Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
Particularitatile dezvoltarii psihice a copilului prescolar.
1.1 Profilul psihologic al copilului prescolar.
Cuprinsa intre 3 si 6-7 ani, prescolaritatea este o perioada de continuare a maturizarii si dezvoltarii intensive a omului. In contextul cresterii generale a copilului, are loc structurarea anatomica si dezvoltarea functionala functionala a tesuturilor si organelor: osificarea scheletului, cresterea masei musculare, dezvoltarea aparatului respirator si a celui circulator. Greutatea creierului creste de la 1100 la 1350 grame. Se amplifica rolul reglator al scoartei emisferelor cerebrale, controlul asupra centrilor subcortiali si creste viteaza de elaborare a conexiunilor nervoase, indeosebi a celor implicate in semnalizarea si comunicarea verbala. (Schiopu U. Verza E, 1981, Bucuresti) Perioada prescolara se caracterizeaza prin dezvoltarea de noi caracteristici si trasaturi ce se formeaza, acestea fiind: interese, abilitati, indemanari, aptitudini, trasaturi de caracter si de comportament. Toate acestea formand baze;e personalitatii, structura ei principala. (Ioan Sima, 1997, p. 6) In aceasta perioada, copilul vine in contact cu nenumarate solicitarii alea mediului familial, social, al gradinitei, apar noi situatii sociale de formare si dezvoltare a personalitatii infantile. Legatura dintre copil si adulti capata noi forme: activitatile efectuate in comun cu aceasi sunt inlocuite treptat cu indeplinirea de sine statatoare a indicatiilor adultului. Astfel devine posibila o invatare relativ sistematica, datorita cresterii capacitatii copilului de sesizare a diversitatii lumii si a vietii. Curiozitatile, emotiile si cognitia copilului se imperecheaza de inedit prin cresterea gradului de emancipare de comunicare, de expresie si de proiectie, se pun bazele personalitatii copilului. ( Florinda Golu, 2004, p.23-24). Datorita participarii la relatiile si activitatile comune, de grup din gradinite, cresc performantele comunicativitatii si sociabilitatii. In interiorul acestor mici societati infantile care se formeaza, prescolarul capata treptat constiinta propriului eu si descopera semnificatia propriilor fapte. . ( Florinda Golu, 2004, p. 24). Dezvoltare psighica a copilului prescolar are loc sub presiune structurilor sociale, culturale, prin influentele mass-media si frecventare gradinitei, unde copilul ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si adaptarea la mediul de viata. Aceste cerinte sunt diferite fata de cele din familie, din care vor rezulta o varietate de conduite si si forme de adaptare la ele. Astfel apar contradictiile dintre cerintele interne, dorintele, interesele copilului si posibilitatea de a fi satisfacute. Aceste contradictii simuleaza dezvoltare comportamentelor si a conduitelor sociale diferentiate. Mai apare si o alta categorie de contradictii specifice, care se constituie in planul cunoasterii, dezvoltare imaginetiei, care ii permite copilului sa deosebeasca faptul ca, imaginar, el poate sa transpuna in orice situate dar in realitate situatiile de viata sunt mai restranse si nu au semnificatia restransa. In raport cu aceasta contradictie se dezvolta dorinta de a crea, schimba si transforma viata, dar copilul constata ca acest lucru nu este posibil in toate situatiile. Sub acest aspect se dezvolta si negativismul infantil, dar si conceperea, asimilare si intelegerea de a ceea ce este permis si a ceea ce este interzis, a ceea ce este bun si a ceea ce este rau. Acum isi are rolul hotarator educatia, activizandu-si functiile preventive si terapeutice in raport cu tensiunile ivite la copil cu privire la contradictiile real-imaginar, posibil-imposibi, permis- interzis, subiectiv-obiectiv. (E. Verza, Fl.E.Verza, 2000,p.91) Jocul este activitatea fundamentala pe tot parcursul prescolaritatii, insa la 5-6 ani in prescolaritatea mare, jocul devine un instrument de manifestare a initiativelor, a actiunilor voite si gandite. "Exista copii jucandu-se pe strada care ar putea sa imi rezolve unele din cele mai complicate probleme ale mele de fizica , intrucat ei poseda o perceptie senzoriala simpla pe care eu am pierdut-o de mult." J. Robert Oppenheimer