Astm Bronsic
Astm Bronsic
Astm Bronsic
CAROL DAVILA
BUCURESTI
LUCRARE DE DIPLOMA
Ingrijiri ale pacientului cu astm bronsic
Coordonator
Absolvent
- 2014
PLANUL LUCRARII
I.
INTRODUCERE
II.
III.
IV.
CONCLUZII
V.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
. INTRODUCERE
Astmul bronsic este o entitate clinica cunoscuta cu aproximativ 1000 de ani i.e.n, el
deriva de la un cuvant gracesc care inseamna greutate respiratorie , si este considerat un
brevet de viata lunga.
Indienii vechi socoteau ca astmul este produs de un principiu activ al toracelui, care
impiedicat in trecere, cauzeaza greutatea respiratorie. Ei au introdus tratamentul cu Datura
Strammonium in tigari astmatice. Se intalnesc referiri despre astm in Exod, Homer si
Herodot. Hipocrate mentioneaza astmul in patru din aforismele lui .Este primul autor care ii
recunoaste natura spasmodica (il compara cu epilepsia) si include intre cauze : frigul si
excitantii de mediu .
S-a crezut multa vreme ca astmul este o boala exclusiv alergica; mai tarziu s-a revenit la
idea ca astmul reprezinta un sindrom de etiopatogenie complexa.
Se pare ca atat in antichitate, cat si in evul mediu, sub numele de astm au fost clasate
tulburarile cu cause diferite si fara rezultate terapeutice satisfacatoare. Hipocrate recunoaste
totusi rolul mediului.
Astmul bronsic este una dintre cele mai importante si raspandite afectiuni respiratorii cu
o prevalenta de 3-6% din populatie.
Lucrurile vor continua sa se inrautateasca, pana cand lumea va folosi mai bine mijloacele
de care dispune , pentru a putea lupta in prevenirea acestei afectiuni.
TRAHEEA
Traheea este segmentul aparatului respirator, care continua laringele, fiind asezata
inaintea esofagului, si are forma unui conduct cilindric. Este situate pe linia mediana a
corpului si se intinde la de extremitatea inferioara a laringelui (C6) pana la mediastin, unde in
dreptul vertebrei a 4 a toracale( T4) se bifurca in cele doua bronhii principale sau
pulmonare.
Raporturile traheei:
Traheei i se descriu doua portiuni: cervicala si toracala.
Traheea cervicala vine in raport anterior cu glanda tiroida, posterior cu esofagul si
lateral cu pachetul vasculo-nervos al gatului (artera carotida comuna, vena jugulara externa,
nervul vag) si cu nervii recurenti.
Traheea toracala vine in raport anterior cu vasele mari de la baza inimii si timusul ,
posterior cu esofagul si lateral cu pleura mediastinala dreapta si stanga, vena cava
superioara, crosa venei azygos si arcul aortei.
- bronhia principala ;
- artera pulmonara;
- venele pulmonare;
- vasele si nervii pulmonari.
Structura bronhiei principale este identica cu a traheei, inelele cartilaginoase in numar
de 9-12 , sunt incomplete posterior . Ele pot fi comprimate de :
- adenopatii traheo-bronsice
- tumori de vecinatate
Configuratia externa
Plamanul : - drept este format din trei lobi : superior, mijlociu, inferior.
- varful este prtiunea situate deasupra coastei II . Are forma rotunjita , vine in raport cu
coastele I si II ; corespunde regiunii de la baza gatului.
Structura plamanului
Plamanii sunt alcatuiti dintr-un sistem de canale , rezultat din ramificarea bronhiei
principale = arborele bronsic, si un sistem de saci , in care se termina arborele bronsic =
lobuli pulmonari.
Arborele bronsic : totalitatea ramificatiilor intrapulmonare ale bronhiei principale :
bronhie principala bronhii lobare (3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel stang)bronhii
segmentare (cate 10 pentru fiecare plaman; cate una pentru fiecare segment
- ganglionilor hilari ;
- ganglionilor traheo-bronsici.
De aici se varsa in final, in canalul totacic.
Inervatia plamanului este realizata de SNV printr-un plex pulmonar anterior si altul
posterior . Inervatia este :
hipersecretie de mucus
PLEURA
La exterior plamanii sunt inveliti intr-o foita seroasa = pleura.Ea are rolul de a usura
miscarile plamanilor prin alunecare.Fiecare plaman este invelit de o pleura.
Pleura la randul ei, este formata din doua foite, una in continuarea celeilalte, pleura
viscerala,care acopera plamanul si pleura parietala, care acopera peretii cavitatii toracice.
Intre cele doua pleure , exista o cavitate inchisa= cavitatea pleurala, care in mod normal este
virtuala si care contine o cantitate infima de lichid , care favorizeaza alunecarea.
In conditii patologice cavitatea pleurala poate deveni reala , putand fi umpluta cu :
- puroi(pleurezie);
- sange(hemotorax);
- aer(pneumotorax).
Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare turtit spre hil(colabat)
si functia sa respiratorie este nula.
- procesul de respiratie externa sau pulmonara prin care se face schimbul de O2 si CO2
la nivel pulmonar;
- procesul de respiratie interna sau celulara,prin care se face schimbul de gaze la nivel
celular.
Procesul de respiratie este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la moartea celulelor,
deoarece organismul nu dispune de reserve de O2 , iar acumularea de CO2 este toxica pentru
celule.
Ventilatia pulmonara
Aerul atmosferic este introdus in plaman prin procesul de ventilatie pulmonara, prin care se
mentine constanta compozitia aerului alveolar.
Mecanica respiratiei
Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a doua
procese:
- inspiratia
- expiratia.
Inspiratia este un proces activ care se datoreaza contractiei muschilor inspiratori ducand
la marirea tuturor diametrelor cutiei toracice.In timpul inspiratiei aerul atmosferic patrunde
prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare.
Inspirul normal dureaza o secunda.
In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori
(sternocleidomastoidian,pectoralul mare, dintatul mare si trapezul)
Expiratia normala este un proces pasiv, care urmeaza fara pauza dupa inspiratie.In
expiratie, o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior. Expiratia dureaza aproximativ
doua secunde la adult. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute
anterior.
Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o freceventa de
14-16 / minut la barbat si 18/minut la femeie.Frecventa respiratiei creste in functie de
nevoia de O2 si de prezenta CO2.
In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate deveni
activa prin inervatia muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele abdominale,
care deplaseaza diafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile costale, reducand
volumul toracelui.
In inspiratie, prin cresterea volumului pulmonar, alveolele se destind si volumul lor
creste. Ca urmare, presiunea aerului in regiunea alveolara scade. Se creeaza astfel o diferenta
de presiune intre aerul atmosferic (unde presiunea ramane neschimbata) si presiunea
intrapulmonara (care scade). In felul acesta aerul patrunde prin caile respiratorii pana la
alveole , pe baza fortei fizice.
In expiratie, prin retractia plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei toracice, se
intalnesc doua faze :
- CO2 de 5-6%
- O2 de 14%
Hiperventilatia : cand CO2 scade si O2 creste.Procesul este complexat reflex prin apnee
si bradipnee.
Hipoventilatia: cand CO2 creste si O2 scade, compensate reflex prin polipnee.
Presiunea partiala a unui gaz in amestec (legea lui Dalton) este proportionala cu
concentratia gazului in amestec si este egala cu presiunea pe care ar exercita-o asupra
peretilor recipientului , un gaz, daca acesta ar ocupa singur recipientul.
In aerul alveolar, presiunea partiala este : pentru- O2=100 mmHg
-CO 2=40 mmHg
In sangele venos, presiunea partiala este : pentru O2 = 37-40 mmHg
-CO 2 = 46 mmHg
Datorita diferentei de presiune, CO2 trece din sangele venos in aerul alveolar, iar O2 trece
din aerul alveolar in sangele venos. Schimbul de gaze se face cu viteza foarte mare.
Daca membrane alveolara este ingrosata (edem pulmonar, emfizem) schimbul de gaze
este alterat , mai ales in ce priveste CO2 si se instaleaza hipoxemia.
Reglarea respiratiei
- directe, de centrii nervosi encefalici ( din hipotalamus si scoarta cerebrala) sau de alti
centrii vecini;
- durata este foarte variabila , atat a perioadelor normale-uneori mai multe luni sau
chiar ani- cat si a celor obstructive-de la cateva minute la mai multe luni;
Junghiul toracic este o durere vie , localizata, acuta si superficiala, exagerata de tuse si
respiratie profunda. Se intalneste in pleurite, pleurezii, congestii pulmonare.
Hemoptizia eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenind din caile aeriene
inferioare. Cand sangele provine de la nivelul rinofaringelui, eliminarea poate denumirea de
epistaxis, cand provine de la nivelul gingiilor- gingivoragie, de la nivelul stomacului
hematemeza. Aceste cauze trebuie eliminate deoarece, cu exceptia epistaxisului , cand
sangele se elimina de obicei pe nas, in celelalte cazuri sangele se elimina tot pe gura.
Exista unele confuzii intre hemoptizie si hematemeza. Cea din urma are unele caractere
particulare : apare in timpul unui efort de varsatura , sangele este in general mai abundant,
neaerat, mai inchis la culoare, amestecat cu cheaguri de sange si uneori cu alimente, incepe
si se termina de obicei brusc; in orele urmatoare bolnavul are deseori dureri , iar a doua zi,
melena(scaun negru, moale ,lucios).
Hemoptizia poate aparea pe neasteptate, dar de obicei este precedata de prodroame :
senzatia de caldura retrosternala, gust usor metallic, sarat, jena respirator insotita de stare de
teama, gadilatura laringiana care precede imediat tusea.
Eliminarea sangelui este brusca. Bolnavul prezinta o criza de tuse in cursul careia
elimina sange curat, rosu- viu, aerat, spumos, cantitatea variind intre 100 si 300 ml. Semnele
generale constau in paloare, transpiratie, dispnee, tahicardie. Eliminarea sangelui se poate
repeta peste cateva ore sau zile, cand apar in sputa si cheaguri de sange care sunt
negricioase. De obicei dupa cateva ore bolnavul nu mai prezinta decat spute hemoptoice
care persista doua trei zile.
Sughitul este o contractie a diafragmului provocata de iritatia nervului frenic. Se
intalneste in tumori cerebrale si meningite, dar si in unele pleurezii si tumori pulmonare.
Expectoratia : reprezinta actul de eliminare dupa tuse, a produselor patologice din
arborele traheobronsic si parenchimul pulmonar. Produsele patologice expectorate poarta
numele de SPUTA. Sputa se examineaza macroscopic, microscopic, chimic si bacteriologic.
Are valoare semiologica si diagnostica foarte mare. Cantitatea variaza de la absenta in bolile
pleurale la redusa in traheobronsitele acute incipiente in pneumopatiile acute , la inceputul
lor in astmul bronsic pana la abundenta in bronsite cornice(forma branhoreica) , in
bronsiectazii, abces pulmonar, tuberculoza pulmonara-ulcero cavitara,etc.
Macroscopic , dupa aspect si continut , se descriu patru tipuri de sputa : sputa mucoasa,
seroasa, purulenta, sangvinolenta (hemoptoica sau striata cu sange) . Aceste tipuri se pot
combina, rezultand : sputa sero-mucoasa, sero purulenta, sero-muco-purulenta, serosangvinolenta, sero-muco-sangvinolenta,etc.
Culoarea sputei : in functie de elementele constitutive , poate fi : albicioasa, galbena sau
galben-verzuie, rosie-aprins, ruginie sau caramizie, negricioasa, etc.
Toare sputele, cu exceptia celei seroase din edenul pulmonar acut (care este transsudat prin
proces mecanic de staza) sunt un exudat, adica rezultatul unui proces inflamator.
Microscopic , in functie de boala sputa contine mucus, celule epiteliale, leucocite,
fibrina, hematii, fibre elastice, cristale diferite si germeni patogeni aerobi si/sau anaerobi.
Tusea este unul din cele mai frecvente si importante simptome cardiorespiratorii, ce
reprezinta o expiratie exploziva(dupa un inspir profound) prin care se produce curatirea
arborelui traheobronsic de secretii si corpuri straine. Este un act reflex destinat , pe de o
parte sa impiedice patrunderea corpilor straini in caile aeriene, iar pe de alta parte sa
provoace expulzarea mucozitatilor si secretiilor acumulate in branhii. Tusea este un act de
aparare a organismului si poate fi fiziologica si patologica.
Tusea fiziologica este un act util care favorizeaza eliminarea corpilor straini, a
mucozitatilor, secretiilor accumulate in bronhii.
Tusea patologica poate fi un act util cand favorizeaza expulzia secretiilor patologice
(mucopurulente, purulente, etc.) din caile aeriene dar si un act daunator , mai ales la
cardiaci daca este permanenta sau nocturna si obositoarre. Aceasta trebuie combatuta.
Din punct de vedere semiologic, distingem mai multe feluri de tuse : uscata, umeda insotita
de expectoratie;chintoasa in tusea convulsiva (tusea magareasca) , tusea surda (stinsa) in
laringita; crup difteric la bolnavii stabili; tuse afona in neoplasm laringian, tuse latratoare in
tumori mediastinale, tuse bitonala, ragusita, in paralizia coardei vocale stangi, tusea
cavernoasa, in cavernele pulmonare, etc.
Tulburarile vocii (disfonia) apar sub urmatoarele forme : voce ragusita, stinsa in
laringita acuta sau cronica , voce nazonala in astuparea foselor nazale, voce bitonala in
leziunile nervului recurent stang.
5. Tabloul clinic
- Astmul cronic - intalnit mai frecvent la persoane avand varsta de 40-50 ani sau la
varstnici.
Bolnavii se plang de dipnee de efort si uneori de repaus, tuse neproductiva sau cu sputa
mucoasa sau mucopurulenta. Pe acest fond de disconfort respirator permanent apar accese
astmatice tipice, adesea severe sau stari de rau astmatic, repetate , adesea astmatice.
- Starea de rau astmatic (Status asthmaticus) sau astmul acut sever - este un tip special
de astm bronsic.
Starea de rau astmatic este definita de :
- criza de astm foarte severa care dureaza peste 24 ore, care nu este influentata de
administrarea de bronhodilatatoare si care se insolteste uneori de tulburari cardiocirculatorii,
neurologice si gazometrice speciale. Este vorba de accese subintrante ( dupa un debut
progresiv) sau mult mai prelungit decat de obicei, care nu cedeaza sau se calmeaza greu
dupa medicatia activa.
Exista si alte tipuri speciale , ca de exemplu astmul indus de aspirina, aspergiloza (fungi)
bronhopulmonara alergica.
Starea de rau astmatic apare de obicei la bolnavii la care astmul nu este bine controlat si este
precedat de zile si de saptamani de agravare a simptomelor in care pacientul nu a fost tratat
sau a fost supus la cure minimale, de scurta durata, care au ameliorat temporar simptomele,
dar nu au suprimat anomaliile bronsice.
Factori declansatori sunt deseori infectii bronsice , mai rar accidente in cursul tratamentelor
prin desensibilizare, dupa suprimarea brusca a corticoterapiei, dupa administrarea de
sedative centrali, din cause neuropsihice, dar in cele mai numeroase cazuri factorul
declansator este necunoscut.
Tabloul clinic este dominat de suieraturi (wheezing) bronsice , dispnee continua ce se
exacerbeaza la cel mai mic efort(bolnavii nu-si pot termina fraza ), dilatarea toracelui care
apare fixat in pozitie respiratorie maxima,tahipneea, incapacitatea de a tusi si expectora
completeaza tabloul clinic respirator. In tabloul clinic al acestor bolnavi un loc primordial il
ocupa semnele neuropsihice, instalarea starii de rau astmatic este anuntata de tulburari de
comportament si de starea generala precum : astenie, anxietate, insomnie, pentru ca in faza
avansata sa apara perioada de omnubilare si in final coma.
7. Diagnosticul pozitiv
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronsic sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele 5
criterii :
1. antecedente alergice personale sau familiale;
2. debutul crizei inainte de 25 de ani sau dupa 30 de ani;
3. dispnee paroxistica expiratorie si frecvent nocturna ;
4. reversibilitatea crizelor sub influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor;
5. tulburari de absortie, perturbari ale volumelor plasmatice si ale debitului expirator (in
special scaderea VEMS-ului).
Trebuie tinut seama si de echivalentele alergice, testele cutanate si de provocare.
8. Diagnosticul diferentiat
Trebuie sa aiba in vedere astmul cardiac(dispnee inspiratorie si polipneica, anamneza si
semne cardiace de insuficienta cardiaca stanga) , dispnee faringiana (tiraj) , bronsita
astmatiforma, dispnee nevrotica.
In practica medicala este foarte importanta deosebirea dintre astmul bronsic in criza si
astmul cardiac ca expresie a insuficientei ventriculare stangi, ale caror caracteristice le reda
in mod sintetic :
CRIZA DE ASTM BRONSIC
-apare la orice varsta(dar mai ales la copii,
ASTMUL CARDIAC
-apare mai ales dupa 50 de ani
tineri, adulti)
-dispnee expiratorie suieratoare cu
-dispnee cu tahipnee
bradipnee
-accese frecvente in trecut
-antecedente alergice
-rare
-antecedente cardiovasculare(HTA)sau
-anxietate
-examen pulmonar: raluri sibilante si
renale,cardiopatie ischemica,valvulopatii
-teama de moarte iminenta
-raluri umede ce urca de la baza spre varf
ronflante,expiratie prelungita,Wheezing,
hipersensibilitate pulmonara
-examen cardiac clinic normal
-semne de leziune
cardiovasculara(valvulopatii,HTA)
Aceasta diferenta trebuie stabilita deoarece tratamentul care trebuie aplicat de urgenta
este diferit : in criza de astm bronsic , simpaticomimeticele(adrenalina si derivatii sai) au
efect foarte bun, pe cand in astmul cardiac ( de exemplu prin HTA) au efect foarte rau.
Morfina are efect salutar in astmul cardiac, dar este foarte daunatoare in astmul bronsic.
9. Diagnosticul unei alergii
Anamneza este fundamental diagnosticului. Se interogheaza bolnavul asupra caracterului
tulburarilor, daca sunt sezoniere(febra de fan), daca apare acasa(praf de camera ), in legatura
cu substantele sau animalele (pisici, caini) cu care vine in contact. Indexul leucopenic consta
in numarul leucocitelor inaintea integrarii alergenului banuit (bolnavul fiind pe nemancate)
si apoi de mai multe ori in ora care urmeaza ; diminuarea leucocitelor cu o mie ar indica o
sensibilizare.
Testele cutanate (cutireactia si intradermoreactia) sunt utile in decelarea alergenelor de
contact, inhalate, bacteriene si micotice.Sunt mai putin utile in alergiile alimentare. Pot apare
reactii imediate (dupa 5-30 minute apare o papula urticariana) sau tardive (dupa 1-4 zile se
iveste o papula eritematoasa, fara reactie urticariana).
Prognosticul de viata este bun, dar cel de vindecare este rezervat.
10. Evolutie - complicatii
Astmul bronsic este o afectiune cu tendinta spre cronicizare si cu o evolutie imprevizibila
indelungata. Vindecarea este rara(posibila in astmul infantil, alergic sau profesional, dupa o
infectie virala ). Boala poate sa ramana ca un astm cu accese intermitente, sa devina un astm
cronic sau stare de rau astmatic.
Diagnosticul se bazeaza pe crizele de dispnee paroxistica expiratorie, eozinofilie si
antecedente alergice.
Complicatiile cele mai frecevente sunt :
severa poate evolua spre insuficienta respiratorie sau tahiaritmii ventriculare, agravate de
factorii iatrogeni;
- Metilxantinele care au efect bronhodilatator mai slab, dintre ele se foloseste Teofilina
si derivatii sai, Miofilina si Aminofilina pe cale orala (au slaba actiune) si pe cale I.V.(au
actiune mai buna) sau ca aerosoli. Rezultatele sunt inferioare beta-adrenergicelor sau
colinergicelor.
- Medicatia antiinflamatorie :
- Cromoglicatul disodic (Intal, Lomudal) este un antiinflamator nonsteroidian
inhalator, se foloseste in special in prevenirea acceselor astmatice si se bucura de mare
credit, desi nu este un bronhodilatator. Se administreaza inaintea expunerii la alergenul
cauzal cu tuboinhalatorul de mana 4 capsule/zi (20mg capsula) la 4-6 ore, sau sub forma de
solutie pentru aerosoli. In prezent se mai aplica o terapie alternativa Ketotifenul (Zaditen)
si Methotrexatul .
- Zaditenul (Ketotifenul) are tot efec preventiv si este administrat sub forma de pilule ,
oral, 1 mg dimineata si seara.
O metoda utila pentru fluidificarea secretiilor bronsice este hidratarea bolnavului.
Umidificarea mucoasei bronsice se realizeaza in conditii bune cu aerosoli calzi de apa
disitilata. Bolnavii trebuie sa consume multe lichide, in special seara, pentru a preveni
uscarea secretiei bronsice in timpul noptii. Metoda are importanta deosebita la bolnavii grav,
la care bronhiile mici se pot optura cu dopuri de secretii vascoase. Se pot folosi si infuzii de
plante medicinale.
zi in doua prize cu recuderea treptata a dozei. Tratamentul oral trebuie inlocuit in scurt timp
cu glucocorticoizi administrati pe cale inhalatorie. Corticosteroizii inhalatori se
administreaza de doua ori pe zi, sau in astmul instabil de patru ori pe zi.
- administrarea de oxigen prin sonda nazala sau masca, cu un de bit de 2-6 l/minut;
- combaterea secretiilor din caile aeriene prin perfuzare de lichide in primele zile, sub
controlul greutaii si al echilibrului hidroelectrolitic pentru a evita pericolul de hiperhidratare,
iar la batrani si cardiaci pericolul de edem pulmonar. La acestea se adauga tuse profunda la
intervale regulate, aerosoli cu solutie salina 0,45%, incalzita , produsi cu aparate de
ultrasunete administrati timp de 20-30 minute la cateva ore intervale (cu prealabila
administrare de aerosoli bronhodilatatori);
Salbutamol;
- combaterea si prevenirea infectiei cu antibiotice : Tetraciclina si Eritromicina;
- ventilatie asistata intr-un serviciu specializat;
Trebuie evitate unele erori terapeutice printre care administrarea de sedative sau
tranchilizante, de mucolitice inhalatorii.
In caz de infectie supraadaugata , administrarea unor antibiotice cu spectru larg de
actiune, conform antibiogramei (Ampicilina), la care se pot adauga si bronhodilatatoare cum
ar fi : Miofilina, are un efect bun. Repausul psihic si fizic, evitarea tutunului, a iritantelor
bronsice si a alimentelor alergizante ( oua, ciocolata, fragi) sunt obligatorii.
Mortalitatea prin status asthmaticus este evaluata la 1-2%. In cazurile severe care au
necesitat utilizarea ventilatiei asistate, mortalitatea este de 10-20%. Cauzele cele mai
frecvente : pneumotorax, pneumonie, hiperventilatia alveolara.
Ameliorarea se traduce prin reducerea anxietatii, revenirea somnului, diminuarea
activitatii muschilor accesori ai ventilatiei, reluarea tusei cu expectorarea de dopuri mucoase,
revenirea raspunsului la beta-adrenergice.
Secventa ameliorarii : intai dispar dispneea si suieraturile, corespunzand normalitatii
rapide a cailor aeriene mari. Apoi, ameliorarea lenta(zile sau saptamani) a volumelor si
debitelor pulmonare si a presiunii oxigenului ce reflecta dezobturarea cailor aeriene mici.
12. Explorarea functiei respiratorii
Se folosesc metode clinice, radiologice, spirometrice si chimice.
Metode clinice
- volumul respirator sau debitul ventilator de repaus (DVR) reprezinta cantitatea de aer
ventilat de plaman intr-un minut in conditie de respiratie linistita. DVR este de 6-8 l /minut
(16x500) rezultand din inmultirea numarului respiratiilor pe minut cu CV ;
- debitul respirator maxim (DRM) reprezinta volumul maxim de aer care poate fi
respirat intr-un minut. Este foarte important pentru aprecierea functiei respiratorii. Se
calculeaza dupa formula VEMS x 30.
- in cazul testului bronhiconstrictor testul este pozitiv daca VEMS-ul scade cu mai mult
de 10-15 fata de valoarea initiala (raspuns farmacodinamic bun) bolnavii astmatici raspund
pozitiv acestei probe.La acestia VEMS-ul scade cu peste 20%(raspuns farmacodinamic
foarte bun);
- in cazul testului bronhodilatator, testul este pozitiv daca VEMS-ul creste cu peste
20%(raspuns farmacodinamic bun) la astmatici si bronsici creste cu peste 20% (raspuns
farmacodinamic foarte bun).
13. Examene complementare
Examenul de sputa
Macroscopic arata o sputa caracteristica-mucoasa, opaca, uneori galbuie (suprainfectie
bacteriana cu eozinofilie excesiva).
Examenul microscopic poate pune in evidenta existenta elementelor celulare, a fibrelor
elastice , a cristalelor , a parazitilor si a germenilor patogeni. In cazuri de astm bronsic poate
pune in evidenta cristalele Charcot Layden (proteine eozinofile cristalizate) si spiralele
Curshmann (precipitari de mucina ) si corpi Creola. In sange se constata adesea o
leucocitoza cu eozinofilie (mai mare 5%). Aceste teste sunt considerate patognomonice in
astmul bronsic.
Bronhoscopia este o metoda cu ajutorul careia se exploreaza vizual interiorul conductelor
traheobronsice. Metoda permite pe de o parte examinarea mucoasei, a traheii si a branhiilor
mari, iar pe de alta parte recoltarea materialului pentru studiul citologic si bacteriologic.
Aparatul folosit se numeste bronhoscop si este alcatuit dintr-un tub metalic, prevazut cu
un sistem optic, care se introduce in trahee si bronhii. Prin acest tub se pot introduce tuburi
mai inguste care patrund pana in bronhiile mici. Se adauga un dispozitiv luminos care
permite vizualizarea zonei respective. Premedicatia se face cu Atropina, pentru a scadea
secretia bronsica si cu Morfina pentru sedarea bolnavului.
Examenul radiologic este indispensabil, relevand uneori leziuni care nu au fost
depistate, el precizand totdeauna topografia, intinderea si tipul acestora.
- Bronhografia este examenul radiologic prin care se pune in evidenta arborele bronsic
injectat cu un lichid opac la razele Rentgen. Se utilizeaza Lipiodolul, care are avantajul de a
se ilumina prin expectoratie si rezorbtie. Metoda permite sa se precizeze existenta si sediul
dilatatiei bronsice al stenozelor bronsice, al unor leziuni tuberculoase sau cancere bronsice.
Este contraindicat in bolile acut pulmonare si in cazul hipersensibilitatii crescute la iod.
SIMPTOME
FUNCTIA
Treapta I
NOCTURNE PULMONARA
Crize mai
VEMS sau PEF mai
Astm
saptamana.
putin de 2 ori
intermitent
pe luna.
valoarea predictiva.
usor
intre crize.
mica de 20%
Treapta II
de intensitate variabila.
Simptomele de peste 2
Crize mai
Astm
dese de 2 ori
persistent usor
o data /zi.
pe saptamana
predictiva. PEF cu o
variabilitate intre 2-
Treapta III
afecta activitatea.
Simptome zilnice.
30%.
Mai frecvente VEMS sau PEF peste
Astm
Exacerbarile afecteaza
de o data pe
persistent
activitatea.
saptamana.
moderat
valoarea predictiva.
egale cu 2 ori/saptamnana;pot
Treapta IV
dura zile.
Simptome continue.
Astm
persistent
Agravari frecvente.
Frecvente
sever
PEF cu variabilitati de
peste 30%
Prezenta uneia din trasaturile de severitate este suficienta pentru incadrarea pacientului
intr-una din trepte. Pacientul trebuie incadrat in treapta cea mai severa a trasaturilor bolii
sale. Caracteristicile sunt generate si se pot suprapune, deoarece astmul este foarte variabil;
in plus clasificarea unui pacient se poate modifica in timp.
Bolnavii din orice treapta de severitate pot avea agravari usoare , moderate sau severe.
Unii bolnavi cu astm intermittent pot prezenta crize severe si chiar risc vital, separate.
Educarea bolnavului
severitate
Treapta I
Astm intermittent
usor
inhalatorie(spray).
-Discutarea rolului medicamentelor.
-Dezvoltarea unui plan personal de tratament.
-Dezvoltarea unui plan de actiune pentru cazurile severe(cand si cum).
Treapta II
Astm persistent
moderat
Treapta IV
Astm persistent
sever
B. INGRIJIRI GENERALE
Bolnavii cu afectiuni pulmonare necesita o ingrijire unitara, dar si ingrijire speciale in
functie de varietatea cazurilor si caracterul bolii(boli cu caracter infectios,de evolutie cronica
sau ce pot apare in pusee acute si reprezinta urgente ale aparatului respirator).
- saloane luminoase, bine aerisite, fara curenti de aer suficient incalziti (18-20C), in
cazul bolnavilor cu afectiuni bronsice inflamatorii, temperatura salonului va fi mai
ridicata si umidificata;
- psihoterapia este un mijloc terapeutirc foarte important, mai ales in cazul crizelor cu
tablouri dramatice care pun in pericol viata bolnavului;
- la majoritatea afectiunilor pulmonare pozitia cea mai convenabila pentru bolnavi este
cea semisezanda. Acest lucru nu trebuie fortat si daca starea bolnavului nu contrazice,
pozitia va fi lasata la alegerea lui; in toate cazurile el va fi indrumat sa schimbe
pozitia cat mai des, pentru a evita complicatiile hipostatice;
- pozitia luata de bolnav in pat sau la marginea patului; in cursul acceselor de astm
bronsic,trebuie facuta cat mai comoda, cu ajutorul anexelor patului sau sprijinindu-l
pe brate;
- trebuie avut in vedere ca multi bolnavi pulmonari transpira abundent, ceea ce face ca
pielea sa fie foarte fragila, se lezeaza usor si bolnavii pot face escari de decubit;
- lenjeria bolnavilor transpirati trebuie imediat schimbata sau ori de cate ori este
nevoie;
- este bine ca pielea transpirata sa fie spalata cu alcool mentholat, care invioreaza
circulatia periferica.
C. INGRIJIRI SPECIFICE
1. Proces de ingrijire
Astmul bronsic se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin accese de dispnee
paroxistica expiratorie provocata de obstructia branhiilor prin branhospasm.
CULEGEREA DATELOR
-circumstante de aparitie a crizei de astm bronsic
- contact cu alergeni (astm extrinsec);
- infectiile (astm intrinsec).
-factori favorizanti
- expunerea la frig, ceata, umezeala, trecerea brusca de la aer cald la aer rece,
emotiile.
-manifestari de dependenta
In criza de astm bronsic :
PROBLEMELE PACIENTULUI
- alterarea respiratiei;
- anxietate;
- deficit de autoingrijire;
- alterarea somnului;
- disconfort;
- alterarea comunicarii.
OBIECTIVE
Vizeaza:
CAZULNR. 1
Istoricul bolii :
. Bolnav cu astm bronsic de 10 ani , internari multiple. Se interneaza pentru aparitia unei crize datorita
contactului bolnavului cu alergenul (praful cerealelor). Criza debuteaza cu dispnee expiratorie, tuse cu
expectoratie seroasa.
Anamneza medicala :
a) Antecedente H.C - neaga TBC in familie, sifilis, sida, astm bronsic.
b) Antecedente personale - diagnosticat cu astm bronsic infecto-alergic.
Conditii de viata si munca - locuieste cu familia.
Capacitatea de adaptare la o perioada dificila :
-se adapteaza relativ usor la starea de boala fiind un vechi bolnav astmatic.
Aceasta persoana trebuie instruita in legatura cu regimul de viata, munca, tratament.
Tratamentul ambulatoriu in crizele usor de stapanit :
- controlul periodic, evitarea eforturilor fizice, evitarea alergenilor.
PLAN DE INGRIJIRE
NEVOILE
FUNDAMENTALE
PROBLEMA
PACIENTULUI
OBIECTIVE
INTERVENTII
2
- Perturbarea
3
- Diminuarea a
PROPRII
4
-Internare de
DELEGATE
5
-Administrarea
urgenta
tratamentului :
A respira
respiratiei
Dispneei
- Recoltare de sange
- Asezare si
-Miofilin lf/zi
de expectoratie
si urina
linistea
- Dispnee (respiratie
- Investigatii
bolnavei
-Brofimen 5 clz
dificila)
paraclinice
- Notarea
- Radiografie
respiratiei,TA
pulmonara
- Recoltare
A manca si a bea
- Bolnavul nu se poate
hidrata
-Asezarea
- Regim alimen
bolnavei
corespunzator
A elimina
- Pacienta nu se poate
- Restabilirea
mictiunii
mobiliza
-Asistenta
- Pertuebarea functiei
explica
de a se hidrata
necesitatea de
- Perturbarea schemei
a urina de
durerii
nevoie
-Pozitia care
- Oxigenoterap
- Dificultate in
sa faciliteze
-Tratament
ramanerea in pozitie
respiratia
medicamentos
functionala
bolnavei
A se misca si a mentine
o postura corecta
- Mentinerea unei
posturi adecvate
- Dispnee
- Oboseala
- Senzatie de sufocare
A dormi si a se odihni
- Dificultatea in a se
-Odihna si somn
corespunzator
-Pozitia
- Tratament
odihni, evenimente
adecvata
medicamentos :
amenintatoare (crizele
- Asigurare de
-Miofilin lf/zi
lenjerie curata
-HHC100mg/zi
- Alterarea odihnei
- Psihoterapie
-Diazepam
- Bolnava sa
Imposibilitatea de a-si
fie ajutata
- Transpiratie
-Pastrarea
-Masurarea si
temperatura corpului
temperaturii in limite
notarea
in limite normale
normale
temperaturii
- Administrarea
de medicamente
CAZUL NR. 2
Surse : pacienta.
Date fixe:
Numele si prenumele : B.D.
Varsta : 44 ani.
Nationalitate : romana.
Religie : ortodoxa.
Data internarii: 08.03.2012.
Data externarii: 15.03.2012.
Date variabile :
Domiciliul : judetul Ilfov.
Conditii de locuit : bune.
Ocupatie : casnica.
Istoricul bolii :
a) Bolnava cu surplus poderal si veche suferinta bronsica urmeaza de 3 ani tratament cu antibiotice.
b) La internare prezinta :
- dispnee expiratorie,
- disfonie,
- tuse cu expectoratie redusa.
Anamneza medicala :
- Antecedente H.C- neaga TBC in familie, astm bronsic-alergic ;
- Antecedente personale - diagnosticata cu astm bronsic infecto-alergic.
Conditii de viata si munca:
. locuieste la casa, confort bun,
PLAN DE INGRIJIRE
NEVOILE
FUNDAMENTALE
PROBLEMA
PACIENTULUI
OBIECTIVE
INTERVENTII
1
A respira
PROPRI I
4
DELEGAT
5
- Tratament
-Voce ragusita
-Diminuarea a
- Aerisirea si
medicamento
-Modificarea
dispneei
curatenia
Ampicilina
amplitudinii
- Sedarea bolnavului
salonului
500mg/zi
respiratiei
- Se recolecteaza
Miofilin lf/z
- Senzatie de sufocare
sange
Oxigenoterap
- Dispnee expiratorie
HH C 2f/zi
apoi 4f/zi
A se misca si a mentine
o pozitie corecta
- Plan dur in
-Dificultatea de a
- Mentinerea unei
timpul odihnei
Oxigenoterap
ramane in pozitie
posturi corecte
pozitiei de
Tratament
functionala impusa de
- Diminuarea dispneei
decubit dorsal
medicamento
durerea lobara
cu capul mai
Miofilin lf/z
- Postura neadecvata
ridicat
HHC 4f/zi
- Dispnee
Ampicilina
5OOmg/6h
A dormi si a se odihni
- Calitate si cantitate
necurespunzator are
- Odihna si somn
- Pozitie
de odihna si somn
corespunzator
corespunzatoare
-Tratament
medicamento
- Anexietate
Miofilin lf/z
- Dureri lombare
HHC 2f/zi
- Dificultate in a se
odihni
A-si mentine
-Tratament
temperatura corpului in
- Ridicare a
- Combaterea starii
medicamento
limite normale
temperaturii peste
de subfebrilitate
Ampicilina50
A evita pericolele
limite normale -
g/6h HHC
Hipertermie
2FlZI
Miofilin 2f/zi
- Psihoterapie
- Afectarea
-Diminuarea durerii
articulara
- Diminuarea starii de
- Plan dur
anexietate
- Contact cu
- Starea de
iritabilitatea
- Durere
- Neliniste
- Dispnee
bonavii vindecati
CAZUL NR. 3
Surse :pacient, familie.
Date fixe :
Numele si prenumele : P.I.
Varsta : 50 ani.
Nationalitate : romana.
Religie : ortodoxa.
Data internarii: 27.02.2009.
Data externarii: 03.03.2009.
Date variabile :
Domiciliul : Alexandria, judetul Teleorman.
Conditii de locuit : bune.
Ocupatie : muncitor (mediu toxic).
Istoricul bolii :
- vechi astmatic;
- internare pentru dispnee respiratorie, tuse cu expectoratie redusa;
- debut brusc la contactul cu alergenul declansator.
Anamneza medicala:
- Antecdente H.C- neaga TBC in familie, sida, astm bronsic.
- Antecedente personale - fara importanta.
control periodic;
evitarea eforturilor.
PLAN DE INGRIJIRE
NEVOILE
PRO BLEM A
OBIECTIVE INTERVENTII
FUNDAMENTALE PACIENTULUI
PROPRI I DELEGATE
1
2
3
4
5
A respira si a avea o
- Apnee, incetinirea -Diminuarea
Internarea Administrarea
circulatie adecvata
dispneei
de
- Recoltare de
ritmului
tratamentului :
sange
respiratorilor,
urgenta
-Miofilin
senzatie de sufocare
- Asezarea lfx2/zi
- Dispnee
in pozitie
-HHC 100
adecvata
Mgx2/zi
EVALUARE
6
-Bolnavul
coopereaza
si se mentine
dispneea
- La radiografie
se
evidentieaza
cord in
- Aerisirea -Biseptol
limite normale
2x2tb/zi
camerei
-Oxigenoterapie
-Diazepam
ltb/zi (seara)
A manca si a bea
- Regim
hiposodat
- Educatia
pentru
sanatate
- Control
- Dispnee
ameliorata
- Crize rare
- Stare generala
buna
periodic si
evitarea
efortului
fizic
dar si
factorii
alergici
A elimina
- Bolnavul
elimina in
-Asistenta ii
explica
bolnavei
limite
fiziologice pe
toate caile
necesitatea
de a
- Scaun normal
elimina de
cate
ori este
nevoie
A se misca si
a mentine o postura
corecta
Dificultatea de a se
Mentinerea unei
- In timpul
mentine in pozitie
posturi corecte in
odihnei pozitia
functionala
special in pat
va fi de decubit
-oboseala
Oxigenoterapie
-senzatie de sufocare
A dormi si a se
odihni
A-si mentine
temperatura in
limitele normale
A evita pericolele
-postura neadecvata
-calitatea si cantitatea
necorespunzatoare de
odihna
-odihna si somn
corespuzator
-pozitie adecvata in
timpul odihnei si
somnului
Tratament:
Miofilin 1f.x2/zi
-dispnee
H.H.C 100mg 2x
-senzatie de sufocare
Biseptol 2tb/zi
-dificultate in a se odihni
-usoare transpiratii
-pastrarea temperaturii in
-afebril
limite normale
Diazepam 1tb/zi
-psihoterapie
-contactul cu fostii
bolnavi vindecati
-sedative
-tratament
medicamentos a
ANEXA NR.1
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definitie
Medicamentele sunt substante extrase sau sintetizate din produse de origine minerala,
vegetala, animala utilizate cu scopul de :
- profilaxia imbolnavirilor;
- ameliorarea bolilor;
- vindecarea bolilor.
Doza de administrare
In functie de doza administrata , acelasi produs poate actiona ca aliment, medicament sau
toxic, astfel se pot diferentia :
- doza toxica=doza administrata care provoaca fenimene toxice grave pentru organism;
- doza letala=doza care conduce la decesul pacientului .
Prescrierea medicamentelor
Medicamentele sunt prescrise de medic si notate in foaia de observatie a pacientului
internat sau pe retete in cazul pacientului ambulator.
Prescrierea consta in :
- numele medicamentului;
- concentratie si cantitati;
- doza unica sau pe 24 h;
- mod de administrare;
- orarul administrarilor;
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea medicamentelor;
- decolorarea sau supracolorarea;
- sedimentarea, precipitarea sau existenta flocoanelor in solutie;
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenta solutiilor.
Asistenta medicala respecta:
- dupa inhalatie pacientul este sters si uscat, asigurandu-i-se repaus la pat 2-3 ore;
- inhalarea de aerosoli asigura depunerea pe suprafata cailor respiratorii de antibiotice,
bronhodilatatoare, anesteziante, antialergice, fluidificante, expectorante, etc., care
actioneaza local sau dupa resorbtie general;
- partile componente ale unui aparat generator de aerosoli sunt: generatorul de particule
dispersate, sistemul de incalzire, selectorul, sursa de presiune, amboul de utilizare;
ANEXA NR.2
OXIGENOTERAPIA
Definitie
Oxigenoterapia reprezinta administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, in scopul
imbogatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite, putandu-se ajunge pana la
100%.
Scop
Restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturatie arteriala in limite
fiziologice 95-96% si a combate hipoxia determinata de alterarea urmatorilor factori ce
conditionea trecerea oxigenului de la nivelul alveolei pulmonare in sange :
- hipoxie anemica ;
- hipoxie circulatorie;
- hipoxie hipoxica;
- hipoxie histotoxixa.
Surse de oxigen
- oxigenul are presiunea redusa la 1-2 atmosfere si este obligatoriu trecut prin
umidificator sau nebulizatori;
- oxigenul va fi umidificat 2/3 apa si 1/3 alcool etilic si de preferat sa treaca printr-un
vaporizator care sa-l incalzeasca;
- este un sistem format din 2 sonde de plastic, care se introduc in nari pentru
administrarea oxigenului, iar ochelarii se fixeaza dupa urechi.
Masca
- masca fara reinhalarea gazului expirat- este prevazuta cu un sistem de valve care
dirijeaza fluzul de gaz; masca realizeaza concentratie de 100% oxigen;
- varsta;
- temperatura corpului;
- echilibru acido-bazic;
- tensiunea dioxidului de carbon in sange si tesuturi;
- activitatea sistemului limfatic.
Asiguram pregatirea pacientului si mentinem masuri generale de supraveghere :
- in acest caz, introducem urgant tub de gaz si sonda gastrica pentru golirea stomacului;
- in administrarile hiperbare (greutate specifica mai mare decat a mediului ambiant) pot
apare:
- crize convulsive;
- agitatie;
- sindrom de decompresiune;
- embolii gazoase in marea circulatie.
ANEXA NR.3
PERFUZIA
Generalitati
- in functie de scop, solutie si cantitate poate fi de scurta durata sau de lunga durata;
- dupa ritmul perfuziei poate fu : jet continuu= perfuzie rapida fara intrerupere si
picatura cu picatura=perfuzie lenta.
Alegerea si pregatirea materialelor
- inainte si dupa efectuarea perfuziilor este obligatoriu spalarea cu apa curente si sapun
a mainilor si folosirea solutiilor dezinfectante;
- controlam:
- ca solutia sa fie cea prescrisa de medic;
- aspectul solutiei sa fie limpede si sa nu prezinte particule solide in
suspensie;
- etanseitatea sacului prin comprimarea acestuia;
- incadrarea in termenul de valabilitate.
- solutiile perfuzabile indiferent de prezentare, flacoane, saci PVC, sunt sterile, apirogene,
dar trebuiesc administrate numai daca sunt usor incalzite sau la temperatura corpului, cu
exceptia solutiei hipertonice 10-20% de Manitol, unde este obligatoriu incalzirea sacului,
cand acesta prezinta cristale, pana la disparitia lor, deoarece solutia este suprasaturata.
Perfuzor
Perfuzorul are urmatoarea alcatuire:
- indepartam ambalajul trusei de perfuzat si acolo unde perfuzorul permite fixam pensa
hemostatica sub trocar si inchidem clema sau robinetul de fixare al numarului de
picaturi;
- dupa pregatirea psihica a pacientului, pozitia in pat este decubit dorsal cat mai comod
cu membrul in care se va efectua perfuzia in abductie si instalarea la indemana a
obiectelor utile, ca de exemplu soneria;
- atunci cand este necesar se efectueaza depilarea zonei interesate si chiar anestezie
locala.
Loc de electie si punctia venoasa
- la executia punctiei venoase cu ac, aceasta se efectueaza cu acul deja montat la portacul perfuzorului;deschidem imediat clema pentru a evita refluarea prin ac, canula,
perfuzor a sangelui si reglam viteza de scurgere in functie de scop si solutie
perfuzabila;
- hranirea indelungata prin perfuzie creste riscul la infectii prin aspiratie si diaree;
- compresia vaselor sau a nervilor=datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de
sustinere a bratului;
- pentru a preveni complicatiile toate solutiile folosite i.v. le etichetam cu : data, ora,
medicatia adaugata si doza;
ANEXA NR.4
INJECTIA INTRAVENOASA
Generalitati
- calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii fisulare;
ANEXA NR.5
RECOLTAREA SPUTEI
Definitie
Sputa este un amestec de saliva, secretii maso-faringiene si bronho-alveolare.
Pregatirea materialelor
Materiale nesterile:
- educam pacientul pentru a-si clati gura si faringele cu apa inainte de a expectora;
- solicitam pacientului :
- sa indeparteze proteza dentara;
- sa nu inghita expectoratia;
- sa nu scuipe in batista sau servetele de hartie;
- sa expectoreze numai in vasul colector sau cutia Petri;
- sa nu murdareasca exteriorul vasului;
- sa nu expectoreze in vasul colector saliva din gura.
Tehnica de lucru
- pacientul , in continuare, isi va clati repetat gura si va tusi pentru prelevarea secretiei
in vas colector, cutii Petri sau vas steril;
- bronhoscopie;
- frotin faringian si laringian;
- spalatura gastrica;
- spalatura bronsica.
ANEXA NR.6
TEHNICA RECOLTARII SANGELUI
PENTRU EXAMENELE DE LABORATOR
Recoltarea sangelui
Asistenta medicala va anunta bolnavul cu o zi inainte ca i se va recolta sange pentru
analiza. In acest scop, in dimineata respectiva, va trebui sa nu manance. Recoltarea sangelui
se face respectand normele de asepsie, atent, fara a provoca reactii neplacute bolnavului:
- in cazul in care unii pacienti sunt anxiosi, acestia vor fi linistiti si incurajati de catre
asistenta medicala;
Materiale necesare:
- holder;
- ac in carcasa sa protectoare; verificam integritatea benzii de siguranta si valabilitatea
termenului de utlizare;
- garou elastic;
- solutie dezinfectanta;
- tampoane de vata, comprese sterile, pansament adeziv;
- tuburi Vacutainer pentru analizele indicate de medic;
- ordinea prelevarii in tuburi este : flacoane pentru hemocultura tuburi fara
aditivituburi pentru determinari de coagulare- citrat de Na, diatube-H tuburi cu
aditivi=E.D.T.A.,heparina, trombina.
Montare holder-ac:
- cand sangele nu mai curge in tub, acesta va fi scos din holder printr-o usoara
impingere a policelui asupra aripioarelor;
- daca sangele nu este aspirat in tub, controlam ca acesta sa fie corect impins in holder;
- daca sangele nu curge, nu am punctionat corect vena si impingem sau retragem acul
fara
a-l scoate din vena;
- atat timp cat acul se gaseste sub piele, tubul este vidat, iar sangele va fi aspirat
imediat ce am punctionat corect vena.
ANEXA NR.8
ELECTROCARDIOGRAMA
- E.C.G. Definitie
Este inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc activitatea miocardului.
Concluzii
Obiectivele referitoare la procesul de ngrijireasigurat de catre asistenul medical pentru un pacient
cu afectiune neurologic se refera la:
1.Dimensiunea medical, ce se refer la ngrijiri i tratament,constnd n:
-cunoaterea corect a manevrelor de executare,de administrare a medicamentelor
-recoltri pentru examene de laborator
-clisme
-sondaje
-splturi
-toalet pe regiuni
-nregistrarea valorilor TA,puls,temperatura,respiraie
-nregistrarea diurezei i a scaunelor
-administrarea de perfuzii
-pregtirea fizic a pacientului pentru:punctii,explorri clinice i paraclinice
Bibliografie selectiv
1.BJENARU O., POPESCU C.D., TIU C., MARINESCU D., IANA GH. Ghid de diagnostic si
tratament infectii respiratorii RevistaRomn
2.IFRIM M. et al. Atlas de anatomie uman Vol III, Sistemul nervos organele de simt.
Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti 1985