Dicționar

Heterocronia dezvoltării – se referă la diferențele, inegalitățile și întârzierile în dezvoltare

Zona proximei dezvoltări – relația dintre dezvoltare și posibilitățile de învățare :

dezvoltarea actuală a copilului (prin probe) și dezvoltarea potențială (cee ace poate face copilul
cu ajutorul unui adult și apoi singur)

Evaluare formativă – utilizarea evaluării pentru a îmbunătăți învățarea

Forme clinice – forme de manifestare

Labilitate a conduitei – instabilitate

Handicap – diferența dintre subiect și celelalte persoane în anumite activități

Evaluare de stare – evaluarea la un moment dat

Evaluare etiologică – cauzele care au dus la apariția deficienței

Tulburări organice – în legătură cu structura fizică

Tulburări funcționale – în legătură cu funcționarea fizică

Compensare intrinsecă a dizabilității – folosirea tuturor capacităților individului, căutarea

unor opțiuni pentru a se dezvolta

Compensare extrinsecă – folosirea unor elemente externe care să fie de ajutor (ex:
cârjele)

Depistare precoce – depistare din timp

Diagnostic diferențial – diagnostic care să încadreze simptomele prezente într-o anumită

categorie

Program de intervenție educațională – plan de lucru care stabilește atingerea unui obiectiv
prin metode personalizate

Program de intervenție terapeutic – terapie

Metodologie compensativ-recuperatorie – metode care au ca scop echilibrarea și

recuperarea subiectului

Prognoză – prevederea desfășurării în timp a unei situații

 Echivalența funcțională - comportamente diferite pot avea aceeaşi cauză sau aceeaşi
semnificaţie, iar comportamente similare se pot datora unor factori foarte diferiţi ori pot avea
sensuri complet deosebite
 CURSUL 2

DIAGNOZĂ ŞI PROGNOZĂ ÎN PSIHOPEDAGOGIA SPECIALĂ

1. Specificul evaluării în psihopedagogia specială

Evaluarea etiologică este
precară întrucât cauzele
precizate ale unei dizabilităţi
sau stări de handicap sunt
puține
Specificul
Labilitatea evaluării în PPS
crescută în Felul în care se manifestă
constă în
timpul procesele, funcțiile și stările
examinării a psihice la persoanele cu
persoanelor dizabilități
cu
dizabilități
Perioadele frecvente de
stagnare și regres în
dezvoltarea psihică
Varietatea formelor clinice care
pune în dificultate încadrarea
exactă a dizabilităților
Deficiența și handicapul au
semnificații diferite și se
Evaluarea de stare este evaluează diferit
insuficientă
 2. Condițiile necesare unei evaluări psihice valide în psihopedagogia specială:

diferenţierea tulburărilor organice de cele funcţionale

stabilirea factorilor etiologici

determinarea rolului factorilor socio-culturali şi familiali

estimarea nivelului de handicap

evaluarea prognostică și a șanselor optime de recuperare (elaborarea unui tip

adecvat de metodologie compensativ-recuperatorie)

3. Obiectivele prinicipale ale evaluării în psihopedagogia specială:

Determinarea factorilor Investigarea zonei proximei

Identificarea zonelor cu
etiologici dezvoltări vederea evaluării
cele mai mari probleme și
potenţialului de dezvoltare
a celor fără probleme
şi recuperare alpersoanei
Găsirea unor metode și pentru elaborarea unui
procedee adecvate pentru plan de intervenție
tipul de deficiență Evidenţierea posibilităţilor de personalizat
compensare intrinsecă sau
extrinsecă a dizabilităţii şi a
Stabilirea condițiilor psiho- stării de handicap
individuale necesare pentru
o bună orientare școlară și
profesională
 4. Problematica depistării precoce şi a diagnosticului diferenţial

4.1. Etapele procesului de depistare, evaluare și recuperare a dizabilităţilor şi a stărilor

de handicap

A. TRIEREA (SCREENING) depistarea copiilor dintr-o anumită populație care nu

fac faţă cerinţelor minime de adaptare la ambient şi/sau la grupul de apartenenţă

B. PRECIZAREA NECESITĂȚILOR COPIILOR PENTRU SERVICII

EDUCAȚIONALE SPECIALIZATE copiii selectați sunt analizați și se
formulează un diagnostic de certitudine

C. PLANIFICAREA PROGRAMULUI DE INTERVENȚIE (EDUCAȚIONALĂ

ȘI/SAU TERAPEUTICĂ) programul de intervenție personalizat se formează pe baza :
diagnosticului, prognozei, capacităților întârziate, resurselor educaționale, tehnologice și umane

D. MONITORIZAREA EVOLUȚIEI evaluare de etapă și evaluare

continuă

E. EVALUAREA PROGRAMULUI la sfârșitul programului se ia o

decizie asupra viitorului educational al copilului și asupra posibilității începerii unui noi program
de intervenție/reorientării școalare

4. 2. Cerinţele unei evaluări diferenţiale de calitate

Experiența în activitatea de evaluare

psihologică

Cerinţele unei
Urmărirea evoluţiei evaluări Folosirea unor
cazului diferenţiale de instrumente adaptate
calitate pentru examinarea
copiilor cu dizabilităţi

Cunoaşterea aprofundată a cazului

4. 3. Erori în procesul de evaluare care pot afecta acuratețea investigației

Examen Competențe Trăsături temperamental-caracteriale

psihologic precar profesionale reduse inadecvate

Erori ale
evaluatorului

Vârsta mică

Erori Erori ale

subiectului Dizabilitate gravă sau severă

Blocaje psihologice
Erori cauzate de
atunci când este dizabilitate în sine
rară

atunci când se dezvoltă

foarte lent
atunci când se
asociază cu alte
atunci când atunci când se
dizabilităţi
este mascată exteriorizează
prin asemănător
compensare altor dizabilităţi
internă
 4.4. Reguli referitoare la limitele evaluării psihologice, la cunoaşterea factorilor ce pot
afecta investigaţia şi la caracteristicile activităţii psihice regăsite în rezultatele înregistrate la
testare

I. Regulile limitelor evaluării psihologice

La copii și vârstnici, prognoza evaluării psihologice este relativă

Cu cât vârsta subiectului este mai mică, cu atât datele obținute dunt mai puțin
credibile
Rezultatul unei evaluări psihologice este limitat în timp
Apartenența la un anumit gen/variațiile tipurilor de personalitate duc la diferențe
semnificative
Cazurile atipice reduc capacitatea de distincție a instrumentelor de evaluare

II. Regulile cunoașterii factorilor ce pot afecta investigația

Acuratețea examenului poate fi alterată de:

- stresul subiectului, oboseală, subsolicitare, angoasă, stări depresive
- diversele suferinţe somatice, carenţele nutriţionale
- lipsa de educaţie, alienarea, traumele psihice
- propriile preocupări, convingeri, reprezentări sau emoţii ale evaluatorului
- testarea propriu-zisă

III. Regulile caracteristicilor activității psihice regăsite în rezultatele

înregistrate la testare
Cele mai multe procese psihice presupun un efort de interpretare
Rezultatele testării reprezintă clarificări ale fluxului psihismului
Cazurile cu importanţă psihopedagogică specială sunt mai greu de încadrat
în categoriile diagnostice obișnuite
5. Predictibil şi impredictibil în evaluarea psihopedagogică specială

Cu cât procesul psihic

investigat este mai
Cu cât gradul de
complex, cu atât o
deficienţă/handicap
predicţie asupra
este mai profund, cu
evoluţiei sale
atât prognosticul
ulterioare este mai
negativ devine mai
riscantă
uşor de formulat

Cu cât subiectul are

mai multe
dizabilităţi asociate, Cu cât etiologia
cu atât gradul de deficienţei este mai puţin
pesimism al cunoscută, cu atât gradul
prognozei creşte de incertitudine al
prognozei este mai
ridicat

Cu cât vârsta Cu cât datele obţinute în

subiectului în urma examinării
momentul evaluării complexe a cazului sunt
psihologice este mai mai numeroase şi mai
mică, cu atât se poate precise şi cu cât testele
spune mai puţin sunt mai adaptate, cu
despre evoluţia atât validitatea
probabilă a cazului prognozei sale este mai
mare
 6. Evaluarea formativă în psihopedagogia specială

Evaluarea formativă urmărește potențialul de învățare și de dezvoltare al copilului

Evaluarea formativă favorizează centrarea pe proces, nu pe produs

„ecuaţia personală” a
copilului (trăsături Locația (testarea trebuie să fie în
temperamentale, obiceiuri) mediul familiar copilului)

Centrarea pe Factorii ce afectează Adecvarea (vizarea

sarcină rezultatele evaluării comportamentelor
manifestate în
realitate)

Organizarea Examinatorul Sincronizarea (momente

(persoană de maximă receptivitate
cunoscută și și cooperare)
acceptată de
copil)