Tema.

Operațiunile de pasiv ale băncii

1. Caracteristica generala a operațiunilor pasive

2. Rolul resurselor proprii

1.  Operaţiunile pasive ale băncilor

Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale sunt operaţiuni de mobilizare a resurselor băneşti şi de constituire a
surselor de creditare. Dintre aceste operaţiuni cele mai frecvente sunt depozitele, rescontul şi capitalul propriu.
In principiu, operatiunile pasive reprezinta constituirea resurselor fiecarei banci. Alaturi de
operatiunile active, cele pasive constituie baza activitatilor bancilor comerciale. Pe langa aceste doua feluri de
operatiuni mai sunt:
-       operatiuni accesorii;
-       operatiuni conexe.
Operatiunile accesorii sunt:
-       de cumparare, vanzare, custodie si administrare de active monetare;
-       de transferuri;
-       de operatiuni de clearing si alte operatiuni de virament;
-       de primire de titluri in gaj sau in pastrare.
Operatiunile conexe sunt:
-       operatiuni valutare;
-       operatiuni cu metale pretioase sau cu obiecte confecționate din metale prețioase;
-       plasamente de titluri;
-       gestionarea, pastrarea si comertul cu titluri;
-       consulting bancar;
-       garantii;
-       mandatari in contul clientilor.

Operatiunile pasive
Pentru intelegerea acestor operatiuni pornim de la idea ca banca este o intreprindere ce primeste si plaseaza
capital. Banca are ca activitate principala stimularea si primirea de depozite in numerar (deci colectarea de
capitaluri) si plasarea lor in activitati economice pe calea scontului avansurilor, participantilor.
Orice banca, pentru a-si incepe activitatea, are nevoie de un capital initial – capitalul propriu.
Operatiunile pasive afecteaza patrimoniul bancii. Acestea sunt:
1.          de fructificare:
-  la vedere;
-  la termen.
2.          depuneri de economii pe librete;
3.          conturi curente creditoare;
4.          reescontul:
-  la alte bănci;
-  la Banca centrala.
5.          emisiunea de bonuri de casa, obligațiuni s.a.;
6.         dotarea.
Băncile se sprijină in activitatea lor pe capitaluri depuse sau atrase. Banca este instituția ce lucrează cu banii
altora. Deci, capitalul propriu nu este suficient. El este mai mult o prima de asigurare contra riscurilor determinate
de plasarea capitalurilor.
Fondurile din afara pe care le procura o banca pot avea proveniențe, scop, condiții si termene diferite. Ele
constituie obligațiuni pentru banca, de aceea conturile in care se înregistrează le găsim in partea dreapta a
bilanțului (la pasiv). De aici sunt denumite operaţiuni pasive.
După modul cum își procura fondurile, băncile pot fi:
-          de depozite;
 -       de reescont (primesc prin scont portofoliul comercial născut din circuitul bunurilor si il trec Băncii
Centrale pe calea reescontului);
-       de emisiune de scrisuri funciare, obligațiuni simple si/ sau ipotecare;
-       bănci de emisiune.
Operațiunile de procurare de fonduri sunt:
1. Primirea de sume ca depuneri spre fructificare:
- la vedere;
-  la termen.
2. Primirea de sume ca depuneri de economii pe librete.
a).    Conturi curente creditoare. Exista contractul de cont curent ce reglementează aceste operaţiuni
bancare.
b).    Reescontul la alte banci si la Banca Centrală. Este o operațiune complexa ce se face numai in
urma unui aranjament intre banci, adica intre banca ce sconteaza si cea care reesconteaza.
3.    Emisiunea de bonuri de casa, obligațiuni. Acestea sunt niste titluri personale sau nepersonale ce pot fi
cumpărate de cei ce au capitaluri disponibile si le incredinteaza bancilor comerciale avand particularitatea de a fi
transformate oricand in numerar.
Cand aceste titluri au caracter accidental si individual, sunt bonuri de casa.
Cand emisiunea lor se face in masa, pentru sume importante, cu dobanzi si conditii uniforme, iar titlul este
impersonal, atunci avem emisiune de titluri de obligatiuni.
4.    Dotare – reprezinta operatiunea prin care banca mai mica (creatie a unor banci mame) isi poate asigura
disponibilul necesar de fonduri, fara a recurge la nici una din caile de mai sus. Aceasta operatiune reprezinta forma
obisnuita de relatii actuale (banca comerciala centrala si sucursalele sau filiale).

Depuneri (depozite) sau primirea de sume de bani de catre banci. Depozitele sunt producatoare de interes
(dobanda). Dobanzile sunt un contract real, bilateral, prin care o persoana depune o suma de bani, cu obligatia
bancii de a o restitui impreuna cu dobanda cuvenita.
Constituirea si utilizarea depozitelor bancare reprezinta una din principalele functii ale bancilor comerciale.
Depozitele bancare au dublu caracter:
-          sunt obligatie (pentru banci);
-          sunt creante (pentru clienti).

A. Depozitele bancare reprezinta o forma de existenta a banilor, a banilor de cont sau scriptuali.

Depozitele bancare reprezinta o forma principala de mobilizare a capitalurilor si economiilor temporar
disponibile.
Dupa natura si termen depozitele sunt:
La vedere – Depunătorii pot dispune oricand de ele. Dar dobanda este mica.
Suma soldurilor succesive ramane la dimensiuni relativ apropiate si in crestere.
Depozitele la vedere au mai multe forme de existenta:
a)      Conturile curente sunt conturi prin care agentii economici si persoanele fizice isi desfășoară
operațiunile de casierie.
-   Intrări de sume prin cecuri, viramente, ordine de plata etc.
-   Plăti prin cecuri, viramente, ordine de plata.
b)      Conturi de depozite, care urmaresc fructificarea unor economii pe un termen mai lung. Depozitele la
termen pot fi pe o perioada de:
-  1 luna;
-  3 luni;
-  6 luni;
-  9 luni;
-  12 luni;
-  24 luni.
c)      Conturi de economii pe carnete.
 B. Reescontul reprezintă o modalitate de procurare de resurse noi, prin cedarea portofoliului de efecte
comerciale provenit din scontare, unei alte banci, bancilor de scont sau bancii de emisiune. Băncile de depozit
recurg la operatiuni de reescontare pentru a obtine resurse. Bancile de depozit au profit in aceeasi zi in care au
preluat fondurile. Profitul reprezinta diferenta dintre dobanda la care se sconteaza (mai mare) si taxa scontului
(dobanda practicata de banca de emisiune) – mai mica.
Similar reescontului avem si operațiunile de lombard, adica cele de împrumut pe garanțiile de efecte
publice (obligațiuni, bonuri de tezaur). Operațiunile de lombard sunt cele prin care băncile de depozit (comerciale)
obtin de la banca de emisiune resurse pe termen scurt, valorificând-si astfel hârtiile de valoare pe care le detin.
Reescontul si lombardarea sunt de fapt operaţiuni de recreditare.

C. Capitalul propriu si fondurile de rezerva.

Au un aport relativ redus in total resurse si anume:
- la înființare prin emisiuni si subscriere de acțiuni;
- fondurile de rezerva si de risc se constituie treptat prin repartizarea unei parți din profit.

2. Rolul resurselor proprii

Resursele proprii ale BC sunt constituite din capital social, fonduri de rezervă sau de risc. Deţinerea
capitalului propriu contribuie in mare măsură la asigurarea stabilităţii băncii şi a eficienţei activităţii ei. El are o
importanţă mare mai ales la etapa iniţială: cheltuieli ce ţin de emiterea acţiunilor, procurarea mijloacelor fixe etc.
Capitalul bancar joaca un rol important începînd cu constituirea bancii si continuînd cu perioada de
functionare pîna la lichidare. Datorita acestui rol în ultimii ani capitalul a devenit punctul esential al
managementului bancar.
Orientarea activităţii băncii spre operaţiunile cu un grad inalt de risc, necesită o mărire a resurselor proprii a
acestor bănci. Resursele proprii necesare băncii şi mărimea acestor depinde şi de nivelul de dezvoltare a pieţii
resurselor creditare, precum şi de politica creditară promovată de Banca Centrală. Mărimea resurselor proprii care
se află in posesia băncii determină tipurile de activităţi ale băncii.
Din punct de vedere al gradului de stabilitate resursele proprii pot fi clasificate astfel:
1. resurse stabile – care pot fi plasate pe termen lung, constituite din :
- capital social,
- fondul de rezervă,
- primele legate de capital social
2. resurse temporare – care pot fi plasate pe termen scurt, constituite din:
- rezervele pentru pierderi la credite,
- dividendele de plată,
- fonduri şi rezerve constituite temporar.

La sfarşitul anului sumele rezultative de pe conturile băncii se transferă pe contul profitului. O parte din
aceste sume sunt utilizate pentru plata dividendelor, iar o altă parte -pentru plata impozitelor, transferurilor in
diferite fonduri. Soldul profitului nerepartizat este fondul resurselor băneşti ce rămane la dispoziţia administraţiei
băncii şi adunării generale a acţionarilor şi sunt utilizate conform planului strategic al băncii.