7.

AntrenamCUPRINS

1. Bazele generale ale teoriei si metodicii jocului de fotbal

2. Tendinte in jocul de fotbal actual
3. Rolul educativ al fotbalului
4. Codul de etica al juctorului si antrenorului
5. Continutul jocului de fotbal
6. Relatia joc si antrenament
entul in fotbal factorii antrenamentului (fizic,
tehnic, tactic, psihologic, teoretic)
8. Tehnica jocului de fotbal
9. Tactica jocului de fotbal
10. Pregatirea teoretic in jocul de fotbal
11. Pregatirea psihologica in jocul de fotbal
12. Incalzirea in jocul de fotbal
13. Sistemul de joc
14. Mijloace pentru invatarea si consolidarea tehnicii si
tacticii
jocului de fotbal
15. Jocul si antrenamentul portarului
16.
Procedee
si
elemente
tehnice
specifice
compartimenetelor
si posturilor din echipa
17. Momentele fixe ale jocului in atac si aparare
18. Aspecte manageriale privitor la fotbalul de baza
19. Elemente de biomecanica in jocul de fotbal

20. Relatia dintre conceptia de joc si nivelul echipelor

21. Selectia in jocul de fotbal

1. BAZELE GENERALE ALE TEORIEI SI METODICII

JOCULUI DE FOTBAL
Jocurile cu mingea au o varsta de aproape 5000 de ani. In China si
Japonia antica se practica sub denumirea de Tsu-Chu si respectiv
Kemari, unde participantii impingeau mingea cu piciorul in anumite tinte.
Cronologia, aparitia jocului in cetatile grecesti sub denumirea de
Episkiros s-a produs dupa anul 776 i.e.n. anul primelor Jocurilor
Olimpice.
Romanii au denumit acest joc Harpastum. In Italia de la Giovani de
Bardi a ramas o descriere din anul 1580 ajocului de calcio in care
marturiseste ca era un joc public intre doua echipe de tineri care mergeau
pe jos si fara arme straduindu-se din placere si onoare sa poarte in campul
advers un balon mijlociu umflat cu aer.
Prin evolutia formelor de joc organizat, care ii apartine aproape in
intregime, Anglia isi aroga cu mandrie titlul de patrie a fotbalului.
In anul 1934, regele Angliei Eduard al III-lea da un edict unde jocul cu
mingea a fost numit pentru prima oara Foot-ball, care inseamna footpicior si ball-minge.
Numai dupa 12 ani, adica in 1860, la Uppingham s-a elaborat primul
regulament care cuprinde 10 articole.
La data de 26 octombrie 1863 a fost creata prima federatie de fotbal
de pe glob, cea engleza The Football Association. Cu aceasta se
elaboreaza si primul regulament cu 13 articole ce va fi acceptat de toate
cluburile la data de 08.12.1863.
Primul club de fotbal, in sensul zilelor noastre, a luat fiinta in anul
1885 in orasul englez Shefield si s-a numit F.C. Shefield.

In anul 1871 a luat fiinta prima competitie de fotbal din lume Cupa
Angliei, iar la 30.11.1872 s-a disputat si primul meci intertari la Glasgow :
Scotia Anglia 0-0.
In anul 1885 se legalizeaza profesionismul in fotbal. Primul
campionat divizionar ia fiinta in Anglia in 1888, fiind castigat de echipa
Preston North End.
Data la care putem vorbi de fotbalul modern este 26 octombrie 1863,
cand se raspandeste in Europa, iar in 1896 avea 5 federatii nationale.
La 06.12.1882 la Manchester se creeaza International Football
Association Board, iar in 1913 este conceputa si FIFA din care mai fac
parte reprezentantii federatiilor din Anglia, Scotia, Irlanda de Nord si Tara
Galilor.
Dupa 1863, data la care a aparut primul regulament, regulile jocului
au suferit o serie de modificari pana la forma lor de astazi.
Incepand cu JO din 1908 (organizate si castigate de Anglia), si cu
exceptia JO de la Los Angeles din 1932, fotbalul a fost prezent in programul
olimpiadelor. Cea mai importanta competitie de fotbal ramane Campionatul
Mondial discutat si aprobat la Congresul FIFA de la Amsterdam din anul
1928, care se disputa o data la 4 ani. Initiativa apartine francezilor Jules
Rimet si H. Delamay. Cupa Jules Rimet, care simbolizeaza Victoria
inaripata, greutatea ei inclusiv soclul de marmura fiind de aproape 4 kg.
Obiectul de arta propriu-zis a fost executat din aur de 18 karate de catre
francezul Abel Lafleur.
In Europa, sub egida Uniunii Europene de Fotbal Asociatie (infiintata
la 02.03.1954) se organizeaza competitii la nivel de echipe reprezentative
deseniori, tineret si juniori, de asemenea la nivel de club (C.C.E., C.C. si
U.E.F.A.).
Romania a castigat cu reprezentativa de juniori editiile 1955 si 1956
Turneul U.E.F.A. 1962 a fost organizat in tara noastra. Romania a participat
la turneele finale ale Campionatului Mondial din 1930, 1934, 1970, 1990,
1994.
In tara noastra mingea de fotbal si-a facut aparitia simultan la
Bucuresti si Arad in vara anului 1899, prin intermediul studentilor ce studiau
in Elvetia si Viena. Primul meci de fotbal s-a disputat in anul 1902 intre
doua echipe alcatuite numai din straini. In anul 1905 ia fiinta prima asociatie
de fotbal F.C. Olimpia, in anul 1909 C.A. Colentina si F.C. United
Ploiesti. Cu aceste trei echipe ia nastere primul campionat in anul 1909, fiind
castigat de F.C. Olimpia Bucuresti. Selectionata acestor trei echipe joaca la
26 octombrie 1909 cu Sporting Club Universitar Cluj, scor 4-5.
In anul 1913 ia fiinta F.C. Coltea, in 1914 Teiul si in 1915

Venus. Pana la 1 decembrie 1912 fotbalul a fost condus de Asociatia

Sporturilor Atletice. Intre anii 1912-1930 conducerea fotbalului a fost
asumata de Comisia Centrala de Fotbal din cadrul Federatiei Societatilor
Sportive din Romania, cu exceptia unor perioade cand se infiintasera unele
federatii regionale ca : Federatia Bucovineana aCluburilor de Fotbal
07.01.1920, Federatia Sportiva Romana din Ardeal 13.10.1919. De la
16.02.1930 fotbalul romanesc a fost dirijat de Federatia Romana de Fotbal.
Cu ocazia fuzionarii cluburilor Triumf si Romcomit se formeaza
F.C. Juventus. In anul 1922 echipa reprezentativa a tarii noastre invinge la
Belgrad pe Jugoslavia cu 2-1.
Prima echipa romaneasca trecuta la profesionism a fost Ripensia
Timisoara in anul 1932, iar in anul 1934 se instituie cea de-a doua
importanta competitie si cu traditie Cupa Romaniei. Astfel fotbalul
national ia amploare inregistrand un numar tot mai mare de precticanti si de
echipe, ajungandu-se pana in zilele noastre.
In octombrie 1909 se infiinteaza ASAR (Asociatiunea Societatilor
Atletice din Romania) din cele trei cluburi existente pana atunci : Colentina
CA si Olimpia SC, ambele din Bucuresti, United FC din Ploiesti, cu
practicanti in majoritate straini.
In decembrie 1909-ianuarie 1910 se desfasoara prima competitie
fotbalistica interne, Cupa ASAR, asimilata primului campionat national. An
de an numarulechipelor creste, iar in componenta lor figureaza din ce in ce
mai multi romani.
In Romania Mica dinaintea primului razboi mondial se disputa o serie
de competitii sub forma de cupa, ai caror castigatori vor fi considerati
campionii Romaniei. Ulterior organul de conducere al activitatii fotbalistice
devine Comisiunea de Football Asociatie din cadrul UFSR (Uniunea
Federatiilor Sportive din Romania), care a luat fiinta la 1 decembrie 1912.
Dupa razboi, odata cu formarea Romaniei Mari, incepand cu editai 19211922, se disputa campionatul national cu participarea echipelor din toate
provinciile tarii. Inca nu avem un campionat dupa un sistem divizionar, el
disputandu-se pe regiuni (mai tarziu ligi) si apoi in sistem eliminatoriu intre
invingatoare.
Echipa nationala a Romaniei isi incepe activitatea prin meciul de la8
iunie 1922 de la Belgrad, contra Jugoslaviei, scorul fiindu-ne favorabil cu 21. Acetse prime doua goluri istorice au fost inscrise in ordine de Ronnay si
Guga. La 16 februarie 1930 se infiinteaza Federatia Romana de Fotbal
Asociatie, organism indeependent cu autoritate juridica, acesta hotarand
participarea Romaniei la Campionatul Mondial din Uruguay nin luna iulie a
aceluiasi an. FRFA este admisa provizoriu In FIFA, iar la Congresul de la

Budapesta din 1931 este admisa cu titlu definitiv.

Primul presedinte al FRFA este avocatul Aurel Leucutia.
Incepand cu editia 1932-1933 in Romania functioneaza sistemul
divizionar, cu un campionat unitar al primei divizii (initial doua divizii).
Disputarea Cupei Romaniei incepe in sezonul 1933-1934.
Federatia Romana de Fotbal este membra fondatoare a UEFA in 1954.
Din august1990 FRF a devenit organ independent de conducere al
miscarii fotbalistice din Romania, primul presedinte ales sub aceste auspicii
fiind fostul jucator international si absolvent al Academiei de Studii
Economice, Mircea Sandu.
Date statistice ale FRF
Numar cluburi afiliate : 2831.
Numar de echipe inregistrate : 4319.
Numar de jucatori inregistrati : 108.886 din care seniori : 55.584.
juniori si copii : 47.972.
futsal : 5.198.
femei : 132.
Antrenori cu norma intreaga : 1.228.
Arbitri : 4.597 (din care 86 femei).
Competitii tutelate de Federatia Romana de Fotbal :
Liga I 18 echipe (in organizarea Ligii Profesioniste de Fotbal)
Liga a II-a 2 serii x 18 echipe
Liga a III-a 6 serii x 18 echipe
Campionatele judetene si municipale (orasenesti) se afla in organizarea
Asociatiilor Judetene de Fotbal (si a municipiului Bucuresti).
Juniori :
1 campionatul juniorilor A (sub 18 ani), 8 serii
2 campionatul juniorilor A1 (sub 17 ani) in organizarea A.J.F.-urilor, iar
faza finala pe tara este organizata de FRF
3 campionatul juniorilor B (sub 16 ani), 8 serii
4 campionatul juniorilor B1 (sub15 ani) in organizarea A.J.F.-urilor, iar
faza finala pe tara este organizata de FRF
5 campionatul juniorilor C (sub 14 ani) in organizarea A.J.F.-urilor. La
acest nivel de varsta se disputa si campionatul A.J.F.-urilor la care
participa si selectionate pe judet
6 campionatul juniorilor D (sub 13 ani) in organizarea A.J.F.-urilor. La
acest nivel de varsta se disputa si campionatul A.J.F.-urilor la care

participa si selectionate pe judet

7 Memorialul Gheorghe Ola competitie anuala de sala pentru copii
sub 11 ani si sub 12 ani.
2. TENDINTE IN FOTBALUL ACTUAL
2.1 Perfectionarea tranzitiei
Acest termen pompos se refera la timpul pe care o echipa il petrece de
la pierderea mingii pana la recuperarea ei. Cu cat acesta este mai scurt, cu
atat sansele de reusita sunt mai mari. Aici se desfasoara 80 % din munca
unui antrenor. Emeric Ienei folosea o fraza care are valabilitate si azi :
apararea se pregateste din momentul in care ataci si invers. Murinho o si
explica : Energia care se consuma in fotbalul actual este enorma si in mare
masura aceeasi la echipele importante. Pentru a ti-o gestiona, trebuie sa o
consumi cu cap, deoarece cine va scoate maxim de profit va castiga.
Tranzitia, atat cea pozitiva (trecerea de la aparare la atac), cat si cea negativa
depinde de pozitia fiecarui jucator pe teren. De aceea marile echipe ajung
din trei pase la poarta adversa, si de fiecare data au superioritate numerica in
defensiva. Pentru aceasta insa automatismele trebuie capatate la
antrenamente. Exemplu : daca Steaua a ajuns in semifinalele Cupei UEFA in
2006 este si pentru faptul ca pregatirea la antrenamente a vizat continuarea
muncii de organizare a tranzitiei inceputa acum 2 ani de Zenga.
Marile cluburi au mers pe aceasta linie cape o cale ferata. Daca
formatii ca Barcelona, Lyon sau Milan au continuat o opera inceputa mai
devreme, Chelsea, de pilda, a urmat imediat trendul dispunand mijlocasii
mult mai ofensiv, cu Makelele singurul inchizator, in vreme ce Lampard si
Essien au fost distribuiti pe benzi, iar Ballack in spatele varfurilor.Capello
are probleme la Real tocmai pentru ca pare ramas in vechiul sistem cu doi
inchizatori. Exemplu : Dinamo a inregistrat progresele actuale folosind doar
un inchizator Margaritescu asezand in fata lui mai mereu jucatori cu o
buna calitate tehnica.
2.2 Tehnica si viteza
Marcello Lippi ne propune un joc : Faceti un montaj de o ora cu faze
de la Campionatul Mondial din 1970 si pana in 2007. Veti avea impresia ca
aparatul are o defectiune tehnica si ca spre final a luat-o repede inainte. El a
explicat ca, cuvantul cheie este tehnica in regim de viteza. poti fi iute, dar
daca pierzi timp pana potolesti mingea, tot ce ai castigat prin viteza pierzi
prin tehnica. Exemplu : aceste sfaturi se regasesc in practica in jocul

Sevillei, care a fost declarata echipa anului 2006, iar ca jucatori se detaseaza
Daniel Alves. Din achizitiile marilor cluburi numele francezului Ribery este
foarte vehiculat. Tehnic si iute.
8 pasele la intalnire, printre 2-3 jucatori adversi sau din pozitii
neasteptate de aparatori (surpriza);
9 eliminarea prelaurilor;
10 pendularea la finalizare este scurta sicu forta;
11 mingea ajungand de cele mai multe ori intr-o zona a portii planificata
de jucatorul care finalizeaza;
12 concentrarea este maxima (in spiritul de luptator-bataios).
2.3 Jocul pe aripi
Arsene Wenger : Fotbalul s-a strans in centru. De aceea cine il va
scoate mai repede la margine va castiga. Gerard Houlier de la Lyon vinde
jucatori de centrul terenului pe sume imense (Essien, Diarra) si cauta prin
toata lumea aripi. Exemplu : Chelsea a suferit pentru ca in atac nu mai
apareau Robben langa Drogba, plus accidentarile lui Terry si Cech. Exemplu
: la Rapid jocul merge cand joaca Badoi si Caramian, iar la Dinamo Claudiu
Niculescu s-a opus plecarii lui Catalin Munteanu (cu Pulhac) la Rapid, dorit
de Ganea.
2.4 Exploatarea fazelor fixe
Acestea au devenit un refugiu castigator pe terenul de joc.Fata de
editia 2004-2005, in 2006 s-au inscris cu 43 de goluri mai putin din fazele de
joc clasice, indiferent ca a fost atac pozitional sau contraatac. O seceta care
se extinde. Johan Cruyff arata ca Materialele care ofera viteza-minge, ghete
si tehnologia pregatirii acestor momenete ale jocului -cornere, auturi, lovituri
libere, penalty -au influentat deseori in ultimul timp rezultatele meciurilor.
28 % din golurile marcate anul trecut in liga au fost din faze fixe, cu 3
% mai mult fata de sezonul trecut, 50 % din golurile marcate de Steaua in
Liga au fost din faze fixe si 36 % din golurile lui Claudiu Niculescu au venit
din fazele fixe.
2.5 Schimbarile la nivelul cluburilor
Andy Roxburgh : In principiu schimbarile la nivelul cluburilor
trebuiesc facute putin si des. Si cel mai important, de fiecare data inaintea
celuilalt:.Daca in moda trendul se stabileste la Milano, in fotbal el are punct
de plecare Champions League, care a intrecut in valoare un Campionat
Mondial. Occidentalii le fac vara, iar la noi esticii iarna este anotimpul

schimbarilor.
2.6 Perfectionarea legaturilor intre compartimente
Jucatorii joaca unitar, in baza unei lectii tactice perfecte printr-o
strategie a jocului de eficienta-conceptie de joc. Privind atacul, majoritatea
echipelor joaca cu 2 atacanti sau un varf impins si unul sau doi , de regula cu
intrari din lateral.
2.7 A crescut importanta jocului fara minge
2.8 Echipele de top solicita cat mai multi jucatori valorosi
Majoritatea cluburilor cauta individualitati (polivalenti), care sa
decida de cele mai multe ori soarta unei partide, si de aici a unei competitii.
Atacantii au un loc aparte privind aceasta viziune prin importanta postului,
de a finaliza.Nu demult se spunea ca o echipa trebuie sa detina macar axul
echipei (P + F + M + A); in jocul actual se joaca mai mult pe partile laterale ,
adaugandu-se inca doi jucatori (ML). Daca in trecutul apropiat se cerea doar
axul central, astazi au mai aparut doi jucatori laterali, ceea ce solicita
cresterea numarului de jucatori importanti, peste jumatatea lui 11, sau toti
11 in cazurile ideale, vezi spre exemplu echipa galacticilor.
3. ROLUL EDUCATIV AL FOTBALULUI
In societatea moderna de astzai, ca parte integranta a educatiei
multilaterale, are sarcina de a pregati tineretul multilateral, sanatos, capabil
sa participe activ la viata societatii.
Fotbalul, ca mijloc al educatiei fizice, contribuie la educarea
tineretului, la atragerea lui in practicarea sportului, dezvoltand si amplificand
o serie de trasaturi proprii vietii omului contemporan, cum ar fi initiativa,
creativitatea, practicarea lui dand frau liber inventivitatii si independentei in
actiuni.
In ansamblul miscarilor sportive practicarea sistematica a exercitiilor
fizice si a sporturilor contribuie la fortificarea organismului, dezvolta
capacitatile fizice si marile functiuni, si constituie un mod util si placut de
petrecere a timpului liber.
Scoala constituie principalul factor in procesul de formare a unui
tineret sanatos, capabil sa indeplineasca in conditii bune indatoririle ce revin
cetatenilor patriei.
Ca obiective ale practicarii educatiei fizice in scoala amintim :
13 intarirea sanatatii si sporirea capacitatii de munca intelectuala si
fizica;

14 cresterea normala a organismului, dezvoltarea fizica armonioasa;

15 perfectionarea calitatilor motrice de baza, dotarea cu deprinderi

motrice variate utile in viata si activitatea sociala;

16 cunoasterea unor ramuri de sport si formarea deprinderilor de a le
practica independent;
17 sa contribuie la formarea trasaturilor pozitive de caracter, sa
perfectioneze deprinderea de munca fizica, dezvoltand capacitatea de
adaptare la cerintele muncii sociale, sa formeze deprinderi igienice de
organizare si autoconducere.
Structura jocului determina dezvoltarea complexa a cunostintelor,
priceperilor si deprinderilor motrice de baza si specifice, a calitatilor, a
capacitatii de cunostere, imaginatie, gandire, dezvoltare a trasaturilor de
vointa si caracter, darzenie, curaj, respectul fata de adversari. Tuturor
jucatorilor li se cere tot mai mult pe langa o dezvoltare morfofunctionala
si un echilibru neuromuscular si neuropsihic cat mai dezvoltat.
Angajamentul total si marea mobilitate a jucatorilor determina reducerea
spatiilor de joc mai ales in zonele I si IV ale terenului.
Calitatea bazei de masa a fotbalului de performanta in tara noastra
este determinata de mai multi factori :
18 organizarea, conducerea si stimularea activitatii cu copii asigurata de
cadre de specialitate;
19 pregatirea profesionala superioara continua, precum si alegrea celor
mai corespunzatori antrenori;
20 selectia la un inalt nivel de obiectivitate;
21 asgurarea tehnic-materiala corespunzatoare.
4. CODUL DE ETICA AL JUCATORULUI SI ANTRENORULUI
Sa joci ca sa castigi;
Sa joci in mod sportiv;
Sa respecti adversarii, coechipierii, arbitri si spectatorii;
Sa accepti cu demnitate infrangerea;
Sa promovezi interesele fotbalului;
Sa respingi coruptia, drogul, rasismul, violenta si alte pericole pentru
sportul nostru;
28 Sa-i ajuti pe ceilalti ca sa reziste tentativelor de coruptie;
29 Sa denunti persoanele care incearca sa aduca prejudicii sportului
nostru;
30 Sa onorezi persoanele care para reputatia fotbalului.
22
23
24
25
26
27

5. CONTINUTUL JOCULUI DE FOTBAL

Pentru realizarea telului suprem in fotbal, inscrierea golului, jucatorii

folosesc mijloace specifice de atac, iar pentru a impiedica adversarul sa
marcheze apeleaza la mijloace specifice de aparare.
Jocul se compune din actiuni intreprinse de jucatori in diferite faze ale
atacului sau al apararii, aplicate in lupta cu adversarii in limitele
regulamentului de joc. Sub aspectul jocului de atac deosebim actiuni cu
mingea si actiuni fara minge, iar in aparare deosebim actiuni de recuperare a
mingii si de organizare a apararii.
A. Elemente constitutive ale jocului in atac
Actiunea jucatorului cu mingea reprezinta folosirea rationala introfaza de atac a celui mai indicat complex de procedee tehnico-tactice in
scopul realizarii unei sarcini partiale ale jocului.
O actiune de atac oricat de simpla ar implica :
- un complex de procedee tehnice inlantuite;
- o deplasare efectuata in functie de locul unde va intra in posesia mingii, de
pozitia adversarului;
- un efort fizic;
- un efort psihic;
- oboseala si incordarea, starea morala.
In atac jocul se compune din actiuni corespunzatoare celor doua faze :
pregatirea si finalizarea.
a) Actiunile pregatitoare de atac au ca scop pregatirea atacului final si
participa toti componentii echipei prin colaborare si sprijin reciproc. Pentru a
se ajunge la finalizare trebuie sa se respecte urmatoarele conditii :
- echipa sa avanseze cat mai rapid in terenul advers, apropiindu-se de poarta;
- sa depaseasca unul sau mai multi adversari, pe o portiune limitata a
terenului;
- sa creeze partenerului caruia i se transmite mingea situatii favorabile de a
continua actiunea de pregatire a atacului;
Sensul si directia actiunilor de atac depind de locul in care se initiaza.
In alcatuirea actiunilor pregatitoare de atac intra :
- diferite deplasari efectuate inainte, in timpul si dupa manevrarea mingii;
- procedee tehnice simple (lovituri);
- procedee tehnice inalantuite.
b) Actiunile de finalizare exprima marcarea punctelor prin lovitura la poarta.
Lovitura finala este urmarea unei actiuni initiate, continuate si terminate de
la un singur jucator, sau rezulta din conlucrarea mai multor coechipieri.
Actiunile individuale de finalizare se compun din procedee tactice inlantuite

si procedee tehnice simple.

c) Actiunile de atac la momentele fixe ale jocului
Aici efortul fizic se reduce la executarea loviturii, iar opozitia adversarului
in prima faza este inexistenta, acesta fiind obligat sa se plaseze la 9,15m.
d) Actiunile de joc fara minge se compun din deplasari ale jucatorilor pe
teren in ritmuri diferite. Comportamentul jucatorului fara minge se compune
din :
- alergari pe distante diferite;
- aleragari cu plecari bruste;
- alergari cu schimbari de directie;
- deplasari pentru mentinerea legaturii dintre compartimente.
In cadrul acestor actiuni lipseste pozitia de pornire si alergarile se fac
in ritmuri diferite, de aceea in jocul de fotbal nu se mentine un ritm uniform
de alergare.
B. Elemente constitutive ale jocului in aparare
a) Prin actiunile de organizare se urmareste impiedicarea adversarului de a
se apropia de poarta, destramarea atacului organizat si in ultima faza
impiedicarealoviturii finale la poarta. Aici se folosesc :
- tatonarile
- alergarile rapide pe diferite distante
- replierea
- dublajul
- marcajul
b) Prin actiunile de recuperare se urmareste reintrarea in posesia mingii,
recuperarea realizandu-se prin actiuni de deposedare directa sau prin
interceptie. Jucatorii echipei in aparare trebuie sa fie gata de a efectua in
orice moment miscari spontane incomportamentul lor.
c) Actiunile de aparare la momentele fixe se desfasoara in functie de locul
unde se executa lovitura. In primul caz se urmareste punerea adversarului in
imposibilitatea de a combina si de a se apropiade poarta, iar in al doilea caz
seincearca evitarea inscrierii golului.
C. Elemente constitutive ale jocului portarului
Jocul portarului se compune din actiuni tehnico-tactice specifice
desfasurate in regimul anumitor calitati motrice. Sarcinile portarului constau
in apararea directa a portii, in impiedicarea adversarului de a introduce
mingea in poarta si de a initia actiuni pregatitoare de atac.
Actiunile de aparare desfasurate de portar constau in :

- deplasari si miscari pe linia portii sau in afara ei pentru a intercepta

mingea;
- procedee tehnice specifice (prinderea mingii, devierea, boxarea,
respingerea, plonjonul).
Actiunile de atac ale portarului sunt alcatuite din procedee de lovire a
mingii cu piciorul, de aruncare cu mana, toate favorizand actiunile
pregatitoare ale atacului. Portarul actioneaza de multe ori si in afara
suprafetei de pedeapsa. De aceea, in pregatirea sa, treuie sa se introduca si
procedee principale de lovire, conducere si preluare specifice jucatorilorde
camp.
6. RELATIA JOC ANTRENAMENT
Atunci cand este vorba despre fotbal, ceea ce primeaza este jocul si
antrenamentul. In general oamenii sunt dispusi sa discute mai mult despre
arbitraj sau probleme organizatorice.
Pentru ca jucatorii sa practice mai bine fotbalul va trebui sa stii ce sa
le ceri, pentru ca ei sa stie ce sa ofere. Ca atare, specialistul, antrenorul,
trebuie sa arate jucatorilor ce inseamna un joc de fotbal in adevaratul sens al
cuvantului, pentru ca ei sa-si autopropuna un obiectiv la care sa tinda, sa-l
atinga si care sa-i stimuleze in decursul pregatirilor si mai apoi in timpul
disputelor din campionat. Analizand cateva competitii mai importante, si de
ce nu, chiar la nivel mondial, putem desprinde aspecte importante ca teme de
meditatie in antrenamente, cum ar fi :
31 existenta unor jucatori de valoare, care nu se pot integra sau adapta in
noile echipe la care sunt transferati, fie din cauza lor, adica stilul lor
prorpiu de joc nu este asimilat de stilul de joc al echipei din care face
parte sau echipa nu-l asimileaza. In concluzie, este vorba de o
neadaptare provocata de ambele parti.
32 Existenta unor momente de ratacire din partea jucatorului , de
indisciplina sau abatere de la regulament.
33 viteza de manevrare a mingii, fie sub forma de pasa, fie sub forma de
dribling, sau conducere a mingii pe anumite spatii, cu precadere la
marginea terenului;
34 precizia cu care mingea este transmisa la coechipier si de aici mai
departe, asigurand continuitatea actiunilor tehnico-tactice direct spre
poarta adversa;
35 tempo sustinut.
Sunt momente, si chiar perioade scurte, cand sa jucat din reflex, pe baza
unor automatisme, care inglobeaza o mare cantitate de repetari in diferite
conditii de instruire specifica. Toate acestea au fost posibile pentru ca

jucatorii si-au insusit intuitia jocului, si pentru ca ei cunosc terenul,

distantele convenabile si le raporteaza la forta de lvoire a mingii, fara a
omite prezenta adversarului sau plasamentul partenerului. Pasa executat cu
precizie si sub diferite forme stala baza calitatii actiunilor tehnico-tactice,
adica la nivelul valoric.De aici apare circulatia mingii, circulatia jucatorilor,
dinamismul, tempoul si maiestria jucatorilor, care dau valoare disputei. In
fotbal este nevoie de o anumita pregatire a actiunilor de joc si, ca atare,
strategia reclama pregatirea actiunilor gandite la mijlocul terenului pentru
declansarea actiunilor de atac cu finalizare. De fapt in fotbalul actual nu te
mai poti prezenta in zona de finalizare cu actiuni nepregatite sau la
intamplare excluzand hazardul sau intamplarea. In zona portii, a careului de
16m, are loc o adevarata lupta, cu dueluri fie la nivelul solului, fie aeriene,
care ignora atat timpul cat si spatiul. In aceste situatii ata spatiile de joc, cat
si suprafetele, nu mai exista, dispare cateodata chiar si timpul de joc,
finalizandu-se uneori chiar in lipsa de spatiu si timp. Jucatorii zilelor naostre
ar trebui sa se obisnuiasca sa joace tot mai mult in aceste conditii. Un alt
aspect de joc il reprezinta directionarea centrarilor catre partea opusa peste
aparatoriiaflati in careu, in asa fel incat sa-i avantajeze pe atacanti. In
fotbalul actual jocul nervilor isi spune cuvantul odata cu fluierul arbitrului,
iar portarii au capatat rolul cel mai important ca si starea psihica si
raspunderea personala. A inceput, daca se poate spune asa, o selectie in
randul jucatorilor si al antrenorilor, oameni tari si oameni slabi, combativi
sau panicari. Specialistii incearca mereu sa interpreteze cat mai eficient
relatia joc antrenament, raspunzand la unele intrebari de genul : ce
inseamna performanta, capacitatea de efort, miza unei partide, importanta
regulamentului de joc si consecintele unor decizii, decizia, echipa si spiritul
de grup, adaptarea si neadaptarea la cerintele momentului, starea psihica,
etc. Aceste aspecte sunt trecute prin filtrul antrenamentului pentru a se
asigura realizarea rezultatului dorit, drumul orientativ al antrenorului este
de la joc la antrenamnet si invers... pentru obtinerea performantei. Jocul de
fotbal este jocul despre care avem convingerea ca stim totul, dar in realitate
stim prea putin, iar daca suntem sinceri cu noi insine, observam ca de foarte
multe ori avem surprize.
Plecand de la ideea ca fotbalul este o mare agitata, putem spune ca nu
toate teoriile si principiile sunt scrise in carti, pentru ca in fond, nu pot fi
cuprinse. De aceea va trebui sa le rezolve antrenorul, in conformitate cu
cerintele prioadei si ale momentului. Astfel antrenamentul cuprinde ata
volum cat si intensitate, dar noi aici in teorie nu putem vorbi decat in
principiu si la general, pentru ca la un antrenament situatia esteuna si la alt
antrenamnet situatia este alta. Realizarea unei activitati sportive impliva

efectuare unor eforturi de complexitati si grade diferite. Efectele acestor

activitati depind de cunostintele si experienta tehnicianului, de felul cum
lefoloseste in procesul de instruire raportata la peioada, lot si obiectiv.
Performanta reclama perfectionarea calitatii umane, iar antrenorul va
trebui sa tina seama de factorii antrenamentului sportiv, de modalitatea in
care ei pot fi folositi in antrenamentul sportiv. Ei reprezinta totalitatea
elementelor ce urmeza sa fie prelucrate pentru obtinerea maximului de
randament, adica : factori = calitati + randament sportiv + potential biologic
ridicat. Principiile antrenamnetului sportiv ser efera la continuitate, repetare,
graduarea efortului multilateralitate si la eforturi maxime. Antrenamentul
sportiv cuprinde un efort de intensitati, volume si grade de dificultate
diferite, pe care il efectueaza un jucator de fotbal. El are ca scop modificari
morfologice si functionale ale organismului. Actualmente antrenamentul este
metoda prin care se obtine un maxim de randament cu maximum de efort.
Intensitatea, elementul fundamental care solicita in permanenta,
gradat, imbunatatirea randamentului sportiv, se refera la doi paramentri in
principal :
36 posibilitati momentane ale jucatorului,adica de unde se pleaca;
37 cerintele impuse, de performanta, adica unde vrea sa ajunga.
De notat ca intre acesti parametri apare curba efortului si gradul de
pregatire, apare intensitatea, care este comparativa cu potentialul momentan
al antrenamentului efectuat, deci u alergam jucatorii pana le facm limba
cravata, cum se constata la unele cluburi pana nu demult.
In antrenament antrenorul trebuie sa retina unele faze :
38 efortul sa nu atinga nivelul posibilitatilor momentane ale jucatorilor;
39 efortul sa atinga nivelul posibilitatilor momentane;
40 efortul sa depaseasca nivelul posibilitatilor momentane;
41 efortul sa depaseascacu mult nivelul posibilitatilor momentane.
In cazul in care organismul nu si-a revenit si antrenamentul continua cu
intensitate sporita, jucatorul se indreapta spre faza de acumulare a oboselii.
In concluzie, rezultatele la nivel mondial sunt platite cu un efort de
maxima dificultate si durata. Adesea el pare sa depaseasca limitele
rezistentei. Antrenamentul rational, metodic, ne invata sa depasim toate
dificultatile cu succes. Cine nu invata sa invinga obstacolele ramane de unde
a plecat, fara a cunoaste cele mai frumoase clipe ale bucuriei sportive,
bucuria victoriei propriu-zise.
6.1 Pregatirea viitorului jucator de fotbal
Scopul pregatirii copiilor si juniorilor este de a forma jucatori de
fotbal cu o inalta tinuta morala si cu un inalt nivel de maiestrie sportiva,

pentru a putea promova la echipele de seniori din diviziile A, B si C, capabili

sa ne reprezinte clubul si tara totodata cu simt de raspundere in competii
sportive.
Drumul lung si anevoios pe care-l parcurge jucatorul si antrenorul sau
spre atingerea acestui scop poate fi strabatut numai prin munca perseverenta
dublata de pasiune si rabdare.
Tinerii alesi pentru performanata, mai ales cei vizati pentru seniorat,
nu sunt inca maturizati, dar nici juniori care se joaca. Astazi organismul
juniorului de 16 ani are conditii suficiente sa suporte un efort mental ca cel
al seniorilor de 19-20 de ani din trecut. Ei au, cu siguranta, unele
caracteristici psihice care creeaza conditii favorabile desfasurarii
antrenamentului modern. Astfel acestia sunt foarte flexibili in gandire si acte
motrice, au multa imaginatie si elan pentru afirmare, au simtul ritmului si
sunt subtili in miscari.
Fata de seniori generatiile actuale au totusi functiile mai reduse, in
special rezistenta de lunga durata (pe sezon), desi capacitatea fizica de
refacere si adaptare momentana este foarte mare. Pot suporta eforturi de
viteza maxima, dar pe distante scurte, avand nevoie de pauze dese pentru
refacere. Au insa mai mare aderenta la minge decat juniorii de acum zece
ani. Aceasta constituie un avantaj in pregatirea tehnica si tactica, deoarece
pot asimila miscari in viteza. In schimb juniorii de azi nu au rezistenta in
regim de forta si se pare ca prefera efortul felin si nu pe cel atletic.
Privita in ansamblu, pregatirea juniorilor de performanta se considera
diferita de cea a seniorilor astfel :
42 Lectiile de pregatire la juniori au un caracter riguros didactic, conform
principiilor clasice ale instruirii.Totodata el are si un caracter de
maiestrie, caci, in final, juniorul va juca in fata unor spectatori
exigenti. El va lucra deci la rezolvarea problemelor nu numai
scolastic, ci si creator artistic. Exista aici o dubla actionare : fata de
elev si fata de un viitor performer. In primul caz se dau lectii impuse,
in la doilea libere, de improvizatii, de creatie, pentru viitoarea
personalitatea. Cu cat juniorul creste, cu atat va predomina caracterul
de creatie, de inventivitate, eliberarea de dogme;
43 Antrenamentul cu juniorii din penct de vedere didactic se bazeaza pe
o programa analitica, in cadrul careia jocul competitional devine
auxiliar pretios al instruirii. Este clar ca, pe parcursul anilor
predomina sarcinile programei desfasurate progresiv. Lectiile vor avea
un continut clar, precis, vor cuprinde procedee ce trebuie construite si
inmultite, pentru ca la final juniorul sa poata crea altele prin
imaginatia sa;

44 Programarea instruirii la juniori trebuie sa duca la aplicarea exacta a

viitoarelor trasaturi de joc. Acestea trebuie sa cosntituie sarcinile

tematice alelectiilor de antrenament in cadrul programei, desfasurate
dela accesibil si cunoscut la inaccesibil si necunoscut, in mod
sistematic si progresiv.
Pentru disparitia elementelor vechi in pregatire specialistii au elaborat
prototipurile noi de joc si scara valorica cu trepte intermediare de progres,
drumul nou realizandu-se fie pe baza de filme, fie prin vizionarea in comun
a jocurilor, transpunerea in practica, evitandu-se simpla descriere verbala si
facandu-se uz numai de optica, de model vizual. Fotbalul se invata cu ochii
si direct pe suprafata de joc, deoarece are nevoie de urme motrice directe.
De obicei tinerii care ajung in echipele bune de seniori au mult talent,
dar nu si experienta. Ei se manifesta stangaci in atacul asupra adversarului,
mentin mult mingea, sestrecoara cu teama ori deloc printre bresele apararii
sau ezita sa inchida asemenea gauri cand sunt aparatori, au complexe
specifice varstei. Cei care vor sa depaseasca granita adolescentei sportive
trebuie sa stie sa fie prezenti cu prestanta in toate fazele care le reclama
actionarea-decizia,sa stie ca trebuie sa joace mai iute cu adversarul,
anticipand si reactionanad cu maximum de viteza posibila si, mai ales, fara a
pierde treptat din accelerare.
Acesti tineri trebuie sa capete gustul de risc si de angajare. Printre
tineri pot fi copii teribili, dar consacrarea ca jucatori de clasa se face cand
ei trec clasa naivitatii si slabiciunilor. Jocul este dur, cu o mare uzura de
potential fizic si psihic. Deci este nevoie ca juniorul sa-l stapaneasca cu toata
fiinata sa, alaturandu-se si celorlalti coechipieri, spre a forma cu ei prin
pasiunea pentru fotbal si prin seriozitatea preagatirii un singur bloc
omogen,fara nici o fisura.
Granita adolescentei este solida, pentru ca nici organismul si nici
psihicul nu sunt inca puse la punct. De aceea ea se trece cu incredere si
rabdare, introducerea progresiva a juniorilor in jocuri cu parteneri seniori si
cu adversari puternici ajuta la formarea tanarului fotbalist. Fara o suficienta
pregatire psihica si fotbalistica adolescentul nu se va putea consacra si se va
plafona sau chiar rata. Trebuie deci acordata intr-o prima etapa grija
constanta asupra procesului complex de pregatire si apoi supravegherea
trecerii barierei adolescentei fotbalistice de la juniori la seniori.
7. ANTRENAMENTUL IN FOTBAL. FACTORII
ANTRENAMENTULUI
(FIZIC, TEHNIC, TACTIC, PSIHOLOGIC, TEORETIC)
7.1. Pregatirea fizica in jocul de fotbal

Pregatirea fizica in fotbal are drept scop cresterea capacitatii

functionale a organismului, dezvoltarea calitatilor motrice de baza si
imbogatirea fondului motric al jucatorului.
Aceste trei obiective de baza ale pregatirii fizice sunt constante pe
toata durata pregatirii si capata ponderi diferite, corespunzatoare fiecarui
stadiu de pregatire - incepatori, avansati, performanta - precum si fiecarei
perioada si etape de pregatire.
Fotbalul actual reclama ca pregatirea sa fie desavarsita in acea
masura, incat sa suporte in conditii optime si fara reperscursiuni la eforturi
mari ale jocului modern.Realizarea acestei cerinte este posibila numai in
conditiile unei pregatiri fizice superioare, determinate de atingerea unui inalt
nivel de dezvoltare a calitatilor fizice : viteza, forta, indemanare si rezistenta.
Insemnatatea pregatirii fizice este astazi recunoscuta pe plan mondial
deoarece :
45 constituie baza pe care se sprijina activitatea sportiva;
46 cu ajutorul ei pun in miscare mecanismul defunctionare al echipei;
47 actiunile jucatorului fara minge care reprezinta aproximativ 87 minute
din durata jocului, cat si miscarile cu mingea vor fi executate rapid si
precis in functie de nivelul pregatirii fizice;
48 intre nivelul pregatirii fizice si legile obtinerii si mentinerii formei
sportive exista o legatura organica.
In acceptiunea actuala pregatirea fizica cuprinde doua aspecte :
49 dezvoltarea somatica : talie, greutate, dezvoltarea musculaturii;
50 dezvoltarea functionala, adica dobandirea unei ridicate capacitatii de
munca pentru efectuarea unor eforturi intense si prelungite.
7.2 Aspecte privind pregatirea fizica generala
Pregatirea fizica generala urmareste sa asigure organismului o buna
capacitate de lucru in timpul efortului. In acelasi timp, printr-o rationala si
sistematica pregatire fizica, sunt realizate urmatoarele sarcini :
51 intarirea si mentinerea sanatatii jucatorilor, cresterea rezistentei
organismului;
52 perfectionarea formelor de manifestare a calitatilor motrice de baza;
53 imbunatatirea deprinderilor motrice si o capacitate marita de adaptar
la orice procedeu nou si la orice situatie dificila de perfectionare a
tehnicii si tacticii;
54 obtinerea unui grad general de antrenament cat mai ridicat, de intrare
mai usoara in forma sportiva.
In forma, pregatirea fizica generala trebuie sa dea jucatorului dezvoltarea

morfologica, motrica si functionala de care el are nevoie pentru obtinerea

calitatilor necesare practicarii jocului. Principalul este ca mijloacele folosite
sa contribuie la dezvoltarea calitatilor fizice de baza, la imbunatatirea
deprinderilor motrice in conformitate cu continutul real al jocului.
Lipsurile in pregatirea fizica generala reduc capacitatea de efort a
jucatorului, ingreuneaza perfectionarea tehnicii, cauzeaza aparitia greselilor
tehnice in executarea elementelor tehnice deja insusite. Ca o subapreciere a
pregatirii fizice generale trebuie considerata si mentalitatea unor tehnicieni
care cred ca odata cu inceperea campionatului se termina si pregatirea fizica
generala, argumentand ca ea se dezvolta si se mentine cu ajutorul pregatirii
tehnico-tactice sau prin efortul jocurilor oficiale sau amicale. Acestia nu
trebuie sa uite ca de-a lungul campionatului unele deprinderi si abilitati pierd
din valoarea lor, daca nu se lucreaza permanent pentru mentinerea lor.
Daca jucatorul pierde viteza, din rezistenta, pierde intr-o oarecare masura
si din valoarea tehnica si tactica. Ponderea pregatirii fizice generale o
intalnim la nivelul incepatorilor, unde
procentul este de 40-50% din volumul total al pregtirii . Pe masura ce
jucatorul avanseaza si se perfectioneaza , procentul pregatirii scade la 2530%.
In procesul de antrenament se planifica lectii cu profil de pregatire
fizica generala, care predomina in prima parte a perioadei pregatitoare si se
mentin cu 1-2 lectii in cadrul ciclului saptamanal din perioada
competitionala. Continutul lectiilor de pregatire fizica generala trebuie sa se
caracterizeze prin varietatea mijloacelor folosite. Valoarea acestor lectii, prin
efectele fiziologice pe care le are, constituie si factor de refacere a
organismului cand eforturile sunt aerobe, cum ar fi in prima zi dupa jocul
oficial sau dup o lectie de intensitate maxima.
7.3. Aspecte privind pregatirea fizica specifica
Pregatirea fizica specifica reprezinta modelarea calitatilor fizice de
baza, in vederea dobandirii celor mai buni indici morfofunctionali, in
concordanta cu cerintele tehnico-tactice ale jocului. De asemenea asigura o
imbinare armonioasa si unitara a calitatilor motrice specifice a fotbalului , cu
cerintele de dezvoltare concreta a tehnicii si tacticii din jocuri.
Pregatirea fizica specifica se caracterizeaz prin :
-miscari care dezvolta si perfectioneaza calitatile fizice cerute de
particularitatile tehnicii si tacticii jocului de fotbal;
-exercitii specifice pregatitoare in tehnica si tactica jocului de fotbal.
Din aceasta categorie fac parte alergarile si sariturile specifice jocului,
precum si exercitiile pregatitoare pentru toate elementele tehnice .

Asigurarea unei pregatiri fizice superioare, cerinta a conceptiei de joc,

se face numai daca la baza ei sta pregatirea fizica multilaterala. Aceasta se
obtine prin imbinarea armoniaosa a pregatirii fizice generale cu cea
specifica. In metodica antrenamentului sportiv, legatura stransa intre cele
doua laturi ale pregatirii fizice se face evidenta in urmatoarele doua sensuri:
-in primul rand se lucreaza pentru asigurarea bazei generale a
calitatilor fizice si numai dupa aceea, cu ajutorul pregatirii fizice specifice,
se desavarseste aspectul particular, specific calitatilor ce se imbina armonios
cu tehnica si tactica jocului.
-in al doilea rnd, legatura armonioasa intre cele doua laturi ale
pregatirii fizice, se extinde pe toata durata anului, in functie de perioadele
antrenamentului sportiv.
In prima etapa a perioadei pregatitoare de iarna predomina mijloacele
pregatirii fizice generale, in proporie de aproximativ 50% (crosuri, alergri
in aer liber, gimnastica). In general, importanta si greutatea specifica a
mijloacelor de pregatire fizica generala scad odata cu apropierea perioadei
competitionale, facand loc treptat exercitiilor specifice.
In perioada competitionala dobandirea si mentinera unei pregatiri
fizice superioare nu se obtine decat in conditiile unei imbinari armonioase a
pregatirii fizice speciale cu cea generala. Sarcinile perioadei de tranzitie sunt
rezolvate numai cu ajutorul mijloacelor de pregatire fizica generala, care nu
trebuie sa pretinda o incordare deosebita, iar efortul necesar sa nu
depaseasc nivelul mediu.
7.3.1 Importana vitezei in jocul de fotbal
Viteza cu diferitele ei forme manifestare este prezenta in majoritatea
actiunilor motrice. Ea prezinta un interes deosebit aportul ei in realizarea
performantei fiind deosebit indeosebi in contraatac, replieri, marcajdemarcaj sau actiuni de finalizare. In combinatie cu forta si cu rezistenta
evidentiaza caracteristici cu o eficienta deosebita. Miscarile se pot executa
cu intreg corpul sau numai cu anumite parti ale corpului (segmente).
De regula in cadrul oricarei miscari intalnim viteza sub toate formele
ei de manifestare. Desi performanta este rezultatul vitezei cu care se
realizeaza actiunea motrica integrala, actele motrice diferentiaza una sau alta
din formele ei de manifestare.
7.3.2 Forme de manifestare a vitezei
Viteza se manifesta sub mai multe aspecte, insa trei din acestea fiind

de baza, relativ independente, restul fiind variante ale acestora.

* Viteza de reactie - rapiditatea cu care organismul raspunde la
stimuli, depinde de cele cinci componente ale arcului reflex si anume:

Receptia;

Transmiterea aferenta;

Analiza;

Transmiterea eferenta;

Executia.
Raspunsurile sunt simple dar si complexe. In acest tip de raspuns cel
mai mult dureaza etapa a treia - cea de analiza.
* Viteza de executie - reprezinta iuteala cu care se face o aciune
singulara. Acest tip de viteza va depinde de tehnica de executie si de forta ,
fapt ce determina eficienta miscarii.
* Viteza de repetitie - frecventa cu care se repeta miscarile singulare
in unitate de timp. Aceasta forma a vitezei depinde de forta si rezistenta
care-i determina prelungirea duratei de executie si ritmul optim al actiunii.
Factorul limitativ este reprezentat de nivelul sincronizrii contractiilor si
relaxarilor musculare cu actiunile contrarii ale muschilor antagonisti..

Viteza de deplasare - parcurgerea unei distante contratimp.

Viteza de accelerare - capacitatea de a creste indicii de

frecventa.

Viteza exploziva - ce exprima combinatia vitezei cu forta.

Viteza de decizie - ce exprima colaborarea capacitatii de

anticipare cu cea de angrenare in actiune, la momentul optim.
Viteza in regimul celorlalte calitati motrice.
7.3.3. Fora exploziva (F-V)
In momentul actual, se considera ca forta (jocul in forta) este calitatea
motrica specifica jocului de fotbal. Este vorba de acea forta exploziva (F-V),
ca fiind capacitatea jucatorului de dezvolta o forta cat mai mare intr-o
unitate mai mica de timp, fiind in masura sa asigure eficacitatea actiunilor
specifice: driblingul, sariturile, sprinturile sau suturile la poarta. Cunoasterea
nivelului acestor componente orienteaza antrenamentul pentru optimizarea
lor, acesta devenind astfel personalizat, Sa pui cu pipeta ce are nevoie
jucatorul" (rol important revenind testelor, a fisei individuale) in functie de
caracteristicile jucatorului. De exemplu pentru un atacant care are o forta
initiala mica, se va lucra pentru sprinturi scurte cu schimbari de directie cu
accelerari si decelerari, diferite tipuri de sarituri, iar pentru un atacant cu o
forta maxima necorespunzatoare, antrenamentul se va orienta spre lucrul cu

greutati. Metodele folosite cu predilectie pentru de dezvoltarea fortei

explozive sunt metoda combinata cu izometrie, contractii izotonice, sarituri
si sprinturi urmate chiar de suturi la poarta, metoda bazata pe joc si
pliometria.
7.4 Metodica dezvoltarii rezistentei in fotbal
Perioada cea mai favorabila pentru dezvoltarea vitezei se situeaz
intre 6-14 ani, unde varsta mica creaza mari posibilitati de perfectionare a
mecanismelor fiziologice. In aceasta perioada se educa viteza de reactie, de
accelerare, de repetitie si de deplasare, iar mai tarziu cea in regim de forta si
de rezistenta.
Eforturile se executa pe o stare de excitatie optima, cand organismul
este bine incalzit, dar nu obosit.
Caracteristica efortului este iuteala, aceasta efectuandu-se brusc, cu
intensitate maximala sau submaximala, el putand fi repetat de putine ori.
Oboseala este de natura nervoasa si necesita o refacere completa. Durata
optima si intensitatea efortului, a ritmului de executie, au o mare importanta
in educarea vitezei.
Dezvoltarea vitezei trebuie corelata cu dezvoltarea fortei pentru a mari
eficacitatea tehnicii de executie.
7.4.1 Metode de dezvoltare a vitezei
Indiferent de metoda folosita aceasta trebuie sa asigure urmtoarele
cerinte:
- repetarea eforturilor cu viteza maxima;

reluarea efortului urmtor cu tendina de cretere;

alternarea intensitii efortului;

efortul sa se menin cat timp se menine viteza

maxima;
- pauzele de odihna sa fie complete. Deosebim patru metode de baza
pentru dezvoltare a vitezei:
55
Executii in tempo maxim, in conditii normale;
56
Executii in tempo supramaxim in conditii usurate;
57
Executii in tempo submaxim in conditii ingreuiate;
58
Executii in tempouri alternative, primele trei.
Procedeul de baza este cel al repetarilor, cu cresterea progresiva a
tempoului pana la maxim. Se foloseste metoda intrecerii (foarte stimulativa).
7.4.2 Mijloace pentru dezvoltarea vitezei
Pentru viteza de reactie :

59 efectuarea de actiuni la semnale sonore prestabilite.

60 semnale vizuale, executarea unor actiuni in functie de partener

sau adversar.
61 semnale tactile, actiuni cu partener, stafete leapsa", etc.
Pentru viteza de executie : repetarea in ritm rapid a unor exercitii cu
influenta selectiva, de pregatire generala sau aciclice, precum si actiuni
tehnico-tactice ce se executa in viteza.
Pentru viteza de deplasare : se folosesc mijloace specifice atletismului
cum ar fi accelerari, lansari, sprinturi, stafete, etc.
In jocul de fotbal dezvoltarea vitezei va urmari efectuarea unor actiuni
specifice ca driblingul, pasele, suturi in viteza mare sau maxima, cu sau fara
adversar, apropiindu-se tot mai mult de conditiile de concurs. In cadrul
intrecerilor se va lucra pe grupe valorice, parteneri aproximativi egali, dar si
ntreceri cu handicap (cel mai bun pleaca mai tarziu sau mai din spate).
8. TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL
Orice joc sportiv, ca de altfel orice ramura de sport, pentru a putea fi
practicat necesita un bagaj de deprinderi motrice specifice legate de
manevrarea obiectului de joc, numit de terminologia sportiva - tehnica.
8.1 Pregatirea tehnica in jocul de fotbal
Tehnica reprezint un ansamblu de deprinderi motrice, de procedee
specifice manevrarii mingii si deplasarii jucatorilor in vederea executarii
acestor manevre, care se desfasoara dupa legile activitatii nervoase
superioare si ale biomecanicii, in scopul realizarii randamentului maxim de
joc.
Folosirea procedeelor tehnice se refera in egala masura atat la
manevrarea obiectului de joc, cat si la deplasarile jucatorilor in teren in
vederea efecturii acestor manevre. Jucatorii realizeaza, pe de o parte
aciunile cu mingea - controlul si circulatia acesteia, iar pe de alta parte
manevrele cu si fara minge necesare actionarii si cooperarii eficiente,
rationale, in vederea realizarii scopului urmarit.
Tehnica jocului de fotbal, ca in orice joc sportiv, constituie
fundamentul pe care se dezvolta si se perfectioneaz jocul.
Practicarea jocului nu va putea fi efectuata, pana cand sportivii nu-si
vor insusi deprinderi corecte de a lovi, prelua si conduce mingea, practicarea
jocului presupunand cunoasterea unor variate procedee de manevrarea a
mingii, care sa le permita rezolvarea sarcinilor de joc.
Importanta factorului tehnic se reflecta si in influenta pe care o

exercita asupra celorlalti factori si in special al factorului tactic, care este

determinat in foarte mare masura de stapanirea la perfectie a tehnicii.
Tehnica nu trebuie inteleasa ca ceva de sine statator, ci legata de
procesul de joc - in interdependenta cu tactica si ceilalti factori ai
antrenamentului sportiv si subordonata scopului principal al jocului obtinerea victoriei.
Tehnica jocului de fotbal cuprinde elemente tehnice (cu si fara minge),
ca forma generala a miscarilor prin care se actioneaz in manevrarea mingii
in raport cu sarcinile jocului, si procedee tehnice care au un caracter concret
de executie.
Principalele directii in care se actioneaza sunt:

insusirea corecta a actului motric specific procedeelor tehnice;

largirea fondului motric prin insusirea de noi procedee tehnice,
executarea acestora sub forma de structuri tehnico-tactice;

executii tehnice in conditii variate;

perfectionarea executiilor tehnico-tactice in conditii de adversitate.

La dezvoltarea tehnicii au contribuit indeosebi atacantii, care au cautat
permanent noi procedee pentru depasirea apararii. Treptat, aceste procedee
au inceput sa se generalizeze si, prin extindere, sa cuprinda o masa tot mai
mare de jucatori.
8.2 Caracteristicile tehnicii actuale
Simtul dezvoltat al mingii, finetea executiilor, precizia si varietatea
procedeelor tehnice.
Dinamismul tehnicii. O tehnica care este in continua miscare.
Tacticizarea tehnicii. La baza perfectionarii tehnicii sta principiul
fundamental : de la joc la antrenament si inapoi la joc. Deci, tehnica
terbuie sa rezolve eficient cerintele jocului in antrenament,
perfectionandu-se numai ce are corespunzator in joc, eficienta
executiei, nu frumusetea ei, fara a exclude spectaculosul.
Fiecare procedeu tehnic conine in el germenul unei actiuni tactice,
adica orice executie tehnica devine o solutie utila jocului.
Utilitatea tehnicii. O tehnica pusa in slujba echipei, a realizarii
succesului, nu se risca nimic, se asteapta cu rabdare greseala din
partea adversarului pentru a puncta.
Multilateralitatea tehnicii. Indiferent de postul ocupat in echipa, in
fotbalul actual, toti jucatorii trebuie sa stapaneasca atat procedeele
specifice jocului in atac, cat si in aprare si, in acelasi timp, sa posede
o tehnica de mare viteza, forta si rezistenta fizica specifica.

Adversitatea tehnicii. Tehnica a crescut si se perfectioneaza in conditii

de adversitate, a luptei cu adversarul.
Evolutia permanenta a tehnicii de joc a dus si la modificri de continut
a unor elemente si procedee tehnice ca de exemplu:
a crescut rolul pasei cu caracter tactic, sporind spiritul constructiv si
ofensiv. Pasa este favorizata de demarcare, pasa a devenit ,,mascata" si
este precedata de fenta;
evitarea conducerilor prelungite la centrul terenului, jucatorii
dozandu-si efortul pentru realizarea eficienta a jocului de atac cat si al
celui de aparare;
a crescut importanta driblingului folosit in treimea superioara adversa
cu scop de eliminare a adversarului si finalizarii.
Trasul la poarta din prima situatie ivita pentru a evita marcajul foarte
strict al apararilor. Se suteaza cu pendulare scurta si energie pentru a
spori viteza de executie.
Transmiterile sunt realizate in functie de posibilitatile coechipierilor;
exista afinitati intre jucatori, care citesc" jocul.
Preluarea a devenit o luare cu sine" pentru a nu se fractiona jocul si
creste rolul devierilor in scopul cresterii vitezei de joc si a depasirii
apararilor aglomerate.

8.3. Sistematizarea tehnicii jocului de fotbal

Tehnica jocului fara minge cuprinde :

pozitia fundamentala

deplasarile

opririle si schimbarea directiei deplasrii

sariturile

miscarea de deruterea (fentele de corp)

caderile, ridicarile, rostogolirile.

Tehnica jocului cu mingea cuprinde :
Lovirea mingii cu piciorul:

cu latul

cu siretul (interior, exterior, cu siretul plin)

cu varful

cu calcaiul

cu genunchiul

devierea mingii
- aruncarea mingii cu piciorul

Dupa poziia mingii in momentul lovirii distingem o serie de alte

procedee:

lovirea mingii de pe loc (nemiscate ), cu toate procedeele de

baza

lovirea mingii care se rostogoleste, cu toate procedeele de baza

lovirea mingii din vole, toate procedeele, mai puin cu varful

lovirea mingii din demi-vole (drop)

lovirea mingii din foarfeca.

Lovirea mingii cu capul - cu partea centrala a frunii
- cu partile laterale ale fruntii (inapoi, inainte, lateral, cu bolta, razant).
Procedee de baza :

lovirea mingii cu capul de pe loc

lovirea mingii cu capul din alergare fara saritura

lovirea mingii cu capul din alergare : - cu bataie pe un picior

- cu btaie pe ambele
picioare
- lovirea mingii cu capul din saritura :
- in timpul inaltimii (ascensiunii)
- in punctul maxim al detentei jucatorului
- in timpul coborarii (lovitura moarta")
Intrarea in posesia mingii (implica oprirea si preluarea mingii) - oprirea
mingii cu laba piciorului - cu talpa
- cu latul piciorului
- cu iretul plin, interior si exterior
oprirea mingii cu gamba oprirea mingii cu coapsa
- preluarea mingii

cu latul piciorului

cu iretul interior, plin, exterior

cu exteriorul piciorului

cu laba piciorului

cu talpa

cu gamba

cu coapsa,

cu abdomenul

cu pieptul

cu capul
Majoritatea procedeelor se pot executa prin : amortizare, contra-lovire
sau ricosare, atat de pe loc cat si din deplasare sau chiar din saritura. Trebuie
precizat ca fotbalul actual a exclus aproape oprirea mingii.

Conducerea mingii

cu un singur picior

cu ambele picioare
Din acestea deriva urmatoarele procedee:

conducerea mingii cu siretul interior

conducerea mingii cu siretul exterior

conducerea mingii cu siretul plin

conducerea mingii cu varful piciorului

Cand aceste procedee sunt determinate si de directia deplasarii, la
conducerea mingii cu piciorul mai deosebim:

conducerea mingii in linie dreapta

conducerea mingii in zig-zag

conducerea mingii in linie curba

Driblingul - miscarea inselatoare

miscari fara minge executate cu : corpul, piciorul, trunchiul,

bratele, capul

miscari cu mingea:

simularea executiei unui procedeu tehnic

schimbarea directiei in timpul conducerii mingii

schimbarea ritmului de alergare in timpul conducerii

mingii
- miscari de derutare combinate, executate in situatii cnd :

adversarul se afla in fata jucatorului care executa

derutarea

adversarul se afla in spatele acestuia

adversarul se afla in lateral

Procedee de baza
Fenta cu corpul:

simpla de pe loc si din miscare;

dubla de pe loc si din miscare

multipla de pe loc si din miscare

Fenta cu piciorul:

simularea lovirii mingii (de pe loc si din deplasare)

trecerea piciorului peste minge (bicicleta de pe loc si din

deplasare)

tragerea mingii inapoi cu talpa (de pe loc si din deplasare)

simularea opririi mingii (de pe loc si din deplasare)

Fenta cu capul :

simularea lovirii mingii (de pe loc si din deplasare)

Fenta din privire

Deposedarea adversarului

prin interceptie

in momentul preluarii

cand acesta are mingea in posesie - prin atac din fata (procedeu
de baza)
- prin atac din lateral
- prin urmrire prin trecerea
corpului in fata
- prin alunecare
Protejarea mingii

statice cu piciorul si cu corpul

in timpul conducerii cu piciorul si cu corpul

Aruncarea de la margine
repunerea mingii prin arcuirea corpului de pe loc si cu elan cu
picioarele pe aceeasi linie sau cu un picior inainte
repunerea mingii prin forta exclusiva a bratelor de pe loc si cu elan.
9. TACTICA JOCULUI DE FOTBAL
Tactica - reprezinta totalitatea actiunilor individuale si colective,
organizate si coordonate unitar si rational, atat in atac cat si in aparare, in
limitele regulamentului de joc, in scopul obinerii victoriei.
Daca prin tehnica demonstram componentele de baza ale desfasurarii
jocului si executarea lor corecta si eficienta, tactica ne defineste rolul acestor
miscari in cadrul jocului, cum si in ce scop se folosesc, care este contributia
gandirii jucatorilor in obtinerea unui rezultat favorabil, propunandu-si sa
arate jucatorilor modalitatile de organizare a jocului, pregatirii si desfasurrii
actiunilor de atac si aparare.
Corelatia dintre tehnica si ceilalti factori ai antrenamentului,
determinata de conditionarea reciproca a acestora, de stransa
interdependenta dintre ei, este cea care determina in ultima instanta eficienta
maxima, corelatia dintre tehnica si tactica fiind cheia de baza a
randamentului maxim al jucatorilor si echipei.
In ansamblul evolutiei factorilor de joc, a jocului insusi, in cadrul
permanentelor schimbri de orientare si accent, tactica este prezenta ca
factor efect", efect al pregatirii tehnice si fizice inalte, si ca factor cauza"
datorita dezvoltarii fizice si tehnice.
In cadrul jocului tactica reprezinta contributia activa a ratiunii, care
cauta sa valorifice la maximum pregatirea jucatorilor si a echipei proprii,

tinand cont de particularitatile echipei adverse, tehnica materializand aceste

idei.
In sfera notiunii de tactica putem include intreaga activitate rationala a
jucatorilor, desfasurata intr-o succesiune impusa de jocul in sine prin
anumite forme de manifestare, variante de asezare in teren, cu ajutorul
mijloacelor de realizare, si anume : actiunile tactice individuale si colective
specifice atacului si apararii.
9.1.Sistematizarea tacticii jocului de fotbal
Tactica de aprare : individuala si colectiva.
Tactica de atac : individuala si colectiva.
Tactica individuala de aprare cuprinde: .
- tatonarea

marcajul (om la om, supraveghere)

recuperarea prin deposedare sau prin interceptie

dublajul

diferite forme de aparare (om la om, in zona sau combinata)

activitatea de organizare a apararii cand adversarul ataca

actiuni la momente fixe ale jocului

tactica portarului.
Tactica colectiva de aparare cuprinde:

pressingul (asigurarea reciproca)

forme de aprare (aglomerata, cu libero, in linie, in inferioritate)

- schimbul de adversari, marcajul dublu,, actiuni de aparare pentru
combaterea diferitelor forme de atac
Tactica individuala de atac cuprinde:

demarcarea
depasirea individuala (tactica preluarii, conducerii, fentelor si
trasului la poarta)

loviturile libere

tactica portarului
Tactica colectiva de atac cuprinde :

pasa si combinatia ca forme simple de atac colectiv

schimbul de locuri

circulatia mingii si de jucatori

schemele tactice

pregatirea si finalizarea
forme de atac (combinativ, rapid, contraatacul, atacul in circulatie
de minge si jucatori), actiuni de combatere a diferitelor forme de

aparare
combinatii la momentele fixe (lovitura de incepere, aruncarea de la
margine, lovitura de colt, loviturile libere, lovitura de pedeapsa,
mingea de arbitru, repunerea mingii in joc de la 6 m)
Forme ale atacului colectiv:
- contraatacul
- atacul rapid
- atacul pozitional
Contraatacul poate fi : intamplator si organizat (gandit).
Contraatacul organizat prezinta trei faze: initierea, desfasurarea si
finalizarea. Mai deosebim contraatac prin : - transmitere (pase lungi)
- juctori intermediari
Fazele atacului sunt:
faza I : intrarea in posesia mingii si trecerea din aparare in atac;
faza II : pregatirea si desfasurarea atacului;
faza III : finalizarea atacului.
Fazele apararii sunt:
faza I : pierderea mingii si lupta pentru recuperare;
faza II : replierea rapida si lupta pentru recuperare;
- faza III : organizarea apararii imediate, lupta pentru recuperarea
mingii si apararea portii.
Conduita jucatorului de fotbal, indiferent de compartiment, are la baza
o serie de principii tactice generale si specifice celor dou faze fundamentale
: atacul si apararea. De regul tactica este aceea care produce modificari in
jocul unei echipe, si manifesta totodata pretentii fata de jucatori din punct de
vedere al gandirii creatoare, in scopul valorificarii optime a posibilitatilor
acestora de realizare a sarcinilor ce le revin in sistemul preferat de antrenor.
9.2.Principiile organizarii jocului de atac
1-Constructia jocului prin: controlul orientat si dirijat al balonului prin pase
directe, prin participarea intregii echipe si prin marirea vitezei de constructie
a jocului;
2-Pastrarea mingii prin : grupe de 3-4 jucatori in zona balonului cu actionare
rapida si castigare de teren si prin folosirea paselor directe ;
3-Crearea de spatiu de joc prin : abilitate tehnica individuala,
superioritate numerica, dinamica permanenta si sincronizata, combinatii si
automatisme de joc ;
4-Crearea superioritatii numerice prin combinatii rapide si actiuni
individuale ;
5-Schimbarile de ritm si directie;

6-Marirea vitezei de joc prin selectionarea jucatorilor rapizi, automatizarea

unei faze de joc, perfectionarea contraatacului, joc direct cu devieri si
folosirea zonelor laterale.
9.3. Principiile organizarii jocului de aparare
1-Imediat dupa pierderea mingii se va trece la recuperarea mingii prin
pressing colectiv si individual;
2-Retragerea in propriu teren;
3-Caracterul combinat al marcajului (om la om, in zona, 1-2 jucatori cu
sarcini speciale, predarea omului in zona);
4-Miscarea de translatie a liniei de mijlocasi in functie de directia de atac a
adversarului;
5-Declansarea actiunilor de deposedare;
6-Crearea densitatii in zona centrala;
7-Aparitia fundasului de pe partea opusa si inchiderea jocului
diagonal de catre un inaintas .
Aplicarea acestor principii se vor aplica in sistemul cu 4 fundasi.
Rolul antrenorului in realizarea conceptiei de joc este determinat
prin
implicarea permanenta a nivelului sau profesional si consecventa in
aplicarea
principiilor amintite.
Plecand de la obiectivele specifice fiecarei echipe si particularitatilor
lotului de jucatori, antrenorii pot aduce contributii creatoare orientarii de
pregatire si joc, necesare aplicarii conceptiei de joc.
9.4.Sarcinile generale in cadrul tacticii de grup
Tactica de grup reprezinta planificarea cooperarii ofensive si defensive
a unui grup de jucatori (echipa) in scopul rezolvarii situatiilor de joc.
Adesea, in timpul jocului, urmatoarele grupe de jucatori stabilesc un plan de
cooperare :

Portar - Libero, fundas;

Libero - Mijlocas, fundas;

Fundasi - Mijlocasi;

Mijlocasi - Mijlocasi;

Mijlocasi - Atacanti;

Atacanti Atacanti.
Cu privire la grupele tactice sunt necesare urmatoarele
actiuni:

Tactica ofensiva
* Actiunea jucatorului cu mingea ;
* Iniierea de combinaii standard cu pase scurte;
* Iniierea paselor duble, directe sau intarziate ;
* Schimbarea mingii in partea opusa;
* Lovitura fentata, driblingul;
* Schimbarea jocului cu o pasa lunga;
* Actiuni ale coechipierilor;
*Sa fie disponibili pentru a participa in combinatii ;
* Sa fie disponibili pentru a participa la pasele redutabile;
*Sa fie pregatiti pentru a primi mingea;

Schimbarea pozitiei in teren;

Ademenirea adversarului in spatiul pe care il acopera;

* Sa alerge in spatele adversarului;
* Schimbarea actiunilor in alta parte;
*Sa joace impotriva numerosilor aparatori;
* Sa dejoace jocul la offsaid.
Tactica defensiva
* Impotriva purtatorului de minge ;
* Deposedarea si protejarea mingii;
* Acceptarea de a trece la acoperirea adversarului;
* Deposedarea si pressingul cu 2 sau mai multi coechipieri;
* Protejarea portarului in amandoua partile, sa fie pregtiti la
reluarile de sut ale adversarilor; .
* Impotriva adversarului fara minge;

Intreruperea jocului adversarilor cand ei schimba locurile;

Prevenirea pasei redutabile acoperind spatiul;

Schimbarea pozitiei in directia mingii;

Impotriva intregului grup opus;

Acoperirea spatiului;

Acoperirea mixta;
* Jocul la offsaid.
9.5. Aspecte privind pregatirea tacticii
Responsabilitatile antrenorului:
- analiza echipei adverse (formatia, strategia jocului, stilul de joc,
calitatile
si
slabiciunile jucatorilor);

stabilirea tacticii jocului, respactand adversarul si situatiile

neprevazute;
stabilirea formatiei si a tacticii jocului;
evaluarea starii fiecarui jucator;
alegerea echipamentului de joc;
supravegherea incalzirii;
procurarea bauturilor pentru pauza.
Responsabilitatile jucatorilor (suplimentare)

analiza calitatilor si slabiciunilor adversarilor directi;

pregatirea mentala a jocului si a adversarului;

verificarea conditiei terenului de joc si hotararea cu ce fel de

ghete va juca;

verificarea tinutei inaintea jocului.

Actiunea tactica poate fi reusita de jucator in mod individual
individual, grupe de jucatori sau de intreaga echipa. Complexitatea actiunilor
cer din partea jucatorului obligatii mentale, fiziologice si psihologice. Aceste
faze sunt urmatoarele:

Faza I - asumarea mai multor situatii de joc. In momentul

acesta mijlocasul primeste mingea.
- Faza II - jucatorul necesita calitati senzoriale pentru o buna vedere
periferica, senzatii tactile, sensatii musculare de echilibru privind pozitia lui
in teren.

Faza III si IV - jucatorul necesita inteligenta in formarea

cunostintelor, memorarea evenimentelor care au loc in teren, vedere creativa
si abilitatea de a face modificari mentale.

Faza V - consimtirea si potrivirea actiunilor concrete, stabilirea

si acceptarea planului de joc. Pentru aceasta jucatorul necesita autoasigurare, calm, consecventa, afirmare, abilitatea de a inlatura stresul si de a
ramane imperceptibil, sa impiedice cu curaj si bunavointa riscurile si sa ia
deciziile hotaratoare.

Faza VI - in acest moment factorii mentali si psihologici produc

actiuni vizuale-motorii. Indemanarile tehnice si fizice vor fi determinate de
calitatea acestor actiuni. Dar calitatile emotionale cer un autocontrol,
rezistenta si curaj pentru a influenta succesul actiunii.

Faza VII si VIII - in acest moment, de asemenea, calitatile

mentale sunt necesare in succesiunea analizarii si memorarii critice, cauza si
efectul acestor actiuni. Daca jucatorul nu are aceste abilitati de a tine la
distanta de sine imprejurarile si situatiile critice, aceasta faza nu va avea
succes.
In rezumat acesti factori care afecteaza abilitatea tactica:

Factorii motivationali - care necesita motivare, emotii, interes,

atitudine;
Factorii senzitivi - vederea periferica, vederea centrala, relatii
spatiale, senzatii auditive, tactile si de echilibru;

Factori intelectuali - cunostinte, capacitatea de concentrare,

inlaturarea urmarilor jocului, gandire si planurile dinaintea jocului,
creativitatea;

Caracterul si temperamentul - capacitatea de a rabda, autoasigurarea, curajul, consimtirea asumarii riscului, constiinciozitatea,
abilitatea de a realiza, optimismul, abilitatea de a actiona.
In cadrul pregatirii tactice antrenorul va urmri conceperea
antrenamentelor avand la baza urmatoarele aspecte tactice:
- dezvoltarea la jucatori a motivatiei, abilitatilor senzoriale, a
abilitatilor
individuale, indemanarii, caracterului si temperamentului;

in cadrul tacticii de echipa se va avea in vedere : alternarea

tempo-ului" si a ritmului de joc, folosirea spatiului, alternarea metodelor
tehnice, jocul pentru trecerea timpului de joc", contraatacul si atacul frontal
sau pozitional, acoperirea adversarului si a spatiului de joc (zona),
distrugerea" planului de joc al adversarului, pressingul, revenirile in
aparare, etc.

in cadrul tacticii de grup se va urmri in atac : schimbarea

pozitiei jocului, combinatiile cu pase scurte, pasa redublata, revenirile,
combinatiile expansive, alternarea jocului, contracararea jocului la offsaid,
in aparare paza impotriva jucatorului din atac, intoarcerea dupa acoperirea
jucatorului, schimbarea pozitiei spre directia mingii, acoperirea spatiului de
joc, acoperirea mixta, pregatirea capcanei" jocului la offsaid.

tactica individuala de atac si de aparare.

tactica specifica posturilor in echipa (aparatori, mijlocasi,
atacanti, portari).

tactica la fazele fixe.

- tactica din ziua jocului, programul jocului.

10. PREGATIREA TEORETICA IN JOCUL DE FOTBAL

Prin pregatirea teoretica a jucatorilor se intelege ansamblul
cunostintelor de specialitate, transmise de catre antrenori in vederea aplicarii
in practica a unor notiuni, principii, reguli, menite sa optimizeze
randamentul in antrenamente si competitii.

Sfera acestei pregatiri este foarte larga, data fiind complexitatea

antrenamentului sportiv si a activitatii competitionale, ambele solicitand
stapanirea unor notiuni de seama privind buna orientare in alegerea celor
mai
indicate solutii de acionare.
Printre componentele de baza ale pregatirii teoretice enumeram:
- cunostinte referitoare la semnificatiile sociale ale activitatii sportive;
- cunoasterea trecutului istoric al fotbalului pe plan mondial si national,
concomitent cu retinerea principalelor date si succese obtinute de clubul din
care
fac parte jucatorii respectivi;
- cunostinte eferente intelegerii biomecanicii, tehnicii sportive, a legalitatilor
fiziologice si igienice ale efortului;
- notiuni de baza privind intelegerea tacticii jocului de fotbal;
- cunostinte menite sa sporeasca ponderea autoeducatiei in procesul complex
al pregatirii psihologice;
- cunoasterea temeinica a regulamentului jocului si competitiilor si a
consecintelor nerespectarii intocmai a prevederilor acestora;
- cunostinte organizatorice si tehnico-gospodaresti, implicate in desfasurarea
vietii in colectiv, de ingrijirea materialelor si echipamentelor sportive.
10.1 Cai si mijloace de realizare a pregatirii teoretice
Expuneri privind semnificatiile sociale ale fotbalului sau pe
teme de istoria fotbalului;

Prezentarea unor concluzii si invataminte, cu ocazia

desfasurrii de mare amploare;

Analiza de pregatire a jocurilor si de apreciere a randamentului

jucatorilor in competiile desfasurate;

Discutii colective si individuale privind necesitatea respectarii

disciplinei de joc si a regulamentului de joc;

Sondaje de opinie privind diferite aspecte ale organizarii

antrenamentelor si metodicii desfasurrii acestora;
- Analiza de cazuri desprinse din realitatea procesului de pregatire si
din
activitatea competitionala.
In toate ipostazele evidentiate mai sus antrenorii au datoria sa
stimuleze neincetat gandirea teoretica a sportivilor, sa asculte cu atentie
opiniile exprimate si astfel, intr-un climat constructiv, deschis, sa gaseasca
cele mai indicate solutii de actionare in viitor.

Dimensiunea si profunzimea genurilor de cunostinte nu trebuie sa fie

intelese ca reprezentand domenii de specialitate ale pregatirii teoretice a
sportivilor, acestea revenind cadrelor de specialitate; in schimb, orice
preocupare mai activa a jucatorilor in una din laturile prezentate mai sus
trebuie sa gaseasca intelegerea cadrelor de specialitate, a antrenorilor.
11. PREGTIREA PSIHOLOGICA IN JOCUL DE FOTBAL
Pregatirea psihologica se regaseste in actiunea sistematica dirijata in
scopul cultivarii trasaturilor de personalitate a sportivilor, ca cetateni demni
si, deopotriva, ca remarcabili competitori. Mai precis intelegem actiunea pe
care o exercita antrenorul si colectivul asupra psihicului jucatorului in
vederea imbunatatirii randamentului acestuia in joc.
Astazi, prin pregtirea psihologica, trebuie sa intelegem actiunea de
dezvoltare armonioasa a tuturor proceselor psihice, deci si a celor de
cunoastere, de gandire si nu doar a procesului de vointa.
Pregatirea psihologica se refera la trei mari grupe de procese:
1Cunoasterea - se refera la realitatea obiectiva, intalnita
indeosebi
in
joc,
cu
ajutorul percepiilor : terenul cu diferitele lui linii, spatii, porti; de el sunt
legate
acte si actiuni tehnico-tactice; jucatori (parteneri, adversari) cu diferita lor
asezare,
in functie de care sunt executate aceleasi procedee tehnico-tactice.
Gandirea - este legata de cantitatea si calitatea cunostintelor active.
Dezvoltarea ei pretinde respectarea unor reguli, in special cea a evolutiei in
trepte. Simpla expunere teoretica, fara folosirea materialelor intuitive - a
tablei si apoi a terenului - nu poate rezolva problema imbunatatirii gandirii
de joc a fotbalistului.
2Afectivitatea (emotiile si sentimentele) este domeniul asupra
caruia antrenorul se concentreaz cel mai mult. Perioadele cele mai mari
pentru
diminuarea
randamentului jucatorilor sunt provocate de:

incordarea excesiva care apare inaintea jocului;

slabirea mobilizrii la jocurile fara miza;

- starile depresive ale juctorului provocate de motive extrasportive
sau
de
evolutia jocului;

diminuarea sentimentului de intrecere-victorie;

- starile de oboseala psiho-nervoase, provocate de preocupari
numeroase, conflicte sufletesti, etc.

stari de oboseala provenite din efort, caldura, frig, etc.

3 - Vointa este o calitate psihica ce determina in mod constient
actiunile omului spre atingerea unui scop anumit. In fotbal realizarea
scopului se dobandeste prin invingerea multiplelor dificultati ce apar fie din
exterior (adversar, timpul, terenul, publicul , arbitrul, etc), fie din interior
(oboseala, frica, enervarea, durerea cauzata de lovituri, etc.) la fotbalisti; ea
trebuie dezvoltata si desavarsita, caci conditiile din competitii, cu deplasarile
saptamanale, diferiti adversari, public zgomotos, sunt cele mai adesea mai
defavorabile.
In scopul educarii trasaturilor de personalitate a jucatorilor, se
actioneaza atat in directia formarii lor ca cetateni, cu o conduita inaintata, cat
si ca excelenti competitori. Aceasta activitate se realizeaza sistematic cu
ajutorul scolii, familiei, colectivelor de munca, dar si cu sprijinul factorilor
educationali specifici, ca : organele de conducere a F.R.Fotbal pe plan
central, judetean si din cadrul cluburilor sportive, antrenorii, arbitrii,
mijloacele de comunicare in masa, precum chiar si spectatorii.
Principiile psihologice ale antrenamentului sportiv :
Modelarea antrenamentului la conditiile jocului oficial.
62
Variatia si gradarea stresului din antrenament la conditiile
jocului oficial.

Reglarea starii de tensiune in conformitate cu conditiile

jocului.

Individualizarea antrenamentului.

Socializarea pregatirii (intelegand ca toate aspectele sociale

trebuie sa fie luate in considerare).
Realizarea unui nivel moral si constant al pregatirii psihologice
depinde, in mare masura, de calitatea muncii de educatie, care se desfasoar
in club, in sectia de fotbal, ca si de exemplul personal al antrenorului. Rolul
acestuia este de a folosi mijloace care solicita simultan atat din punct de
vedere tehnico-tactic, cat si al calitatilor morale specifice.

11.1. Cai si mijloace de realizare a pregatirii psihologice

Educarea motivatiei jucatorilor pentru practicarea fotbalului de
performanta este orientata in doua directii : aspectul moral de practicare a
celui mai popular sport, de atingere a unui inalt nivel profesional de joc,
afirmare pe plan intern si international ca o personalitate puternica,
cunoscuta si apreciata; aspectul material care-si gaseste rezolvarea
favorabila de cointeresare materiala prin fotbalul profesionist la care a aderat
si fotbalul din tara noastra.

Convorbirile etice pe diferite teme de catre factorii de

conducere si antrenori. Discutarea deschisa, sincera a unor probleme ce se
conjuga strans cu viata jucatorilor, ca de exemplu : prietenia, solidaritatea
colectivului, eroismul sportiv, ca si analiza unor eventuale cazuri de abateri
de la normele de conduita ale juctorilor.

Ca mijloace eficiente pentru dezvoltarea gandirii de joc se

recomanda :
Prezentarea sistemului de joc, progresiv cu participarea activa a
jucatorilor;
Intarirea explicatiei cu materiale intuitive (tabla, filme, plansa);
- Introducerea unor teme precise in jocuri (scoala, omogenizare,
verificare
si
competitionale);
- Observarea jocului altor echipe, urmata de discuii si analize;
* Dezvoltarea spiritului colectiv prin :
Imbinarea interesului colectiv cu cel personal;
- Imbinarea prestigiului jucatorilor cu cel al antrenorului;
Necesitatea aplicarii unor masuri juste si mentinerea lor consecventa;
Mentinerea si dezvoltarea permanenta a spiritului de echipa.

Dezvoltarea increderii in sine, in posibilitatile proprii prin :

munca de lamurire, convingerea, critica realista, autoanaliza rezultatelor si
munca pentru rezultate mai bune.

Educarea perseverentei, darzeniei, hotararii de sine, prin

pregatirea dirijata a jucatorului in condiii grele (efort mare, timp
nefavorabil, exercitii de mare dificultate, jocuri in conditii de inferioritate
numerica, etc.).

Educarea vointei se realizeaza intr-un intreg complex educativ social de la varsta cea mai frageda, iar in procesul de instruire vizeaza
urmtoarele aspecte:

spiritul de disciplina;

vointa de a obtine victoria, de a fi combativ, de a se afirma;

vointa de a invinge dificultatile, oboseala sau alte dificultati

intamplatoare;

stapanirea de sine sau vointa de a-si stapani nervii.

Influenta sistematica a pregtirii psihologice in randul jucatorilor are o
pondere directa in procesul instruirii prin organizarea exemplara a
caracterului educativ al acestuia.

11.2.Insusiri si aptitudini necesare fotbalistului

63
Tehnica universala;
64
Eficienta actiunilor : pase decisive de gol;
65
Simplitatea actiunilor si siguranta executiilor;
66
Viteza de actionare (toate formele de actionare a vitezei);
67
Creativitate si imaginatie;
68
Anticiparea;
69
Combativitatea si curajul;
70
Gandirea operativa;
71
Capacitatea de coordonare;
72
Experienta de joc;
73
Capacitatea de efort;
74
Talia si conformatia corpului;
75
Calm (sange rece) in situatii decisive;
76 Evitarea jocului dur (saritura peste picioarele adversarului, lupta

umar la
umar etc);
77
Stabilitatea psihica in conditii de stress;
78
Capacitatea de colaborare;
17.Spirit de sacrificiu.
12 .NCLZIREA IN JOCUL DE FOTBAL
12.1 .Elementele fiziologice eseniale incalzirii
Incalzirea reprezinta ansamblul activitatilor si al exercitiilor de
pregatire fizica sau psihica preliminare oricarui antrenament sau competitie.
Exercitiile de miscare au drept scop incalzirea progresiva a muschilor;
exercitiile de mobilitate trebuie sa dea elasticitate si tonus ansamblului
muscular, iar scurta serie de activitati propriu-zise trebuie sa obisnuiasca
muschii cu niste miscari bine determinate, care vor fi executate in timpul
competitiei.
O pregatire preliminara corespunzatoare produce transpiratie, care
mareste elasticitatea musculara si antreneaz cresterea temperaturii corpului,
indispensabila reactiilor chimice care se produc in fibrele musculare supuse
efortului. Aparatul circulator si respirator, datorita acestor stimulatii de
ansamblul exercitiilor preliminare, au cele mai bune conditii pentru a
executa un lucru mai intens.
Muschiul supus efortului necesita un aflux mare de sange, deoarece
pentru a lucra intens el are nevoie de energie si hrana. Energia obtinut prin
arderea oxigenului din sange este proportionala cu cantitatea de sange care
poate trece in masa musculara. Muschiul cald isi mareste capacitatea de a se

contracta rapid. Un muschi suplu isi mareste elasticitatea, fiind foarte rar
supus rupturilor.
Pe baza experientelor din laborator se poate afirma ca, prin cresterea
temperaturii, muschiul devine mai eficient, avantaj obinut
printr-o
pregtire adecvata.
Alte experiente se opresc asupra modificarilor produse de
antrenamentul pe muschiul insusi. Exercitiul gestului motric se
imbunatateste daca muschii au fost usor incalziti exact inaintea concursuluijocului.
Neincalzirea muschilor inaintea unei activitati intense poate antrena o
intindere a masei musculare in locul in care acestea se insereaza in tendoane.
Daca muschiul este incalzit, rapiditatea cu care el se contracta si se
relaxeaza, precum si forta de contractie sunt mult mai rapide. La inceput este
stimulat in mai multe reprize, primele contractii sunt adesea foarete mici si
neregulate, iar relaxarea musculara incompleta.
Se poate ca incalzirea sa fie datorata partial unei modificri a starii
muschiului, cu o ridicare locala a temperaturii, precum si modificarii
produselor metabolismului. In felul acesta se poate ca viscozitatea musculara
sa scada, contractandu-se si relaxandu-se cu o rapiditate crescuta.
De asemenea, aceti factori duc, in particular, la cresterea afluxului
local de sange, dilatand vasele mici, ceea ce mareste eficienta muschiului
datorita aportului de oxigen.
Multi antrenori si sportivi au incredere in valoarea incalzirii, iar noi
suntem de acord cu ei, in acelai timp insa trebuind sa recunoastem ca o
incalzire necontrolata poate duce la risipirea energiei si la obinerea unor
rezultate limitate. Enumeram mai jos cateva reguli importante care trebuie
respectate :
1.- incalzirea trebuie sa fie suficient de intensa pentru a ridica
temperatura corpului, provocand transpiratia, dar nu atat cat sa duca la
oboseala, nici macar partiala;
2.- ea trebuie sa includa cateva exercitii de intindere si de mobilitate in
alternanta cu exercitii mai vioaie ;
3.- si miscari specifice activitatii respective, astfel incat grupele
musculare specifice sa fie ajutate, iar performanta ameliorata. Se va evita
intotdeauna efortul maxim.
12.2. Functia fiziologica a incalzirii
Forta unui singur muschi nu inseamna nimic, ceea ce conteaza cu
ocazia unui joc este procentajul de forta pe care un sportiv reuseste sa-l
foloseasca pentru executarea miscarii. Cu cat un muschi se intinde mai mult,

cu atat el dispune de mai multa forta elastica. In consecinta, in scopul

utilizarii mai bune a acesteia, trebuie sa cautam sa ocolim partea fibrelor
care raspund rapid la contractie. Cu ajutorul elongatiei provocam muschiul
sa atraga si mai multe miofibrile (componente ale fibrei) si, deoarece
acestora le corespund vase capilare, putem ajunge la concluzia ca ,cu cat
sunt mai multe miofibrile in actiune, cu atat va fi adus in muschi mai mult
sange incarcat cu oxigen. Cu cat un muschi este mai oxigenat cu atat mai
mult gata si dispus sa fie stimulat. Elongatia reprezinta de asemenea o
medicina preventiva; ea amelioreaza elasticitatea si neavand pregatirea
pentru miscare, previne logic toate tulburarile musculare. De asemenea, ea
permite refacerea efectiva; dupa alergare, oxigenand fibrele musculare, ea le
va readuce, pe cat posibil, in starea in care s-au aflat la plecare,reducand
incordarea.
Majoritatea specialistilor in domeniu sustin ca incalzirea, prin
cresterea temperaturii sangelui, poate imbunatati performanta deoarece:
muschii se contracta si se relaxeaza mai repede ;
muschii se contracta cu mai multa eficienta, avand in
vedere vascozitatea mai redusa;
hemoglobina cedeaza mai mult oxigen, disociindu-se mai repede ;
mioglobina produce efecte similare hemoglobinei;
procesele metabolice se intensifica;
rezistenta vaselor sanguine scade;
imbuntateste coordonarea, forta, viteza, rezistenta musculara,
indemanarea specifica si evita traumatismele.
In schimb, o serie de studii efectuate evidentiaza faptul ca o racire a
corpului sub cea normala produce o pierdere a vitezei de reactie si de
contractie, reducand astfel excitabilitatea neuromusculara.
12.3 .Intensitatea si durata incalzirii
S-a dovedit faptul ca, cele mai bune condiii de intensitate si de
durata, trebuie cautate in dorinta de a obtine niste efecte pozitive ale
incalzirii.
Un efort prea mic nu permite atingerea celui mai bun nivel al
temperaturii, iar unul prea ridicat, avand in vedere oboseala provocata, poate
conpromite activitatea fizica.
In orice caz, un sportiv intr-o forma buna poate suporta o incarcatura
foarte mare timp de 30 de minute maxim, iar temperatura corporala va creste
ca si performanta. In schimb, se poate prevedea cu exactitate ca un sportiv
mai putin pregatit, mai deloc antrenat, va fi extenuat mai inainte sa fi lucrat

intens timp de 30 de minute. In consecinta, intensitatea si dutata incalzirii

trebuie adaptate individual. In general, trebuie asteptat semnalul de ridicare a
temperaturii corpului reprezentat de transpiratie.
12.4. Particularitatile incalzirii
Incalzirea are drept scop armonizarea sistemelor functionale care
contribuie la creterea capacitatii de performanta. Ea are efecte pozitive
asupra functiilor mari ale organismului:
-cresterea frecventei cardiace;
-cresterea presiunii arteriale;
-cresterea cantitatii de sange in circulatie ;
-accelerarea respiratiei (ajuta la evitarea punctului critic");
-diminuarea vascozitatii musculare ( ajuta la evitarea clacajelor) ,un
muschi
prealabil bine intins se contracta cu o forta si viteza mai mare ;
-ameliorarea alimentarii cu energie si oxigen ;
-optimizarea proceselor neuro-musculare;
-cresterea capacitatii psihice .
Inclzirea depinde de o serie de factori endogeni si exogeni dintre care
amintim :
79 varsta jucatorului;
80 starea de antrenament;
81 starea psihica a jucatorului;
82 ora de desfasurare a jocului;
83 temperatura exterioara;
84 datele personale.
12.5 .Incalzirea speciala pentru joc
Cu suficient timp inainte de joc, in functie de starea vremii si a
terenului, antrenorii pot incepe incalzirea juctorilor. Aceasta poate dura 3040 minute. La inceputul perioadei competitionale incalzirea poate fi condusa
de antrenorul secund si supravegheata de cel principal, folosind varinta cea
mai potrivita momentului. Cu timpul juctorii pot fi lasati sa se antreneze
singuri si intruniti numai pentru exercitii cu mingea pe grupe restrnse 2-4-6
jucatori sau cu toata echipa , gen atac -aparare la o poarta. Important este ca
antrenorul sa realizeze , sa simta" ca jucatorii sunt suficient de deconectati
nervos si sunt gata sa inceapa jocul cu luciditate si incredere. In functie de
particularitatile propriilor jucatori, starea terenului, anotimp, a echipei
edverse etc., antrenorul opteaza pentru varianta (deja cunoscuta de jucatori)

cea mai apropiata acestor conditii.

Pe langa continutul de baza al incalzirii totale (prezenta si la
antrenament ) se poate apela la mijloacele moderne ,precum si la cele
specifice , astfel:
-incalzirea speciala pentru jucatorii cu masa musculara;
-masajul manual sau mecanic , folosindu-se unguentele stimulative;
-fotbal cu umbra, repetarea unor procedee tehnice ca lovirea mingii cu
piciorul , cu capul ,fentele etc., fara partener si fara adversar pentru
mobilizarea tuturor articulatiilor;
-exercitii cu mingea pentru refacerea simtului mingii ,lucrand
individual,
apoi in grup;
-exercitii, structuri sau jocuri specifice cum ar fi mentinerea mingii
mai
mult, atac contra aparare sau actiuni tactice colective pregatite
anterior;
-repetarea unor lovituri libere directe sau indirecte in cadrul unor
scheme
tactice precum si aruncari de la margine in acelasi cadru ;
-pregatirea psihologica adecvata pentrul jocul zilei ,in functie de toate
particularitatile ce se impun .
Antrenorul (daca exista si psihologul ) trebuie sa realizeze reglajul
psihosocial al echipei, sa stimuleze toate aspectele motivatiei, sa mobilizeze
intreaga capacitate biologica, subordonand-o obiectivelor prevazute pentru
jocul respectiv.
* incalzirea in cabina jucatorilor - acestia fac incalzirea folosind in special
urmtoarele programe :
a)Mobiltate, flexibilitate si suplete : de 5 ori fiecare exercitiu .
b)Circuit pentru forta generala :5x6 ex.=30ex.
c)Streching-ul individual
* incalzirea pe terenul de fotbal inainte de joc :
a)Program de alergare combinata cu si fara minge 5-10 minute
b)Program de pase in 2-3 jucatori
c)Sprinturi cu accelerare pe 10-30 m
d)Sprinturi cu viteza mare pe 10-30 m
e)Se va juca 2-4 minute atac contra aparare , alte mijloace in conditii
cat
mai apropiate de jocul oficial cu suturi la poarta.
12.5.1.Programul echipei inaintea jocului oficial

 Echipa trebuie sa aiba totul rezolvat pentru jocul oficial.

Echipa trebuie sa fie la stadion cu minimum 60 de minute inainte de

joc.
Se recomanda:
Echipa pentru duminica, deja stabilita dupa jocul trecut, se
pregateste pe toata durata saptamanii;
Nu este recomandabil sa se faca 1-2 ore sedina de pregatire la
stadion, inainte de joc. Nici un jucator nu-si va reaminti nimic din aceasta
sedinta.
Jucatorii vor juca cu ceea ce au fost pregatiti in timpul anului
competitional, in general, si in sptamana in curs, in special.
In cabina vor ramane cei 11 jucatori si rezervele.
Totul se va desfasura in conditii de liniste, fiecare jucator
concentrandu-se asupra jocului.

Incalzirea la cabina pentru joc va cuprinde : aplicarea

unguentelor, gimnastica articulara, alergarea generala, discutia cu fiecare
jucator, reamintindu-se cele mai importante sarcini sau scheme de joc.

Cu 30 de minute inainte de joc se va face incalzirea pe terenul

de joc in ambianta competitiei:
Cate doi la minge.
Programul de sprinturi cu alergari lansate, accelerate si cu viteza
maxima.
La sfarsitul incalzirii trebuie sa se joace 5 minute, atac contra
aparare, pentru acomodarea cu conditiile jocului.

napoi in cabina, cu 7-8 minute inainte de inceperea jocului.

Se schimba tricourile si echipa este Gata de incepere a

jocului!"

Antrenorul cheama jucatorii, se face ultimul apel pentru joc si

iese in ordine pe teren.
In fotbalul actual, nimic nu mai poate fi lasat la voia intamplarii, toate
aspectele legate de pregatirea si organizarea jocului fiind studiate la modul
cel mai serios, inclusiv incalzire , care nu demult era tratata cu o oarecare
superficialitate de unii tehnicieni.
Cel ce efectueaza incalzirea trebuie sa tina cont de o serie de factori
endogeni si exogeni cum ar fi:
Varsta jucatorilor.
Starea lor de antrenament;
Starea psihica a jucatorilor;

 Ora de desfasurare;
Factorii de mediu ;
Datele personale ale jucatorilor.

Este indicat ca programul de incalzire sa fie cunoscut de jucatori, atat

sub aspectul incalzirii generale, cat si al celei specifice. In functie de
particularitatile individuale si de factorii exogeni, durata, intensitatea si
complelexitatea efortului variaza de la jucator la jucator.
13. SISTEMUL DE JOC
Sistemul de joc reprezinta cadrul general de organizare a
jocului echipei in atac si in aparare, potrivit conceptiei proprii de joc.
Fiind o componenta de baza a conceptiei de joc, sistemul de joc
constituie dispozitivul care asigura organizarea jocului echipei privind :
asezarea in teren, actionarea jucatorilor pe posturi si zone, in linii si
compartimente, cu sarcini specifice precise.
Sistemele de joc au cunoscut in evolutia lor o multitudine de variante :
sistemul clasic cu 2 fundasi, sistemul WM cu 3 fundasi si sistemul cu 4
fundasi.
Dupa cum se vede, perfectionarea jocului de atac a determinat
majorarea treptata a numarului de jucatori care sa apere poarta.
Pentru a fi eficient sistemul utilizat de echipe trebuie sa raspunda la
urmatoarele cerinte:

sa deserveasca conceptia moderna de fotbal;

sa deserveasca in egala masura atat atacul cat si apararea;

sa fie elastic ;

sa furnizeze o buna sincronizare intre actiunile individuale

si cele colective ;

sa valorifice eficient posibilitatile jucatorilor.

13.1. Sistemul de joc - cadrul general de realizare a sarcinilor
Sistemul de joc reprezinta cadrul de organizare a jocului ,cu delimitare
precisa a sarcinilor (principale si suplimentare) si zonele de actiune (de baza
si invecinate) pentru fiecare juctor -forma generala de asezare a jucatorilor,
de organizare si coordonare a actiunilor celor 11 juctori aflati in teren.
Ca dispozitiv de asezare in teren si de actionare a jucatorilor pe
posturi si zone, in linii si compartimente cu sarcini specifice precise,
sistemul de joc este totodata mobil, elastic adaptat permanent situatiilor de
joc. Pozitia initiala de asezare a jucatorilor in dispozitivul de joc al echipei,
initiala distribuire de zone si sarcini principale si secundare nu raman fixe.

Ele se modifica permanent in timpul jocului jucatorii din aparare urcand in

atac si preluand sarcini ofensive, iar varfurile de atac sprijinind frecvent
apararea.
Aceasta permanenta interferare de posturi, zone si compartimente,
manevrele de sprijinire reciproca intre jucatori, trecerile jucatorilor de pe o
parte pe alta a terenului in raport cu necesitatile de moment impuse de joc
sunt tot mai frecvent prezente in jocul de fotbal modern si creeaza impresia
disparitiei sistemului.
Cu toata dificultatea consemnarii lui in formule cifrice traditionale
fixe de tipul 1-4-4-2 sau 1-4-3-3, el exista fiind principalul element specific
de organizare a jocului, particular fiecarei echipe. Modelarea elastica a
sistemului fac ca acestea sa poarte denumirea marilor echipe, cum ar fi
sistemul olandez , sistemul brazilian etc.
Corelarea eficienta a actiunilor tactice , elastice si mereu adaptate
jocului, a celor 11 juctori, in fazele de atac si aparare, se realizeaza printr-o
initiala distribuire de sarcini si zone, de baza si secundare, deservind o
conceptie clara de joc, idei si principii tactice si precise.
Evident, mentalitatea antrenorilor si jucatorilor privind asezarea pe
posturi si sarcinile posturilor este azi radical modificat, facandu-si loc cerinta
de a se actiona eficient, acoperind sarcini multiple, in posturi si zone
invecinate posturilor de baza, conferite prin plasarea initiala in dispozitivul
de joc, ca si cerinta de a aduce frecvente adaptari sistemului de baza folosit
in jocul echipei, in scopul contracararii manevrelor adversarului.
Rezulta deci ca sistemul de joc impune o asezare functionala a
jucatorilor pe compartimente : fundasi, mijlocasi, atacanti, in cadrul carora ei
ocupa anumite posturi de baza, cum ar fi : fundas dreapta, libero, mijlocas
central, varf de atac. Apoi el impune si o anumita organizare si coordonare a
actiunilor jucatorilor, acestia avand sarcini si atributii specifice
compartimentului si postului ocupat. In cadrul acestor sarcini si atributii
vom distinge pe cele de baza, specifice postului si pe cele secundare,
specifice compartimentul caruia jucatorul ii apartine : dublare, suplinire ,
sprijinire etc, sau altor compartimente : participarea apararii la actiunile
ofensive si invers. In indeplinirea acestor sarcini, sistemul impune
jucatorilor sa actioneze individual si colectiv, in baza unor principii,
actiunile si circulatia acestora desfasurandu-se logic, organizat si perfect
sincronizat. In lipsa acestor reglementari tactice a deplasarilor jucatorilor,
colaborarea dintre ei ar deveni haotica, improvizata, jocul ar fi
dezorganizat ,cu aglomerari nejustificate de jucatori si cu carente in atac si
aparare.
Sistemul de joc cu patru fundasi a aparut si s-a dezvoltat ca o

necesitate in vederea realizarii in mai bune conditii a conceptiei de joc, fiind

in acelasi timp rezultatul acumularilor cantitative, produse de alternarea
sistemelor de atac si aparare , in care posibilitatile atacului le-a depasit pe
cele ale apararii.
Caracteristica sistemului cu 4 fundasi este dat de plasarea jucatorilor
pe 3 linii -numarul inaintasilor si mijlocasilor este diferit in functie de
varinanta adoptat. Dintre variantele sistemului cu 4 fundasi , cele mai
cunoscute sunt :
-varianta 1-4-2-4
-varianta 1-4-4-2
-varianta 1-4-3-3
In cadrul diferitelor sisteme de joc calitatile individuale ale celor ce
deservesc compartimentul de aparare trebuie sa se caracterizeze prin :
robustete deosebita, suplete si mobilitate, viteza sub toate formele ei de
manifestare pentru deposedare si interceptie, detenta si agresivitate, un bun
joc de cap, un simt deosebit al plasamentului si colaborarii cu ceilalti
coechipieri, precum si o tehnicitate deosebita.
13.2. Sarcinile generale ale sistemului cu patru fundasi
organizarea apararii portii pe directia atacului advers;
- sustinerea partenerilor din celelalte linii in diferite situatii;
formarea blocului functional care sa duca la asigurarea desfasurarii
echipei intr-un tot unitar ;
marirea zonelor de actiune ale jucatorilor ;
- elasticitatea jocului impusa de necesitatea desfasurarii rapide a fazelor
de
atac
si de aprare
- jocul colectiv, constructiv si ofensiv sa fie dezvoltat la maximum.

13.3. Sarcinile jucatorilor in diferite sisteme de ioc

Caracteristica sistemelor cu 4 fundasi este data de plasarea jucatorilor
pe trei linii. Numarul mijlocasilor este diferit in functie de varianta adoptata.
Astfel, cele mai cunoscute variante ale sistemului cu 4 fundasi sunt :
1-4-3-3 - unde de regula se joac cu trei mijlocasi, un inchizator
central cu sarcini defensive in fata compartimentului de aparare, si doi
mijlocasi laterali asigurand si benzile laterale. Stabilirea si definirea celor
trei atacanti ai echipei fac sa scada flexibilitatea necesara mijlocasilor de
patrundere alternativa in zona atacantilor centrali. Cu numai trei jucatori la
mijloc nu se asigura posibilitatile sporite pentru tactica echipei, de a acoperi

spaiul de joc si a executa pressingul.

1-4-4-2 - aici mijlocul a fost intarit cu un jucator in plus. Asezarea cu
4 mijlocasi sub forma de dreptunghi sau romb isi schimba permanent forma
in functie de deplasarea mijlocasilor spre margini sau spre colturile
terenului.
Jucatorul mijlocas asteapta momentul de a patrunde in fata, in stanga
sau dreapta atacantilor centrali. Acest sistem asigura posibilitatea echipelor
de a capata bune indemanari tactice si abilitatea de a se deplasa in fata si in
spatele pozitiilor atacantilor si mijlocasilor, acestia din urma avand
posibilitati de contraatac pe aripi prin deplasare directa sau invaluire.
1-3-5-2- intrucat in mijlocul terenului sunt folositi cinci jucatori,
exista suficiente posibilitati de a acoperi spatiul de joc la mijlocul terenului,
atat in faza ofensiva, cat si in faza defensiva. In plus, acest numar mare de
jucatori la mijlocul terenului pot face posibil de a folosi in prezent o tactica
moderna de joc si de a cauta in permanenat noi mijloace care sa dezvolte
acest atractiv joc.
1-4-5-1 - este o varianta a sistemului anterior care asigura in forma
maxima numarul de jucatori cu sarcini defensive. Compartimentului de
mijloc ii revine ca sarcina si rezolvarea actiunilor de atac, care are numai un
singur jucator, fara a neglija constructia jocului si ajutorul apararii.
In toate aceste sisteme de joc jucatorilor compartimentului de mijloc li
se cer suplete si indemanare, dar si o rezistenta deosebita pentru participarea
eficienta intr-o zona mare de actiune, tehnicitate ridicata exprimata prin
precizie in deposedare si tras la poarta de la distanta, simtul plasamentului si
indeosebi al colaborarii cu ceilalti jucatori.
14. MIJLOACE PENTRU INVATAREA SI CONSOLIDAREA
TEHNICII SI
TACTICII JOCULUI DE FOTBAL
14.1. Mijloace de invatare si perfectionare a tehnicii individuale de aparare
Mijloace de invatare si perfectionare a deposedarilor.

Din fata.
Minge statica intre doi jucatori care simuleaza lovirea mingii cu latul
ducand usor trunchiul cu umarul inainte pe celalalt partener. Exercitiul se
executa la inceput de pe loc, apoi din mers si din alergare uoara.
Doi jucatori fata in fata, unul conduce mingea in mers, celalalt se
deplaseaza spre el, executand deposedarea.
Acelasi exercitiu sub forma de suveica.
Doi jucatori in deplasare, unul conduce mingea, celalalt se retrage la

semnal, cel fara minge se deplaseaza rapid la cel cu mingea, executand

deposedarea.

Din lateral
Jucatorii aszati pe doua siruri umr la umar, deplasare pe 5-10 m in
mers, opunand rezistenta unul altuia.
Acelasi exercitiu din alergare.
Jucatorii la distanta de l,5-2m se deplaseaza spre inainte , la semnal
cei din stanga (dreapta ) se apropie de minge , iau contact cu acestia si-i
indeparteaza de minge.
Doi jucatori aflati la distanta de 2-3m paseaza mingea intre ei; la un
moment dat cel care a pasat mingea se deplaseaza rapid la cel care a primit
mingea si executa deposedarea. Se va urmari momentul favorabil de atacare
a jucatorului cu mingea, atunci cand acesta din urma si-a indepartat-o de
picior.

Din spate
Exercitii de cadere si ridicri rapide de pe sol.
Fiecare cu mingea in conducere, indepartarea mingii de picior,
executarea alunecarii spre inainte, cu atingerea mingii urmata de ridicare
rapida.

Doi jucatori la o minge, unul conduce mingea, celalalt executa

deposedarea prin alunecare. Se executa la inceput din mers apoi din
deplasare uoara.
Mijloace de invatare si perfectionare a lovirii (respingerii) mingii cu
piciorul
din joc de glezna, lovirea mingii autoaruncate, la perete, folosind
alternativ ambele picioare, utilizand procdee de baza;

din joc de glezna, pase in doi cu unul din procedeele indicate de

profesor;

pase in doi din deplasare, pe lungimea terenului;

suveica in doi, cu procedeele indicate de profesor;

pase in triunghi si in patrat, folosind un procedeu la alegere.

Mijloace pentru invatarea si perfectionarea lovirii mingii cu capul

lovirea mingii cu capul de pe loc sau din deplasare din autopasa
(aruncare cu mana);

lovirea mingii cu capul la perete;

lovirea mingii cu elan la o minge atarnata;

cate doi la minge, unul arunca, celalalt executa lovirea mingii cu

capul, la inceput din mers apoi din alergare;

individual mentinerea mingii cu capul;

cate trei la minge, doi asezati unul in spatele celuilalt, al treilea

arunca mingea la cel din spate care, prin saritura o loveste cu capul,
transmitand-o inapoi;

mingea la capitan";

joc in doi sau trei peste plasa de volei, lovind mingea cu capul.
14.2 Structuri de exercitii pentru dezvoltarea jocului de atac
Joc l x l : atac la 4 porti asezate in colturile terenului, fiecare poarta
are cate 4 fundasi care intampina pe rand jucatorul ofensiv.
Posesia pe grupe : Durata de 7 min 30 sec (3 x l min. 30 sec, 1 min
pauza - streching) intru-n patrat cu latura de 35 m cu doua grupe de 5
jucatori, 2 atingeri, redublari pentru al treilea care se demarca in spatiul
liber, pasa urmata de pressing, jucatorul care primeste mingea realizeaz undoi cu un partener.
Obiective :

orientare in teren, ocuparea rationala a suprafetei de joc.

Indicatii :

mingea se paseaza la firul ierbii;

se paseaza pe pozitie viitoare.

Joc la 6 pori cu durata de 1 min, se joaca 10 contra 10 din maximum
trei atingeri, urmarindu-se trecerea mingii prin porti.
Obiective:

acoperirea rationala a terenului;

schimbarea directiei de joc;

antrenarea vitezei de joc prin gandire, decizie si executie rapida.

Indicatii:

se incearca jocul dintr-o singura atingere;

folosirea pasei lungi pentru schimbarea jocului.

Joc pe spatii mici : Durata 12 min. (3 reprize de 3 min., pauza 1
min.). Se joaca din 1-3 atingeri cate o repriza 10x10 fara portar. Portile
msoara 2 m. Se puncteaza dupa ce se realizeaza 8 pase consecutive.
Obiective:

realizarea posesiei in criza de spatiu si timp;

alternarea paselor scurte cu cele lungi pentru schimbarea

jocului;

verticalizarea jocului, finalizare rapida.

Indicatii:

se joaca simplu, cu jucatorul cu fata, pentru a da viteza de joc;

preluarile se fac numai in spatiile libere.
Joc 10 x 8 : pe teren regulamentar. Echipa in superioritate numerica
(joaca din 2 atingeri) trebuie sa inscrie, iar cea in inferioritate (joaca liber)
puncteaza cand jucatorii reusesc sa traverseze linia de centru fiind in posesia
mingii.
Obiective:

realizarea unei posesii bune, favorizata de superioritatea

numerica;

exersarea traseelor de joc specifice sistemului folosit;

crearea superioritatii numerice prin circulatie de minge si de

jucatori.
Indicatii:
- joc simplu din deviere, cu transmiterea mingii pe pozitie viitoare;
- demarcare permanenta, schimbarea locurilor intre jucatori.
Joc in zona delimitata : Durata 10 min. Se joaca l x l pe teren
regulamentar doar in zona delimitata de liniile punctate. Jucatorii pot depasi
linia de demarcatie catre poarta adversa numai daca sunt posesia mingii.
Ajuns in aceasta zona jucatorul finalizeaza, el neputand fi urmrit de
adversari.
Obiective:

colaborarea intre linii;

realizarea unei posesii prelungite, active, pentru surprinderea

defensivei adverse;

schimbarea directiei de joc, folosirea cu predilectie a benzilor.

Indicatii:

folosirea invaluirilor si a aparitiilor din linia a doua;

crearea superioritatii numerice prin depasirea adversarului.

Exercitii in zona de atac, dirijate de antrenor pe tot terenul, prin
comanda vocala intr-un spatiu (zona de teren) preconstituit si cu sarcini
predeterminate - atac la numere, la culori, diferite forme. Echipa se misca
continua fara minge.
Obiective:
- mentinerea intotdeauna a unei echipe scurte" in ambele sensuri (pe
verticala si pe lateral);
- toti jucatorii trebuie sa se miste intr-o maniera coordonata in functie de
miscarea si de poziia mingii;
- amelioreaza aspectul organico-functional (dublarea intre linii precum si in
cadrul aceleasi linii);

- adoptarea si practicarea predilecta a palniei".

Joc 7 x 7 la o singura poarta pe jumatatea terenului dintr-o singura
atingere, la cel
mult 2 m finalizare dintr-o singura atingere; 2x12 min. cu pauza de 3 min.
Joc 6 x 6 pe jumatate de teren cu finalizare din afara careului, si in
urma efectuarii unui un-doi"; 2x10 min. cu pauza de 3 min.
Joc 6 X 6 pe jumatate de teren cu finalizare din careu si in urma
efectuarii unui un-doi"; 3x7 min. cu pauza de 2 min.
Joc 6 X 6 pe jumtate de teren cu finalizare lovind mingea cu capul;
3x7 min. cu pauza de 2 min.
15. JOCUL SI ANTRENAMENTUL PORTARULUI
15.1. Tehnica jocului portarului
Datorita importantei si specificului postului, jocul portarului prezinta
o tehnica cu anumite particularitati determinate de faptul ca, spre deosebire
de jucatorii de cmp care nu au voie sa joace mingea cu mana, portarul poate
face acest lucru.
Coninutul tehnicii portarului
a) Pozitia fundamentala:

inalta,

medie,

joasa.
b) Deplasarile in teren:

porniri-opriri,

cu pas adaugat,

cu pas incrucisat,

alergare inainte-inapoi cu spatele 10-15 m,

schimbri de direcie din alergare,

intoarceri,

sarituri pe unul sau pe ambele picioare, cu sau fara elan,

caderi, rostogoliri, ridicari,plonjon.

c) Prinderea mingii:

venita prin fata pe jos, fara plonjon,

venita prin fata pe jos, fara plonjon,

- venita la inaltimea genunchilor fara plonjon,

venita la inaltimea abdomenului fara plonjon,

venita la inaltimea pieptului fara plonjon,

cu traiectorie inalta fara plonjon,

venita pe jos din lateral cu plonjon.

85 Blocarea mingii
86 Boxarea mingii

de pe loc,

din saritura fara elan (cu o mana sau cu doua maini),

din saritura cu elan ( cu o mana sau cu doua maini),

din plonjon.

f) Devierea mingii:

de pe loc ( cu o mana sau cu doua maini),

din saritura ( cu o mana sau cu doua mini),

din plonjon.
g) Repunerea mingii:

cu mana lansata pe jos,

cu mana prin aruncare pe deasupra umarului,

cu mana prin lansare laterala,

cu mana prin rotarea bratului,

cu piciorul (de pe sol-de pe loc, din rostogolire; din demi-vole;

din vole-aruncat din mana).
Pozitia fundamentala
In timpul jocului, in asteptarea mingii, portarul trebuie sa aiba o
pozitie cat mai convenabila in functie de pozitia mingii in teren, care sa-i dea
posibilitatea cea mai convenabila pentru prinderea ,boxarea, devierea mingii
sau pentru executarea unei iesiri din poarta.
In funcie de distanta si locul in care se afla mingea la un moment dat,
portarul va utiliza una din pozitiile amintite mai sus.
Pozitia de baza folosita de portar cand mingea se aproprie de careul de
16 m este cu trunchiul usor aplecat inainte, picioarele departate la latimea
umerilor usor flexate din genunchi, cu greutatea trunchiului repartizata pe
ambele picioare, bratele fixate din cot si cu privirea permanent la minge. Din
aceasta pozitie portarul poate intreprinde cu usurinta orice interventie asupra
mingii.
Deplasarile in teren
Fac parte din tehnica jocului portarului si sunt compuse din variante
de mers, alergari pe fondul carora se pot executa sarituri, caderi, ridicari si
care se combina in functie de situatia de joc. Aceste deplasari sunt
conditionate de miscarile adversarilor cu mingea, de distanta la care trebuie
sa intervina portarul.
Prinderea mingii
- Prinderea mingii venita pe jos din fata, fara plonjon La acest procedeu tehnic deosebim doua pozitii de prindere a mingii,

si anume :
87 Prinderea mingii cu picioarele intinse pe aceeasi linie (paralele);
pozitia adoptata de portar este cu picioarele paralele si intinse, cu aplicarea
trunchiului inainte, bratele inaintea picioarelor cu palmele orientate in
directia mingii, membrele superioare avand rolul de prindere a mingii;
88 Stand intr-un genunchi
Pozitia trunchiului este aplecata spre inainte, greutatea corpului
trecuta aproape in intregime pe piciorul de sprijin care este puternic flexat
din genunchi; celalalt picior ramane indoit aproape pana la pamant inapoia
trunchiului, rasucit lateral si asezat in apropierea genunchiului piciorului ele
sprijin; bratele sunt intinse spre sol spre picioare si intampina mingea si o
conduc prin indoire spre abdomen sau piept.
- Prinderea mingii venita pe jos din lateral, fara plonjon Portarul executa in prealabil o deplasare laterala prin pasi adaugati sau
incrucisati in directia mingii, celelalte miscari ale trunchiului si bratelor
executand-se ca la procedeele descrise anterior.
- Prinderea mingii venita la inaltimea genunchiului, fara plonjon Portarul fixeaza genunchii, apleaca trunchiul inainte, bratele sunt
intinse in intimpinarea mingii, usor indoite din cot. Cand mingea la contact
cu palmele, este dusa la piept concomitent cu revenirea trunchiului la pozitia
normala.
- Prinderea mingii venita la inaltimea abdomenului, fara plonjon La acest procedeu pozitia trunchiului este usor aplecata inainte,
picioarele usor flexate din genunchi, bratele flexate din articulatia cotului cu
palmele orientate inainte.
La contactul cu regiunea abdominala se produce o retragere a
abdomenului (pentru amortizarea socului), bratele acopera mingea
concomitent cu acoperirea cu pieptul, formand o cavitate unde mingea nu
mai poate ricosa.
- Prinderea mingii venita la inaltimea pieptului Portarul se ridica usor pe varfuri in usoara extensie la contactul cu
mingea, un brat va fi dedesuptul mingii, celalalt deasupra ei.
- Prinderea mingilor cu traectorie inalta Picioarele sund departate la latimea umerilor, usor flexate din
genunchi, bratele ridicate la inaltime, orientate spre directia mingii, cu
degetele rasfirate. La contactul cu mingea se face o impingere a picioarelor
prin extensia genunchilor, urmata de tragerea rapida a mingii la piept. In
functie de din care vine mingea, portarul executa o deplasare in directia ei cu
pasi adaugati.
Prinderea mingii din plonjon

- Blocarea mingii Este un procedeu folosit mai ales la actiunile individuale ale
atacantilor si consta in interpunerea corpului printr-un plonjon cu o faza de
zbor foarte scurta pe minge. Blocarea se poate face numai cu bratele sau cu
folosirea bratelor si corpului pentru o siguranta mai mare.
Boxarea mingii
Procedeu utilizat de portari la suturi foarte puternice, cand singura
solutie de evitarea a golului este reflexul bratelor portarului care, cu o mana
sau cu ambele maini cu pumnii stransi, intervin in traiectoria mingii,
respingand-o. Procedeul se poate face de pe loc sau din miscare (saritura), in
functie de traiectoria mingii, si se foloseste la mingile cu care se indreapta
spre poarta sau trec paralel cu poarta.
Devierea mingii
Este un procedeu de schimbare a traiectoriei mingii in ultimul
moment, pentru a nu o lasa sa intre in poarta sau a dejuca centrrile
atacantilor. Se executa precedata de saritura sau de pe loc, cu partea
proximala a palmei.
Repunerea mingii in ioc
Este procedeul tehnic prin care portarul, dupa prinderea mingii , sau
iesirea ei din teren prin linia de fund, repune mingea in joc. Repunerea
mingii de catre portar in joc se face prin mai multe procedee:
- Repunerea mingii in joc prin lansare laterala de jos - se executa de
pe loc si consta in lansarea mingii pe langa genunchi prin pendularea
bratului dinapoi inainte. Este o degajare precisa si se executa de regula la
distante de pana la 10 m.
- Repunerea mingii in joc prin aruncare pe deasupra umarului - este
cea mai precisa degajare pe care o executa potrarul la distante medii, 20-25
m, executandu-se cu un elan de 2-3 pasi, cu mana dusa deasupra umarului ca
la handbal.

Repunerea mingii in prin lansare laterala - se face asemanator

lansarii discului, prin ducerea bratului cu mingea inapoi, concomitent cu
rasucirea trunchiului in aceeasi directie, urmata de o rasucire rapida cu
fandare pe piciorul opus bratului de aruncare, care se duce dinapoi-inainte
prin lateral, cu blocarea bazinului, mingea fiind lansata in directia dorita.
Procedeul se foloseste la transmiterea mingii la distante mari.

Repunerea minii in joc prin rotirea bratului - se face printr-o

miscare de rotatie a bratului dinapoi-inainte pe verticala, pe deasupra
umarului, transmitand mingea in directia dorita. Poate fi executata de pe loc
sau cu elan de doi-trei pasi.
Repunerea mingii in joc cu mana ( degajarea ) asigura promptitudine

si precizie prin transmiterea ei sigura la cel mai indicat coechipier pentru

declansarea actiunilor de atac.
- Repunerea mingii in joc cu piciorul - este unul din elementele
tehnice
de baza in jocul portarului si poate fi executata in trei modalitati:

repunerea mingii de pe sol - de pe loc sau din rostogolire,

repunerea mingii din drop,

repunerea mingii din vole.

Repunerea mingii de pe sol, statica sau din rostogolire, se efectueaza
in situatia cand mingea a parasit terenul de joc in aut de poarta, avand ca
biomecanica lovirea mingii de pe loc cu siretul plin.
Repunerea mingii in joc din drop, ca si cea din voie, se utilizeaza la
transmiterea mingii la distanta mare si la declansarea contraatacului.
15.2. Tactica portarului
Din punct de vedere tactic, activitatea portarului se poate delimita in
doua momente tactice ale jocului, atac si aparare. Pentru atac:
- repunerea mingii in joc trebuie sa se faca ctre coechipierii cei mai
bine plasati sau lansati pe pozitia viitoare, de regula degajarea fiind
facuta pe partea opusa finalizarii atacului sau iesirii mingii din joc.
Pentru aparare:

plasamentul in poarta si in suprafata careului de 16 m in timpul

jocului;

alegerea celor mai bune plasamente si interventia la repunerea

mingii de la margine din zona 1, la loviturile libere directe si indirecte, la
cornere si la loviturile de la 11m;

iesirile rapide in intampinarea mingii in careu si in afara

acestuia.

dirijarea verbala atunci cand este cazul.

Aplicarea in practica a aciunilor tactice trebuie sa respecte niste reguli
general valabile ale activitaii jucatorilor in teren, referitoare la:

preocuparea asigurarii echilibrului defensiv inca din timpul

desfasurarii atacului;

replierea rapida si prompta in aparare;

plasamentul permanent intre adversar si poarta;

atacarea hotarata a adversarului cu mingea in apropierea portii;

preocuparea permanenta de a intra in posesia mingii prin actiuni

permanente de incomodare a adversarilor pana acestia pierd mingea.
Aceste regului, care stau la baza actiunilor individuale ale aparatorilor,

constituie in acelasi timp premisele de plecare ale fazelor apararii.

15.3. Metodica invatarii tehnicii si tacticii portarului
Invatarea tehnicii si tacticii se face in cadrul procesului de
antrenament (lectii), proces pedagogic complex bazat pe principiile
pedagogice ale invatarii in general si de aplicarea acestora la educatia fizica
in mod special.
In invatarea si perfectionarea procedeelor tehnico-tactice deosebim
mai multe faze care-l orienteaz pe profesor (antrenor) in alegerea
mijloacelor operationale cu care actioneaza in cadrul procesului de instruire.
Din acest punct de vedere deosebim:
a) invatarea procedeelor tehnico-tactice izolat de joc.
Este prima faza in care elevul isi formeaza reprezentarea mentala a
procedeului si care consta in denumirea exacta a procedeului, explicarea
mecanismului tehnic si demonstrarea lui.
Explicarea, care se refera la actiunea mecanica, trebuie sa fie clara,
precisa si concisa, iar demonstrarea sa fie exemplara, pentru ca numai in
acest mod se poate forma o imagine corecta asupra procedeului tehnicotactic care se invata.
O problema deosebita o constituie ordinea in care se succed
elementele tehnico-tactice, cu respectarea principiilor invatarii, precum si
insusirea in mod analitic privind desfasurarea miscarilor care alcatuiesc
procedeul tehnico-tactic.
Invatarea procedeelor tehnico-tactice in conditii apropiate de joc.
Ritmul, complexitatea si amplitudinea miscarilor jucatorilor care se
schimba permanent in functie de situatiile concrete de joc, de sarcinile
tactice, fac ca invatarea procedeelor tehnico-tactice sa se faca in conditii
apropiate de joc, faza in care structurile operationale folosite in instruire
presupun la inceput prezenta unui adversar pasiv, semiactiv si apoi activ, in
asa fel incat in exersare elevii sa tina seama de existenta adversarilor.
Concomitent cu invatarea si perfectionarea executiei tehnice propriuzise, se introduce si invatarea unor notiuni de tactica, prin care elevii sunt
pusi in fata unor sarcini care apar in timpul jocului.
Exersarea tehnico-tactica cu adversari activi incepe in momentul cand
elevii si-au insusit bine mai multe procedee, au invatat sa lege rational si
cand a capatat o oarecare experienaa in aplicarea lor in cadrul unor stafete
sau jocuri ajutatoare.
Perfectionarea procedeelor tehnico-tactice in cadrul unor jocuri scoala

Jocul constituie mijlocul cel mai eficient de perfectionare a

tehnicii si tacticii. In cadrul jocului, elevii au ocazia de a exersa diferite

procedee insusite anterior in conditii concrete, fixarea lor facandu-se in focul

luptei cu adversarul. Caracterul de intrecere imprimat de joc da posibilitatea
elevilor sa aplice in mod concret:

plasamentul permanent intre adversar si poarta;

atacarea hotarata a adversarului cu mingea in apropierea portii;

preocuparea permanenta de a intra in posesia mingii prin actiuni

permanente de incomodare a adversarilor pana acestia pierd mingea.
Aceste reguli, care stau la baza actiunilor individuale ale aparatorilor,
constituie in acelaai timp premisele de plecare ale fazelor apararii.
15.4. Metodica invatarii tehnicii si tacticii portarului
Invatarea tehnicii si tacticii se face in cadrul procesului de
antrenament (lectii), proces pedagogic complex bazat pe principiile
pedagogice ale invatarii in general si de aplicarea acestora la edacatia fizica
in mod special.
In invatarea si perfectionarea procedeelor tehnico-tactice, deosebim
mai multe faze care-l orienteaz pe profesor (antrenor) in alegerea
mijloacelor operationale cu care actioneaza in cadrul procesului de instruire.
Din acest punct de vedere deosebim:
a) invatarea procedeelor tehnico-tactice izolat de joc.
Este prima faza in care elevul isi formeaz reprezentarea mentala a
procedeului si care consta in denumirea exacta a procedeului, explicarea
mecanismului tehnic si demonstrarea lui.
Explicarea, care se refera la actiunea mecanica, trebuie sa fie clara,
precisa si concisa iar demonstrarea sa fie exemplara, pentru ca, numai in
acest mod se poate forma o imagine corecta asupra procedeului tehnicotactic care se invata.
O problema deosebita o constituie ordinea in care se succed
elementele tehnico-tactice, cu respectarea principiilor invatarii, precum si
insusirea in mod analitic privind desfasurarea miscarilor care alcatuiesc
procedeul tehnico-tactic.
Invatarea procedeelor tehnico-tactice in conditii apropiate de joc.
Ritmul, complexitatea si amplitudinea miscarilor jucatorilor care se
schimba permanent in functie de situatiile concrete de joc, de sarcinile
tactice, fac ca invatarea procedeelor tehnico-tactice sa se faca in conditii
apropiate de joc, faza in care structurile operationale folosite in instruire
presupun la inceput prezenta unui adversar pasiv, semiactiv si apoi activ, in
asa fel incat in exersare elevii sa tina seama de existenta adversarilor.
Concomitent cu invatarea si perfectionarea executiei tehnice propriuzise, se introduce si invatarea unor notiuni de tactica, prin care elevii sunt

pusi in fata unor sarcini care apar in timpul jocului.

Exersarea tehnico-tactica cu adversari activi incepe in momentul cand
elevii si-au insusit bine mai multe procedee, au invatat sa lege rational si
cand a capatat o oarecare experienta in aplicarea lor in cadrul unor stafete
sau jocuri ajutatoare.
Perfectionarea procedeelor tehnico-tactice in cadrul unor jocuri scoala

Jocul constituie mijlocul cel mai eficient de perfectionare a

tehnicii si tacticii. In cadrul jocului, elevii au ocazia de a exersa diferite
procedee insusite anterior in conditii concrete, fixarea lor facandu-se in focul
luptei cu adversarul. Caracterul de intrecere imprimat de joc da posibilitatea
elevilor sa aplice in mod creator cele invatate anterior si da masura gradului
de insusire a tehnicii si tacticii in jocul de fotbal.
Pentru a satisface cerintele moderne de joc, se cere din partea
jucatorilor nu numai o cunoastere si stapanire perfecta a tuturor procedeelor
tehnico-tactice, ci si aplicarea lor in mod creator atunci cand situatia de joc o
impune.
15.5. Indicatii metodice
se vor exersa acele tehnici in msura sa rezolve cat mai
rational exercitiul si care nu necesita modificari anterioare;
90
se va acorda o atentie deosebita pregatirii teoretice a
sportivilor, in vederea optimizarii functiilor de reglare a constiintei;
91
se va crea un nivel ridicat al calitatilor motrice speciale,
corespunzatoare cu caracteristicile dinamice ale miscarii in vederea evitarii
greselilor tehnico-tactice in lipsa acestor calitati;
92
se vor asigura conditii prin care sportivul sa fie avertizat
cand se abate de la anumiti parametrii ai miscarii sau, sa i se indice greseala
prin comparatie cu parametrii obiectivi.
93
Se va tine seama si de particularitatile individuale ale
sportivilor, de calitatile lor fizice si nu in ultimul rand de inteligenta
creatoare a acestora.
89

15.6. Mijloace folosite in pregatirea tehnico-tactica

exercitii cu caracter introductiv, simple efectuate la inceput
izolat, cate unul apoi pe perechi;

exercitii efectuate la perete, la zidul mobil, precum si la alte

aparate ajutatoare;

exercitii efectuate in poarta de pe loc, apoi din deplasare cu

partener;

exercitii cu efectuarea unor sarcini motrice intre fazele executiei

procedeelor tehnico-tactice cerute de antrenor;

structuri de exercitii fara minge in suprafata de pedeapsa;

participari ale portarului, in diferite combinatii cu

diferite compartimente ale echipei, si indeosebi cu cel de aparare;

exersarea procedeelor tehnico-tactice, din pozitii diferite in

vederea solicitarii la maximum a capacitatilor portarului;

participarea la jocuri scoala precum si la jocul propriuzis, respectandu-se anumite tematici stabilite de antrenor.

exercitii privind efectuarea unor contratacuri sau atacuri rapide,

utilizand diferite procedee de degajare.

vizionari casete-video de specialitate, CD-uri, explicatii la

tabla.

15.7. Miiloace de baza privind pregatirea fizica a portarului

Privind capacitatile legate de pregatirea fizica, portarul va trebui sa-si
dezvolte cu maxima sarguinta puterea. Asadar, antrenamentul de forta,
rapiditate si elasticitate va fi o constanta. Rezistenta nu este determinanta
pentru acest rol; ea va fi deci activata indirect prin repetarea miscarilor
tehnice specifice. In plus se mai poate recurge la scaderea timpilor de
recuperare intre serii, propunand astfel cu adevrat intervale de antrenament
specifice, circuite de forta si circuite acrobatice. Pregatirea fizica a portarului
trebuie sa se fac in permanenta, in tot timpul anului, indiferent de conditiile
atmosferice. Antrenamentul individualizat in principal trebuie sa stea la baza
pregatirii portarului avand la baza un plan de lectie bine intocmit pe masura
importantei postului.
Pentru a realiza antrenamentul individual al portarului, plecand de la
ceea ce el face in spatiul sau de manevra" trebuie sa dezvoltam :
1.- viteza de reactie, manifestata la aceasta prin reflexele deosebite ;
2.- rezistenta specifica (plonjoane, sarituri, ieiri pe centrri,
prinderea mingilor utate alternativ, ieiri la blocaje etc).
3.- rezistenta psihica ( vointa, tenacitate, hotarare, perseverenta).
4.- forta, in special cea exploziva, care reprezinta una din calitatile de
baza ale portarului;
5.- dezvoltarea calitatilor motrice specifice in regimul diferitelor
procedee tehnico-tactice.
- Exerciiile fizice pentru dezvoltarea calitatilor fizice specifice:
viteza, forta, rezistenta, indemanarea, accentuandu-se asupra vitezei
de reactie si fortei-viteza (detenta) si mobilitatii articulare.

Exercitii de stretching prelucrand toate grupele musculare ;

Exercitii acrobatice: rostogoliri, sarituri cu rostogoliri, sarituri

peste aparate;
Alergari lansate in suprafata de pedeapsa;
Exercitii de forta-viteza folosind mingiile medicinale;
Complexe de exercitii pentru dezvoltarea mobilitatii;
Exercitii de forta pentru grupele musculare de baza,
prin invingerea greutatii proprii sau la aparate speciale;

Stafete si jocuri dinamice;

Exercitii in perechi, pentru dezvoltarea mobilitatii si fortei ;

Alergari in teren variat

Exercitii pentru dezvoltarea reactiei, atentiei si concentrarii
incadrate
in jocuri reduse cu diferite forme :

Exercitii tehnico-tactice in regimul diferitelor calitati motrice ;

Individuale la semnal sonor ;

Pe grupe cu prezenta adversarilor ;

Pe compartiment cu prezenta adversarilor;

Pe echipe cu prezenta adversarilor.

In fotbalul modern, un portar bine pregatit si dotat cu aptitudinile
necesare poate decide uneori soarta unui joc. Se stie ca oricat de bine ar fi
pregatita o echipa de fotbal si oricati jucatori de valoare ar cuprinde, nu va
putea obtine rezultate la inaltimea pregatirii si a valorii sale daca nu va
beneficia si de ajutorul unui portar valoros, bine antrenat.
De asemenea in literatura de specialitate, problematica portarului este
mai putin studiata, fapt ce ne-a determinat alegerea tematicii mai sus
enuntate.

16. PROCEDEE SI ELEMENTE TEHNICE SPECIFICE

COMPARTIMENTELOR
SI POSTURILOR DIN ECHIPA
Procedeele si elementele specifice portarului sunt prezentate la
capitolul Jocul si antrenamentul portarilor"
Procedee si elemente specifice compartimentelor si posturilor
Aparare - fundasi:
- tatonarea, miscarile de deplasare in vederea efectuarii marcajului,
plasamentului, dublajului, supravegherea careului propriu

- deposedarea prin majoritatea procedeelor

- 1ovirea mingii cu piciorul (degajarea, pasele medii si lungi, lansarile),
lovirea mingii cu capul (respingerile)
- aruncarea de la margine
Mijloc - mijlocasi:
- miscarile de deplasare in vederea efectuarii demarcajului, dublajului,
replierilor, plasamentului, marcajului in careul propriu
- preluarea mingii
- conducerea mingii
- driblingul
- lovirea mingii cu piciorul (combinatii, pasele scurte, medii, deschideri)
Atac - atacanti:
- miscarile de deplasare in vederea efectuarii demarcajului, presingului,
plasamentului
- depasirea adversarului (preluare - conducere - dribling)
- lovirea mingii cu piciorul (sutul la poarta, centrarile)
- lovirea mingii cu capul (pe spatiul portii adverse)
94

MOMENTELE FIXE ALE JOCULUI IN ATAC SI APARARE

Momentele fixe ale jocului reprezinta cheia succesului in perioadele

dificile ale jocului. Numai organizarea intregii echipe poate sa asigure
superioritatea numerica atat in aparare pentru a nu primi gol, cat si in atac la
finalizare.
Pentru fiecare moment fix al jocului de atac toate echipele trebuie sa
aib 2-3 combinatii tactice fixe, pe care sa le execute pana la virtuozitate.
Pentru aceasta se va lucra in doua directii:
obinerea de situatii din care sa le revina avantajul executarii
loviturilor.
executarea acestora in concordanta cu calitatile jucatorilor proprii.
Inceperea jocului are nevoie de o organizare atenta atat pentru atac
cat si pentru aparare. In atac echipa proprie trebuie sa realizeze o schema
tactica de surprindere a adversarului, iar in aparare sa actioneze cu mare
prudenta pentru a nu fi surprinsa, aspect ce implica o urmarire continua a
jucatorilor adversi.
Cornerul - in atac se poate executa cornerul direct pentru una dintre
extreme care sta pe coltul careului de 6 m. Acesta paseaza cu capul peste
toata apararea unuia dintre jucatorii proprii care vine sa finalizeze.
- centrare peste toata apararea la extrema opusa, care paseaz
inapoi unui jucator venit din spate si suteaza la poarta;
- pe timp ploios se pot folosi executiile direct pe jos;

Corner scurt cu o pasa apropiata intre doi jucatori care continua jocul
normal, in cazul unei echipe care combina foarte bine.
- in aparare - executarea cornerului se va contracara cu principii
omului in plus astfel: - se introduc extremele (jucatorii de banda) in poarta,
iar fundasii raman pe pozitiile lor bine stabilite. Intreaga echipa trebuie sa se
organizeze pe trei linii;

impiedicarea combinatiei in doi de la o lovitura de

corner;

pentru evitarea oricarei surprize, fiecare jucator va

avea grija de zona lui, raman fara zona un jucator care loveste bine cu capul
si portarul.
Loviturile libere directe si indirecte - Cea mai buna combinatii" este
executarea directa. Doi jucatori mascheaza intentia si un al treilea executa
direct, rapid cu forta si mai ales cu o precizie matematica. Variantele de
executie sunt nenumarate si ele depind indeosebi de :

valoarea echipei, a executantilor;

asezarea, pozitia zidului echipei adverse;

momentul schimbului centrului de greutate al portarului;

la fluierul arbitrului sau inainte de semnalul acestuia ;

starea terenului, etc.

Aruncarea de la margine - Antrenorii stabilesc 2-3 combinatii pentru
atac si 2-3 pentru aparare, ajungandu-se sa se cunoasca astfel potentialul
fiecarui jucator si al echipei.

Se urmareste surprinderea adversarului si, in acelasi timp,

masurile strategice pentru a nu fi surprins de adversar.
La aceste momente fixe, jucatorii trebuie sa fie sincronizati pentru a
realiza o eficienta maxima.
Antrenorii trebuie sa uniformizeze concentrarea psihica a intregii
echipe la momentele fixe, cu punct maxim in momentul executarii.
In conditii practice dificile din teren, se vor alege variantele optime cu
care sa se realizeze eficienta maxima, adica golul.
Minge de arbitru - care se intalneste mai rar pe durata jocului de
fotbal, trebuie sa i se acorde o importanta deosebita indeosebi in preajma
careului propriu, obiectivul principal fiind castigarea mingii si reorganizarea
jocului.
18. ASPECTE MANAGERIALE PRIVITOR LA FOTBALUL DE BAZA
(atragerea de sponsori, publicitate, etc.)
18.1.Conceptul de management

La baza aparitiei i dezvoltarii managementului a stat activitatea

comunitatilor umane, managementul fiind un proces de orientare a activitatii
oamenilor in scopul realizarii unor obiective.
Pe msura dezvoltarii societatii omenesti, preocuparile in domeniul
managementului s-au intensificat i amplificat, managementul incepand sa
fie considerat ca o forma specifica de munca intelectuala, cu o functie bine
precizata, bazata pe un important fond, in continua crestere, de cunostinte
stiintifice. Cu toate acestea, primele lucrari dedicate in exclusivitate
managementului au aprut abia la inceputul secolului al XX -lea.
In literatura de specialitate s-au exprimat diferite opinii privind
continutul si sfera de cuprindere a managementului, definitiile fiind mai
generale sau mai analitice.
In acelasi timp, managementului i se dau diferite acceptiuni, fiind
considerat ca proces, activitate, ca un grup de persoane (managerii) sau ca o
arta/stiinta, cu obiect, legitati si principii proprii.
Conform acceptiunii Asociatiei Americane de Management,
managementul presupune : a obtine rezultate prin altii, asumandu-se
responsabilitati pentru aceste rezultate; a fi orientat spre mediul inconjurator;
a lua decizii vizand finalitatea organizatiei; a avea incredere in subordonati,
incredintandu-le responsabilitati pentru rezultatele vizate a fi obtinute, a le
recunoaste posibilitatea de a gresi si a primi favorabil initiativele lor; a
descentraliza sistemul organizatoric si a aprecia oamenii in functie de
rezultatele obtinute.
18.2.Functiile managementului
In definirea functiilor managementului exista o multitudine de puncte
de vedere privind numarul, denumirea si continutul lor concret. Cu toate
acestea majoritatea specialistilor considera ca fiind esentiale urmatoarele
functii:
- planificarea, organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul. Aceste
functii pot fi definite printr-o serie de trasaturi caracteristice, astfel:

Activitati care alcatuiesc continutul funciilor managementului

sunt specifice numai managerilor. Functiile se exercita fie la nivelul intregii
organizatii fie intr-un domeniu anume. Functiile managementului se exercita
in toate organizatiile, indiferent de domeniul si dimensiunile lor si la toate
nivelurile ierarhice, fiind determinate de esenta procesului de management;

Regasindu-se la toate nivelurile ierarhice, functiile difer ca

form de manifestare i continut;

Ele au o pondere diferita pe verticala piramidei ierarhice, in

sensul ca la nivelurile ierarhic superioare se exercita cu precadere cele de

prevedere si organizare, nivelurile inferioare fiindu-le caracteristice

indeosebi functiile de coordonare si control;

Difera de la un compartiment la altul.

Planificarea - are drept scop elaborarea unor orientari privind
desfasurarea activiatilor viitoare, si presupune stabilirea misiunii, a
obiectivelor, a mijloacelor necesare si a strategiilor.
De modul cum se realizeaza aceast functie, de capacitatea
managerilor de a se orienta cu precadere asupra problemelor de perspectiva
ale evolutiei organizationale depinde realizarea celorlalte functii.
Organizarea - Consta in stabilirea cadrului organizatoric optim care sa
permita desfasurarea activitatii unei organizatii in conditii de eficienta si
profitabilitate. Realizarea acestei functii vizeaza definirea clara a tuturor
elementelor care determina cadrul organizatoric.
Coordonarea si antrenarea consta in ansamblu de actiuni vizand
orientarea personalului in scopul realizarii obiectivelor organizationale si a
sincronizarii acestora intr-o combinatie optima, astfel incat desfasurarea lor
sa se realizeze in conditii de eficienta si profitabilitate. Realizarea acestei
functii presupune precizarea de catre manager a responsabilitatilor fiecarui
subordonat si urmarirea modului in care se coreleaza eforturile individuale
cu cele ale grupului.
Controlul - consta in verificarea permanenta si completa a modului in
care se desfasoara activitatile, comparativ cu standardele si programele, in
sesizarea si masurarea abaterilor de la aceste standarde si programe, precum
si in precizarea cauzelor si a masurilor corective pentru inlaturarea lor.
Exercitarea functiilor managementului prezinta o serie de
particularitati de la o organizatie la alta, cat si de la un sistem managerial la
altul.

In fiecare tara managementul are o serie de particularitati

determinate de sistemul legislativ, elementele culturale, traditii, practici si
nivel de educatie managerial.
18.3.Tangente si similitudini intre conceptul de management
si antrenamentul sportiv
In cadrul antrenamentului sportivul doreste sa-si perfectioneze
calitatile motrice si abilitatile tehnico-tactice in scopul realizarii unor
performante sportive superioare. Relatia antrenor-sportiv" permite
evidentierea laturii manageriale a activitatii antrenorului privind conceperea,
organizarea, conducerea si evaluarea rezultatului obtinut de sportiv.
Antrenorul este cel caruia ii revine rolul de manager al
antrenamentului sportiv, el asigura realizarea produsului" exprimat prin

rezultatele sportive plecand de la activitatile de selectie, formare si afirmare

a unor generatii succesive de sportivi.
Planificarea reprezinta un proces prin care se prevede evolutia si
progresul rezultatelor, prin intermediul solicitilor si adaptarilor
progresive
ale organismului sportivului la cerintele de efort ale
antrenamentului sportiv. Programarea in antrenamentul sportiv are la baza
urmatoarele aspecte :
- se intocmeste cand sunt stabilite clar si corect conditiile in care se incepe
activitatea;
- se stabileste termenul prin care se intocmeste planul obiectivelor de
performanta posibil de atins si a celor didactico-pedagocice stabilite initial;
- se stabilesc macrociclurile, perioadele si etapele de pregatire;
- se continua planul vizavi de obiectivele si mijloace, metodele si programul
evaluarii si verificarii nivelului de pregatire al sportivilor;
Planul se analizeaza si se aproba de forul competent, pentru loturile
nationale, Colegiul de antrenori si Biroul federal la nivelul federatiei de
specialitate, iar pentru sportivi sau echipe din cluburi se aproba de biroul
sectiei, managerul de specialitate sau conducerea unitatii respective.
Dupa aprobare planul se detaliaza n fata sportivilor. Reusita
antrenamentului va depinde de asigurarea materiala, de realizarea atributiilor
specifice, maiestria antrenorului in desfasurarea lectiilor de antrenament.
In cazul participarii la concursuri, managerul, antrenorul, va avea in
vedere urmatoarele aspecte:
- asigurarea si verificarea echipamentului si materialelor sportive;
- comunicarea exacta a locului si orei de desfasurare a concursului;
- precizarea obligatiilor tehnice si a planului tactic;
- modalitatile de contact si comunicare inainte, in timpul si la sfarsitul
competitiei.
Un rol important revine antrenorului in evidenta si analiza activitatii
desfasurate, care devine principala sursa de concluzii cu rol in programarea
perioadelor urmatoare. In acest sens un rol important revine tehnicii de
calcul avand la baza urmtoarele date din caietul antrenorului:

rezultatele probelor de control, evolutia sportivilor; concluziile

controlului medical, diferite masuratori antropometrice; rezultatele obtinute
in competitii, aspecte de forma sportiva; investigatii stiintifice contemporane
multidisciplinare, implementarea acestora in activitatea practica.
Datele obtinute de activitatile mai sus enumerate ne permit sa
apreciem eficienta pregatirii desfasurate si posibilitatea de a programa
activitatea de viitor.

18.4 Schimbarea n managementul sportiv

Schimbarea reprezinta o modificare, o transformare, o inlocuire sau
completare a organizatiei sau a continutului ei, ce confera noi valente de
utilitate unui produs, proces, mentalitate, servicii sau sistem.
Trasatura fundamentala a oricarei shimbari intentionate consta in dorinta de
imbunatatire a performantelor planificate. In acelasi timp putem afirma ca nu
orice schimbare reprezinta o imbunatatire. Schimbarea poate fi :
- contienta, ori nu;
- partiala sau totala;
- temporara sau definitiva;
- rapida sau lenta;
- prognozata sau neprevazuta;
- cu consecinte pozitive sau negative;
- majora sau nesemnificativa.
Factorii ce influenteaza schimbarea se impart in doua categorii:
Favorizanti:
concurenta reala puternica organizatoric si competitionala;
accesul rapid si facil la informatii compete si precise;
calitatea negocierilor;
nivelul de pregtire si experienta in domeniu al personalului;
cadrul legislativ sau normativ specific;
elaborarea de prognoze riguroase si detaliate;
desfasurarea planului sau programului de activitate adaptat
noutatilor n domeniu.
Rezistivi:
mentalitati sincere dar gresite privind impactul cu noul;
atitudini ostile si pareri preconcepute;
pozitia unor persoane ori grupuri influente;
frica fata de consecintele schimbarii;
incompetenta reala a agentilor schimbarilor;
lipsa unui cadru legal adecvat;
lipsa resurselor necesare.
Principalele caracteristici ale schimbarilor sunt urmatoarele:
schimbarea poate avea loc numai in conditiile in care factorii
favorizanti ii surclaseaza pe cei defavorabili;
schimbarea va fi viabila daca au fost luate in prealabil masurile
compensatorii, perturbatorii;
reusita va fi pe masura motivarii ce a determinat schimbarea;
eficienta schimbarii este direct proportionala cu gradul de adecvare

existent intre schimbare si cerinte;

orice schimbare, pentru a putea fi controlata, trebuie sa-si urmeze
etapele si ciclul specific de pregatire si de exploatare.
Principalele etape de conducere a unei schimbari sunt:
definirea schimbarii;
stabilirea subobiectivelor;
motivarea schimbarii;
conceperea schimbarii;
realizarea schimbarii;
estimarea eficientei.
Managerul sportiv, simultan cu motivarea puternica a celor implicati in
schimbare, va analiza profund oportunitatea si efectele ulterioare ce vor sta
la baza realizrii obiectivelor preconizate.
19. ELEMENTE DE BIOMECANICA IN JOCUL DE FOTBAL
19.1. Lovirea mingii cu piciorul . Deposedarea adversarului de minge
Reprezinta elementul tehnic prin care se urmareste scoaterea mingii
din posesia adversarului executat de toti jucatorii indiferent de post atunci
cand echipa se afla in aparare.
Procedeele tehnice de deposedare sunt clasificate in functia de pozitia
jucatorului care face deposedarea fata de jucatorul care se afla in posesia
mingii:

deposedarea prin atac din fata;

deposedarea prin atac din lateral;

deposadarea prin atac din spate.

* Deposedarea prin atac din fata- reprezinta procedeul compus din
trei faze:

tatonarea - apropierea de jucatorul cu mingea si gasirea

momentului favorabil de deposedare propriu-zisa, in momentul cand
adversarul isi departeaza mingea de picior;

declansarea deposedarii printr-o actiune prompta;

luarea contactului cu mingea si cu adversarul prin interpunerea

interioara dar hotarata cu umarul in adversar pentru a-1 dezechilibra, si a-i
scoate mingea de sub control.
*
Deposedarea prin atac din lateral - procedeu ce se realizeaza in
lupta
directa cu adversarul si consta din atacarea din lateral a jucatorului cu
mingea
prin interpunerea piciorului la minge concomitent cu aplecarea trunchiului

spre
exterior, bratul de langa adversar va fi lipit de corp, celalalt va fi intins
lateral
pentru echilibru.
Deposedarea se poate face si printr-o alunecare din lateral.
*
Deposedarea prin atac din spate - procedeu folosit cand
atacantul a depasit aparatorul si consta in interpunera unui picior al
aparatorului
intre minge si posesor cand distanta ne permite.
Alt mod de deposadare se face prin alunecare si consta in ducerea
unui picior sub forma unei alunecri intre picioarele atacantului sau lateral,
indepartand mingea de la adversar.
Utilizare tactica
Deposedarile sunt procedee tehnice specifice aparatorului, dar
cunoscute de toti jucatorii, folosindu-se la :

intrarea in posesia mingii;

temporizarea actiunilor de atac ale adversarului;

- destramarea atacurilor adverse.
Respingerea mingii cu siretul plin
Piciorul de sprijin este usor flexat plasat langa minge si lateral de ea.
Piciorul de lovire penduleaza din genunchi, luand contact cu mingea cu laba
piciorului intinsa si incordata din glezna pe mijlocul circumferintei mingii.
Greseli:

laba piciorului insuficient intinsa si glezna nu este incordata;

elan gresit;

trunchiul lasat prea pe spate.

Lovirea (respingerea) mingii prin deviere
Se executa cu :

siretul exterior;

siretul interior.
Sunt procedee tehnice de finete care in faza de aparare constau in
imprimarea unei traiectorii mingii spre zona adversa inlaturand pericolul in
jumatatea proprie.

Lovirea (respingerea) mingii din demi-vole

Procedeu tehnic pretentios, executat cand mingea ricoseaza din sol,

contactul cu mingea luandu-se prin diferite procedee.
Lovirea (respingerea) mingii din vole
Procedeu tehnic de forta, dificil de executat, momentul cel mai
important constituindu-l aprecierea inaltimii mingii cand este lovita in
general cu siretul plin, trunchiul va acoperi executia, laba piciorului orientata
spre inainte, piciorul de sprijin usor flexat asigura impreuna cu bratele
echilibrul corpului.
Lovirea (respingerea) mingii prin foarfeca
Procedeu dificil, de mare spectaculozitate, care consta in executarea
unui pas inainte cu piciorul stang sau drept, urmand o saritura, pe spate,
urmata de lovirea mingii cu piciorul opus celui care a executat pasul inainte
prin extensia acestuia din ghenunchi cu laba piciorului intinsa pentru ca
mingea sa fie lovita cu siretul, aterizarea se face pe spate.
Respingerea mingii cu capul
Elementele comune tuturor procedeelor de lovire a mingii cu capul
sunt urmtoarele:

pozitia pentru luarea elanului;

miscarea trunchiului dinainte inapoi, pregatirea pentru aplicarea

loviturii;

pozitia bratelor;

revenirea in pozitia normala.

a) Din punct de vedere al pozitiei pe care o are jucatorul in momentul
lovirii mingii, deosebim:

lovirea mingii cu capul de pe loc;

lovirea mingii cu capul din deplasare;

- lovirea mingii cu capul din saritura cu bataie pe un picior si pe
ambele picioare;

lovirea mingii cu capul din plonjon.

b) Din punct de vedere al directiei, avem:

lovirea mingii cu capul spre lateral:

lovirea mingii cu capul spre inapoi;

lovirea mingii cu capul spre inainte.

20. Relaia dintre conceptia de ioc si nivelul echipelor
Organizarea jocului de atac la nivelul diferitelor echipe (indice -

numar de goluri marcate)

a. nivel foarte bun (echipe de elita, reprezentative) - Conceptie de joc - FB;
b.nivel bun (echipe cu nivel mediu de organizare si exprimare) CJ - B;
c. nivel salb (echipe cu joc haotic).- CJ S

Aparitia concepiei
Nivel
submediu
al
randamentului,
cderi
repetate, succese
surprinztoare

Stabilizarea conceptiei
Nivel mediu si apoi peste
mediu al randamentului cu oscilaii ale
rezultatelor in ambele dimensiuni

Nivel

Afirmarea conceptiei
ridicat
al randamentului
cu cderi rare

Factori specifici etapei I

Factori specifici etapei II

Factori specifici etapei III

- convergenta tactica
-sistemul de joc
- responsabilitatea

- ideia tactica
- ameliorarea sistemului
- afirmarea stilului
- moralitatea
- responsabilitatea sup.
- ameliorarea
principiilor
tactice,cresterea valorii individuale
dobandirea
initiativei
in
joc
Divizia A" si cupe europene

Campionatul judetean
Echipe de categoria C

- factorul specific
- principiile tactice
- dezvoltarea factorilor fizici, tehnici,
teoretici-psihici
- aparitia coordonatorului
- cresterea valorilor
individuale
- evidenta stilului specific
-evidenta factorilor
traditionali
Divizia C" si B"
Echipe de categoria B

Joc de atac mediu

Joc de atac bun

Joc de atac foarte bun

Echipe de categoria A

21. Selectia in fotbal

Selectia urmareste alegerea copiilor pe care antrenorul ii poate pregati
in vederea intrecerilor sportive. Selectia este un proces permanent. Telul
selectionerului este acela de a gasi jucatori care sa corespunda cerintelor pe
care le implica jocul de fotbal.
Selectia, ca proces permanent poate fi divizata in :

Selectia primara - care incepe de la varsta de 7-8 ani;

Selectia secundara - care se desfasoara in 2 etape : 10-12 si 1214 ani;

Selectia finala de la 14 ani in sus;

Selectia are un caracter permanent.
Pana cand se ajunge la selectia primara, copilul se afla la o varsta
frageda, la care nu se poate spune cu probabilitate daca acesta are talent
pentru fotbal. De multe ori alegerea unei activitati sportive se face datorita
parintilor, prietenilor si chiar intamplator. Dar decisiv nu este felul in care un
copil a ajuns sa practice fotbalul, ci ca multi copii sa invete si sa iubeasca
acest sport, fiindca numai asa pot fi alesi dintre cei mai talentati. Pentru asta
sunt necesare pregatiri. Dar totodata mai apare si riscul unei alegeri pripite.
Din cauza aceasta copiii nu trebuie obligati dupa prima intalnire cu
selectionerul sa devina fotbalisti. Un copil de 6 sau de 9 ani nu este constient
de capacitatile si inclinatiile pe care le are, iar parintii si invatatorii nu pot
spune cu suguranta ce fel de talent poseda. Mai corect ar fi daca un copil s-ar
confrunta si cu alte sporturi, mai ales la scoala. Daca este talentat si se simte
atras de fotbal exista o mai mare certitudine ca el ar ramane in domeniu si ar
continua cu pregtirea.
Selectia primara

Prima intalnire cu selectionerul trebuie sa aibe loc cand copii au 7 ani.

La aceasta varsta copilul este capabil sa invete regulile de baza pe care le
implica un antrenament. Cu cat este mai complexa aceasta intalnire, cu att
sunt mai sigure informatiile obtinute. Aceasta prima intalnire trebuie sa
cuprinda urmatoarele cerinte :

controlul medical;

examinarea capacitatilor tehnice de joc ale copilului:

examinarea capacitatilor tactice pe care copilul le poseda :

aptitudinile fizice ;

evaluarea personalitatii (se face cu ajutorul antrenorului sau

profesorului):

capacitatea de joc ;
Selectionerul trebuie sa se informeze la ce nivel de pregatire au ajuns
copiii, precum si ce cunostinte fotbalistice poseda, intrucat exista si copii
talentati care, din pacate, nu au avut parte de o pregatire adecvata. Cu alte
cuvinte, selectionerul trebuie sa tina seama de inteligenta tehnica a copilului
(orientarea copilului in teren), de viteza acestuia, de voiciunea-vigoarea
copilului, de talia acestuia, de trasaturile psihosociale si nu in ultimul rnd
de starea de sanatate.
Pentru copiii care au trecut cu bine prima intalnire cu selectionerul,
este nevoie sa se asigure posibilitati corespunztoare de antrenament. Copiii
sunt astfel mandri ca au fost acceptati intr-o echipa si pot asista regulat la

pregtire. De aceea este indicat ca de copii sa se ocupe un antrenor cu

experienta, un bun pedagog, care pe langa procesul de pregatire sa
organizeze si diferite intreceri sportive. Daca aceste conditii nu sunt
respectate, exista posibilitatea ca la nivelul de pregatire al copilului sa nu fie
cel mai bun, iar acesta sa se decida sa renunte la fotbal pentru a-si alege alt
sport.
Selectia secundar
Daca telul primei intalniri dintre selectioner si copii a avut ca scop
gasirea copiilor talentati, la prima selectie lucrurile merg putin mai departe.
Aici trebuie sa se observe cum se comporta jucatorul la antrenament, in ce
tempo se desfasoara pregatirea lui fizica, precum si cat de repede
aprofundeaza informatiile primite. Normal ar fi, ca aceasta prima selectie sa
se desfasoare in doua etape, mai ales ca de fiecare data apar noi aspecte :
I. Selectia copiilor de 10-12 ani
In primii doi ani telul consta in mijlocirea aptitudinilor fizice, precum
si in insusirea regulilor tehnico-tactice. Selectionerul poate observa cat de
repede invata copiii elementele tehnice si pe cele tactice si cum le folosesc in
joc. De aceea copiii trebuie stimulati prin diferite exercitii si forme de
control. La aceasta varsta se obtin informatii despre pozitia pe care o au
copiii fata de antrenamentul regulat, despre atitudinea pe care o au fata de
colegi, despre pozitia parintilor fata de fotbal precum si despre capacitatea
copilului de a invata. Trebuie sa sec tina cont de toti factorii care pot
imbubaatti evolutia copilului pe terenul de joc.
II. Selectia copiilor la 12-14 ani
La aceasta categorie de varsta selectionerul primeste raspunsuri la noi
intrebari legate de evolutia copilului. Se poate observa daca elevul foloseste
corect elementele invatate la antreanmente precum si daca are un
comporatment adecvat. Pe langa acestea se mai pot observa si ambitia,
vointa precum si recunoasterea meritelor dar si a esecurilor. Pentru aceasta
este nevoie sa se analizeze si anii de pregtire (tehnica, tactica, conditia
fizica dar si personalitatea copilului). La 13-14 ani incepe sa se dezvolte
talentul. Se porneste de la premiza ca talentul incepe sa se dezvolte datorita
antrenamentului regulat si a educaiei. Dupa pregatirea practica se poate
spune ca un copil este talentat daca :

la antrenament obtine rezultate mai bune decat ceilalti copii;

invata destul de repede elementele tehnice si le foloseste corect:

se incadreaza usor in echipa si da dovada de colegialitate;

- rezolva situatii complicate de joc utilizand cunostintele obinute pe
intreg

parcursul pregtirii.
Selectia finala( permanenta)
Intre prima si a doua selectie exista o etapa in care unii tineri trec
datorita cunostintelor, talentului precum si vointei lor la un nivel mai avansat
de pregatire, altii care trec la o echipa inferioara precum si unii care renunta
la sport. Cei mai talentati, care sau decis sa practice in continuare fotbalul
participa la o noua selectie. Asta se intampla la 18 ani. Deoarece regulile de
baza au fost invatate la o varsta frageda selectia aceasta va tine cont de
performantele de la antrenamente precum si de cele din timpul jocurilor.
Rezultatele obtinute decid daca tanarul este apt pentru evolutia la o echipa
de seniori.
La a doua selectie trebuie sa se tina cont de :

dezvoltarea personalitatii pe intreaga durata a pregatirii;

comportamentul la antrenamente si jocuri ;

comportamentul jucatorului in situatiile de joc complicate ;

randamentul jucatorului in jocurile importante.

CERINTE:
A. Pentru aprofundarea nivelului de cunostinte, recomandam
candidatilor parcurgerea din bibliografia de specialitate a urmatoarei
tematici:
1. Terminologia specifica fotbalului;
95
Particularitatile functionale ale baietilor si fetelor de
16-18 ani;
96
Corelatia intre factorii antrenamentului;
97
Jocuri pe teren redus ;
98
Fotbalul de baza (maidan, spatii libere, curtile
scolilor, alte categorii de spatii unde se pot organiza jocuri si antrenamente
pentru fotbal) pentru toate categoriile de vrsta si sex;
99
Primul ajutor in caz de accidente specifice fotbalului;
100
Probleme de nutriie ;
101
Probleme de igiena;
102
Regulamentul jocului de fotbal;
10.Relatia antrenorului cu organismele locale, cu media, parintii si
scoal, aspecte ale integrarii in societate.
B. In cadrul organizarii si desfasurarii lectiilor de antrenament,
candidatii vor demonstra maiestria cunostintelor de specialitate referitoare la
:

incalzire

invatarea elementelor tehnico-tactice de baza ale jocului de

fotbal
invatarea jocului in conditii de organizare, plecand de la
numarul de jucatori si dimensiunile terenurilor (4+1,5+1,7+1,) etc.

invatarea elementelor tehnico-tactice specifice portarilor

invatarea solutiilor tehnico-tactice pentru fazele fixe

antrenamentul model pentru incepatori

antrenamentul model pentru avansati

antrenamentul model pentru seniori-amatori

insusirea elementelor de baza ale fobalului in sala
(tehnic,tactic,psihologic,teoretic) si a regulamentului

insusirea particularitatilor de lucru cu fete

insusirea particularitatilor pentru fotbalul pe plaja si a fotbalului
pentru persoane cu handicap
notiuni generale de organizare si conducere si evidenta a
antrenamentelor si jocurilor

notiuni generale, regulament - fotbal tenis

organizarea de mini turnee pentru fotbalul de baza

evaluarea finala , va consta in sustinerea unui examen teoretic

cu tematica din curs, si unul practic, in care fiecare candidat va conduce o
parte dintr-o lectie de antrenament, sau a unui antrenament in totalitate cu
teme stabilite de comisie.

BIBLIOGRAFIE
1 .ALEXE.N.: Antrenamentul sportiv modern - Ed.Editis. Bucureti 1991
2. ANTOHI L. si ANTOHI N.: Fotbal modern la copii si junioriEd.Univers.1988
3. AVRAM S.: Fotbal Exercitii pt. pregatirea fizica si tactica - Ed.SportTurism1981
103
AVRAMOF E.: Probleme fiziologice ale efortului ciclic Ed.Stadion 1974
104
BUSE J.; ODOGESCU D.S. : Fotbalul sinergic.
Edit.Facla.Timisoara 1982.
6.CONSTANTIN CERNAIANU : Probleme tehnico - metodice ale jocului
si antrenamentului modern Bucuresti 1995.
7. CONSTANTIN CERNAIANU : Fotbal Manualul Antrenorului
Profesionist Editura Rotech Pro Bucuresti 2000
8.DRAGUSIN C : Jocul in viteza la fotbal metode si mijloace pentru
imbunatatirea ei - revista de Ed. Fizica 1979
9. IONESCU I., DINU C. : Conceptia de joc. Editura Sport-Turism 1982.

10. ION SICLOVAN : Teoria si metodica antrenamentului sportiv. Editura

CNEFS. 1982
11.IONESCU I., DINU C : Conceptia de joc. Editura Sport-Turism 1982
12. IACOB IOAN :
Curs - Managementul in sport, FEFS Iasi 2004
13.MOTROC I. : Curs - Fotbal. I. E. F. S. Bucureti 1997.
14.REVISTA : Sport Magazin - August 2006
15.REVISTA : Antrenorul, Numarul 1-17, 2005 - 2007
14.MIHAI BARSAN : Tactica jocului - Metodica fotbalului in scoala
I.E.F.S. 1980.
15. VICTOR STANCULESCU : Aspecte moderne de antrenament si joc.
Editura Sport-Turism 1977.
ACTELE NECESARE PENTRU INSCRIERE LA LICENTA C:
-ABSOLVENTI DE LICEU CU DIPLOMA DE BACALAUREAT SAU
IN CURS DE ABSOLVIRE A LICEULUI;
-TINERI CU VIRSTA DE MINIMU 18 ANI, BAIETI SI FETE, CARE
AU PRACTICAT SAU PRACTICA FOTBALUL;
-CERERE TIP DE COMPLECTAT;
-FOTOCOPIE DUPA C.I., CERTIFICATUL DE NASTERE, DIPLOMA
DE BACALAUREAT ( ACOLO UNDE ESTE CAZUL);
-CAZIER JURIDIC;
-ADEVERINTA MEDICALA DIN CARE SA REZULTE CA ESTE
SANATOS CLINIC.
EXAMENUL DE ADMITERE CONSTA INTR-O PROBA PRACTICA
( JOC LA DOUA PORTI SI CONDUCEREA UNEI PARTI DIN
ANTRENAMENT) SI O PROBA TEORETICA;
ABSOLVENTII LICIENTEI C VOR FI ANTRENORI LA: LIGA A IV-A
(CAMPIONATUL JUDETEAN SENIORI, JUNIORI A, B, C, D, E,
MEMORIALUL GHEORGHE OLA SALA) IAR DUPA DOI ANI DE
ANTRENORAT POT URMA CURSURILE DE ANTRENORI LA
SCOALA FEDERALA DE ANTRENORI BUCURESTI DIN CADRUL
FRF PENTR A OBTINE LICENTA B CARE II DA DREPTUL SA
ANTRENZE SI SA FIE ANTRENOR PRINCIPAL IN LIGA A III-A SI
ANTRENOR SECUND LA LIGA A II-A.

LECTORUL CURSULUI,
PROF. CONSTANTIN PETREA