TEMA MONOGRAFICĂ:

Sistemul Bancar al Elveţiei

Îndrumător ştiinţific: Student:

Lect. univ. drd.
BOGDAN CĂPRARU

Iaşi 2008
 Cuprins

CAP.1. Sistemul bancar elveţian……………………………..1

CAP.2.Banca Centrală a Elveţiei…………………………….5

2.1.SNB, Primul şi al doilea Război Mondial…………………...5
2.2.Funcţiile şi activitatea băncii centrale a Elveţiei …………...7
2.3. Obligaţiile şi ţintele Băncii naţionale a Elveţiei…………….9

CAP.3. UBS AG……………………………………………….11

3.1.Istoria băncii UBS…………………………………………….12
3.2.Afacerea UBS………………………………………………....13
3.3.Spaţiu de lucru……………………………………………..... 14
3.4.Controverse………………………………………………...... 15

CAP.4. Credit Suisse………………………………………….16

4.1.Istoria băncii Credit Suisse……………………………………..16
4.2. Managementul bunurilor\activelor……………………………18
4.3. Fuziuni şi Achiziţii……………………………………………...20

Bibliografie

2
 Cap.1. Sistemul bancar elveţian

Economia elveţiană este, conform clasamentelor întocmite de renumite instituţii

internţionale specializate, printre cele mai competitive şi liberale. Principalele coordonate care
conferă Elveţiei caracteristicile unui mediu de afaceri privilegiat, adaptat produselor si serviciilor
de înaltă calitate si tehnicitate sunt: gradul ridicat de protecţie oferit de legislaţia în domeniul
afacerilor, stabilitatea pe temen lung a cadrului investiţional, nivelul scăzut de intervenţie şi
control din partea autorităţilor, garantarea deplină a dreptului de proprietate, libera competiţie
precum şi apărarea secretului bancar.
Sectorul bancar reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei elveţiene
şi absoarbe aproape 4% din populaţia activă. Băncile elveţiene gestionează bunuri in valoare de
peste 3.300 miliarde CHF dintre care mai mult de jumatate provin din afara Elveţiei.Cu o lungă
tradiţie in materie de stabilitate economică şi financiară manifestată in principal in nivelul scăzut
al inflaţiei, o rată redusă a dobanzilor si o monedă naţională puternică si stabilă , Elvetia este
considerată unul dintre cele mai mari centre financiare offshore din lume, devansând Londra,
New York sau Frankfurt.
Deschiderea unei bănci, efectuarea de tranzacţii cu valori mobiliare, managementul
fondurilor mutuale sunt activităţi pentru a căror desfăşurare este necesară obţinerea aprobării
Comisei Federale Elveţiene a Băncilor-EBK.In comparaţie cu alte state, sistemul bancar elveţian
este mai putin rigid din punct de vedere al reglementărilor.
In afara celor două bănci renumite UBS şi CS GROUP care se află printre cele mai mari
instituţii bancare din lume, pe piaţa bancară elveţiană sunt prezente multe alte bănci locale si
peste 100 de instituţii financiare străine . Băncile cantonale ,băncile regionale şi băncile de
economii joacă un rol important in finanţarea proiectelor de investiţii. Organizaţia cea mai
importantă din sectorul bancar elveţian este Swiss Bankers Association.
O specifitate a băncilor elveţiene este dată de aşa numitul “secret bancar”, subiect de
actualitate care generează dispute aprinse între Elveţia şi UE în contextul negocierilor pe tema
impozitării economiilor bancare, parte componentă a setului doi de acorduri bilaterale. Conform
legislaţiei federale, băncile sunt obligate să protejeze confidenţialitatea tranzacţiilor efectuate de
către clienţi, în egală măsură elveţieni sau investitori străini. Argumentele părtii elveţiene în
confruntarea cu criticii europeni pe această tema se referea în primul rând la faptul că proecţia

3
oferită nu se aplică în cazurile în care există suspiciuni cu privire la natura legală, în raport cu
legislaţia elveţiană, a fondurilor care fac obiectul tranzacţiei. La solicitarea autorităţilor fiscale
din ţara de origine, motivată de suspiciunea de fraudă fiscală se poate obţine, prin decizie
judecatorească, suspendarea secretului bancar şi acordarea de asistenţa judiciară autoritaţilor
statului de origine a fondurilor.
Secretul băncilor elveţiene are mare legătură cu neutralitatea tradiţională a ţării. Este un
fel de convenţie acceptată de toată lumea pentru a face din această ţară un fel de paradis securizat
pe toată linia : teritoriul, băncile, chiar şi francul elveţian este perceput în acest sens. Primele
bănci private elveţiene au apărut pe la 1680, iar patronii lor garantau cu propria avere toate
depozitele clienţilor. Acest lucru s-a dovedit o reclamă de mare succes şi de aici s-a născut
tradiţia privind securitatea unei bănci elveţiene. Încă mai există 15 bănci private, iar politica de
garantare a proprietarului se menţine.
Tot in spiritul păstrarii unui grad ridicat de discreţie al operaţiunilor in băncile elveţiene
există posibilitatea utilizării de conturi nepersonalizate (numbered accounts).Titularul de cont
este identificat doar printr-un număr însa contul nu este totusi unul anonim , datele personale ale
titularului fiind disponibile doar unui număr restrâns de lucrători ai băncii.In general, suma
minimă impusă pentru deschiderea unui “numbered accounts” este de 100.000 CHF.
Economia Elveţiei este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de
succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor
financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un "rai financiar" al investitorilor şi al
investiţilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern
constant de investiţii. Din cauza micimii ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă,
industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea
stabilităţii economice a ţării.
Industria financiară nu deţine o cota mai mare de 15% din economia elveţiană, dar cu
toate acestea segmentul bancar a contribuit în ultimii ani cu peste 50% la creşterea economică a
tării, arată un raport guvernamental citat de Bloomberg.
In ultimul trimestru din 2007, ritmul de crestere al economiei elvetiene a atins cel
mai înalt nivel din ultimii doi ani pe fondul creşterii semnificative a cheltuielilor consumatorilor
şi corporaţiilor. Produsul intern brut al ţării a urcat cu 1% faţă de nivelul înregistrat în trimestrul
anterior, cel mai rapid ritm din iunie 2005.

4
 Sistemul bancar al Elveţiei este caracterizat prin stabilitate, intimitate si prin protecţia
asupra informaţiilor legate de bunuri si servicii .
Tradiţia tãrii de a asigura discreţia conturilor bancare, datează de sute de ani,iar în anul
1934 acest lucru chiar s-a introdus în constituţie. Toate băncile în Elveţia sunt coordonate de
Comisia Federală a Băncilor( FBC), a cărei autoritate derivă dintr-o serie de statute federale.
Elvetia este din punct de vedere economic o natiune avansatã si prosperă, cu un produs
intern brut( GDP) mai mare decât al altor naţiuni dezvoltate din vestul Europei. În plus, valoarea
francului elveţian( CHF) a fost relativ stabilã comparativ cu alte monezi. În 2003, sectorul
financiar cuprindea 14% din PIB-ul ţăriii, iar ca angajaţi numărul era de aproximativ 180 000
oamenii ( dintre care 110 000 chiar în sectorul bancar); acesta reprezintând circa 5,6 din totalul
elveţian al forţei de munca.
Neutralitate elveţiană şi suveranitatea statală, de mult recunoscutã de naţiunile
externe, au creat o ambianţă stabilă, propice dezvoltării sistemului bancar. Cu toate că aşezarea
geografică o plasează aproape de centrul Europei, Elveţia şi-a menţinut o poziţie neutră faţă de
ambele războaie mondiale; nu este un membru al Uniunii Europene sau al Ariei Economice
Europene, iar până în 2002 n-a fost nici măcar membră a Naţiunilor Unite.
Acum se estimează că o treime din toate fondurile păstrate în afara sistemului de origine(numite
şi fonduri offshore ) sunt deţinute de Elveţia.
In 2001 băncile elveţiene au manevrat 2.6 trilione de dolari americani, pentru ca apoi, în
2002, să scadă la 2.2 trilioane, datorită unei perioade prelungite dominate de căderi de preţuri şi a
unor dispozţtii mai exigente în ceea ce priveşte sistemul bancar.
Instituţia Bank of International Settlements, care facilitează cooperarea între băncile
centrale din întreaga lume, îsi are reşedinţa la Bazel.Fondata în 1930, instituţia a ales această
locaţie datorită neutralităţii ţării ,amănunt foarte important dacă ne gândim că ţările membre
fuseseră de ambele tabere în Primul Război Mondial.Băncile străine care activează în Elveţia
opereazăă la momentul actual aproximativ 877 miliarde franci elveţieni, incluzând bunurile de
valoare.
Până în prezent, nu există nici o cifră oficială referitoare la numărul de conturi bancare
deschise în Elveţia de europeni. Singura cifră cunoscuta este valoarea acestor fonduri
administrate in Elvetia, adica aproximativ 3546 de miliarde de franci elvetieni in 2004, în creştere

5
cu 7,7 procente comparativ cu 2003. Analiştii estimează că mediile bancare elveţiene gestionează
aproximativ o treime din averea mondială.

Cele mai dure legi bancare

Legea elveţiană respectă dreptul la intimitate şi, nu din întâmplare, Elveţia are cele mai
dure legi în ce priveşte confidenţialitatea şi secretul financiar. Tradiţia de a apăra intimitatea
clientului a făcut din sistemul bancar elveţian un succes de-a lungul atâtor generaţii, chiar şi
înainte de 1934, când secretul bancar nu era legiferat. O bancă elveţiană este extrem de sigură,
întreaga industrie financiară fiind strict supravegheată de Comisia Bancară pentru ca nimic să nu
afecteze mitul băncilor elveţiene. Pe lângă situaţia legală, Elveţia are şi o tradiţie în lumea
financiară. Mai bine de 35% din veniturile private de pe întregul mapamond au fost investite în
sau prin Elveţia.
Totuşi, din cauza băncilor unde au existat probleme în trecut, imaginea Elveţiei a avut de
suferit. Tocmai din această cauză, băncile fac acum eforturi mult mai mari ca să evite aceste
poveşti urâte. Legile sunt stricte, iar băncile, înainte de a deschide unui client un cont, trebuie să
ştie exact cine este clientul şi de unde provin banii. Dacă se descoperă că sunt bani murdari,
băncile nu îi acceptă, pentru că spălarea banilor este interzisă în Elveţia.
Este un loc unde sunt mult mai mulţi bani alţii decât cei ai elveţienilor. Spre exemplu, în
România gradul de bancarizare este undeva la 30%, în Europa Occidentală media este de 80%, în
Germania acesta ajunge la 200%, în timp ce în Elveţia este de 400%. Deşi este o ţară mică,
instituţiile financiare au active estimate la 400 de miliarde de dolari. Dar sumele depuse acolo
sunt mult mai mari. Nimeni nu ştie valoarea lor nici măcar aproximativă. Legenda spune că, de-a
lungul secolelor, sume colosale depuse în băncile elveţiene nu au mai fost revendicate, iar averea
băncilor elveţiene se bazează pe astfel de conturi vechi încă evidenţiate dar ai căror proprietari
sunt de mult oale şi ulcele.

6
 Cap.2.Banca Centrală a Elveţiei

2.1. SNB, Primul şi Al doilea Război Mondial

În timpul războiului, Banca Naţională a Elveţie s-a străduit să îndrepte încrederea în

monedă, ţinând preţul sub control şi asigurând solvabilitatea Elveţiei în respect faţă de ofertele
vitale.
Decizia Băncii Naţională a Elveţiei de a se lipi principiului aurului standard poate fi
explicat prin dorinţa de a evita o repetare a experienţei negative din timpul Primului Război
Mondial. Banca Naţională a Elveţiei a ţintit să asigure o strategie orientată către structura
economică a ţării care ia permis să reziste în timpul turbulenţelor monetare din 1930. Banca
Naţională a Elveţiei a încercat să obţină acest ţel prin mijloace pragmatice. A aderat la acest
principiu al aurului standard, doar deviind de la acesta când scopurile îi erau ameninţate. Într-un
timp, considerentul politicii externe a jucat un rol care nu trebuia subestimat. În vederea ţintei de
a-şi menţine încrederea în valută, a stabilităţii preţului şi a garantării fondurilor vitale aderând la
principiul transformării aurului. Transformarea aurului în timpul războiului a fost o strategie
adecvată. Achiziţionarea aurului de la Banca Reich, bancă daneză, asociată cu această strategie a
reprezentat reversul monedei.
Întrebarea e dacă Banca naţională nu a putut asigura o strategie care să ţină cont atât de
problemele politice legale şi morale fără a ameninţa ţelurile monetare.
În prima jumătate a războiului o reducere substanţială a achiziţionării aurului din
Germania ar fi putut pune în pericol ţelurile urmărite de Banca naţională a Elveţiei.
Din 1943, Banca Naţională a Elveţiei a fost asigurată cu întârzierea monetară care a putut
limita operaţiunile cu banca Reichs fără a stârni importante riscuri monetare care să ia amploare
având repercursiuni în desfăşurarea activităţii băncii. În Elveţia ratele de schimb valutar flexibile
au câştigat o reputaţie proastă. După terminarea Războiului Banca Naţională a Elveţiei a
încurajat întoarcerea la vechiul standard al aurului. Acest lucru a fost reuşit în 1924 deşi Legea
Băncii Naţionale a fost adoptată la sfârşitul anilor 1920.
În timpul Marii Deprecieri Banca Naţională a Elveţiei a sprijinit eforturile internaţionale
de a întări standardului aurului şi în acelaşi timp ţinând cont şi de interesul Elveţiei. În timpul

7
perioadei între Războaie, Elveţia a crezut ca-şi poate îndeplini sarcina de a controla banii din
circulaţia ţării şi facilitarea plăţilor. O întâlnire cu comisia Băncii în aprilie 1939 a adresat
chestiunea pentru război pe front economic.
A fost luate în considerare câteva puncte principale pentru pregătirea economică de
război.
Banca Naţională a considerat esenţial apărarea parităţii aurului atât în termenii politico-
monetari cât şi menţinerea plăţilor cu alte ţări pentru a proteja fondurile vitale ale Elveţiei. În
afara devalorizării, privită ca o greşeala de Banca Naţională a Elveţiei, francul elveţian a înfruntat
turbulenţele monetare din 1930 fără a suferi daune majore. În mijlocul lunii aprilie, rezervele de
aur şi proprietăţile monetare ale băncii s-au ridicat la 3,2 bilioane de franci elveţieni în
comparaţie cu 200 de miliarde de franci elveţieni evaluaţi în perioada jumătăţii anului 1914.
Acoperirea bancnotelor era de 150%, fată de bancnotele acoperite în anul 1914 în proporţie de
60%.
Cererea paşilor de regularizare era considerată de Banca Naţională a Elveţiei ca fiind
cerută pentru a limita scurgerea capitalului.
În contextul războiului Banca Naţională a Elveţiei dorea evitarea crizei lichidităţii ca cea
din 1914 prin punerea pe piaţă a unui număr mare de bancnote. Nevoia pentru a introduce
controlul valutei a devenit mai mare, deşi Consiliul guvernamental era convins că această măsură
era contrară intereselor economiei Elveţiene. După înfrângerea Franţei din 1940, situaţia pe piaţa
de schimb valutar extern s-a schimbat. Pierderea siguranţei în dolar, a însemnat pentru francul
elveţian a fi principalul instrument în plăţile interguvernamentale din Europa. Elveţia a devenit
conduita Europei de schimb şi aur.
Erau considerate esenţiale menţinea aurului pentru francul elveţian, limitarea inflaţiei,
facilitatea finanţării pentru deficitul federal, menţinerea plăţilor cu alte ţări, stabilitatea externă a
valutei şi menţinerea puterii de cumpărare şi a plăţilor internaţionale.
În contrast cu Primul Război Mondial, sistemul internaţional monetar nu a căzut. Banca
Naţională a Elveţiei a crezut că o politică monetară generată de către menţinerea parităţii ar putea
limita riscul de a finanţa datoriile guvernamentale.
Economia Elveţiei a pierdut prin introducerea restricţiilor schimbului valutar extern şi
bilanţul plăţilor a fost caracterizat printr-un deficit comercial structurat, fiind finanţat de un
surplus din servicii.

8
 2.2. Funcţiile şi activitatea băncii centrale a Elveţiei

O bancă centrală reprezintă autoritatea monetară a rezervei bancare. Ea este o entitate

responsabilă de politica monetară a ţarii sale sau al unui grup de state membre, precum UE. E
obligată de Constituţie şi de lege (stat) pentru a acţiona în concordanţă cu interesele ţării ca un
întreg. Principala responsabilitate a Băncii Naţionale a Elveţiei o reprezintă menţinerea stabilităţii
valutei naţionale şi aprovizionării capitalului, dar îndatorări mai active ale funcţiei cuprind
controlul subvenţionării interesului ratelor împrumuturilor şi acţionând ca un aprod al
împrumutului a ultimei resurse către sectorul bancar în timpul crizelor financiare.
Banca centrală se află în fruntea piramidei, coordonând întreaga activitate bancară având
funcţia de ”bancă a băncilor”. Are obligaţia implementării politicii monetare de bază. Băncile
comerciale fiind principala sa clientelă. Toate celelalte bănci sunt obligate să-şi deschidă conturi
curente la banca centrală şi să-şi constituie la dispoziţia acesteia rezerve minime obligatorii. Pe
baza acestora banca centrală poate acorda băncilor comerciale credite de refinanţare.
Ea este banca care gestionează masa bănească, având rolul de bancă de emisiune,
urmărind în permanenţă satisfacerea cererii de monedă cu bani de cont şi bilete de masă. Aceasta
deţine monopolul asupra emisiunii. Oferă economiei bancnote ce întrunesc standarde ridicate
pentru respectarea calităţii şi a securităţii. Este de asemenea însărcinată de către Constituţia
federaţiei cu sarcina de distribuire a monedei .
Banca centrală a Elveţiei are funcţia de a regulariza şi supraveghea industria bancară.
Montarea ratei de interes oficială utilizată pentru administrarea inflaţiei şi rata de schimb a ţării şi
asigurarea că această rată ia ca efect un mecanism politic divers.
Supravegheză în mod sistematic plăţile importante şi sistemul de achitare a securităţii şi ajută la
formarea cadrului operaţional pentru sectorul financiar. Supravegherea sectorului bancar elveţian
e responsabilitatea Comisiei Federale a operaţiunilor bancare elveţiene.
În vederea instrumentelor politicii monetare obişnuite, Banca Naţională a Elveţiei poate
achiziţiona sau vinde, valută externă. Operaţiunile de schimb valutar extern pentru politica
monetară propune utilizarea contextului de intervenţie a schimbului valutar extern pentru a
influenţa rata de schimb a francului Elveţian împotriva valutei externe. Aceasta poate intra în
schimbul de valută externă, funcţie folosită din 2000 pentru nevoile politice monetare în

9
circumstanţele excepţionale. Politica de investire a Băncii Naţionale a Elveţiei e bazată pe trei
criterii: lichidităţi, performanţă, reuşite şi siguranţă. Actul nou al Băncii Naţionale va mări
posibilitatea investiţiei universale a Băncii Naţionale a Elveţiei.
Anumite angajamente operaţionale îndeplinite:
- eligibilitate valutară – securitatea trebuie să denomineze francul elveţian, dolarul american şi
euro sau lira sterlină
- angajamentele lichidităţii pentru securitate. Volumul minim pentru demonizarea securizată a
francilor elveţieni este de 100 de mid.
Cerinţele fundamentale pentru cei ce împrumută:
- sectorul public elveţian – Confederaţia Elveţiană, cantoane, municipalitatea elveţiană.
- Sectorul public extern – state federale, care aprovizionează întâlnirea cu o rată a cerinţelor
- Organizaţii internaţionale
- Bănci ipotecare
Categoria de garantare a eligibilităţii
Pentru a fi eligibili pentru includere în coşul Băncii Naţionale, garantarea trebuie să fie un
contract de poziţie a profitului cu o rată a profitului fixă sau inconştientă, garant al contractului
după exercitarea garanţiei ei sau a potenţei înregistrării datoriilor băneşti ale pieţei. Contractele
subordonate şi a celor transformabile nu sunt eligibile.
Problema excluderii corespondenţei . Banca Naţională a Elveţiei nu acceptă securităţile
corespondenţilor sau pe cele emise de persoanele sau companiile ce formează o entitate
economică între corespondenţi. O antrepriză e considerată a aparţine aceleiaşi unităţi economice
unde 20% sau mai mult din capital sau a dreptului de vot sunt păstrate. Această regulă nu se
aplică şi participanţilor băncilor ipotecare. Dacă e violată, Banca Naţională a Elveţiei poate
exclude temporar corespondentul de la operaţiile politicii monetare.
Paza garantării eligibilităţii. Eligibilitate colaterală a sprijinului Băncii Naţionale a
Elveţiei e în principal depozitată cu cea a Securităţii Internaţionale Elveţiană. În cazul siguranţei
externe, Banca Naţională a Elveţiei permite paza peste graniţe furnizării siguranţei care sunt
depuse depunătorilor centrali de garanţie, internaţionali sau băncilor centrale a statelor membre
UE.
Banca Naţională a Elveţiei joacă rolul de bancher al Confederaţiei şi împreună cu
autorităţile federale participă la colaborări internaţionale monetare.

10
 2.3. Obligaţiile şi ţintele Băncii naţionale a Elveţiei

Banca Naţională a Elveţiei conduce politica monetară a ţării ca o bancă centrală

independentă. E obligată de Constituţie şi de lege (stat) pentru a acţiona în concordanţă cu
interesele ţării ca un întreg. Principala ţintă este asigurarea stabilităţii preţului, ţinând cont de
dezvoltarea economiei. Pentru aceasta creează un mediu propice pentru creşterea economiei.
Stabilitatea preţului este o conduită importantă pentru creştere şi prosperitate. Inflaţia şi
dezinflaţia sunt factorii inhibatori a deciziei producătorilor şi consumatorilor; ei dezbină
activitatea economică şi pun dezavantajul pe o economie slabă.
Banca Naţională a Elveţiei echivalează stabilitatea preţului cu o creştere în indexul
preţului naţional de consum cu mai puţin de 2 % pe an.
Asigurarea suplinirii de bani . Banca Naţională a Elveţiei e încredinţată cu privilegiul în
semnării problemelor. Oferă economiei bancnote ce întrunesc standarde ridicate pentru
respectarea calităţii şi a securităţii. Este de asemenea însărcinată de către Constituţia federaţiei cu
sarcina de distribuire a monedei .
Tranzacţii de plată (fără bani). În acest domeniu, Banca Naţională furnizează servicii de
valoare înaltă a plăţilor între bănci sunt stabilite în Cliringul Interbancar Elveţian (CIA),
depozitele conturilor în sistemul via.
Investirea rezervelor internaţionale. Banca Naţională a Elveţiei administrează resursele
internaţionale. Ei asigură confidenţialitatea cu francul elveţian, ajută la prevenirea şi învingerea
crizelor şi pot fi utilizate pentru investiţii în piaţa externă de schimb stabilitatea sistemului
financiar.
În cadrul sarcinii de stabilizare a sistemului financiar, Banca Naţională analizează riscul
surselor de conturi emanat din sistemul financiar. Supravegheză în mod sistematic plăţile
importante şi sistemul de achitare a securităţii şi ajută la formarea cadrului operaţional pentru
sectorul financiar. Supravegherea sectorului bancar elveţian e responsabilitatea Comisiei Federale
a operaţiunilor bancare elveţiene.
Statistica Băncii Naţionale a Elveţiei satisface diversele date statistice, remarcabile
statistici bancare şi bilanţul plăţilor.

11
 Banca Naţională a Elveţiei poate rezolva propria legătură a certificatelor de interes
bănesc,poate accepta depozitele băneşti făcând posibilă absorbţia lichidităţilor excesive prin
implementare de facilităţi de depozitare. Aceasta poate achiziţiona şi vinde securitatea categoriile
francului elveţian pentru politica monetară pentru a influenţa ratele pe termen lung în situaţii
excepţionale. Banca Naţionale este beneficiara unei transparenţe în euro şi în costurile
tranzacţiilor scăzute.
Stabilitatea financiară reprezintă o cheie esenţială pentru funcţionarea unei economii
naţionale şi pentru efectele implementării politicii monetare.
Un sistem financiar al căror componente individuale , intermediari financiari şi
infrastructura pieţei financiare trebuie să se dovedească şocurile puternice.
Politica de investire a Băncii Naţionale a Elveţiei e bazată pe trei criterii: lichidităţi,
performanţă, reuşite şi siguranţă. Actul nou al Băncii Naţionale va mări posibilitatea investiţiei
universale a Băncii Naţionale a Elveţiei. De aceea Banca Naţională a Elveţiei va fi capabilă să-şi
adapteze profilul investiţiilor pe nevoi. Banca Naţională a Elveţiei şi-a adoptat procesul de
control al riscului şi al investiţiilor şi şi-a îmbunătăţit contabilitatea către public.
Un sistem monetar omogen în Europa şi un argument internaţional monetar stabil va ajuta
Elveţia pentru a beneficia din recuperarea prezentă a lumii economice.
Principalul scop al Băncii Naţionale a Elveţiei este de a o aproviziona cu lichidităţi pentru
sistemul bancar. Acesta este realizate prin cumpărarea de eligibilităţi colaterale pentru sprijinul
Băncii Naţionale a Elveţiei din partea corespondenţilor şi aprovizionarea cumpărătorului cu
echivalentul fondurilor ca o balanţă a depozitelor bancare. Banca Naţională a Elveţiei absoarbe
surplusul de lichidităţi prin vânzări colaterale împotriva, balanţei de depozite băneşti.
Lichidităţile aprovizionate trebuie să acopere cel puţin 100% din eligibilitate sprijinului
colateral al raportului Băncii Naţionale a Elveţiei. Lichiditatea e creditată către contul CIA după
concluzionarea tranzacţiei, atât timp cât ei aprovizionează suficiente securităţi pentru a adăposti
tranzacţia.

12
 Cap.3. UBS AG

Sediul Bancii UBS din Chicago

UBS AG (NYSE:UBS;SWX:UBSN;TYO 8657) este o companie de servicii globale
financiare variate,cu sediul ei pricipal în Bassel şi Zurich,Elveţia.Este cel mai mare manager din
lume de asigurări sociale private,”cel mai mare manager din lume pentru banii altor persoane”şi
de asemenea este a doua bancă din Europa ca mărime cu ambele ramurii :piaţa de capital şi
rentabilitate.
UBS are o prezentă majoră în SUA , cu sedii localizate în New York City,Cartierul
Manhattan(Investiment Banking);Weehawken,New Jersey(Private Wealth) şi
Stamford,Connecticut(Capital Markets).Oficiile de retail ale UBS sunt localizate peste tot în SUA
şi în peste alte 50 de ţării.
UBS etse o prescurtare , care s-a format de la o firmă predecesoare –Union Bank Of
Switzerland- , oricum UBS a încetat să fie considerată o prescurtare reprezentaţională după
fuziunea cu Swiss Bank Coporation din 1998 .
Grupurile de afacere globala ale UBS sunt :Private Banking ,Investiment Banking şi
Asset Management.În plus , UBS este unul dintre principali furnizori pentru Banca Comerţului
cu Amănuntul şi Banca Serviciilor Comerciale în Elveţia.Activele investite sunt de 3,225
trilioane franci elveţieni(CHF),contribuţia acţionarilor este de 47,850 bilioane CHF şi piţa
capitalizată este de 151,203 bilioane CHF la sfârşitul anului 2007.
Termenul AG din numele companiei provine de la Aktiengesellschaft,care etse
echivalentul acţionarilor de bază a corporaţiei din SUA .

13
 În câteva situaţii UBS s-a dezvoltate pe o cale asemănătoare băncii rivale Credit
Suisse.Amândoua sunt băncii elveţiene comerciale şi de retail care au cumpărat majoritatea
bănciilor de investiţii din SUA(în cazul UBS agentul numărul 1 de retail este Paine Webber)

3.1. Istoria băncii UBS

UBS a fost fondată ca o bancă elveţiană,creată în 1747,când prima ei sucursală a fost
stabilită în regiunea elveţiană Valposchiavo.Oricum cele 3 componente principale ale companiei
datează în din a doua jumatate a secolului al XIX lea .Union Bank din Elveţia , Swiss Bank
Corporation şi Paine Weeber sau atencedentele lor , au fost create între 1860 şi 1870 .
Banca Modernă UBS a fost fondată prin fuziunea dintre Union Bank din Elveţia şi Swiss
Bank Corporation în iunie 1998.Cu toate că numele companie nou formate a fost presupusă a fi
„ United Bank Of Switzerland” , oficialii au optat să o numească simplu „ UBS” pentru a nu
coincide cu filiala United Bank Switzerland – partea băncii United Bank Limited’s Swiss.
SBC a constituit anterior o bancă de investiţii globală prin achizitia filialei Dillon Read
din New York şi a S.G. Warburg din Londra . Primul preşedinte al noi băncii formate a
demisionat în octombrie 1998 în timpul crizei Long –Term Capital Management, care a afectat
Union Bank din Elveţia .În 2000 UBS acaparează Paine Webber Grup , urmând să devină cea
mai mare fimă managerială pentru clienţii privaţi.A investit active în toată afacerea , incluzând şi
SUA , în total de 3,265 trilionane CHF.
La 9 iulie 2003 ,toate grupurile de afacere reunite sunt numele de UBS au început să
funcţioneze ca o singură firmă mare.UBS Paine Webber , UBS Warburg ,UBS Asset
Management şi alte băncii au devenit simplu „ UBS”.
UBS este prezentă în toate centrele financiare majore mondiale , cu sedii în 50 de ţării.
Conform site-ul UBS , banca avea 81,557 de angajaţii la 30 iunie 2007 (27,315 în Eveţia, 31,933
în America , 13,355 în Europa ,Orientul Mijlociu şi Africa şi 8,954 în Asia şi Australia).

3.2.Afacerea UBS
USB este organizată în 4 grupuri de afaceri:Global Wealth Management şi Business
Banking , Investiment Bank,Global Asset Managemet şi Corporate Center.

14
 Dillon Read Capital Management
În iunie 2006 UBS a anunţat lansarea băncii Dollon Read Capital Management, o
afacere alternativă pentru investiţii de management în scopul de a acapara noi afaceri şi personal
pe care UBS îl perduse în faţa altor firme.Câţiva directori superiori ai UBS Investiment Bank au
părăsit postul pentru a ridica noua afacere DRCM . O revistă de scandal din U.K.(Marea
Britaniei) a sugerat că UBS a garantat 1 bilion de dolari bonusuri şi premii de 3 ani pentru cei 120
de angajaţii pentru a descuraja comercianţii să plece , dar UBS a negat că planul de compensaţie
pentru DRCM a fost în întregime o realizare inferioară.
La 3 mai 2007 UBS a anunţat apropierea de DRCM datorită complecţităţilor operaţionale
.DRCM a anunţat o pierdere 124 milioane de dolari în primul sfert de an ;
Aceasta după ce au câştigat 1,2 bilioane dolari în 2006. 1,2 bilione dolari din fondurile
investitorilor au fost întoarse cu investiţii câştigând 16,6% după plăţii .Multe dintre stategiile de
comerţ ale DRCM care au fost rentabile au fost mutate la banca de investiţii.

UBS Polybahn
Una dintre afacerile neobişnuite operate de UBS AG este UBS Polybahn, n teleferic din
Zurich ,Elveţia .Dreptul de proprietate al acestei lini datează încă din 1876 când Union Bank din
Elveţia a salvat de la faliment compania de funicular.

Concurenţii
Concurenţii principali sunt:Deutsche Bank , HSBC,Citigrup,Morgan Stanley, Credit
Suisse,Banc Of America Securities LLC , Goldman Sachs , JP Morgan ,Lehman Brothers , Bear
Stearns şi Merrill Lynch.

3.3. Spaţiu de lucru

Varietatea
UBS a fost numită una dintre cele 100 Best Companies for Working Mothers din SUA în
2006 pentru al patrulea an consecutiv , conform revistei Working Mothers .Este un membru al
Stonewall Diversity Champions şi are activi etnii minoritare .

15
 Recorduri
Comerţul cu podea a lui UBS din Stamford , Connecticut deţine cartea recordurilor pentru
cea mai securizată podea din lume

Financiar
În tot anul 2006 ,UBS a raportat un profit net de 11,253 milione CHF atribuit acţionarilor
UBS ,cu 11,249 milione CHF din continuitatea operaţiunilor şi 4 milioane CHF din întreruperea
operaţiunilor.
Pentru anul trecut , 31 decembrie 2006 :
- profit net 11,257 milione CHF;
- angajaţii 81,577;
Pentru anul trecut, 31 decembrie 2007:
-pierderi nete 4,384 milione CHF.

Afacerile majore de sponsorizare

• TEAM Alinghi (American’Cup)
• Athletissima Lausanne(Golden League)

3.4. Controverse
• În ianuarie 1997 Christoph Meili un pazinc de noapte al Union Bank Of Switzerland
(cunoscută autnci ca UBS),la găsit pe arhivistul băncii dintrugând arhivele unei filiale
care făcea afaceri cu Nazi Germany , care încâlcau o recentă rege elveţiană(datată din 13
decembrie 1996);

• În 2001 băncii UBS i s-a reproşat că a refuzat să extindă linia de credit Swissair’s, forând
să aterizeze avioanele Swissair’s la 2 octombrie 2001 ;

• În aprilie 2002 ,Bank Of America a dat în judecată 5 oameni care au părăsit banca şi se
anjgajează să sprijine grupurile de securitate ale UBS , pretinzând că cei 5 au conspirat să

16
 fure secrete industriale , softwuri particulare şi clienţi de la Bank Of America.Bank Of
America a ţinut un proces pentru 20 milioane dolari contra celor 5 , care au lucrat anterior
pentru compania lor din Charlotte.

• Pe 10 mai 2004 ,UBS a fost amendată cu 100 milioane dolari de US Federal Reserve
pentru transferuri ilegale de fonduri de la un cont înfiintat de Federal Reserve la UBS în
Iran , Cuba şi alte state prezenre sub embargoul comercial al SUA.

• Într-un articol publicat în Bussines Week ,pe 26 februarie 2007 , UBS a fost anunţat că
firma este investigată de procurori federali în SUA după ce au descoperit comercianţii
lucrând pentru cel puţin 2 fonduri neindentificate plătind un angajat UBS pentru
informaţii despre variaţiile de viteză de evaloare a stocurilor.Mai târziu pe 1 martie s-a
anunţat că firma a avut o fraudă peste 15 milioane dolari.

17
 Cap.4. Credit Suisse

Clădirea Credit Suisse din Londra

Credit Suisse Group este structurat pe trei Divizii: Investment Banking (Banking-ul de
Investitii), Private Banking (Banking-ul Privat si Asset Management (Managementul
Bunurilor\Activelor). În data de 16 ianuarie 2006, Primul Credit Suisse din Boston (CSFB), acum
divizia Banking-ul de Investiti, Credit Suisse Asset Management (CSAM), şi Credit Suisse
Private Banking (CSPB), au devenit împreuna cunoscutul grup Credit Suisse. Această mişcare a
fost iniţiată pentru o mai buna funcţionare a fiecărei diviziuni în parte şi pentru a crea brandul
unei “Singure Bănci
Punctul de afacere Credit Suisse este furnizorul de servicii financiare extinse în Europa şi alte
pieţie selectate. Acesta oferă produse de investiţii, banking privat şi servicii financiare de
consultanţă pentru clienţi particulari şi corporativi. Credit Suisse a fost înfiinţat de către Alfred
Escher.

18
 Private Banking(Banking-ul Privat) – Credit Suisse este una dintre cele mai mari
organizaţii bancare private cu filiale în Elveţia şi alte numeroase ţări internaţionale.
Banking-ul Privat este specializat în oferirea de consiliere invesţională particulară şi în
managementul profesionist de bunuri pentru a fructifica valorile generale umane.

 Corporate & Retail Banking - În Corporate & Retail Banking, Credit Suisse ocupa o
poziţie de top pe piaţa elveţiana. Oferă servicii bancare diverse şi de calitate pentru clienţi
particulari şi corporativi din Elveţia. În plus, oferă clienţilor servicii bancare online uşor-
accesibile şi inovative.

 Instituţiile Financiare (Financial Institutions)- banking de la expert la expert (Expert to

expert banking). Soluţii integrate şi consiliere profesională pentru bănci şi institutii
financiare în toată lumea.

Primul Credit Suisse din Boston (redenumit Credit Suisse, Divizia Bancară
de Investiţii)

Primul Credit Suisse din Boston (redenumit Credit Suisse) este o bancă activă de
investiţii, piaţă de capital şi servicii financiare. Este membră renumitului grup de firme de
securitate.

• Securitate Institutionala – Securitatea serveşte nevoilor generale ale clieţilor

instituţionali prin expertiza Egalităţii, Venitului Fix, Serviciilor Directe şi de
Investigaţie. Banking-ul de Investiţie serveşte nevoilor clienţilor corporativi prin
intermediul serviciilor de Achiziţie si Fuziune, Egalitatea Capitalul de Piaţă, Capitalul
de Piaţă de Plăţii, Investiţii Private şi Linii de Finanţare.

Bancă Privata Credit Suisse CSPB (redenumită Divizia Bancara Privata

Credit Suisse)

Pe langă sectorul privat bancar, Credit Suisse asigură consiliere integră şi furnizează
gamă largă de produse investiţionale si servicii complete potrivit nevoilor specifice fiecărui
individ la nivel global. Comitetul de Consiliere a Credit Suisse cuprinde deopotrivă

19
 managementul bunurilor şi garanţiilor. În afară de acesta, Credit Suisse este lider în furnizarea
de produse investiţionale alternative şi inovative. Soluţiile mangeriale de sănătate include
planificarea taxelor, planificarea pensiilor, soluţii de asigurări de sănătate, consultanţă în
domeniul sănătăţi şi succesiunii, responsabilităţi şi înfiinţare. Credit Suisse oferă multiple
servicii la nivel global. În Elveţia, Credit Suisse aplică produsele bancare şi servciile pentru
clientii privaţi bancar, la fel precun şi clienţilor de afaceri şi de retail.

4.1. Istoric

Logo-ul mai vechi al Credit Suisse

• 1856 – înfiinţarea Credit Suisse

• 1905 – Prima filială (în Basel)
• 1940 – Prima filială în afara Elveţiei (în New York)
• 1978 – Începutul cooperării cu Prima Corporaţie din
Boston,care a fost redenumită ulterior Prima Bancă Credit
Suisse (CS) din Boston
• 1989 - CS Holding a devenit compania mamă a
Grupului
• 1990 – Achiziţionarea Băncii Leu
• 1993 - Achiziţionarea Swiss Volksbank
• 1994 – Alianţa strategică cu Swiss Re
• 1995 - Alianţa strategică cu Winterthur Group
• 1996 - CS Holding devenise Credit Suisse Group;
afacere de investiţie bancară numită şi Credit Suisse First
Boston (CSFB)
• 1997 – Alianţa cu Grupul Winterthur
• 2000 - Achiziţionarea Donaldson, Lufkin & Jenrette
(DLJ)
• 2001 – Sponsorizare pentru Echipa Sauber Petronas
(acum BMW Sauber F1 Team)

20
 • 2002 – Divizarea structurii organizaţionale a
grupului în două unităţi bancare: Serviciile Financiare
Credit Suisse şi Primul Credit Suisse din Boston
• 2004 - Divizarea structurii organizaţionale a
grupului în trei unităţi bancare: Credit Suisse, Primul
Credit Suisse din Boston şi Winterthur
• 2006 - Credit Suisse suferă o schimbare majoră de
structurare a modelului "One Bank". S-a lipsit de
Winterthur până ce AXA s-a reorganizat din nou,
înlocuind CSFB cu Banca de Investiţii. A fost retrânsă şi
Prima filiala din Boston.
• 2008 - Credit Suisse retrage câţiva dintre angajaţii
săi ca rezultat al evaluării totale a activelor de 2.85 miliarde
de dolari.Credit Suisse writes down $2.85B

4.2.Managementul bunurilor\activelor

În cadrul managementului bunurilor, Credit Suisse oferă produse variate pentru toate
domeniile de investitie, începând cu venituri fixe şi produse multiple din gama activelor, şi
terminând cu investiţiile alternative, aşa precum real estate, fondurile de bază, egalitate
privată şi managementul volativ. Managementul activelor la Credit Suisse cuprinde portofolii,
fonduri reciproce şi alte unelte de investiţie pentru un spectru larg de clienţi, începând de la
cei guvernamentali, instituţionali şi corporativi, terminând cu persoanele fizice. Având birouri
de management al activelor în 18 ţări, managementul activelor al Credit Suisse este coordonat
la nivel global prin retele integre pentru a aduce ideile bune de investiţie în toate băncile din
lume.

Serviciile Share

Prin serviciile share,Credit Suisse oferă servicii de a susţine diviziile, în timp ce asigură
un control independent. Diviziile Serviciului Share include CFO, COO, CRO, Consiliul
General şi divizia tehnică.

21
 Winterthur a fost desprins de la Credit Suise în data de 14 iunie, 2006. AXA a obţinut
titulatura de companie lider în asigurare din Elveţia după Grupul Credit Suisse pentru 8 mlrd
de Euro.

Unităţile

Compania are trei unităţi de operare din 2004.

• Credit Suisse, bancă privată

• Prima Bancă Credit Suisse din Boston, bancă de investiţii (redenumită Credit Suisse
1/16/2006)

• Managementul activelor al Credit Suisse, managementul bunurilor.

4.3.Fuziuni şi Achiziţii

CSFB USA este subdiviziunea integră a Primului Credit Suisse din Boston, care este de
altfel şi, subdiviziunea integră a CS. CS este subdiviziunea integră a CSG. CSFB USA a fost
creată ca rezultat al fuziunii cu DLJ, care a fost completată în data de 3 noiembrie 2000. CSFB
LLC, principalul broker-dealer autorizat al Statelor Unite,devenise subsidiară DLJ, şi DLJ
schimbându-se ulterior în CSFB USA.

Înainte de fuziunea DLJ, Credit Suisse Group (CS) a cumpărat First Boston în 1988
creând CS First Boston. Sistemul de indexare a preţurilor a crescut după fuziunea
Donaldson, Lufkin & Jenrette (DLJ).

Dezaprobări\Critici

În 2007, Credit Suisse a primit critici referitoare la coordonarea exploatării forestiere de

către organizaţia din Malaezia – Samling, la bursa de schimb din Hong Kong. Reprezentanţii
mediului au acuzat Samling-ul pentru distrugerea spaţiilor forestiere şi exploatare ilegala.Credit
Suisse susţine că Samling a fost criticat pe nedrept, acuzaţiile fiind mai întâi de toate primite din
partea publicului general şi nu din partea experţilor băncii care participaseră la sondaj făcut de

22
către o agenţie independentă. Concluzia la care au ajuns este că această companie a folosit toate
standardele naţionale şi internaţionale relevante pentru menţinerea spaţiului forestier

Bibliografie

1. www.bnr.ro
2. www.riksbank.se
3. www.wikipedia.com
4. www.snb.ch
5. www.creditsuise.com
6. www.capital.ro

23