REFERAT

CAUCIUCUL
Cauciucul natural

Cauciucul natural se extrage din sucul lãptos al unor arbori tropicali de

genul Hevea brasiliensis, Ficus elastica, ori din sucul unor plante care cresc în
zona temperatã, cum sunt: tau-sacâzul, coc-sacâzul, si crâm-sacâzul, în care
latexul este depus în rãdãcini.
Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarburã
macromolecularã, cu formula brutã (C5H8)n, unde n variazã între 1000 si 5000.
Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi ce au ca si component
structural de bazã izoprenul:

CH3 CH3
| |
-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-

Izoprenul, produs în celulele arborelui de cauciuc în urma unor procese

biochimice asemãnãtoare celor prin care se formeazã rãsina în conifere, are
formula brutã: C5H8 sau 2-metil-butadienã:

CH2=C-CH=CH2
|
CH3

Cauciucul natural obtinut din latex este ambalat în baloturi si expediat

fabricilor pentru prelucrare.
Proprietãti. Cauciucul brut are o culoare slab gãlbuie, este insolubil în apã,
alcool, acetonã, dar solubil în benzen, benzinã, sulfurã de carbon etc. Cea mai
importantã proprietate a cauciucului este elasticitatea, care este optimã între 0 si
300.
Cauciucul brut prezintã o serie de inconveniente: elasticitatea sa variazã cu
temperatura, si anume peste 300 el se înmoaie (curge), iar sub 00 devine casant.
Sub actiunea oxigenului cauciucul “îmbãtrâneste”, adicã devine sfãrâmicios si
inutilizabil.
Prin vulcanizare, la dublele legãturi ale catenei se aditioneazã sulf, ceea ce
duce la o cuplare între molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transformã
cauciucul dintr-un material plastic într-un material elastic modificându-si
comportarea la actiunea dizolvantilor:

CH3 CH3
| | | |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| |
S S
| |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| | | |
 CH3 CH3

Practic, vulcanizarea se face tratând cauciucul cu sulf sau cu protoclorurã

de sulf, S2Cl2 în proportie de 0,3-3% în greutate fatã de cauciuc si în conditii
speciale de temperaturã si de presiune.
Un procedeu modern îl constituie vulcanizarea radioactivã, care constã în
expunerea cauciucului influentei radiatiilor emise de izotopul radioactiv al
cobaltului, obtinându-se un cauciuc vulcanizat de calitate superioarã. Prin
vulcanizare, cauciucul îsi îmbunãtãteste proprietãtile: i se mãreste elasticitatea pe
care si-o mentine între limite mult mai mari de temperaturã, devine mai rezistent
la agenti mecanici, la frecare, la agenti chimici si la apã, nu lasã gazele sã treacã
prin el si dobândeste calitãti de bun izolator electric.
Prin încãlzire, sub presiune redusã, cauciucul se descompune cu formare de
izopren.
Datoritã dublelor legãturi existente în lantul macromoleculelor, cauciucul
are proprietatea de a da reactii de aditie, caracteristice hidrocarburilor nesaturate.
Cauciucul aditioneazã brom si acid bromhidric; de asemenea, prin
hidrogenare cataliticã rezultã hidrocauciucul [C5H10]n, care nu mai contine duble
legãturi si prezintã caracter saturat.
Întrebuintãri. Cantitãti importante de cauciuc se consumã pentru
fabricarea anvelopelor, în industria constructoare de masini. Se fabricã tuburi,
garnituri, curele de transmisie, articole sanitare, pãrti din aparate si din instalatii
necesare industriei chimice, cleiuri de lipit, încãltãminte de cauciuc, izolatoare
electrice, obiecte de uz casnic etc.
Cauciucul sintetic

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietãti

asemãnãtoare celor ale cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea
izoprenului sau prin polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren
sau cu nitril-acrilic etc. Vulcanizarea cauciucului sintetic se face analog cu a
cauciucului natural. Fabricarea cauciucului sintetic comportã douã operatii:
• Prepararea monomerului; ca monomeri se pot folosi: izoprenul, butadiena,
stirenul metil-stirenul, acrilonitrilul, cloroprenul etc.;
• Polimerizarea sau copolimerizarea monomerilor enumerati.

Ca procedee de polimerizare se utilizeazã astãzi:

• Polimerizarea termicã în prezenta de sodiu metalic;
• Polimerizarea în bloc (masã) si în emulsie.
Vom descrie câteva din cele mai importante tipuri de cauciucuri sintetice.

Cauciucul polibutadienic (Buna). În anul 1923, S.V. Lebedev a fabricat în

U.R.S.S. acest tip de cauciuc sintetic prin polimerizarea, sub actiunea sodiului
metalic, a butadienei, obtinute pe atunci din alcool etilic. Astãzi, butadiena se
polimerizeazã în emulsie, folosind ca initiatori hidroperoxidul de izopropil-benzen.
În procesul de polimerizare, moleculele de butadienã se pot lega în pozitiile
1, 4 rezultând polimeri liniari nesaturati conform schemei:

1 2 3 4 1
nCH2=CH-CH=CH2-CH2-CH=CH-CH2-CH2-CH=CH-CH2-
 Butadienã Polibutadienã
(polimer liniar nesaturat)

În realitate, procesul de polimerizare nu poate fi condus în întregime în

acest sens, astfel cã o parte din moleculele de butadienã se leagã în pozitiile 1, 2
rezultând polimeri cu catene laterale nesaturate, conform schemei:

1 2 3 4 1 2 1 2
nCH2=CH-CH=CH2-CH2-CH-CH2-CH-…
1, 3 - Butadienã | |
3CH 3CH
|| ||
4CH2 4CH2
Polibutadienã
(polimer cu catene laterale nesaturate)

Cauciucul butadienic se cunoaste sub denumirea de cauciuc Buna

(butadien-natrium), nume ce derivã de la procedeul lui Lebedev (polimerizarea
butadienei cu sodiu metalic).
Cauciucul butadienic se foloseste în amestec cu altele, la fabricarea
anvelopelor, a tesãturilor cauciucate etc.
Cauciucul poliizoprenic. Se obtine prin polimerizarea izoprenului în emulsie, sub
actiunea unor catalizatori organo-metalici, rezultând un produs macromolecular
identic cauciucului natural:

CH3 CH3 CH3

| | |
nCH2=C-CH=CH2-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-
Izopren Cauciuc poliizoprenic

În viitor dezvoltarea industriei cauciucului va tinde cãtre fabricarea acestui produs.

Cauciucul butadienã-stiren (butadien-stirenic). Catenele laterale nesaturate de la
cauciucul polibutadienic pot deveni la rândul lor punctul de plecare al unor noi
ploimerizãri, tot cu molecule de butadienã, ceea ce ar duce la obtinerea unui
polimer cu catena ramificatã. Acest neajuns a putut fi în parte evitat prin
copolimerizarea butadienei cu circa 20% stiren (CH2=CH-C6H5 sau vinil-benzen).
Copolimerul rezultat, butadienã-stiren, este constituit din macromolecule de forma:

-CH2-CH=CH-CH2-CH-CH2-CH2-CH=CH-CH2-
|
C6H5 n

Prin acest procedeu s-a fabricat, dupã anul 1936, cauciucul sintetic
cunoscut sub numele de Buna S, cauciuc S-K (sovietic-Kauciuc), G.R.S. (fabricatie
S.U.A.) etc.
Productia mondialã de cauciuc butadienã-stiren este de 2000000 tone/an.
În tara noastrã, la combinatul de cauciuc sintetic din orasul Gheorghe Gheorghiu-
Dej, se fabricã cauciuc butadien-metil-stirenic, prin coplimerizarea
CH3
|
butadienei cu metil-stirenul (CH2=C-C6H5), raportul copolimerilor fiind de 70%
butadienã si 30% metil-stiren. Copolimerul rezultat (butadienã-metil-stiren) având
macromoleculele de forma:

CH3
|
-CH2-CH=CH-CH2-CH2-C-CH2-CH=CH-CH2-
|
C6H5 n

Datoritã proprietãtilor superioare pe care le prezintã, acest sortiment de

cauciuc se foloseste în special la fabricarea anvelopelor.

Cauciucul butadien-acrilonitrilic. Acest cauciuc sintetic se obtine prin

copolimerizarea în emulsie a butadienei CH2=CH-CH=CH2 cu acrilonitril
CH2=CH-CN: si poartã denumirea de SKN, Buna N sau Perbunan. Se foloseste la
confectionarea garniturilor si a furtunurilor pentru transportul produselor
petroliere, deoarece este insolubil în alcani.

Realizarea cauciucurilor sintetice a creat posibilitatea nelimitatã de a se

mãri capacitãtile de producere si a dus la obtinerea unor sortimente de caucicuri
superioare celor naturale, cu utilizãri speciale în anumite domenii.
În tara noastrã, fabricarea cauciucului sintetic în cantitãti necesare
industriei în plinã dezvoltare constituie o preocupare importantã a statului nostru.
La noi în tarã, cauciuc sintetic se fabricã la Combinatul Petrochimic din
orasul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Productia acestui mare combinat, 50000
tone/an, asigurã nevoile consumului intern de cauciuc.
Prelucrarea cauciucului (încorporarea în cauciuc a unor materiale ca,
acceleratori de vulcanizare, negru de fum etc., înainte de vulcanizare) se face la
uzinele prelucrãtoare, cum sunt: combinatul de la Jilava, “Cauciucul Quadrat”
din Bucuresti, uzinele “Victoria” Floresti-Prahova si Uzina de Anvelope
“Danubiana”, Popesti-Leordeni-Bucuresti.