Boala tromboembolica in sarcina si lehuzie

n cartile de specialitate termenul de boala tromboembolica a fost nlocuit n ultima vreme cu

tromboembolism venos. Tromboza venoasa profunda si tromboembolismul pulmonar, considerate
manifestari ale aceleiasi boli boala tromboembolica, sunt probleme majore de sanatate, genernd
serioase repecursiuni. Tromboembolismul pulmonar acut poate duce la deces, iar pe termen lung,
episoadele recurente pot determina hipertensiune pulmonara.
O complicatie frecventa a trombozei venoase profunde (TVP) este insuficienta venoasa cronica
caracterizata prin reflux sangvin n venele sistemului venos profund si obstructie venoasa ce duce la
modificari tegumentare si chiar ulceratii cu un impact deosebit asupra calitatii vietii individului.
Trombembolismul pulmonar (TV) este o cauza majora de mortalitate (aprox. 200.000 decese/an n
Statele Unite). n ciuda progreselor importante n domeniu (de la farmacologie la organizare
intraspitaliceasca), trombembolismul ramne cea mai importanta cauza de deces intraspitalicesc,
care se poate preveni.
Trombembolismul pulmonar este, global, a doua cauza de mortalitate materna, dupa hemoragia
obstetricala; n Marea Britanie trombembolismul pulmonar este prima cauza de mortalitate materna.
Principalii factori care cresc riscul tromboembolic sunt:
Imobilizarea
Traumatismele
interventiile chirurgicale
infectiile sistemice
sarcina si lauzia

Riscul pacientelor spitalizate de a dezvolta un episod tromboembolic este mult mai mare dect cel al
celor nespitalizate, prin urmare tromboprofilaxia este o problema importanta mai ales la pacientele
internate, care cumuleaza frecvent mai multi factori de risc pentru boala tromboembolica.
De asemenea, trebuie avut n vedere ca sarcina creste riscul pentru tromboembolism venos de 10 ori
prin prezenta celor trei elemente ale triadei Virchow (leziunea endoteliala, staza sangvina si
hipercoagulabilitatea).
Traumatisme vasculare apar mai ales n travaliu, n special dupa nastere vaginala instrumentala sau
operatie cezariana, de aceea, postpartumul reprezinta perioada de risc maxim.
Tromboprofilaxia si tratamentul bolii tromboembolice n sarcina, travaliu si postpartum.
Tromboprofilaxia: Utilizarea tromboprofilaxiei la gravide si lauze cu risc trombotic crescut este
fundamentata,desi exista putine studii randomizate pe baza carora sa se poata face recomandari. n
cazurile obstetricale, se pune problema profilaxiei primare sau secundare a bolii tromboembolice, nu
numai din punctul de vedere al consecintelor materne directe ale acesteia, ci si din punctul de vedere
al efectelor pe care boala tromboembolica, chiar frusta, le are asupra cursului sarcinii.
Tratamentul bolii tromboembolice: Fara tratament, boala tromboembolica la gravide si lauze poate
fi fatala(trombembolism pulmonar masiv) sau poate avea consecinte grave pe termen lung
(hipertensiune pulmonara posttrombotica, sindrom posttrombotic). Una din situatiile n care se
ntlnesc relativ frecvent manifestari foarte grave ale bolii tromboembolice este lauzia.
Anticoagularea n travaliu: Anticoagularea este recomandata peri/postoperator n cazul cezarienelor
n urgenta; recomandarea devine ferma la paciente care cumuleaza factori de risc pentru boala
tromboembolica.
Anticoagularea nu este recomandata concomitent cu analgezia neuraxiala pe cateter peridural.
Evaluare si diagnostic
Evaluare si grupe de risc
Se recomanda medicului sa efectueze o evaluare a riscului tromboembolic individual, tuturor
pacientelor aflate la prima consultatie prenatala
Parerea unanima este ca riscul aparitiei tromboembolismului venos este crescut n sarcina. Aparitia
acestuia nu pare a fi preponderenta ntr-un anumit trimestru; exista nsa o anumita predispozitie
pentru aparitia trombozei venoase profunde la nivelul membrului inferior stng (aproximativ 90%).
Riscul crescut de aparitie a tromboembolismului venos persista postpartum (n special dupa
operatiile cezariene)
Medicul trebuie sa efectueze evaluarea clinica a riscului tromboembolic la toate gravidele si lauzele
internate n spital.
Riscul de a face un episod tromboembolic al unei paciente spitalizate este mult mai mare dect al
unei paciente nespitalizate, de aceea tromboprofilaxia este o preocupare majora n mediul
spitalicesc.
Standard Medicul trebuie sa evalueze factorii determinanti ai riscului tromboembolic la gravide si
lauze:
factori majori:
istoricul personal de boala tromboembolica
trombofiliile
protezele valvulare cardiace
factori aditionali:
vrsta peste 35 de ani
obezitate
multiparitate
varice voluminoase
imobilizare
paraplegie
patologie oncologica sau patologie hematologica care determina hipervscozitate
infectii severe (miometrita, sistemice)
Hiperemesis
sindrom nefrotic
preeclampsie
insuficienta cardiaca congestiva
pierdere importanta de snge
nastere instrumentala (mai ales cezariana de urgenta dupa travaliu prelungit)
Recurenta trombembolismului venos n sarcina la paciente cu istoric personal de boala
tromboembolica este de aproximativ 2-3%, fata de o incidenta a tromboembolismului la gravidele si
lauzele de 0.1% (incidenta n postpartum dupa operatie cezariana este aproximativ 0.9%). (10)
Medicul trebuie sa considere urmatoarele situatii ca fiind cu risc tromboembolic mare n sarcina si
lauzie:
istoric personal de boala tromboembolica
proteze valvulare cardiace
trombofilii
Urmatoarele situatii trebuie considerate de medic ca fiind cu risc tromboembolic moderat n sarcina
si lauzie:
factori de risc, altii dect cei majori:
vrsta peste 35 de ani
obezitate
operatie cezariana
imobilizare
multiparitate
varice voluminoase
paraplegie
patologie oncologica sau patologie hematologica care determina hipervscozitate
infectii severe (endomiometrite, sistemice)
hiperemesis
sindrom nefrotic
preeclampsie
insuficienta cardiaca congestiva
pierdere importanta de snge
Medicul trebuie sa considere ca o gravida sau lauza cu vrsta sub 35 de ani si fara factori de risc
asociati, prezinta un risc tromboembolic mic.
Recomandare Se recomanda ca medicul obstetrician sa ndrume gravidele si lauzele catre
medicul hematolog pentru a fi evaluate existenta trombofiliilor sau a sindromului antifosfolipidic n
urmatoarele situatii:
gravide cu istoric personal (sau familial important) de boala tomboembolica
feti morti cu retard de crestere si infarcte placentare
avorturi spontane recurente n absenta altor factori de risc
n general, este acceptata de practicieni ideea ca screeningul pentru trombofilii n populatia
generala/n populatia obstetricala generala nu este cost-eficienta; exista trombofilii congenitale
pentru care screeningul/diagnosticul nu se poate face dect n afara sarcinii.
Medicul trebuie sa ncadreze gravida sau lauza cu trombofilie congenitala, n una din urmatoarele
categorii, n functie de frecventa si de gradul de risc tromboembolic:
rezistenta la proteina C activata/factor V Leiden:
frecventa mare
risc moderat (risc mare pentru homozigote)
mutatia 20210A a genei protrombinei:
frecventa relativ mare
risc moderat (risc mare pentru homozigote)
deficit de antitrombina:
frecventa mica
risc mare
deficit de proteina C:
frecventa relativ mica (cazuri fals pozitive n sarcina)
risc moderat
deficit de proteina S:
frecventa relativ mica (cazuri fals pozitive n sarcina)
risc moderat

Trombofiliile reprezinta unul din factorii importanti care pot creste riscul tromboembolic. Cresterea
riscului este dependenta de tipul trombofiliei.
Medicul trebuie sa efectueze preconceptional consilierea la pacientele cu istoric personal de boala
tromboembolica si fara trombofilie cunoscuta.
Medicul trebuie sa indice evaluarea trombofiliilor, preconceptional, la toate pacientele cu istoric
personal de boala tromboembolica si fara trombofilie cunoscuta.
Se recomanda medicului sa evalueze riscul tromboembolic, la pacientele cu istoric personal de boala
tromboembolica, fara trombofilie cunoscuta care sunt internate pentru:
hiperemesis
preeclampsie patologie care necesita repaus prelungit la pat.
Diagnosticul bolii tromboembolice
Recomandare Se recomanda medicului sa indice investigarea de urgenta, a gravidei si lauzei, ce
prezinta semne si simptome sugestive de boala tromboembolica.
Optiune n caz de suspiciune clinica de tromboza venoasa profunda, medicul poate indica examenul
ecografic Duplex Doppler al membrelor inferioare.
Optiune n caz de suspiciune clinica de tromboembolism pulmonar medicul poate indica examenul
ecografic Duplex Doppler al membrelor inferioare.
Diagnosticul de tromboza venoasa profunda poate confirma indirect diagnosticul de
tromboembolism pulmonar.
Daca examenul ecografic Duplex Doppler nu confirma diagnosticul de tromboembolism pulmonar,
dar exista simptomatologie si semne clinice medicul poate indica efectuarea urmatoarelor
investigatii:
scintigrafia pulmonara de ventilatie/perfuzie V/Q (componenta de ventilatie poate fi omisa n
sarcina)
-angiografia pulmonara CT (CTPA)
Utilizarea acestor investigatii depinde de dotarile clinicii. British Thoracic Society recomanda CTPA ca
prima investigatie n cazul tromboembolismului pulmonar nonmasiv. Avantajele acestei tehnici ar fi:
specificitate si sensibilitate mai mare si iradiere mai redusa a fatului. Multi autori recomanda n
continuare scintigrafia pulmonara de ventilatie/perfuzie ca investigatie de prima linie n sarcina
datorita riscului scazut de iradiere a snului. (1)
Se recomanda ca medicul sa informeze (verbal si scris) pacientele cu suspiciune de tromboembolism
pulmonar ca scintigrafia pulmonara V/Q are un risc crescut de cancer neonatal comparativ cu CTPA,
n schimb prezinta un risc scazut de cancer matern de sn.
Medicul trebuie sa nu utilizeze Testul D-dimeri pentru diagnosticul tromboembolismului pulmonar n
sarcina.
n sarcina, nivelul D-dimerilor este crescut datorita modificarilor fiziologice ale sistemului de
coagulare, crescnd la termen si n lauzie chiar la gravidele sanatoase. Mai mult nivelul D-dimerilor
creste daca exista o preeclampsie concomitenta. Un nivel scazut de D-dimeri sugereaza faptul ca nu
exista tromboembolism venos.
Se recomanda medicului sa indice urmatoarele investigatii paraclinice nainte de a ncepe terapia
anticoagulanta:
HLG
Teste de coagulare: INR, aPTT
Uree
Electroliti
ALT, AST
Standard n cazul trombofiliilor congenitale prin:
rezistenta la proteina C activata (factor V Leiden)
mutatia 20210A a genei protrombinei
deficit de antitrombina
deficit de proteina C
deficit de proteina S medicul trebuie sa indice diagnosticarea, numai n laboratoarele nalt
specializate.
Pentru mutatiile genei protombinei si prezenta factorului V Leiden, medicul poate sa recomande
efectuarea examenului genetic molecular.
Pentru deficitul de proteina S si rezistenta la proteina C activata, se recomanda medicului sa indice o
evaluare n afara sarcinii.
Rezistenta la proteina C activata este fals detectata drept crescuta n sarcina de catre testele de
screening. Nivelurile de proteina S, libera si totala, sunt reduse cu 40%-60%, n majoritatea sarcinilor
normale.






Conduita
Tromboprofilaxia
Medicul trebuie sa indice mobilizarea activa si precoce in timpul sarcinii, travaliului si evitarea
deshidratarii.
Se recomanda ca medicul sa reevalueze pacienta din punct de vedere al riscului tromboembolic, n
cazul spitalizarii pentru patologii procoagulante:
varice voluminoase
hiperemesis
patologie oncologica
sau
patologie hematologica care determina hipervscozitate
infectii severe
sindrom nefrotic
preeclampsie
insuficienta cardiaca congestiva
pierdere importanta de snge.
Paciente cu istoric personal de boala tromboembolica, fara trombofilie cunoscuta
La pacientele cu episod tromboembolic anterior n asociere cu un factor de risc temporar, care nu
mai persista, fara factori de risc aditionali medicul poate opta pentru indicarea ciorapului elastic care
face compresie gradata pe parcursul sarcinii si n lauzie.
La pacientele cu episod tromboembolic anterior n asociere cu un factor de risc
temporar, care nu mai persista, fara factori de risc aditionali medicul poate opta
pentru indicarea administrarii de heparine cu greutate moleculara mica, n doza
profilactica ,6 saptamni postpartum
Daca episodul tromboembolic anterior este n legatura cu sarcina, sau cu utilizarea COC, sau cu
factori de risc aditionali (obezitate) medicul poate opta pentru indicarea administrarii de heparine cu
greutate moleculara mica, n doza profilactica, ncepnd ct mai devreme n sarcina.


Se recomanda medicului sa indice la lauzele cu episod tromboembolic anterior n legatura cu sarcina
si cu utilizarea COC, sau cu factori de risc aditionali (obezitate):
anticoagulante orale sau
heparine cu greutate moleculara mica n doza profilactica ,6 saptamni postpartum.
Paciente cu istoric personal de boala tromboembolica cu trombofilie cunoscuta
Se recomanda medicului sa indice la pacientele cu istoric personal de boala tromboembolica, cu
trombofilie cunoscuta, heparine cu greutate moleculara mica, cel putin n doze profilactice , pe toata
durata sarcinii si cel putin 6 saptamni postpartum.
La pacientele cu istoric personal de boala tromboembolica, cu trombofilie cunoscuta, tratate pe
termen lung cu anticoagulante orale (paciente cu risc foarte mare, cu episoade repetate de
tromboembolism), se recomanda medicului sa indice trecerea la tratamentul cu heparine cu greutate
moleculara mica, n dozele terapeutice , imediat ce este confirmata sarcina.
La pacientele cu sindrom antifosfolipidic simptomatic n afara sarcinii, medicul poate opta pentru
indicarea administrarii tratamentului cu heparine cu greutate moleculara mica, n dozele terapeutice
,imediat ce este confirmata sarcina.
Acestea sunt paciente cu risc foarte mare, de obicei n tratament pe termen lung cu anticoagulante
orale.
Se recomanda medicului sa indice tratament cu heparine cu greutate moleculara mica, n dozele
terapeutice (vezi Anexa 3), imediat ce este confirmata sarcina la pacientele cu trombofilii congenitale
prin:
deficit de antitrombina (paciente cu risc foarte mare)
trombofilii combinate, homozigote sau dublu heterozigote pentru factorul V Leiden asociate cu
mutatia 20210A a genei protrombinei
Medicul poate opta pentru indicarea administrarii tratamentului cu heparine cu greutate moleculara
mica ,n dozele profilactice de la nceputul sarcinii, la pacientele cu:
deficit de proteina C
factorul V Leiden
mutatia 20210A a genei protrombinei
deficit de proteina S (risc moderat).
Paciente cu trombofilie fara episod tromboembolic n antecedente



Paciente cu trombofilii congenitale
La pacientele cu trombofilii congenitale fara episod tromboembolic n antecedente, medicul poate
opta pentru:
supraveghere
tromboprofilaxia antenatala prin:
ciorap elastic care face compresie gradata
heparine cu greutate moleculara mica
Se recomanda medicului sa indice la pacientele cu trombofilii congenitale fara
episod tromboembolic n antecedente heparine cu greutate moleculara mica, n
doza profilactica , 6 saptamni postpartum.
Paciente cu sindrom antifosfolipidic si avorturi recurente
La pacientele cu sindrom antifosfolipidic si avorturi recurente din momentul n care este
diagnosticata sarcina medicul trebuie sa indice administrarea de:
heparinum nefractionata - minidoze sau heparine cu greutate moleculara mica, n doza profilactica
acidum acetilsalicilicum minidoze
La pacientele cu sindrom antifosfolipidic si avorturi recurente se recomanda medicului sa indice
heparine cu greutate moleculara mica, n doza profilactica , 2 5 zile postpartum.
La pacientele cu sindrom antifosfolipidic si episod tromboembolic n antecedente se recomanda
medicului sa continue tromboprofilaxia 6 saptamni postpartum.
Paciente cu sindrom antifosfolipidic fara avorturi recurente
La pacientele cu sindrom antifosfolipidic fara avorturi recurente medicul poate opta
pentru:
supraveghere
indicarea administrarii tratamentului cu heparinum nefractionata n doze foarte mici (minidoze)
indicarea administrarii tratamentului cu heparine cu greutate moleculara mica n doze profilactice
indicarea administrarii tratamentului cu acid acetilsalicilicum, n doze mici.
Paciente cu proteze valvulare
La pacientele cu proteze valvulare medicul poate opta pentru indicarea administrarii tratamentului
cu heparine cu greutate moleculara mica n doza terapeutica, de 2 ori pe zi.
HGMM pot fi recomandate deoarece mentin un nivel stabil anticoagulant, dar siguranta si
eficacitatea nu au fost demonstrate.
La pacientele cu proteze valvulare medicul poate opta pentru indicarea administrarii tratamentului
cu heparinum nefractionata n doza terapeutica.
Daca nu se confirma diagnosticul ecografic dar persista suspiciunea clinica, medicul poate initia
anticoagularea si poate indica repetarea examenul ecografic la interval de o saptamna.
Daca nici la acest interval nu se confirma diagnosticul medicul poate ntrerupe tratamentul
anticoagulant.
La gravide si lauze, medicii pot opta pentru indicarea administrarii de:
heparine cu greutate moleculara mica, n doza terapeutica ajustata , pe toata durata restanta a
sarcinii si cel putin 6 saptamni postpartum
sau
heparinum nefractionata iv cel putin 5 zile (bolus initial urmat de perfuzie dozata astfel nct aPTT
sa ajunga ct mai repede si sa se mentina ntre 50-70 sec.), apoi heparinum nefractionata sc pe toata
durata sarcinii si cel putin 6 saptamni postpartum sau
heparinum nefractionata iv cel putin 5 zile (bolus initial urmat de perfuzie dozata astfel nct aPTT
sa ajunga ct mai repede si sa se mentina ntre 50-70 sec.), apoi heparine cu greutate moleculara
mica, n doza terapeutica ajustata, pe toata durata sarcinii si cel putin 6 saptamni postpartum.
Conduita n travaliu la parturientele sub tratament anticoagulant
Medicul curant trebuie sa ntrerupa anticoagularea la debutul travaliului.
n cazul travaliilor induse, medicul curant trebuie sa ntrerupa anticoagularea n doze terapeutice cu
24 de ore nainte de travaliu.
Atunci cnd situatia obstetricala o permite, se recomanda medicului sa indice nasterea pe cale
vaginala.
Operatia cezariana este un factor de risc pentru boala tromboembolica. (6) IV
n cazul n care sunt indicate manevre pentru blocada neuraxiala (epidurala sau spinala) se
recomanda medicului sa indice efectuarea acestora:
la peste 12 ore de la ntreruperea dozelor profilactice de anticoagulante
la peste 24 de ore de la ntreruperea dozelor terapeutice de anticoagulante. (2, 8)
Se recomanda ca medicul sa indice administrarea de anticoagulante, la peste 4 ore de la ndepartarea
cateterului peridural.
URMARIRE SI MONITORIZARE
Tratamentul anticoagulant trebuie condus de medicul hematolog, stiind ca:
la gravidele si lauzele care primesc warfarinum, INR trebuie sa fie de 2.0-3.0
la gravidele si lauzele care primesc heparinum nefractionata aPTT trebuie sa fie
ntre 1.5-2.5 fata de valoarea de referinta a laboratorului (pentru un aPTT de baza
de 27-35 sec. se considera ca tratamentul este eficace daca aPTT este cuprins
ntre 50-70 sec.
la gravidele si lauzele care primesc heparine cu greutate moleculara mica dozele trebuie ajustate
pentru a o obtine la 6 ore postadministrare un nivel al antifactorului-Xa cuprins ntre 0.3-0.7 UI/ml
Monitorizarea materna
Paciente cu risc de boala tromboembolica
Se recomanda medicului sa indice HLG saptamnal n primele trei saptamni de
administrare a heparinei si apoi lunar avnd n vedere potentialul heparinum-ului de a induce
trombocitopenie.
Se recomanda medicului sa consilieze pacientele pentru a recunoaste semnele si simptomele bolii
tromboembolice.
Paciente cu boala tromboembolica n sarcina si lauzie
Se recomanda medicului sa consilieze pacientele n vederea utilizarii tratamentului profilactic
anticoagulant n sarcinile viitoare
Monitorizarea fetala
Se recomanda medicului sa indice monitorizarea seriata ecografica (la 4-6 saptamni
interval ncepnd cu saptamna 18-20 de amenoree) pentru a evalua cresterea
fetala.
Medicul poate opta pentru indicarea ecografiei standard si Doppler fetale si uterine ca
adjuvant al monitorizarii fetale n caz de retard de crestere intrauterina.
Trombofiliile care reprezinta un factor de risc major pentru tromboembolismul venos sunt asociate
cu un risc crescut de aparitie a retardului de crestere intrauterina.

ASPECTE ADMINISTRATIVE
Recomandare Se recomanda ca fiecare unitate medicala care efectueaza tratamentul bolii
tromboembolice n sarcina sa redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.
Recomandare Se recomanda ca medicii din reteaua de asistenta primara sa efectueze demersurile
diagnostice pentru identificarea riscurilor de boala tromboembolica.
Pentru dirijarea tempestiva catre serviciile de OG.
Standard Diagnosticul de boala tromboembolica trebuie sa fie confirmat de cardiolog sau de medicii
de terapie intensiva.
Recomandare Se recomanda ca medicii cardiologii sau medicii de ATI sa participe la stabilirea si
urmarirea tratamentului anticoagulant.
Se recomanda ca tratamentul gravidelor sau lauzelor cu tromboembolism pulmonar sa fie efectuat n
sectia de terapie intensiva sau n unitatea de terapie intensiva cardio-vasculara