Faptele de Comert
Faptele de Comert
Faptele de Comert
In sens economic, comertul este definit ca o activitate care are ca scop
schimbul si, prin aceasta, circulatia bunurilor de la producator la consumator. Sub acest
aspect, comertul ar consta în operatiunile cuprinse în intervalul dintre momentul producerii
marfurilor si intrarii lor în circulatie, pana in momentul ajungerii acestora la consumatori.[2]
In
sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg decat cel al notiunii
definite in sens economic. Ea cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatia
marfurilor, pe care le realizeaza negustorii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin
transformarea materiilor prime, materialelor, etc. si obtinerea unor rezultate de o valoare mai
mare, pe care le realizeaza fabricanti 757v2115h i sau, in general, intreprinzatorii.[3]
1. Cumpararile de producte sau de marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dup ace
se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea
spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circuland in
comert; (trans. 258 pct. 7 si 3)
2. Vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si
vanzarile de Obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circuland in comert, cand
vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere
3. Contractele de report asupra obligatiunilor de Stat sau altor titluri de credit circuland
in comert.
10. Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta cand altul decat autorul sau
artistul vinde.
Legile comerciale se aplica insa chiar necomerciantilor, cand savarsesc fapte din
cele considerate de legiuitor ca fapte de comert.
Cand urmeaza sa se stabileasca daca un act este sau nu comercial, trebuie avut in
vedere ca legea este civilitatea actului, iar comercialitatea exceptia, in consecinta, in caz de
dubiu se va tinde spre natura civila a actului.[9]
Jurisprudente.
S-a hoatarat ca face acte de comert, in cadrul art. 3 paragr. 1 : apicultorul, birtasul,
cofetarul, croitorul, cel care cumpara devize, farmacistul, fotograful, meseriasul, morarul, cel
care cumpara o cantitate mare de arbori, cel care cumpara recolta prinsa de radacini – toti
acestia cumparand cu scopul revinderii.
Jurisprudente.
S-a hotarat ca face act de comert in cadrul art. 3 paragr. 2:
6. Cel ce inchiriaza cuiva, cum inchiria si la altii, masina sa de treerat, pentru a trage un profit
din masina sa.
10. Inchirierea unei pravalii de catre un comerciant pentru propriul sau comert.
11. Pictorul sau sculptorul care-si vand statuile si tablourile confectionate de ei, nu fac acte de
comert, dupa cum nu fac nici atunci cand cumpara panzele, culorile, cadrele, marmora si
celelalte materii prime necesare artei lor, fiindca castigul lor nu rezulta, in speta din aceste
cumparaturi si vanzari, ci din produsul talentului si al muncii lor, a caror vanzare are
intotdeauna caracter civil.[16]
Jurisprudente.
La intrebarea ce este intreprinderea s-au dat mai multe raspunsuri. Dupa Vivante,
intreprinderea este o organizatie economica, o combinatie a naturii, a capitalului si a muncii,
care, prin asociatiunea lor produc rezultate ce nu ar fi produs daca ar fi fost divizate.[23]
C.C. Arion spune : „ Intreprinderea este exploatarea oricarei munci a altora, unita
sau nu cu o exploatare de obiecte, cum ar fi un produs natural sau masinile sau diferite unelte,
in scop de castig. Ea consista in acte de acelasi fel, multiple si repetate”.[24]
Se mai observa ca, desi in general prin intreprindere se urmareste realizarea unui
castig, acesta insa nu este de esenta, ci numai de natura intreprinderii.[26]