Drept Penal International-Caiet de Seminar
Drept Penal International-Caiet de Seminar
Drept Penal International-Caiet de Seminar
CAIET DE SEMINAR
I. INTRODUCERE
II. NOIUNEA DE DREPT PENAL INTERNAIONAL
III. CARACTERISTICILE GENERALE ALE DREPTULUI
PENAL INTERNAIONAL
A. Originile recente
B. Legtura cu dreptul umanitar internaional i cu
dreptul penal naional
C. Legtura cu dreptul internaional public
IV. NFIINAREA TRIBUNALELOR PENALE
INTERNAIONALE
A. Noua ordine mondial de dup rzboi i dezvoltarea
tribunalelor ad-hoc (1993-1994)
1. Contextul primar
2. nfiinarea celor dou tribunale ad-hoc pentru
Iugoslavia i Rwanda
3. Activitatea tribunalelor
B. Tribunalul Penal Internaional
1. Proiectul i adoptarea statutului Tribunalului
Penal Internaional (1994-1998)
2. Jurisdicia Tribunalului Penal Internaional
C. nfiinarea aa numitelor curi penale mixte, sau
tribunale internaionalizate
V. RSPUNDEREA PENAL INDIVIDUAL N
DREPTUL INTERNAIONAL
VI. CATEGORII DE CRIME INTERNAIONALE
A. Crimele de rzboi
B. Crimele mpotriva umanitii
C. Genocidul
D. Alte crime internaionale (agresiunea, tortura,
terorismul)
1. Agresiunea
2. Tortura
3. Terorismul
3.1. Noiunea de terorism
3.2. Terorismul i dreptul internaional penal
3.3. Terorismul ca infraciune internaional distinct
4
5
6
6
7
8
11
11
11
12
15
16
16
17
20
23
27
28
29
32
34
36
39
42
42
44
46
VII. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
48
49
I. INTRODUCERE
CAIET DE SEMINAR
CAIET DE SEMINAR
CAIET DE SEMINAR
CAIET DE SEMINAR
11
CAIET DE SEMINAR
13
CAIET DE SEMINAR
15
statutului
Tribunalului
Penal
CAIET DE SEMINAR
17
CAIET DE SEMINAR
19
CAIET DE SEMINAR
21
CAIET DE SEMINAR
23
CAIET DE SEMINAR
25
CAIET DE SEMINAR
27
A. Crimele de rzboi
Crimele de rzboi sunt grave violri ale regulilor cutumiare sau,
atunci cnd sunt aplicabile, ale regulilor convenionale privitoare la
dreptul internaional umanitar sau cel al conflictelor armate. Acest
vast domeniu al regulilor substaniale cuprinde ceea ce n mod
tradiional este denumit dreptul de la Haga i dreptul de la
Geneva, dei distincia tradiional dintre cele dou seturi de
reglementri i-a pierdut din vigoare, fr a cdea ns n desuetudine.
Ea servete nc n pentru descrierea general a crimelor de rzboi. n
cauza Tadic, Camera de Apel a Tribunalului Internaional pentru fosta
CAIET DE SEMINAR
29
CAIET DE SEMINAR
31
CAIET DE SEMINAR
33
C. Genocidul
Genocidul adic uciderea intenionat, distrugerea sau
exterminarea unor grupuri sau a membrilor unor grupri a fost iniial
considerat i consacrat drept crim mpotriva umanitii. Nici articolul
6(c) din Carta Tribunalului Militar Internaional de la Nrnberg i nici
articolul II(1)(c) din Legea numrul 10 a Consiliului de Control nu
trateaz genocidul ca o categorie separat de crimele mpotriva
umanitii. Totui, modul de formulare a prevederilor relevante denot
c aceste crime includ i genocidul. Tribunalul Militar Internaional de
la Nrnberg i Tribunalul Internaional de la Tky nu menioneaz
expres genocidul. Tratnd problema exterminrii evreilor i a altor
grupuri etnice sau religioase, acestea s-au referit de cele mai multe ori
la crima de persecutare. Totui, genocidul a fost luat n discuie n alte
cteva cazuri, ndeosebi n cauza Hoess, soluionat de o instan din
Polonia n 1948 i n cauza Greifelt i alii, soluionat n 1948 de
ctre un tribunal militar al Statelor Unite, situat la Nrnberg.
Genocidul dobndete o semnificaie autonom ca i crim
specific, n 1948, cnd Adunarea General a Organizaiei Naiunilor
Unite a adoptat Convenia privind Genocidul. Convenia are
numeroase merite, printre care se numr:
- o definiie clar i ngrijit a crimei (articolul II);
- pedepsete i alte acte (articolul III(b)-(e));
- interzice genocidul indiferent dac acesta se svrete n timp de
rzboi sau n timp de pace (articolul I);
- sancioneaz genocidul att ca i crim ce angajeaz rspunderea
penal a fptuitorului i a altor participani (articolul VI), precum i ca
un delict internaional angajnd rspunderea statului a crui autoriti
sunt implicate, sau au participat n orice fel, la svrirea genocidului
(articolul I, VIII i IX).
Cu toate acestea, Convenia are, de asemenea, anumite omisiuni,
dintre care cele mai importante sunt:
- se limiteaz la incriminarea distrugerii fizice a grupurilor ce includ
persoane care aparin acestor grupuri n mod firesc, involuntar cel mai
adesea prin natere. De aceea definiia genocidului nu cuprinde
genocidul cultural adic distrugerea limbii sau culturii unui grup sau
exterminarea unui grup pe motive politice;
- cele patru categorii de grupuri protejate menionate la articolul II
(naionale, etnice, rasiale sau religioase) nu sunt definite i nici nu
sunt prevzute criterii pentru definirea lor;
- mecanismul de implementare a Conveniei nu funcioneaz din
moment ce rmne n contemplare att timp ct se desfoar procese
naintea instanelor statului pe teritoriul cruia s-au svrit faptele de
genocid, sau naintea unei viitoare instane internaionale penale
(articolul VI). Autoritile statului menionat fiind competente pentru
actele de genocid, i procurorii naionali vor fi, ca urmare, refractari n
aciunile lor. n plus, a durat peste 50 de ani ca o instan
internaional penal s fie nfiinat. Articolul VIII prevede c orice
parte contractant poate s se adreseze organelor competente ale
Organizaiei Naiunilor Unite pentru a se lua acele msuri potrivit
Cartei ce sunt considerate corespunztoare pentru prevenirea sau
mpiedicarea genocidului, n timp ce articolul IX confer Curii
Internaionale de Justiie jurisdicie cu privire la interpretarea,
aplicarea sau executarea Conveniei.
Mult vreme Convenia a nregistrat un eec la nivelul
constrngerii i implementrii. O singur instituie a Organizaiei
Naiunilor Unite s-a pronunat asupra unei situaii de genocid n 1982
i aceasta a fost Adunarea General care prin rezoluia 37/123/D a
calificat ca acte de genocid faptele svrite de miliiile falangiste
libaneze n lagrele de refugiai Sabra i Shatila. Totui, n 1993,
pentru prima oar a fost naintat de ctre un stat un caz de genocid n
faa Curii Internaionale de Justiie. Este semnificativ i faptul c doar
cteva cazuri de genocid au fost aduse n faa instanelor penale
naionale. Cel mai important dintre acestea este cauza Eichmann n
faa Curii Districtuale din Ierusalim i ulterior n faa Curii Supreme
a Israelului. Dup nfiinarea Tribunalului Penal Internaional pentru
fosta Iugoslavie, unele organe naionale au demarat cercetri penale
mpotriva persoanelor acuzate de crime grave n fosta Iugoslavie i, de
exemplu, instanele germane s-au pronunat asupra ctorva cazuri de
genocid. Pe de alt parte, foarte multe progrese s-au fcut att la
nivelul normativ ct i la nivelul acuzrii i sancionrii genocidului
de ctre tribunalele internaionale penale.
CAIET DE SEMINAR
35
CAIET DE SEMINAR
37
CAIET DE SEMINAR
39
CAIET DE SEMINAR
41
CAIET DE SEMINAR
43
3. Terorismul
3.1. Noiunea de terorism. Dei problema pedepsirii terorismului ca
infraciune a fost dezbtut n cadrul Organizaiei Naiunilor Unite
timp de mai mult de 30 de ani dup cel de-al doilea rzboi mondial,
statele nu au fost capabile s convin asupra unei definiii a
terorismului. rile n curs de dezvoltare s-au situat ferm asupra
punctului de vedere c terorismul nu include actele de violen din
cadrul luptelor pentru eliberare, adic actele svrite de indivizi sau
grupuri ce lupt pentru a obine autodeterminarea. Trile dezvoltate au
susinut la rndul lor ca nici un tratat ce interzice terorismul nu ar
putea fi adoptat n afara motivelor istorice, economice, sociale sau
politice ce justific terorismul.
Ca urmare, o parte imortant a doctrinei i a diplomaiei a adoptat
punctul de vedere potrivit cruia de vreme ce statele negociaz nc cu
privire la adoptarea unei definiii a terorismului terorismul nu poate fi
incriminat de dreptul internaional. De aceea, dei indivizii pot fi
calificai drept infractori-teroriti svrind forme specifice ale
terorismului ce sunt interzise prin tratate - spre exemplu, deturnarea
unor aeronave, aciuni ndreptate mpotriva unor persoane protejate
prin legea internaional, cum sunt agenii diplomatici, luarea de
ostatici, aciuni mpotriva siguranei navigaiei maritime, acte de
terorism cu bomb, finanarea terorismului - terorismul per se nu
este o infraciune distinct potrivit dreptului cutumiar internaional.
Nu considerm c acest punct de vedere este corect. O definiie a
terorismului exist deja, iar fenomenul este reglementat la nivelul
dreptului internaional cutumiar penal. Terorismul este expres interzis
prin numeroase tratate, admis fr definiie dar i fr calificare. Spre
exemplu, articolul 33(1) al Conveniei a IV-a din 1949 de la Geneva,
prevede c pedepsele colective i toate msurile asemntoare de
intimidare sau de terorism sunt interzise. n mod asemntor,
articolul 4(2)(d) al celui de-al doilea Protocol Adiional din 1977,
privitor la conflictele armate interne, interzice actele de terorism
CAIET DE SEMINAR
45
- acestea trebuie motivate politic, religios sau ntr-un alt fel ideologic,
iar nu motivate n scopuri private.
n orice caz se poate spune c terorismul are un caracter
cameleonic deoarece se poate manifesta n numeroase i variate
forme. De aceea nu este surprinztor faptul c acesta se poate regsi
printre diferite categorii de infraciuni. n funcie de circumstane
terorismul poate s aib semnificaia unei crime de rzboi (dac va
corespunde actus reus i mens rea), sau o crim mpotriva umanitii
(dac elementele obiective i subiective se regsesc), sau o
infraciune internaional distinct. Este de menionat, de asemenea,
c protejarea victimei va depinde n mare msur de categoria de
crime n care se includ aciunile teroriste. Actele teroriste incriminate
ca i crime de rzboi trebuie s fie ndreptate mpotriva civililor sau
bunurilor acestora. Actele teroriste ce cad n categoria crimelor
mpotriva umanitii sunt n general incriminate dac acestea au ca
int civili. Acest punct de vedere este reflectat de Statutele
Tribunalelor Penale dei exist opinii n sensul c aceste reglementri
sunt n contradicie cu dreptul cutumiar. n sfrit, cnd actele teroriste
pot fi calificate ca i infraciuni internaionale de terorism, acestea
sunt interzise indiferent de inta acestora. Caracteristicile specifice ale
crimelor de rzboi i ale crimelor mpotriva umanitii au fost deja
discutate n seciunile A i B, astfel c n acest moment va fi analizat
doar terorismul ca infraciune distinct. Oricum, toate cele trei
categorii prezint aceleai caracteristici principale.
n primul rnd, toate tipurile de infraciuni trebuie s prezinte un
element de internaionalitate: actele teroriste trebuie s prezinte o
legtur fie cu un conflict armat intern fie cu un conflict armat
internaional; trebuie s aib o asemenea anvergur nct s prezinte
trsturile unei infraciuni mpotriva umanitii; sau acestea trebuie s
implice autoriti ale statului i s se manifeste ntr-o dimensiune
transnaional, prin aceea c actele nu trebuie s fie limitate la
teritoriul unui singur stat i s se rsfrng i s pun n pericol
securitatea altor state ntr-o msur semnificativ. Acest element de
internaionalitate este evideniat de prevederile tratatelor
internaionale, ale cror reguli nu se aplic terorismului domestic.
O alt trstur general este c actele teroriste sunt fapte penale
indiferent dac sunt svrite de indivizi ce acioneaz n calitate de
CAIET DE SEMINAR
47
CAIET DE SEMINAR
49
VII. CONCLUZII
Este evident c dreptul internaional penal este un domeniu n
continu dezvoltare a dreptului internaional public iar aceasta este
consecina nevoii de a se fixa o rspundere efectiv i riguroas n
cazul atrocitilor ce se comit fie n timp de rzboi fie n timp de pace.
Jurisprudena diferitelor tribunale penale internaionale ad hoc a
contribuit la structurarea conceptelor generale ale acestei ramuri de
drept, adic la definirea diferitelor elemente subiective ale
infraciunilor, a diferitelor mijloace de svrire a unei infraciuni
(cum sunt autoratul, complicitatea, favorizarea sau rspunderea
superiorilor), sau cu privire la drepturile de aprare (restrngerile
ilicite, necesitatea etc.). De asemenea a contribuit la o mai bun i mai
riguroas abordare a diferitelor categorii de crime. O alt contribuie
important a fost adus de Statutul Tribunalului Penal Internaional,
care este primul tratat internaional ce consacr principiile dreptului
penal internaional i anumite pri importante ale domeniului general
a acestei ramuri juridice. Elementele infraciunii consacrate de
Statutul Tribunalului Penal Internaional i prezentate detaliat n
documentul adoptat de Conferina Statelor Pri enumer obiectul
diferitelor categorii de crime internaionale, adic a crimelor de
rzboi, crimelor mpotriva umanitii i genocidul. Regulile
Procedurale i de Prob adoptate i implementate de Tribunalul pentru
Yugoslavia i de Tribunalul pentru Rwanda, precum i cele adoptate
de Conferina Statelor Pri la Statutul Tribunalului Penal
Internaional, constituie corpul de reguli ce reglementeaz procedura
BIBLIOGRAFIE
JURISPRUDENA INSTANELOR INTERNAIONALE
1. Tribunalul Militar Internaional de la Nrnberg
Procesul Marilor Criminali de Rzboi, 1945-1946
2. Curtea Internaional de Justiie
Rezerve la Convenia privind prevenirea i pedepsirea
crimei de genocid, Aviz consultativ, 1951
Activiti militare i paramilitare n i mpotriva Nicaragua,
Nicaragua versus Statele Unite ale Americii, 1986
Aplicarea Conveniei privind prevenirea i pedepsirea
crimei de genocid, Bosnia i Heregovina versus Serbia i
Muntenegru, 1993
3. Tribunalul Penal Internaional pentru fosta Iugoslavie
Procurorul versus Dusko Tadi, cauza nr. IT-94-1-T -7 Mai
1997
Procurorul versus Zejnil Delali, Zdravko Muci, Hazim
Deli, Esad Lando, cauza nr. IT-96-21-T - 16 noiembrie 1998
CAIET DE SEMINAR
51
Procurorul versus Anto Furundija, Judgement, cauza nr. IT95-17/1-T - 10 decembrie 1998
Procurorul versus Dragoljub Kunarac, Radomir Kovac i
Zoran Vukovi, cauza nr. IT-96-23-T & IT-96-23/1-T - 22
februarie 2001
Procurorul versus Radislav Krsti, cauza nr. IT-98-33-T - 2
august 2001
4. Tribunalul Penal Internaional pentru Rwanda
Procurorul versus Jean Paul Akayesu, cauza nr. ICTR 96-4-T
- 2 septembrie 1998
Procurorul versus Clment Kayishema i Obed Ruzindana,
cauza nr. ICTR-95-1-T - 21 mai 1999
Procurorul versus Alfred Musema, cauza nr. ICTR-96-13-A 27 ianuarie 2000
JURISPRUDENA INSTANELOR NAIONALE
1. Australia
nalta Curte a Australiei
Alec Kruger versus The Commonwealth of Australia, cauza
nr. M21, 1995
2. Canada
Curtea Suprem a Canadei
Manickavasagam Suresh versus Canada (Ministry of
Citizenship and Immigration), 2002
3. Elveia
Tribunalul Militar de Apel Geneva
Procurorul versus Fulgence Niyonteze, 2000
4. Germania
nalta Curte Regional Dsseldorf
Hss,
CAIET DE SEMINAR
53
CAIET DE SEMINAR
55
ART. 5
Crimele care intra in competenta Curtii
1. Competenta Curtii este limitata la crimele cele mai grave care
privesc ansamblul comunitatii internationale. In baza prezentului
statut Curtea are competenta in ceea ce priveste urmatoarele crime:
a) crima de genocid;
b) crimele impotriva umanitatii;
c) crimele de razboi;
d) crima de agresiune.
2. Curtea isi va exercita competenta in ceea ce priveste crima de
agresiune cand va fi adoptata o dispozitie conform art. 121 si 123, care
va defini aceasta crima si va fixa conditiile exercitarii competentei
Curtii in ceea ce o priveste. Aceasta dispozitie va trebui sa fie
compatibila cu dispozitiile pertinente ale Cartei Natiunilor Unite.
ART. 6
Crima de genocid
In scopurile prezentului statut, prin crima de genocid se intelege
oricare dintre faptele mentionate mai jos, savarsita cu intentia de a
distruge, in intregime sau in parte, un grup national, etnic, rasial sau
religios, si anume:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vatamarea grava a integritatii fizice sau mintale privind membri
ai grupului;
c) supunerea cu intentie a grupului unor conditii de existenta care sa
antreneze distrugerea sa fizica totala sau partiala;
d) masuri vizand impiedicarea nasterilor in sanul grupului;
e) transferarea fortata de copii apartinand unui grup in alt grup.
ART. 7
Crime impotriva umanitatii
1. In scopurile prezentului statut, prin crima impotriva umanitatii se
intelege una dintre faptele mentionate mai jos, cand aceasta este
comisa in cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat impotriva
unei populatii civile si in cunostinta de acest atac:
a) omorul;
b) exterminarea;
c) supunerea la sclavie;
d) deportarea sau transferarea fortata de populatie;
e) intemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate fizica, cu
violarea dispozitiilor fundamentale ale dreptului international;
f) tortura;
CAIET DE SEMINAR
57
CAIET DE SEMINAR
59
CAIET DE SEMINAR
61
CAIET DE SEMINAR
63
CAIET DE SEMINAR
65
CAIET DE SEMINAR
67
CAIET DE SEMINAR
69
CAIET DE SEMINAR
71
CAIET DE SEMINAR
73
CAIET DE SEMINAR
75
CAIET DE SEMINAR
77
CAIET DE SEMINAR
79
CAIET DE SEMINAR
81
CAIET DE SEMINAR
83
CAIET DE SEMINAR
85
CAIET DE SEMINAR
87
CAIET DE SEMINAR
89
CAIET DE SEMINAR
91
CAIET DE SEMINAR
93
CAIET DE SEMINAR
95
CAIET DE SEMINAR
97
CAIET DE SEMINAR
99
CAIET DE SEMINAR101
CAIET DE SEMINAR103
CAIET DE SEMINAR105
ART. 71
Sanctiuni in caz de perturbare a sedintei
1. Curtea poate sanctiona abaterile de la conduita in sedinta,
inclusiv perturbarea sedintei sau refuzul deliberat de a respecta
instructiunile sale, prin masuri administrative, altele decat o pedeapsa
cu inchisoarea, de exemplu, evacuarea temporara sau permanenta din
sala, o amenda sau alte masuri prevazute in Regulamentul de
procedura si de probe.
2. Regimul sanctiunilor prevazute la paragraful 1 este stabilit in
Regulamentul de procedura si probe.
ART. 72
Protectia informatiilor privind securitatea nationala
1. Prezentul articol se aplica in toate cazurile in care divulgarea de
informatii sau de documente ale unui stat ar aduce atingere, potrivit
avizului acestui stat, intereselor si securitatii sale nationale. Aceste
cazuri sunt in special cele la care se refera art. 56 paragrafele 2 si 3,
art. 61 paragraful 3, art. 64 paragraful 3, art. 67 paragraful 2, art. 68
paragraful 6, articolul 87 paragraful 6 si art. 93, precum si cazurile, in
orice alt stadiu al procedurii, in care o astfel de divulgare poate fi pusa
in cauza.
2. Prezentul articol se aplica, de asemenea, cand o persoana care a
fost invitata sa furnizeze informatii sau elemente de proba a refuzat sa
o faca sau a informat statul asupra motivului ca divulgarea lor ar
aduce atingere intereselor unui stat in materie de securitate nationala si
cand acest stat confirma ca, dupa opinia sa, divulgarea acestor
informatii ar aduce atingere intereselor securitatii sale nationale.
3. Nici o dispozitie a prezentului articol nu aduce atingere normelor
de confidentialitate aplicabile in baza art. 54 paragraful 3 lit. e) si f),
nici aplicarii art. 73.
4. Daca un stat afla ca informatii sau documente ale statului sunt
sau vor fi probabil divulgate intr-o anumita faza a procedurii si daca
acesta apreciaza ca o astfel de divulgare ar aduce atingere intereselor
securitatii sale nationale, acest stat are dreptul sa intervina in vederea
reglementarii acestei probleme, conform dispozitiilor prezentului
articol.
5. Cand un stat apreciaza ca divulgarea informatiilor ar aduce
atingere intereselor securitatii sale nationale, el ia, in legatura cu
procurorul, apararea, Camera preliminara sau Camera de prima
CAIET DE SEMINAR107
CAIET DE SEMINAR109
CAIET DE SEMINAR111
CAIET DE SEMINAR113
CAIET DE SEMINAR115
CAIET DE SEMINAR117
CAIET DE SEMINAR119
CAIET DE SEMINAR121
CAIET DE SEMINAR123
ART. 96
Continutul unei cereri care se refera la alte forme de
cooperare decat cele prevazute la articolul 93
1. O cerere care se refera la alte forme de cooperare prevazute la
art. 93 se face in scris. In caz de urgenta ea poate fi facuta prin orice
mijloc lasand o urma scrisa, cu conditia de a fi confirmata potrivit
modalitatilor indicate la art. 87 paragraful 1 lit. a).
2. Cererea contine sau este insotita de un dosar cuprinzand
urmatoarele elemente:
a) expunerea succinta a obiectului cererii si naturii asistentei
solicitate, inclusiv baza juridica si motivele cererii;
b) informatii cat mai detaliate posibil asupra persoanei sau locului
care trebuie sa fie identificat sau localizat, in asa fel incat asistenta
solicitata sa poata fi acordata;
c) expunerea succinta a faptelor esentiale care justifica cererea;
d) expunerea motivelor si explicarea detaliata a procedurilor sau a
conditiilor ce trebuie respectate;
e) orice informatie pe care o poate cere legislatia statului solicitat
pentru ca acesta sa dea curs cererii; si
f) orice alta informatie utila pentru ca asistenta ceruta sa poata fi
acordata.
3. La cererea Curtii un stat parte tine cu aceasta consultatii, fie de o
maniera generala, fie in legatura cu o problema speciala, privind
conditiile prevazute de legislatia sa care s-ar putea aplica asa cum se
prevede la paragraful 2 lit. e). In timpul acestor consultari statul parte
informeaza Curtea asupra exigentelor speciale ale legislatiei sale.
4. Dispozitiile prezentului articol se aplica, de asemenea, dupa caz,
la o cerere de asistenta adresata Curtii.
ART. 97
Consultatii
Cand un stat parte este sesizat cu o cerere conform prezentului
capitol si constata ca aceasta prezinta dificultati care ar putea sa
altereze sau sa impiedice executarea, consulta Curtea fara intarziere in
vederea solutionarii acestei probleme. Aceste dificultati pot lua
indeosebi urmatoarele forme:
a) informatiile nu sunt suficiente pentru a da curs cererii;
b) in cazul unei cereri de predare persoana reclamata nu este gasita
in ciuda tuturor eforturilor sau cercetarile au permis sa se stabileasca
CAIET DE SEMINAR125
sau cand este vorba de a inspecta un site public sau un alt loc public
fara a-l modifica, procurorul poate realiza obiectul cererii direct pe
teritoriul statului, potrivit modalitatilor urmatoare:
a) cand Statul solicitat este statul pe teritoriul caruia se sustine ca sa comis crima si exista o decizie asupra admisibilitatii, potrivit art. 18
sau 19, procurorul poate sa execute direct cererea dupa ce a avut cu
statul solicitat consultari cat mai extinse posibil;
b) in celelalte cazuri procurorul poate executa cererea dupa
consultari cu statul parte solicitat si tinand seama de conditiile sau
preocuparile rezonabile pe care acest stat le-a pus eventual in valoare.
Cand statul solicitat constata ca executarea unei cereri la care se refera
prezentul alineat prezinta dificultati, consulta imediat Curtea in
vederea remedierii acestora.
5. Dispozitiile autorizand persoana audiata sau interogata de Curte,
conform art. 72, sa invoce restrictiile prevazute pentru a impiedica
divulgarea de informatii confidentiale privind securitatea nationala se
aplica, de asemenea, executarii cererilor de asistenta la care se refera
prezentul articol.
ART. 100
Cheltuieli
1. Cheltuielile obisnuite aferente executarii cererilor pe teritoriul
statului solicitat sunt in sarcina acestui stat, cu exceptia cheltuielilor
urmatoare, care sunt in sarcina Curtii:
a) cheltuieli legate de calatoria si de protectia martorilor si
expertilor sau de transferul detinutilor in baza art. 93;
b) cheltuieli de traducere, de interpretare si de transcriere;
c) cheltuieli de deplasare si de sejur ale judecatorilor, procurorului,
procurorilor adjuncti, grefierului, grefierului adjunct si ale membrilor
personalului tuturor organelor Curtii;
d) costul expertizelor sau rapoartelor cerute de Curte;
e) cheltuieli legate de transportul persoanelor predate Curtii de catre
statul de detentie; si
f) dupa consultare, toate cheltuielile extraordinare pe care le poate
determina executarea unei cereri.
2. dispozitiile paragrafului 1 se aplica, dupa caz, cererilor adresate
Curtii de statele parti. In acest caz Curtea preia in sarcina sa
cheltuielile obisnuite de executare.
ART. 101
Regula specialitatii
CAIET DE SEMINAR127
CAIET DE SEMINAR129
Ele nu pot in nici un caz sa fie nici mai mult nici mai putin favorabile
decat cele pe care statul insarcinat cu executarea le rezerva detinutilor
condamnati pentru infractiuni similare.
3. Comunicarea dintre condamnat si Curte este libera si
confidentiala.
ART. 107
Transferul condamnatului care si-a executat pedeapsa
1. O data pedeapsa executata o persoana care nu este resortisant al
statului insarcinat cu executarea poate fi transferata, conform
legislatiei statului insarcinat cu executarea, intr-un alt stat care accepta
sau este tinut sa il primeasca sau intr-un alt stat care accepta sa il
primeasca ca raspuns la dorinta pe care persoana a exprimat-o, de a fi
transferata in acest stat, in afara de cazul in care statul insarcinat cu
executarea nu autorizeaza aceasta persoana sa ramana pe teritoriul sau.
2. Cheltuielile aferente transferului condamnatului intr-un alt stat, in
aplicarea paragrafului 1, sunt suportate de Curte daca nici un stat nu le
preia in sarcina sa.
3. Sub rezerva dispozitiilor art. 108 statul de detentie poate, de
asemenea, in aplicarea legislatiei sale, sa extradeze sau sa transfere in
orice alt mod persoana statului care a cerut extradarea sau predarea sa
in scopul judecarii sau executarii unei pedepse.
ART. 108
Limite in materie de urmariri sau de condamnari
pentru alte infractiuni
1. Condamnatul detinut de statul insarcinat cu executarea nu poate
fi urmarit, condamnat sau extradat catre un stat tert pentru un
comportament anterior transferului sau in statul insarcinat cu
executarea, in afara de cazul in care Curtea nu a aprobat aceste
urmariri, aceasta condamnare sau aceasta extradare la cererea statului
insarcinat cu executarea.
2. Curtea statueaza asupra problemei dupa ce l-a ascultat pe
condamnat.
3. Paragraful 1 inceteaza sa se aplice daca condamnatul ramane in
mod voluntar peste 30 de zile pe teritoriul statului insarcinat cu
executarea dupa ispasirea totalitatii pedepsei pronuntate de Curte sau
daca el revine pe teritoriul acestui stat dupa ce l-a parasit.
ART. 109
Executarea amenzilor si a masurilor de confiscare
1. Statele parti fac sa se execute pedepsele cu amenda si masurile de
confiscare ordonate de Curte in baza cap. VII, fara prejudicierea
CAIET DE SEMINAR131
c) Biroul se reuneste ori de cate ori este necesar, dar cel putin o data
pe an. El ajuta Adunarea statelor parti sa se achite de responsabilitatile
sale.
4. Adunarea creeaza celelalte organe subsidiare pe care le considera
necesare, indeosebi un mecanism de control independent care
procedeaza la inspectii, evaluari si anchete cu scopul administrarii
Curtii cat mai eficace si mai economic posibil.
5. Presedintele Curtii, procurorul si grefierul sau reprezentantii lor
participa, dupa cum se convine, la reuniunile Adunarii statelor parti si
ale biroului.
6. Adunarea statelor parti se reuneste o data pe an si, cand
circumstantele o cer, ea tine sesiuni extraordinare la sediul Curtii sau
la sediul Organizatiei Natiunilor Unite. In afara de cazul in care
prezentul statut dispune altfel, sesiunile extraordinare sunt convocate
de catre birou fie din oficiu, fie la cererea unei treimi a statelor parti.
7. Fiecare stat parte dispune de un vot. Adunarea statelor parti si
biroul se straduiesc in masura posibilitatilor sa adopte deciziile prin
consens. In cazul in care consensul nu este posibil si daca prin statut
nu se dispune altfel:
a) deciziile asupra chestiunilor de fond sunt luate cu majoritatea de
doua treimi a celor prezenti si votanti, majoritatea absoluta a statelor
parti constituind cvorumul pentru vot;
b) deciziile asupra chestiunilor de procedura sunt luate cu
majoritatea simpla a statelor parti prezente si participante la vot.
8. Un stat parte aflat in intarziere cu plata contributiei sale la
cheltuielile Curtii nu poate participa la vot, nici in adunare si nici in
birou daca suma arieratelor este egala sau superioara contributiei pe
care o datoreaza pentru ultimii doi ani impliniti. Adunarea poate totusi
autoriza acest stat sa participe la vot in Adunarea statelor parti si in
birou daca ea constata ca aceasta lipsa este datorata unor circumstante
independente de vointa acestuia.
9. Adunarea statelor parti adopta propriul sau regulament interior.
10. Limbile oficiale si limbile de lucru ale Adunarii statelor parti
sunt cele ale Adunarii generale a Natiunilor Unite.
CAP. 12
Finantare
CAIET DE SEMINAR133
ART. 113
Regulamentul financiar si regulile de gestiune
financiara
In afara unei dispozitii contrare exprese, toate problemele financiare
care se refera la Curte si la reuniunile Adunarii statelor parti, inclusiv
ale biroului si ale organelor subsidiare ale acesteia, sunt reglementate
de prezentul statut, Regulamentul financiar si de regulile de gestiune
financiara adoptate de Adunarea statelor parti.
ART. 114
Reglementarea cheltuielilor
Cheltuielile Curtii si ale Adunarii statelor parti, inclusiv ale biroului
si ale organelor subsidiare ale acesteia, sunt reglementate prin preluari
din resursele financiare ale Curtii.
ART. 115
Resurse financiare ale Curtii si ale Adunarii statelor
parti
Cheltuielile Curtii si ale Adunarii statelor parti, inclusiv ale biroului
si organelor subsidiare ale acesteia, inscrise in bugetul hotarat de
Adunarea statelor parti, sunt finantate din urmatoarele surse:
a) contributiile statelor parti;
b) resursele financiare furnizate de Organizatia Natiunilor Unite,
sub rezerva aprobarii date de adunarea generala indeosebi in cazul
cheltuielilor legate de sesizarea Curtii de catre Consiliul de Securitate.
ART. 116
Contributii voluntare
Fara a se aduce atingere art. 115, Curtea poate primi si utiliza cu
titlu de resurse financiare suplimentare contributiile voluntare ale
guvernelor, organizatiilor internationale, particularilor, intreprinderilor
si ale altor organisme, potrivit criteriilor stabilite in materie de
Adunarea statelor parti.
ART. 117
Calculul contributiilor
Contributiile statelor parti sunt calculate dupa un barem de coteparti convenit, bazat pe baremul adoptat de Organizatia Natiunilor
Unite pentru bugetul sau ordinar si adaptat conform principiilor pe
care acest barem este fondat.
ART. 118
Verificarea anuala a conturilor
Rapoartele, documentele si conturile Curtii, inclusiv situatiile sale
financiare anuale, sunt verificate in fiecare an de un controlor
independent.
CAP. 13
Clauze finale
ART. 119
Reglementarea diferendelor
1. Orice diferend referitor la functiile judiciare ale Curtii este
reglementat prin decizie a Curtii.
2. Orice alt diferend intre doua sau mai multe state parti privind
interpretarea sau aplicarea prezentului statut, care nu este rezolvat pe
cale de negocieri in 3 luni de la inceperea acestuia, este trimis
Adunarii statelor parti. Adunarea statelor parti poate incerca sa rezolve
ea insasi diferendul sau sa faca recomandari asupra altor mijloace de
a-l reglementa, inclusiv trimiterea la Curtea Internationala de Justitie,
in conformitate cu statutul acesteia.
ART. 120
Rezerve
Prezentul statut nu admite nici o rezerva.
ART. 121
Amendamente
1. La expirarea unei perioade de 7 ani incepand de la data intrarii in
vigoare a prezentului statut, orice stat parte poate propune
amendamente la acesta. Textul propunerii de amendament este supus
secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care il comunica
fara intarziere statelor parti.
2. In cel putin 3 luni de la data acestei comunicari Adunarea statelor
parti, la reuniunea urmatoare, decide cu majoritatea membrilor sai
prezenti si votanti sa se sesizeze sau nu de aceasta propunere.
Adunarea statelor parti poate examina ea insasi aceasta propunere sau
sa convoace o conferinta de revizuire daca problema ridicata o
justifica.
3. Adoptarea unui amendament la o reuniune a Adunarii statelor
parti sau la o conferinta de revizuire cere, daca nu este posibil sa se
ajunga la consens, majoritatea de doua treimi a statelor parti.
4. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 5, un amendament intra in
vigoare fata de toate statele parti la un an dupa ce sapte optimi dintre
ele au depus instrumentele lor de ratificare sau de acceptare pe langa
secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
5. Un amendament la art. 5, 6, 7 si 8 din prezentul statut intra in
vigoare fata de Statele Parti care l-au acceptat dupa un an de la
depunerea instrumentelor lor de ratificare sau de acceptare. Curtea nu
isi exercita competenta in raport cu o crima care face obiectul acestui
amendament cand aceasta crima a fost comisa de un resortisant al unui
stat parte care nu a acceptat amendamentul pe teritoriul acestui stat.
CAIET DE SEMINAR135
CAIET DE SEMINAR137
ART. 127
Retragere
1. Orice stat parte poate, pe cale de notificare scrisa adresata
secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, sa se retraga de
la prezentul statut. Retragerea are efect dupa un an de la data la care
notificarea a fost primita, daca aceasta nu prevede o data ulterioara.
2. Retragerea nu scuteste statul de obligatiile puse in sarcina sa de
prezentul statut atunci cand el era parte la acesta, inclusiv de
obligatiile financiare aferente, si nu afecteaza nici cooperarea stabilita
cu Curtea cu ocazia anchetelor si procedurilor penale fata de care
statul avea obligatia de a coopera inainte de data la care retragerea a
avut efect. Retragerea nu afecteaza cu nimic urmarirea examinarii
cauzelor cu care Curtea era deja sesizata inainte de data la care
urmarirea avea efect.
ART. 128
Texte de referinta
Originalul prezentului statut, ale carui texte in engleza, araba,
chineza, spaniola, franceza si rusa au aceeasi valoare, va fi depus pe
langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va
remite copie certificata pentru conformitate tuturor statelor.
Drept care subsemnatii, legal imputerniciti de guvernul respectiv,
am semnat prezentul statut.
Intocmit la Roma la 17 iulie 1998.