de menta >> Miere

de salcie >> Miere de fenicul >> Miere de salvie >> Miere
de hrisca >> Miere de manuka >> Miere de rozmarin >>
Miere de lavanda >> Miere de castan >> Miere de rododendron

Miere de salcam
Mierea de salcam este obtinuta din florile de salcam si se
caracterizeaza prin faptul ca are o remarcabila puritate si
claritate.
Este una dintre cele mai cunoscute si dulci sortimente de miere
datorita
gustului
delicat
cu
tenta
florala.
Isi pastreaza starea lichida pentru o lunga perioada de timp
datorita
continutului
ridicat
de
fructoza.
Datorita continutului scazut de zahar, reprezinta cea mai buna
alegere
pentru
diabetici.
Bine cunoscuta datorita proprietatilor sale terapeutice, acest tip
de miere curata ficatul, regleaza tranzitul intenstinal si reprezinta
un antiinflamator pentru sistemul respirator. Acest tip de miere
este un excelent indulcitor, deoarece nu altereaza cu nimic gustul
sau aroma bauturii. Este extrem de delicioasa in ceai.
Deasemenea, copiilor le place acest tip de miere foarte mult.
Compozitia mierii de salcam
Mierea de salcam contine multe vitamine (mai ales B1, B2, B6 si
B12), fitohormoni, compusi aromatici, acizi organici, flavoane,

falvonoida, dextrina si diversi compusi ai azotului. In total in acet

tip de miere se regasesc un numar de aproximativ 435 substante.
Continutul de fructoza al mierii de slacam este cu 41,7% mai
ridicat decat al altor tipuri de miere. In comozitia sa mai intra si
zaharoza si maltoza intr-o proportie de 10%, la care se mai
adauga si glucoza in proportie de 34,7%.
Este un tip de miere monoflora, adica a fost culeasa in cea mai
mare parte de la o singur tip de planta- in acest caz: salcam
Mierea de salcam este varietatea de miere care se falsifica cel
mai usor. Zaharul dizolvat in apa se introduce in stupi si se obtine
o 'miere' greu de deosebit de cea naturala, fara ajutorul analizelor
de laborator. Un miros pronuntat de salcam nu este nicidecum un
semn al autenticitatii mierii, ci dinpotriva este semnul introducerii
in miere a unei infuzii de flori de salcam.
Mierea de salcam are o mare valoare energetica. Astfel 1 kg =
3000 kcal.
Mierea de salcam este utilizata in tratarea urmatoarelor afectiuni:
ulcer, insomnie, stres, astenie, nevroze, tuse, stimularea poftei de
mancare, probleme digestive, imbunatatirea activitatii inimii si a
ficatului, creste procentul de hemoglobine din sange. Mierea de
salcam este ideala in a trata tusea deoarece are un efect
antispetic. Din cauza ca are un continut scazut de acid, mierea de
salcam este utilizata si pentru a trata problemele digestive
datorate secretiei abundente de acid gastric. Datorita continutului
scazut de polen nu produce reactii alergice la fel de puternice

cum este in cazul mierii poliflore. Este un execelent tonic pentru

femei gravide, copii si persoane aflate in convalescenta.
Desi exista un numar foarte mare de sortimente de miere,
majoritatea consumatorilor prefera mierea de salcam. Acest lucru
se datoreaza faptului ca acest tip de miere nu cristalizeaza in
primul an si este usor de gasit. Totusi nu trebuie uitat ca
proprietatile sale nutritive si caracteristicile sale fizico-chimice
sunt inferioare altor tipuri de miere.
De obicei mierea de salcam este mai scumpa decat cea poliflora
deoarece se obtine mai greu si critalizeaza mult mai lent, abia
dupa 8-18 luni de la recol

Miere de tei
Mierea de tei este produsa de albine din nectarul florilor arborelui de tei,
numit stiintific Tilia.
Teiul are flori mici, glabene, parfumate adunate in mici ciorchini. Acest
copac se gaseste pe suprafete intinse in Danemarca, dar si in restul
Europei. Este plantat in gradini, parcuri, de-a lungul strazilor si al
bulevardelor.
Mierea de tei este atat de delicioasa incat va schimba complet parerea
celora care cred ca miere nu este altceva decat un amestec de zahar si
apa. Culoarea sa variaza de la galben deschis la portocaliu inchis. Are un
miros dulce-lemnos care poate fi recunoscut cu multa usurinta. Acest tip de
miere cristalizeaza foarte repede, mai ales intr-un mediu rece. Mierea de
tei este fluida, dar la inceputul toamnei capata un aspect vascos. In stare
cristalizata, are un aspect untos cu cristale mari si albe. Mierea de tei
cristalizata este mult mai dulce decat cea lichida. Aroma acetei varietati de

miere este atat de puternica incat trebuie amestecata cu alte tipuri de

miere, mai ales miere poliflora.
Mierea de tei este considerata ca fiind una dintre cele mai bune varietati de
miere. Este foarte bogata in vitamine, mai ales cele din complexul B, amino
acizi, polen si mana. Are un continut de polen foarte ridicat, din aceasta
cauza nefiind recomandata persoanelor ce prezinta alergie la polen.
Mierea de tei are proprietati antispetice si din aceasta cauza este utilizata
pentru a trata racelili, gripele, tusea si bronsita. Ea dizolva mucusul si
curata gatul. Deasemenea, acest tip de miere este recomandat
persoanelor ce sufera de stres si insomnie. Un pic de miere de tei, seara
inainte de culcare este mai buna decat orice somnifer. Proprietatile sale
anti-inflamatorii si anti-septice o fac ideal pentru a trata crampele si
problemele renale.
Are o valaore energetica de 3000 kcal la 1 kilogram.

Miere poliflora
Mierea poliflora este obtinut din nectarul mai multor tipuri de flori. Culoarea
si aroma sa variaza in functie de tipul de floare predominant.
Mierea poliflora este considerata de majoritatea specialistilor ca fiiind o
miere completa, utilizata in tratarea a numeroasa boli si afectiuni. In
compozitia sa intra vitamine din complexul B si C, enzime, acizi organici
(acid lactic, acid gluconic) i diverse saruri minerale (fier, fosfor, calciu,
potasiu). Este usor de asimilat datorita continutului sau de glucoza, sucroza
si fructoza.
Mierea poliflora are o valoare energetica de 3000 de kcal la 1 kilogram.
Chiar daca este cristalizata proprietatile ei vindecatoare nu se pierd.
Specialistii recomanda ca mierea sa fie consumata cu moderatie, doua-trei
lingurite amestecate cu lapte sau fructe, de doua-trei ori pe zi.

Acest tip de miere este recomandat pentru tratarea anorexiei, datorita

continutului sau bogat in fier. Mierea poliflora stimuleaza apatitul,
faciliteaza procesul digestiv, imbunatateste activitatea inimii si a ficatului i
determina o crestere a procentului de hemoglobina din sange. Este si un
execelent remediu pentru oboseala fizica i psihica. Cosumul regulat
previne probleme de crestere i demineralizarea oaselor.
De-a lungul timpul s-a impamantenit credinta ca mierea de salcam este
superioara celei poliflore. Drept urmare mierea poliflora se vinde la un pret
mult mai mic decat cea de salcam. Majoritatea apicultorilor si a
nutritionistilor sunt insa de o alta parere.
Tipurile monoflore de miere, fie ca e vorba de miere de salcam, tei,
zmeura, floarea-soarelui sau orice alt tip de planta, sunt inferioare mierii
poliflore. Aceasta este obtinuta din nectarul mai multor tipuri de flori si
contine toate minerale, vitaminele i substantele active prezente in plantele
respective. Prin consumarea de miere poliflora o persoan obine un plus de
vitamine i minerale transferate de albine de la planta la miere. Din aceasta
cauza, mierea poliflora este varietatea de miere cea mai indicata in a fi
utilizata in remediile naturiste.
Medicina populara, recomanda un amestec pe baza de miere si suc de
lamaie pentru tratarea bolilor de ficat. Reteta nu este una foarte complicata.
Astfel, aveti nevoie de cateva lamai, pe care sa le spalti bine si apoi sa le
stergeti. Lamaile se taie in cubulete mici, patrate, fara insa a decoji fructul.
Bucatelele de lamaie se pun intr-un borcan curat. Apoi se toarna deasupra
miere, pana ce bucatele sunt in totalitate acoperite. Dupa cateva ore sau
zile- in functie de temperatura camerei- se obine un suc. Cate o lingurita
din acest suc va fi consumat de trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte
de mesele principale.
Un alt remediu delicios pentru bolile de ficat, consta dintr-un amestec
de miere poliflora si grapefruit. Seara, se curata grapefruitul, se taie in
bucatele mici, patrate si se pune intr-un bol. Apoi se adauga doua lingurite
de miere lichida sau o lingurita de miere cristalizata. Totul se amesteca,
apoi se acopera bolul si se lasa asa pana a doua zi dimineata. Amestecul
poate fi consumat la micul dejun, adugnd astfel dietei dumneavoastra si

un plus de minerale si vitamine. Copiii vor adora sa incepa ziua cu acest

preparat dulce, parfumat si energizant.

Miere de rapita
Rapita este o planta oleaginoasa cu o arie larga de raspandire. Albinele
apreciaza aceasta planta, culegand mari cantitati de polen si nectar. De
obicei mierea de rapita se obtine in luna mai, daca insamantarea a fost
realizata in toamna anului precedent.
Mierea de rapita se cristalizeaza foarte repede datorita continutului mare
de apa (18% din componenta). Din aceasta cauza acest tip de miere se
poate cristaliza chiar in fagure si nu mai poate fi extrasa. Acest tip de miere
are o coloratie foarte slaba (sub 35mm pe scara Pfund).
Mirosul nu este unul foarte placut (are un usor iz de varza), in schimb
gustul este delicios, acest tip de miere nefiind unul foarte dulce.
Textura este una foarte fina. Are o aciditate slaba si un Ph ridicat.
Conductibilitatea slaba ne arata ca mierea de rapita nu este una foarte
bogata in substante minerale.
Glucoza domina asupra fructozei si astfel se explica rapiditatea cu care
acest tip de miere se cristalizeaza. Asadar, mierea de rapita se gaseste in
comert doar sub forma cristalizata, avand aspectul unei creme. Se dizolva
foarte greu in apa. Ca orice tip de miere are si proprietati curative, fiind
recomandabila mai ales in tratarea bolilor ce afecteaza rinichii. Uleiul de
rapita contine si Q3, care este extrem de necesar pentru oase.
Din aceasta cauza mierea de rapita este utilizata in tratamentul
osteoporozei. Ajuta si la refacerea si mentinerea elasticitatii peretilor
vasculari. Consumul de miere de rapita protejeaza ficatul, splina si
pancreasul de diverse boli.

Miere de floarea soarelui

Culoarea acestui tip de miere variaza de la auriu la galben mustar. Are un
gust fructat, unic. Se cristalizeaza foarte repede, formand o masa
compacta.
In sedimentul sau granulele de polen pot ajunge si pana la 100%. Se
cristalizeaza foarte repede, chiar in faguri si din acest motiv trebuie extrasa
extrem de repede.
Este utilizata in consumul casnic dar si pentru producerea de biscuiti si
nugat.

Miere de mana
Acest tip de miere se obtine din substantele secretate de diverse insecte
precum Hemiptera, care traiesc pe partile verzi ale unei plante sau din
secretiile provenite de la diverse parti verzi ale plantelor.
Mierea de mana are in compozitia sa inhibina (un bactericid extrem de
puternic), saruri minerale, calciu si magneziu.
Are o valoare terapeutica deosebita deoarece organismul uman asimileaza
mult mai bine calciu si magneziu pe cale naturale decat pe cale artificiala.
Mierea de mana poate fi de mai multe tipuri,in functie de arborele de la
care provine. Astfel ea poate fi de brad, de stejar, de molid, etc.
Secretia de mana depinde de mai multi factori: factori interni (factorii
genetici ai insectelor), factorii externi (conditii meteo, sol, altitudine), factori
biotici (pradatori, paraziti, daunatori). Mana este de fapt un produs indirect
care se obtine prin intermediul insectelor care se hranesc cu sucul plantelor
si apoi elimina zaharurile de care corpul lor nu are nevoie. Albinele culeg
aceste zaharuri.
Totusi aceasta este o munca extrem de dificila ca necesita un mare
consum de energie din partea albinei culegatoare. Din acest motiv albinele

culegatoare de mana se epuizeaza mult mai repede decat cele care culeg
nectar din flori. Mierea de mana nu este una deosebit de benefica pentru
albine, deoarece pe timp de iarna ea poate provoca intoxicatii albinelor.
Nici pe timp de vara nu este un tip de miere pe care albinele ar trebui sa il
consume, deoarece se pot intoxica, daca mana contine zaharuri
neasimilabile. Deobicei mierea de mana datorita compozitie sale poate
ramane ani de zile in stare lichida.
In anumite cazuri insa, devine atat de vascoasa incat nu poate fi extrasa
din faguri decat daca fagurii sunt topiti in cuptor deasupra unor gratare.
Mierea de mana este un laxativ foarte bun, are actiune antiseptica si
antiinflamatoare, putand fi utilizata si pentru tratatrea afectiunilor
respiratorii.

Curiozitati despre albine

Curiozitati albine
Stiati ca...........
1. Albinele produc propolis. Mai intai colecteaza rasina de la
diverse plante si copaci cu ajutorul maxilarului inferior, apoi
produc propolisul amestecand saliva lor cu rasina colectata.
Propolisul este transportat la stup in niste saculeti speciali care se
afla lacalizati pe picioarele lor.
2. Atunci cand albinele gasesc in stupul lor un soarece sau orice
alt intrus, murdarie pe care nu o pot transporta in afara stupului, il
imbalsameaza cu ajutorul unei substante numite propolis, pentru
a preveni producerea de bacterii si imbolnavirea albinelor din
stup; este greu de crezut dar propolisul este un material anti-

bacterian, adica distruge bacteriile?

3. Este nevoie de 2 milioane de flori pentru a produce un singur
borcan de miere?
4. O albina lucratoare produce in medie 1/12 lingurite de miere in
intreaga sa viata?
5. Albinele comunica intre ele cu ajutorul dansului, albinele putand
intelege miscarile chiar daca afara este intuneric bezna ?
6. O matca poate depune pana la 3000 de oua intr-o zi, adica
175-200 de oua intr-un singur an ?
7. Un singur stup poate adaposti pana la 80.000 de albine- o
matca, cateva sute de trantori iar restul este reprezentat de albine
lucratoare?
8. Cand Alexandru cel Mare a murit, corpul sau a fost dus inapoi
in Grecia intr-un sicriu de aur umplut cu miere?
9. Albinele au un fel de banda magnetica in jurul creierului care le
ajuta sa se ghideze atunci cand zboara?
10. Utilizarea mierii si a altor produse apicole in scopuri
terapeutice poarta numele de apiterapie?

Mierea ingrasa?
Intre mit si realitate: ingrasa consumul de miere?
Daca "binevoitorii" tin neaparat sa va sperie cu privire la multele calorii pe
care le are mierea, pur si simplu ingnora-tii. Mierea este un aliment extrem
de sanatos folosit pe scara larga in medicina Ayurveda si Siddha. Este un
adevarat sacrilegiu sa comparati mierea cu zaharul rafinat.
Este adevarat ca ambele produse sunt dulci dar asemanarile sa incheie
aici. Mierea nu ingrasa. De ce? Pentru ca este un produs 100% natural, pe
cand zaharul este un aliment procesat foarte bogat in carbohidrati.
Daca va uitati in orice tabel cu valorile calorice ale produselor alimentare
veti vedea ca o lingurita de miere are o valoare calorica de 22 kcal pe cand
o lingurita de zahar are o valoare de 16 kcal.
Asadar, nu ar fi logic sa afirmam ca mierea ingrasa mult mai mult decat
zaharul? Raspunsul este nu. Poate nu ati stiu dar un aliment nu ingrasa
doar in functie de caloriile sale. Un aliment ingrasa foarte mult daca este
procesat, nu daca este integral precum mierea.
Mierea in stare sa naturala este compusa din carbohidrati in forma de
fructoza, glucoza, anumite cantitati de sucroza si alte zaharuri. Dar acesti
carbohidrati sunt prezenti in combinatie cu diverse vitamine, aminoacizi,
minerale precum zincul, magneziu, cupru, calciu, fier, potasiu si phosphor.
Din aceasta cauza mierea este un produs integral pe cand zaharul rafinat
nu este altceva decat o sursa de carbohidrati in forma pura.
Datorita continutului nutritional si a compozitiei carbohidratiilor sai, mierea
se digera mult mai greu in stomac. Zaharurile din miere sunt eliberate mult
mai incet in sange decat cele din zaharul rafinat. Cercetarile realizate pana
acum au dovedit ca mierea nu ingrasa deloc. Au fost realizate studii pe
persoane care au consumat cate 5 lingurite de miere pe zi timp de o luna.
La sfarsitul lunii s-a constatat ca persoanele respective nu numai ca nu sau ingrasat dar au fost si mai sanatoase, avand un nivel al colesterolului
mult mai scazut. Mierea nu ingrasa deoarece la fel ca fructele este un
produs alimentar integral.
Calcularea caloriilor ar trebui facuta doar in cazul produselor alimentare

procesate dar nu si in cazul celor integrale.

Mutle religii ale lumii considera mierea ca fiind hrana zeilor.
In India antica mierea era utilizata in prepararea diverselor mancaruri dar si
ca produs cu puteri terapeutice. Studiile efectuate au demonstrat ca mierea
are puternice proprietati antioxidante care pot fi utilizate chiar si in
tratamentul cancerului.
Consumul de miere reduce foarte mult nivelul colesterolului din sange.
Vitaminele si minerale pe care le contine mierea fac din aceasta un aliment
indispensabil intr-o dieta sanatoasa. Mierea are proprietati antibacteriena si
din aceasta cauza poate fi utilizata cu succes in a trata racelile, gripa si
durerile de gat.
Asadar este mult mai sanatos sa utilizati mierea pe post de indulcitor. Multi
oameni au observat ca au inceput sa slabeasca in momentul in care au
inceput sa consume mierea in mod regulat. In concluzie mierea nu ingrasa
ci din contra ajuta la scaderea in greutate. Este optiunea "dulce" pe care ar
trebui sa o luati in considerare.

Alergia la albine
De ce inteapa albinele?
Albinele si viespii isi incep activitatea in primavara si cu aceasta numarul
de persoane intepate de ele creste. Ambele , albinele si viespii inteapa
doar pentru a -si apara stupul lor. Albinele inteapa numai atunci cand
acestea sunt intrerupte in timp ce zboara sau cand cineva culege o floare
pe care se afla o albina la cules de nectar sau polen. De obicei, albinele
sunt atrase de culori si mirosuri puternice. Ele devin agresive atunci cand
intra in contact cu mirosul de vopsele chimice, deoarece acestea nu pot sta
in acest miros.
Ele lasa intotdeauna acul in pielea victimei lor. Mai mult decat atat, veninul
de albine este toxic si ar putea declansa reactii alergice severe pe care

multi oameni o numesc alergie la albine, dar care, in fapt, este o reactie
neobisnuita la veninul de albine. Acest lucru permite oamenilor sa faca
diferenta intre intepatura de albina si o intepatura care apartine unui alt tip
de insecte. Viespii, de asemenea, sunt atrasi de suprafetele de apa si
culori sau mirosuri puternice. Viespii, nu lasa nici un semn al actiunii lor, ei
nu lasa nici un ac.
Reactia comuna la intepatura de albina
Majoritatea oamenilor au fost cel putin o data intepati de o albina sau o
viespe. Reactia comuna pentru zona intepata este ca se inroseste si se
umfla un pic. Umflatura, doare, dar trece intr- o perioad scurta de timp. In
cele mai multe cazuri, doar zona afectata doare. Celelalte parti ale corpului
nu simt efectul veninului de albine, cu exceptia cazului in care persoana
are o alergie la albine. In scopul de a usura durerea, trebuie sa se aplice o
compresa cu apa rece.
Pastrati in minte faptul ca diferite parti ale corpului au diferite niveluri de
sensibilitate. Astfel, nu se poate compara o intepatura la fata sau cap cu
una in picior. Fiti sigur ca v va durea capul mai mult. Ochii si zona gurii se
va umfla cu siguranta si vi se va schimba aspectul, chiar daca nu sunteti
alergic la veninul de albine. Intepaturile in globii oculari sunt extrem de
dureroase, de asemenea nasul si urechile sunt zone foarte sensibile.
Exista oameni care se lasa in mod deliberat intepati de albine, deoarece se
crede ca veninul de albine poate vindeca reumatismul si artrita.
Alergii la intepatura de albine
Reactiile sistemice sunt cauzate de o alergie la albine. Socurile anafilactice
sunt cauzate de hipersensibilitatea la veninul de albina. Aproximativ 0,4%
din populatia lumii prezinta o reactie alergica puternica la intepatura de
albina si veninul sau. Cei mai multi oameni dezvolta alergia inainte de
implinirea varstei de douazeci de ani. Reactiile la intepatura de albina sunt
foarte rapide (apar in primele 15 minute trecute de la momentul intepaturii)
si sunt extrem de puternice. Aceste simptome de alergie la albine includ:
prurit generalizat, respiratie suieratoare, greata ,eruptii cutanate, eritem,
angioedem, crampe abdominale si hipotensiune arteriala.

Persoanele care sufera de o alergie la intepatura de albina ar putea intra

intr-un soc anafilactic al carui rezultat poate fi fatal. Socul s-ar putea sa
apara in cateva minute. Persoana alergica ar putea muri din cauza
obstructiei cailor respiratorii superioare sau din cauza tensiunii arteriale
foarte scazute. Din fericire, aceste cazuri sunt foarte rare. Cu toate
acestea, sa se aiba in vedere faptul ca s-ar putea sa apara reactii alergice
la persoanele fara istorie anteriora,privind alergia.
Dupa o reactie severa sistemica la o intepatura de albina 50% din pacientii
vor dezvolta o reactie noua, in cazul in care sunt intepati din nou. Riscurile
sunt mai mari pentru persoanele in varsta si copii. Decesele cauzate de
alergia la intepatura de albine sunt mai frecvente in randul adultilor, desi
incidenta reactiilor sistemice este mai mare in randul adolescentilor. Motivul
este necunoscut.

Rinita alergica sau febra fanului

Febra fanului sau rinita alergica este o reactie alergica la diferite substante
prezente in mediul inconjurator. Este una dintre cele mai frecvente reactii
alergice si cele mai comune. Acest tip de alergie este de obicei mostenit de
la unul dintre parinti. Statisticile arata ca 50-90% dintre persoanele care
sufera de rinita alergica au o istorie de acest fel in cadrul familiei.
Ce cauzeaza rinita alergica?
Numarul unu in cauza febrei fanului este polenul existent in aer.
Organismul reactioneaza la proteinele existente in polen. Rinita alergica
este mai frecventa in zonele de campie. De obicei, se manifesta in timpul
primavarii si dispare in toamna anului. De obicei, debutul sau are loc dupa
varsta de trei ani si chiar mai tarziu in jurul varstei de 23-25 de ani, avand
tendinta sa dispara spre varsta de 35-40. Aproximativ 5% din populatia
lumii este alergica la polen, intr-un fel sau altul. Cu toate acestea, in situatia
rinitei alergice perene, simptomele pe tot parcursul anului sunt produse de
alergeni, cum ar fi praf, gandaci, mucegaiuri si animale de companie.

Tipul si cantitatea de polen pot varia foarte mult in functie de regiune si de

conditiile climatice. Identificarea tipului de polen permite medicilor sa puna
un diagnostic pentru a identifica alergenul. Diferitele tipuri de polen au o
alergenicitate diferita, aceasta depinde de prezenta anumitor substante,
cum ar fi proteine sau glicoproteine.
Prin luarea in considerare a datei aparitiei simptomului de febra fanului, se
poate identifica alergenul. In luna ianuarie alunele sunt numarul unu in
cauza rinitei alergice, in februarie, arinul, plopul, alunul si boabe de polen
sunt dusmanii persoanelor alergice, in luna martie rinita alergica este
cauzat de alun, plop, platan i arin, in aprilie de catre arin, mesteacan,
castan, stejar, chiparos, frasin, plop, salcie, ierburi, patlagina, ulm, liliac,
rapita si papadie,in mai febra fanului este cauzata de mesteacan, castan,
carpen, stejar, chiparos, salcie, ierburi, papadie, secara, orz, grau si ovaz,
in luna iunie de musetel, ierburi, rapita, papadie, secara, porumb, orz si
macrisul, in luna iulie de musetel, ierburi, secara, iarba, papadie orz, ovaz,
porumb si urzica, in luna august de ambrozie, ierburi, secara, urzica si
pelin, in luna septembrie de ambrozie, secara, iarba, papadie si porumb , in
octombrie de secara, porumb si iarba.
Simptomele rinitei alergice
Cele mai frecvente simptome de rinita alergica sunt stranutul, lacrimarea
abundenta si nas blocat. Simptome mai putin frecvente sunt secretia
nazala abundenta, pierdere a capacitatii de miros, dureri de cap, tuse
persistent si probleme respiratorii. Deoarece febra fanului este o boala
alergica este deseori asociata cu probleme de sanatate, cum ar fi astmul
sau eczemele.
Tratamente pentru rinita alergica
Medicamente anti-alergice sunt extrem de variate. Tratamentul ajuta la
prevenirea si eliminarea simptomelor. Cu toate acestea, medicul este
singura persoana calificata, care poate recomanda exact combinatia de
medicamente pentru a fi luata. Exista medicamente usoare, care pot fi
utilizate cu succes in tratamentul rinitei alergice usoare. Daca situatia se
agraveaza, este mai bine sa se consulte un medic alergolog, in scopul

obtinerii unui tratament adecvat. Exista teste care pot fi executate in scopul
de a dovedi sensibilitatea la polen.
Specialistii avertizeaza ca simptomele nu dispar, in momentul in care
tratamentul este inceput. Corticosteroizii nazali, de exemplu, au un efect
asupra alergiei dvs. numai dupa trei sau chiar sapte zile. In scopul de a
preveni un disconfort serios, pacientii sunt sfatuiti sa ia medicamente
corespunzatoare in saptamana anterioara aparitiei tipului de polen la care
sunteti alergic. Schemele de tratament variaza in functie de tabloul clinic si
de severitatea simptomelor. Imunoterapia specifica se face inainte de
sezonul alergic.
Exista mai multe masuri pe care o persoana alergica le poate lua, in scopul
de a evita o reactie alergica majora. Astfel, persoanele alergice trebuie sa
evite expunerea masiva la alergen si ar trebui sa ia medicamentele
prescrise. Este foarte dificil sa se evite boabele de polen, deoarece
acestea sunt prezente aproape peste tot. Persoanele care sufera de febra
fanului ar trebui sa evite plimbarile la pranz, ar trebui sa foloseasca ochelari
de soare si aerul conditionat trebuie sa fie prezent masinile si casele lor.
Fara medicatie corespunzatoare, febra fanului poate provoca somnolenta,
oboseala si nervozitate, toate acestea afecteaza munca la birou si
concentrarea la scoala. Aceasta situatie poate duce chiar la afectiuni
alergice grave, cum ar fi astm, eczeme, infectii ale sinusurilor, polipi nazali,
conjunctivita si infectii ale urechii.

Remedii de casa pentru rinita alergica

n scopul de a reduce disconfortul cauzat de febra fanului, se pot combina
medicamente prescrise de medicul alergolog cu remedii traditionale de
casa.
Un remediu foarte eficient pentru rinita alergica este ceaiul de plante.
Astfel, pentru pregatirea acestui ceai uimitor ai nevoie de 40 de grame de

ceai de musetel, 10 grame de frunze de salvie si 10 de grame de flori de

lavanda. In scopul obtinerii celor mai bune rezultate se amesteca o lingurita
din acest amestec de plante intr-o cana de apa fierbinte. Persoanele care
sufera de astm alergic ar trebui sa bea doua sau trei cani pe zi timp de cel
putin doua saptamani.
Febra fanului poate fi tratata cu ajutorul unui unguent de musetel. In scopul
de a pregati acest remediu acasa ai nevoie de: 2 picaturi de ulei de
trandafiri, 2 picaturi de ulei de musetel, 1 picatura de ulei de lavanda, 20 ml
de ulei de migdale, o jumatate de lingurita de ceara de albine, o lingur de
unt de Shea i o capsula de vitamina E. Se ia un recipient curat in care va
trebui sa se topeasca ceara de albine, unt de Shea si uleiul de migdale.
Dupa ce se raceste amestecul rezultat trebuie sa adaugati ulei esential si
vitamina E. Amestecul se pune in recipiente curate, foarte bine sigilat.
Unguentul trebuie sa fie aplicat pe piept, gat si nas.
Un alt remediu popular impotriva febrei fanului este nuca si de siropul de
ceapa rosie. Ingredientele necesare sunt: miezul de zece nuci si cinci cepe
medii rosii. Ele sunt puse intr-un recipient curat si se fierb intr-un litru de
apa, pana cand cantitatea de lichid se va injumatati. Dupa ce amestecul se
raceste in jos, trebuie sa adaugati miere florala si se toarna solutia
rezultata intr-o sticla curata. Siropul trebuie sa fie pastrat in frigider. In
scopul de a reduce simptomele de febra fanului persoana alergica trebuie
sa ia o lingurita de sirop de aceasta, dupa fiecare masa principala.
Se spune ca mierea este extrem de eficienta in tratamentul de rinita
alergica, deoarece granulele de polen existente in miere poate reduce
sensibilitatea organismului uman fata de polen. Includerea de miere in
dieta de zi cu zi poate reduce drastic simptome de rinita alergica. Asigurativa ca folositi miere locala, ecologica, in scopul obtinerii celor mai bune
rezultate.
Vitamina C este antihistaminic natural, care poate fi gasit in portocale,
lamai si grapefruit. Acestea sunt fructe citrice contin, de asemenea,
bioflavonoide, care au un foarte puternic efect anti-alergic. Combinatia de

vitamina C si bioflavonoide, au un foarte puternic efect anti-alergic. In

scopul de a reduce simptomele de febra fanului o persoana alergica ar
trebui sa ia in jur de 1000 mg de vitamina C pe zi.
Ardeiul iute contine un element activ cunoscut sub numele de capsicina.
Aceasta substanta are capacitatea de a deschide cavitatile nazale si a
reduce congestionarea cauzate de febra fanului. Prin urmare, este
recomandabil pentru persoanele alergice la polen sa includa ardei iute in
meniul lor de zi cu zi.
Carotenoizii sunt pigmenti naturali existenti in plante, care actioneaza ca
antioxidanti foarte puternici. Ei au capacitatea de a reduce inflamatia cailor
respiratorii si consolidarea sistemului imunitar. Carotenoidele pot fi gasite in
produsele alimentare, cum ar fi morcovi, caise, dovleac, cartofi dulci si
spanac.
Cercetarile efectuate in domeniu au demonstrat ca acupunctura poate fi
extrem de eficienta in tratamentul simptomelor febrei fanului. Persoanele
care sufera de rinita alergica ar trebui sa participe la cel puin sase sesiuni
de acupunctura inainte de debutul sezonului de alergie.
Desi neplacut, rinita alergica nu este o stare , fara cale de atac. Acesta nu
trebuie sa fie tratata cu superficialitate, deoarece aceasta poate duce la
probleme de sanatate mai grave. A-ti trai viata in teama constanta de
boabele de polen nu este ceea ce-ti doresti.