Kinetoterapie in Afectiuni Respiratori

Afectiunile respiratori reprezinta a 2a mare localizare dupa afectiunile aparatului locomotor.

Recuperarea este importanta pentru ameliorarea conditiei fizice, psihice si socioprofesionale. Cauzele
afectiunilor respiratori care neceista recuperare merg de la boli respiratori pana la afectiuni
chirurgicale toracice, afectiuni neurologice sau reumatologice.
Recuperarea este importanta in bolile profesionale si in expertiza op. de munca.
Exista o stransa legatura intre structura aparatului respirator si functia sa principala care este
resipiratia.
Pentru afectiunile respiratori exista diverse metode de recuperare cum ar fi kinetoterapie,
inhaloterapie, aerosoloterapie, respiratia in presiune pozitiva.
Cand vorbim de afectiuni ale aparatului respirator din pct de vedere structural ne referim la sistemul
toracopulmonar. Principalul rol al aparatului respirator il consta in schimbul gazos dintre mediul
extern reprezentat de aer si mediul intern reprezentat de sange. Schimbul gazos recunoaste 4
mecanisme fundamentale :
- transportul gazelor de-a lungul cailor respiratori
- amestecul gazelor in alveole
- distributia sangelui in capilarele pulmonare
- transferul gazos prin membrana alveolocapilara
Recuperarea poate actiona in principal pe 2 din aceste mecanisme si anume :
- transportul gazelor de-a lungul cailor respiratori
- amestecul gazelor in alveole
Reflexele respiratori si reglarea lor :
a. reflexul de destindere pulmonara apare datorita excitatilor produse asupra terminatilor
nervoase din alveola pulmonara prin distensia alveolei
b. reflexul de iritatie pulmonara apare datorita receptorilor care raspund la substante toxice
iritante
c. reflexul de tuse apare in urma unei stimulari a anumitor zone din caile respiratori
superioare. Tusea este un expir fortat cu glota inchisa.
Evaluarea functiei respiratori :
1. Evaluarea fara aparate
- evaluarea gradului de dispnee la efort, constand in efectuarea unui efort dozat ca intensitate si
durata si studierea dispneei care apare (dispnee greutate in respiratie)
- evaluarea prin testul conversatiei si cititului
- testul televizorului consta in studierea pacientului in timp ce priveste la TV cand respiratia este
inconstienta
- testul apneei consta in durata de mentinere a apneei pacientul
- testul lumanari consta in suflatul in lumanare astfel incat flacara sa nu se stinga, sa fie
orizontala si sa nu palpaie
- testul formari bulelor de apa, consta in suflatul pe un tub intr-un vas cu apa astfel incat bulele
formate sa aibe aceasi dimensiune si acelas ritm de evacuare
- evaluarea prin perimetrie toracica
- evaluarea prin masurarea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale
- evaluarea prin examenul clinic
2. Evaluarea radiologica consta in efectuarea de radiografii (static) si/sau radioscopie (dinamic)
3. evaluarea spirografica necesara pentru evaluarea debitelor si a volumelor pulmonare
4. oximetria consta in aprecierea CO2 si O2 in sange

5. Evaluarea prin testul de effort atat pentru respiratie cat si pentru evaluarea cardica si vasculara
se face pe banda de alergare
Volume si debite respiratorii
Disfunctii respiratorii
Alcatuirea aparatului respirator
- fosele nazale
- gura
- faringe
- laringe
- trahee
- bronhii
- bronhiole
- plamani (2 (stg 2 lobi, dr 3 lobi)
Respiratia se realizeaza :
1. inspir act activ
2. expir act pasiv, revenirea
Traseul normal al aerului se face prin caile specifice. Orice alt traseu este patogenic. Aparatul respirator
asigura aportul de O2 necesar organismului si elimina CO2.
Circulatia sangvina este de 2 feluri : mare si mica.
In inspir aerul patrunde prin cavitatea nazala/bucala trahee plamani pe care ii extinde.
Muschi care se contracta sunt pectorali, intercostali si diafragmul. Plamanul se extinde, cutia toracica isi
mareste volumul creste diametrul anteroposterior, longitudinal si transversal.
In expir aerul iese din plamani fosele nazale ; diafragmul se relaxeaza si revine pasiv. Muschii
intercostali se relaxeaza + pectorali si cutia toracica isi micsoreaza diametrul.
Pentru a diferentia .................. respiratori trebuie cunoscute volumele si debitele respiratorii, prin
spirometrie :
- explorare statica se masoara cantitatea de aer vehiculata in diferite faze ale respiratiei
(=volume)
- explorare dinamica debite ventilatorii
Conditii pentru efectuarea spirometriei :
- repaus fizic si psihic 30 de min
- liniste deplina in sala de explorare
- sus in sezand
Volume pulmonare
VC = cantitatea de aer inspirat si expirat in cursul unei respiratii obijnuite in conditii de repaus (500
cm3)
VIR = cantitatea de aer care poate fi inspirata printr-o inspiratie maxima la sfarsitul unei inspiratii
obijnuita (1500cm3)
VER = cantitatea de aer ce poate fi expirata dupa o expiratie obijnuita printr-un efort maxim de
expiratie (1500cm3)
CV = volumul maxim de aer care patrunde si poate fi evacuat din caile respiratori (=VC+ VIR + VER),
variaza de la un subiect la altul in functie de hora, pozitie, activitate fizica.
VR = cantitatea de aer care ramane in plaman dupa un expir fortat care poate fi eliminat decat prin
colabarea plamanului (1000-1500cm3)
Capacitatea plamanului totala este CV +VR.
Scaderea CV se poate realiza prin 3 mecanisme :
1. Reducerea volumului la parenchimul pulmonar prin :
- procese inflamatori
- distructii ale parenchimului prin necroza sau cancer

2.
3.
-

obstructie bronsica
................
Reducerea expansiunii pulmonare prin scaderea elasticitatii parenchimului
afectiuni pleurale
pericondita
hernie de diafragm
toracoplastie
Scaderea mobilitatii toracopulmonare si diafragmatice prin :
obezitate
ascita (lichid in cavitatea .....)
facturi costale
afectiuni toracovertebrale
deviatii ale coloanei (deficiente fizice)
Debitele pulmonare

Indici
1. Debit ventilator de repaus (VR) = volumul de aer ventilat pe min in conditii normale ; valoarea se
obtine VC x frecventa repiratorie pe min = L/min adica 5-8 L/min
2. Ventilatia maxima = volumul maxim de aer care poate fi ventilat pe parcursul a 1 min =>
hiperventilatie. Volumul se obtine prin efectuarea unor respirati ample timp de 15 sec.
3. Volumul expirat maxim pe secunda (VEMS) = volumul de aer expirat in prima secunda a unei
expiratii maximale precedata de un inspir fortat ; % din CV (normal peste 70%)
4. Indicele Tiffnea ??? (indice de permeabilitate bronsica si elasticitate pulmonara)
VEMS x 100/CV = 70-85%/CV
Clasificarea sindroamelor functionale respiratori
Dispneea
Exista 3 tipuri de sindroame :
1. Insuficienta ventilatorie restrictiva
- reducerea CV si VEMS
- dupa gravitate => gradele
o usoara CV este 80-70%
o medii CV 70-50 din CV normal
o grava CV sub 50%
- manifestari clinice apar la efort ex : astmul
2. Disfunctia ventilatorie obstructiva
- VEMS scazut si CV normal
- Dupa gravitate => 3 grade
o Usoara indice Tiff... 60-70%
o Medie IT 45-60%
o Grava IT sub 45%
3. Disfunctia ventilatorie mixta scade CV si VEMS => gradele
o usoara VM 50-45%
o medie VM 45-40%
o severa VM sub 40%

Afectiuni respiratori obstructive

-

Afectiunile cuprin mai multe forme :

bronsita cronica
emfizemul pulmonar
astmul bronsic
bronhopneumopatia obstructiva cronica

Bronsita cronica
Def
Este o boala caracterizata clinic prin tuse si expectoratie intermitenta sau permanenta
determinata de hipersecretia mucoasei bronsice, avand ca substrat anatomopatologic o inflamatie cronica
nespecifica a peretelui bronsic si alterarea structuri mucosecretante, evoluand deobicei spre o afectare
progresiva a bronhiolelor si a tesutului pulmonar.
Caracterul cronic al semnelor (tuse si expectoratie) trebuie constatat cel putin timp de 3 luni 2 ani
consecutiv.
Incidenta este variabila in functie de conditiile atat de macro cat si de micro climat (ex Anglia
unde este boala nationala)
Etiologia
Cauzele care duc la bronsita cronica pot fi : exogene si endogene.
Cauzele exogene sunt
- locale : reprezentate de modificarile anatomice ale aparatului respirator : vegetatii adenoide
(polipii), hipertrofi amigdaliene, deviatii de sept
- generale : reprezentate de alterarea mecanismelor de epurare bronsica, de carente imunitare si
sensibilitate la frig
Cauzele exogene sunt : iritatii bronsice aparute datorita fumului de tutun, atmosferei poluate, iritantilor
profesionali de origine animala/vegetala/minerala, infectii bronsice cu microbi/virusi, alergia bronsica.
Factori favorizanti ai bronsitei cronice :
- afectiuni pulmonare reprezentate de deformari toracice congenitale sau dobandite
- rahitismul
- sechele de poliomielita
- tuberculoza
- astm
Patogenia
Sub actiunea factorilor de mai devreme mucoasa bronsica raspunde printr-o hipersecretie favorizeaza
inmultirea bacterilor creste riscul de infectie.
Astfel
hipersecretie

iritatie

iritatie

hipersecretie
In aparitia si evolutia bronsitei cronice exista 3 componente patologice :
- hipersecretia bronsica
- infectia bronsica
- obstructia cailor respiratori

In stadiul initial sputa este mucoasa, ulterior devine purulenta.

Simptomatologie
- debut insidios
- semne : tuse, expectoratia si dispneea
Tusea este provocata de excitatii care pleaca de la nivelul epiteliului alterat, excitantul obijnuit fiind
chiar secretia bronsica. In perioada initiala tusea este mai intensa dimineata la trezirea din somn.
Expectoratie variaza cantitativ si calitativ, la inceput mucoasa apoi purulenta
Dispneea poate apare chiar la cativa ani dupa efort iar mai tarziu la repaus.
Explorarile pentru a determina afectiunea, se recomanda :
- examinari bacteriologice
- examen radiologic
- examenul volumelor
- examen clinic si functional
Evolutie
Bronsita cronica are o evolutie indelungata, intermitenta, cu episoade de activare mai frecvente in
perioada rece.
Bronsita cronica duce la insuficienta respiratorie, prin scaderea elasticitatii si a mobilitatii pulmonare si
prin reducerea permeabilitatii bronhilor.
Exista 3 stadii ale bronsitei cronice :
1. Bronsita cronica simpla caracterizata prin tuse cu expectoratie mucoasa
2. Bronsita cronica cu infectie recurenta sau persistenta = expectoratia devine purulenta sau
mucopurulenta mai ales in sezonul rece.
3. Bronsita cu obstructia cailor aeriene care are ca rezultat tulburarea ventilatiei alveolare si
aparitia dispneei
Tratamentul
- in primul rand profilactic :
administrarea de medicamente
evitarea frigului si umezelei
evitarea administrati de bauturi reci
evitarea gripei sau bolilor favorizante
evitarea bailor reci
- tratament curativ urmareste :
dezobstructia cailor aeriene prin administrarea de antiinfectioase, mucolitice,
fluidizante si expectorante si bronhodilatatoare
ameliorarea schimbului gazos prin oxigenoterapie si stimulente ale centrului
respirator
exercitii de respiratie care cuprind :
o drenaj bronsic
o manevre de percutie si vibratie
o exercitii pentru controlul fluxului de aer
Emfizemul pulmonar
Def
Emfizemul pulmonar este o stare patologica, ireversibila, caracterizata anatomic prin cresterea peste
normal a dimensiunilor spatilor aeriene, prin dilatarea sau distrugerea peretilor alveolari, pierderea
elasticitatii pulmonare si cresterea volumului rezidual
Etiologia
Factori mai importanti in aparitia emfizemului pulmonar sunt :
- varsta, boala are o incidenta crescuta dupa 50 de ani
- constitutia, se refera la o deformare a tesutului conjunctiv elastic pulmonar
- diverse leziuni bronhoalveolare de cauza trofica ex : arteroscleroza
- de cauza infectioasa ex : bronsita cronica
- de cauza functionala ex astmul bronsic
- de cauza fizicochimica ex : pulberi, vapori, gaze

Morfologic plamani sunt destinsi, palizi la culoare, putin vascularizati si herniaza la deschiderea
toracelui
Patogenic
Elementul initial al emfizemului pulmonar este o inflamatie a unitatii bronhoalveolare. Obstructia
bronsica tulbura circulatia aerului mai ales in expir. Rezistenta crescuta pe care o are intampina aerul in
ecpiratie, are ca rezultat golirea incompleta a alveolelor cu stagnarea aerului care in mod progresiv
provoaza o distensie a alveolelor..
Datorita presiunii crescute a aerului unele septuri intraalveolare se rup si apar spatii aeriene mari.
Aceste spatii aeriene pot comprima la randul lor bronhiole si alveole normale aflate in vecinatate
agravand astfel afectiunea.
Cresterea volumului pulmonar are influente si asupra diafragmului reducandu-i din mobilitate
Simptome
- debut insidios
- dispnee
- tuse
Dispneea apare la inceput dupa eforturi mici, evolueaza catre agravare, manifestandu-se si in repaus,
limitand activitatea bolnavului
Paralel cu dispneea mai apar :
- cresterea frecventei respiratori
- solicitarea crescuta a muschilor respiratori suplimentari
Tusea poate precede dispneea, deobicei este uscata devenind purulenta datorita infectiei
Simptome obiective :
- bolnavul are un torace in butoi
- cifoza dorsala
- stern proieminent
Toracele pare imobil si fixat in inspir, coastele au tendinta de orizontalizare, gatul pare scurtat
La percutie se pune in evidenta hipersonoritatea pulmonara. La auscultatie se pun in evidenta scaderea
murmurului vezicular si alungirea expirului.
La examenul radiologic si functional se observa cresterea volumului rezidual si scaderea capacitatii vitale
si a volumului curent
Tratament
- medicamentos : se face cu antibiotice, bronhodilatatoare, expectorante, fluidizante, sedative ale
tusei
- din pct de vedere kinetic vom face exercitii de gimnastica respiratorie cu accentuarea pe
reeducarea fazei de expir si exercitii de respiratie diafragmatica

Astmul
Def
Este o afectiune respiratorie obstructiva caracterizata prin accese de dispnee, predominant expiratori, cu
durata, severitate si momente de aparitie variabile. Apare la persoane cu hiperexcitabilitate
traheobronsica la stimuli variati
Etiologie se clasifica in functie de stimuli
- astm alegic apare datorita unor particule numite alergogeni, din categoria alergogeni fac parte :
alergogeni inhalanti : praf, fulgi, faina, polen ; alergogeni pri ingestie ; alergogeni injectabilil :
medicamente si intepaturi de albine,
- astm infectios : infecti respiratori care au un rol predominant in declansarea bronhospasmului
(germeni saprofiti)
- Astmul cu alte etiologi :
o Psihic soc psihic, emotie puternica
o Endocrin poate declansa, agrava in functie de activitatea tiroidei si corticosuprarenalelor.
Tot aici poate fi si criza pubertatii, menstra, graviditatea si menopauza

o Meteo reprezentate de temperatura, presiune atmosferica, umiditate, vant, amplitudine,

raze UV
o Factori Iritanti : pulberi, gaze iritante, fum, mirosuri grele
- Astmul mixt are o etiologie complexa insumand doua sau mai multi factori de mai sus
- Astmul cu etiologie necunoscuta
Patogenie
- elementul principal in astm bronsic : obstructia generalizata la nivelul cailor bronsice
dificultate respiratorie perturbari ventilatori si ale schimburilor gazoase
Toate acestea se intampla prin :
- contractia sau spasmul musculaturii netede de pe traiectul bronsic
- edemul mucoasei bronsice
- hipersecretia de mucus vascos
- cresterea presiuni expiratori intrapulmonare
Simptome
Criza de astm :
- principala manifestare a asmaticului
- debut brusc
- 15min pana la 2-3 ore
- Bolnavul prezinta brusc o stare de frica si anxietate datorita starii de sufocare
- Respiratia devine suieratoare cu expiratie prelungita si jenanta (bradipnee)
- Tuse uscata si constanta productiva
- Torace destins si ceanoza variabila (depinde de O2)
Starea de rau asmatic
- simptome de asfixiere permanenta cu durata de mai multe zile si uneori cu evolutie fatala daca nu
este tratat
- sudoratie rece
- frecvent pozitia sezand cu bratele larg deschise
- ceanotic cu toracele destins
- tahipnee
- tuse absenta
- bolnavul este nelinistit, somnolent si raspunde cu greutate si incoerenta
Se recomanda :
- examen sangvin
- examen radiologic
- EKG
- Bronhoscopie
- Teste cutanate si imunologice
- Examinarea functiei respiratori care in general arata scaderea capacitati vitale, scaderea
volumului expirator pe secunda, indicele T sub 70
Evolutia este cronica cu crize intercalate.
Complicatii
- infectii bronsice
- emfizem pulmonar cronic
- cord pulmonar cronic
- fracturi dupa o tuse violenta
- deformari toracice mai ales la copii
Tratament
Are ca scop combaterea si prevenirea crizelor si evitarea factorilor alergogeni :
- antibioticoterapie
- sedative nervoase
- bronhodilatatoare
- oxigenoterapie
- fluidizante de secretie

balneoclimatologie
kinetoterapie

BPOC
Bronhopneumopatia obstructiva cronica
Este cea mai frecventa cauza de insuficienta respiratorie. Ea inglobeaza bolnavii cu bronsita cronica si
emfizem pulmonar la care examenul functional pulmonar releva sindromul obstructiv, de asemenea
astmul bronsic impreuna cu cele de mai sus.
Simptome
- dispnee
- polipnee sau tahipnee = 20-30 de resp
- ceanoza intensa, difuza predominanta la buze, limba si unghii
- hipersudoratie datorita cresteri de CO2 in sange
- hipervasculatizatie
- hipocratism digital
- ritm cardic rapid 100b/min
Tratamenul
Obiectivele principale
- reducerea obstructiei de la nivelul bronhilor mijlocii si mici
- corectarea alterari gazelor sangvine (oxigenoterapie)
- prevenirea si tratarea fenomenelor de decompensare a cordului
Se recomanda
- antibiotice
- corticoizi cu actiune antiinflamatorie
- antisecretoare
- bronhodilatatoare
- oxigenoterapie
- mucolitice
- diuretice
- tonicardiace
- spalatura sau aspiratie endobronsica
- drenaj postural
- gimnastica respiratorie
- dirijarea tusei
- educarea expectoratiei

FORME CLINICE DE BPOC

Bronhopneumopatie obstructiva cronica

Clinic

Varsta
Tuse
Instalarea tusei

Tip emfizematos
55 -75
Ocazionala
Dupa instalarea dispneei

Sputa
Dispnee

Redusa, mucoasa
Constanta

Tip bronsitic
45-65
Aproape constanta
Inainte de instalarea
dispneei
Abundenta, purulenta
Variabila

Radiologic

Functional

Murmur vezicular
Raluri
Habitus
Infectii recurente
Transparenta
pulmonara
Desen pulmonar
Diafragm
Raport cardiotoracic
Spatiu retrosternal

Atenuat
Rare
Slab, astenc
Rare
Crescuta

Normal
Frecvente
Normal, gras, pitic
Frecvente
Normala sau crescuta

Disparut in manta
Coborat, aplatizat
Sub 1 /2.5
Hipertransparent

Normal sau intarit

Normal
Mai mare de 1 /2.5
Normal sau transparenta
crecuta

Complianta statica
Presiune inspiratorie
max
Coeficient de retractie
Capacitate de difuziune
Volum rezidual

Normala sau crescuta

Mica

Normala sau micsorata

Normala sau mare

Sub 3
Mica
Crescut foarte mult

Ventilatie
Hipoxemie cronica (O)
Hipercapnie cronica
(CO)
Raporturi V/Q volum
curent pe capacitate
vitala
Presiune arteriala
pulmonara
Cord pulmonar cronic
Hematocrit
Toleranta la efort

Crescuta
Mica sau moderata

Peste 3
Normala sau mica
Normal sau moderat
crescuta
Normala
Deseori importanta

Rareori
Predomina valorile crescute

Frecvent
Predomina valorile reduse

Normal sau usor crescuta

Deseori net crescuta

Rar
Sub 50%
Relativ buna

Frecvent
Peste 50 %
Scazuta

RECUPERAREA SINDROAMELOR OBSTRUCTIVE

1. Obiectivele recuperarii sindroamelor obstructive :
Corectarea tuturor conditiilor de habitat, de munca, a deprinderilor, a tuturor influentelor
exterioare care reprezinta conjucturi determinate sau agravate pentru evolutia bolii. Din
aceasta categorie fac parte : fumatul, atmosfera poluata, tipul muncii, regimul de viata,
alimentatia, prevenirea bolilor intercurente, evitarea alergenilor. In acest scop se
recomanda masuri educationale, masuri socio-profesionale, masuri profilactice (vaccinare)
si masuri ecologice (protectia mediului)
Indepartarea tuturor factorilor organici functionali si patologici care sunt sau pot deveni
factori de intretinere sau agravare a deficitului functional repirator. Astfel, este necesara
tratarea infectiilor tractului respirator, tratarea diferitelor deficite organice (deviatia de
sept, malformatii toracice, cifoscolioza), tratarea obezitatii, tratarea afectiunilor cardiace
care pot influenta functionalitatea aparatului respirator. Acest obiectiv cuprinde si

cresterea capacitatii de aparare a organismului, reechilibrarea conditiei psihice si a

atitudinii fata de boala. Metodele utilizate pentru realizarea acestui obiectiv cuprind
masuri farmacologice, kinetoterapeutice, igieno-dietetice, balneoclimaterice
Dezobstructia bronsica este principalul obiectiv in recuperarea deficitului functional al
acestor bolnavi. Metodele utilizate sunt variate : metode farmacologice reprezentate de
bronhodilatatoare, mucolitice, corticoizi, metode fizicale reprezentate de aerosoli, drenaj
de postura, gimnastica respiratorie, tuse controlata, ventilatie asistata ; metode
chirurgicale reprezentate de aspiratie bronsica
Tonifierea musculaturi respiratorii se realizeaza prin kinetoterapie, ventilatie asistata si
respiratii de amestecuri gazoase cu densitati scazute.
Ameliorarea distributiei intrapulmonare a aerului, corectarea schimbului gazos si a
gazelor in sange. Acesta este obiectivul final al tuturor etapelor. Metodele folosite sunt cele
enuntate, la care se mai adauga oxigenoterapia si masurile farmacodinamice de corectare a
echilibrului acido-bazic.
Readaptarea la efort efectuata prin antrenament progresiv si terapie ocupationala
Reinsertia socio-profesionala, obiectiv al recuperarii socio-profesionale, se realizeaza prin
obtinerea tuturor celorlalte obiective, precum si prin mijloace speciale de
reprofesionalizare

2. Metode de recuperare
Masuri farmacodinamice : medicatia este utilizata frecvent in toate stadiile obstructive ;
administrarea medicamentelor se face pe cale generala si pe cale inhalatorie. Se recomanda :
- antimicrobiene, cuprinzand antibiotice si chimoterapice
- mucokinetice misca secretiile ; secretolitice ; mucolitice ; expectorante ; fluidifiante reprezentate
de hidratante ale arborelui bronsic (inhalatie), compusi iodati, expectorante clasice, infuziile si
decocturile din diferite plante
- corticoterapia este medicatia care se recomanda cu mare precautie ; este foarte indicata in astmul
bronsic, in special in starea de rau astmatic ; cortizonicele au efect antiinflamator, blocand
formarea edemului, efect antialgic imediat, efect imunodepresor, efect de potentare a altor
medicamente (tonicardiace, tranchilizante)
- bronhodilatatoare : sunt utilizate in atacul acut actionand pe relaxarea musculaturii bronsice,
scaderea edemului prin influentarea vaselor mici sangvine ;
- medicatia desensibilizata : administarea in doze mici a alergenului care produce boala
Masuri igieno-dietetice si educationale : se recomanda o alimentatie echilibrata, bogata in
vitamine, usor hipercalorica daca bolnavul nu este obez. In caz de obezitate se ajuta
expectoratia. Mesele vor fi cantitativ mai reduse, dar vor fi mai dese. Daca este asociata cu o
afectiune cardiaca va scadea aportul de sare. Se contraindica alimente conservate si in special
alcoolul. Ca regim de viata, bolnavii vor evita atmosfera poluata, fumatul este total interzis,
vor evita schimbarile bruste de temperatura, vor evita infectiile respiratorii. Se recomanda
scoaterea bolnavului din mediul cu alergeni.
Masuri fizioterapice : reprezinta metodele de baza in recuperarea functionala a deficitului
respirator obstructiv. Se recomanda aerosoloterapia, ventilatia asistata, oxigenoterapia, cura
balneara, kinetoterapia. Metodele cele mai frecvent utilizate sunt :
a. repausul si pozitionarea corecta a bolnavului in pat are rol de a scadea consumul de O2,
deasemenea are rol in relaxarea musculaturii abdominale, facilitand respiratia abdominala,
tusea si drenajul bronsic. Repausul nu trebuie sa fie absolut pentru ca favorizeaza
hipoventilatia, stagnarea secretiilor, scaderea fortei musculaturii respiratorii, scaderea
reflexului de tuse, cresterea pericolului aparitiei trombozelor. Se recomanda exercitii limitate
la nivelul gleznelor, genunchilor, soldurilor, respiratii profunde, ridicari de brate
b. dernajul postural se asociaza frecvent cu vibratia toracelui. Daca este posibil, bolnavul este
pozitionat in Trendelenburg pentru facilitarea drenarii sau bolnavul va fi pozitionat cu
toracele cat mai aproape de orizontala

c. tusea controlata are rol in evacuarea secretiilor. Bolnavul va executa la comanda o tuse cu
glota si gura deschisa
d. respiratia in presiune este un procedeu valoros care are ca efect cresterea ventilatiei alveolare,
ameliorarea gazelor sangvine, facilitarea eliminarii secretiilor bronsice. Procedeul consta in
executarea inspirului in presiune pozitiva si a expirului in presiune negativa.
e. Oxigenoterapia este necesara la bolnavii cu sindrom obstructiv. Administrarea de O se poate
face prin sonda nazala, masca sau in camere speciale cu atmosfera avand concentratie usor
crescuta de O2
f. Reeducarea respiratorie se va efectua de catre kinetoterapeut. Se urmareste executarea unei
respiratii abdominale fara sa se intervina asupra ritmului si profunzimii respiratiei. Pacientul
va fi instruit pentru a inspira pe nas, iar expirul se va efectua cu buzele stranse
g. Readaptarea la efort reprezinta trecerea de la repausul total la independenta de miscare.
Reluarea mersului se face numai cand ortostatismul poate fi mentinut cu usurinta de catre
bolnav. Mersul este gradat pe numar de pasi, distanta sau durata si se face de obicei sub
protectie de O2. Evolutia antrenamentului se face prin marirea distantei de mers, prin
cresterea numarului de antrenamente de mers pe zi, prin scaderea pana la suprimare a
oxigenoterapiei. La bolnav se urmareste aparitia dispneei sau a tulburarilor de ritm cardiac.
Bolnavul isi va relua treptat si activitiatiile uzuale imbracat, spalat, aranjatul patului.
h. Psihoterapia este obligatorie insotind orice alta manevra. Bolnavul trebuie sa inteleaga exact
ce se petrece cu el, ce a determinat agravarea starii lui de boala si in ce fel metodele care i se
aplica actioneaza pentru ameliorarea acestei stari
i. Masajul nu este o metoda specifica pentru bolnavii cu sindrom obstructiv, dar este frecvent
utilizat. Se aplica procedee de vibratii si percutie prin care se amelioreaza drenajul bronsic,
masajul se incepe cu zona cervicala, umeri si apoi se adreseaza peretelui toracic. Datorita
efectelor reflexe ale masajului, se faciliteaza expectoratia, se reduce tusea iritativa,
musculatura bronsica se relaxeaza, creste circulatia pulmonara
j. Corectarea deficientelor musculo-scheletale : corectarea se face daca deficientele exista si este
absolut necesara la pacientii tineri. Se va corecta scolioza, cifoza, redorile articulare,
contracturile sau hipotoniile musculare.

AFECTIUNI RESPIRATORI RESTRICTIVE

Sunt afectiuni ale aparatului respirator care au drept consecinta micsorarea suprafetei de schimb gazos
alveolar.
Clasificare:
- Boli pulmonare reprezentate de atelectazia pulmonara, pneumoniile, TBC
- Boli ale pleurei: pleurezii, pneumotorax
- Boli ale cutiei toracice: cifoscolioza, spondilita anchilopoietica, fracturi costale
- Boli ale SN: polimielita, accidente vasculare cerebrale
- Boli cardio-vasculare: tromboembolia pulmonara
- Afectiuni abdominale: ascita, intoxicatii acute
- Afectiuni endocrine: obezitatea

Atelectozia pulmonara
Def: Este o condensare pulmonara retractila ce reprezinta o modificare survenita la nivelul
parenchimului pulmonar prin absenta ventilatiei, in urma unei obstructii a bronhiei respective, insotita

de reducerea volumului pulmonar, care antreneaza intr-o masura mai mica sau mai mare si organele din
vecinatate (inima, ficat).
O atelectazie instalata rapid poate fi secundara unui corp strain intrabronsic, unei interventii
chirurgicale sau unui traumatism.
O atelectazie instala progresiv poate avea drept cauza o tumoare bronsica, bronsiectazie sau
tumori medio-stinale (aflate in vecinatate).
Simptomatologia
Variaza in functie de rapiditatea cu care se instaleaza boala, dar si in functie de teritoriul
pulmonar ocupat. O atelectazie care se instaleaza rapid evolueaza cu junghi in torace, tuse cu accese,
dispnee si cianoza. O atelectazie care se instaleaza progresiv poate evolua asimptomatic, iar descoperirea
ei clinica sa fie intamplatoare, de exemplu la examenul radiografic.
Examenul clinic
La inspectie se observa imobilitatea hemitoracelui afectat. La percutie se aude un sunet de
matitate, la auscultatie abolirea murmurului vezicular.
Examenul radiologic
Prezinta opacitate masiva si omogena care poate corespunde unui lob, unui segment pulmonar sau
unui plaman intreg.
Tratament
Este etiologic, urmat de kinetoterapie corepunzatoare.
Pneumonia
Pneumoniile sunt boli caracteristice prin inflamarea parenchimului pulmonar. Dupa etiologie
pneumoniile pot fi:
- Bacteriene (bacilul pneumococh)
- Virotice
- Toxice
Aparitia bolii este favorizata de expunerea la frig, umiditate, oboseala fizica sau psihica, existenta unor
bolii cronice care scad rezistenta organismului si alcoolismul.
Simptomatologie
Debutul bolii este brusc, foarte brutal, putand fi uneori precedat cu 2-3 zile inainte de nazofaringita,
cefalee si oboseala, apoi apare brusc frisonul, foarte puternic, cu o durata de aproximativ 30 de min.
Imediat urmeaza cresterea temperaturi, la scurt timp apare junghiul toracic, o durere foarte vie,
localizata fie submamelonar, fie in dreptul sternului, durere care este accentuata de miscarii respiratorii.
La 24-36h apare tusea care este seaca si rara initial, o sputa caracteristica rosie-ruginie in
cantitate redusa dar aderenta.
Starea generala se alterneaza rapid, febra crescand la 39-40 de grade, bolnavul datorita respiratiei
superficiale devine letargic. Alte simptome: pielea uscata, fata congestionata, buzele si limba uscate,
eruptie herpetica nazolabiala.
Examen clinic
Evidentiaza la inspectie cea ce am spus mai sus, ritmul respirator crescut 25-60 de respiratii pe
minut. La percutie matitate in zona afectata, la auscultatie cresterea vibratiilor vocale si aparitia
ralurilor specifice.
Evolutie
Uneori pneumonia se poate vindeca spontan dupa 10-12 zile. Din ziua a 7a pana in ziua a 9a apare
o asa-zisa criza pneumonica in care temperatura scade brusc, starea generala se amelioreaza, scade
pulsul, apar transpiratii difuze, pe tot corpul, iar ralurile pulmonare devin tot mai rare si dispar.
Tratamentul
- Este medicamentos cu antibiotice
- Igieno-dietetic : repaus aproximativ 2 saptamani intr-o camera aerisita, cu o temperatura intre 19
si 20 de grade si alimente usoare
- Simptomatic: va consta in aplicatii locale calde pentru junghi, antitusive pentru tuse, cantitati
mici de sedative pentru insomnie si agitatie

Kinetoterapeutic: este cea mai importanta forma de tratament atat pentru recuperare, cat si
pentru prevenirea complicatiilor

TBC pulmonar
Def: Este o boala infecto-contagioasa generata de bacilul Koch. Afecteaza organismul in intregime, dar
principalele manifestari sunt la nivelul aparatului respirator.
Transmiterea infectiei se face prin mecanisme inegale, prin:
- Ploaie : care contine picaturi bacilifere numite picaturi pflugge, constituite din mii de picaturi de
sputa amestecate
- Nucleozii(particule aeriene) care se constituie in atmosfera dupa evaporarea partii lichide a
picaturii bacilifere
- Particulele de praf pe care s-au depozitat bacilii de sputa din picaturi sau din nucleozi (de pe jos
sau mobila)
Simptomatologie
Apare o stare de subfebrilitate prelungita (37-37.5 grade C). Starile febrile sunt insotite de transpiratie,
in special nocturna. Subiectul este astenic (obosit), apare tusea pentru a elimina secretiile, tuse care
uneori este insotita de varsaturi.
Expectoratia /sputa este muco-purulenta verzuie, durerile sunt vagi la nivelul musculaturi
toracelui. Subiectul prezinta inapetenta, pierde in greutate datorita inapetentei, dar si datorita unor
tulburari metabolice. Apare o dispnee marcata la efort. Spre sfarsit poate apare tusea cu sange. Se poate
produce prin rupturi vasculare si poate fi:
- Minima: elimina cantitati mici de sputa hemoctonica.
- Mijlocie: poate ajunge la 1 l in cateva zile, poate dura cateva saptamani
- Mare: eliminare masiva, fulgeratoare
Tratament
- Medicamentos: cu tuberculostatice, dar si medicamente simptomatice: antiinflamatoare, sedative
- Chirurgical: se face o rezectie pulmonara
- Igieno-dietetic: consta in odihna si alimentatie hipercalorica
- Kinetoterapeutic: care are principalul rol de stimulare generala a organismului
o Exercitii de corectare a dipneei
o Exercitii de respiratie

BOLI ALE PLEUREI

Pleurezia pleura este afectata in cursul a numeroase entitatii patologice, fiind de cele mai multe ori
secundara unor bolii ale plamanului. Pleureziile sunt caracterizate prin prezenta in cavitatea pleurala a
unui exhudat limpede, usor galbui (etiologii diverse cel mai frecvent TBC si pleurezii neoplazice, mai
rar pleurezii bacteriene, reumatism)
Pleurezia serofibroasa tuberculoasa
Este cea mai frecventa pleurezie si cea mai frecventa boala inflamatorie a pleurei. Afectiunea este
produsa de bacilul koch prezent in revarsatul pleural. Boala apare la subiectii tineri, mai ales primavara.
Aceasta pleurezie poate apare in orice faza din evolutia TBC-ului pulmonar.
Simptomatologie

Simptome generale care preced uneori cu cateva saptamani sindromul pleural sunt: astenia importanta,
anorexia, pierderea in greutate, starea de subfebrilitate, transpiratii nocturne.
Treptat, starea de subfebrilitate devine febra (37-39 grade C), dureaza 2-3 saptamani si tinde sa scada.
Debutul bolii este unori brusc, cu junghi toracic, febra si frison; alteori, debutul este insidios, cu dureri
toracice moderate si stare subfebrila.
Simptome subiective:
- Dureri toracice moderate prezente de partea afectata, pe partea laterala a toracelui, iradiata in
spate si umeri, accentuate de miscarea respiratorie
- Tuse seaca, uneori chinuitoare, accentuata de schimbarea pozitiei si de efort
- Dispnee: suparatoare in cazul unor colectii lichidiene mari
Semne obiective:
- Diminuarea amplitudinii miscarii respiratorii de partea bolnava, scaderea transmiterii vibratiilor
vocale, submatitate sau matitate la baza toracelui; scaderea murmurului vezicular; frecaturi
pleurale superficiale ritmate de repiratie
Examenul radiologic opacitate densa care ocupa baza pulmonara. In cazul pleureziilor abundente tot
hemitoracele este obscur, iar mediastinul este impins catre partea sanatoasa.
Examenul lichidului sinovial exhudat, inflamator si in 50-70% din cazuri se evidentiaza bacilul Koch
Alte investigatii: punctia, biopsia pleurala, examenul expectoratiei
Evolutie fara tratament cu tuberculostatice, aceasta pleurezie are o evolutie favorabila, rar are evolutie
mortala datorita unor revarsari foarte abundente.
Complicatii simfize cu inchiderea sinusului costo-diafragmatic, care exercita tractiuni pe diafragm,
pahipleurita inchisa ingrosarea si lipirea foitelor de pleura, cu retractia pronuntata a hemitoracelui
respectiv, determinand o disfunctie respiratorie restrictiva
Tratament complex
- Medicamentos simptomatic antibiotice si chimoterapie specifica, antiinflamatoare
- Igieno-dietetic repaus 2-3 saptamani; alimentatie crescuta in calorii si vitamine
- Kinetoterapie se incepe precoce, chiar in perioada acuta; pacientul va sta pe partea sanatoasa
evitand decubitul dorsal so decubitul lateral pe partea bolnavului se favorizeaza astfel
eliberarea sinusului costo-diafragmatic bolnav, dupa 2-3 saptamani se poate incepe o reeducare
activa
Bolile neinflamatorii ale pleurei
- Hidrotoraxul revarsat pleural in cavitatea pleurala a unui lichid neinflamatoriu prin actiunea a
diversi factori (transudat)
- Chilotoraxul acumularea de limfa in cavitatea pleurala datorita ruperii canalului toracic in
urma unui traumatism, tumora sau interventie chirurgicala
- Hemotoraxul acumulare de sange in cavitatea pleurala datorita traumatismelor toracice
- Pneumotorax acumularea de aer in cavitatea pleurala. Este de mai multe tipuri:
Pneumotorax spontan patrunderea aerului in cavitatea pleurala in afara oricarui
traumatism sau plaga toracica, apare datorita ruperii unui acin pulmonar
subpleural; acest aer determina o colabare a plamanului catre hil; daca el este in
cantitate mica se poate resorbi, iar daca este in cantitate mare poate produce o
insuficienta respiratorie
Pneumotorax artificial- introducerea aerului in cavitatea pleurala de catre medic in
scop terapeutic
Pneumotorax traumatic prin plaga penentranta sau traumatism cu fractura
costala si solutie de continuitate la nivelul pleurei
Simptomatologie
Debutul brusc, cu dureri toracice violente, dispnee si cianoza imobilizarea bolnavului.
Simptomatologie generala febra 38 de grade datorate de obicei bolilor asociate sau complicatiilor.
Subiectiv : durere toracica violenta (lovitura de cutit), tuse seaca, repetata, declansata de miscare si
accentueaza durerea, dispneea este foarte accentuata, de tip polipnee superficiala.
Semne obiective:

- Inspectia hemitorace afectat este dilatat si imobil

- Palpare abolirea vibratiilor vocale
- Percutie hipersonoritate
- Auscultatie scaderea murmurului vezicular
Examenul radiologic confirma diagnosticul si apreciaza starea plamanului
Tratament
- Obiective

Ameliorarea starii bolnavului

Evacuarea aerului din cavitatea pleurala
Revenirea plamanului la perete
Normalizarea conditiei ventilatorii
Prevenirea recidivelor
Se recomanda : punctie pleurala, oxigenoterapie, analgezice, pentru bulele multiple se recomanda
tratament chirurgical
In pneumotoraxul recidivant se face kinetoterapie. Obiectivele kinetoterapiei sunt:
Cresterea rezistentei generale a organismului
Folosirea pozitiei antalgice
Educarea tusei si educarea respiratorie

OBIECTIVELE RECUPERARI IN SINDROMUL RESTRICTIV

Decompensarea respriratorie care apare in sindromul restrictiv este datorita hipoventilatiei alveloare.
Dintre metodele de tratament in sindromul restrictiv enumeram:
- Ventilatia mecanica prin intubatie endotraheala sau traheostomie
- Oxigenoterapie daca sunt libere caile aeriene
- Dezobstructia bronsica
- Diuretice pentru scaderea incarcari pulmonare
- Tonicardiace daca sunt semne si de insuficienta cardiaca
- Antibiotice in cazul unei etiologi infectioase
- Anticoagulante (in functie de caz)
Recuperarea functiei respiratori cuprinde mai multe tipuri de tratament:
- Tratamentul supraincarcari mecanice, se urmareste prin:
o Gimnastica corectoare pentru cifoscolioza asociata cu metode ortopedice (corset)
o Gimnastica pentru mentinerea mobilitati si corectarea pozitiei coloanei vertebrale, asta in
cazul spondilitei
o Dieta sau regim de slabire pentru cei care sufera de obezitate
Putem aplica elemente din fizioterapie : masaj, termoterapie, electroterapie
- Ameliorarea ventilatiei pulmonare se realizeaza prin :
o Tratarea cauzelor sindromului
o Cresterea expansiuni localizate :
Tehnici care amelioreaza ventilatia in diferite segmente pulmonare in regiuni
cu miscari respiratori blocate
Uneori este necesara blocarea unei regiuni compensatori prin presiune
manuala din partea kinetoterapeutului, prin posturare sau prin chingi.
Pentru obezi se recomanda exercitii de respiratie abdominala asociata cu
masaj
- Scaderea travaliului ventilator
Pentru persoanele obeze se face prin scaderea in greutate. In cazul celor cu cifoscolioza si/sau spondilita,
scaderea se face prin exercitii de mobilitate si posturare. In principal scaderea volumului pulmonar se

realizeaza prin scaderea necesarului de O2 la periferie si se realizeaza prin limitarea efortului fizic. In
cazul asocierii unei complicatii cardiace se vor administra diuretice, eliminand posibilitatea de acumulare
sau edem.
- Cresterea activitatii musculare respiratori. Se refera la ameliorarea oboseli musculare. Se
realizeaza prin:
o Administrarea de O2 care corecteaza hipoxemia
o Realizarea unui expir prelungit, cat mai complet cu reducerea volumului abdominal si
toracic, se poate asocia cu presiune
o Capacitatea metabolica a muschiului creste prin efort fizic
o Antrenamentul musculaturi respiratori trebuie sa se faca dintr-un perfect repaus fizic
general
o Pentru a scade cererea metabolica periferica si pentru a favoriza irigarea musculaturi
respiratori
- Antrenamentul la efort. Primul semn de sesizat la acesti bolnavi este dispneea de efort, care poate
avansa ajungand sa fie prezenta si in repaus (fapt care denota ca plamani nu isi mai pot indeplini
functia de schimb gazos). Atunci bolnavul nu mai poate face nici o activitate si ajunge intr-o
situatie de handicap major. Pentru a preveni asta este necesara efectuarea unui antrenament la
efort. Metodele de antrenament la efort constau in:
Antrenament la bicicleta ergometrica
Covor rulant
Stepar sau scarita
Prin mers
Bolnavii se pot imparti in 3 categorii:
a. Bolnavii care chiar sub administrarea de O2 nu corecteaza hipoxemia iar la acestia orice efort
este contraindicat pana la ameliorarea starii clinicofunctionale
b. Bolnavii care suporta bine efortul sub administrarea de O2 unde se aplica un efort dozat, in
trepte, la bicicleta ergometrica si covor rulant (numai cu masca de O2). La acesti bolnavi se
poate face si terapie ocupationala chiar fara masca
c. Bolnavii care pot suporta efortul si fara masca de O2. Din aceasta categorie fac parte obezii,
cei cu spondilita si/sau cifoscolioza
- Corectarea gazelor sangvine si restabilirea sensibilitatii centrului respirator ce se poate realiza
prin :
Regim igieno-dietetic: repaus la pat, alimentatie hiposodata, hipercalorica
vitaminica (ex: obezi)
Tratament medicamentos cu diuretice, bronhodilatatoare, tonicardice, antibiotice
Oxigenoterapie cresterea ventilatiei alveolare prin gimnastica respiratorie
asistata de kinetoterapeut
Cresterea ventilatiei alveolare prin metode de protezare respiratorie (patul
basculant, plaman de otel- aparat ce stimuleaza functia respiratorie)
Psihoterapie care consta in explicarea cauzelor decompensari precum si rolul
metodelor de recuperare

AFECTIUNII CU DISFUNCTIE VENTILATORIE MIXTA

Disfunctia ventilatorie mixta este asociata celor 2 tipuri de disfunctii ventilatori, adica obstructiva si
restrictiva, cu predominanta uneia sau alteia.
Aceasta asociere poate avea ca baza existenta a 2a bolii complet diferite, cum ar fi o cifo-scolioza cu un
BPOC sau un astm bronsic cu pahipleurita.

Disfunctia mixta se poate dezvolta si in cadrul aceleias boli bronhopulmonare care afecteaza atat
permeabilitatea cailor aeriene cat si capacitatea de expansiune a parenchimului pulmonar.
Debutul bolii apare la nivelul parenchimului pulmonar care are drept consecinta retractia pulmonara.
Exista 3 situatii care au un debut bronsic si apoi dupa obstructia cailor aeriene apare afectarea
parenchimului cu scaderea suprafetei de schimb alveolar.
In disfunctiile ventilatorii mixte, CV si VEMS sunt scazute, precum si CPT. Dintre bolile care produc o
disfunctie ventilatorie mixta cele mai reprezentative sunt:
- Pneumogoniozele
- TBC pulmonar

Pneumogoniozele
Sunt afectiuni care fac parte din grupul bolilor profesionale datorate inhalarii pe perioade lungi a unor
pulberi minerale sau organice. Dimensiunea particulelor inhalate are un rol foarte important in afectarea
pulmonara, adica:
- Particulele cu dimensiuni mai mari de 10 milimicroni sunt oprite integral in zona nas-faringe
- Particulele cu dimensiuni intre 10 si 3 milimicroni se depun in caile aeriene
- Particulele cu dimensiuni mai mici de 3milimicroni ajung in cea mai mare proportie in teritoriul
alveolar unde se sedimenteaza (se depun)
Din punct de vedere anatomopatologic pneumogoniozele prezinta 2 forme:
1. Forma colagena este forma mai grava si se caracterizeaza prin faptul ca arhitectura alveolara se
distruge si apar cicatricele pulmonare de exemplu silicoza si asbestoza
2. Forma necolagena se caracterizeaza prin structura alveolara care ramane intacta, iar retractia
pulmonara fata de pulberi este reversibila ex baritoza
Din pct de vedere functional pneumogoniozele se impart in 3 categorii:
- Pneumoconioze cu obstructia cailor mici cu 2 forme:
o Antrocoza este o pneumopatie cauzata de praful de carbune. Apare la muncitorii care
lucreaza in domeniul extractiei, prelucrarii si prepararii diferitelor tipuri de carbune.
Afectiunea se prezinta sub 2 forme:
Forma usoara sau nodulara simptomele sunt putine si descoperirea bolii
este radiologica. Tulburarile functionale la forma usoara arata o crestere a
volumului rezidual datorita obstructiei cailor mici
Forma grava sau fibroza pulmonara masiva progresiva nodulii se aduna
obturand bronhiolele. Aici simptomele sunt reprezentate de: dispnee de
efort, tuse productiva, toracalgii prezente constant si care progreseaza
rapid. Tulburarile functiei repiratorii sunt severe, leziunile fibroase ocupa
spatiile aeriene reducand volumele pulmonare si determina disfunctia
ventilatorie restrictiva. Prin aparitia emfizemului compensator si
comprimarea bronhiolelor apare si disfunctia ventilatorie obstrutiva
o Bisinoza este o afectiune respiratorie mixta produsa de inhalarea prelungita a pulberilor
ce rezulta din prelucrarea materialelor textile vegetale, agentii patologici fiind reprezentati
de : bumbac, in si canepa. Afectiunea apare atat la culegatori, cat si la cei care lucreazain
filaturi. Prima manifestare a bolii reprezinta asa-zisul sindrom de luni, adica apare tuse,
dispnee suieratoare si o presiune toracica o data cu reluarea lucrului dupa o perioada de
intrerupere. Semnele dispar dupa terminarea lucrului. Tabloul clinic arata ca la baza
afectiunii sta de fapt spasmul si edemul cailor respiratori periferice. Examenul clinic este
negativ, functional apare scaderea VEMS-ului, apoi prin agravarea bolii scade CV
- Pneumogonioze cu scaderea elasticitatii pulmonare si a capacitatii de difuziune avem 2 forme:
o Asbestoza apare prin inhalarea fibrelor de astbest care determina o fibroza interstitiala
difuza cu sau fara retractia pleurala. Fibroza debuteaza sub forma unei alveolite. Se
extinde apoi la peretii alveolari pana la interstitiul pleural si la pleura. Initial boala e

asimptomatica, apoi ulterior apar: dispnee, cianoza, tuse, scade in greutate, astenie fizica,
degete hipocratice. Explorarea fiziologica evidentiaza: disfunctie ventilatorie restrictiva,
scaderea elasticitatii pulmonare si alterarea difuziunii gazelor
o Plamanul de fermier- este o pneumogonioza cu praf organic (cum ar fi cel din fanul
mucegait) care poate duce la un proces acut. Forma cronica determina o fibroza difuza
interstitial
Pneumogonioze cu perturbari functionale pulmonare amestecate sau intricate:
o Silicoza este pneumogonioza prin inhalarea de pulberi de siliciu. Siliciul poate determina
3 tipuri de reactii sau forme:
Forma cronica apare prin expunerea moderata pe o durata de 20-40ani
Forma accelerata prin expunerea la cantitati mai mari pe o durata de 5-15
ani
Forma difuza pe o durata de sub 5 ani cu depuneri masive alveolare
Gravitatea bolii este data de faptul ca leziunile sunt reprezentate de un nodul silicotic si
fibroza interstitiala. La inceput afectiunea ca semne, din pct de vedere clinic, incepe cu o
tuse cu expectoratie, apoi apare si dispneea de efort si semnele radiografice. In evolutia ei
boala prezinta elementele din bronsita cronica si emfizemul pulmonar determinand
perturbari ale distributiei aerului si apoi obstructiei ale cailor periferice. Fibrozele intinse
tind sa reduca dimensiunile pulmonare, iar conglomeratele de noduli determina restrictie.
OBIECTIVELE RECUPERARII SINDROMULUI DISFUNCTIONAL MIXT

Din cadrul afectiunilor caracterizate prin sindrom disfunctional mixt, cele mai importante sunt
pneumogoniozele si sindroamele post-tuberculoase.
1. Recuperarea pneumogoniozelor pentru a stabili modalitatea de recuperare este necesara initial
stabilirea unor date obligatorii, cum ar fi :
Varsta bolnavului si durata in ani a contractului cu pulberile
Gradul incarcarii pulmonare pe baza examenului radiologic
Daca mai este in contact cu pulberile
Unele pneumogonioze sunt evolutive chiar daca bolnavului a fost scos din mediul poluat. De asemenea,
este important ca leziunile de pneumogonioze, forma fibroasa, sunt definitive si ireductibile.
Obiectivele recuperari se pot impartii in 3 domenii:
A. Oprirea sau incetinirea evolutiei bolii: realizarea acestui obiectiv se poate face urmarind:
- Diagnosticarea cat mai precoce a bolii
- Scoaterea pacientului imediat din mediul poluant de pulberi sau in unele cazuri luarea unor
masuri de reducere a contactului cu pulberile
- Interzicerea pacientilor a tuturor factorilor care pot agrava afectiunea respiratorie: fumatul,
alcoolul si infectiile
- Cure repetate si prelungite de climoterapie in zone cu bogata incarcare cu ioni electronegativi
- Expuneri zilnice in camere incarcate cu electroaerosoli negativi
- Cresterea generala a capacitatii de aparare a organismului: alimentatie adecvata, odihna
adecvata, cure balneare
B. Tratarea bronhopneumopatiei obstructive cronice supraponderala prin:
- Repaus si pozitionare corecta a bolnavului
- Drenaj postural
- Tuse controlata
- Respiratie in presiune pozitiva (si inspir si expirul sunt controlate)
- Oxigenoterapie
- Reeducarea respiratorie
- Readaptarea la efort
C. Stabilizarea deficitului functional si incercarea de compensare a deficitului

Un rol important in recuperare il prezinta schema pentru reeducare, tinand cont de sindromul restrictiv
datorat pneumogoniozelor si sindromului obstructiv datorat bronhopneumopatiei obstructive cronice
supraadaugat
2. Recuperarea sindroamelor post-tuberculoase sindromul post-tuberculos cuprinde totalitatea
sechelelor dupa diferitele faze ale tuberculozei pulmonare. Recuperarea sindromului posttuberculoase se face pe baza rezultatelor obtinute la testele functionale.
Programul recuprator va cuprinde:
- Drenaj de postura in formele cu bronsiectazie exudativa supurata
- Educarea tusei: importanta in sindroamele bronsidice si in special in cele cu tendinta la hemolizie;
in aceste cazuri pacientul trebuie invatat cum sa tuseasca fara a dezvolta presiuni mari
intrapulmonare.
- Aerosoloterapie si respiratie in presiune pozitiva
- Reeducarea respiratiei
In sindroamele post-tuberculoase cicatriciale baza reeducari respiratorii este dezvoltarea compensator
ventilatorie a lobilor si plamanului sanatos.
De asemenea, se recomanda antrenarea hemidiafragmului de aceasi parte si cresterea volumului
insiprator din posturi de blocare a plamanului sanatos. Antrenarea hemidiafragmului se face tot pentru
mentinerea elasticitatii plamanului de partea bolnava.
In sindroamele post-tuberculoase cu afectare pleurala se recomanda:
- Readaptarea la efort: este preferat sa se realizeze prin terapie ocupationala in cazurile cu deficit
functional mixt aparut prin sindroamele fibrotice intinse
- Antrenarea si calirea organelor are rol important datorita rezistentei scazute la imbolnavire in
urma infectiei bacilare. Acest obiectiv poate fi realizat prin:
Climatoterapia in zonele submontane cu climat de crutare
Hidroterapia alternanta bine dozata (dus cald-rece)
Jocurile sportive efectuate in medii corespunzatoare (in saline cel mai bine)
In cazul recuperarii bolnavilor bacilari, un rol important il constituie momentul inceperii recuperarii.
Aceasta se incepe dupa negativarea sputei (absenta bacilului Koch in sputa) pentru protectia celorlalti
pacienti care beneficiaza de recupeare.
Pentru a preveni cazurile de reinfectie, bolnavii nu vor face recuperare in sectiile de ftiziologie (sectie de
bolnavi cu TBC pulmonar). Aparatura folosita (aerosoli, spirometre) va fi dezinfectata.

TRAUMATISME TORACICE
Se clasifica in traumatisme inchise (contuzii) si plagi.
1. Traumatismele inchise (contuzile) cuprind:
- Contuzii simple ale aparatului toracic
- Fracturi si luxatii ale coastelor, ale sternului, ale cartilagelor costale
- Leziuni traumatice ale viscerelor toracice: apar in urma unor traumatisme mari (striviri)
In traumatismele inchise pot apare: rupturi pulmonare, rupturi traheale, rupturi bronsice, rupturi ale
diafragmului, leziuni vasculare, cardio-pericardice
2. Plagile se impart in:
o Plagi ale peretelui toracic (nepenetrante)
o Plagi in care agentul vulnerant strabate cel putin pleura parietala (plagi penetrante)
o Plagi ale organelor mediastinale (plaga cardiaca)
Fiziopatologic, orice traumatism toracic poate produce tulburari importante in solidaritatea fiziologica
care exista intre peretele toracic, aparatul respirator si inima, provocand fie o obstructie respiratorie, fie
o dificultate in functia cordului.

Obstructia bronsica este frecvent intalnita, orice traumatism provoaca o hipersecretie de mucus bronsic
si alveolar. La aceasta se poate adauga hemoragia bronsica si un grad de edem pulmonar. Staza si
infectia transforma secretiile bronsice in secretii pulmonare. Posibilitatea de evacuare a secretiilor sunt
diminuate atat prin spasmul bronsic reflex, cat si prin faptul ca amplitudinea miscarilor toracice, tusea si
expectoratia, sunt ingreunate din cauza durerii sau din cauza unor factori mecanici produsi de leziunile
anatomice.
Factori mecanici sunt reprezentati de:
- Un volet parietal mobil care provoaca respiratie paradoxala
- Un revarsat pleural sau un pneumotorax care colabeaza plamanul respectiv, comprimand astfel
plamanul opus
- Un emfizem mediastinal care comprima traheea si bronhiile
Obstructia intregului arbore respirator, care adesea este bilaterala si pe care tusea si expectoratia nu o
pot combate eficient, impiedica ajungerea aerului si deci a O2 in plamani
Fracturile coastelor sunt rare la copil si se intalnesc frecvent la adult si batran. Dupa mecanismul de
producere exista 3 tipuri de fracturi costale:
a. Fracturi directe (interne)- apar cand coasta se rupe la locul de presiune maxima a trumatismului,
traumatism care tinde sa indrepte curbura costala
b. Fractura indirecta (externa)- apare dupa un traumatism sagital ce tinde prin compresiune sa
mareasca curbura coastei, coasta se rupe la distanta de locul unde se exercita traumatismul
c. Fracturi prin contractie musculara sunt mai rare si sunt localizate mai ales la coastele
inferioare, sunt produse de eforturi violente de tuse
Semne clinice:
- Dispnee
- Respiratie superficiala
- Durere localizata accentuata la miscari respiratorii si tuse
- Palparea arcului costal precizeaza sediul durerii
- Durerea poate apare si prin presiune la distanta (pe stern)
- Radiogafia confirma diagnosticul si precizeaza sediul exact al leziunii
Complicatii:
a. Fracturile pot fi simple, avand un singur foacar de fractura, evoluand bine, fara complicatii
b. Exista si fracturi complicate cu mai multe focare: fragmente de coasta dintre doua focare de
fractura ce produce voletul costal. Fracturile complicate sunt reprezentate de:
Ruptura unei artere intercostale printr-un fragment de os cu hemoragie
consecutiva, uneori hematomul trebuie evacuat chirurgical
Pneumotorax
Leziuni cardio-pericardice (in cazul fracturilor anterioare ale coastelor 3-5 pe
partea stanga)
Rupturi ale diafragmului si ale organelor abdominale (in special splina) in
fracturarea ultimelor coaste
Tratament
- Fracturile simple : combaterea durerii prin infiltratie locala cu novocaina
- In fracturile complicate : tratament chirurgical si bandaj elastic
Pentru prevenirea infectiilor pulmonare si pleurale, mai ales la batrani se recomanda gimnastica
respiratorie, aerosoli, antibiotice si expectorante.
Alte traumatisme toracice pot aparea la diverse niveluri:
- Fracturile cartilajelor costale
- Fracturi ale sternului
- Luxatiile coastelor
- Plagi toraco-abdominale
INTERVENTI CHIRURGICALE TORACICE

Sunt necesare in urmatoarele afectiuni:

- Tumori bronsice si pulmonare
- Afectiuni esofagiene
- Leziuni viscerale mediastinale
- Chist hiadatic pulmonar
- TBC pulmonar
- Afectiuni cardio-pericardice
- Supuratii bronhopulmonare
- Cancer mamar
In aceste afectiuni interventia chirurgicala se face fie pe partile moi ale toracelui (cancerul mamar), fie
prin toracotomie.
In toate cazurile se face recuperarea cu obiective comune, respectiv o mecanica respiratorie normala, a
ventilatiei normale care sa asigure un schimb gazos eficient.