CAPITOLUL II. Tulburarile din sfera limbajului scris la elevi cu dizabilitate usoara.

2.1.Tulburari de invatare. Aspecte teoretice.

Conceptul de tulburari de invatare este relativ nou in domeniul psihopedagogiei,
acesta fiind utilizat pentru prima oara de catre Samuel Kirk, in Educating Exceptional
Children (David, 2015). Acesta a realizat si prima definitie a tulburarilor de invatare, si
anume : O dizabilitate de invatare face referire la o intarziere, o tulburare, o dezvoltare
incetinita in unul sau mai multe procese ale vorbirii, limbajului, citirii, scrierii, aritmeticii sau
altor discipline scolare, ce rezulta dintr-un handicap psihologic cauzat de o posibila disfunctie
cerebrala si/sau tulburari emotionale sau comportamentale. Nu este rezultatul unei deficiente
mentale, al deprivarii senzoriale sau al factorilor sociali sau educationali (1962, Educarea
copiilor exceptionali).
O alta definitie este formulata de Comitetul Interagentiilor pentru Dificultati de
invatare, din SUA (1987) : Dificultatile de invatare sunt un termen generic ce se refera la un
grup eterogen de tulburari ce se exprima prin dificultati semnificative in achizitionarea si
utilizarea receptarii si intelegerii limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii (literizarii, silabisirii), a
rationamentului si abilitatilor matematice, ca si a unor abilitati sociale.
Desigur ca exista multe definitii cu privire la tulburarile de invatare, insa, desi se
observa mici diferente, toate prezinta cateva aspecte specifice acestei tulburari : prezenta unei
disfunctii la nivelul Sistemului Nervos Central, dezvoltarea deficitara a limbajului intr-unul
sau mai multe procese ale sale (citit, scris), abilitati matematice scazute.
In ceea ce priveste momentul aparitiei tulburarilor de invatare, perioada in care sunt
diagnosticati cei mai multi copii este la inceputul scolarizarii sau in scoala primara. De
asemenea, si in perioada prescolara este un moment propice pentru observarea indiciilor ce
pot anunta o tulburare de invatare. Desigur ca tulburarile de invatare pot fi intalnite si la
copiii mai mari, la adolescenti, daca acestia nu au fost testati inainte pentru tulburarile pe care
le suspectau. Aparitia tulburarilor de invatare este mai frecventa in scolaritate mica si medie,
deoarece, atunci, copilul se infrunta cu invatatul cititului, scrisului, matematicii, iar acestea
pot face vizibile anumite tulburari. Ele pot sa apara si mai tarziu, cand elevul prezinta
disfunctii ale cititului, scrisului, calculelor matematice, invatarii in general.
Frecventa tulburarilor de invatare la elevi poate fi observata dintr-un studiu efectuat
de Morisson (1988-1989), la copiii de 5-7 ani, in care din 1.106 copii, 204 au confirmat
tulburari de invatare, adica un procent de 18,44%. Se pare ca, frecventa este mai mare la
beieti, decat fetele care au aceeasi varsta cronologica.

2.1.1.Cauzele tulburarilor de invatare:

Etiologia tulburarilor de invatare, nu este una precisa, exacta, ci aparitia acestor
tulburari se cramponeaza de niste lacune atunci cand vine vorba de factorii cauzatori. Totusi,
exista o serie de cauze care se presupun ca influenteaza aparitia tulburarilor de invatare.
Acestea sunt :
I.Cauze bio-fiziologice :

nasteri premature sau prelungite;

incidente perinatale ;

imaturitate structurala, morfologica ;

probleme metabolice, carente de vitamine si minerale ;

probleme hormonale ;

leziuni cerebrale minime (Sindrom Strauss) ;

disfunctii cerebrale minime ;

asimetrie functionala intre cele doua emisfere cerebtrale ;

hiperkinezie ;

anumiti factori genetici (s-a constatat ca exista o gena pe cromozomul 15, care este
direct relationata cu aparitia tulburarilor de citit).

II.Cauze psihologice :

nivel intelectual sub sau de limita, cu care se poate invecina tulburarile de invatare;

dificultati de perceptie ;

dezechilibre emotionale ;

lipsa motivatiei ;

infantilism prelungit ;

complexe de inferioritate ;

fobia scolara ;

imaturitate psihica generala.

III.Cauze scolare :

suprasolicitarea;

continut mare de informatii scolare;

pregatire psihologica insuficienta a profesorilor ;

stress scolar ;

fobia scolara (lexofobia si grafofobia) ;

esecul scolar.

IV.Cauze familiare :

carente afective ;

situatii financiara, culturala, sociala diminuata a familiei ;

familii dezorganizate ;

climat familial tensionat ;

agresivitate in familie ;

alcoolismul ;

conflicte violente in familie.

V.Cauze sociale :

schimbarea domiciliului in alta localitate ;

locuirea in cartiere cu risc ridicat pentru aparitia unor conduite antisociale.

VI.Cauze necunoscute :
Cauzele necunoscute sunt cele mai numeroase si constau in faptul ca exista infinite
combinatii de factori care pot duce la apartitia tulburarilor de invatare sau pot fi prezente intrun sector al vietii elevului care nu poate fi accesat.
2.1.2.Clasificarea tulburarilor de invatare :

primare si secundare : daca exista o cauza specifica pentru aparitia tulburarilor de

invatare, atunci aceasta este secundara, daca nu exista cauze specifice, tulburarea de
invatare este primara ;

generale : 2-3 arii afectate sau toate ariile de invatare, foarte rare ;

social profesionale ;

academice (scolare).

Tulburarile de invatare scolare se impart in :

specifice
-

de tip verbal (dislalie, disfemie, disfonie, disgrafie, dislexie) ;

de tip neverbal (inabilitati matematice) ;

psihomotrice ;

perceptive (auditive, verbale) ;

temporale ;

ritmica.

nespecifice
-

ADHD ,

carenta motivationala.

Tulburarile de invatare de tip verbal prezinta trei forme :

-

disfonetic (deficit in analiza sunetelor si a captarii cuvintelor) ;

diseidetic (deficit in discriminare vizuala si memorie vizuala);

tipul mixt (disfoneticoeidetic).

Caracteristici generale ale tulburarilor de invatare :

Pentru ca un elev sa fie diagnosticat cu tulburari de invatare, acesta trebuie sa prezinte
anumite caracteristici care, in general, conduc spre nereusite scolare.
De obicei, se observa comportamentele mai putin specifice la elevi, si anume, slaba
organizare a comportamenrului, distractibilitate ridicata, conduita neadecvata in fata unor
provocari relativ usoare, hiperactivitate, stangacie, neindemanare, abilitati motorii deficitare,
etc. Apoi, aceste comportamente se grupeaza, observandu-se si alte caracteristici ca grad de
specificitate mai mare, acre formeaza domeniul tulburarilor de invatare.
Caracteristicile tulburarilor de invatare se impart in :

Caracteristici primare :
-

influenteaza capacitatea individului de a interactiona cu mediul ;

afecteaza dezvoltarea individului si capacitatile sale in domeniul cognitiei si

limbajului ;

exemple : procese atentionale deficitare, disfunctii ale limbajului,

incapacitatea de a urmari instructiuni, de a procesa procese info, slab autocontrol, dificultati specifice, etc.

Caracteristici secundare :
-

datorate interactiunii elementelor tulburarilor de invatare cu mediul ;

exemple : dificultati de socializare, schimbari dispozitionale, fobii legate de

invatare, imagine de sine gresita, imaturitate sociala, etc.

O alta clasificare a caracteristicilor tulburarilor de invatare este facuta pe perioada de

varsta cronologica, dupa cum urmeaza :
Prescolaritate :
-

intarziere in dezvoltarea limbajului ;

dezvoltare lenta a vocabularului ;

pronuntie si articulare deficitara ;

dificultati in invatarea numerelor si a alfabetului ;

dificultati in achizitionarea conceptelor de numar, culori, zilele saptamanii;

intelegere deficitara a instructiunilor primite;

deficite ale motricitatii fine (in utilizarea instrumentelor de scris);

neindemanare;

slaba coordonare ochi mana;

dificultati de relationare sociala.

Scolaritate mica :
-

dificultati de citire, de scriere ;

dificultati de asociere a literei cu sunetul care il reprezinta ;

inabilitatea de a scrie si a vorbi corect din punct de vedere gramatical ;

dificultati de a desparti cuvinte in litere si/sau silabe ;

scrisul de mana este tremurat, apasat, cu fluctuatii ;

dificultati in exprimarea propriilor ganduri ;

memoria de scurta , dar si de lunga durata prezinta dificultati ;

procesul de invatare este lent ;

abilitati scazute de calcul si rationament matematic ;

rezolvarea de probleme nu este eficienta, in cele mai multe cazuri ;

coordonarea si orientarea in spatiu sunt reduse ;

probleme in achizitionarea notiunilor de timp;

intarzieri in achizitionarea cantitatilor.

Varsta scolara mare :

-

se observa dificultati de citit-scris, de calcul aritmetic;

elevul evita acele activitati la care constientizeaza ca le face cu dificultate ;

dezorganizarea gandurilor ;

nu reuseste sa-si planifice timpul ;

relatii sociale superficiale.

Adolescenta (pe langa caracteristicile varstei scolare mari, se mai adauga) :

-

erori de pronuntie si de scriere ;

repetarea unor cuvinte in exprimarea scrisa ;

dificultati mnezice;

dificultatea in a a face fata unui dialog sau unei conversatii cu mai multe
persoane;

dificultati de adaptare la reguli, la programul de munca/scoala ;

sarcinile sunt afectate intr-un ritm lent ;

abstractizarea ridica unele probleme ;

deficite ale atentiei.

2.2.Dislexia
In DSM-5, se mentioneaza dislexia ca fiind un termen alternativ utilizat pentru a face
referire la un pattern de dificultati de invatare caraterizate prin probleme de recunoastere a
cuvantului ( in ceea ce priveste corectitudinea si gradul de automatizare), decodare deficitara
si abilitati scazute de scriere (David, 2015).
O alta definitie a dislexiei este oferita de catre Asociatia Britanica a Dislexiei (2007) :
Dislexia este o dificultate specifica de invatare care afecteaza achizitionarea, dezvoltarea
abilitatilor de citire si a celor relationate cu structurarea limbajului. Este posibil ca aceasta
conditie sa fie congenitala si sa se pastreze pe parcursul intregii vieti. Se caracterizeaza prin
dificultati la nivelul procesarilor fonologice, numire rapida, memorie de lucru, viteza de
procesare si dezvoltarea abilitatilor la un nivel inegal cu cel al abilitatilor cognitive. Este
rezistenta la metodele conventionale, clasice de predare, dar efectul ei poate fi redus prin
interventie individualizata adecvata, inclusiv prin aportul tehnologiei si al consilierii de
suport (David, 2015).

Aflam din aceste definitii ca dislexia este o tulburare de invatare, care apare cu
precadere in sfera citirii. Deoarece este o tulburare de invatare, factorii etiologici sunt similari
cu cei mentionati in sucapitolul precedent, cu mentiunea ca subiectii care mostenesc o gena
specifica situata in cromozomul 15, sunt predispusi la aparitia dislexiei.
Clasificarea dislexiei se face dupa mai multe criterii :
a).dupa inabilitati, dislexia poate fi :
-

fonematica caracterizata printr-o slaba dezvoltare a auzului fonematic,

perceptiile auditive sunt deformate sau incomplete ;

optica nu se recunosc literele ca semne grafice ale sunetelor ;

literala nu se recunosc literele izolate ;

verbala incapacitatea copilului de a analiza cuvantul in litere si silabe.

b).dupa criteriul genetic, dislexia poate fi :

-

constitutionala asociata cu tulburari de limbaj, este forma cea mai grava si cu

un grad scazut de recuperare;

de evolutie apare in perioada primelor exercitii care implica cititul ; mai

putin grava ;

afectiva - caracterizata printr-o inhibitie psihogenetica ; reactie semnificativa

la esec.

c).dupa factorii etiologici, dislexia poate fi :

-

adevarata (tulburarea functiilor perceptive) ;

falsa (carente afactive sau motivationale);

paradislexia (vocabular sarac, exprimare orala deficitara, stil infantil, etc.)

d).dupa gradul de severitate, dislexia poate fi :

-

lejera, medie, grava si foarte grava ;

minora, medie, majora.

Caracteristicile dislexiei
Dislexia poate aparea izolata, cu tulburare din sfera cititului, insa de cele mai multe
ori apar si alti factori asociati. Orientarea in timp si spatiu este un aspect des intalnit la
dislexici, precum si tulburaru ale limbajului oral si exprimare defectuoasa, atat oral, cat si in
scris.

O alta caracteristica asociata dislexiei este scrisul dezordonat, cu stersaturi, asezarea

in pagina nu este regulata, copilul poate scrie urat pentru a-si ascunde nesiguranta in fortele
proprii.
Lateralitatea este un alt aspect de luat in calcul, stangacia, erorile de orientare stangadreapta.
La elevii dislexici se intalnesc o serie de trasaturi comune ; daca la un copil apare una
din aceste caracteristici nu inseamna ca prezinta fenomene dislexice, dar cu cat apar mai
multe simptome, prtobabilitatea diagnostica de dislexie creste. Aceste caracteristici sunt :
-

atentie deficitara ;

dificultati mnezice ;

incapacitatea de a asocia grafemul de fonem ;

dificulatati in folosirea abilitatilor de procesare rapida a informatiilor ;

abilitati slabe de decodare a cuvintelor ;

dificultati de intelegere a citirii ;

neplacerea cititului, lexofobia ;

metacognitie ineficienta asupra cititului ;

discriminare perceptuala deficitara (confunda m cu n, b cu d, grupuri che, ghe,

ce, ge).

Disgrafia
Disgrafia reprezinta o tulburare de invatare care vizeaza dificultati de invatare a
scrierii, de organizare grafica a celor scrise, de scriere eronata a literelor si chiar greseli ce tin
de punctuatie si ortografie. In ceea ce priveste abilitatile orale ale elevului disgrafic, se prea
poate ca acesta sa se exprime in mod corect pe cale orala, dar sa intampine dificultati atunci
cand trebuie sa transpuna informatia in scris.
Etiologia disgrafiei cuprinde doua tipuri de factori care conduc la dificultati ale
scrierii (David, 2015) :
I.Factori individuali :
-

tulburari vizuo-spatiale

discriminarea vizuala ;

deficite de revizualizare ;

directionalitatea.
-

tulburari ale controlului motric

coordonarea ochi-mana ;

controlul instrumentelor de scris ;

controlul gestului grafic.

-

deficite de atentie.

II.Factori ce tin de calitatea educatiei :

-

introducerea prea devreme a exprimarii simbolice scrise ;

necesitatea unei pozitii gresite a instrumentelor de scris ;

lipsa interventiei in cazul tamponarii elevului cu dificultati in invatarea

scrisului ;

Clasificarea disgrafiilor poate fi facuta dupa mai multe criterii :

I.Dupa predominanta structurilor tulburate :
a).Disgrafia auditiva :
-

datorata unei slabe dezvoltari a auzului fonematic ;

dificultati de analiza si sinteza a cuvantului ;

asociere deficitara a grafemului cu fonemul.

b).Disgrafia verbala influentata de exprimarea orala ;

c).Disgrafia optica :
-

determinata de afectiuni optico-verbale ;

poate duce la incapacitatea de a scrie.

d).Disgrafia determinata de tahilalie ritmul rapid al vorbirii conduce la erori in exprimarea

scrisa ;
e).Disgrafia cauzata de tulburari de ritm in vorbire ;
f).Disgrafia cauzata de scrierea in oglinda ;
g).Agramatismul + nerespectarea scrierii corecte ale limbii.
II.Dupa etapa de aparitie, forma si evolutie (Paunescu, 1967) :
a).Perturbari ale elementelor primare ale grafismului (invatarea scrisului) ;
b).Disgrafia specifica nu se realizeaza legatura intre litera si sunet ;
c).Disgrafia de evolutie caracterizata prin confuzii intre literele asemanatoare (b,d,f,v) ;
d).Disgrafia motrica :
-

scris ilizibil si ritm foarte incet :

duce la discaligrafie.

e).Disgrafia de tip spatial consta in incapacitatea de a organiza si de a aranja scrisul in

pagina ;
f).Disortografia incapacitatea de a scrie corect, de a respecta normele ortografice ;
g).Disfonografia erori de transcriere a limbajului oral in limbajul scris.
2.4. Dislexo-disgrafia
Disgrafia poate fi izolata, sau poate fi prezenta in asociatie cu alte tulburari : dislexia,
dispraxia, tulburarea de atentie cu sau fara hiperactivitate.
Cea mai intalnita asociere este cea intre disgrafie si dislexie. Astfel ca, vom trata pe
scurt dislexo-disgrafia. Verza (1983) afirma ca tulburarile lexico-grafice sunt incapacitati
partadoxale, partiale in invatarea deprinderilor de scris-citit, ce apar ca urmare a unor
factori psihopedagogici necorespunzatori, a insuficientelor in dezvoltarea psihica, a
modificarilor morfo-functionale de la nivelul SNC, a deficientelor spatio-temporale, a psihomotricitatii si care se manifesta prin confuzii frecvente intre grafemele si literele
asemanatoare, inversiuni, adaugiri, substituiri de litere si grafene, plasarea defectuoasa in
spatiul paginii a grafemelor, neintelegerea completa a celor citite sau scrise, lipsa de coerenta
a ideilor de scris.
Exista mai multe forme ale tulburarilor de scris-citit :
1.Dislexo-disgrafia propriu-zisa :
-

incapacitatea in formarea abilitatilor de scris-citit ;

nu se face legatura intre sunet si litera.

2.Dislexo-disgrafia de evolutie :
-

nu se inregistreaza progrese in proces scris-cititului ;

apar omisiuni, inlocuiri, substituiri, inversiuni si adaugiri ale literelor,

cuvintelor, propozitiilor.

3.Dislexo-disgrafia spatiala :
-

scriere si citire in diagonala :

- scriere ondulata (fenomen de separare a cuvantului in silabe).

4.Dislexo-disgrafia pura asociata cu afazia, alalia, hipoacuzia.

5.Dislexo-disgrafia motrica :
-

datorata tulburarilor din sfera motricitatii ;

scris neingrijit, ilizibil, inegal, tremurat.

6.Dislexo-disgrafia lineara :
-

incapacitatea de a trece de la un rand la altul sau scrierea peste unele spatii ;

este mai accentuata in scris decat in citit.

Ajuriaguerra stabileste 5 grupe pentru elevii cu dislexo-disgrafie

1.Grupa rigizilor scris inclinat spre dreapta, prezenta rigiditatii si a incordarii ;
2.Grupa astenicilor scrisul este labartat, neglijent si lent ;
3.Grupa impulsivilor proasta organizare a paginii, datorita unui traseu rapid si fara control
al scrierii ;
4.Grupa neindemanaticilor scris distrofic, cu multe retusuri, posibil datorita unor dificultati
motorii ;
5.Grupa incetilor scris ingrijit, aspect satisfacator al paginii, dar apar unele tremuraturi care
influenteaza calitatea scrisului ;
Manifestarile dislexo-disgrafici, in limba romana, se impart in :
a).Scris-cititul incet scris si citit extrem de lent, repulsie fata de aceste activitati, dificultati
in copierea unui text, scris marunt, inghesuit ;
b).Dificultati in corelarea complexului sonor cu simbolul grafic apar dificultati de analiza si
sinteza a cuvantului, de discriminare vizuala a literelor, de asociere a literelor pentru a forma
cuvinte, apar omisiuni, adaugiri, inlocuiri, scrisul in oglinda ;
c).Dificultati in respectarea regulilor gramaticale si caligrafice ;
d).Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte mai frecvent asociate cu tulburarile de pronuntie,
mai frecvente in dictari decat in copiere, apar pe fondul dizabilitatilor intelectuale sau a celui
de auz ;
e).Adaugiri de litere, grafeme, cuvinte apar mai frecvent in scris ;
f).Substituiri si confuzii de litere, grafeme si cuvinte :
-

optic (d,b,m,n,a-a,s-s,t-t) ;

acustic, fonematic (f,v,p-b,c-g,s-z,t-d)

g).Contopiri si comprimari de cuvinte;

h).Nerespectarea spatiului paginii, gasirea si supravegherea randurilor mai frecvent la elevii
cu deficiente vizuale, la stangacii care scriu cu mana dreapta, la ambidestrii.

2.5. Specificul tulburarilor de invatare la elevii cu dizabilitate intelectuala usoara

Aceste deficiente pe care elevii cu dizabilitati intelectuale le intampina in activitatile
de zi cu zi, influenteaza, fara doar si poate, procesul lor de invatare.

Multe din tulburarile de invatare au fost observate si diagnosticate la elevii cu intelect

peste limita, la care aceste tulburari prezentau suspiniuni cu atat mai mult cu cat ele nu
proveneau dintr-un deficit intelectual.
La elevii cu dizabilitate intelectuala severa sau profunda, tulburarile de invatare sunt
foarte pronuntate ; nivelul acestora de progres fiind foarte scazut, iar la cei cu dizabilitate
profunda, invatatura nu are loc decat la nivele inferioare de achizitii primare.
In ceea ce priveste tulburarile de invatare a elevului cu dizabilitate usoara (IQ =
50,55-70,75), acesta nu este lipsit de capacitatile necesare invatarii, dar prezinta unele
caracteristici specifice care ingreuneaza acest proces.
Astfel, vom evidentia mai departe abilitatile si incapacitatile elevului cu dizabilitate
intelectuala usoara din sfera limbajului scris, in incercarea de a delimita tulburarile de
invatare datorate dizabilitatilor intelectuale, de dificultatile de invatare datorate unor alti
factori, interni sau externi.
Diferenta dintre tulburarile de invatare si dificultatile de invatare, consta in primul
rand, in faptul ca prima este persistenta si rezistenta interventiei, pe cand cea de-a doua este
temporara si poate fi remediata. Tulburarile de invatare au un debut timpuriu si constau intrun retard marcant in achizitii, pe cand dificultatile de invatare se caracterizeaza printr-un
retard mai putin important si pot aparea in diferite etape ale procesului de invatare.
O alta distinctie este data de factorii etiologici ai acestor tulburari, si anume, daca
tulburarile de invatare sunt determinate de cauze intrinseci (biologice, psiho, genetice),
dificultatile de invatare sunt datorate unor factori extrinseci precum o predare neadecvata,
conditii de trai precare, dar si unor factori intrinseci (Rosan, 2015).
Se prea poate ca elevii cu dizabilitate intelectuala usoara sa fie capabili de mult mai
multe achizitii decat se crede in realitate, dar din anumite motive, acestia sa nu-si manifeste
capacitatile, iar acest lucru sa fie pus pe seama dizabilitatii.
In acest sens vom urmari particularitatile elevului cu dizabilitate intelectuala usoara
din sfera scris-cititului, pentru a determina ce parte din aceste particularitati sunt determinate
de dizabilitate si ce parte este datorata altor factori.
Dupa cum am mentionat anterior, limbajul este un indiciu extrem de important in
observarea dezvoltarii copilului. Daca limbajul apare cu intarziere, copilul este suspect de a
avea anumite probleme de dezvoltare. Urmeaza observarea, evaluarea celorlalte procese
psihice, evaluarea inteligentei si punerea diagnosticului. Din momentul in care copilul este
diagnosticat cu dizabilitate intelectuala usoara, factorii care tin de invatarea acestuia se
schimba. Insa nu se poate urmari cu exactitate nivelul de invatare al elevului, pentru a i se

putea adapta perfect un material didactic, la fel cum nu se poate urmari calitatea proceselor
psihice ale elevului in diferite imprejurari, in perioade diferite. Astfel ca, se poate ca elevul sa
aiba anumite capacitati de invatare mai ridicate decat expectantele , dar sa nu fie pus in
situatia de a le valorifica. Situatii asemanatoare sunt cele in care mediul familiar nu investeste
in educatia copilului cu dizabilitati intelectuale si astfel, se pierd ocazii bune de a achizitiona
lucrurile importante la momentele potrivite. Sunt multe imprejurari care pot determina
discrepante intre capacitatea reala a copilului, fie ea si scazuta, si rezultatele scolare.
Exista unele dificultati de invatare care nu sunt cauzate de dizabilitate, ci de cu totul
alte lucruri. Un elev poate sa refuze sa scrie sau sa citeasca datorita unei imagini de sine
gresite si a unei stime de sine scazute, dar nu datorita unei incapacitati. De asemenea, el poate
fi lipsit de motivatie, interes asemenea unui copil obisnuit, si de aceea sa aiba rezultate
negative la diverse discipline.
Sunt multe motive pentru care un elev cu dizabilitate intelectuala usoara sa prezinte
dificultati de invatare in afara de dizabilitatea propriu-zisa.
Tulburarile de invatare din sfera citit-scrisului la elevii cu dizabilitate intelectuala pot
fi explicate foarte bine din prisma particularitatilor acestora. Prin urmare, pentru
achizitionarea scris-cititului la orice copil este nevoie de anumite preachizitii care tin de
limbaj, atentie, psihomotricitate, memorie.
In privinta scris-cititului, elevii cu dizabilitate intelectuala usoara prezinta tulburari
din sfera dislexo-disgrafiei. Scrisul este o provocare pentru multi din acesti elevi, unii reusind
sa-l achizitioneze, altii nu. In general, elevii care reusesc sa achizitioneze scrisul o fac intr-un
ritm mai lent si cu multe dificultati. Reusesc sa scrie literele izolat, dar intampina probleme la
compunerea literelor pentru a forma cuvinte, iar apoi in asocierea cuvintelor pentru a forma
propozitii si propozitii pentru a forma fraze. Aceste procese intampina dificultati si, deseori,
apar omisiuni de litere, silabe, inlocuiri, substituiri, confuzii de litere care seamana intre ele,
adaugiri. Dificultatile apar si inexprimarea limbajului oral in limbaj scris, elevului fiindu-i
greu sa asocieze sunetele cu literele. Uneori, acesta se poate exprima in mod normal oral, dar
in scris se cramponeaza. Elevul cu dizabilitate intelectuala usoara isi insuseste greu
gramaticale, de punctuatie si ortografie, pe care, daca le copiaza nu intampina probleme, dar
la dictare nu le respecta deloc. Nici asezarea in pagina nu este una conforma, elevul avand un
scris dezordonat, ilizibil, scris peste randuri, in partea dreapta a paginii, scris in oglinda.
Aceste tulburari ale scrisului sunt datorate caracteristicilor dizabilitatii intelectuale ca
vascozitatea genetica, rigiditatea, inertia proceselor psihice, dar sunt si motive extrinseci
pentru care elevul cu dizabilitate intelectuala usoara sa prezinta probleme in achizitia

scrisului. De exemplu, daca un copil cu dizabilitate intelectuala usoara nu este dat la scoala la
timpul potrivit pentru a putea invata si scrie, sa citeasca, sa calculeze, mai tarziu ii va fi mult
mai greu sa achizitioneze aceste abilitati si va avea un nivel mult mai scazut de scriere decat
ar fi avut daca era dat la scoala atunci cand trebuia. Sau poate ca elevul are o situatie de trai
precara, iar acest lucru il determina sa nu-si dea interesul pentru invatat, nu-i ofera motivatie.
Un nivel cultural scazut poate determina si el dezvoltarea deficitara a acestor copii, prin
faptul ca nu e incurajata educatia, iar elevul stagneaza sau progreseaza mult mai lent decat ar
face-o in mod normal. O predare inadecvata, cerinte prea complicate si sarcini diferite pot
duce la inhibarea copilului si la refuzul acestuia de a scrie.
Asadar, exista tulburari specifice ale scrisului prezente la elevii cu dizabilitate
intelectuala usoara, dar sunt si unele dificultati de scriere care ar putea fi remediate si chiar
stopate.
Cititul se afla in stransa legatura cu scrisul, deoarece acestea se invata impreuna si, de
obicei, sunt interrelationate. La fel ca si in cazul scrisului, la elevii cu dizabilitate usoara apar
tulburari ale cititului in functie de fiecare individ in parte.
Cititul implica procese psihice ca atentia, motivatia si limbajul, deoarece a citi
inseamna concentrare si focalizarea pe text, inseamna prezenta unui scop in vederea citirii si
decodarea a ceea ce este citit. Toate aceste procese sunt influentate de dizabilitatea
intelectuala si, ca urmare a acestui lucru, cititul prezinta si el deficite corespunzatoare.
Invatarea cititului se face lent, cu obstacole in calea proesului de memorare, actualizare,
reprezentare. In ceea ce privesc preachizitiile citirii si scrierii, se cunoaste faptul ca pentru a
invata citit-scrisul este nevoie de anumite abilitati integre, cum ar fi : limbajul, atentia
crescuta, o memorie de scurta, dar si de lunga durata buna, o perceptie dezvoltata si anumite
aspecte psihomotrice dobandite. Pentru o parte din aceste preachizitii, Mariana Rosca,
prezinta in cartea Specificul diferentelor psihice dintre copiii intarziati mintali si cei
normali (1965), anumite teste care demonstreaza lipsa sau dezvoltarea neadecvata a acestor
abilitati, lucru ce conduce spre tulburari ale invatarii. Un test consta in prezentarea copilului a
doua cartonase pe care sunt desenate jumatatea din spate a unei pisici si jumatatea din fata a
pisicii. Copilul trebuia sa spuna ce vede, iar autoarea a aratat ca majoritatea copiilor cu
dizabilitati intelectuale au vazut 2 pisici, sau o pisica si un alt animal, nicidecum o singura
pisica taiata in doua. Reiese din aceste rezultate ca perceptia copiilor cu dizabilitati
intelectuale este sincretica, avand un grad scazut de analiza si sinteza. Nivelul asocierii este
redus, lipsind unificarea pe plan mintal a celor doua fragmente.

Aceeiasi autoare a prezentat un experiment de reproducere in conformitate cu

reproducerea initiala, elevii trebuind sa tina minte animalele de pe niste planse pe care erau
reprezentate 8 animale si 8 articole de imbracaminte. Elevii cu dizabilitati intelectuale s-au
cramponat in raspunsurile lor de multe adaosuri si repetitii, a aparut inertia excesiva si
repetarea stereotipa a unor formulari. Pentru ca proba sa aiba rezultate cat mai fidele este
nevoie ca elevii sa inteleaga instructiunile, sa-si foloseasca memoria pentru stii la fiecare pas
ce raspuns sa dea. S-a demonstrat astfel ca elevii cu dizabilitati intelectuale sunt reprezentati
de o lipsa de fidelitate a memoriei si de precizia data de insuficienta exercitare a functiei
reglatorie de catre cuvintele-notiuni incluse in sarcina de memorare, ceea ce face sa se piarda
usor orientarea activitatii de fixare si evocare. Alte abilitati evaluate au fost mobilitatea si
flexibilitatea gandirii, aceasta din urma constand in capacitatea elevului de a sesiza cu
promptitudine aparitia unei probleme. Elevul trebuia sa numere obectele insirate pe o linie
orizontala, sarcina la care elevii cu dizabilitati nu au intampinat probleme. Abia cand
obiectele au fost asezate vertical sau oblic, elevii au fost pusi in situatia de a le numara si s-au
aflat in impas. S-a observat ca ei puteau numara obiectele doar daca le rearanjau in linie
orizontala, ceea ce denota o slaba abilitate de abstractizare si, de asemenea, capacitati de
orientare in spatiu reduse.
Elevii cu dizabilitate intelectuala usoara incurca adesea sunetele asemanatoare
(b,d,f,v,m-n,t-d,c-g), desi cunosc litera in gand, nu discrimineaza grafemul corespunzator
sunetului, sau, din contra, recunosc grafemul, dar nu il asociaza corect cu fonemul. Citirea
silabelor, a cuvintelor este greoaie, cel putin la inceput, si este presarata, cu emisiuni de
sunete, silabe, substituiri, inlocuiri, asocieri, adaugiri, etc. Apare, de asemenea, citirea
deformata a literelor, cuvintelor, si, bineinteles, nerespectarea semnelor de punctuatie. Cititul,
la acesti elevi, poate fi foarte incet sau, din contra, repezit, cu sarituri peste cuvinte, propozitii
sau randuri.
Alt fenomen des intalnit este incapacitatea de a trece de la un rand la altul sau citirea
de la stanga la dreapta.
La fel ca in cazul scrisului, si procesul citirii poate fi influentat si de alte cauze decat
cele date de dizabilitatea intelectuala, aparand astfel, dificultatile de citirela elevul cu
dizabilitate intelectuala usoara.
In stransa legatura cu dificultatile si tulburarile scris-cititului sunt tulburarile de
schema corporala, lateralitate, spatio-temporale sau de motricitate fina. Elevii cu dizabilitate
intelectuala usoara care prezinta tulburari specifice de invatare inregistreaza anumite deficite
ale lateralitatii, schemei corporale, s.a.m.d.

Acesti elevi prezinta dificultati in organizarea spatiului, in orientarea stanga-dreapta,

in orientarea in spatiu. Prezinta o oarecare stangacie si neindemanare. Nu au achizitionat
conservarea cantitatilor si majoritatea nu au dobandit cunostintele temporale.
La elevii cu dizabilitatea intelectuala, deficitele metacognitive sunt, desigur, cu att
mai mari, cu ct lipsa de experien n rezolvarea situaiilor problem se asociaz, dup cum
se tie, cu o bogat experien a eecului, experien negativ, demobilizatoare. De aceea, n
cazul colarilor respectivi, deosebit de important este ca, n activitatea de nvare, ei s fie
ajutai s-i contientizeze, att propriile dificulti n nvare , cu scopul de-a se deprinde s
le evite (ocoleasc), s le prentmpine i chiar s le depeasc, ct i trsturile pozitive pe
care le au i pe care se pot sprijini. Pare a fi justificat ipoteza c, n zona abordrii
metacognitive a proceselor nvrii, am putea gsi, fcnd, desigur, apel la investigaii,
inclusiv experimentale , unele modaliti de stimulare a mecanismelor compensatorii, mai
ales la copiii cu deficiene mintale uoare . La aceti copii , ndeosebi atunci cnd au ajuns n
clasele mari , pot fi gsite i, prin urmare, trebuie cutate cu insisten modaliti de stimulare
a capacitii de autoanaliz i auto-dirijare a propriei activiti cognitive.
Tulburarile se extind in tot parcursul de invatare, fiecare domeniu vizat avand
caracteristicile si gradele de severitate proprii. In privinta starii generale a elevilor cu
dizabilitate intelectuala usoara, acestia pot fi pasivi la procesul de invatare, sau hiperactivi,
pot fi docili, receptivi, intr-o anumita masura, sau dezinteresati, au nevoie de motivatie
permanenta, de sustinere, de sprijin, de o initiativa. Pot ajunge la un nivel mediu de
cunostinte daca sunt motivati corespunzator, educati, valorificati si protejati.