Studii Si Materiale Istorie Medie 04 (1960)

I.
I
L E UtCH to,PULAKE RO+1E
t
INSTITUTUI DE JSTORIE
I I
ti
STUDI1 $1 MATER1ALE
DE
ISTORIE MEDIE
VOL. IV
tr
1, - .r RIPuet.,1cl1 POPULAR E
www.dacoromanica.ro OPONF
ACADEMIA REPUBLICII POPITLARE ROMINE
INSTITUTUL DE ISTORIE
STUDII SI MATERIALE
DE
ISTORIE MEDIE
COMITETUL DE REDACTIE
Acad. A. OTETEA redactor responsabil, .
D. MIOC, ST. STEFANESCU
VOL. IV
1960
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE
www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMINR
INSTITUTUL DE ISTORIE
STUDII SI MATERIALE
DE
ISTORIE MEDIE
Vol. IV 1960
SUMAR
Pag.
STUI)II
...... . . .....
I. SABA.U, Contributii la studiul circulatiei monetare In Transilvania In prima
jum5tate a secolului al XIV-lea
T. *TEFANESCU, Consideratiuni asupra termenilor vlah" i rumln" pe baza
. . . 7
documentelor interne ale Tarii Romlneti din veacurile XIV XVII . . . 63

GH. CRONT, Dreptul de ctitorie In Tara RomIneasca i Moldova. Constituirea
i natura juridic5 a fundatiilor din evul mediu 77
P. P. PANAITESCU, Inceputurile scrisului In limba romIn 117
N. STOICESCU, Despre organizarea pazei hotarelor In Tara Romitneasc In sec
XV XVII 191
. ...... .
L. LEHR, Comertul T5rii Romlnesti i Moldovei in a doua jumatate a secolului
XVI i prima jumState a secolului XVII . . . . . .
A. OTETEA, Consideratii asupra trecerii de la feudalism la capitalism In
223
Moldova i Tara Romlneasa 307

MISCELLANEA
A. A. BOL*ACOV, Localizarea batAliel de la Rovine 391
C. C. GIURESCU, Despre lupta de la Soci ....... .

L. DEM8NY, Documente noi referitoare la rAscoala de la Bobilna
. . . . . .
P. I. CERNOVODEANU, Calatoria lui Pierre Lescalopier In Tara Romtneasa i
395
423
Transilvania la 1574
I. DONAT, Satele lui Mihai Viteazul ...... . . . . . . . . . .
433
465
veanu .......... .
R. PAVA, Criptogramele din Insemnarile de tain ale lui Constantin-Vod BrInco-
. .
C. *ERBAN, Un plan inedit privitor la campania de la Prut (1711) . .
507
519
E. LIMONA si D. LIMONA, Aspecte ale comertului braovean In veacul al
XVIII-lea. Negustorul aromln Mihail Tumbru 525
, Lista dregatorilor din sfatul domnesc al Tarii RomInelti In secolele XVXVII 565
ED ITURA ACADEMIEI REPUBLICII POP ULARE ROMINE
www.dacoromanica.ro
ACADLMIE DE LA RAPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
INSTITUT D'HISTOIRE
ETUDES ET MATERIEL
D'HISTOIRE MOYENNE
We anne 1960
E T UDES
SOMMAIRE
-
Page
I. SABAU, Contributions a l'tude de la circulation montaire en Transylvanie

pendant la premiere moitie du XIVe siecle 7
T. VrEFANESCU, Considerations au sujet des termes de Wait et de rumtn sur
la base de documents internes de la Valachie des XIVe XVIIe sicles . 63
GH. CRONT, Le *pis patronatus* dans les Pays Roumains. Constitution et nature
juridique des fondations au moyen age 77
P. P. PANAITESCU, Les premiers textes emits en roumain . . . . . . . . 117
. ...... . ..... .
N. STOICESCU, De l'organisation de la garde des frontires en Valachie du XVe
au XVIIe sicles . . . . . .
L. LEHR, Le commerce de la Valachie et de la Moldavie pendant la seconde
. . 191
moitie du XVIe siecle et la premiere moitie du XVIIe . . . . . . . 223

A. OTETEA, Considerations au sujet du passage du fodalisme au capitalisme
en Moldavie et en Valachie 307
MISCELLANEA
A. A. BOLSACOV, La localisation de la bataille de Rovine 391
L. DEMENY, Documents nouveaux relatifs au soulevement de Bobtlna . . . 395
C. C. G1URESCU, La bataille de Soci 423
P. I. CERNOVODEANU, Le voyage de Pierre Lescalopier a travers la Valachie
et la Transylvanie en 1574 433
I. DONAT, Les villages de Michel le Brave . . . . . . . . . . . . . . 465
R. PAVA, Les cryptogrammes des notes secretes de Constantin Brancovan . 507
C. SERBAN, Un plan inedit de la campagne du Pruth (1711) 519
E. LIMONA et D. LIMONA, Aspects du commerce de la ville de Brasov au
XVIIIe sicle. Le marchand koutzo-valaque Mihail Tumbru . . . . 525
Liste des dignitaires du Conseil du prince de Valachie aux XVeXVIIe
siecles 565
EDITIONS DE L'ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
www.dacoromanica.ro
A RAAEMIIII PYMbIHCKOR HAPO,AHOn PECHYBJ1141C14
HHCTHTYT I4CTOPHH
TPYTODI H MATEP14AJ1bI
HO PICTOP141/1 CPETNI/IX BEKOB
Tom IV 1960
COAEP7EAHHE
CTp.
CTATbH
H. CAEDY, H Honpocy o 6 neuxegoBamin geneamoro o6paigennn B Tpancnab-
Balm! B nepBott no4oBune XIV sena . . . . . .
. . . . 7
HIT. IIITE4MHECHY, Hexoropme aamegaHHH o TeRnmax Baaax" n py-
Anal" Ha ocHoHe BHyTpeHHHX AOHyMeHTOB BaHaXHH B MNn/1 BB. 63
F. HPOHIL HpaHo ocHoHareaH B ByMEIHCHHX minacecTBax. YTBerimgenne
n lopninitiecnan cynniocm cpyligannn H cpegHHe Hexa . . . . . . 77
H. H. HAHAHTECHY, Hallam) nHcbmeHHocrw Ha pymtaHcBom HaLlHe . . 117
H. CTOPPIECHY, 06 oxpane rpaHHH Ba3jaxm4 H XVXVII BB . . . 191
JI. JIEP, Toproaan H BaAaxim 14 MoaHaHHH Ho wropoik Honorame XVI Heim
H 13 nepHoft Hoaomme XVII Helm 223
A OHETSI, 3amenaHHE it Hoirpocy o nepexoge or dOeoAannama x xarmra-
.7msmy H MoagaHHH 14 Banam 307
PA3HOE
A. A. EOJMIIIAROB, Onpegestemre mecra &frau ripH Posane . . . . . 391
JI. AEMEHI/I, Hoshle goxymeHrbr o HoccraHHH 1437-1438 rr. B Tpaa-
CHAbBaHHH 395
H. MHYPECHY, 0 6nTBe y Coin4 423
II. IIEPHOBOXVIITY, IlyTentecume Hbepa aecHaaonbe B Bagaxmo H Tpan-
CISJIbBaHl410 B 1574 r. 433
H. ,740HAT, Cum Mimes' Xpa6poro . . . . . . . . . . . . . 465
P. HABA, HpHttrorpammbl cexpermlx aanucox rocnogapn HoucTairrnila
Epmniorniny 507
H. IIIEPBAH, Heony6annoBamth1t i Haan xamnaHHH Ha p. Hpyr (1711) . 519
E. JII/IMOHA H L. JIHMOHA, Hexoropme acnewrra roproBaH ropoga
EpamoBa B XVIII B. Apymamcmdi xyrreg Muxana Hym6py. . . . . 525
. * . CHHcoH 6oHp rocHogapcxoro cosera BaaaxHir n XIVXVII BB. . . 565
IIMATEJIbCTBO AHAAEMI/H PYMIDIHCHOH HAPOAHOH PECIWEJII/ ICH
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTII
LA STUDIUL CIRCULATIEI MONETARE
IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE
A SECOLULUI AL XIV-LEA
DE
ION SABAU
Subiectul prezentului studiu 11 constituie circulatia monetarA in

Transilvania intr-o perioadI determinata a or1nduirii feudale i anume
in prima jum'atate a secolului al XIV-lea, pIng, la aplicarea reformelor
monetare din timpul regelui Carol Robert, in anii 1338-1342. Deli relativ
scurt'a, aceasta epod are o mare insemngtate din punctul de vedere al
dezvoltIrii economiei monetare pe teritoriul Transilvaniei.
Prima jumalate a veacului al XIV-lea constituie o perioad'a de
tranzitie, In care struie Inca multe din trIsaturile caracteristice ale eco-
nomiei naturale din veacurile anterioare, al XII-lea i al XIII-lea, dar
se constat i semnele descompunerii ei, creterea productiei de mArfuri
agricole i meteugreti i, ca urmare, intensificarea circulatiei monetare.
Condi-pie economice noi au impus o serie de mAsuri care au urmArit regle-
mentarea i. dezvoltarea economiei ba'neti pe vremea consolidgrii puterii
centrale sub primul rege angevin din Ungaria. Reformele monetare din
anii 1323-1338, care, 1ntre altele, au introdus valuta de aur alAturi de
cea de argint existentA pinA atunci in Ungaria i Transilvania, au influentat
evolutia ulterioarI a economiei monetare, din a doua jumAtate a secolului
al XIV-lea i. din prima parte a secolului urmator.
Rezultat al dezvoltrii fortelor de productie i al productiei de mkfuri,
la rIndul su, economia monetaa a contribuit la intensificarea schimbului
1 la dezvoltarea In general a fortelor d.e productie. De alt1 parte Ins'a,
clasa feuda15, a folosit creterea circulatiei monetare pentru inten-
sificarea exploatArii maselor produdtoare. Acestea au reactionat in nu-
meroase rinduri violent, atit In prima cit i in a doua parte a veacului
al XIV-lea, provocind o serie de midri, care vor culmina in veacul
urnfator.
www.dacoromanica.ro
8 I. SABAU 2
I
DEZVOLTAREA PRODUCTIEI DE MARFURI IN TRANSILVANIA
IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XIV-lea
In prima jumatate a secolului al XIV-lea, dezvoltarea feudalismului

e in plin avint in Transilvania. Cit privete indeletnicirile maselor pro-
ducatoare, agricultura continua sa cucereasca teren, eliminind in bunt
parte vinatul ca indeletnicire de toate zilele a unor categorii intregi de
oameni 1 restringind intr-o oarecare masura i sfera pastoritului. Conco-
mitent insa, in cadrul gospodanilor feudale se dezvolta meteugurile
sateti, iar, in anumite centre, meteugurile orgeneti, precum i negotul,
schimbul produselor de la sate la orme i invers. tntr-un cuvint se mani-
festa din ce in ce mai puternic procesul de trecere de la economia naturall
spre aceea a productiei i schimbului de marfuri.
Extinderea agriculturii a impus largirea suprafetei paminturilor
arabile 1, care se obtineau atit prin luarea in lucru a unor terenuri necul-
tivate ping atunci, cit i prin destelenirea, taierea sau arderea pgdurilor,
procedeu despre care avem numeroase mentiuni in epoca aceasta 2. In
acelai trap se imbunatatese metodele de cultura. Nu se urmgrete numai
sporirea extensivg, largirea paminturilor cultivabile, ci i intensificarea
agriculturii prin ameliorarea ei din punct de vedere calitativ.
Se introduce din ce in ce mai mult, prima oara in tinutul Timiului
i al Mureplui 3, mai tirziu i in regiunile deluroase, sistemul asolamen-
tului bienal.Pamintul era impartit in doug parti. Intr-una se semana, iar
cealalta era lasata in Wing, ca A se refaca timp de un an.
Avem tiri chiar despre ingraarea pamintului. In 1341, cu ocazia
impartirii unor moii, in moia Vasary de ling/ Salonta, se face deosebire
intro paminturile ce sint ingrkate" i pgminturile de cimpie" 4.
1 De fapt, In documente apar din ce In ce mai multe amintiri despre asemenea pinInturi.
La 29 ianuarie 1341 se amintesc pdminturile ardtoare" apartindtoare moliei Sinnicoard (raion
Gherla). Cf. Documente privind i,storia Romtniei, C, Transilvania, XIV, vol. IV, P. 6. La 24
aprilie 1341, capitlul din Cenad adeverefe cd molia Vdrand (raion. Cri) are pdminturi de
arAturd... Indestuldtoare pe putin pentru mai multe <gospodarii>" (ibidem, p. 27). Intr-un act
de hotrnicire, din 7 iulie 1341, se amintesc pdminturi de arturd" In hotarul oralului Satu Mare
(ibidem, P. 381. In mai 1342, Napakur de Bozie s-a plins cd iobagii unguri 0 romtni din Nufaldu,
Iaz 0 Nalcdu 0 Giumelci (raion. $imleu), dar mai ales Tihomir, voievodul din Iaz, 0 toti romlnii
aflAtori sub voievodatul ...acelui Tihomir, s-au folosit de pdmInturile de arbturd, livezile 0
piidurile" lui (ibidem, P. 89).
a Stabilind colonilti sai i maghlari In citeva sate, Intre care Ctmpulung, din tinutul
Maramurelului, despre care se -tie cd este neroditoare, greu de lucrat 0 anevoie de locuit",
prin actul sdu din 26 aprilie 1329, regele Carol Robert hotdriite ca pdmtnturile lor ... pe care
au pus stdpInire cei dintli, lazuindu-le (stirpando preoccupasse) 0 cheltuinduli munca pentru
ele, ...sa nu aibb voie a le lua de la ei oamenii de nici un neam sau limbd" (Doc. priv. ist. Rom.,
C, XIV, vol. H, p. 285).
La 7 decembrie 1340, episcopul Andrei de Oradea ddruiebte mbnbstirii sffnta Clara ziditd
de el In acel ora o bucat de pdmInt de curind despaduritd 0 curdtit de znarAcini pe cheltuiala
noastra" (ibidem, vol. III, P. 551). La 1 august 1342, Ioan, nobil de Morut 0 fill sal au dal
lui Ivanca de Iu o padure, anume <aceea> In care se afld i pilminturi de araturd" (ibidem,
vol. IV, P. 98).
8 Erik Molnr, A magyar Mrsadalom trtnete az Arpddkortl Mohacsig [Istoria societAtii
maghiare din timpul Arpadienilor [And la Mohdcs], Budapesta, 1949, P. 9.
8 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol, IV, P. 43.
www.dacoromanica.ro
3 CIRCULATIA MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 9
Mu lt timp tehnica de cultivare a pamintului s-a mentinut la un nivel

sclzut. Producgtorii directi, iobagii, apgisati de nevoi si lipsiti de culturl,
n-aveau posibilitatea de a o dezvolta.
Totusi, Ind, din secolul al XIII-lea, se constat5, o dezvoltare mai
intena a mijloacelor de productie. Consolidarea puterii centrale si a sta-
tului in prima jum'atate a secolului urmtor prin sl'abirea anarhiei feudale,
care a bintuit mai mult de un secol atit Transilvania cit si in general
In regatul ungar, a favorizat dezvoltarea lor
Cu toate ca", lipsese mai ales informatiile privind uneltele de muncl
agricola din e-vul mediu, este sigur c plugul cu brkdar de fier era folosit
Ina, din aceastl epoca.. E probabil de asemenea & in acest timp s-a introdus
grapa cu dinti de lemn, care a Inlocuit grapa de spini 2.
Se extinde cultivarea pomilor fructiferi 3 si a vitei de vie. Vile si
vinul figureazg, des In tranzactiile care se fac 4.
Apare de asemenea si gradingritul 5.
Se raspindeste metoda ierngrii In grajduri a animalelor, care ping,
acum au fost tinute sub cerul liber si iarna 8. Grija care se acord6, finului
si finetelor 7 necesare pentru.procurarea furajelor de iarna, e o dovadg in
aceast'a privinta 8.
1 Gydrgy Szkely, A parasztsdg es a feuddlis dllam megszildrdulasa Kdroly Robert kordban
ETArdnimea iconsolidarea statului feudal in epoca lui Carol Robert], In TanulmOnyoka paraszt-
sag trtenetehez 711agyarorszligon a 14. szdzadban [ Studii privitoare la istoria tardnimii din
Ungaria In sec. XIV], Budapesta, 1953, p. 39 si 52.
2 Molnar, op. cit., p. 9.
8 Intre drepturile pe care le acordd regele Carol Robert prin actul sail din 26 aprilie
1329 colonistilor sasi i maghiari asezati In Maramures, este si acela Ca, dacd vor voi sd Med
unele lucrAri folositoare sau sddiri (plantationes) nol, sd anal voie slobodd a le face" (Doc. priy.
ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 285). In 1341 cu ocazia Impartirii unor mosll si a hotArnicirii mosiei
Vodaz delingd Oradea, shit amintiti niste pomi roditori", care tin de sesia comitelui Zolouch
(ibidem, vol. IV, p. 17).
4 La 4 mai 1315, comitele Nicolae ddruieste capitlului din Alba Iulia satul Boiu de pe
Tirnava Mare impreund cu via afldtoare acolo (Doc. priy. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 230).
La 16 mai 1323, comitele Nicolae de TAlmaciu a dat ginerelui su Nicolae, fiul comitelui Hezon,
sapte iugAre de vie" din satul Cristian (ibidem, vol. II, p. 72). Neputlnd rdscumpdra o mosie
aflAtoare llng riul Cris, pe care o zdlogise pehtru 40 de mare! de argint bun magistrilor Emeric
si Nicolae i altora, loan, fiul lui Toma, cedeazd creditorilor sdi mosia zalogitd, pentru suma
Imprumutatd, in contul amendei cuvenite pentru neplata ei, adicd Indoitul sumei, pentru un
pdmint pustiu i, In sfirsit, pentru o vie build, asezatd i sdditd in hotarul Ordzii", cu toate cd,
recunoaste datornicul, mosia sa zdlogitd nu pretuia atita" (ibidem, p. 102). La 11 iulie 1325,
mai multi secui din Tylegd i nobihi din Tusinu (reg. Cluj) au Impartit intre ei diferite bunuri
ale lor Intre care si \Tulle (ibidem, p. 153). Inzestrind cu mosii o mAndstire cldditd la Oradea,
pe ulita Venetiei, episcopul Andrei 1i ddruieste, Intre altele, jumdtate din via sa zisd Luca
asezatd din sus de casa leprosilor", precum i o vie numitA Moch", a carei jumAtate episcopul
a rdscumparat-o cu o vie din tinutul Episcopia, cumparatd de noi de la Nicolae, fiul lui Albrehth
cu cincizeci i doud de miirci dupd socoteala de Buda" (ibidem, vol. IV, p. 75).
6 Ibidem, p. 74.
o Molnar, op. cit., p. 9.
7 Ibidem.
8 In 1329, loan, abatele mandstirii din Cluj-Mandstur, a avutun proces cu nobilii Dominic
SiNicolae de Macicasu, pentru cotropirea unei livezi sau finat numit f!natul lui Iosif, din mosia
Chinteni (cf. Doc. priy. ist. Rom., C. XIV, vol. II, p. 291-292). La 29 ianuarie 1341, Intre folo-
sintele mosiei Sinnicoard (raion Gherla) shit amintite pdminturi ardtoare, cfmpuri, flnate
sau livezi" (ibidem, vol. IV, p. 6). In mai 1342, Napakur de Bozies s-a plins cd Ladislau i loan,
www.dacoromanica.ro
10 I. SABAU 4
Pentru bogatia animala, a Transilvaniei in aceasta, epoca, sint sem-

nificative hiformatiile aflatoare intr-un act de pe la 1341, in care Andrei,
episcopul Transilvaniei, se plinge el Nicolae de Ryma a navalit cu
duktmanie asupra ormului nostru Alba 0 in apropierea acestuia <a luat >
toate turmele de animale, vite i oi ale oamenilor din acel orm 0 mare
multime de boi ce trageau la plug 0 toti caii care se aflau la pascut ai
fratilor notri din capitlu" 1.
lincepind. Incl din secolul al XII-lea 0 al XIII-lea produsele muncii
meteugarilor rurali ocupa un loc important in viata economica' a Tran-
silvaniei 2. Cantitatea i importanta lor crete considerabil ping la mijlocul
veacului al XIV-lea 3. Se constata existenta metepgarilor fierari, tesaitori,
cojocari, croitori, cizmari etc. 4. Mori de apa, se gasesc pe tot intinsul
Transilvaniei. Numa,rul lor crete spre mijlocul veacului 5.
In urma dezvoltrii fortelor de productie In prima jumatate a -vea-
eului al XIV-lea se accentueaza, descompunerea economiei naturale, proces
ale canii semne se constata, Inca, din secolul precedent 0 continua, dezvol-
tarea productiei de maxfuri in agricultura, care contribuie la promovarea
schimbului pe piata internA. Documentele vorbesc de iobagi care transportA,
vind, schimbg produsele muncii 1(31.6. Obiectul cel mai important al schim-
bului de la sate la oraq 11 constituiau cerealele i animalele necesare hranei
populatiei oraengti. Urma mierea, ceara, vinul etc. Vinul a fost unul
din produsele agricole cele mai importante. Vinurile de Cricgu (raion Alba)
s-au bucurat de scutire de vaml nu numai inauntrul Transilvaniei, ci i
pe teritoriile vecine, Inca din secolul al XIII-lea 7. Far acest schimb
de marfuri agricole nu s-ar putea explica, cum au putut face fata' iobagii
-obligatiilor impuse de creterea rentei in bani in cursul secolului al XIV-lea.
Banii necesari ei nu-i puteau dobindi decit pe piata, 8
Un rol mai important in productia i circulatia marfurilor au jucat
oractele ii meOqugarii orkene*ti. In a doua jumatate a secolului al XIII-lea
0 in secolul urnfator, pe teritoriul Transilvaniei se accentueaz'a diviziunea
munch intro ora 0 sat. Rol important au jucat mestesugarii care se ocupau
cu confectionarea imbracgmintei 0 a incaltamintei, teeatorii, post'avarii,
pielarii, cojocarii, apoi armurierii, aurarii, zidarii etc. 9. Meseriile se despart
fiii magistrului Donch, comite de Crasna, au pus s se coseasc de care Tihomir rominul,
voievodul lor din satul Iaz (raion $imleu), si de care ceila11 romini din acelasi loc, finul de pe
o bucatd de pAmInt" al sat', afltoare la Giumelcis (raion Simleu) (ibidem, p. 88).
1 Ibidem, p. 46.
2 St. Pascu, Meftesugurile din Transilvania ptnet tn secolul al XV I-lea, Buc., Ed. Aca-
demie R.P.R 1954, p. 21-28.
3 Ibidein, p. 28-34.
4 Ibidem, p. 29.
5 Cf. Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 34, 177 si 226 ; vol. II, p. 302 ; vol. III,
p. 336, 455 etc.
6 Gyorgy Szkely, A parasztskg szerepe az drutermelsben [Rolul trdnimil In productia
de mbrfuri], In Tanulmdnyok a parasztsdg trtnetehez Magyarorszdgon a 14. szdzadban [Studii
privitoare la istoria tardnimii din Ungaria In sec. XIV], Budapesta, 1953, p. 117.
7 Molnir, op. cit., p. 17.
5 Szkly, A parasztsag szerepe az drutermelsben, p. 117.
9 In 1323, la Cluj e amintit croitorul Sigismund (cf. Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II,
p. 100). In 1339, la Oradea, un cojocar sau blanar (ibidem, vol: III, p. 491). In anul urnittor e
www.dacoromanica.ro
S CIRCULATIA MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 11
din ce in ce mai mult de agricultura, iar mestesugarii se string In locuri

favorabile exercitarii mestesugurilor kr. Aceste locuri se transforma In
centre mestesugaresti si comerciale, in orase I.
Astfel, Clujul, numit sat In actele din secolul al XIII-lea, intr-un
act din 19 august 1316 este numit, pentru India oara, oral si primeste
de la regele Carol Robert insemnate privilegii, care vor fi confirmate si
largite In repetate rinduri In cursul domniei sale. Orasul Bistrita a primit
privilegii importante la 29 decembrie 1330 2.
Orasele Sibiu, Brasov, Alba Iu lia, Medias, Sighisoara, Rodna, Arad,
Timisoara, Oradea, Satu Mare 8 continua, sa se dezvolte in aceasta pe-
rioada ca centre mestesugaresti si de schimb. Alaturi de ele existau citeva
orase mici, ca Aiudul si Cisnadia, aceasta din urma, numita, oras intr-un
act al regelui Carol Robert din 13 ianuarie 1323 4. Orasele Dej si Turda
se dezvolta si din cauza ocnelor de sare din apropiere, iar orasele Baia Mare
si Baia Sprie, ca centre miniere 5.
IncepInd din secolul al XIII-lea, dar mai ales in secolul al XIV-lea,
mestesugarii din aiceste orase nu se mai margineau la productia fcuta
la comanda. Ei Incep sa, produca pentru piat, promovInd astfel schimbul.
Sasii au primit Inca, din 1222 scutire de vama, pentru a putea circula liber
prin tinutul secuilor si al rominilor 6 In acelasi secol se intilnese negutatori
de postav la Satu Mare 7.
Prin actul sau din 19 august 1316', regele Carol Robert acorda' org-
senilor din Cluj privilegiul ca Intro hotarele partilor Transilvaniei, atit
in orase, cit si in alte locuri (se intelege desigur : anumite sate sau tirguri
locale) sa nu plateasca nici o dare dupa marfurile si lucrurile kr "8.
La comert se refer& si porunca data, de rege voievodului Transilvaniei
si celorlalti dregatori din Transilvania, in privilegiul sau acordat bistri-
tenilor, la 30 decembrie 1330, ca nici un om s'6, nu poata... sa opreasca
undeva sau sa' impieclice prin cineva fiintele sau lucrurie sau blinurile
acestor oaspeti sau oraseni ai nostri pe intinsul Ungariei sau chiar in &tile
Transilvaniei" 9.
pomenit tot acolo Toma curelarul (ibidem, p. 532). De asemenea la Oradea se atnintesc In 1344
doi cizmari (cf. St. Pascu, op. cit., p. 62). Mestesugurile In legaturA cu prelucrarea pielii au fost
dezvoltate la Sibiu. Tesatoria si postAvAritul in orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Bistrita si.
OrAstie (ibidem, p. 64). Fierari sint amintiti la Oradea In 1345 $i 1351 (ibidem, p. 66). Tot acolo,
in 1339, se pomeneste un pietrar (cf. Doc. prim ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 491).
Avem de asemenea date privind mestesugul armurAritului si al turnAtoriei.
Dezvoltarea aurdritului a fost promovatA de intensificarea exploatArii minelor de aur si
argint din Transilvania, la Rodna, Baia de Aries, Abrud, Zlatna, Baia Mare, Baia Sprie etc.
in prima jumAtate a secolului al XIV-lea (ibidern, vol. I, p. 234 si 172 ; vol. II, p. 219, 228-229 ;
vol. III, p. 424, 477 si 534. Cf. si Molnar, op. cit., p. 14).
1 St. Pascu, op. cit. , p. 41.
2 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 339-340.
a Elemer Malyusz, A mezvdrosi fejlekts [Nasterea tIrgurilor], In Tanulmangok a paraszt -
sag tiirtnetehez Magyarorszagon a 14. szdzadban [ Studii privitoare la istoria tAranimii d'n
Ungaria In sec. XIV], p. 129.
4 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 63.
5 Ibidern, p. 289-290.
6 Ibidem, XI XIII, vol. I, p. 183-184 si Molnar, op. cit., p. 20.
7 Molnar, op. cit. , p. 19-20.
9 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 253.
9 Ibidem, vol. II, p. 339.
www.dacoromanica.ro
12 I. SABAU 6
La 20 august 1331, Carol Robert poruncete dregkorilor din Tran-

silvania, de asemenea oamenilor de orice stare 0 treaptd cu orice nume
ar fi socotiti... 0 mai ales districtului Sdlajului... i ormelor Satv Mare
0 Mintiu", sd nu popreascd lucrurile, bunurile i pe orkenii din Dej inii,
in drumurile" pe care le fac In tard 1.
CIt privete comertul extern, la baza lui stdteau metalele nobile,
argintul i aurul, exploatate in Muntii Apuseni, la Rpdna, in regiunea
Baia Mare, 0 cdutate mult de negustorii str5ini, care dddeau In schimb
inkfuri importate 2. Cantiati insemnate de metale nobile exportate din
Transilvania au jucat un rol important In economia monetard a tdrior
din apusul Europei. 0 parte considerabild din aurul care a intrat in cir-
culatie In evul mediu tirziu era aur din Ungaria i Transilvania 3. Din
Transilvania se mai exporta sare, animale etc. 4. Dinarii ttareti de aur,
pldtiti in 1333 in contul dijmelor papale pe teritoriul Transilvaniei, do-
vedesc legdturile economice ale acestei provincii cu rdsdritul Europei 5.
De observat cd, In conditiile orinduirii feudale, circulatia mkfurilor
nu era 'Merl, ci Intimpina dificultdti care au avut Inriurire i asupra cir-
eulatiei monetare. Piedica cea mai mare provenea din faptul c partea
principald din produsul muncid de la Ord 0, In unele cazuri, chiar de la
orae, era Instrdinatg, gratuit, sub formd de rentd in naturd. 0 alt piedicd
era situatia rea a drumurior, care ingreuna transportul mkfurilor. La
aceasta se addugau vdmile interne nesfirite care opreau la fiecare pas pe
negustori. Tin 1351, judele ormului Satu Mare se pringe c vicecomitele
comitatului silete pe negustori i pe altii intre care, prin analogic cu
cazurile asemdnkoare Intilnite in documente privitoare la alte regiuni
ale Ungariei, trebuie s intelegem i iobagi6 s plaleasca, vamd in trei
bound pentru a putea trece o datd peste riul Some. insei organizatiile
meteugarilor 0 ale negustorior, ca i autoritdtile ordeneti i statul
impuneau restrictii, pentru a apka astfel anumite interese particulare
ale bor.
Dad, insd aceste piedici au frinat In oarecare mdsurd, ele n-au putut
opri dezvoltarea noilor forte de productie care promovau schimbul i cir-
culatia mkfurilor.
II
DEZVOLTAREA SISTEMELOR MONETARE PE TERITORIUL TRANSILVANIEI
NINA LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIV-lea
Dezvoltarea circulatiei mdrfurior a avut ca urmare dezvoltarea

economiei i a circulatiei monetare.
I Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 29-30.
3 F. I. Mihalevskii, Ottepicu ucmopuu &Kee u aemeoicitoeo opattienus vol. I,.
Gosfinizdat, 1948, p. 450.
5 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 293.
6 Szkely, A parasztsag szerepe az drutermelesben, p. 121.
www.dacoromanica.ro
Banii, spune Marx, 10 au originea In Insa0 marfa" 1 0 toata cir-

-culatia banilor, In ceea ce privete marimea 0 formele sale, este un rezultat
al circulatiei marfurilor.
La rindul slu, marfa este un produs al muncii, care are Inn Orea de
a satisface necesitatile omului 0 e destinat vinzarii, schimbului. 0 marfa
se poate schimba cu alta intrucit reprezinta o valoare, adica un timp
oarecare de munca socialmente necesar productiei sale 2.
Banii, la fel ca 0 celelalte premise ale capitalismului, s-au format
77
In economia feudala, care a motenit germenii relatiilor de marfa-bani
de la formatiunile precedente" 3. Schimbul, vinzarea-cumpararea, a trecut
prin mai multe faze. Dupa prima faza, a trocului, a schimbului direct al
unei marl! pentru o alta, marfa, ca o urmare a diviziunii muncii, uncle pro-
duse, la popoarele de pastori, vitele, dar, la popoarele cu alte Indeletniciri,
0 alte bunuri, au Inceput sa fie schimbate regulat pentru. o multime de
alte feluri de produse, devenind dstfel un echivalent general, o unitate
d.e masura pentru. valoarea tuturor celorlalte marfuri. Ele ajung un fel
de Intruchipare nemijlocita a muncii sociale, deoarece exprima, confirm&
caracterul social al muncii cheltuite pentru orice alta marfa" 4.
Necesitatile crescinde ale schimbului provocate de a doua mare divi-
ziune a muncii, a separarii metetugului de agricultura, au impus Inlo-
.cuirea vitelor 0 altor bunuri In functiunea lor de echivalent general
cu metale nobile care Incep al devina marfa-bani precumpanitoare i
generala, nebatuta Inca In moneda, folosita la schirab numai dupa
greutate" 5.
Metalele pretioase pot Indeplini funcia de echivalent al valorii
eelorlalte marfuri pentru ca 0 ele sint marfuri, a caror producere a nece-
sitat un timp anumit de munca sociala 0 deci reprezinta o valoare 6
In aceasta faza, pretul devine valoarea marfii exprimata In metale
nobile, argint sau. aur. Banul reprezinta echivalarea marfii cu o anumita
cantitate din aceste metale 7. Banli ea masura a valor!! slut o forma de
manifestare necesard a masurii de valoare imanente a marfurilor, adica
a timpului de mimed" 8.
Dezvoltarea economiei de marfuri a impus trausformarea metalelor
pretioase, a argintului 0 aurului In monecle, care au de obicei forma unor
discuri circulare de o anumita dimensiune, avind imprimate pe cele dou
fete ale lor semne care arata provenienta 0 valoarea ce reprezint.
Aurul, In functiunea sa de mijloc de circulatie, capata o forma
77
proprie, devine monedd. Pentru ca circulatia lui 0, nu fie retinuta de difi-
cultati tehnice, aurul este prefacut In moneda dupa masura banilor de
1 K. Marx, Contribuiii la critica economiei politice, Buc., ESPLP, 1954, p. 59.
2 G. A. Kozlov, Formarea modului de produclie capitalist. Produclia de morfuri. Banii,
I3uc., ed. P.M.R., 1952, p. 82.
8 F. I. Mihalevskii, op. cit., p. 145.
4 Kozlov, op. cit., p. 91-92.
5 F. Engels, Originea familiei, a proprietalii private fi a statului, ed. a IV-a, Buc., ESPLP,
1957, p. 163.
6 Kozlov, op. cit., p. 112.
7 Ibidem, p. 117.
8 K. Marx, Capitalul, vol. I, ed. a III-a, Buc., ESPLP, 1957, p. 127.
www.dacoromanica.ro
14 L SABAU 8
calcul. Piesele de aur a cror imprimare i efigie arata c ele contin greu-
tatea de aur reprezentata prin denumirile de calcul ale banilor, sint
monede" 1.
Pentru a putea avea cantitatea de bani necesara schimbului de
marfuri, a trebuit ca o parte din rezervele existente de argint i. de aur i.
tezaurizate intr-un fel sau altul, sa fie pusa in circulatie. Ea a trebuit sa
patrunda in sfera de circulatie a martuilor, pentru a deservi scWmbul
lor 2 Rezervele insa nu ajung. Ele se epuizeaza. Concomitent a fost nece-
sara prin urraare intensificarea exploatarii metalelor pretioase. tn perioada
de care ne ocupam, fenomenul se constata peste tot, atit in Transilvania
i Ungaria, cit i in celelalte taxi ale Europei.
Mentiunile documentare d.espre circulatia banilor in Transilvania
apar destul de tirziu. Ele dateaza abia de la sfiritul secolului al XII-lea.
Date le se inmultesc la inceputul veacului urmator. Registrul de la Oradea
din 1208-1235 atesta o larga intrebuintare a banilor in cele mai variate
sectoare ale vietii : pretuire, vinzare-cumparare, plata serviciilor, amenda,
despagubire etc. 3.
Evident, banii au circulat, desigur, in cantitati mai restrinse, i In.
veacurile anterioare. Tezaurele gasite confirma, aceasta.
Primii bani gsii in tezaurele din Transilvania medieval au fost
bani bizantini solizi i jumatati de solizi de aur i monede de arama.
Din veacurile XI i. XII amintim banii de pe vremea imparatior Roman
al III-lea (1028-1034), Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1055) 4,
Joan Comnen (1118-1143), Manuel Comnen etc. 5. Banii bizantini s-au
bucurat de o larga circulatie peste tot in rasaritul i sud-estul Europei.
Au fost raspinditi i pe teritoriul Tarii Romineti, dupa cum dovedese
tezaurele monetare descoperite 6. -
Dezvoltarea schimbului, a relatiilor de marfa-bani, in epoca de care

ne ocupam, a impus marirea cantitatii de bani in circulatie. De fapt intilnina
o cantitate insemnata de bani de o foarte mare varietate.
Circulatia baneased, relativ intensa, dar confuza din cauza numarului
mare de specii monetare care apar la inceputul secolului al XIV-lea este re-
zultatul unei lungi evolutii a economiei monetare care s-a petrecut pe terito-
riul Transilvaniei, al Ungariei i al tarilor vecine cu care ea a fost in legatura.
Pentru a ne putea orienta in multimea aceasta de specii monetare,.
a caror echivalare uneori e aproape imposibil'a, este necesar s analiza'm,
pe scurt, sistemele monetare medievale, cu deosebire pe cele intrebuintate
in Transilvania i Ungaria.
1 K. Marx, Contribufii la critica economiei polilice, Buc., ESPLP, 1954, P. 109.
2 Mihalevskii, op. cit., vol. I, p. 127.
8 Doc. priv. 1st. Rom., C, XIXIII, voL 1, p. 42-56 si urm.
4 HOrnan Mint, Magyar penztortnet [Istoria monedei maghiarel, 1000-1325, Buda-
pesta, 1916, p. 164, nota 1 (citat In continuare Magyar pnztortnet) i Numizmatikai Kozlny,
1912, p. 141.
5 Buletinul SocietAtii numismatice romine", Buc., an. XV (1920), nr. 35-36, p. 80.
6 C. Moisil, Istoria monetei tn Romtnia. 2. Epoca bizantind, In Cronica numismaticd",
an. 1 (1920), nr. 5, septembrie, p. 35-36 i 0. Illescu, Monete vechi romlnesti. Ctteva probleme-
din numismatica rdrii Romtnesti (secolul al XIV-lea), In Studii i cercetbri de istorie medie",.
an. I (1950), iuliedecembrie, p. 121.
www.dacoromanica.ro
9 CIRCULATIA MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 15-
Moneda unitara de baza in evul mediu a fost marca. Reprezentind.

anumite greutati de metal nobil, argint sau aur fara a se abate insa,
prea mult de la o greutate mijlocie comuna i deci valori diferite i
purtind nume variate in deosebite locuri, marca s-a raspindit i a fost
folosita in toate tarile din Europa pe masura dezvoltarii lor economice.
Originile acestei masuri de greutate i unitati monetare slut foarte
vechi. Prin libra sau funtul carolingian, din care s-a dezvoltat i care a
inlocuit in secolul al VIII-lea libra romana, in uz ping' atunci, provenita,
la rindul sau din mina antica, originile marcii coboara ping, in antichitate.
Prin ref orma sa monetara facuta pe la anul 781, Carol cel Mare a
inlocuit funtul roman de 327,45 gr cu un funt mai greu, de 408 gr, caruia
i-a servit ca model, probabil, funtul arab de aceeai greutate, raspindit
in a doua jumatate a secolului al VIII-lea nu numai la arabi, ci, prin lega-
turile lor economice, i in t 'Arlie din sudul i nord-estul statului franc, precum
i in Spania, Rusia, Scandinavia i regiunile baltice 1. Dintr-un funt se
bateau 240 de dinari de 1,7 gr.
Marca a fost o masura de greutate original* probabil, din Scandinavia,
avind. o greutate variabila intro 208 i 218 gr 2 Ea a fost raspindita de
normanzi. Prima oara se intilnete in Anglia, la mijlocul secolului al IX-lea,
undo avea o greutate de 233,3533 gr, aclica 2/3 din funtul englez de
350,0299 gr, i se impartea in 10 de sterlingi sau dinari, spre deosebire
de funt din care se socoteau 240 de sterlingi 3.
In tarile de pe continent, marca apare In a doua jumatate a seco-
lului al XI-lea, prima oara In Taxi le de Jos i in ormul Co Ionia, apoi in
Germania i Franta.
Pentru noi importanta deosebita a avut marca de Co Ionia, care,
datorita colonitilor emigrati din regiunea Rinului, s-a raspindit in
rasaritul Europei, in Po Ionia, Prusia, Rusia, Transilvania etc.
Greutatea initiala a marcii de Co Ionia a fost de 215,49 gr, apoi
de 201,98 gr, adica facea cu ceva mai putin decit 1/2 din funtul carolin-
gian de 408 gr. Din aceasta marca se bateau 144 de dinari. Mai tirziu, in
secolul al XIII-lea, Co Ionia a adoptat greutatea marcii engleze care cintarea,
dupa cum am vazut, 233,3533 de gr i era raspindita mai ales in tarile din
sudul Europei, Italia, Franta de sud, Spania. In felul acesta, datorita
negutatorilor germani, marca engleza s-a raspindit peste tot sub numele-
de marca de Co Ionia". Reprezentind o jumatate parte dintr-un funt,
acestei marci i-a corespuns un funt de 166,7066 .de gr, numit funtul de
Co Ionia", care a inlocuit funtul carolingian.
In Ungaria trecerea de la folosirea funtului la aceea a marci se face
pe la mijlocul secolului al XII-lea 4. Totui marca o aflam mentionata
documentar de la sfiritul veacului precedent. Aci ca i In alte taxi marca
purta nume variate i reprezenta valori diferite.
1 F. Friedensburg, Munzenkunde und Geldgeschichte der Einzelstaaten des Mittelalters und'
der neueren Zeit, MUnchen-Berlin, 1926, p. 13.
2 Magyar pnztortnet, p. 46-49. Cf. i Mihalevskii, op. cit., p. 85.
3 Magyar pnztrtnet, p. 49-50.
4 Didem, p. 90.
www.dacoromanica.ro
16 1. SABAU 10
Una din acestea a fost marca de Transilvania. Ea insavi avea nume

variate, adesea dupa uncle orave locale vi altele. Marco, de Transilvania
apare India oar intr-un document din 1224, prin care regele Andrei al
II-lea reinnoievte privilegiile savior i stabilevte suma pe care trebuie s-o
plateasca camarii regevti in cinci sute de marci de argint" 1, care sa nu
se masoare cu alta masura decit cu marca de argint, pe care le-a dat-o
tatal nostru Bela, de prea fericita amintire, adica cu patru fertuni i juma-
tate, dupg masura Sibiului, impreuna cu dinarul de Co Ionia, ca s aiba
greutatea fara nici o deosebire" 2
La 20 decembrie 1268, comitele Rotho a vindut comitelui Efenric
un turn de piatr i o casa de lemn linga el, cu o curte ingradita, o movie,
o moara pe Somev, o casa de sat cn doua curti i toate ogoarele sale de sub
cetatea Rodna, precum i o jumatate dintr-o mina de argint a sa, pentru
o suta cincizeci i cinci de marci de argint curat cu greutatea de Rodna,
drept plata obligatorie, pe care comitele Rotho era dator s-o plateasca
regelui pentru slujba sa" 3.
In 1274, capitlul din Alba Iu lia se obliga sa plateaica vaduvei si
fiului lui Urban, drept rascumparare pentru omorirea acestuia de catre
Petru, al carui tata daruise capitlului movia Mfrisl,u, in scopul de a obtine
iertarea fiului sau pentru omorul comis, patruzeci de mani de greutatea
locului" (quadraginta marcas cum lapide terrestri) 4.
La 23 iunie 1283, capitlul din Alba Julia arendeaza iunor preoti din
decanatul Media trei parti din dijmele ce i se cuveneau in Media din
bucate, yin, albino i miei, pe patruzeci de marci de argint bun de Alba,
de cel care umbll in Vintul de Jos vi Orktie dupg greutatea locului" 5.
Peste citiva ani, la 28 mai 1289, se ajunge la o noul intelegere cu
ei, potrivit careia se obliga s plateasca pentru trei parti din dijmele tinu-
tului Media patruzeci de marci de argint din a zecea topire dupa greu-
tatea locului" 6.
Intr-un document din 6 aprilie 1295, privind. drepturile i obliga-
tiile locuitorilor din Sard (raion. Alba), se spune ca acevtia sint datori sg,
plateasca episcopiei de Alba Julia in fiecare an treisprezece marci de argint
din partea locului (marcas torrestres) ca dare de panaiht" 7.
Groutatea marcii de Transilvania a fost de 206,76866 gr 8. Ea s-a
dezvoltat din marca comerciala de Co Ionia vi a fost adusa In Transilvania
de colonivtii savi veniti din Flandra ci regiunea Rinului incepind en mij-
locul secolului al XII-lea In Transilvania s-a folosit multe secole dea
rindul aceasta masura de greutate, care, in Co Ionia, fu ,nlocuita, In veacul
al XIII-lea, dupa cum am amintit, cu marca engleza 9.
I Doc. priv. ist. Rom., C, XI-XIII, vol. I, p. 208.
2 Ibidem, p. 209.
4 G. Fejbr. Codex diplomatzcus Thingarie ecclesiasticus ac civilis, Buda, 1829, v. 2, p. 606.
Pentru 1ndreptarea textului publicat cu greeli de Fejr cf. Magyar pnztrtenel, p. 92, nota 9.
5 Eoc. prim ist. Rom., C, XI-XIII, vol. II, p. 249.
6 lbidem, p. 308.
7 Ibidem, p. 413.
Magyar pnztortinet, p. 100.
8 I bidem, p. 100=-101.
www.dacoromanica.ro
Marca de Transilvania a fost mai mica decit marca de Buda, care

era folosita, in Ungaria i. avea 245,53779 de gr 1 Marca de Buda a fost
o unitate de masurg dupa," tipul ma,rcii de Troyes, a carei greutate era
de 244,7529 de gr i a arei raspindire larga se datorete rolului important
pe care 1-a jucat acest oral in viata economica, a Europei in secolele al
XII-lea i. al XIII-lea 2. Diferenta dintre greutatea marcii de Troyes i
a march de Buda a fost mai mica, de un gram, anume de 0,7848 de gr.
Raportul dintre marca de Buda i cea de Transilvania era de 19 :16 3.
Fata de marca de Transilvania, care se numea mama,' de greutate
mica (marca minoris ponderis), marca de Buda se numea march' de greu-
tate mare (marca gravis ponderis).
Marca de Transilvania era folosita, nu numai pe teritoriul acestei
provincii, ci i in Ungaria. Intr-un act din 8 iulie 1317, se amintete de o
datorie de 60 de marci de argint fin dupa greutatea de Transilvania" ce
urma &a fie platit la Buda 4.
Raspindirea i preponderenta a dou tipuri diferite de marci in Tran-
silvania i Ungaria se explia prin cele doua, curente economice i comerciale
deosebite din circuitul carora ele faceau parte. In Transilvania a fost folo-
sita, marca locala (marca terrestris) 62 de tipul marcii de Co Ionia, raspinditai,
in afara. de Germania de apus, i In Prusia, Silezia i Slovacia din nord-
vestul regatului ungar medieval, precum i in Po Ionia i tinuturile Rusiei 62
CU. care Transilvania avea relatii economice, desigur, i prin mijlocirea tinu-
turilor de pe versantul exterior al muntilor Carpati. Aceste relatii le con-
firma i monedele folosite in Transilvania in secolul al XIV-lea, gasite In
tezaurele de peste Carpati, precum i influenta exercitata asupra mono-
tgriei TArii Romineti de sistemul monetar din Transilvania 7. Dimpotrivl,
in central i apusul regatului ungar medieval a patruns marca de tip fran-
tez de Troyes, care era raspinditI, datorita, vestitelor bilciuri din Cham-
pagne, in afarl de Franta, in Italia de ford, Elvetia i Germania de sud.-est 82
ru care Ungaria de apus avea relatii economice mai strinse.
Din veacul al XIII-lea funtul nu se mai folosea ca multiplu al marcii.
In schimb a fost intrebuintata. maja (masa), echivalenta, cu 220 de mgrci.
Prin urmare, socotitl dupa, marca de Transilvania, maja avea 45,48910 kg,
iar dupa cea de Buda 54,01831 kg 9.
1 Din izvoarele care ne stau la dispozitie se poate constata nelndoios cA marca de Buda
era de greutatea <mdrcii> de Troyes i cd In tot cursul veacurilor XV XVIII greutatea ei a
fost In permanentA de 245,53779 gr" (Magyar pnztorienet, p. 97).
2 Cf. H. Pirenne, Les villes du moyen dge. Essai d'histoire economigue et sociale, Bruxelles
1927, p. 94 i H. Pirenne-G. Cohen-H. Focillon, Histoire du moyen age. Vol. VIII. La civilisation
-occidentale au moyen Age du XI-e au milieu du XV-e sicle, Paris, 1933, p. 89-92.
3 Magyar penztortenet p. 100.
4 Ferenc Kovcs, Magyar penzforgalom az Anjouk kordban, I. Az 1301-1350. vi pnzfor-
galom kltaldnos jellemzse [Circulatia monetarA In Ungaria In epoca Angevinilor, I. Caracterizarea
generala a circulatiei monetare In anii 1301-1350], In Numizmatikai K6zlny" [Cronica numis-
matica], an. XXV (1926), Budapesta, 1928, p. 100.
6 Doc. priv. ist. Rom., C, XIXIII, vol. II, p. 413.
6 Magyar penztrtenet, p. 56.
7 Cf. C. Moisil, Monetdria Tdrii RomtneVi In timpul dinastiei Basarabilor, Cluj, 1924,
p. 13-25.
8 Mihalevskii, op. cit., I, p. 218-219.
9 Magyar penztrtenet, p. 109.
- 0. 4830
www.dacoromanica.ro
18 I. SABAU 12
Cit priveste monedele divizionare, de plata, primii bard batuti in

Ungaria au fost obolii de argint din timpul regelui Stefan I (1000-1038),
care a luat ca model dinarii bavarezi batuti la Regensburg. Obolul cores-
pundea unei jumatati de dinar si avea o greutate mijlocie de 0,7682 de grl.
Monedele acestea au avut o larga raspindire i peste hotar, pin/ in tinutu-
rile de linga Marea Baltic/. Para lel cu ele au circulat, datorita relatiilor
economice si politice ale imperiului bizantin cu sud-estul si centrul Europei,
bani bizantini, solizi sau pense de aur, din care s-au gasit citeva i in Tran-
silvania2.
Regele Ladis lau I (1074 1095) a *Mut primii dinari avind o greutate
mijlocie de 0,8232 de gr, cam cit aveau dinarii germani i cei de Boemia.
In aceasta vreme s-a stabilit raportul dintre dinar si pensa bizantina la
40 : 1, care a fost mult timp caracteristic pentru sistemul monetar din
Ungaria 3.
Obiceiul generalizat In secolele al IX-lea si al X-lea in apusul Europei,
de a maxi veniturile regale prin schimbarea deasa a banilor si emiterea lor
cu un continut de metal nobil din ce in ce mai redus, s-a introdus i in
Ungaria pe la mijlocul secolului al XI-lea. Regele Ladislau I, in cursul
domniei sale de 19 ani, a emis zece feluri de monede.
Procesul continua in secohil al XII-lea, care se caracterizeaza, in
partile noastre, ea si in restul Europei, prin baterea unor monede marunte,
uncle lipsite de orice inscriptie, altele din categoria bracteatelor, batute
pe o singura parte etc 4.
Monedele acestea mici din categoria obolilor se numeau i dinari,
cu toate ca greutatea lor de 0,14 gr nu egala nici pe departe greutatea dina-
rilor in circulatie In tarile straine, dintre care eel din Colonia avea 1,12 gr,
eel din Aquileia 1,14 gr etc.
Stricarea monedei in evul mediu constituie un exemplu de felul cum
feudalii, atit regii cit i iseniorii, cant*/ s foloseasca in interesul lor orasul,.
cresterea circulatiei marfurilor si a banilor.
79 in mod deosebit presiunea feudalismului se exercita asupra celei
mai complicate i, de aceea, celei mai vulnerabile verigi a raporturilor de
schimb, asupra circulatiei banilor.
Dialectica dezvoltarli circulatiei monetare In economia feudala este
de asa natura ea, en cit creste importanta banilor ea mijloc de schimb i
plata, cu atit mai mult se accentueaza stricarea monedei" 5.
Eforturile feudalilor insa n-ar fi fost de ajuns pentru a pune in eircu-
latie moneda stricata. Patrunderea i mentinerea monedei stricate in cir-
culatie avea i cauze de ordin economic. Ea decurge din procesul de separa-
thine dintre continutul nominal si continutul real de metal al monedei,
din tendinta naturala pe care o are procesul de circulatie de a transforma
esenta de aur a monedei intr-o aparenta de aur, adica de a transforma mone-
1 Magyar penztdrtenet, p. 178.
2 Numizmatikai Kzlny, Budapesta, 1914, p. 22.
a Magyar pnztortinet, p. 221 223.
4 Mihalevskii, op. cit., p. 174. Cf. si C. MoisiI, Istoria monedei in Romtnia. Monetdria
Transilvaniei ptml la 1528,1n Cronica numismatia", an. IV (1923), nr. 3-4, iulieaugust, p. 27.
8 Mihalevskii, op. cit., p. 135.
www.dacoromanica.ro
da intr-un simbol al continutului slu metalic oficial..." 1 in felul acesta :

97 Daca,' circulatia banilor Insi separg continutul real de continutul nominal
al monedei, existenta sa metalicg de existenta sa functional:a, ea contine
in mod latent posibilitatea de a inlocui moneda metalica in functia lor ca
moneda prin fise facute din alt material sau prin simboluri" 2. De hirtie,
spre exemplu. Ca urmare, se poate spime pe drept cuvint el, circulatia
monedei stricate cuprinde in sine unele elemente asemIngtoare cu acelea
ale circulatiei banilor de hirtie" 3.
Stricarea monedei insg avea doug tgisuri. Ea nu aducea stapinului
feudal numai venituri insemnate, ci i pierderi in ce priveste veniturile pe
care le incasa in monede : renta in bani, amenzile etc. Ca sg-si asigure
venitul real, stabilit la un moment dat in monede bune, feudalul trebuia
0, ceara sporirea plgtilor in bani devalorizati, ceea ce provoca impotrivirea
maselor, care invocau normele i obiceiurile vechi. Stricarea monedei
avea ca urmare, pe de o parte, sporirea obligatiilor feudale in bani" 4,
iar, pe de alta, intensificarea rezistentei si a luptei maselor producatoare
impotriva stgpinilor feudali. Din cauza stricgrii monedei, eel mai mult
a avut de suferit omul de rind atit de la oras cit si de la sat. De aci i desele
cazuri de rascoall provocate de urmlrile economico-sociale ale strichrii
monedei si care, pe un timp oarecare, mai retineau pe feudali de la stricarea
ei. Dar . . . au fost i cazuri de rdscoaki legate nu de stricarea, ci de imbundtd-
tirea monedei" 5. Aceasta datoritg fie revalorizgrii fortate a monedelor
depreciate, fie incasgrii in monedg noug bung a obligatiilor stabilite in
moneda' depreciata. Asa s-a intimplat in cazul rascoalei de la Bobilna din
1437. In afara, de aceasta, peste tot, stricarea monedei Irina dezvoltarea
schimbului, a relatiilor de marfg-bani, a comertului 6
Ca o urmare a stricgrii monedei, a rgspindirii unor monede mici 0
de valoare redusg, in a doua jumatate a secolului al XII-lea s-a reluat din
nou pe o Beall intinsa folosirea ca mijloc de plata a metalului nebgtut,
a lingourior de argint de o anumitg greutate i puritate aurul apare
foarte rar alaturi de care plata in bani bgtuti a trecut pe planul al
doilea 7. Lingourile si-au pgstrat rolul acesta i in prima jumatate a veacu-
lui al XIII-lea. In aceasta epoch banii de argint bgtuti 140 au fost calcu-
lati adesea dupg greutatea lor, nu numerar sau dup l. valoarea lor nominalg,
reducindu-se astfel rolul lor la acela al lingourilor.
Monedele mici de valoare redusg produse ale unei epoci cu economic)
naturalg de un nivel sclzut n-au putut face fatg nevoilor de circulatie spo-
rite, care au apgrut in secolul al XIII-lea, ea o urmare a dezvoltgrii fortelor
de productie si a circulatiei mgrfurilor, precum si a leggturilor de schimb
comercial cu tgrile vecine. Ele au lost inlgturate din circulatie, nu numai
1 K. Marx, Capitalut, vol. I, ed. a III-a, Bac., ESPLP, 1958, p. 157.

2 Ibidem.
a Mihalevskii, op. cit., I, p. 135.
4 Ibidem, p. 138.
5 Ibidem, p. 140.
Ibidem, p. 138.
7 Ibidem, p. 139.
www.dacoromanica.ro
2fS L SABAU 14
in schimbul extern, ci i in targ, cu bani buni, strAini 8 dintre care cei mai
faspinditi, in Transilvania i in Ungaria, in prima jumgtate a secolului al
XIII-lea au fost dinarii de Friesach. Numele acesta 1-au purtat nu numai
banii batuti de arhiepiscopul de Salzburg in orasul Friesach din Carintia,
ci i banii bAtuti de el in alte localitAti, precum i banii bgtuti de principii
de Carintia i de alti stapini feudali din Austria de sud dui:4 modelul si
cu titlul dinarior de Friesach 2 Numeroase specii de bani de Friesach s-au
glsit i in tezaurele monetare descoperite pe teritoriul Tnll Rominesti 3.
Greutatea dinarilor de Friesach a variat. La inceput aveau 1,19728
de gr, iar mai tirziu 0,97737 de gr. 5 dinari Mceau 1 pond ; 48 de ponduri
o mama, de Friesach de 240 dinari.
In Ungaria s-au b5,tut i monede locale, de tipul obolilor i unele
mai mari, de tipul dinarilor. Influenta dinarilor de Friesach se simte atit
in tehnica cit i in ornamentatia acestor monede. Se deosebeau de ele cit
priveste greutatea i continutul de argint, care erau mai mici. Cu toate
acestea, regele Andrei al II-lea a cgutat sa' le impun5, la valoarea egalg,
cu aceea a dinarior de Friesach, realizind foloase mari prin inselarea po-
porului 4.
Cantitgti mari din aceste monede, amestecate deseori cu alte monede
strAine, s-au g5sit in Banat. Cea mai mare parte din cele peste 10 000 de
piese care compun tezaurul descoperit la Deta au fost dinari de Friesach,
din care s-au mai ggsit la Cenadul Sirbesc 887, la Gnaia 366, la Tomnatec
110, la Jimbolia 11, la Nojorid, in Bihor, 37, la Sudurgu, in Slaj, 1 500
de bucgti. Citeva din aceste monede s-au descoperit si la Sighisoara 5.
Araturi de dinarii de Friesach, tezaurul de la Deta cuprindea i bani d.e-ai
regelui Andrei al II-lea al Ungariei, precum i bani de Colonia, Bavaria,
Boemia, Strassburg, Trier, Metz, Aquileea i de-ai impgratului Frederic
al II-lea. La GAtaia s-au Osit, alAturi de dinari de Friesach, si 215 monede
bracteate de la regele Bela al III-lea, 27 de monede engleze si 1 germang etc.
Monede strline, alturi de cele de Friesach i unguresti, s-au gasit si in
tezaurele de la Cenad i Tomnatec 6.
Pe la mijlocul secolului al XIII-lea, sub regele Bela al IV-lea, dinarii
de Friesach au fost Inloeuii cu dinari regali, a cAror puritate s-a imbuna-
tAtit mult.
In aceast5, epoc a. si in a doua jumgtate a veacului al XIII-lea, se
micsoreaz5, importanta lingourilor ca mijloc de platg. Allturi de marca
in argint, apare din ce in ce mai des marca in dinari, precum si plata in
pense 7.
La mijlocul secolului al XIII-lea, in Ungaria au fost organizate, ala-
tuti de &Amara de la Strigoniu, care a continuat s5, earning, principala.,
Fenomenul nu e izolat. A avut loc si In alte tri, In Franta de exemplu. Cf. Mihalevskii,
op. cit., I, p. 149.
2 Magyar pnztrtnet, p. 295.
3 0. Iliescu, op. cit., p. 121.
Magyar pnztortnet, p. 310 311 si Molnar, op. cit., p. 24,
5 Magyar pnztrtinet, p. 291 si nota 1 de la aceeasi pagin. Cf. sl A. Luschin-Eben-
greuth, Friesacher Prennige, In Numismatische Zeitschrift", an. 1922, 15/155, p. 96.
5 Magyar pnztrtnet, p. 291, nota 2.
7 Ibidern, p. 315 317.
www.dacoromanica.ro
mai mune camari insarcinate cu baterea monedelor. 0 asemenea camara a,

functionat i pe teritoriul episcopiei Cenadului 1.
Important& deosebitl a dobindit camara de la Zagreb, reedinta,
banilor Slavoniei. Monedele batute de cltre aceastl camarl, la inceput,
s-au mimit dinari de Zagreb, iar mai tirziu, dinari banali i s-au bucurat
de o larga rspindire i in Transilvania in epoca baterii lor, care a durat
aproape un secol, ping, la 1349 2
Puritatea i greutatea dinarilor banali au variat scazind treptat. Cei
de la mijlocul secolului al XIII-lea aveau In aliajul lor 0,9115 gr de argint
ili o greutate total& de 0,9723 de gr. In secolul al XIII-lea, dintr-o mama,
de 233,3533 de gr se bateau 200 de dinari. 40 de dinari erau socotiti o pens13.
Spre sfIritul secolului, sub ultimii regi arpadieni, i la inceputul
veacului urmator, dintr-o marcl de aceemi greutate s-au batut 280 de
dinari de greutate totall de 0,8334 de gr, a chror greutate purl era de
0,7292 de gr, totui, In comparatie cu dinarii regali din a doua jumatate
a secolului al XIII-lea i din primii ani ai secolului urmator, au fost supe-
riori atit in ce privete titlul cit i greutatea lor 4. Aceasta explica, prefe-
rinta i marea rlspindire de care s-au bucurat.
Dinarii banilor Slavoniei au patruns In cantitati marl i pe teritoriul
tarilor romineti. in a doua jumatate a secolului al XIII-lea i. in prima
parte a secolului urmator, aceste monede au circulat in toate regiunile
locuite de romini 5.
Dintre banii straini, in a doua jumatate a secolului al XIII-lea au
patruns in Ungaria i Transilvania dinarii de Viena sau vienezi, care au
Inceput EA tie batuti Incepind cu sfiritul secolului al XII-lea. A variat
i greutatea acestora. La inceput aveau 0,937 de gr. In prima jumatate a
secolului al XIV-lea 0,773, 0,644 de gr etc.
Ca sa contra,balanseze influenta dinarior vienezi, care amenintau
sa scoata din circulatie banii locali, ultimii regi din dinastia, arpadiana
i Carol Robert au batut monede imitInd dinarii vienezi In ce privete
ornamentatia, avind Insl greutatea mai mica. : 0,46-0,58 de gr. Monedele
acestea apar in documente sub numele de dinari mici sau mijlocii : denaris
parvi sau mediocres, precum i. Vienenses parvi sau mediocres 6, i s-au gasit
in mare numar Intr-un tezaur bogat i variat descoperit la Valea lui Mihai 7.
Un dinar mic era echivalent cu 1/2 dinar banal i, probabil, cu un dinar
regal obinuit 5.
Stricarea i sclderea continua, a valorii dinarilor de argint, care,
impreung cu obolul, a fost moneda divizionara de bug, in Apus dupl inla-
1 Magyar pinztrldnet, p. 334.
2 Ibidem, p. 336.
3 Ibidem, p. 340.
4 Ibidem, p. 341 si 345.
5 C. Moisil, Istoria monedei In Romtnia. 3. Epoca dinartlor banali, In Cronica numisma-
ticA", an. I (1920), nr. 6-7, septembrieoctombrie, p.45-46 si, de acelasi, Istoria monetei tn
Romtnia. 4. frnprejurdrile premergaloare tnfiinfdrii monetdriei nalionale romtneti (Ibidem, nr. 8,
decembrie 1920, p. 58 si 60).
6 Magyar pnztortnet, p. 372-375.
7 Ibidem, p. 375.
8 Ibidem, p. 385.
www.dacoromanica.ro
22 1. SABAU 16
turarea banilor de aur sub Merovingieni, In secolul al VIII-lea, i rspin-

direa p14ii In argint nebatut a provocat decgderea sistemului dinarilor
de argint.
Dezvoltarea vietii economice, cresterea circulatiei mkfurilor, a
comertului, au impus inlocuirea sau macar restringerea Intrebuintkii
dinarilor si a valutei de argint nebatut cu monede de argint de valoare
mai mare si mai stabiM. Acestia au fost grosii, denarii grossi san
solidi, numiti astfel deoarece valoarea lor era echivalenta cu 12
dinari sau cu 1 solid. Ele au Inceput sa fie batute In Italia, apoi in
Franta i In Boemia 1.
De un prestigiu mare s-au bucurat grosii de Boemia sau de Praga,
grossi boemicales, grossi Pragenses, pentru baterea ckora pgele Venceslau
al II-lea adusese mesteri monetari experti din Florenta.
Greutatea medics a grosilor din Boemia era de 3,8354 gr. 0 mud,
avea 56 de grosi. lineori se calcula cu 60 de grosi. in Moravia era socotit'a
la 64 de grosi si se numea sexagena" sau nemteste Schok-Groschen".
Marca de Praga de 56 de grosi, care mai tirziu s-a numit simplu
)) marca de 56 de grosi", a fost echivalenta cu marca maghiara de argint
comun si a fost cunoscuta sub numele de marca in grosi dupa socoteala
de Buda" 2. Mai tIrziu, marca aceasta a fost calculata la 64 de grosi a caror
greutate totalA era de 230,1248 de gr 3.
Grosii de Boemia au fost introdusi In Ungaria sub regele Venceslau
(1301-1304), fiul regelui Boemiei. Ei au continuat 0, se raspIndeasca
si dupa aceea, mai ales in perioada dintre anii 1310-1330.
Ca urmare a acestor nesfirsite schimbgri de monede si a introducerii
monedelor strine, a cror echivalare necesita calcule permanente ingreu-
nInd circulatia lor, la Inceputul secolului al XIV-lea viata economica si
schimbul au trecut prin greutgti foarte marl.
Deosebit de confuza a fost situatia in Transilvania, uncle numanil
felurior de bani In circulatie a fost foarte mare 4.
in anii 1301-1342, pe teritoriul Transilvaniei Intilnim peste 60
de monede unitare sau divizionare c numiri d.e moned5, dintre care
unele, e adevkat, designeaza una ci aceeasi monedA: marca 8, marcA
de argint 8, marc de argint bun7, mare/ de argint curat 8, mama de
argint obienuit 9, marca ungureasca 1, mara, de Transilvania 11,
1 Mihalevskil, op. cit., I, p. 132.

2 Magyar pnztortnet, p. 398-399.
3 Ibidem, p. 409.
2 B. lidman, A magyar kiralysag pinzagyei s gazdasgpolitilcdja Kdroly Robert kordban
[Chestiunile financiare O. politica economica a regatului maghiar in epoca lui Carol Robert],
Budapesta, 1921, p. 96 (citat in continuare A magyar kirdlysdg pnzgyei).
6 Doc. pria. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 48, 109, 112, 205, 287 etc.
6 Ibidem, p. 138, 149.
7 Ibidem, p. 149, 150.
8 Ibidem, p. 218.
9 Ibidem, p. 210.
1 2 Ibidem, p. 243.
www.dacoromanica.ro
17 CIRCULAT1A MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 23
de Alba 1, de Bistrita 2, de Sibiu 3, de Sebes ; marcl de Buda 5 ; fer-

tun 6, fertun de argint 7, fertun de argint bun 8, fertun de argint obis-
nuit 6, fertun de argint dupS greutatea de Transilvania ", de Alba 11,
de Bistrita 12 ; loton", loton de argint 14, loton de argint bun 15, loton
de argint dupI greutatea de Bistrita 16, pond. de argint 17 ; dinar 18,
dinar raic 18, dinar vechi 2, dinar nou 21, dinar liiat 22, ori simplu li-
liat 23, dinar montan 24, dinar cu vultur 25, dinar cu cruce 26, dinari de
Verece 27, dinari de -Ungaria 28 ; < dinar > banal 29, banal de Cluj 30,
banal de Verece 31, banal vechi 32, banal non 33, banal de cruce 34,
banal eau cu cruce 35 obol 86 ; gros 37, gros de Boemia 28, gros de Ve-
rece 38 ; pensg, 40 ; sectin 41, sectin de argint 42 ; kuntin 43, kuntin d,e ar-
1
Doc. priv. ist. Rom., C. XIV, vol. III, p. 142, 147, 150, 194, 218.
2
Ibidem, p. 165, 172.
a lbidem, p. 186.
Ibidem, vol. II, p. 243.
5
Ibidem, vol. III, p. 50, 72, 111, 112, 121, 250.
Ibidem, p. 135, 147.
7 Ibidem, p. 134, 193, 205.
Ibidem, p. 123, 134, 138, 141.

9
Ibidem, p. 175, 196, 205.
10 Ibidem, p. 208.
11 Ibidem, p. 157.
12 Ibidern, p. 125, 142, 153, 157, 183.
19 Ibidem, p. 139, 174, 186, 207.
14 Ibidem, p. 126, 135, 136.
15 Ibidem, p. 141, 157, 180,
182, 206.
18
lbidem, p. 142, 154, 163.
17 Ibidem, Vol. III, p. 142.
18 lbidem, p. 142, 159, 207.
19 Ibidem, p. 122, 133.
20 Ibidem, p. 131, 189.
21 Ibidem, p. 190.
22 Ibidem, p. 130, 140, 142.
23 Ibidem, p. 138, 146.
24 Ibidem, p. 165, 166.
25 Ibidem, p. 189, 201.
28 Ibidem, p. 177, 178.
27
Ibidem, p. 163, 184.
28 Ibidem, p. 204.
29 Ibidem, p. 145, 237.
30 Ibidem, p. 165, 199.
31 Ibidem, p. 147, 154, 171, 175, 178, 181.
32 Ibidem, p. 123, 125.
33 Ibidem, p. 125, 126.
34 Ibidem, p. 165, 166, 167, 168.
35 Ibidem, p. 167.
38 Ibidem, p. 144, 175.
37 Ibidern, p. 141, 142 si urm.
aa Ibidem, p. 274.
39 Ibidem, p. 173.
40 Ibidem, p. 122, 123, 127, 129, 175, 227, 230.
41 Ibidem, p. 218.
42 lbidem, p. 126, 147, 154, 162, 209.
43 Ibidem, p. 154, 217, 219.
www.dacoromanica.ro
24 I. SABAU is
gint 1; chula qi 2; one quin3 ; marcg de aur ; imperial de aur ; dinar

imperial de aur6; florin 7, florin de aur 8, florin lorardin 9 ; dirar tg-
tgresc de aur 10 etc.
Cele mai multe din monedele insirate aci se ineadreazg In speciile
monetare a cgror succesiune am mmgrit-o ping acum sau In speciile noi
care vor fi introduse prin reformele din 1323-1328. Nu ne oprim aci
asupra analizei i descrierii lor amgnuntite din punctul de vedere numis-
matic. Adguggm doar citeva lgmuriri.
Calitatea monedei unitare, ea si a nesfirsitelor varietati ale mone-
delor divizionare, ale dinarului, grosului etc., era In functiune nu numai
de greutatea lor, ci si de puritatea continutului lor de metal nobil. Puritatea
se obtinea prin arderea (cornhustio), eliminarea materiilor trAine. .Arderea
putea fi mai mica, de exemplu de a treia ardere (teitiae conbustionis), cind
doug treimi (0,666) din continutul monedei era argint curat, o treime
(0,334) aliaj. Aceasta era greutatea monedelor de argint obisnuit, comun.
Prin a zecea ardere (deciniae conbustionis), se obtinea un aliaj din care
0,900 era argint curat, iar 0,100 aliaj. Mijloacele tehnice din evul mediu
nu inggduiau o ardere completh de 0/00, ci eel mult de 0,960-0,960.
Aceasta era puritatea argintului bun, curat sau foarte curat (argentvm
purum, purissimum) 11
Fertunul 1/4, lotonul 1/16, sectinul 1/32, pondul 1/48, kuntinul (de
la germ. quentchen) 1/64 parte dintr-o marcg au fost monede de calcul,
submultiplii march, respectiv multiplii dinarului, ca i uncia, 1/8 dintr-o
marcg, In uz mai mult in tgrile romanice, intilnite, mai rar, i in Tran-
silvania 12.
Barth numiti dinari imperiali de aur ori simplii imperial de aur au
fost de provenientg din imperiul german". Moneda numitg chulaqui"
(chulacos, chulagueos, schuleaguios, shvlagvios etc.) In Registrul dijmelor
papale din 1332-1337, intilnith mai ales in Secuime, a lost o monedg
mdruntg de schimb, de provenientg i valoare necunoscutg, ca i moneda
1 Doc. priv. ist. Rom., C. XIV, vol. III, p. 126, 135, 140, 158, 1624196, .198, 210.
9 lbidem, p. 154, 163, 190, 197, 199, 201, 214, 215.
3 Ibidem, p. 209.
4 Ibidem, p. 208, 253.
5 Ibidem, p. 187.
6 Ibidem, p. 208.
7 Ibidem, p. 139, 184, 208.
8 Ibidem, p. 402.
9 lbidem, p. 496.
10 lbidem, p., 293. In realitate monede ale cetAtilor italiene de pe tarmul MArii Negre
folosite i puse in circulatie i de cAtre tAtari. Cf. Const. Moisil, in Cronica numismaticd, an. I,
1920, p. 60 i Em. Condurachi, in Revue historique du sud-est europen", XX (1943), p. 230.
Nu am indicat toate locurile unde se mentioneaza monedele respective. Mam mArginit
la simple exemplificdri pentru a ilustra dificultbtile pe care le intimpinau la calcularea banilor,
din cauza numbrului neobinuit de mare al speciilor i numirilor de monede in uz, nu numai
oamenii de rind, ci i negustorii i minuitorii de bani.
11 Magyar pnztortenet, p. 23 i A. Luschin Ebengreuth, Allgemeine Manzenkunde
zznd Geldgeschichte des Mittelalters und der neueren Zeit, Mnchen-Berlin, 1926, p. 181.
13 A magyar kirdlysag penziigyei, p. 27, nota 1.
www.dacoromanica.ro
numita tot acolo onequi" (onequium), 1ntilnit o data in satul Filpi

(raion . R eghin).
Varietatea aceasta mare de monede, din care unele vechi, care nu
mai circulau decit pe teritoriul Transilvaniei, dovedeste dou'd lucruri. Pe
de o parte, ca dezvoltarea vieii economice si a circulatiei monetare erau.
mai inapoiate in Transilvania decit, de exemplu, in partea de apus a
regatului maghiar ; iar, pe de alta c, pe linia unei evolutii cu rAdIcini
vechi, ea prezenta trasaturi caracteristice locale atit In ceea ce priveste
dezvoltarea fortelor de productie cit i masurile i felurile moned.elor intre-
buintate, pe care nu le aflm in alte parti 1
La Inceputul veacului al XIV-lea, In partea centrala a regatului Un-
gariei predomina marca de argint fin de Buda i marca comerciala de argint ;
in partea de apus, dinarii vienezi ; In tinuturile din sud, dinarii banali 2
In Transilvania a continuat s predomine marca locala, de Transil-
vania, mm11'6 i acum dupa orasele Sibiu, Bistrita etc., dinarii, In primul
rind dinarii banali, precum i citeva monede care nu s-au gasit decit
exclusiv aci. De asemenea, sub denumirea generala de marca trebuie sa
Intelegem, Inainte de toate, marca localA, al cArei nume complet se omitea
din comoditate ori superficialitate, iar prin monedele calculate in ea, chiar
cind nu se specified, monedele in circulatie la fata locului, dinari banali,
grosi etc. 3.
Dezordinea economica pe care o agrava In mare mAsurA confuzia
monetara constituia o piedicA in calea operei de consolidare a puterii
centrale si a statului pe care a, intreprins-o regele Carol Robert dupA
curmarea luptelor pentru tron i slAbirea anarhiei feudale care a framintat
Ungaria i Transilvania in primele doua decenii ale secolului al XIV-lea.
S-a folosit, prin urmare, de cea dintii ocazie pentru a reglementa economia
monetara, a tArii. Sarcina a fost grea si a necesitat o serie de mAsuri suc-
cesive Intro anii 1323 si 1338 4.
Prin actul sAn dat la 6 ianuarie 1323 in Timisoara, Carol Robert
comunicA capitlului din Alba Iulia cd, la cererea prelatilor si nobililor
de a inlatura abuzurile existente, s-a hotarit sa, uniformizeze sistemul
monetar, prin introducerea unei monede unitare de valoare permanenta
si valabilA pe tot teritoriul Ungariei 5.
Ca urmare, a ordonat celor cinci comiti ai cAmarilor sa. batA dinari
noi i buni adicA de a opta topire ...de greutatea vechilor dinari
banali" 6, batuti pe vremea banului Stefan. In realitate puritatea dinarului
din timpul banului Stefan, de la mijlocul secolului al XIII-lea, a fost supe-
rioara celei prevAzute prin ref orma din 1323. Aceasta corespundea titlului
dinarilor banali batuti dupA 1272 care cuprindea 0,075 de gr de argint 7.
In felul acesta 3 dinari vienezi sau 2 dinari banali vechi trebuiau schimbati
1 A magyar kirdlysdg pnzugyei, p. 96.
2 Kovcs, op. cit., p. 93-94.
a Jbidem, p. 95-98.
4 Cf. C. Moisil, Istoria monetei in Rominia. Monetdria Transilvaniei pind la 1526, In
Cronica numisinaticA", an. IV (1923), nr. 3-4, iulieaugust, p. 28-29.
5 A magyar kirdlyskg pnziigyei, p 75-76 0 Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 62-63.
7 A magyar kirdlysg pnziigyei, p. 76, nota 1.
www.dacoromanica.ro
-26 1. SABAU 20
-en 1 dinar nou, iar 1 gro de Boemia cu 3 dinari noi, 1 mama de argint
dupa greutatea de Buda se schimba cu 5 pense de dinar nou. Prin urmare,
valoarea nominala a noilor monede era mai mare decit cea reala a conti-
nutului lor de argint. Pentru acoperirea cheltuielilor In legatura cu apli-
carea reformei monetare, trebuia sa se plateasca de fiecare poarta de
iobagi 0 de locuitorii ormelor cite o jumatate de fertun.
Reforma din 1323 n-a atins scopul urmarit. Pe de o parte, noua
moneda, avind o valoare reala mai mica, n-a putut inlatura intrebuintarea
monedelor vechi i straine, a groilor mai ales, 0 a argintului nebatut 1.
De alta parte, era evident ca, intr-o epoca de decadere generala a siste-
mului dinarior de argint, era sortita eecului orice reforma bazata pe
acest sistem, char daca se urmarea imbunatatirea lui. Se impuneau reforme
mai radicale, intre altele, introducerea valutei de aur, a carei intrebuin-
tare a fost impusa de dezvoltarea schimbului i in celelalte tari : Italia,
Boemia, Austria, Franta etc. De fapt, dupa oarecare dibuiri 1 incercari
repetate facute Intre anii 1325-1338, dezordinea financiara din Ungaria
si Transilvania va fi curmata prin introducerea valutei de aur i mico-
rarea rolului monedelor de argint.
Dei a circulat ca mijloc de plata sub forma brutal de bare sau 1M-
gouri, ori sub forma de obiecte prelucrate, o bung parte din evul mediu
aurul n-a fost Intrebuintat In Europa la baterea monedei. Totui circulau
pe continent bani de aur din orient, mai ales monede bizantine. Cauza
principala a acestui fapt a fost ca, reprezentind o valoare mai mare decit
argintul, cei care posedau aur, regil, seniorii, dar chiar i negustorii, pre-
ferau s5-1 tina In tezaure sub forma bruta sau de podoabe 2. Aceasta fu
posibil cit timp schimbul de marfuri a fost limitat. Dar, dupa dezvoltarea
circulatiei de marfuri, argintul n-a mai putut deservi singur nevoile schi.m-
bului, a fost necesar scoaterea aurului din tezaure i participarea lui
sub forma de moneda bgtutg, la schimbul comercial.
In ciuda fluctuatiei permanente a pretului argintului 0 al aurului
pe piata, s-a cautat sa se fitabileasca raportul dintre valoarea celor doua
metale. Raportul acesta a variat mereu dupa timp i loc intre 1 : 9 si
1 : 12 3, dar i 1 : 15, 30 0 Intro 1 : 20 4 etc.
Prima moneda de aur din evul mediu care s-a bucurat de o larga
raspIndire 0 a servit ca model pentru baterea monedelor de aur In celelalte
tari ale Europei a fost florinul de aur, fiorino d'oro, care s-a batut la Flo-
renta Incepind cu anul 1252 5. Piesa aceasta de aur avea o greutate de
3,53 de gr i reprezenta 1/96 parte din funtul de aur florentin 6 Intlietatea
orasului Florenta In. ceea ce privete introducerea banilor de aur se dato-
1 A magyar kirdlysdy pirazdgyei, p. 83-85.
2 Mihalevskii, op. cit., I, p. 142.
3 Ibidem, p. 143.
3 A magyar kirdlysg pnzagyei, p. 131 132.1
5 F. Friedensburg, op. cit., p. 98. De fapt nu florinul a fost cea dintli monedd de aur
bbtut In Italia, ci piesa de aur numit genovino i submultiplul su quartarolo, bbtut pe la
1149 la Genova, ca o urmare a ,,comertului Infloritor al oralulul" (ibidem, p. 96). Datorit
Ins, desigur, condipilor economice mai lnapoiate ale epocii, moneda genoveza n-a aluns la
Insemnatatea banilor de aur florentini din veacul urmAtor.
6 lbidem, p. 98.
www.dacoromanica.ro
reste deivoltgrii sale economice deosebit de inaintate i rolului impor-

tant pe care 1-a jucat ca centru de schimb cu relatii intinse in toatg
Europa 1.
Incepind din 1284, la Venetia s-a bltut o altg monedg de aur numitg
ducat ori zechin care imita florinul. Ducatul reprezenta 1/67 parte dintr-o
marcg venetiang de 238,73 de gr. La rindul sgu, ducatul venetian a, fost
imitat mai ales in Italia, la Genova, Lucca, Milano, in Savoia, i in statul
papal 2 Dimpotrivg florinul a continuat sg, se rspIndeasc i sl fie imitat
in toath Europa. Dintre tgrie vecine, Boemia a bgtut prima oarg bani
de aur, in 1325.
Vgzind insuccesul reformei privitoare la imbungthtirea dinarior de
argint, Carol Robert a luat mgsuri pentru introducerea in Ungaria a
monedei de aur, a florinului, imitat, atit in ce priveste numele, cit i com.-
pozitia i valoarea sa, dupg modelul florinului din Florenta. Continutul
de aur al florinului italian era de 3,519 gr, iar greutatea lui totall de
3,531 de gr. Greutatea purl a florinului unguresc a fost de 3,521 gr, greu-
tate totalg de 3,558 de gr. Dintr-o mareg de Buda se bateau 69 de florini 32
iar dintr-una de Transilvania 58.
Nu avem informatii precise cu privire la data introducerii monedei
dc aur in Ungaria i Transilvania 4. Documentele referitoare la intro-
ducerea ei, care ni s-au pgstrat, shit abia din 1335 5. Probabil Ina ca,
baterea florinului de aur in Ungaria s-a inceput mai devreme, in 1325 6.
Prima data, banii de aur unguresti (aureis inonete regis Ungariae) sint
amintiti intr-un document din Olmiitz, de la 22 iunie 1326 7. Nu s-a pgstrat
ins g. nici un exemplar din acest florin 5.
Florinul de aur n-a putut Inltura din circulatie growl de Boemia.
Datoritg, infloririi economice i bogatei sale productii de argint, care
stAtea la baza growlui ceh, in prima jumatate a veacului al XIV-lea
Boemia a jucat un rol conducgtor in viata economicg a Europei centrale.
Growl de Boemia domina nu numai la el acasg, ci i in Austria, in princi-
patele germane, in Polonia, Ungaria etc., restringind. circulatia mono-
delor locale. Dintr-o marcg de Buda se bateau 72 de grosi 91 dintr-una
de Transilvania 60 de grosi. 1 florin valora 16 grosi.
Paralel cu florinii de aur i grosii de argint s-au bltut i erau in
circulatie i dinari precum i jumgtgti de dinari, ping in 1325 cu titlul
stabilit in 1323, pe urmg cu un titlu din ce in ce mai rale. Florinul
1 Cf. C. Barbagallo, Storia universale. II medioevo, Turino, 1935, III, 2, p. 932-939.
2 F. Friedensburg, op. cit., p, 97.
3 A magyar kirdlysdg pnzilgyei, p. 85, nota 2.
4 Gyula Szekfil. Oklevelek I. Kdroly kirdly penzveresi reformythoz [Documente In legaturA
eu reforma privind baterea monedei regelui Carol Robert], In Trtnelmi Tar" [Arhiva
istoricd], an. XII (1911), p. 3-4 i A magyar kirdlysdg pnzugyei, p. 88, nota 8.
5 SzekfU, op. cit., p. 7-11.
6 A magyar kirdlysag pnzilgyei, p. 85 I Schulek Alfred, Vegyeshazi kirdlyaink pnzei s
korrendjiik, I. Karoly Robert [Monedele i cronologia banilor din timpul regilor din dinastii
deosebite, I. Carol Robert], In Numizmatikai Kzlony", an. XIV (1926), p. 181.
7 A magyar kirdlysdg prtzugyei, p. 85, nota 1 i p. 256.
Schulek, op. cit., p. 188.
9 A magyar kirdlysag pnziigyei, p. 91, nota 1.
10 Ibidem, p. 92-93.
www.dacoromanica.ro
28 I. SABAU 22
grosul erau monede de valoare permanenta. Dinarii si obolii se

preschimbau anual.
Nici aceasta reformA, n-a reusit sa inlature complet dezordinea
monetara, dificultatile ridicate de echivalarea diferitelor monede vechi
si noi, cu tot raportul oficial stabilit intre florinul de aur, grosul si dinarii
noi. Pe piata, raportul oficial nu se respecta. Marca se calcula, in unele
parti, pe linga, cursul oficial care era de 56 ori 64 de grosi, si cu 40, 48,
60, 62 de grosi, cu 320, 400 de dinari regali, 200, 240 dinari banali etc.
Indeosebi preschimbarea anua1 5, a dinarilor si. a obolilor sadea valoarea
si ingreuna circulatia lor. Ca urmare, in 1336 a fost inlaturat sistemul
bazat pe preschimbarea periodica, anuala, a monedelor.
Prin actul sau din 25 martie 1336, regele a arendat magistrului
Andrei cel Mare pentru o mie de marci parte din grosi iar parte din
florini, ce vor fi batuti de el ... coniitatul camarii noastre de Transil-
vania, cu toate comitatele, tinuturile, satele, tirgurile si. orasele care se
-tin a au tinut din vechime de acea &Amara, impreung cu comitatele
Alba, Hunedoara, Turda, Tirnava Mare si. Mica, Solnocul dinauntru,
Dobica si. Cluj, impreung cu dijmele arhiepiscopale, ... in asa chip, Melt
acel comite al camarii noastre sus-zise 85, bata ... dinari de trei feluri :
anume florini buni si curati din aur curat, dupg felul florinilor de Florenta
dar ceva mai grei decit aceia, din care patru BA se schimbe pentru o mama
de argint bun, iar trei si jumatate pentru o marca de plata, iar grosi va
bate dup5, felul grosilor nostri batuti anul trecut de orsenii din Buda,
si dinari mici dupa felul scris mai jos" 1 si anume 64 de grosi vor face
1 marca de argint bun, 6 de grosi 1 marc5, obisnuita de plata. Grosul
va fi echivalent cu 7 dinari mici. Cele trei feluri de monede, florinii, grosii,
dinarii mici, sa se faca atit de &are comitele camarii din Transilvania,
eft si de alti &Amami din intreaga noastra tara in una si. aceeasi forma,
greutate, ardere si valoare, in asa fel ca acei dinari ai nostri de trei feluri
85, umble si s5, se schimbe deopotriva si. flea nici o deosebire in toata tara
noastra" 2.
Yrind. sa inlature neregulile ce se intimplau in fiecare an din pricina
schimbului monedelor noastre" 3, venitul camarii provenit din aceasta
schimbare regele il asigura prin incasarea unei dari permanente de 3 grosi
platita dupa fiecare poarta. Erau scutiti de aceasta dare slugile si slujitorii
regelui si. reginei, slujitorii bisericii si in general nobilii tarn scutiti si. pina
atunci de plata venitului camarii.
Pentru verificarea monedelor, prin actul privitor la reforma se ordona
ca fiecare tirg trebuie sa aiba cintare potrivite pentru masurarea lor, in
fata unui om d.e incredere.
Fluctuatiile valorii banilor au staruit si. de acum incolo, mai ales la
calcularea in mama de plata (marca pagamenti) a grosilor de o valoare
nominala cu 8 % mai mare decit continutul lor de argint 4.
a Ibidem.
3 Ibidem.
4 A magyar kirdlysg pnzagyei, p. 99 100.
www.dacoromanica.ro
Dezordinea a fost m'aritl de urcarea neasteptata a pretului aurului

pe la 1337. In loc de 1 : 10, sau 1 : 15,62, cit a fost raportul oficial intro
aur i argint, acest raport s-a ridicat la 1 : 20. In loc de 16 grosi de argint
cu cit se platea la inceput 1 florin de aur, acum s-au dat 20 si clliar 24
de grosi 1.
Atit fhictuatia valorii grosului cit i aceea a raportului dintre aur i
argint tradau greutgtile pe care le implica folosirea sistemului monetar
bimetalist i militau pentru introducerea sistemului bazat pe metalul cel
mai de prep, pe aur. Cresterea productiei de aur a minelor din Ungaria
Transilvania milita de asemenea pe 1Ing5 completarea reformelor din
anii 1325, 1329 si 1336 .
De fapt, prin actul din 29 martie 1338, regele Carol Robert introduce
pe teritoriul Intregii Ungarii si al Transilvaniei sistemul valutei de aur 2.
Executarea acestei reforme a fost urmgrita, cu mare grijA, precum se vede
si din actul regelui din 2 februarie 1342 3. Incepind cu anu11338, monedele
de baz6 au fost florinii de aur bAtuti la Buda, Kremnitz i in Transil-
vania 4. Grosii i dinarii de pinA acum au fost scosi din circulatie i halo-
cuiti en dinari de argint noi ca monale de schimb. S-a impus preschim-
barea obligatorie a monedelor vechi si a argintului nebgtut 5, precum i
Incetarea circulatiei i preschimbarea banilor straini 6 Darea pe poart6
de 3 grosi stabilita, la 1336 a fost echivalat'a in 18 dinari.
Ungaria era impArtit'a in 10 cgmri. Fiecare cmara regal trebuia
81 bath', bani in valoare de 1 000 de maxci i cantitatea necesarg de dinari
drept monede de schimb 7. Pe teritoriul rii noastre se ggsea In intregime
&Amara numitI a Transilvaniei i partea de fa,s5xit, en ceva mai malt
de jumatate, din clinArile de Satu Mare, Oradea si Lipova. Prin urmare,
cele patru cAmgri afltoare pe teritoriul Transilvaniei trebuiau s bat5,
4 000 de mArci dup6 greutatea de Buda, din care o parte, desigur, In
monede nalrunte de schimb, in dinari de argint.
Ca s'a asigure materialul necesar baterii monedelor, regele Carol
Robert a luat masuri, pe de o parte, pentru intensificarea exploatarii
miniere, iar pe de alta, pentru aplicarea strictg a monopolului metalelor
nobile, care impuneau preschimbarea obligatorie a metalelor extrase, prin
mijlocirea cAmrilor regale 8.
La inceput, si mai ales pina' la ultima reformg din 1338, florinul s-a
faspindit destul de greu in schimbul intern. Potrivit Registrului dijmelor
papale din 1332-1337, In aceast6 perioad5, incI, In Ungaria au prevalat
groii, in Transilvania monedele mai vechi, cu deosebire dinarii. Din cele
aproape 10 000 de plAti cuprinse in Lista dijmelor, abia 15 au fost fAcute
in florini de aur 9. Din acestea patru pla,ti in valoare de 9 florini pe teri-
A magyar kirklysdg pnzilgyei, p. 101.
2 Szekfil, op. cit., p. 16-23.
3 Ibidem, p. 24-35.
4 A magyar kirdlysdg penzitgyel, p. 103.
6 Szekfil, op. cit., p. 17-18 0 A magyar kiralysag pnzilgyei, p. 105.
Szekfil, op. cit., p. 19, 21.
7 A magyar kiralyskg penzuggei, p. 108 109.
8 lbidem, p. 138.
8 Ibidem, p. 95-96 0 nota 2 de la p. 96.
www.dacoromanica.ro
30 1. SABAU 24
toriul. Transilvaniei : 3 florini, In 1332 la Spring1 (raion. Sebe, reg. Hune-

doara) ; 4 florini, in 1334, la Clinic 2 (tot acolo) ; 1 florin, in acelali an,
La Reciu 3 (tot acolo) ; 1 florin, in 1335, la Alba Iulia 4.
Dupa reforma din 1338 insa, circulatia florinului se intensifica res-
tringind. pe aceea a groilor.
in februarie 1340, Petru al lui Gervasiu, stringatorul dijmelor papale,
a primit de la Iacob al lui Berengariu, prin Nicolae de Satu Mare, atit
o bucata de aur in greutate de cinci fertuni, cit i florini de aur i banali
vechi, socotindu-se totul impreuna intr-o suma la opt sute i optzeci de
florini de aur, hind socotit in zisa suma cei douazeci de florini de aur,
pe care i-am primit imprumut de la zisul Nicolae pentru nevoie sale" 5.
In anul urmator, ori numai in 1342 data nu se poate preciza
exact tot Petru al lui Gervasiu mentioneaza 1 000 de florini phitii
camarii papale pentru prepozitura de Oradea 6 Acelai stringator de dijme
platea regulat in florini serviciile pe care i le faceau trimiii sal in legatura
cu stringerea dijmelor : la 10 septembrie 1341, 1 florin i 6 groi unui
delegat al sau la Oradea 7, iar la 19 mai, anul urmator, 5 florini la doi
oameni trimii tot acolo 8.
Florinul de aur apare i in alte tranzactii.
Trebuind sa plateasca, in 1336 magistrului Lachk, comitele secuilor
i fillor sai, pentru rascumpararea uciderii fiului sau Emeric, 76,50 marci
In aur sau argint bun dupg socoteala de Buda" 2, magistrul Toma le-a
platit, la data fixata, 67,75 de marci in florini de aur i in argint bun"1.
In acelai caz, la 27 ianuarie 1337, s-au mai platit 8,75 de marci dupa
socoteala de Buda, in aur i florini" 11.
Concomitent intilnim FA monede straine de aur.
in 1334, preotul Mihail din Cilnic (raion. Sebe) a platit, drept dijma
papala, 2 imperiali de aur ; iar in anul urmator, custodele Toma din Alba
Iulia a platit, In acelai scop, 2 dinari imperiali de aur, prin care se into-
legeau, probabil, bani de aur batuti de Ludovic de Bavaria 12
In 1339, Chanadin, arhiepiscopul de Strigoniu, a dat pentru rascum-
pararea moiei Simand (raion. Cri, reg. Criana) 36 de marci, platind pentru
fiecare marca patru florini in florini lorandini" 13.
Apare, de asemenea, i calcularea in marci de aur.
in 1335, la Alba Julia, in contul dijmei papale s-a platit o mama%71
de aur fara cinci kuntini dupa greutatea locului" 14.
2 Ibidem, p. 184.
8 Ibidem.
4 Ibidem, p. 208.
5 Ibidem, p. 525.
Ibidem, vol. IV, p. 1.
7 Ibidem, p. 44.
8 lbidem, p. 87.
9 Ibidem, vol. III, p. 402.
1 Ibidem.
11 lbidem, p. 406.
12 A magyar kiralysag pnzagyei, p. 27, nota 1.
Is Doc. prim ist. Rom. C, XIV, vol. III, p. 496.
14 Ibidern, p. 208.
www.dacoromanica.ro
in 1341, moia Firmini (raion. Zalau) a fost zalogita pentru 60 de-

marci de aur curat platite in intregime in bani de argint curat 1.
Cu toate ca, cu timpul, se putea modifica 0 valoarea monedei de
aur, stricindu-i-se titlul sau micorindu-i-se greutatea, stabilitatea ei s-a
dovedit a fi mai sigura 0 mai durabila decit aceea a monedei de argint.
in acelai timp, spre deosebire de moneda de argint, care a aparut, obi-
nuit, ca o monecla local, banul de aur s-a impus de la inceput ca moneda
universal calitate pe care nu o puteau dobindi ping acum decit unele
monede de argint care putea deservi schimbul international de marfuri
cu atit mai uor cu cit servea ca mijloc de plata 0 in interiorul statelor.
Raspindirea monedei de aur a insemnat o noug epoca in istoria
circulatiei monetare in Europa" 2, datorita, in primul rind, faptului ca,
cu aceasta ocazie, cea mai mare parte a metalului monetar a luat forma
banului. Ping acum, afacerie 0 platile mari se faceau cu ajutorul metalului
nebatut. De acum incepe dominarea monedei batute In circulatia banilor 3..
III
FUNCTIILE BANILOR IN TRANSILVANIA
IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XIV-lea
Pe baza materialului documentar existent, se poate urmari circu-

latia monetara In Transilvania in prima jumatate a secolului al XIV-lea.
Nu se poate reconstitui ins& un tablou complet, nici nu se poate stabili
precis cantitatea monedelor in circulatie 4. Lipsurile se explica, in parte,
prin inski natura problemei. in evul mediu, ca 0 azi, 0, desigur, atunci
mai mult ca acum, nu toate operatiunile baneti au fost insemnate in
scris. Multe s-au facut numai verbal 0 nu s-a pastrat nici o amintire
despre ele. Ca urmare, nu se poate cunoate complet nici felul, nici vohimul
lor. De alta parte, foarte multe documente privitoare la viata economica,
la circulatia mgrfurilor 0 la functiunile banilor in epoca de care ne ocupam,
au disparut. E semnificativa in aceasta privinta abundenta informatiilor
intilnite intr-un singur document cu caracter economic pstrat, Registrul
dijmelor papale din 1332-1337 incomplet 0 el, in comparatie cu
datele relativ putine aflatoare in toate celelalte documente razlete, mai
scurte sau fragmentare, din anii 1301-1332.
Lista dijmelor papale, care este documentul cel mai important pentru
cunoaterea felurilor 0 a calculului monedelor in circulatie in prima
jumatate a secolului al XIV-lea, arata ca, in aceasta vreme, banii au fost
raspinditi Intr-o masura mai mare sau mai mica In ton:a Transilvania.
Totu0, In perioada de trecere de la economia naturala la productia
0 schimbul de marfuri, ca 0 in perioada feudalismului timpuriu, gradul
de raspindire a banilor nu se poate judeca intotdeauna dupa frecventa
1 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. IV, p. 18.
8 Ibidem.
4 Vezi si Kovacs F., op. cit., p. 90, nota 1.
www.dacoromanica.ro
82 I. SABAU 26
plAtilor in bani in actele scrise, cele mai multe cu caracter juridic, care
ni s-au pgstrat..Probabil c5, pl4ile amintite nu se faceau toate In bani.
Uneori in documentele insesi se arata, echivalentele pratilor, ale amenzilor,
ale preturilor In bani, i In natur5,, sub formg de vite, postav etc. 1. Chiar
acolo unde nu se arata aceasta, erau admise, farA Indoial, plati In naturg
calculate In bani" 2.
Acesta bag nu mai este vechiul schimb in natura". Dacg el are loc
fgra,' participarea reall a banilor, in timpul schimbului banii slut de fata,'
mereu in mod invizibil, ca mAsur5, a valorii. Marfurile au acum o expresie
in bani a valorii lor preturile, de care se tine seam5, la efectu area
schimbului 3.
Cu greu s-ar putea preciza totusi, cind au fost p15,tile amintite in
documente reale in bani sau numai exprimate in bani. Uneori plata ce
urma sa' se facI in bani se aminteste simplu, MIA a se afata dac5, banii
au fost predati efectiv, ceea ce ar fi putut totusi s aib5, loc. De cele mai
multe ori mns, documentele specific5, clar c5, banii au fost pratiti i primiti
efectiv de cAtre cei In drept. Probabil c, In toate aceste cazuri, in orice
caz, In cele mai multe din ele, avem de-a face cu plati reale.
bilocuirea p15,tilor in bani prin plati in natur5, arata, ca' Inca,' nu
exista o 'Aga, stabilg, pe care marfa s5, poatg fi transformat5, totdeauna
In bani.
Vom urmri functiile pe care le-au indeplinit banii In aceastg perioada,
de inflorire a feudalismului, ale cgror trsAturi caracteristice se deosebesc
de acelea pe care le-a prezentat circulatia, evident mai restrins5, a banilor
in epoca feudalismului timpuriu, precum si de acelea care vor caracteriza
economia monetarA In epocile urnigtoare. Vom analiza rolul pe care 1-au
indeplinit banii ca na5sur5, a valorii, mijloc de circulatie, de tezaurizare si
de formare a capitalului c6m5,t5xesc si a capitalului comercial, de plAti
unilaterale, de plata cheltuielilor i serviciilor etc.
Ca simplg, masur5, a valorii, care nu implica numaidecit plata,
banii figureazI la evaluarea celor mai variate bunuri 4, pagube 5,
1 Cf. Doc. pHy. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 329.
2 Mihalevskii, op. cit., p. 16.
3 Ibidem.
4 La 17 ianuarie 1329, Nicolae si Ladislau Wos s-au pltns cd, pe chid erau slujitori
ai voievodului Doja, comitele Desideriu de Elephanth a ndvdlit, Impreund cu oamenii sdi,
asupra satului lor Sintejude i stricind din temelie acel sat, care pretuia trei mii de indrci", a
luat o herghelie a lor, In care se aflau patruzeci de iepe grele cu min% i niste cai mai tineri
si au ucis cinci sluji (famulos) ale lor. Cf. Doc. priy. ist. Rom., C., XIV, vol. II, p. 268. In 1339,
mama lui Emeric de Erneiul Mare (raion. Ttrgu Mures) a dat In judecatd pe fiii lui loan de
Somesfaldu, pentru a patra parte cuvenitti ei ca fiic, tinpreund cu lucrurile In pret de cloud
sute de mdrci" (ibidem, vol. III, p. 514). In 1341, mosia Endrelaka (raion. Cris), ling Tdmasda,
care fusese schimbata pentru cloud mosii din comitatul GyOmtir, a fost pretuita. la o sutd
doudzeci de mArci" (ibidem, vol. IV, p. 60).
5 Intr-o scrisoare de danie a regelui Carol Robert cdtre Ioan de Bobda (raion. Timisoara),
din 19 mai 1317, se spune cd pAmtntul pustiu Peel i s-a dat pentru acoperirea pagubelor sale
de cloud sute de marci", pe care i le-a fdcut ostirea regalt cu ocazia sederii sale pe o mosie a
sa. Cf. Doc. priy. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 274. Pe la 1320, loan, fiul lui Dionisie, s-a legat
tap de Petru, fiul lui Ioan, sA dea pentru pagubele pricinuite un minz trecut de un an. Dacd
www.dacoromanica.ro
obligatii p14i cheedsii 1, cheltuieli 2 etc. Spre deosebire de perioada

feudalismului timpuriu dud predominau pl4i1e unilaterale, care nu
aveau legatura direct cu yirculatia m'arfurilor, cum erau amenzile,
ar trece ea vederea sorocul de plat saul-ar andna e dator sA-i plAteascA o gloabA de patru mArci,
care erau pre1111 obinuit al unui cal. (ibidem, p. 371). In 1323, magistrul Ioachim s-a jurat Inaintea
capitlului din Oradea, ImpreunA cu patruzeci i nouA de cojurAtori fatA cu comitele Ivanca
alIii c. atunci chid s-a nApustit asupra casei sale, printre alte prejudicii, nu le-a pricinuit o
pagubd de 800 de mArci (ibidem, vol. II, p. 86-87). La 1 mai 1324. magistrii Desideriu si Lo-
rand s-au jurat ca, la 1 ianuarie 1317, n-au provocat o pagubA de doul sute de mArci",
dui Ladislau (ibidem, p. 123). La 22 aprilie 1328, slujitorii magistrului Emeric de Bechey, cas-
telan de Lewa, au ucis pe dregAtorul prepozitului de Arad si au Mut acestuia o paguba de 30
de milrci(ibidem, p. 301). La 13 mai 1329, Toma de Barlag s-a plIns In adunarea comitatului
Bikes, cd Stefan, fiul lui Benche, 1-a alungat din folosinta mosiei sale numita Kemen (asezare
dispArutd, aproape de Tamasdea, raion. Cris) i i-a pricinuit o pagubA de vase mArci" (ibidem,
p. 289). La 1 august 1329, se aratA cA, Toma, voievodul Transilvaniei, a pus sa se jefuiasca
de cAtre slujitorii sal patru sate ale magistrului Mihail de Juc, pricinuindu-i In afarA de alte
nelegiuiri, o paguba de douA mArci (ibidem, p. 296). In 1332, Toma de Biri a fost acuzat ca ar
fi luat In prinsoare cu ajutorul complicilor si doua sluji ale lui Andrei de Kozmal, pe and
acestea, venind din Transilvania, au poposit In satul Culciu i cA ar fi luat bunuri In valoare
de 25 de mArci (ibidem, vol. III, p. 260.) in 1336, in cursul unui proces Henning de Iacobeni
(raion. Agnita) a pricinuit lui loan de Apa i la ai sai atit prin zalogiri i popriri, cIt si
prin alte vAtrun'iri i supilrari necuvenite i nedrepte, o paguba de cincizeci de mArci" (ibidem,
p. 372). In 1337, Iacob a jefuit si a prapadit, IrnpreunA cu socrul sthi Desideriu, mosia SIntejude a
lui Nicolae zis Was cel tlnr, i-au luat prin viclenii i Inselatorii herghelia sa de patruzeci
de iepe marl de prAsila, purtind minji, omorind douA sluji ale sale si pricinuindu-i prin toate
cele de mai sus o pagubl de trei sute. de mArci" (ibidem, p. 431). La 9 februarie 1342, capit-
lul din Genad adevereste ea magistrul Benedict, vamesul de Timisoara, a suferit o paguba
de peste treizeci de marci", deoarece locuitorii din acel oras n-au ridicat la timp podurile afla-
toare acolo (ibidem, vol. IV, p. 70).
1 Pe la 1310, anulnInd procesul dintre magistrii Zemlek si Angathan pina la 1ntoarcerea
voievodului Transilvaniei din Ungaria, comitele Ioan, judele curtii voievodului, hotArAste ca
atunci pricina sa fie aplanatA de patru nobili adusi de linpricinati : iar daci cineva dintre ei
n-ar voi sli primeasa, ceea ce vor rIndui Intre piirti. acesti sus-zisi nobili, partea aceea sa fie
datoare a plati trei mArci" (Cf. Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 178). In 1314, fiii comi-
telui Dees au Impartit Intre ei sase moii, cu conditia ca, oricine ar calca amintita ImpartealA
sa fie dator a plAti cincizei de marci celor ce vor pAzi impArteala" (ibidem, p. 227). In 1319, Im-
pArtind mosia Reghin Intre mai multi frati, el s-au legat ca, dacA vreunul din ei ar strica Im-
partirea, va fi dator sa plateasca de indata doua sute de mare!" (ibidem, p. 332). La 2 august
1325, nobilii Toma, Stefan si Desideriu, fiii lui Dionisie, impArtindu-si Intre ei mai multe
mosii de mastenire, s-au obligat ca oricine dintre ei ar Incerca sA se ImpotriveascA ...acestei
rinduieli, sS. plAteascA Indat drept pedeapsa celorlalte parti doua sute de mArci" (ibidem,
vol. II, p. 156). La 25 iunie 1329, Dominic si Nicolae, fiii lui losif de MAcicasu, s-au angajat sA nu
mai cotropeascA finatul conventului din Cluj-MAnAstur, din Chinteni. Altfel vor trebui sa p1A-
teased 50 de infirci, afara de partea judecatorului (ibidem, p. 291-292).
2 La 26 ianuarie 1304, Nicolae de VArsand a dat rudei sale Benedict jumAtate din mosia
sa Ungurei (raion. Sebes), care, dupa ce fusese Instrainata de la el pe vremea nAvAlirii tA-
tarilor, a fost redobinditl de numitul Benedict prin osteneala si cheltuiala sa, care se ridicA
la suma de cincizeci de mArci" (Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 37). Prin actul sbu din
29 septembrie 1333, capitlul din Alba Iulia adevereste CA, potrivit declaratiei sale, magistrul
Toma, fiul lui Dominic de Luenec a cheltuit cu zidirea cetiitii Menthev (azi dispArutA, aproape
de Muni', raion. Reghin) aproape doua mii de mArci" (ibidem, vol. III, p. 306). La 2 iunie
1342, Vilhelm, abatele mAnastirli din Pannonhalma, Sigfrid, abatele mAnbstirii din Gron, II
alti abati stabilesc, la cererea conventului mAnAstirii sfintului Benedict din Gron, ca mAnAsti-
rile Mongorocl (R. P. Ungara), Cluj-Manastur, Bulci (neon. Lipova), Bissere (asezare disparuta
tot acolo) g Bela (R. P. F. Iugoslavia), sa plAteasca abatelui Sigfrid cheltuielile pe care le fAcuse
la scaunul apostolic si In Ungaria pentru redobindirea i repunerea In starea lor de mai lnainte a
mAnfistirilor amintite, patru sute de florini de aur" (ibidem, vol. IV, p. 94-95).
3 c. 4338
www.dacoromanica.ro
34 I. SABAU 28
rascumpararile In bani ale singelni, prizonierilor, robilor etc., si care

sfirseau prin a spori tezaurul imobil al suveranului on al seniorului,
care nu-1 cheltuiau cleat in cazuri exceptionale, pentru a cumpara
bunuri, sau la nevoi foarte man, pentru a-gi rscumpara un membru
al familiei din captivitate etc., in epoca productiei de marfuri scade
numarul platilor unilaterale 10. sporesc pl4ile cu obligatii bilaterale
sau multilaterale legate direct de schimbul marfurilor : vinzarile-cumpa-
raffle, platile in care beneficiarul e silit a cheltui banii primiti pentru
a-gi putea cumpara o marfa, oarecare etc.
Una din functiile cele mai importante pe care le indeplinesc banii
este aceea de mijloc de circulatie a marfurilor. Din nenorocire, pentru
epoca de care ne ocupam, ne lipseste once informatie privitoare la preturi
gi schimbul marfurilor agricole de consum sau mestesugaresti de intre-
buintare zilnica : Imbracaminte, Incaltaminte etc. De fapt e lucru cunoscut
ca, in toate timpurile, obisnuit, aceste schimburi s-au facut verbal, nu
in scris. De alta parte, lipsa stirilor scrise se explic i prin intrebuintarea
redusa in viata de toate zilele a scrisului intr-o vreme in care cunoasterea
lui era marginita la o patura subtire a societatii. Dar chiar i actele sense
privitoare la schimbul marfurilor pe piata se pastrau en mai putina, grip,
decit cele referitoare la bunurile funciare sau chestiunile familiare, deoarece
mnsui cuprinsul lor prezenta pentru posesorii lor doar un interes momentan,
trecator.
Totusi, Intr-un act din 21 deceMbrie 1324, se arata clar c, in. anu-
mite cazuri, chiar i banii Inca sari de rege ajungean pe piat i deserveau
schimbul i circulatia marfurilor.
Rezervindu-si darea merindelor In Transilvania pe seama sa, regele
Carol Robert spune in actul amintit a, In cazul cind ar yen! el sau urmasii
sai in Transilvania, oamenii sau iobagii" nobililor de acolo sa fie datori
a da pentru intretinerea regelui de fiecare o suta, de curti un butoi de yin,
o oaie sau un bou gras, un pore i o marca pentru piper i ofran sau
croc" 1.
La 20 februarie 1340, Petru al lui Gervasiu a daruit caluggrului
Tema de Satu Mare un potir de argint pretuind 5 florini de aur 2.
Ni s-au pastrat citeva date privind pretul unui singur soi de animale,
al cailor.
In 1310, Gavril a luat de la nobilul loan de Hatvan 2 cai in pret
de dougzeci de mare!" 3. In 1323, Emeric de Bechey a luat de la magistrul
Ugrin in Transilvania 2 cai, avind pretul de patruzeci de marci" 4. in
1324, un cal s-a vundut cu 4 marci 5. Intr-un document din 16 februarie
1326, e amintit un cal pretuind cinci marci de dinari, care umbra, In
aceasta vreme" 6, dat, impreuna cu 50 de marci, drept rascumparare
pentru un omor i alte silnicii i pagube savirsite.
I Doc. priv. is!. Rom., C, XIV, vol. II, p. 139.
2 Ibidem, vol, III, p. 528.
3 Ibidem, vol. I, p. 169.
lbidem, vol. II, p. 192.
5 Ibidem, p. 122.
Ibidem, p. 175.
www.dacoromanica.ro
In 1334, e amintit 1 cal cu care s-a platit o parte, 4 marci, dintr-o

gloabA mai mare 1 In acelasi an, e pomenit 1 cal furat pretuind doul
Marci de argint 2. In 1337, se aminteste 1 cal ucis pretuind mai mult
de doukeci de m'arci" 3. In 1339 sint piriti niste slujitori, care au hat
cu forta 2 cai pretuind sase Mani si au omorit pe un. altul in valoare de
doukeci de m'arci" 4. Intr-un document din 18 iunie 1341, se aminteste
de 1 cal pretuind 3 mgrei de argint si de un altul pretuind 1 mama% si
jum'atate5. 1,n anul urmAtor sint amintiti 2 cai pretuind amindoi treizeci
de florini de aur" 6.
Dupg cum se vede, pretul unui cal a variat, de sigur, dup5, calitatea
valoarea lui, de la 1 marcA i jumAtate, 2, 3, 4, 5, 10, 15 mgrci pin
la 20 de mrci. Prime le erau, probabil, preturile cailor de muneg, ulti-
mele trei, ale cailor de soi, de rkboi 7. Pretul mijlociu al unui cal de
muncA s-ar putea stabili la 3-4 mare!. Cam atita era i pretul unui
om. Intr-un document de pe la 1280, capitlul episcopiei de Oradea arata
ca trei capete de oameni" 8 au fost platite cu 10 mrci.
Avem doar citeva date privind. pretul unor mon i locuri de case.
In 1307 o a patra parte din a treia parte dintr-o moara, de apà
din Oiesdea (raion. .Alba) s-a vindut cu 2 marci. 0 a treia parte din
moara aceasta se vinduse en 9 marei 9. In 1314 o moara de pe NadAs
s-a vindut, Impreuna en eldinile i livada din jur, pentru gloaba, cu 6
marci in dinari". In 1329, se vinde o jumatate de moara din Prostea
(raion. Agnita), fara a se arata pretul11.
In 1338, niste locuri de case lipsite de dal:lid de pe ulitia Venetia
din Oradea au fost vindute cu 42 de nsarci dupa socoteala de Buda12.
La 1 august 1341, loan mcelarul a vindut pentru zece marci In dinari
dupa socoteala de Buda" un loc al s'au asezat in ulita Venetiei, bun penti-i
o baie sau scaldatoare i pentru celelalte ce ar fi nevoie BA se faca pentru
acea scaldsatoare"13. Locul acesta neajungind pentru construirea baii
vecinii si, Nicolae diacul i Ladislau au vindut episcopului Andrei un
loc al lor lipsit de orice cldire, avind lungimea unui loc de casg,"14.
Transformarea preturilor din evul mediu in preturile de azi i corn-
pararea lor nu due la cunoasterea costului real al marfurilor din epoca
pe care o cercetam. In cursul timpului s-au schimbat atit valoarea meta-
lului nobil cit i preturile i Insi importanta unor maxfuri ca obiecte
de schimb, a cailor de exemplu : n-avem date privind pretul celarlalte
1 Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 319.
2 Ibidem, p. 334.
3 Ibidem, p. 410.
4 Ibidem, p. 506.
5 Ibidem, vol. IV, p. 35.
Ibidem, p. 91.
7 Cf. i Magyar pnztrtnet, p. 540.
Doc. pria. ist. Rom., C, XIXIII, vol. II, p. 226.
9 Ibidem, XIV, vol. I, p. 59-60.
LO
Ibidem, p. 226.
" Ibidem, p. 45.
www.dacoromanica.ro
36 I. SABAU 30
animale i produse agricole. Pretul argintului in raport cu evul mediu a

scAzut cam de patru ori 1. in general insd, preturie s-au urcat.
Transformarea se poate face calculind In bani moderni valoarea
cantita,tii de argint cuprinse in pretul unei mdrfi sau raportind-o la valoarea
ei in aur i inmultind aceasta cu pretul aurului. Cifrele pe care le obtinem
insd in ambele cazuri rdmin ireale i neconcludente.
Tinind seama de etalonul de aur al sistemelor monetare moderne se
preferd calculul fAcut pe baza raportului dintre valoarea argintului i
aceea a aurului in evul mediu, care a fost de 1 : 10 2. Continutul de argint
pur, de 186,091 gr, al unei mrci de Transilvania de argint fin cores-
pundea cu valoarea a 18,609 gr de aur 3. inmultind continutul de argint
raportat la valoarea sa in aur al pretului, de 1 mama i. jumdtate, cit se
aratd cd a valorat in 1341 un cal mai ieftin, obtinem in banii de azi 348,75
de lei. Un cal pretuit la 20 de marci in 1337 suma foarte mare pentru
vremea aceea ! ar fi fost evaluat in banii de azi la 46'50 de lei. 0 moard
de apd cu cladirile i livada din jur, evaluatd in 1314 la 6 mdrci, ar fi
pretuit in banii de azi 1395 de lei.
Este mai concludent, dad, compardm preturile contemporane intro
ele. Constatdra astfel cd pretut unui cal bun, de 15, 20 de mrci, depaea
cu mult pretul unei mori, de 6 mdrci, i egala, uneori, pretul unor pa'rti
de moii, care costau 7 4, 10 8, 12 8, 25 7 de mdrci etc. De fapt, valoarea
pdminturilor nu depindea numai de intinderea ler, ci, mai ales, de forta
de muncd omeneased necesard pentru cultivarea bor.
0 mare parte a schimbului, instrdinarea sau concentrarea, bunurilor
funciare, a continuat sd se facd i in aceastd epocd prin danii, din partea
regelui, intre particulari 8 obinuit ca rdsplatd a servichlor, dar adesea
i din alte interese, cu toate cd, acestea se specified mai rar sau intro
rude etc.
Schimburile intre bunurile imobile, moii, vii, paduri etc. sint re-
lativ rare 9.
Uneori schimbul se face in naturd i in bani10.
intilnim de asemenea compensatii in bani i la impdrtirea moiilorn.
1 Magyar pnztrtnet, p. 477.
2 Ibidem, p. 477 si 496.
3 Ibidem, p. 500.
8 Cf. pentru un caz elocvent Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 30-31.
9 In 1334, a patra parte din mosia Corod a fost schimbatd cu o pddure din
hotarul satului Mera (cf. Doc.-priv. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 315). In 1335, Ladislau
schimbd o mosie si niste par 0 de mosii ale sale asezate aproape de Oradea cu mosia Carei a
lui Ioan si Nicolae in vederea unei mai bune stbri si a folosului ce ar iesi pentru fiecare"
(Ibidern, p. 343). In 1336 ,o padure ce tinea de satul Sucutard (raion. Gherla) a fost schimbata
cu niste paminturi aratoare si finate (ibidem, p. 285).
10 In 1340, mosia Zeben si parti din alte doua mosii au fost schimbate pentru mosia
Korwl si 25 de marci dupd socoteala de Buda (ibidem, p. 536).
it In 1341, la impartirea unor mosii care se face intre ei, Gall, Stefan si Leukus de Sytke
dau o bucata de pdmint (in raion. Timisoara) lui Ladislau si Benedict si pe deasupra s-au
obligat sa le dea patru marci, socotind fiecare marca la cincizeci de groo"(tbidem,vol IV, p. 30).
www.dacoromanica.ro
De alt6 parte insa., dezvoltarea relatiilor de marfl-bani a intensificat

procesul de transformare a pAmintului intr-un obiect de vinzare-cump-
rare. Se inmultesc vinzgrile i cumpargrile in bani ale pAminturilor. Banii
indeplinesc nu numai functiunea de m'asur a. a valorii mgrfurilor de pe
piat sau a slujbelor, ci, In numeroase cazuri, si a bunurilor funciare si
mijlocesc trecerea lor din miinile unora in st'apinirea altora. Astfel, prin
posibilitatea pe care au creat-o de a instrgina sau a cump5xa plmint prin
mijlocirea lor, banii au jucat un rol de seamg in dezvoltarea proprietAtii
funciare feudale 1.
Intre 1301 si 1325, am intilnit 11 vineari de mosii sau pIrti de movie,
pretul lor variind intre 7 si 120 de mrci. Valoarea lor totalg, s-a urcat
la 500 de mArci 2.
Stabilirea intinderii acestor pgminturi e foarte grea. Documentele
amintesc rar intinderea bor. 0 evaluare aproximativg, s-ar putea face
pornind de la pretul unui Omint de un plug (aratrum), masurg, obisnuit'a%
dar foarte variabila in aceast epoc6, a cgrui intindere medie a fost soco-
tit5, la 120 de iuggre, iar pretul lui mijlociu la 3 mArci 3. 0 mosie vindutI
cu 50 de mArci putea avea deci o intindere de aproximativ 2 000 de
iugare.
Intro 1325, anul primei reforme monetare care a introdus valuta
de aur in Ungaria i Transilvania, si 1338, cind stabiirea acestei valute
se reglementeaz definitiv, respectiv 1342, anul mortii lui Carol Robert, am
constatat, pe baza materialului ce am putut consulta, 14 vinz'ari de mosii
sau pArti de mosii, al cgror prat a variat intre 15 si 300 de m'arci, iar
valoarea total& s-a urcat la 1 950 de m'arci 4.
2 In 1304, o bucata din mosia Gyreche, aproape de Vistea s-a vindut cu 7 mArci
(cf. Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 37). In 1307, Andrei si fiii sui, secui din
Chezdi, au vindut mosia lor Turia i Reketjasuelge (raion. Tg. Secuiesc) cu 120 de mArci
(ibidem, p. 56). In 1311, jumatate din mosia Dumitra (raion. Alba) s-a vindut cu 12 m'arci
(ibidem, p. 187). In 1318, mosia 135gaciu (raion. Gherla) cu 50 de marci (ibidem, p. 303). In
1320, mosia Cubles (raion. Huedin), cu 60 de nuIrci (ibidem, p. 334). In acelasi an, mosia Petea
(raion. Satu Mare), cu 50 de mgrci (Ibidem, p. 358). In 1322, o jumatate din mosia Ecsed
(R. P. UngarA) a fost yindut lui Andrei, cantorul din Oradea, si fratilor sai cu 25 de mrci
(ibidem, vol. II, p. 42). In acelasi an, mosiile Puini i Iwankateleke (raion. Gherla) s-au vIndut
cu 70 de miirci (ibidem, p. 43). In 1323, mosia Phyluplaka (raion. Timisoara), s-a vindut cu
50 de milrci. (ibidem, p. 60). In acelasi an, o parte din mosia Ringenkerg (raion. Sebes) cu 10
inSrci (ibidem, p. 65). Tot atunci, 1/4 din acea mosie, cu 50 de masrci (ibidem, p. 71).
AdAugam ad, pentru evaluarea i compararea preturilor, citeva ralscumpArbri de mosii.
In 1304, comitele Ivanca si sotii sAi s-au obligat sa pldteasca' lui Ladislau i fratilor sai
20 de marci pentru o mosie pe care cei din urm o pretindeau de 12..6 pe calea judecatii (ibidem,
vol. I, p. 39). In 1310, Nicolae riiscumpilra cu 50 de mdrci o a treia parte din mosia Lazuri,
care urma sA fie luatb ca gloaba i despiigubire de la Gavril si a mai pliltit acestuia din urma
alte 50 de miirci (ibidem, p. 169-170 si 210). La 12 aprilie 1325, Toma, voievodul Transilvaniei,
restituie orfanilor lui Henning, toate mosiile sale, alit sate eft i piiminturi de araurd, finete,
livezi i mon i case, precum i toate bunurile miscatoare i nerniscatoare", pentru suma de
200 de ma'rci de argint bun, pentru care orfanii urmau s rascumpere bunurile de mai sus
(ibidem, vol. II, p. 143-144).
3 Magyar pnztiirtnet, p. 501-505, 538 si Molnar E., op. cit., p. 208, nota 7.
4 In 1326, mosia Giris (raion. Oradea), pe care se afla o biserica de piatr5, s-a vindut
cu 150 de marci (cf. Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 184). In acelasi an, se confirmsa
vinzarea mosiei Coli Mead rnai inainte pentru 70 de mdrci (ibidem, p. 196). In 1327, o parte
www.dacoromanica.ro
38 I. SABAU 32
in unele cazuri, vinzArile se fac in bani i In natufa, in valori mobile

sau imobile ecbivalente 1.
Se dau i se accept i pAminturi grevate de datorii 2
din mosia Bd la (raion. Reghin), Impreund cu iobagii aflAtori pe ea, s-a vindut pentru
50 de mArci (ibidem p. 219). In 1329, o jumAtate din mosia Beez (raion. Stnnicolaul Mare),
cu 100 de mdrci (ibidem, p. 267). La 12 mai 1329, Nicolae, fiul lui Teodor de Voiteg
(raion. Deta), a vIndut, In numele san i al fratelui stiu, magistrul Gall, notarul special al
regelui, 17 sate si mosii de mostenire ale lor, pentru 1 000 de mArci de argint fin dupd
greutatea de la Buda, pe care le primise si care i se pldtiserd pe deplin si In Intregime"
(ibidem, p. 287). In 1330, o parte din mosia Ringelkerh (raion. Sebes), s-a vindut cu 25 de marci
de argint bun. In acelasi an comitele Zemlek de Sem lec, Andrei si Dumitru, au liisat magis-
trului Emeric de Bechey mosia Gyous, pentru care s-au judecat, primind In schimb treizeci de
mdrci pe de-a Intregul In bani gata" (ibidem, p. 333). In 1331, o parte din mosia Stntejude
(raion. Gherla), s-a vIndut cu 15 mArci dupd greutatea locului (ibidem, vol. III, p. 14). In
1332 magistrul Dombo de Salnak, aproape de Igris (raion. Sinnicolaul Mare) a vIndut o mosie
a sa de ling 'Pisa cu 40 de mdrci In grog de Boemia (ibidem, p. 273). In 1333, jumAtate
din mosia Petea (raion. Satu Mare) s-a vIndut cu 20 de mArci dupd socoteala de Buda (Ibidem,
p. 295). In 1334, a patra parte din mosia Corod s-a vindut pentru 20 de mdrci de argint bun
(ibidem, p. 315). In acelasi an, satele Legii i Petea au fost vindute cu 100 de mArci
(ibidem, p. 339). In 1336, Ladislau de Zebyn (raion. Oradea) a vindut mosia sa Nogkorul
(asezare disparutd In R. P. Ungara) cu 30 de mIrci in grosi dupd mdsura de Buda (ibidem,
p. 388). In 1338, fiii lui Toma, voievodul Transilvaniei, au vindut jumdtate din mosia Beel
(R. S. Gehoslovacd) cu 300 de mrci de Buda (ibidem p. 475).
Adaugam si ad clteva evaludri de mosii rdscumpArate.
In 1339, episcopul Chanadin de Strigoniu si magistrul Dionisie au rascumparat mosia
*inland (raion. Cris) cu 34 de mArci de argint, platind pentru fiecare marcd 4 florini In florini
lorandini (ibidem, p. 496). In 1341, comitele Nicolae a rdscumpdrat molia Kyszybul pentru
100 de mrirci de argint bun" de la voievodul Toma, In mtinile cdruia ajunsese din pricina
unor nelegiuiri comise de fostul ei stdpin, rudd a comitelui Nicolae (ibidem, vol. IV, p. 21). In
anul urmdtor, arhiepiscopul Chanadin a rdscumpArat cu 30 de mArci de la cornitele Pavel,
judele curii, In infinite cdruia ajunsese ca gloabd, mosia Cherechiu a fiilor lui Mihail si, resti-
tuindu-le drept rAsplatA pentru serviciile Mute, a primit de la ei, mosia Galo petreu
(ibidem, p. 71).
1 La 9 ianuarie 1311, comitele Mihail de Beez a dat curnnatului sari si fiilor sai trei mosii
din apropierea satului Bobda (raion. Timisoara) Impreund cu toate celelalte mosii dobIndite
si stdpInite" de el, primind de la acela un rob si trei mare! In <dinari> banali vechi" (Doc.
prio. ist. Rom., C, XIV, vol . I, p. 185). La 22 aprilie 1314, comitele Stefan si fiul sdu au vIndut
nlagistrului Alexie i fratilor sili pentru doulzeci si sapte de mArci, pe cara magistrul Alexia
le-a plAtit,... parte In bani, parte In valoare corespunzAtoare" mosia Baanrevy de ItngA CriuI
Mare (ibidem, p. 225). In 1324, roan, fiul lui Toma, a vIndut fiilor liii Erneric, lui Nicolae,
Matei i altora mosia Eusi din apropierea orasului Oradea, pentru patruzeci de mIrci de argint
bun si a tndoitului acestora, pentru un pAmtnt pustiu numit Pelenka... si pentru o vie build,
asezatA i sdditd In hotarul Ordzii, pe carepomenitii fii ai lui Eineric si Nicolae si Matei, ardttn-
du-se binevoitori fata de el, i le-au dat... cu toate cd pomenita mosia Eusi nu pretuia attta.
<ibidem, vol. II, p. 102). NeputInd sd plateasca zestrea si darurile de nuntA cuvenite doamnelor
Ruzynth, Elisabeta i Margareta 0 a patra parte cuvenita niainei lor, din mosiile Chereus
(raion. Carei) i Beune (raion. Gehul Silvaniei), Intruclt el n-avusese bani gata cu care sa
depagubeasca pomenitele doamne cu privire la cele de mai sus", la 2 martie 1329, Pavel,
nobil de Chereus, a vindut a treia parte din jumAtatea mosiei sale Benne, Impreund cu folo-
sintele sale si a treia parte a jumdtatii bisericii de acolo, lui Petra si Valentin pentru noua
radrci, si anume parte In dinari si parte <In lucruri> dupd pretuirea cuvenitd, <pret> dat In
Intregime si primit de la aceia" (ibidem, p. 270).
2 In 1319, comitele Belus de Idiciu (raion. Medias) a dat ca zestre doamnei Elena,
vaduva lui Mihail, a treia parte din satul Idiciu, care fusese al sotului ei. Vaduva o acceptd
cu toate ca partea de mosie era grevata cu o datorie de 10 mdrci (ibidem, vol. I, p. 326).
Cunoastem si cazuri de vInzare de vie.
Intr-un document de la 1 mai 1342, se aminteste de o vie din Episcopla (raion. Oradea),
cumparata de episcopul Andrei cu 52 de mare'. (ibidem, vol IV, p. 75).
www.dacoromanica.ro
Pagubele sint platite de asemenea intr-o masura mai mare ca pin/

acum in bani 1.
Despagubirile in natura apar mai rar 2.
Dezvoltarea functiei banilor ca mijloc de eirculatie a atras dupa
sine dezvoltarea mai departe a functiei lor ca mijloc de plata. i aceasta
din urma ea si. prima poarta amprenta economiei feudale in care are Joe
dezvoltarea sa 3.
Alaturi de platile provocate de schimbul marfurilor, functia ea
mijloc de plata' se manifesta si in platile care nu au legatura directa en
eirculatia marfurilor. Toate tranzactiile cauta sa se intemeieze acum pe
pretul in bani. La un anumit nivel de dezvoltare si la un anumit volum
al productiei de marfuri spune Marx functia banilor ea mijloe de
plata depaseste sfera eirculatiei marfurior. Banii devin marfa universald
a contractelor. Rentele, impozitele etc. se transforma din prestatii in
natura in plati in bani" 4.
Plati le in bani dobindesc un. caracter general. Aci intra, alaturi de
transformarea diferitelor obligatii in natura ale maselor producatoare, in
obligatii in bani, de care n.e vom ocupa mai &parte, o multime de alte
obligatii si cheltuieli calculate si achitate in bani.
Desigur, plata in natura sau cea mixta in natura si in bani, coexista 5.
Dar sfera ei e tot mai restrinsa de terennl pe care continua sa-1 cucereasca
plata in bani gata.
Trebuie sa socotim aci fascumpararea in bath a pretului sin-
gelui pentru omorurile si ranirile svirsite 6. Acesta este un do-
1 In 1306, Ladislau si fratii sai s-au obligat st plateasca palatinului Kopoz drept despa-
gubire pentru pagubele pricinuite prin nimiciri de mosii, pIrjoliri de sate, spargeri si pIngariri
de biserici, ucideri de oameni, precum si jefuiri la drumul <mare>... cloud sute de marci,
parte In dinari, parte In valoare corespunzatoare", la patru soroace (cf. Doc. priu. ist. Rom., C,
XIV, vol. I, p. 46-47). In 1316, Petru de Panala a platit lui Iacob, pentru luarea sa si a
fiului sau In prinsoare, precum si pentru o daun ... sase pense In dinari (ibidem, p. 255).
Invinuiti In 1321 de o' pagub In pret de doudzeci sicinci de marci, In oi, In vita Si In alte
lucruri, Petru cel Rosu si Petru, fiul lui Mihail, s-au Inteles cu Petru si Tubul si le-au plata 2
marci (ibidem, vol. II, p. 12).
2 Ibidem, p. 134, 157, 179.
4 K. Marx, Capitalul, vol. I, ed. a III-a, Buc., ESPLP, 1958, p. 170-171.
6 In 1325, trebuind sa plateasca la un anumit soroc numai 16 din 50 de marel pe care
le datorau drept zestre si daruri de nunta surorii Mr Anich, totusi, voind a scape de datoria
Mr, Iacob si fratii sai au Implinit la sorocul cuvenit cu sluji si slujnice (servis et ancillis)
suma de douazeci si cinci de marci" (cf. Doc. priu. ist. Rom., C, XIV, v61. II, p. 158). La
15 iulie 1334, Laurentiu de Petresti (raion. Caras) s-a obligat st plateasca pentru pustiirea
mosiei Rozsaly (R. P. Ungara) si pentru o paguba evaluata la 50 de marci, lui Gheorghe de
Rozsaly patru marci In dinari <din cei> care vor umbla atunci, sau In cai, postav si boi dupa
pretuirea dinarilor" (ibidem, vol. III, p. 329).
6 In 1314, Simion si Iacob zalogesc o jumatate parte a lor din mosia Ganesti (raion.
Tirnaveni) pentru 20 de marci, surna pe care o datorau ca pedeapsa, sau rascumparare
pentru uciderea lui $tefan", fratele lui Gal (ibidem, vol. I, p. 221). In 1323, Man a platit 7
marci pentru zdrobirea degetelor lui Ilie, iobagul rnagistrului Toma, comite de Ugocea (ibidem,
vol. II, p. 93-94). In 1326, Stanislau si Kendech, cnezii din Filejd ai capitlului din Alba,
Impreuna cu fratii si rudele lor, s-au obligat sa plateasca magistrului Garman, fost castelan al
cetatii Stinca Sf. Mihail (aproape de Alba Iulia), si fratelui sau, pentru moartea lui Petru,
fratele lor, si pentru schilodirea magistrului Garman, cincizeci de marci In dinari, care umbla
scum dupd obiceiul Orli, si un cal pretuind la cinci marci In dinari, care umbla de asemenea
www.dacoromanica.ro
40 I. SABAU 34
meniu In care banii s-au impus mai devrem e alaturi de plata In natura,
care in veacul al XIV-lea se intilnete din ce In ce mai rar 1.
lirmeaza, banii platiti pentru rascumpamea din prinsoare. Astfel,.
Intr-un act din 7 aprilie 1324 se arata ca, comitele Nicolae, In lupta impo-
triva lui Moise, necredincios fata de rege, a fost luat In captivitate, din
care prinsoare s-a scos pe banii lui" Z.
Continua sa creasca rolul banior la plata amenzilor i a cheltuie--
lilor de judecata 3.
An aceastd vreme" (ibidem, p. 175). Intr-un document de pe la 1631 se aratd cd Nicolae zis
Vos cel Mic s-a infatisat sa plAteascA o marca lui Andrei de Manic, pentru uciderea lui
Stefan de Bungard", dar Andrei n-a venit (ibidem, vol. III, P. 16). In 1332, Mihail, Ioan si
Jacob se Impaca In pricina iscata In urma mortii fratelui lor Dumitru cu conditia ca Marcu
din VArsand si fratele sail Luca si Stefan, slujitorul sAu, si Nicolae, fiul acestuia, sa le plateasca
la douA soroace zece mare!, parte in dinari, iar parte in < lucruri> de acelasi prer (ibidem,
P. 261). Prin anii 1331-1343, nu se poate stabili data exacta, Pavel a platit celor 6 iobagi
ai lui Wezeus, pentru rdnirea lor, 4,50 de marci (ibidem, P. 302). La 22 martie 1336, magistrul
Lachk si fili sai declarau prin Imputernicitul lor, cd sint gata sa primeasca de la Toma 150 de
marci in aur sau argint, pe care trebuiau sd le plateascA pentru uciderea lui Emeric, fiul lui
Lachk, socotind o marcd de aur de douasprezece carate pentru opt mArci in grosi dupd
socoteala de Buda, si o marca de argint fin pentru saizeci si opt de grosi" (ibidem, P. 374). De
fapt Toma a plAtit In total 200 de mArci in 6 rate si In bani diferiti : la 23 martie 1336 50
de marci dupA socoteala de Buda, la-10 iulie 17 mdrci, la 15 septembrie 3 mare!, In grosi, la 6
octombrie 23,50 de marci dupd socoteala de Buda, la 13 decembrie 67,75 de marci In florini
de aur si In argint bun, la 27 ianuarie 1337 8,75 de mare! in aur si florini dupa socoteala de
Buda (ibidem, P. 376, 391, 392, 396-397, 402, 406).
1 In 1341, comitele Nicolae de Daia a daruit fratelui ski, comitele Mihail, drept despd-
gubire pentru ciuntirea miinii sale, jumdtate din mosia Gussubul, din vecinatatea orasului
Sebes, cu conditia ca, intrucit cornitele Nicolae a cheltuit si o sumA de bani" cu rascurnpArarea
acelei mosii de la rege si de la voievodul Transilvaniei, comitele Mihail sa-i plateasca ca o
despagubire intrucitva a acestor bani... treizeci si doua de marci si jumatate de argint dupA
(greutatea de Buda)" (ibidem, vol. IV, P. 10).
3 La 10 mai 1328, Pavel, judele curtii regale, condamna pe Nicolae, fiul lui Grigore, la o
amendd de 50 de mArci pe care urmeaza sA i-o plAteasch lui judelui silui Dominic, deoarece
a afirmat ca un act al conventului din Dealul OrAzii e fals , cu toate ca pecetea conventului care
se afla pe el era autenticA. Potrivit acelui act, Nicolae, fiul lui Grigore, si Dominic, fiul lui
Nicolae, au hotarnicit In 1325 prin arbitri 2 mosii ale lor din coamitatul Szabolcs (R. P. Ungara)
sub pedeapsa a 50 de mare!, pe care trebuia sa le pldteasca partea care n-ar fi respectat hotarni-
circa facutA (ibidem, p. 257-258). Potrivit judecatii comitatului Satu Mare, din 4 octombrie
1335, loan Cantor trebuia sd plateasca lui Petru, care i-a poprit 4 cai, o gloabd de 4 dinari
si jumatate socotiti in grosi si 12 dinari sau grosi, la cloud soroace. Daca n-ar fi plAtit la
termenul fixat, trebuia sd-i dea ,,c1Ind ar fi ajuns in fata judelui", in afard de partea judelui,
zece mare! (ibidem , vol. III, P. 360). Nicolae din Doba (raion. Cehul Silvaniei), datora drept
gloaba voievodului Toma o marcd si jumAtate cu privire la care s-a obligat In fata stringdto
rului de gloaba, s-o plateasca la 10 aprilie 1334 (ibidem, p. 319). In acelasi timp, Albert din
Moiad (raion. Simleu) In contul unei gloabe de 4 marci a dat un cal, iar restul s-a obligat
sa-1 dea mai tirziu (ibidem). De observat insa CA cu acelasi prilej, au fost sechestrate in contul
gloabei voievodului numeroase parti de mojil (ibidem). In 1338, Than zis Lengen a platit vice
comitelui si juzilor nobililor din comitatul Satu Mare o march' In dinari, In contul unci gloabe a
slujii sale (famuli) (ibidem, P. 488). La 1339, in procesul clstigat pentru mosia Simand, arhie-
piscopul Chandin al Strigoniului si magistrul Dionisie au plAtit palatinului tarii amenzile de
judecata la care au fost condamnati locuitorii din Simand In suma de 20 de marci de Buda
(ibidem, p. 496). La 15 ianuarie 1342, Simion si sotii sal au platit comitelui Pavel, judele curtii
regesti, 5 marci drept taxa de Impaciuire" in procesul lor cu Petru Zonga si altii (ibidem,..
vol. 1V, p. 70).
www.dacoromanica.ro
Alaturi de plata serviciilor in natural sau de plata mixta, in bani

i in natura 2, intilnim din ce in ce mai multe cazuri, in care plata servi-
ciilor se face numai in bani 3.
Sint platiti in bani i luptatorii pui sa se bata in duel pentru a
apara cauza i a adeveri, prin aceasta forma a ordaliilor, dreptatea cuiva.
Zn 1323, Demes s-a legat fata de luptatorul Bugizlou sari dea 0,50
de mama atunci and va veni la Satu Mare i daca el se va impaca cu
dumanul su inainte de tdierea pletelor regulamentul duelului cerea
ea luptatorii sa se bata cu pletele taiate 4 s-i dea 1 mama, iar dm&
se va impaca dupa taierea pletelor, s'a-i mai dea 0,50 de marca. Precunl
se vede i din documentul acesta, partile se puteau impaca inainte de a
avea loc duelul. Evident, in asemenea cazuri se modifica i plata lupta-
torilor 5. In continuare s-a prevazut ca, daca Bugizlou va birui in duel,
Deme Ii va da 3 marci, iar daca va rasa s treaca termenul de plata, ii
va plati ca pedeapsa 4 marci. Daca insa Bugizlou va fi invins, ii va plati
Inca 0,50 de mama 6.
Cu toate c functia de tezaurizare a banilor, ca podoabe sau mijloc
de pastrare etc., s-a micorat, partea mai mare a tezaurelor incepind et
se transforme in capital camataresc sau comercial, banii continua sa joace
1 La 15 octombrie 1326, numind regele un jude In satul Dorolt, pe comitele Mihail,
slujitorul (servientem) marelui vistier Dumitru Necksey, pentru pricinile ce trebuiau s ajunga
In fata regelui, vistierul scrie cd au hotarlt sa-i dati cu totul si In 1ntregime venitul morii pe
care noi am hotarlt sa se dea i sa se ia de acolo" (ibidem, vol. II, p. 204).
2 La 28 mai 1317, magistrul Petheu, comite de Satu Mare, adeverete CS, deoarece
magistrul Mihail i s-a alaturat sa-1 slujeasca, Ii da slujba de vicecomite al comitatului impreuna
cu doua <locuri de> vamd ale noastre... sau slujba de vistier al nostru, Impreuna cu folosintele
sale. I-am fugaduit sa-i mai dam douSzeci de marci, din care zece In ziva clnd va veni la noi,
< precum si> o manta i o haina din postavul cel mai bun, iar celelalte zece < marci> voim
sa i le plaint pe de-a Intregul... dupa aceea, peste citeva zile". Comitele promite de asernenea
sa-i mai dea i un cal (ibidem, vol. I, p. 275).
La 21 aprilie 1309, Henric, paroh de Sebe, lmputernicit al mai multor preoti din
decanatele saseti, promite, In numele tuturor, lui Joan de Arezzo, capelan al cardinalului
Gentile, ca-i va da douazeci de marci de argint bun si fin dupd greutatea de Buda", drept
plata pentru apararea lui ca reprezentant al decanatelor sasesti inaintea curiei legatului
papal, eft va clainui misiunea acestuia In procesul decanatelor cu capitlul din Alba Iulia" (cf.
Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 160). Probabil ca tot la plata unui serviciu se refera
si actul din 19 iunie 1320, dat la Veti, In care cei 4 juzi din comitatul Satu Mare adeveresc
ca magistrul Mihail s-a legat sa plateasca la 6 octombrie magistrului Teodor, jude asesor al
nostru, cincisprezece pense In dinari iar, de va nesocoti < acest> soroc, va fi pedepsit cu amenda
judecatoreasca" (ibidem, p. 357). In 1341, Petru al lui Gervasiu a platit 1 florin i 6 grog unui
om trimis cu o scrisoare la Oradea (ibidem, vol. IV, p. 44). In 1342, Petru al lui Gervasiu a
trimis la Oradea doi oameni pentru a comunica capitlului o dispozitie a papei, dlndu-le cite un
cal si cinci florini de aur de cheltuiala (ibidem, p. 91).
4 Imre Hajnik, A magyar birdsagi szervezet es perjog az drpdd es a vegyes-hazi kirdlyok
alai! [Organizatia judecatoreasca i dreptul procesual maghiar sub regii din dinastia lui Arpad
0 din dinastii deosebitej, Budapesta, 1899, p. 271.
6 Ibidem, p. 271, nota 95 si Frigyes Pesty, A perclortp bajvivdsok tortnete Magyaror-
szdgon [Istoria duelurilor judiciare In Ungaria], In Ertekezsek a torteneti tudomemyok krebl
[Comunicari din cercul 0.iintelor istoricel, vol. I, 1867-1870, Budapesta, 1873, P. 46-58.
6 In 1304, Grigore, Iacob, loan i Gyleth au plait pentru sfertul cuvenit fiicei lui
Dionisie 30 de marci (ibidem, vol. 1, p. 40). In 1313, comitii Daniil i Nicolae au platit pentru
a patra parte din mo0a Ungurei (raion. Sebe) cuvenita fiicelor liii Tyuan, Margareta i Scolas-
tica, 12 marci de argint bun (ibidera, p. 211).
www.dacoromanica.ro
42 I. SABAU 36
un rol important sub forma de tezaur privat. Pe masura patrunderii

banilor In rindurile maselor largi, crete numarul detinatorilor de sume
relativ mici, care, In felul acesta, slat scoase din circulatia general5, a
banilor. Cind nevoile o cer aceste rezerve de bani intra, din nou In cir-
culatie 1.
Existeata acestor rezerve explica posibilitatea satisfacerii In bani
a unor obligatii, cum erau zestrea i darurile de aunt& ale femeilor 2, a
partii a patra cuvenita fiicelor 3, precum i daruirea sau legarea banilor
prin testament 4 etc.
Tezaurele acumulate stateau i la baza capitalului camataresc.
Membrii clerului i institutiile religioase, manastirile, episcopiile etc., clis-
puneau mai ales de asemenea rezerve de bani pe care le Imprumutau
feudalilor de toate gradele In schimbul unor doblnzi importante.
Oficial, biserica nu lua camata i formal, lupta Impotriva ei. intr-un
act din 11 martie 1328 se arata, ca, Nicolae Broda, calugar benedictin,
abatele manastirii din Cluj-Mnktur a bagat la Inchisoare din pricina
nesupunerii pe un calugar cu avere din acea manastire, care dadea adesea
banii sai unor mireni pentru un cktig lumesc, macar ca fusese adesea
sfatuit sa se lase de astfel de lucruri" 5. Dar atit biserica cit ti creditorii
laici gaseau mijloace pentru a scoate profituri din operatiunile lor de credit
far/ a incasa direct procentele. Astfel, biserica Ingaduia vinzarea averii
pentru a se ajuta la nevoie, precum i predarea, zalogirea ei creditorului
pentru ca acesta sa, se foloseasca de ea pIna la achitarea datoriei, asigu-
rInduli astfel o recompensa pentru banii dati Imprumut.
Au fost, desigur, i creditori laici, mai ales straini, italieni etc.
Banii imprumutati fiind folositi mai mult pentru satisfacerea nevoilor
curente, plata unor gloabe, a unor datorii urgente etc., nu In scop corner-
-cial araortizarea lor era dificila i problematic/. De aceea creditul nu se
y

2 In 1304, Grigore, Jacob, Roan i Gyleth, au pldtit pentru zestrea i darurile de nunta
ale surorilor lor maritate 100 de mare! (cf. Doc. prie. ist., Rom., C, XIV, vol. I, p. 40). In
1312, Petru, Andrei si Gheorghe, pusi In stapinirea mosiilor Culciul Mic i Culciul Mare (raion.
Satu Mare) ale raposatului Andrei, s-au obligat s plateasca vaduvei acestuia cincizeci de
marci In socoteala zestrei si a darurilor de nunta", suma din care au si plait 26 de marci,
,,iar cele douazeci i patru de marci ramase le vor plati parte In bani, parte <In lucruri>
dupa o pretuire cuvenit". De asemenea s-au obligat sa plateasca, mamei lui Andrei, pentru
mosia Vetis (raion. Satu Mare), In socoteala zestrei si a darurilor de nunta, cincizeci de
marci parte in bani, parte dupa o cuvenita pretuire" (ibidem, p. 163). In 1325, Iacob i fratii
sal au plait, din zestrea i darurile de nunta In valoare de 50 de marei ale surorii lor
Anich, 16 mdrci In bani, iar pentru restul pina la 25 de mare! au dat sluji i slujnice" (ibidem,
vol. II, p. 158). In 1334, episcopul Andrei si capitlul din Oradea au voit sa plateasca vaduvei
lui $tefan drept zestre i daruri de nunta ce i se cuveneau din mosiile pe care le-a claruit
sotul ei, 50 de mar& Ea MA a cerut, pe cale judecatoreasca, 100 de marci (ibidem, vol. III,
p. 341).
3 Doc. prie. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 70.
4 In 1339, loan de Chaholy a plant calugarilor minoriti din Satu Mare 12 marci din
cele 50 lasate prin testament de bunica sa (cf. Doc. priy. ist. Rom. C, XIV, vol. III, p. 346).
In 1339, Elisabeta, sotia comitelui Blasiu, oaspe din Oradea, a lasat prin testament, intre
alte bunuri imobile vie si pandnt si mobile haine, tesaturi etc. i bani gata : 2 marci
dupa socoteala de Buda lui Grigore blanarul, ruda sa si 0,50 de mama capitlului bisericii celei
mici a sfintei fecioare din Oradea (ibidem, p. 491).
5 Ibidem, vol.. II, p. 249.
www.dacoromanica.ro
acorda cleat pe garantie. Pgmintul constituia garantia cea mai sigura.

De aceea el famine la dispozitia creditorului pina la amortizarea impru-
inutului, daca aceasta avea Mc, daca nu, pentru totdeauna.
Numeroasele cazuri de zalogire de mosii constituie o dovada a
nevoii crescinde de bath i a infloririi imprumutului camataresc pe teri-
toriul Transilvaniei 1.
0 data moia zalogita, ea putea fi considerata instrainata, cedata,
vinduta pentru totdeauna. Dificultatile pe care le implica procurarea
unor sume mai mari de bard, lipsa acestora, ingreunau foarte mult rascum-
pararea Mr. Abia intilnim cazuri ge rascumpdrare de moii. 0 asemenea
rascumparare Mcuta insa in conditii foarte complicate, prin mijlocirea
contractarii unui nou imprumut i a unei noi zlogiri, o intilnim in anul
1335. Ladislau rascumpara jumatate din moia Zybyn (raion. Oradea),
zalogita de tatal su, lui Nicolae, pentru 15 marci, imprumutind aceti bath
de la stapinii sail loan i Nicolae, carora, prin mijlocirea altei scrisori"
a capitlului, le-a lasat sa rascumpere moia pomenita, zalogindu-le-o
lor" 2. A urmat un lung proces, la sfiritul caruia moia Zybyn (Zeben)
a fost redobindita, dar numai pentru a fi schimbata imediat cu o alta
movie 3. In realitate, zalogirea a devenit o forma deghizata a instrainarii,
o TID,Zarli definitive a paminturilor.
Cazurile de aehitare a datoriilor sint rare. Documentele vorbesc mai
mult de cautarea imprumuturilor noi, nu de stingerea datoriilor existente.
La 27 iulie 1303, comitele Hunt de Matszalka, ii las fiicele, dintre care
una e maritata dupa Emerie de Micula, motenitoare pentru 20 de marci,
pe care le imprumutase de la ele 4. La 11 februarie 1341, capitlul din
a In 1314, Simion i Iacob au zdlogit comitelui Gal jumdtate din mosia Gdnesti pentru
doudzeci de mdrci dupd <greutatea> mare... socotind cincizeci de dinari banali pentru un
fertun", pe care le datorau ca pedeapsd sau rdscumparare pentru uciderea lui Stefan", fratele
lui Gal (cf. Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 221). La 1333, o parte din mosia Zeleus
(raion. Sinnicolaul Mare) a fost zalogitA pentru 3 mdrci (ibidem, vol. III, p. 301). In 1335,
Petru a zdlogit lui Nicolae i sotilor sai jumdtate din mosia Kazar, aproape de Carei, pentru
19 mdrci, adicd pentru cincisprezece mArci In grosi, socotind fiecare marcd la cincizeci de
grosi, i pentru patru mArci In dinari, socotite la zece pense, < bani> platiti i primiti In intre-
gime" (ibidern, p. 364). In 1336, Toma i Laurentiu au zblogit lui Gheorghe din pricina
nevoii apdsatoare", pentru 26 de mdrci de dinari banali vechi, o mosie aproape de Sdusa
(ibidem, p. 369). La 1338, Petru a zalogit episcopului Transilvaniei, de la 22 februarie pinA
la 22 septembrie 1339, mosia Uioara, pentru aptezeci de lard de argint bun dupA greutatea
de Buda, bani primiti... In Intregime" (ibidem, p. 450). In acelasi an, Grigore de Sinmartin
a zalogit pe timp de un an cite o jumdtate din trei sate ale sale, aceluiasi episcop al Transil-
vaniei, pentru patruzeci de mArci de Sibiu de argint bun" (ibidem, p. 458). In 1340, Egidiu
a fost nevoit 55 zAlogeascd", pentru 25 de inArci In grog, pe timp de un an, a patra parte
din moia Benk, lui Torna (ibidem, p. 547). Intr-un act din 25 mai 1340, se spune cd jumd-
tate din mosia Zeben (raion. Oradea) cu partea ce tine de ea a fost zalogitS, la o data care
nu se aratd, pentru 27 de miirci (ibidern, p. 536). In 1341, silit de o mare nevoie a sa din
pricina unor gloabe", Nicolae a zdlogit mosia Firminis (raion. Zaldu) lui Mihail pentru saizeci
de mArci de aur curat, < plAtite In bani> de argint bun" (ibidern, vol. IV, p. 18). In acelasi
an, Toma de Iara a zdlogit lui Toma de Reghin jumAtate din a patra parte a moliel Benk
pentru 15 mArci de argint dupA greutatea de Sibiu (ibidern, p. 19).
2 Doc. priv. ist. Rorn., C, XIV, vol. III, p. 345.
8 Ibidem, p. 536.
Ibidem, vol. I, p. 30.
www.dacoromanica.ro
44 I. SABAU 38
Oradea adevereste c5, Andrei, fiul lui Iacob, a platit lui Joan, fiul lui
Simion, 5 mgrci cu care Ii era dator 1.
Evident, sint si mai rare, simple exceptii, cazurile de iertare a dato-
riilor, care, in ultima analizg, nu se fac pe degeaba, ci, desigur, in schimbul
unor compensatii sau servicii.
.Astfel in 1341, cu ocazia impArtirii mosiei Ciumesti (raion. Carei),
Intre Petru zis Zonga i fiii s5i, i fili lui Andrei, primii au iertat celor din
urm5,, probabil pentru avantaje obtinute la impartirea mosiei, sase
mgrci i jumAtate", pe care acestia trebuiau sa" le plgteascg la acea ocazie 2.
Obisnuit, datoriile se achitg in natura", prin cedarea mosiilor z61ogite
ori prin dilruirea unor mosii pentru amortizarea datoriilor existente 3.
Uneori cedarea pmintului e silitA, si se face din oficiu la expirarea ter-
menului la care debitorul trebuia s achite banii primii imprumut 4.
Banii se obtineau [si !prin arendarea altor bunuri care produ-
c eau venit.
La 8 septembrie 1308, conventul din Cluj-Kainktur arendeazI la
doi orAseni din Cluj un loc i un pmint de moar5, care va avea
patru roti si nu mai mune, 11110, riul Somes", plAtind conventului
1 Doc. prio. ist. Rorn., C, XIV, vol. IV, p. 8.
2 Ibidem, p. 68.
a La 28 iunie 1320, Raphayn, fiul lui Pavel, si mama sa au ddruit lui Pavel, cumnatul
sau i sotiei sale Miche, precum i lui Stefan $i Pavel, cite o trehne din trei mosii ale bor. Or,
Patyod (R. P. Ungara) i Gernez, ltng Tiream, pentru doudzeci i cinci de mdrci primite
Intregi de la ei... De asemenea numitii Raphayn si... mama sa au ddruit sus-zisilor magistril
Pavel vi 5tefan i o slujnica numitd Mwch (cf. Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 360).
In 1322, o mosie a fost cedatd fratilor episcopului Ivanca de Oradea, In schhnbul celor 25 de
mdrci pentru care fusese zalogitd" (ibidem, vol. II, p. 45). La 22 septembrie 1325, Ladislau,
Mihail si Beche de Vireag (raion. Ndsdud) au dat lui Dominic mosia Sintereag pe care
tatAl lor o ldsase sotiei lui Dominic, Margareta, sora lor, drept a patra parte cuvenita
fiicei cit i pentru cincizeci de mdrci de argint bun pe care sus-zisul Dominic... le (Muse
si le lmprumutase" (ibidem, P. 161). La 8 octombrie 1333, comitele Sebastian a lasat ginerelui
salt Joan, fiul fostului vicevoievod Nicolae, atilt In temeiul Inrudirii, cit i pentru cii nu au
putinta sa-i pliteasca cele doudzeci i cinci de marci de argint bun dupd greutatea de Buda,
primite de la el", o parte din mosia Bosoud (R. P. Ungard) (ibidem, vol. III, p. 307). La 4
iulie 1334, Simion i loan de SInmartin cedeazd lui Avram jumdtate din satul SIngeorgiu
(raion, Tg. Mures), pe care i-au zalogit-o In schimbul sumei de 13 mdrci pe care nu i-au
putut-o pliti (ibidem, p. 326). In 1341, Laurentiu i fill sdi au zdlogit lui 5tefan a patra
parte ce aveau In mosia Sinnicoard (raion. Gherla), pentru doudzeci de miirci marca soco-
tindu-se la zece pense" i, primind de la el Inca 7 mdrci de argint, pentru a achita o gloaba,
i-a cedat-o pe veci (ibidem, vol. IV, p. 5). La 1 mai 1342, nobilul Petru i fill sill au cedat
episcopului Andrei de Oradea mosia Uioara (raion. Aiud), pe care i-o zalogiserd pentru sapte-
zed de marci de argint bun, dupa greutatea de Buda, si cincisprezece marci, tot de argint bun,
dupd greutatea de Alba <Iulia eft> i cinci marci de argint bun dupa aceeasi greutate, precum
si sapte mdrci de dinari, mai putin un fertun, fiecare marca fiind socotitd la zece pense", In
total pentru 96,7 de marci. Mosia fiind pretuita la 160 de marci, episcopul le-a plitit dile,
renta si le-a mai dat pe deasupra alte 160 de mdrci (ibidem, p. 77-78).
4 La 5 iulie 1325, capitlul din Arad adevereste cd Grigore de Chieri n-a riscumparat
la sorocul stabilit mosia sa Chieri (raion. Ineu) de la Posa de Zer, cdruia i-o zdlogise pentru
9 mdrci (Cf. Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 148-149). Mosia trecea, prin urmare,
In posesiunea creditorului. La 4 mai 1342, capitlul din Alba Iulia adevereste cd Toma i Ladislau
n-au rdscumpdrat partea lor dintr-o movie zdlogitd pentru 15 mdrci de Sibiu, cu toate cii
reprezentantul creditorului a asteptat, la expirarea termenului, inaintea capitlului. Mosia zdlogitd
trecea astfel de drept In posesiunea creditorului (ibidem, vol. IV, p. 83).
www.dacoromanica.ro
in fiecare an, drept dare de pgmint, o marc i jumg"tate de argint

II
curat dupg greutatea de Bistrita ... Pe lingg aceasta, cind noi insine
Ii vom cerceta de trei ori, ... ne vor infatisa cite un dar In valoare de
o jumatate de fertun" 1.
Tinind seama de dezvoltarea productiei si a schimbului de mgrfuri,

precum si a circulatiei banilor in Transilvania, avem toate premisele pentru
a presupune existenta in aceasta vreme a unor germeni ai capitalului si
creditului comercial, care usurau operatiunile de vinzare-cumpgrare si
achitarea obligatiilor contractate pe piata 2. Acestia, trebuiau s fi existat
mai ales in legatura, cu unele mgrfuri, care aveau o circulatie mai larga,
cum au fost metalele pretioase, animalele i vinul. Nu dispunem insg de
date concrete in privinta aceasta ca si in privinta multor altor probleme
In legatura cu schimbul marfurilor i circulatia monetara In aceasta, vreme.
Cunoastem un singur caz in care o sumg importantg de bard depusg,
pentru pastrare a fost folositg pentru repararea unei biserici.
Inainte de a muri, Laurentiu, Nicolae i Pancratiu au incredintat
fratelui lor Chanadin, arhiepiscopul de Strigoniu, Inca pe vremea cind era
lector la biserica din. Oradea i apoi pe cind era episcop de Agria patru
sute de marci In grosi ca sa, le pastreze" pentru fiii lor ramasi orfani in
virsta fragedg si 0, le dea cind vor fi mari sau cind vor avea nevoie de
ele : aceasta sumg a fost pusg In pgstrare in chip vadit In cmara capit-
lului din Oradea". Devenind arhiepiscop de Strigoniu, Chanadin a folosit
acei bani, pentru repararea bisericii Sf. Adalbert, dind pe urma trei mosii
ale capitlului ca despagubire i acoperire acelei sume de patru sute de
marci" fiilor lui Laurentiu, Nicolae i Pancratiu, care le-au primit de
bunavoie i 1-au socotit dezlegat in privinta sumei amintite" 3.
0 dovadg a cresterii circulatiei monetare si a nevoii de bani este si

faptul care constituie o abatere de la practica feudala de ping atunci 4,
ca in procese Impricinaii prefera plata in bani pamintului oferit 5.
Astfel, intr-un act din 4 ianuarie 1335, capitlul din Alba Iulia ade-
vereste c, Joan, trebuind sg plateasca la 1 ianuarie episcopului Pavel de
Belgrad treizeci de marci dupg socoteala de Buda... parte in dinari,
parte in lucruri", deoarece n-a avut bani gata la sorocul pomenit, a volt
sa-i cedeze, in schimb, un sat. Dar imputernicitul episcopului, arhidiaconul
Bulchu de Satu Mare, n-a voit sa primeasca aceasta, ci a cerut bani gata
sau In lucruri de valoare corespunzatoare. Joan a protestat spunind ca,
dupg obiceiul tarii, debitorul se poate achita de datorie cedindu-si mosia 6.
De fapt, ping la urma, plata banilor, a cgror sumg s-a ridicat 1ntre timp,
desigur datoritg gloabelor, la 120 de marci, s-a fgcut, in acelasi an, parte
In <bunuri > pretuite, parte In bani gata" 7.
1 Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 68.

2 Cf. i S. F. Tokmalaev, Capitalul comercial qi profitul comercial, Bue., .Editura de
Stat, 1951, p. 12.
3 Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 392-395.
4 Gy. Szkely, A parasztsag szerepe az druterrnelsben, p. 123.
5 Cf. i Emma Lederer, A kozpkori pnziizletek tortinete Magyarorszkgon [Istoria tranzae-
tiunilor bAnelti din Ungaria In evul mediu) (1000-1458), Budapesta, 1932, p. 26.
5 Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 342-343.
7 Didern, p. 350-351.
www.dacoromanica.ro
46 I. SABAU 40
Uneori, imobilele sechestrate pentru g1oab5 erau vindute de jude-

cgtor pentru a obtine bani, care erau mai uvor de imp5rtit intro dinvii
si prezentau posibilitti mai variate de intrebuintare.
Astfel, la 13 iulie 1314, comitele i juzii nobililor din comitatul
Cluj, au vindut cu vase mgrci in dinari moara de pe riul Nada a lui Andrei,
pe care au sechestrat-o drept gloabA, dup5 ce stgpinul slu, care omorise
doi slujitori (servientes) ai lui loan i Nicolae de Mera, a fugit 1
Feudalii practic5 i acum vechiul obicei de a pune mina pe bani prin
jaf i silnicie, La 8 aprilie 1329, magistrul Desideriu de Elephanth, caste-
lanul de Bologa, s-a plins comitelui Pavel, judele curtii regelui, c Matia
de Ewsy (avezare dispgrutl linga" Oradea), a venit la 13 februarie 1328,
cu cete inarmate la sglavul (ad deseensum) lui Peteu de Cublev, Laurentiu
de Alton vi Dominic, slujitorii sgi (servientes) i, dup5 ce a ucis pe acei
slujitori ai ski, a luat de la ei 100 de mgrci in bani gata". In cele din
urm5 impricinatii s-au implcat. Matia s-a obligat s dea impreunl cu
magistrul Stefan, prepozit de Oradea, fratele sau, magistrului Desideriu,
movia Mykola, de ling5, Secueni, pe care a dobindit-o in urma zalogirii
pentru aceeavi suma de bani, sau, dad, n-ar putea-o da, alte dou5 movii
in valoare echivalent5. Pe deasupra, Matia vi Stefan s-au obligat s5 pla-
teasc5 lui Desideriu la trei soroace vaptezeci de marci in grovi de Boemia
sau in grovi de argint vienezi sau in banali regali care umbra', acum, dup.&
valoarea de la Buda" 2.
Intr-un act din 31 octombrie 1341 se arata ca, cu ocazia atacului san
asupra oravului Alba Julia vi a unor sate episcopale, voievodul Toma al
Transilvaniei 1-a inchis pe Henchman din Aiud, pe care nu 1-a eliberat
pina nu i-a path doua sute de marci de argint bun" 3.
Banii formeaz5 obiectul litigfilor i proceselor.
In 1322, Doja, palatinul Ungariei, comite de Satu Mare, amin5, pro-
cesul lui Andrei, Petru i Gheorghe, pe de o parte, vi Mike, pe de alta,
iscat din cauza neplatirii de catre cei dintii a 10 mgrci 4.
Lipsesc informatiile documentare privind relatiile bgnevti dintre
Transilvania i celelalte ri, devi, tinind seama indeosebi de bogAtia
animala vi de exportul de metale pretioase din aceast vreme, e sigur ca
au existat asemenea relatii cu apusul, dad, nu direct, macar prin mijlo-
circa Ungariei. Dinarii tatarevti de aur primiti de stringatorii dijmelor
papale in 1333 pe teritoriul Transilvaniei constituie o dovada a legAturilor
economice ale acestei provincii cu regiunile de pe versantul exterior al
muntilor Carpati i in general cu rasaritul Europei 5.
Cunoavtem un caz in care un cleric din Transilvania aflAtor in Italia
a primit bani. Este vorba de abatele Nicolae din Ungaria (Vngarus),
I Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 226.
5 Ibidem, vol. III, p. 293. Cf. i C. Moisil, Istoria monetei tn Romlnia. Imprefurarile
premergaloare Infiinlarii monetbriei nafionale rominesti, In Cronica numismaticA", an. I, nr.
8, decembrie 1920, P. 59-60, i, de acelai, Istoria monetei In Romtnia. Monetaria Transit-
vaniei pina la 1521, ibidem, an. IV, nr. 3-4, iulie-august 1923, p. 29.
www.dacoromanica.ro
41 CIRCULATIA MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA J1JMATATE A SEC. XIV 47
prepozit de Arad, care, hind bolnav pe and se afla la invAtgtura la Nea-

pole, pe la 1322, a primit de la regina Maria, mama regelui Carol Robert,
prin Anse not de Lumeriaco, vistierul reginei, o uncie <socotit > in
carolini de argint" 1.
IV
1.111MARILE SOCIALE ALE INTENSIFICARII CIRCIJLATIET MONETARE
Una din urnagrile cele mai importante ale intensificarii circulatiei

monetare in perioada de care ne ocupam este transformarea pe o scara
mai largg ea pin5 acuma a rentei feudale si a altor obligatii in naturd, in
obligatii banesti. Stapinii feudali folosesc acest mijloc pentru intensifi-
carea exploatrii maselor producatoare.
In secolul al X1V-lea cresc sarcinile maselor producgtoare atit in
ceea ce priveste prestatiile in natura spre mijlocul secolului se generali-
zeazg dijma numita, a noua parte cit i obligatiile lor in bani2 si se con-
stat6 o sporire a acestora din urm'a, fie ca rgscumprare in bani a unor
obligatii plAtite pin'a acum in naturl, fie sub form/ de sarcini noi stabilite
din capul locului in bani 3.
Darea in bani, census seu terragium 4, se percepea atit pe mosiile-
regale5, cit i pe cele nobiliare i bisericesti. Date mai numeroase s-au pstrat
cu privire la acestea din urna6. Cind apare ca sarein principalg, pe moiile
nobiliare sau bisericesti, darea pe pgmint dupa' o sesie era de 1 fertun.
La darea aceasta se refer-a documentul din 21 decembrie 1324, prin care
regele Carol Robert scuteste pe oamenii FA iobagii nobililor din Transil-
vania de plata unui fertun sau unei junigt6ti de fertun" voievodului 6
Pe mosiile regale, darea era mai midi, de eel mult 0,50 de fertun
(6 ponduri) 7. Astfel, oamenii colonizati de Carol Robert in citeva sate,
intro care Cimpulung, din taxa Maramuresului, trebuiau s plAteaseg, regelui
flea bir al pamintului. . . de fiecare gospod'arie intreag5,, cite o junfatate de
fertun" 8 ; dupg, o curte sau gospod6rie care nu avea ogoare, cite 3 ponduri9.
I Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 47.

2 Gy Szkely, A jobbagysag foldesuri terheinek ndvlse 'is az eroszakaparkfus :lov6bbi
kiepitse [Cresterea sarcinilor faIa de stApfnii de mosie a iobagimii i dezvoltarea mai departe
a aparatului de constringere), In Tanulmanyok a parasztsag tortineldzez Magyarorszagon a 14.
szthadban [Studii privitoare la istoria tdranimii din Ungaria In sec. XIV], Budapesta, 1953,
p. 276 si 293-297.
3 Ibidem, p. 294 i, idem, A parasztsag 61lami terheinek n6vekedse is a polg6rs6T
bekepcsol6d6sa a jobbagys6g kizsakm6nyol6s6ba [Cresterea sarcinilor care stat ale tbrAnimii si
angrenarea orAsenimii In exploatarea iobbgimii], tot acolo, p. 377. Cf. si E. Molnbr, A magyar
hirsadalom trtenete az skort61 az 6rp6clkorig, p. 256, 262-263, 267 i, de acelasi, A magyar
16rsadalom WrIgnete az Arp6clkorkil Mohacsig, p. 26-27.
Szkely, A jobbagysag foldesuri terheinek n6velse, p. 294.
5 Idem, A paraszts6g 6Ilami terheinek nvkedise, p. 379.
Doc. pria. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 139.
7 E. Molnbr, A magyar trsadalom trtnete az Arpadkort6l Mohacsig, p. 26.
Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 285.
o Ibidem.
www.dacoromanica.ro
48 r. SABAU 42
Alaturi de darea anual in bani, in primli ani ai secolului al XIV-lea

se percepeau i alte dari in bani. Astfel era darea ocazionala, collecta, care
se incasa, in anumite cazuri, de razboi, evenimente familiare etc., atit de
&are rege 2, cit i de stapinii feudali 3.
La 2 noiembrie 1319, Dominic cedeaza lui Jakou dou'a parti din
bucata sa de pamint pe care o are in mo8ia Beldiu (raion. Alba) in schimbul
intretinerii sale, pastrinduli totu8i pentru, sine birul pe pamint al oame-
nilor" (terragium populorum). Cit prive8te, darea regeasca (collecta rega-
Us), daca pornenitul Dominic va izbuti 8-o capete pentru sine, sa o pastreze
in stapinirea sa, daca insa va izbuti s-o capete in orice fel Jakou pentru
sine, va fi dator sa-i dea lui Dominic darea regeasca de la doua gospodarii
sau curti" 4.
In privilegiul sau din 20 aprilie 1322, acordat orkenilor din Cluj,
regele Carol Robert porunce8te voievodului i celorlalti dregatori din Tran-
silvania sa nu asupreasca pe acei orkeni incalcind libertatile lor la strin-
gerea darilor (collectarum), a vamilor, merindelor 8i a oricaror alte plki" 5.
Dupa cum s-a putut constata i mai sus, uneori darea regala se ddruia
puternicilor laid i biserice8ti. La 20 iunie 1331, spun membrii capitlului
de Alba Iulia, stringatorul drii noastre rege8ti" (exactor collecte regalis
nostre), a strins din tinutul Sebq patruzeci de Mani in dinari" 6, apoi
alte 40 de marci 7. Tot atunci eanonicii din Alba Julia atesta c strin-
gatorul cincizecimii noastre romine8ti (quinquagesime nostre\olacalis) de la
toti cnezii no8tri pentru datoriile lor, cu care... ne sint datori noua in fie-
care an, ne-a adus in bani noug marci i un fertun de argint bun" 8. Membrii
capitlului au iertat 3 fertuni cnezului nostru din Poiana Aiudului" 8.
Darea pe pamint In bani se percepea 8i de la orkeni din care multi
aveau pamint in hotarul orkului.
In privilegiul acordat orkenilor din Cluj, la 19 august 1316, se arata
ca toti cei care au pamint, s plateasca anual o dare de 1 fertun de greu-
tate regala, cei care nu au pamint, ci case, cite 3 ponduri, iar jelerii cite
1 pond 8i jumatate, drept bir pe pamint" (nomine terragii )10.
In Transdvania existau o serie de obligatii i prestatii incasate de
voievod, pe care, in ultima analiza, le plateau tot iobagii.
La eererea lor i vrind sa rasplateasca pe nobilii i slujitorii regali
din Transilvania, pentru slujbele aduse i cu deosebire pentru ca au luptat
alaturi de el cind a venit sa ocupe tronul Ungariei, impotriva lui Moise i
a skilor necredincioi, la 21 decembrie 1324 regele Carol Robert II scute8te
2 Szkely, A jobbagysag foldesuri terlzeinek nvelse, p. 295.

2 Idein, A parasztsag allami terheinek nvekedse, p. 295 296.
3 Idem, A jobbagysag foldesuri terheinek novelese, p. 295-296.
5 Ibidem, vol. II, p. 37-38. Cf. i Szkely, A jobbdgysag foldesuri terheinek nveldse,
p. 379.
7 Ibidem, p. 19.
8 Ibidem, p. 17.
9 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
43 CIRCULKTIA MONETARA TN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 49
pe ei i pe iobagii lor de ggzduiri i darea merindelor", 1 en care erau datori

ping acum. voievodului Transilvaniei, ca i de mice indatorire sau dare
fie c e darea de un fertun sau jumatate de fertun, fie orice altfel de platg,
oricum s-ar numi" 2. Ca urmare poruncete ea s6, nu-i fie Ingduit nici unui
voievod sau vreunui slujba al sgu. . . s primeascg sau s aeze asupra acelor
nobili i asupra iobagilor lor vreo gazduire i. dare de merinde, vreo indato-
rire, platg, dare pe cap, sau orice alte plgti" 3.
Dreptul de ggzduire insg regele il rezervg pentru sine i urmaii sai 4.
Dacg vine regele in Transilvania, continua acelai act, oamenii sau iobagii
acelor nobili sg fie datori s dea pentru merindele folositoare maiesttii
regale nu mai mult decit de fiecare o sutg de curti un butoi de vin, o oaie
sau un bou gras, un pore i o marcg pentru piper i ofran sau croc" 5.
Din secolul al XIII-lea, locuitorii unor tinuturi sau orae privilegiate
nu mai plateau darea in bani individual, ci colectiv.
Scutindu-i de sarcina de a lua parte la oaste, de darea pr oviziilor 1
a gazduirilor regeti, prin actul sail din 20 ianuarie 1318, regele Carol Robert
Ii obligg pe saii din scaunele Media, Seica Mare i Seica Mica, sg-i plateasca
anual, la sgrbgtoarea sfintului Martin (24 octombrie) patru sute de marci
de argint bun i fin dupg greutatea sibiana" 6.
Saii din provincia Sibiu plateau global 500 de marci 7.
Avem date i privitor la ineasarea noii dari pe poartg, de 3 groi,
apoi, dupg 1338, de 18 dinari, care a inlocuit in 1336 venitul camarii pro-
venit din preschimbarea anualg a monedelor : cea mai grea dintre presta-
liile fata de stat impusg iobagior in secolul al XIV-lea 8.
La 24 septembrie 1339, Andrei cel Mare, vicejudele i orgenii din
Satu Mare adeveresc declaratia comitelui Martin, facuta in numele lui
Ender, comitele egmarilor regeti din Satu Mare i din Oradea, potrivit
egreia Ladislau de Semlyn (R. P. Ungarg) a plgtit venitul camarii",
dupg 48 de porti ale sale, magitrilor Toma, delegatul lui Toma,
voievodul Transilvaniei, i hut Albert, delegatul arhiepiscopului de
Strigoniu 9.
0 sarcing grea care apgsa asupra maselor populare o constituiau
dijmele bisericeti. Ele pot fi impartite in doug categorii ( dijme interne,
pe care poporul le plgtea preotilor i episcopior local! i dijme externe,
pe care acetia le plateau papei sub diferite titluri, contributii la susti-
nerea activitgtii de raspindire a religiei catolice, la expeditiile cruciate
etc., precum i pentru intretinerea legatilor papali trimii in tar5 1.
I Doc. prim ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 139.
2 Ibidem.
a Ib idem.
Ibidem.
5 Ibidem.
a Szkely, A parasztsdg &Mini terheinek nvekedese, p. 380.
9 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 517. Cf. i Szkely, A parasztskg llami terhe-
inek ntivekedese, p. 381.
10 Cf. i C. Murean G. S. Ardeleanu, La politique fiscale de la papaute en Transyl-
vanie au cours de la premiere moitie du XIV-e sitcle, In Nouvelles etudes d'histoire, Bucurelti,
1955, p. 229 i urn'.
4 a. 4336
www.dacoromanica.ro
50 I. SABAU 44
Dijmele bisericesti se plateau dup'a produsele agricole : cereale, vin,

miere, vite, pasari de curte etc. 1. In principiu dijma se cuvenea epis-
copului pentru acoperirea cheltuielilor diecezei sale. A patra parte din ea
ins/. era cedata parohilor pe teritoriul carora se percepea. De aka, parte,.
incepind cu secolul al XIII-lea, dijma s-a impartit intre episcop i membrii
capitlului sau.
Pentru a scapa de greutatile si cheltuielile in legatura, cu stringerea
dijmelor, membrii clerului s-au silt, Inca din secolul al XII-lea, sa genera-
lizeze plata lor in bani 2. Tendinta aceasta reiese clar din socotelile de dijme
ale capitlului din Alba Julia din anul 1331. Potrivit acestor socoteli, la 18
noiembrie 1331, strineaorul nostru de dare din Vintul de Jos", spun
membrii capitlului, le-a platit 4 marci de argint si 0,50 de fertun 3. La 25
noiembrie, Ladislau cel Mare, stringatorul nostru de dijme din Tirnava",
a adus 5,50 de maid 4, apoi 8 marci 5. Naierul (nauta) lor din Oarda (raion.
Alba) a platit membrilor capitlului 9 marci 8, apoi 3 marci fara 1 fertun
Naierii din Cut (raion. Sebes) 3 marci 8 etc.
Ca sa-si asigure veniturile in orice imprejurare, clerul s-a folosit de
diferite mijloace. Erneori dijma era rascumparata printr-o suma de bani.
Altadata stringerea darii i a dijmei se arenda unor stringatori ai veniturilor
bisericesti care trebuiau s5 plateasca o suing. anumita. Evident, acestia
cautau sa traga i ei foloase cit mai mari de la iobagii dijmuiti. Intre aren-
dasi gasim clerici obisnuit parohii locali i laici.
Informatii bogate avem cu privire la aceasta intr-un document din
1334. In luna noiembrie din acel an, preotul Joan, stringatorul darilor din
decanatul de Orastie", a asezat darea fumurilor sau focurilor sau a locuito-
rilor i oaspetilor din Orstie". Gasind in totul 344 de fumuri, Nicolae, paro-
hul acelui loc a platit ca dare (census) pentru fumurile astfel socotite", 5,76
de marci de greutatea cea mare 9. In Castau (raion. Orastie), a gasit 64 de
fumuri. Parohul locului a platit o suma a card marime nu se arata N.
In Beriu (tot acolo) a gasit 107 fumuri ; in Sereca, 60 de fumuri, pentru
care parohul locului a platit 1 marca. La cererea partasilor sai, deoarece
nu avea <bani > . . . spune stringatorul de dare i-am iertat un kuntin"n.
In satul Turdas a gasit 56 de fumuri, dupa, care a primit 1 mama de greu-
tatea cea mare, mai putin un loton" 12. In satul Pricaz a gash 35 de fumuri,
dupa care parohul locului i-a platit 1 mama i 5 kuntini de greutatea cea
Elemr Mdlyus, Az egyhazi tizedkizsdkmdnyolds [Exploatarea bisericii prin dijme],
In Tanulmanyok a parasztsag tortnetehez Magyarorszagon a 14. szdzadban [Studii privitoare
la istoria tdrdnimii din Ungaria In sec. XIV], Budapesta, 1953, p. 320-321.
2 Ibidem, p. 327. Cf. i Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. III, p. 16-23.
4 Ibidem, p. 21.
5 Ibidem, p. 22.
6 Ibidem, p. 19.
7 Ibidem, p. 20.
8 Ibidem.
9 Ibidem, p. 341.
10 Ibidem.
Ibidem, p. 342.
12 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
45 CIRCULATIA MONETARA IN TRANSILVANIA /N PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 51
mare 1 In Romos a ggsit 255 de fumuri, dup l. care i s-au pratit 4,25 de
mgrci. In satul Cricau a ggsit 188 de fumuri. Parohul locului trebuia s.
plateascA 3 mArci si 0,50 de fertun de argint bun si fiinde5 nu mi-a platit
spune stringatorul de dare am pus interdict asupra lui" 2 etc.
La 11 iunie 1325, Gheorghe, vicearhidiacon de Ugocea si Pavel,
string5toru1 de dijme al episcopului de Alba Julia in tinuturile Satu Mare
i Ugocea, arendeazA pe timp de 1 an stringerea dijmei provenite din
roadele pgmintului, din turme si din alte venituri" din satul Kul (azi In
R. P. Lingua), lui Ladislau, stgpinul sus-numitei moii", pentru o mare/
de argint bun 3.
Contradictiile dintre feudalii laici si bisericesti s-au ascutit in urma
luptei lor de a acapara pentru ei veniturile provenite din dijmele bisericesti.
La 9 iulie 1335, episcopul Andrei al Transilvaniei arata cg, desi
nobilii Orli Transilvaniei, . crezind c5" noi i cei ce tin de noi i-am fi
nedrepatit in privinta dijmelor i zeciuelilor, precum si a drepturilor lor,. . .
purtindu-se intru citva sfadA de o par0 si de alta cu privire la acestea",
In cele din urm5 a ajuns la Intelegere cu ei, ca dijmuitorul episcopal 0, aseze
dijmele Impreuna, cu judele satului sub m'arturia comitelui comitatului.
Cei care nu vor plAti dijma pira la 2 februarie, s5, plteascg o gloaba de 1 dinar
de cgpitg, de cereale, la a doua aminare 2 marci, iar la a treia, 3 mrci.
Doul parti din aceste gloabe se cuveneau comitilor comitatelor, a treia
parte dijmuitorului episcopal. De alt./ parte, stapinii satelor s5, nu poatI
cumpgra, lua In arena' sau cotropi dijme Impotriva vointei episcopului
si a arbidiaconului sau a dijmuitorului lor, ci s'd fie slobod episcopul i
arhidiaconul i imputernicitii lor s5 le vinda sau s1 le dea In arend5, oricui
ar voi". Din gloaba plAtit5 de ucigas pentru ucidere si din amenzile judecl-
toresti, arhidiaconii sau imputernicitii lor sl nu poatl lua mai mult de 1
mud, 4.
Dijmele bisericesti erau atit de grele, Inch Ii inspAimintau pe cei de OM
religie sa" tread, la religia catolicl, de teama de a nu fi siliti s le plateascl.
La 8 mai 1328 papa Ioan al XXII-lea a mustrat pe prelatii din Ungaria
pentru faptul cg, atunci cind se intimpla ca unii dintre cumani, romini si
slavi s5 tread, la religia catolica, ei cer cu prea mult strknicie. . . dijmele
Intregi i chiar le stoarceti, pricin5 pentru care noii credinciosi i cei astfel
convertiti, datorit5 faptului c mai Inainte dc convertirea lor nu obis-
nuiau s, p1Ateasc5 aceste dijme, acum spun ca de aceea sint indemnati ca
imbr54iseze numita credint5 catolic5, spre a da bunurile lor oamenilor
bisericii" 4.
Cheltuielile de intretinere a trimisilor papali in targ i contributiile
cerute de papalitate pentru finantarea propagandei religioase si a luptelor
pentru rAspindirea catolicismului constituiau o alt categorie de sarcini
fat'a de biserica.

2 Ibidem.
lbidem, vol. II, p. 149.
4 Ibidem, vol. III, p. 352 353.
www.dacoromanica.ro
52 I. SABAU 46
Cheltuielile de intretinere a cardinalului Nicolae Boccasino, trimis

de papa Bonifaciu al VIII-lea in Ungaria pentru a sprijini candidatura
lui Carol Robert, au fost suportate de clerul local, respectiv de masele pro-
ducItoare, de la care erau storsi banii ceruti de legatul papal. La 30 ianuarie
1302, German, custodele caluggrilor franciscani din Transilvania, anunta
pe Hayman, provincialul ordinului franciscan din Ungaria, eg, Petru,
episcopul de Alba Iulia, a string in acest scop 40 de mIrci. Episcopul avea
pregItite alte 100 de marci. De asemenea s-a strins de la clerul dieeezei
sale partea rImasI a banilor sus-scrisi si el se straduieste cu eredintI sI
cearg, si al primeascg, dacg' va putea, si mai mult de la ei" 1.
Tot pentru a sprijini pe Carol Robert si a invinge opozitia intimpi-
natI din partea adversarilor Ai a fost trirnis in Ungaria, in 1308, cardi-
nalul Gentile.
Din cartea de socoteli a cardinalului, pIstratI fragmentar cu foarte
multe lipsuri, din pricina crora nu se pot urnaIri toate incasIrile f/cute,
reiese &I el a strins de la bisericile din Transilvania, drept cheltuieli pentru
intretinerea sa, in timp de trei ani, de la 1308-1311, 807 mIrci de argint
si 4 fertuni. Suma total*/ a fost, de sigur, mult mai mare. Ea nu poate fi
cunoscut/ precis din pricina lipsurilor amintite. Cartea de socoteli aratI
cI multi au rImas datori, neputind achita banii ceruti. Numai episcopul
Transilvaniei i-a rmas dator cu 418 mIrci, pe care urma sI le pl/teaseI in
1312 2. Potrivit cArtii de socoteli din 1317-1320 a lui Rufin de Civinio,
trimis de papa pentru stringerea restantelor, datoria aceasta s-a urcat
ping la acea data la suma de 953 de mArci de argint 3.
Din aceasta datorie, la 12 septembrie 1311, episcopul Transilvaniei
a plItit 520,50 de narci 4, iar mai tirziu 370 de marci si 3 fertuni 5. De
asemenea a mai plItit 89 de mrci si 3 fertuni. In total deci, numai din
episcopia Transilvaniei s-au incasat pentru intretinerea cardinalului Gen-
tile 1830 de mIrci si 4,50 de pomluri. Din lips I. clit documente, nu putem
ti cit au plItit eelelalte doug episcopii de pe teritoriul Transilvaniei, cea
din Oradea si cea de Cenad.
La 14 Mlle 1311, episcopul Benedict al Transilvaniei a fIcut apel
la papl impotriva sarcinilor prea mari si nedrepte la care a fost sup us/
biserica sa pentru a acoperi cheltuielile de intretinere a legatilor papali
Nicolae Bocasino si Gentile. Prin plata cheltuielilor de Intretinere a lega-
tiunilor aerie episcopul asezate in chip nedrept impotriva lui dum-
nezeu si a dreptatii, am ajuns dimpreunI cu clerul intru asa mare sIrIcie
i lips'a, Mat mijloacele bisericilor nici nu ajung pentru hrana noastrI" 6.
In 1317, papa Joan al XXII-lea a trimis in Ungaria pe amintitul
Rufin de Civinio, pentru a stringe veniturile pe anul intii de la beneficiile
libere si cele rezervate pe seama sa, precum si restantele pe care le datorau
diferiti prelati, intro care si Benedict, episcopul Transilvaniei : 953 de mrci
2 Ibidem, p. 61-63.
3 Ibidem, p. 253.
6 Ibidem, p. 195.
5 Ibidem, p. 258-259.
6 Ibidem, p. 193.
www.dacoromanica.ro
de argint pentru cheltuielile de intretinere a fostului legat papal,

cardinalul Gentile.
Cu aceastg ocazie Rufin a mai strins de la episcopul Transilvaniei
89 de ma'rci i 4,50 de ponduri il-a dezlegat i cu privire la plgtile anterioare,
mentionate mai sus, fgcute in contul datoriei sale 1. Din veniturile anului
intii ale beneficiilor vacante rezervate de papg pe seama sa, Rufin a adunat
283 de mgrci, 3 uncii, 1/3 vi 2/57 dintr-o uncie 2 Pe lingg acestea, diferitele
biserici i-au rgmas datoare cu 107 mgrci 3.
In 1341-1342 Petru al lui Gervasiu, stringgtor de dijme papak,
a atestat cg, pentru prepozitura bisericii de Oradea rgmasg vacantg doi
ani .1 iumgtate, s-au plgtit crungrii papale 1 000 de florini de aur 4.
In 1331, papa Joan al XXII-lea a trimis in Ungaria pe Iacob al lui
Berengariu i pe Raimond de Bonofato, doi clerici originari din Franta,
pentru a stringe dijma pe vase ani statornicitg de papa Clement al V-lea,
in 1311, la sinodul de la Vienne, pentru finantarea luptei impotriva necre-
dincioilor, precum i alte chime care nu au fost predate cgmgrii papale.
Din banii adunati voiau sg se infrupte i stringgtorii de dijme. Lgco-
mia kr a dat boo la nereguli. La 6 mai 1337, papa Benedict al XII-lea
trimite un nou delegat, pe Petru al lui Gervasiu, i cere stringltorilor de
dijme mai vechi sg-1 informeze verbal i in scris, Mfg a ascunde sau a
plgsmui ceva" 6, despre tot ce au strins din veniturile de once fel cuvenite
cgmgni papale. Chemati la Avignon ca sg dea socotealg despre activitatea
kr, Iacob de Langres i Iacob al lui Berengariu nu s-au infgtiat. Ca urmare,
papa ordong noior trimii papali, Galhard de Carceribus i Petru al lui
Gervasiu, sg-i sileascg, aperind la nevoie la ajutorul autoritgtilor laice,
pe Iacob al lui Berengariu, l pe oamenii rgposatului Iacob de Langres,
al descopere sumele de bani i celelalte bunuri strinse de ei in numele bise-
ricii, despre care ping atunci nu au dat seama in ciuda demersurilor repe-
tate. Dacg ar vedea c Iacob al lui Berengariu da, dovada, de rea-vointk
sg-1 aresteze 6.
Cu toatg rezistenta intimpinatg i neregulile comise de stringgtorii
de dijme, acetia au reuit sg adune, pe teritoriul Transilvaniei, in monede
diverse, suma importantg de aproximativ 3 000 de mgrci, precum i 9
florini, 4 imperiali de aur, 221 schulaki, 1 onequi vi 4 dinari tatgreti
de aur.
S-au strins i alti bani. La 20 februarie 1340, Petru al lui Gervasiu,
stringgtor de dijme papale, aratg, Ca, temindu-se de o invazie in Ungaria
a tgtarilor, care patrunseserg in Polonia ,a schimbat banii pe care avea
atunci" 7 vi a trimis prin Toma de Satu Mare, provincialul cgluggrilor pre-
dicatori, o mie i trei sute de florini de aur" In orquI Zagreb 8..
1 Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 257-258.
2 Ibidem, p. 260-268.
8 Ibidem.
6 Ibidem, p. 510.
7 Ibidem, p. 528.
8 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
54 I. SABAU 48
Incercgrile feudalilor laid si bisericesti de a folosi dezvoltarea econo-

mid bgnesti la intensificarea exploatgrii maselor producgtoare a intdrit
lupta acestora impotriva exploatatorilor lor 1. Un mijloc de luptg de care
s-au folosit iobagii, a fost fuga.
Fixindu-se termenul pentru depunerea jurgmintului intr-un proces
privind moii1e Culciul Mare si Gelyenes (raion. Satu Mare), intr-un act
din 14 mai 1330, regele Carol Robert pune In vedere piritilor ca de aci
Inainte, ping ce vor face jurgmintele pomenite, sint datori s tie in stare
pasnicg zisele mosii farg vreo stricgciune, farg apgsarea vreunei vgmuiri
sau cereri de dare de pgmint, ca, prin aceastg asuprire facuta de ei, nici
unul din oamenii de acolo sh," nu fie siliti a pgrdsi numitele mosii" 2.
La o datg care nu se poate preciza, intre anii 1328 si 1349, un strin-
ggtor dokdijme se plinge stgpinului sgu Valentin de greuttile intimplate la
stringerea dijmelor : in lipsa mea n-au putut stringe nimic din dijmele
(decimae) voastre... de aceea rog milostivirea voastr ca sa. nu mg ting
de flu pentru faptul cg toti purtgtorii de scrisori s-au Intors la noi cu.
mIinile goale. Pentru aceea chiar dacg a putea sg am bani, ati poruncit
ca indata ce am primit scrisoarea voastrg sa, nu dau nimnui banii vostri
ping nu voi trimite mai intii pe omul meu la voi . . ." 3.
Ducindu-se, la 26 iulie 1341, la mosia Arpsel (raion. Salonta), a
lui Grigore, Bernold, Petru, Pavel si Ladislau, fiii lui Joan, si a lui Stefan,
fiul lui Ladislau, pentru a stringe de la dinsii gloabele, 2/3 comitelui, 1/3
pgrtii pIrise, la care au fost osinditi fat de Mihail, Pethew, Stefan si loan,
fill lui Petru, adica. 20 de mgrci cu pedeapsa plgtii indoite si 34 de mrci,
Nicolae, omul regelui, Nicolae, omul comitelui Pavel, judele curtii
regale, Nicolae, zis Boka, omul lui Nicolae, comitele de Bihor, precum
si Nicolae, fiul lui Sexe, Nicolae, zis de Mizies, i Nicolae, fiul lui Ivanca,
juzii nobililor din comitatul Bihor, stind la cap.atul mosiei Arpgsel, au che-
mat In repetate rinduri pe cei globiti, precum i obstea oamenilor de rind
de pe zisa movie, ce locuiesc pe ea, ca s ving la dinsii In pricina sus-argta-
telor gloabe, pentru ca sg, se plgteascg de acele gloabe" 4. In cele din urnag,
venind aceia asupra lor i dind In ei cu ciomege, ocri i mirsave invi-
nuiri... i-au alungat de acolo, cu silnicia lor, Welt dInll n-au putut sg,
dea i sg aducg pgrtii potrivnice nici un fel de despggubire din acele
gloabe" 5.
Nemultumiri han i lupte fgtise a provocat si stringerea dijmelor
bisericesti.
La impunerea i stringerea dijmelor se sgvirseau nedreptgti, pe care
au fost siliti a le recunoasa Inii reprezentantii bisericii. Dupg un lung
conflict pe care 1-a avut cu parohii din Sebes, In 1303, episcopul Petru
al Transilvaniei se Invoieste cu ei, ca, inainte de a-si Incepe activitatea,
dijmuitorii sg jure cg, la asezarea, cererea l stringerea drilor In argint,
1 Szkely, A parasztsag s a feuddlis kllam megszildrduldsa Kdroly Robert kordban, p. 19.
a Ibidem, p. 248.
5 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
nu vor savirsi nici o nedreptate" 1. Parohii vor plati episcopului pentru

saizeci de fumuri o mama de argint" 2.
La 28 martie 1309, papa Clement al V-lea recunoaste ea episcopul
de Alba Julia i arhidiaconul de Tirnava, nemultumiti cu darea platita de
biserica din Nades (raion. Sighisoara), au marit pomenita dare dupa
bunul lor plac ". Mai mult, si-au insusit cu sila i impotriva dreptatii
niste dijme ale sus-numitei biserici... si a altor biserici ale acelui decanat
si ca s poata asupri si mai mult pe pomenitul preot i tovarasii sai, au
chemat impotriva Mr sprijinul bratului lumesc" 3.
Intre preotii din decanatele sasesti, pe care imputernicitul capi-
tlului din Alba Julia Ii arata, ca dusmani de moarte" 4 ai capitlului, si
membrii acestuia, s-a ajuns la lupte deschise din cauza c cei dintli n-au
-volt s plateasca dijmele cerute. In februarie 1309, reprezentantii decana-
telor sasesti, trimisi la Alba Julia, au atacat pe membrii capitlului In
biserica.
Refuzind s plateasca dupa' somatii repetate, legatul papal Gentile
a afurisit pe preotii decanatelor sasesti de Sibiu, *plug, Saschiz, Cosdu,
Cris, Tirnava Mare, Tirnava Mica etc. Acestia au fdcut apel la papa.
Procesul decanatelor s-a prelungit pina in 1330, cind decanul din
Sebe i parohii din acest decanat s-au obligat sa se supung episcopului
si capitlului din Alba Julia, retragInd apelul inaintat papei i promitind sa
plateasca anual 52 marci de argint bun dup greutatea de Buda, sub pedeapsa
a 200 de marci dad, n-ar plati la timp 5. Decanatul din Cosdu s-a obligat
sa' plateasca 24 de marci 6 etc.
Desi banii platiti pentru intretinerea legatilor, ca i pentru diferite
beneficii, precum si in contul dijmelor papale, In ultima analiza se incasau
tot de la iobagi, prelatii insisi se opuneau, deoarece, prin banii astfel storsi,
se micsorau veniturile Mr. Ca urmare, plata cheltuielilor de 1ntretinere si a
dijmelor 1ntimpina multe greutati, iar uneori chiar refuz fatis.
La 2 mai 1310, cardinalul Gentile comunica episcopului Benedict al
Transilvaniei ca a scris capitlului de Alba Julia, c daca membrii sai nu
platesc acum de-a intregul darile de intretinere, in afara de pedepsele
noastre duhovnicesti, de care ei stiu c vor fi loviti va face ca ele sg, fie
strinse de la ei intreit " de catre Ladislau, voievodul Transilvaniei, caruia
Ii vom incredinta stringerea Mr, fie in alt chip" 7.
Au intimpinat dificultati man i stringatorii dijmei pentru cruciada,
deoarece clerul din Transilvania refuza s5 plateasca. La 25 ianuarie 1332,
Iacob al lui Berengariu i Raimond de Bonofato poruncesc prepozitului
de Sibiu, Toma, sub pedeapsa afuriseniei, s Indemne pe decanul de Sibiu
si pe parohii din Slimnic, Cisnadie, *ura Mica, TJifalau si din Ocna Sibiului
sa plateasca notarului apostolic loan, 3 marci de argint bun cu care i-au
1 Doc. priv. 1st. Rom., C, XIV, vol. I, p. 23.

2 lbidem.
3 Ibidem, p. 161.
4 Ibidem, p. 112.
5 Ibidem, vol. II, p. 241-246 i 325-326.
6 Ibidem, p. 305.
www.dacoromanica.ro
56 I. SABALI 51)
Amass datori pentru un serviciu fcut. Altfel, spun stringltorii de dijme,

Ii afurisim prin aceast6 scrisoare pe toti i pe fiecare din ei" 1.
Impotrivii ea era generalg. Aflind de nemultumirea prelatilor din
U ngaria, intr-o scrisoare din 18 martie 1332, papa Ioan al XXII-lea spunea
regelui Carol Robert cg, ei ar trebui s plgteascg f sarg impotrivire nu numai
dijmele pe vase ani, ci s5, inchine cu dgrnicie i alte ajutoare acestei biserici,
spre a nu cAdea in facatul nerccunostintei" 2. Ca urmare, papa roag pe
rege, sa% nu inggduie sa, se pun vreo piedica' la stringerea acelor dijme, ci
mai degrabg s ajute cu bArb5.tie i cu putere pe stringAtorii de dijme 3.
De asemenea, la 1 aprilie 1332, papa roagg, intre alti demnitari ai regatului
U ngariei, pe Toma voievodul Transilvaniei i pe Pavel, comitele de Satu
Mare, s'a ajute pe trimiii papali la stringerea dijmelor 4.
Cu toate demersurile papei, regele Carol Robert nu dat concursul
cerut, pinA cind n-a reusit sa asigure pentru sine o parte din dijmele papale.
In adevr, la 1 iunie 1332, sub pretextul de a-1 ajuta In lupta sa impotriva
ereticilor, papa Ii cedeaz1 o treime din dijmele strinse de trimisii oil,
27 mAcar c5, noi Inine i biserica roman'a avem nevoie de sprijinul altora
pentru infrinarea rAzvatitilor si a ereticilor, care ne bintuiesc cu Inver-
vinare i pe noi" 5.
Pentru a infringe rezistenta lor, stgpinii feudali tratau din ce in ce
mai rau pe iobagii lor. Documentele vorbesc de numerosi iobagi bgtuti,
rAniti 6 j chiar omoriti fr nici o vin. In 1338, Nicolae, fiul lui Andrei
de Carei, s-a plins palatinului tarii c5 Nicolae, fiul lui Ladislau a ucis
ti1h5reste, fr vreo ving a sa, pe Blasiu, fiul lui Andrei, iobagul su din
Carei, care mergea pe drumul mare din Nusfalau la tirg, pricinuindu-i o
pagubg de 70 de mArci" 7.
Cei apAsati i nedrepatiti erau lipsiti de aparare. Regele sprijinea
pe asupritorii lor. Vrind s rdsp1Ateasc6 slujbele ce i le adusese Ladislau,
arhiepiscop do Calocea i cancelar al curtii, cu ocazia strAmutarii voievo-
dului Bogdan in Banat, cind, din pricina cheltuielilor marl pe care le
avusese, a impovArat cu stringerea provizillor i banior doug mosii ale fra-
telui san Nicolae, In 1335 regele Carol Robert iart5, violentele i samavol-
niciile avirsite de omul s'au Thouka de Semlacul Mare si de Crasova,
pe care 11 iertase de mai inainte arhiepiscopul Insusi : dacsa cumva numitul
Thouka in ingrijirea i gospodgrirea acelor mosii ai in stringerea plAtilor
pentru pomenitele cheltuieli a apgsat si a lovit pe unii prin pagube fdcute
averii lor sau i-a asuprit i i-a lovit greu prin luarea lucrurilor lor, el (arhie-
piscopul) 1-a iertat cu Ingduin5 i i-a dat dezlegare pentru cele fAcute in
acele timpuri in privinta sus-ziselor plti, astfel ca, nu trebuie tras de nimeni
la socotealL . ." 8. Iar regele, socotind Ca sus-zisele stringeri de dgri au fost
2 Ibidem, p. 260.
3 Ibidem, p. 260-261.
4 lbidem, p. 262-263.
5 Ibidem, p. 269.
6 Ibidem, p. 479, 484, 549, 553, etc.
7 Ibidem, p. 447.
5 Ibidem, p. 361.
www.dacoromanica.ro
51 CIRCULATIA *MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 57
facute in slujba lui, a dat o scrisoare de iertare si de dezlegare cu privire la

tqate nedreptatile i silniciile savirsite de Thouka.
In plingerea pe care au adresat-o, in 1338, episcopii din lingaria
papei Benedict al XII-lea, Impotriva samavolniciilor comise de rege i de
puternicii regatului, se descrie amanuntit situatia grea a Orli si a societatii :
7, orenii, taranii, oricine despre care se banuieste c trebuie s aiba, vreo
avere, sInt prinsi i chinuiti prin cazne, slut storsi de bunurile lor si arun-
cati In lipsurile crincene ale foamei"1. Pentru a-si putea ocupa demnita-
tile la care au fost ridicati, prelatii trebuie sa plteasca o suta de marci,
ori mai mult sau mai putin, dupa cum pretuieste acea biserica, pentru care
bani se vor indatora pentru totdeauna veniturile viitoare" 2 Tara,
locuitorii tarn se spune In continuare nobilii i oamenii din popor
(populares) au fost 1ipsii i sint lipsiti mereu de aproape toate libertatile
si obiceiurile ler... din aceste pricini e o spaimg grozavA c urmeaza o
rascoala a Intregului norod din Ungaria, primejdioasa, pentru credinta
crestina" 3.
Credem ca, din cele de mai sus, se pot desprinde trasaturile caracte-
ristice ale economiei i circulatiei monetare pe teritoriul Transilvaniei In
perioada de care ne-am ocupat.
Datorita dezvoltarii fortelor de productie, In prima jumatate a seco-
lului al XIV-lea, pe teritoriul Transilvaniei crete productia de marfuri
agricole i mestesugaresti. Cresterea productiei si a circulatiei marfurilor
a avut ca urmare intensificarea circulatiei monetare. Banii joaca un rol
din ce in ce mai important ca mijloc de schimb, de evaluare a valorilor,
de plata a amenzior i cheltuielilor de judecata, a serviciilor, a diferitelor
obligatii, a rentei, a dallier i dijmelor, precum i ca mijloc de tezaurizare
si formare a capitalului camathresc i comercial etc.
Pentru a inlatura dificultatile Intimpinate la calcularea specifier
monetare neobisnuit de numeroase, care circulau pe teritoriul Transil-
vaniei i al Ungariei In prima jumatate a secolului al XIV-lea, i pentru
a pune In circulatie bard corespunzatori exigentelor marite ale unei vieti
economice mai dezvoltate, puterea centrala a statului a luat o serie de ma-
suri privitoare la reglementarea economiei si a circulatiei monetare. Urma-
rea principall a reformelor monetare din anii 1323-1338 a fost introdu-
cerea valutei de aur, alaturi de valuta de argint, singura' in uz
ping atunci.
Incercarile feudalilor laici i bisericesti de a folosi dezvoltarea econo-
miei monetare la intensificarea exploatirii maselor producatoare au inta- it
lupta acestora Impotriva stapinilor feudali. Ea s-a manifestat prin fuga
de pe moiile pe care conditiile de trai erau. insuportabile, prin refuzul de
a plati i chiar prin actiuni violente. .Aceste lupte se vor Inmulti si se vor
intensifica In a doua parte a secolului al XIV-lea i vor culmina in prima
I Doc. priv. is!. Rom., C, XIV, vol. III, p. 479.

2 Ibidem.
3 Ibidem, p. 482.
www.dacoromanica.ro
58 I. SABAU 52
jum6tate a secolului urmAtor in rIscoala de la Bobilna din 1437, a cgrei

cauza nemijlocitA a fost, precum se tie, refuzul maselor iobage de a
plAti drile restante, stabilite in monede vechi, in bani noi de valoare mai
mare.
R BOIIPOCIT OB 14CCJIE,LIOBAH1414 gEHEM-10r0 OBPAIIIEHHH

B TPAHCI4JIbBAHVII4 B HEPBOCI HOJIOBVIHE XIV BERA
PE3IOME
ABTOp paccmaTpnBaeT Aeuenume o6pauxern4e B TpaHcHabBatam B

nepBoR 110J10BHHe XIV B. B aToT nepI40A B TpauckumBamm Ha6JHoAaeTcg
ray6oraiii npogecc pa3MITI4JI CDeoAmmema. 11114porco pacripocTpamieTcsi
3enaextem4e, BbITeCHHH oxoTy Hart o6Bpume 33HHTHe ollpexkesieHooti HaTero-
pini Haceamilin H orpaHm-H4Ban B 143BeCTH04 Mepe saHHTHe CROTOBOACTBOM.
B peayabTaTe pa31314T113111p0H3B01114TeabHbIX CHJI ycHammeTcH pamoafteume
HarypaabHoro xo3nftcTBa, yBempuntaeTcn lIp0H3B0JACTB0 aemaexkeabnecitnx
II pemecaelimax ToBapos, tyro cn0006cTByeT ismegpeinno Tosapoo6mena
meacu I'OpOTAOM H AepesHeR. OCHOBOft mieumeft TOprOBJIH 6bIJM, B riepripo
ogepegb, 6aaropogmle meTaaaril 80.110TO H cepe6po, Ao6humembie raaB-
Hbim o6pa3om B 3anagmax l'opax H B pal-4mm Baa-Mape; aTII meTaaarl
npeAcTasafum 6oabmo1 Hwrepec AJIH HHOCTpaHHIAX Hy11110B, gariannmx B
omeli aa HHX munopTilme TOBapbI.
Pe3yabTaTom pacmllpenm TOBap0060p0Ta 111314310C13 pa3BHTHe OHO-
HOMIIKH 11 geHenuioro o6panlemm. B cpeglme Beaa OCHOHH0/1 AeHemHoti
emningeti 61,,ula maraca. Map-Ha, IrMeoluafi xontAexkle B TpalicBabBamm,
6BIga npnBeaella cioga Ha I-Zegmla HemegitHMH IcoaoHmTaivm-nepeceaesiniamu
113 PeftFicEoil o6aacna. Bec TpaticHabBaticRoft maprai cocTaBan,a 206,76866 I%
Oo 6una meHbme Macau' Byma, Becmllueit 245,53779 r. 14a omloft mapHB
mexammocb HaBeCTHOe HOJIIIIIeCTBO Amiapos, 613IBIIIHX B cpemme Beim. OC-
110B110ft paamemloR MOHeTOR. 12 AHliapoo paBHHJI0Cb OAHOMy rpolny Han
ogrromy COJIHAy. HOMI4M0 MeCTHbIX exer, B Berirpluo H Tpauca.abBammo
lIpOHHEJ10 MHORteCTBO miocTpaHmax MOHeT, Banniefluninui 143 Rwroprax
6B13111 dOpmaxclme H BeHcitHe grniapia H 6oreritcHHe rpomff. B peayaBTaTe
qacToft cmenBI mecnioil molleTBI 11 pacripociTaliem4a B cTpaHe HHOCTpe.HHOR
B31110T1:4 pa3J11411HbIX HaTeropuft cTum He06X0AHMOCT1310 TIOCTOHHHble pac-
MeTbI 11 CO3A3J10Cb nogomelme, ogelm BpegliBmee aBoHolvapiecBoR 711113H11 II
o6merly. Memiky 1301 H 1342 rr. B TpaacnabBamem BcTpetiagocb csBnue 61
HaaBarmft Bpymmuc H pa3MeHeHHLIX MOHeT. B nepFlog 1323-1338 rr. HO-
poab Hapa Po6epT nposogwr pH meporTHFITIA Win ynopgAoxieHHR ikelleac-
uoro o6panlem4B. 113I3.BH1311V1 TIOCJIeJACTB14eM 3TIIX meporipliFITHA 6b1310 BBeTke-
Hite, HapnAy c cepe6puHoR moHeToti, aoaorroti BaJHOTES CIVIOpHHa.
B paccmaTpmmempo 0110Xy gellb111 BLITIOJIHHJIH MHOPOIIIICJIeHHhIe
cDp-nuitm. B neppylo 011epeTkb, OH14 Cay71114J1H Mepai gemiocTeti, cpeAcTBom
.014eH11H muyniecTsa, y6brntoB, o6aaaTezbcTB, naaTentek, pacxo;:koB H T.H.
www.dacoromanica.ro
53 CIPCULATIA MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 59
H acH:leHTHEanam cpeAcTsom on.naTm pa3J114/111MX o6H8aTeabcTs H ycayr.

TaH, geHbrama onnagnsaaacb neHa Hposn, npourpammlit saHaayl, mTpadim
H cyxte6Hme nagepHiHri, HpHAaHoe H caaAe6Hme nonapHH H T.11. geHbrH,
HaHonaemuae raasHbut o6paaom AyxoseRcTHom HytipeHmeHHHAna HyabTa,
51B.T111J114C13 OCHOBOR pocTosinntlecHoro Hanwra.na, noarmsmero 6o.nbmoe
pasHHTHe s aTy anoxy. MHorotmeaemme carian saHaana nmeHnii 5113J1HIOTC31
goHasaTe.nbcTsom Henpepbnmo pacmyineti He06X0,1114MOCTI4 B neHbrax H
pacnseTa pocTosnwlecTsa. PacTeT ROJIIPTeCTBO naTaTenteil nocpeAcTsom
gByCTOpOHH14X H MHOPOCTOpOHHHX 061333TeJ1bCTB, CB5133HHLIX C TOBap0-
o6menona H aynaeti-npoTtameR. Bo Amorax caytiasix 06meH mentny qacTHbusui
.mgamH, pOACTBeHHI4RaM14 H T.n. lIp0143130AIITCH HaTypog, a HHorga Ha-
Typoti H neHbramH.
OAHmia H3 saamegumx nocaegcTsH14 1:193BIITHH gefiencHoro o6pargeaan
hiao 6o.nee umpoRoe, gem pmee, ripeapameime cDeoTkaaaaoff peHTLI H npy-
nix HaTypaabHbix o6HaaTeabcTH B ikeavainse o6a3aTeaacTaa. Hanpamep,
geaa HJ1H nosemeabHbIti Hanor (terragium) B3HMaJ1CH neHbramH. Kpome
aToro roAoHoro Haaora, B3HMaJICCI geaarama 14 caytiathiadi Haaor, Haaamaa-
manes,' collecta, aoTopaIR yrinagasaacH a carme B0I4HIA, co6LITail
cemermoro xapaaTepa 14 T.A. HaR Hopomo, Tax H Cf/ewkaaam. HiRTe.im HeRo-
Tophix o6.nacTeit I4J1H ropoitoa I1.113.TI4J114 Ae HeambIR 113.1101" He ei[14HOJII4IIHO,
a coo6taa. Tnaceamm apraom Tum adpoikamx mace FIBHJIOCL H sidn.samm3aHme
MeCTHEJM CBHIIIeHHHIiam, enacaonam H BaTHEauy uepHosHmx 06p0ROB,
Bee game HsHmaemmx AeHbramH. Ilac To c6op 14x nopyquicH cnegaaabamm
16opigaaam (ma gyX0BHLIX HJ1H CBeTCRIIX min), Tait me cTpennumningca Ha-
kliIITI,CH sa eger HpenocTmAx.
11011bITICH CBCTCISHX 14 gepRommix cPeoaanos mcnonaaoaaTa paBBIITHe
,AeneHmoro o6panwHHH B geanx yae.aatiempi aacnayaTagma mace yCHJ114.1114
60pb6y nocaegHHx c 3HcruiyaTaTopamn. IlTo6bI H369.BHTI3C13 OT 110BHHHOCTH,
HpenocTHble HpH6era.lm H o6blimmm cpegcTsam HJIaCCOBOil 6opb6m; call
y6era.akt OT nomenum0B, OTHaBLIBaJIIICI3 ILTIaTHTL, OR3311BaJIH conpoTaa-
ZeHlie H T.11. B0p1363 I-quill:Immix 11pOTHB yCHJIellHfI aRcu.nyaTamm nponoa-
ma.nacb a Tetiemle scero XIV B. H eaRownfaaca B nepHoft no.nomme XV H.
BoccTaHllem 1437 r. B BO6bIJII,Ile.
CONTRIBUTIONS A L'ATUDE DE LA CIRCULATION

MONRTAIRE EN TRANSYLVANIE PENDANT LA PREMItRE
MOITIA DU XIVe SIECLE
RSUM
L'auteur de cet article s'occupe de la circulation monetaire en Tran-

sylvanie, au cours de la premiere moitie du XIVe sicle. Le territoire de
cette province vivait alors le plein dveloppement de sa fodalisation.
L'agriculture conquit de plus en plus de terrain, vincant la chasse, comme
occupation ordinaire de certaines categories d'individus, et diminuant dans
www.dacoromanica.ro
60 I. SABAU 54
une certaine mesure l'levage des moutons. Comme rsultat du develop-

pement des forces de production, la decomposition de l'conomie natu-
relle progressa, de memo que la production des produits agricoles et de
l'artisanat, ce qui contribua au dveloppement des changes de marchan-
dises entre les villages et les vines. Le commerce avec l'tranger tait repr--
sent en premier lieu par les mtaux prcieux, l'or et l'argent, exploit&
notamment dans les Monts Apuseni et la region de Baia Mare, qui taient
fort recherchs par les marchands trangers qui donnaient en change leurs
marchandis es.
L'essor de la circulation des marchandises eut pour rsultat le dve-
loppement de l'conomie et de la circulation monetaire. L'unit mon&
taire de base tait, au moyen age, le mare. Le mare ayant cours en Tran-
sylvanie tait celui de Cologne, d'oii il fut apport par les Allemands des
bords du Rhin, colonises en Transylvanie. Le mare de Transylvanie pesait
206,76866 g.. Il tait infrieur a celui de Bude, dont le poids tait de
245,53779 g. Avec le metal d'un mare, on pouvait battre une certaine quan-
tit de deniers, la principale monnaie divisionnaire du moyen age. Douze
deniers valaient un groschen ( gros ) ou un solidus. Outre les pieces loca-
les, il y eut encore en Hongrie et en Transylvanie une foule de pieces &ran-
geres de toute categoric : parmi celles-ci, les deniers de Friesach et de
Vienne, ainsi que les groschen de Bohme ont eu une importance plus
marquee. Les modifications rptes des monnaies locales et l'introduction
dans le pays de nombreuses sortes de monnaies trangeres, dont l'quiva-
lence impliquait des calculs permanents, engendrrent une situation
confuse qui perturba profondment Pactivit conomique et les changes.
Entre 1301 et 1342, il y eut en Transylvanie plus de 61 monnaies unitaires
et divisionnaires, ainsi que des denominations de monnaies. Entre 1323
et 1338, le roi Charles Robert prit toute une serie de mesures afin de rgle-
menter la circulation montaire. Le principal rsultat en fut l'introduction,
a ct de la monnaie en argent, de celle en or, le florin.
A l'poque tudie dans le present travail, les pikes de monnaies
out rempli maintes fonctions. Tout d'abord, elles ont servi a valuer les
valeurs, les biens, les dommages, les engagements, les paiements, les d-
penses, etc., et comme moyen effectif pour payer diffrentes obligations
et services. C'est ainsi que l'on paye en argent le prix du sang, la rang6n,
les amendes et les frais de jugement, la dot et les presents nuptiaux, etc.
Les pieces thsaurises, notamment par les membres du clerg et les institu-
tions religieuses, constituent la base inme du capital usurier, qui connut
a cette poque un srieux dveloppement. Les nombreux cas de terres
donnes en gage constituent une preuve du besoM croissant d'argent et
de l'panouissement de l'usure. Les paiements a obligations bilatrales ou
multilatrales augmentent, lies qu'ils sont aux changes de marchandises,
aux ventes et aux achats. Mais frquemment les changes se font en nature,
par des dons accord& par le roi, entre particuliers ou leur parentage. Parfois,
les changes se font en nature et en argent.
L'une des plus importantes consequences de l'augmentation de la
circulation de l'argent. fut la conversion, a plus large chelle que par le
pass, de la rente fodale et cello d'autres obligations en nature, en engage-
www.dacoromanica.ro
..55
CIRCULATIA MONETARA IN TRANSILVANIA IN PRIMA JUMATATE A SEC. XIV 6 1
ments monnayes. C'est ainsi que l'on percevait en argent le cens ou

l'impt sur la terra (terragium). Outre cet impt annuel en argent, on
pefcevait galement en argent l'impt occasionnel dit collecta, qui tait
encaisse dans certains cas (guerre, vnements de famine, etc.), aussi bien
par le roi que par les seigneurs fodaux. Les habitants de certaines contres
ou de certaines vines n'acquittaient pas individuellement l'impt en argent,
mais collectivement. Tine lourde charge qui pesait stir la masse du peuple
etaient les impts ecclsiastiques, ceux d'ordre interne tant pay& aux
prtres et veques Meaux, les autres, ceux d'ordre externe, allant a divers
titres h la curie papale. Ces impts taient pergus de plus en plus en argent.
Leur perception tait confie souvent h des percepteurs spciaux, eccle-
siastiques ou laiques, qui tfichaient, eux aussi, de gruger les serfs.
Les tentatives des fodaux, laiques ou ecclsiastiques, pour faire
servir le developpement ou la circulation monetaire h l'intensification de
l'exploitation de la masse des productem s, intensifia la lutte de ces derniers
contre ceux qui les exploitaient. Pour se soustraire aux prestations, les
serfs recouraient aux moyens accoutums de la lutte des classes : fuite,
refus de payer, actes de violence, etc. Les luttes des serfs contre leur exploi-
tation de plus en plus intense continua pendant tout le XIVe sicle, pour
culminer dans la premiere moitie du XVe, avec la rvolte de Bobilna,
en 1437.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
CONS IDERATIUNI
ASUPRA TERMENILOR VLAH" SI RUMIN"
PE BAZA DOCUMENTELOR INTERNE
ALE TARII ROMINESTI DIN VEACURILE XIV - XVII
DE
T. STEFANESCU
Evolutia terminologiei prin care este desemnat5, tArgnimea depen-

dentl, fiind strins legata, de evolutia raporturior feudale, studierea ei
prezinta, o deosebitA insemngtate pentru stabilirea cliferitelor etape ale
procesului de feudalizare, de dezvoltare a relatiilor feudale.
0 anumitA preocupare pentru lamurirea intelesului diferitilor ter-
meni prin care este desemnat5, in documentele vechi din Tara RomineascI
kii Moldova tgra'nimea dependenta, a existat la noi i. In trecut. Asupra unora
dintre termeni s-au scris chiar studii speciale 1. FAA a nega valoarea unora
dintre aceste studii, care se bazeath pe un bogat material documentar,
socotim cg optica prin care au fost examinate faptele istorice i-a impie-
dicat pe cereetatorii vechi s'a pUrundl viata termenilor la care se refe-
reau. Nestudiind termenii in evolutia lor i. in strinsI leaturg, cu pro-
cesul social-economic, istoricii din trecut n-au putut ea urmgreaseg schim-
bgrile survenite in decursul vremii in continutul i. semnificatia termenilor.
Irdmine ea o sarcingi a istoriografiei noastre actuale cercetarea pentru
intreaga perioadA feudal a tuturor termenilor care privesc tgranimea depen-
1 C. Giurescu, Despre rumtni, In Anal. Acad. Rom." Mem. Sect. Ist., Seria 2, tom.
XXXVIII. Studiul a fost republicat In 1943. Cf. C. Giurescu, Studii de istorie sociald, Buc., 1943 ;
I. Gherghel, Ctleva contribufii la cuprinsul noliunii cuvIntului vlah", In Convorbiri literare",
LII (1920), 5-6, mai iunie ; P. Cancel, Despre rumtn" qi despre unelej probleme lexicale
vechi slavo-romtne, Buc., 1921 ; C. C. Giurescu, Despre ,,,sirac" si siromah" In documentele
slavo-muntene, In Revista istoricb", an. XIII (1927), nr. 1 3, ian.-mart. M. Emerit, L'origine du
mot vecin" (paysan le libertd limite), In Revue historique du Sud-Est europen", VII (1930),
nr. 10-12 ; Hagi Gogu (T), Romanus si valachus sau Ce este Romanus, roman, romin, aromtn,
valah si vlah, Buc., 1939 ; D. C. Anion, V lahii, clasd sociald In voievodatele romtnesti, Bucuresti,
1940 ; A. Boldur, Originea si sensul cuvIntului vecin", Extras din vol. omagial C. Giurescu",
Buc., 1944.
www.dacoromanica.ro
64 ST. $TEFANESCU 2
denta, evolutia i raspindirea lor teritoriala, stabilirea nuantelor sociale,

a categoriilor de tarani dependenti la care aceti termeni se refer/ in dife-
rite epoci.
In studiul de fata ne propunem o sarcing limitata : cercetarea pe baza
documentelor interne din secolele XIV XVII a intelesului termenului
vlah din documentele slavoneti i a echivalentului sau rumin din cele de
limba romineasca.
In legatura cu cercetarea sensului acestui termen in secolele XIV
XVII vom &Mita sa raspundem la intrebarea care a stirnit multe discutii
in trecut : in ce imprejurari i cum se face ca denumirea etnica de vlah,
rumin a ajuns sa desemneze o categorie sociala inferioara trnimea
dependenta ?
Istoricii vechi au raspuns la aceasta intrebare diferit. Pentru A. D.
Xenopol transformarea sensului termenului de rumin ar fi avut loc ca
rezultat al descalecarii", al supunerii populatiei bktinae din Tara Romi-
neasca de catre elementele nobiliare venite din Transilvania 1. Parerea lui
A. D. Xenopol a fost imp/Akita i de alti istorici i de cercetatori ai
vechiului drept rominesc 2. Totodata' insa ea a fost i combatut. Impotriva
ei s-au ridicat juriti i istorici cu autoritate, care au cautat sa impinga
momentul de degradare a notiunii etnice de rumin in notiune cu inteles de
populatie dependenta inainte de Intemeierea" statului de sine statator
Tara Romineasca, in perioada migratiilor popoarelor. C. 0-. Dissescu scria
in aceasta privinta : Ca i In Europa occidentala navalitorii, iubitori de
pamint, au pus mina pe proprietati. Precum in Galia superbii romani de
altadata au devenit supuii francilor, aa i In tara noastra numele glorios
de romani s-a pastrat pentru cei de jos, pentru supuii cuceriti, de unde i
numele de Tara Romineasca" 3.
1 Noi credem scria A. D. Xenopol cd este peste putintd de a gdsi 0 explicare aiurea
(a transformArii sensului termenului rumln n.n.) dectt In faptul descalecarii... CInd veni
peste ... rumtnii (din Tara Romtneascd, n.n.) desalecarea din Transilvania a muntenilor
se fdcu o deosebire Intre aceste elemente. Muntenii devenird stdpIni, iar romtnii sau rumInii
supusi (A. D. Xenopol, Istoria Rominitor din Dada Traiand, vol. III, ed. III, Bucuresti, <f.a. >,
p. 49).
2 M. Pascanu gasea Indestuldtoare" In privinta originii rumtniei pdre rea lui A. D. Xeno-
pol. Uncle sd gdsim arAta M. Pascanu explicarea acestei stranii denumiri, declt In faptul
cd poporul bAstinas al Munteniei, a devenit In urma descdlecdrii supus Muntenilor si cd numele
sdu etnic de rundn" a cdpdtat grin aceasta supunere, un al doilea Inteles, acel de supus, iar
conditia supusilor, devenind tot mai grea s-a ajuns ca acest termen sd Insemne pe serb. (M. Pas-
canu, Originea veciniei (rumtniei), Buc., 1902, p. 73 74). Gr. A. Basarabeanu, referindu-se si
el la aceasta problemA scria : cuvIntul acesta (rumln n.n.) a desemnat Intli origina etnicd.
Mai ttrziu a Inceput sd Insemne serb ; (si aceasta n.n.) chid rumtnii bAstinasi au Inceput sd
fie supusi de muntenii coboriti din Tara Fagdrasului de unde plecaserd din cauza prigonirilor
religioase". (Gr. A. Basarabeanu, Proprietatea rurald In Romtnia, Buc., 1935, p. 116). D. C. Arlon
inclina, de asemenea, Intr-o oarecare mdsurd, pentru teoria lui A. D. Xenopol. FArd sd adoptam
concluziile lui Xenopol arAta D. C. Arion constatAm cd, cu drept cuvInt, dInsul vede In
momentul descAlecArii al funddrii statului momentul, chnl desemnarea Insdsi a poporului
Ruminii, adicd vlahii se aplica unei clase conduse a lui". (D. C. Arion, WOO, elasd sociald
In voievodatele romtngli, Buc., 1940, p. 36, n. 44).
2 C. G. Dissescu, Originile dreptului romtn, Buc., 1899, p. 46.
www.dacoromanica.ro
3 CONSIDERATII ASUPRA TERMENILOR VLAH" SI RUMIN" 65
In sprijinul parerii, astfel formulate de C. G. Dissescu s-au exprimat

de asemenea C. Giurescu 11 Hagi Gogu 2, S. Puscariu 3 si. altii. Mai tirziu
aceasta teorie a fost sustinuta de P. P. Panaitescu, care preciza ca venirea
slavilor pe teritoriul patriei noastre ar constitui momentul hotaritor
pentru transformarea sensului termenului rumin. In studiul sail Originea
easel boierqti cuprins In volumul Interprettiri rominefti, pornind. de la
faptul ca patura conducatoare din Tara Romineasca era desemnata prin-
tr-un termen slay, acela de boier, i cI pentru taranimea dependenta se
foloseste in documente tern1enul de rumini, P. P. Panaitescu. tragea con-
cluzia ca rominii au ajuns in situatia serbilor" ca rezultat al cuceririi lor
de catre slavi, care devin clasa nobila" 4. Aceasta teorie nu explica si nu
poate sa explice de ce termenul vlah 0 rumin in sensul de categorie sociala
dependenta este folosit numai in Tara Romineasca, nu si in celelalte pro-
vincii locuite de romini si in care de asemeni s-au asezat slavii. In al doilea
rind potrivit acestei teorii, ar trebui ca, Inca din primele documente cunos-
cute, s gasim termenul Wall, ffl rumin folosit in sensul de categorie sociall
dependenta, ceea ce nu se intimpla. Termenul rumin se aplica taranimii
dependente nu mai devreme de sfirsitul secolului al XVI-lea in impreju-
rah pe care le vom arata si. care nu au nici o-legatura cu o cucerire" slava.
Inainte de a incheia trecerea in revista a istoriografiei problemei
pe care o cercetam, trebuie sa spunem ca in afara istoricilor, partizani
ai teoriilor amintite, au lost si alti istorici, cercetatori ai problemelor
de istorie sociala, care, pornind. nu de la aplicarea la noi a unor teorii
de circulatie ca cea a cuceririor ci de la studiul documentelor,
in mod just au pus schimbarea sensului termenului de rumin In legatura
cu procesul social-economic, care se desfasura in Tara Itomineasca la
sfirsitul secolului al XVI-lea. Socotinta mea scria unul dintre acesti
1 Intocmirea socialit In proprietari i iobagi ... care se difercntiasert Inainte de sec.
al XIV-lea ... ne aratd scria C. Giurescu mai clar si mai convingAtor cleat oHce altd
mdrturie istorict, atlt soarta elementului roman In timpul nAvdlirilor barbare, eft si modul
eum s-a format prin Inriuririle nfivtlitorilor nationalitatea (sic) romlnd" (C. Giurescu, Studii de
istorie sociald, Buc., 1943, p. 48-49).
2 Hagi Gogu, Romanus ;i Valachus sau Ce este Romanus, roman, romln, aromtn, ualah
qi vlah, Buc., 1939, p. 83.
a 9,Dacd noi ne numim romtni scria S. Puscariu este filndcd, In opozitie cu estrdinul*
venit din alte paili, noi eram locuitori autohtoni, Romani, si pentru cd in tntreg Sud-Estul
european cotropit de barbari de alt neam, !Asti.= constiinta cd apartinem aceluias neam
de prestigiu mondial" (S. Puscariu, Limba romlnd, I, Buc., 1940, p. 421).
4 Terminologia romineascd privitoare la clasele sociale, la raporturile Intre serbi si
boieri si la stdpInirea pmIntului scria P. P. Panaitescu este revelatoare pentru problema
eriginilor boierimii. Cel mai Insemnat termen istoric pentru aceast problemd este numirea
serbilor In Tara Romlneascd, rumin, serb, rumtnie, serbie. Prin urmare eontinua el numele
national devine acela al unei categorii sociale, anume al supusilor. Faptul nu se poate explica
declt prin aceea cd la un moment dat, autohtonii, ruminii, adica romlnii, au fost supusi, si
anume unei stdpiniri sociale streine. Rominul devine serb si slujea streinului, care era boier
adicd slavilor cuceritori. Este singura explicatie multumitoare conchidea P. P. Panaitescu
a acestui termen In limba romind. De altfel, In unele acte slavone, avem In locul sdu terme-
nul vlah. Dacd romln a devenit sinonim cu serb, aceasta Inseamnd eh' rominii au devenit serbii
ndvAlitorilor ... Pe chid numele roman al Romanilor scria acelasi autor ajunge sinonim cu
verb, numele clasei nobile, boier este de origind slava. Puse fats In fatd, clasa serbilor cu nume
romanic si cea nobild cu nume slay, nu se poate sd nu reiasd originea istoricd respectiva a
celor douil clase" (P. P. Panaitescu, Interpretdri romtne;ti, Buc.,1947, p. 52-57).
5 a. 4235
www.dacoromanica.ro
66 $T. $TEFANESCU 4
cercetatori, I. C. Filitti este ca, numai in Muntenia, dupa erbia intro-

dusa de Mihai Viteazul, termenul rominese de rumin , corespunzator
celui slavonesc de vlah , a putut sa aiba intelesul de om in dependent&
personala, iar legea ruminilor , pe acel de lege a acestor dependenti" 1
Intr-o lucrare cu multe idei interesante, formulate insa, adesea confuz
ti cuprinzind uneori contradictii, D.C. Anion remarca pentru sfiritul
secolului al XVI-lea predominatia crescinda a boierimii rurale"2. D.C.Arion.
considera ca. prin transfoimarea unui insemnat numar de vlahi in coloni,
(oameni dependenti n.n.), vlahii au putut da numele lor colonior pe
rominete numele de rumini" 3. Legatura lui Mihai este pentru D. C. Anion
ca i. pentru I. C. Filitti actul care fixeaza o etapa importanta in
evolutia procesului de aservire a unei mari parti a taranimii, momentul in
care tdranii dependenti incep sa fie denumiti prin termenul de rumini 4.
Dei nu lamuresc decit in parte problema schimbarii sensului terme-
nului de rumin, I. C. Filitti i. D. C. Anion au meritul de a fi stabilit
cel putin momentul ,i intr-o oarecare masura, imprejurarile in care a avut
loc aceasta, schimbare.
"Urmarind evolutia sensului termenului de vlah in documentele
din secolele XIII XVII trebuie spus ca, la inceput, in secolul al XIII-lea
el avea intelesul de categoric etnica, cuprinzind intreaga populatie a tarii.
Cu acest inteles termenul respectiv este folosit in diploma Ioanitilor, unde
vorbindu-se de Tara Severinului pe care regele Bela al IV-lea o intarete
Cavalerilor Ioaniti, se spune : excepta terra kenezatus Lytuoy woiavode,
quam Olatis relinquimus" 5.
In documentele externe termenul vlah continua 1 In secolele urma-
toare sa aiba acela0 inteles de categorie etnica.
In documentele interne insa, datorita prefacerilor social-economice
care au avut loc in structura societatfi in decursul timpului, el i-a schimbat
treptat sensul, dintr-unul etnic intr-unul social 6
In urma stratificarii sociale din perioada feudalismului timpuriu,
a organizarii ierarhiei feudale sub puternica influenta a statelor slave
sud-dunarene, patura suprapusa a societatii de pe teritoriul Tarii Romi-
neti a inceput sa fie desemnata, dupa model slav-bulgaresc, prin termenul
de boieri, propriu clasei feudale din sudul Dunarii.
1 I. C. Filitti, Proprielatea solului In Principatele Romtne pind la 1864, Buc., <f.a.>, p.167.
2 D. C. Anion, V lahii, clasd sociald In voievodatele romtnesti, p. 43 si urin.
Ibidem, p. 46.
4 Ibidem, p. 44-46.
5 Doc. priv. ist. Rom., B, XIII, XIV si XV, p. 286.
6 Exemple de schimbari radicale a sensului unor termeni In decursul vremii se Intlthesc
si In istoria altor tari. Conditii locale specifice acelor tar!, evolutia raporturilor agrare sau
anumite ImprejurAri istorice au determinat modificarea sensului initial al termenilor, au fAcut
ca noul sens, cilpStat In decursul vremii, 55 fie de multe ori opusul sensului initial. In Rusia,
de pildS, termenul crestiane-hrestiane desemna la inceput, pinil la niivalirea tatarilor, poporul
rus In Intregimea sa. In secolul al XV-lea termenul crestiane a capStat tot mai mult sens
social, de -Oran, agricultor (L. V. Cerepnin, Ha ucmopuu Oopmupoeanua x.riacca Oem3a.abuo-
aaeucu.moeo xpecmb.ancmea a Pycu In Hcmopunecnue aanucnu, t. 56, Moscova, 1956,
p. 262-263). Treptat el a Inceput sS elimine ceilalti termeni prin care era desemnat'S taranimea
sirota selianin etc. (B. D. Grecov, Tdranii In Rusia, sue., Ed. Academiei R.P.R.,1952, p. 19).
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATII ASUPRA TERMENILOR VLAH" SI RUMIN" 67
Din momentul in care clasa privilegiatg a imprumutat acest termen,

care venea s faca deosebire intre ea si restul populatiei, termenul de
vlahi a inceput sa se refere la restul populatiei neprivilegiate. De la primele
mentiuni documentare interne, care sint din a doua jumatate a secolului
al XV-lea termenul vlah desemneaza asa cum remarca N. Iorga 1 si mai
tirziu M. Emerit 2, omul obisnuit, omul de rind, majoritatea populatiei
tgrii, taranimea In totalitatea ei, atit cea liberg cit i cea dependenta.
Trebuie spus, de altfel, eh' un termen special pentru desemnarea
taranimii dependente nu apare in Tara Romineasca decit in ultimul sfert
al secolului al XV-lea. Este vorba de termenul vecin, care apare prima
data in documentul din 23 aprilie 1482 3 Ping la aceastg data, taranimea
dependenta ca i cea liberg este desemnata prin termeni cu caracter
general. Termenii : CLIO, cHp.tto (cHriomacH) xopetu, etc. 4, folositi in docu-
mentele din secolele XIV XV se refereau deopotriva la tgranii
liberi ca si la cei dependenti. Faptul ca la sfirsitul secolului al XV-lea
taranimea dependentg incepe sa fie desemnata' printr-o denumire speciala,
arata c in aceasta vreme se accentueaza in Tara Romineasca procesul de
feudalizare, se adinceste diferentierea dintre taranimea liberg i cea depen-
denta, se largeste procesul de trecere a obsthlor in dependenta feudalilor.
Acest proces este de pus in leggtura, cu procesul mai larg economic de
dezvoltare al relatiilor marfa-bani 5, care avea loc in a doua jumatate
a secolului al XV-lea si care explicg tendinta feudalilor de a-si maxi
numgrul tgranilor dependenti.
Termenul vlah, cu sensul general de majoritatea populatiei Orli,
91 oamenii de rind" se intilneste prima data in raspunsul pe care 11 dau
locuitorii din judetele Braila, Buzau, Rimnicu Sarat la scrisoarea prin
care $tefan cel Mare, domnul Moldovei, ii instiinta ca, a luat sub ocrotirea
sa pe pretendentul Mircea si ca-1 va sprijini sg dobindeasca. tronul. Ras-
punsul este dat din partea tuturor boierilor, cnezilor i vlahilor (wuctr
Eon-101i.. . 11-6CEX KFIESIX ii . . . ErLeEK HAACil) 6 Termenul viahi (Imhof) din
raspunsul pe care-1 dau locuitorii judetelor amintite lui tefan cel
Mare corespunde termenului siromasi (cHpomacH) din proclamatda lui
tefan eel Mare adresatg locuitorilor judetelor Braila, Buzau, R. &drat 7 .
1 N. Iorga, Constatdri istorice cu privire la viala agrard a Tarilor Rorninesti, Buc., 1908 ;
acelasi Sur la psychologie du roumain quelques observations, In Revue historique du Sud-Est
Europen", an. VIII (1931), p. 319-320.
2 M. Emerit, L'origine du mot vecin" (paysan a libert limite), In Revue historique du
Sud-Est Europen", an. VII, 1930, nr. 10-12, p. 203-206.
3 Doc. priv. ist. Rom. B., XIII, XIV si XV, p. 172.
4 Asupra acestor termeni, ca de altfel asupra Intregii terminologii a prilnimii dependente
In sec. XIVXVII, vom reveni ulterior intr-un studiu mai larg.
5 Cf. B. Cmpina, Dezvoltarea econorniei feudale i lupla pentru centralizarea statului In
Tara Romtneascd si Moldova In a doua jumdlate a sec. al XV I-lea. Extras din Lucrdrile sesiunit
Academiei R.P.R. din 2 12 iunie 1950.
6 I. Bogdan, Documente privitoare la relafille Tdrii Romtnesti cu Brasovul fi cu Tara
Ungureascd In sec. XIV XV I, vol. I, 1905, p. 282-284.
7 ho CTE4Sdll KOFKOM se scrie In proclamatie HHWET rOCROACTBO MH EMCEM
sort-kpom H MEM MOSAELIEM H CHEM CINHAIdAt H CHEM cripowKOM (I. Bogdan,
Documente privitoare (a relajiile Tarii Rominelti cu Brasovul, p. 282-283). Cf. si C. Giurescu,
Studit de istorie sociald, p. 138.
www.dacoromanica.ro
68 T. STEFANESCU 6
In timp ce termenul mein continua in tot cursul secolului al XVI-lea

sa se aplice tarAnimii dependente, termenul vlah 10 pastreaza sensul general.
El privete marea majoritate neprivilegiata a locuitorior tarii.
Cu sens nedefinit este folosit termenul vlah in documentul din <1523
1525 > mai 10, prin care Vladislav al III-lea intarqte m-rei Tismana vama
de Bare de la Vadul Vidinului ... sa fie volnici calugarii din sfinta
manastire, se spune in document , sali ia vama de sare de la Vadul
Vidinului de la vlahi ..." 1. Cu sena general de oameni de rind este
folosit termenul vlahi in documentul din 13 octombrie 1533 prin care
se intaresc jupanului Oprea sluger i jupanitei sale Rada, ocine, munti,
vii 0 tigani. Documentul aminte0e, printre altele, de un proces pe care
acetia 1-ar fi avut cu nite vlahi pentru parti de ocine in mai multe
sate vindute de mama jupanitei Rada acelor vlahi, insa anume lui
popa Stanciul 0 lui Negolea cu ceata lui". Pus sa hotarasca cui apartin
ocinele, domnul, Vlad Vintila, arata : ... domnia mea am cercetat 0 am
judecat cu toti cinstitii 0 btrinii dregatori ai domniei mele, dupg legea
veche a lui dumnezeu i am aflat domnia mea ca au fost popa Stanciul
0 Negulea nite vlahi, iar aceste mai sus zise ocine sint drepte dedine
ale jupanitei Rada, jupanita lui jupan Oprea" 2.
Exponent al marilor feudali, domnul da citig de cauza boierilor,
nu vlahilor, oameni de rind, care in conceptia clasei dominante a vremii
nu au dreptul sa cumpere pdminturi boiereti. Din contextul documentului
se vede el vlahii nu sint Omni dependenti ci oameni liberi, neprivi-
legiati. Clasa stapinitoare in mod voit cauta sa faca deosebire neta intre
ea i vlahii obipuiti, oamenii de rind. Documentele oglindese acest punct
de vedere al boierimii. Intarind manastirii Tismana dreptul de a pescui
in riul cu acela0 nume 0 de ali palte vitele, de la sat ping, la munte,
Vlad Vintila preciza iar alt dobitoc al nimanui A, nu cuteze sa mearga
81 pasca fIra, voia calugIrilor, nici boieresc, nici vlah, nici altul niciunul.
(HH BOApCKH HH IlltilLIIKH HH HH HFIKTO)" 3. Precum se vede in document nu
se mai inkiira 0 alte categorii sociale, deoarece pentru domn exist/ doua
categorii sociale de baza, boieri i vlahi. In timp ce termenul de boieri desem-
neaza categoria celor privilegiati, cel de vlahi se refer& la marea masa a
populatiei, taranimea in totalitatea ei. Cu acest inteles este folosit termenul
vlahi F3i in documentul din 19 iunie 1596 4 ca 0 in cel din 19 iulie acela0
an 5. In acest ultim document prin care Mihai Viteazul intarete lui Pirvu
postelnic satul Marzaneti 0 un Bala de tigani, deoarece amintitul boier
0-a pierdut cartile de motenire cind tatarii au intrat in Tara Romineasca,
citim : Astfel, chid este acum in viata domniei mele paganii tatari, ei au
intrat In Tara Romineasca 0 au fabut maxi rautati 0 robie 0 prada 0
foc la toti vlasii (gnace) 0 la multi boieri i 1-au pradat 0 pe sluga domniei
mele Pirvul postelnic i i-au facut lui mult rail 0 foc. Si in acea groaza
1 Doc. prip. ist. Rom., B., XVI, vol. I, p. 174.

3 Ibidem, p. 173.
4 Ibidem, vol. VI, p. 222.
6 lbidem, p. 229.
www.dacoromanica.ro
7 CONSIDERATH ASUPRA TERMENILOR VLAH" $1 RUMIN" 69
de tatari au pierdut tot i eartile de motenirel". Este evident ea aici,

ca i in documentele precedente, avem de-a face cu doll& notiuni opuse
una alteia : notiunea de viasi, care desemneazA majoritatea populatiei,
cea care a avut cel mai mult de suferit de pe urma invaziei tAtarilor,
i notiunea de boieri, p&tura privilegiatg, dintre care o parte a suferit
i ea de pe urma jafului fAcut de tatari.
Intrirea asupririi turceti in ultima treime a secolului al XVI-lea,
greutgtile fiscale care apasa, pe umerii vlahilor, partea cea mai numeroas&
a populatiei tkii, politica de acaparare a paminturior tArgneti pe care o
duce boierimea 21 goana acesteia dup.& forta de muncI, ca mijloc de valo-
rificare a latifundiilor pe care 1 le crea continuu, au dus la trecerea unui
numAr tot mai mare de vlahi in rindul oamenilor dependenti, al vecinilor.
Feudalii caut& s& aducA majoritatea populatiei Orli, a oamenilor liberi,
in situatia tlranilor dependenti 3. Termenul de vlah ajunge s devinA
sinonim cu cel de vecin. Sint concludente in acest Bens informatiile din
documentul cu data 27 mai 1603. Prin acest document Radu Serban
intgrete lui Gherghe comis i fillor lui satul Cfapenii cu tot hotarul i
cu toti vecinii (sublinierea noastr& S.S.), din cimp 1 din apg fiii. din
pAdure i de pretutindeni. Pentru c& se spune in document a cumplrat
Gherghe comis inc.& de cind a venit Mihail voda domn dintii. Si a cum-
p&mt acest sat cu 8 300 aspri gata i cu 2 biruri, sa, p15teasc6 Gherghe
comis ping, la crestarea < pe rboj > i 1-a plalit. Apoi cind s-a intimplat
lui Mihai de a mers in Tara UngureascA, apoi aceti oameni din Crdpeni,
ei au venit inaintea lui Mihail vod& i aa s-au plins cg nu le-a dat pe
acest sit mai sus zis nici un ban. Deci Mihail voievod a cercetat i a
judecat dup5, dreptate i dup.& lege cu toti cinstitii dreggtori ai domniei
mele (sic) i a dat Cfapenilor lege 12 boieri, 0, jure ca, nu a cumpgrat
Gherghe comis cu banii gata, ci a luat cu sila.
Apoi Mihail voievod a ieit din Tara UngureascA i din Tara Romi-
neascg, i a fugit. Apoi la scaun au cAzut Simion voievod. Apoi vlavii
(sublinierea noastrg S.S.) au venit cu acei 12 megiai care au fost
jur&tori i au jurat ca. nu a dat Gherghe comis pe acest sat nici un
ban i au luat vlasii satul inapoi". Gherghe comis cere lege peste lege,
procesul se rejudec5, i in vremea lui Radii Serban, se d'a acestuia citig
de cauz& 4.
Procesul prin care vlahii, vlqii, ajung vecini i prin care termenul
de vlah ajunge sinonim cu eel de vecin este redat limpede in documen-
tul amintit. Termenii : vecini, oameni i. vlasi folositi in documentul citat
au acelai inteles, ei desemneaz&' pe tgranii ajuni in dependentl.
Procesul de cretere a numrului Oranilor dependenti, de trecere
a viahilor in situatia de vecini se desfkura intr-un moment cind pe plan
suprastructural se petrecea un fapt de o deosebitI important& pentru
istoria culturii : inlocuirea in cancelaria domneascg a limbii slave cu cea
1 Doc. priv. isi. Rom., B., XVI, vol. VI, p. 229.
2 Cf. prefetele vol. IV,V,VI din colectia de Documente privind istoria Romtniei, veacul XVI.
3 N. lorga remarca just In aceast privinta Ca din interesul egoist de clas s-a diutat
confundarea tranimii libere cu cea nelibera" (N. Iorga, Constaldri istorice, p. 12).
4 Doc. priv. ist. Rom. B., XVII, vol. I, p. 89-90.
www.dacoromanica.ro
70 $T. $TEFANESCU g
romina, aparitia documentelor rominesti. Termenul vlah din documentele

slavonesti se traduce in documentele de limba romineasca, cu intelesul
pe care el ajunsese sari aiba, in urma prefacerilor social-economice din
ultima treime a secolului al XVI-lea, i anume cu intelesul de vecin, de
Oran dependent. Primul document original rominese in care termenul
rumin are sensul de vecin, de taran dependent, este din 4 iulie 1572.
Este vorba de un ravas in care se arata starea mosiilor lui Stanislav :
Poiana, Parul lui Dragomir i Protopopul. Printre altele, in ravas, se
spune : sa, se stie ca au adus Stanislav pre Voico ruman, el au zis
ca, are ocin i s-au Oral cu Stanislav si au ramas Stanislav pe Voico..
i iar au cazut Voico rumn lui Stanislav, cum au fost si mai dinainte" 1.
Cu acelasi inteles de Oran dependent regsim termenul rumin in
documentele originale rominesti de la sfirsitul sec. al XVI-lea 2 El continua
sa alba intelesul de om dependent, verb, pina la ref orma lui C. Mavrocordat.
Dupa aceasta, data, taranimea dependenta este extrem de rar desemnata
prin termenul rumin. Locul sau il iau alti termeni.
Pe ling./ procesul de transformare a unui mare numar de tarani

liberi, viahi, in Omni dependenti proces care explica, asa cum aratam,
schimbarea sensului termenului vlah, din om de rind in Wan dependent s-a
mai produs in Tara Romineasca in ultima treime a secolului al XVI-lea
un alt proces nu mai putin important pentru lamurirea problemei pe
care o cercetam. Este vorba de agravarea situatiei social-economice si
juridice a taranimii dependente. Vecinii, taranii dependenti, sint pe cale et
piarda, orice drept asupra pamintului pe care-I lucreaza. Multi dintre ei
devin vecini sdraci, vecini Fara' delnit. Feudalii cauta sa dispuna de ei
dupa, bunul plac. Tn <1570 > ianuarie 12, Gherghina logofat cumpara
niste vii in Leordeni, de la verii sai, fiii lui Rosca, dind In schimb, patru
vecini din Musetesti, 2 buni i doi saraci" 3. Documentul din 7 aprilie
1572 ne procura stirea ca' a cumparat Radul clucer vecini, de a Mout
satul ce se numeste Uriti" 4. V ecinii sint lasati zalog 3, dati de zestre 6,
impartiti 7. Ei impartasesc tot mai mult soarta robior tigani, alaturi de
care, aproape in permanenta, incep sa fie amintiti In documente 8.
1 Doc. priv. ist. Rom, B., XVI, vol. IV, p. 78.
2 In documentul din 14 aprilie 1600, prin care jupanitele Samfira i Velica, fiicele lui
Ivan vornic i Stefan, nepotul lui Ivan vornic, ddruiesc rn-rii Golgota ocind In RAzvad, se
spune sA fie sventei mAnAstiri partea printelui nostru lu Ivan vornicul den satu de In
RAzvad <toatil> i cu rurntnii cIi vor fi... pentru cd se aratd In continuare In document
acea parte de ocinA i cu rumtnii au fostu cumpArdtoare pe aspri gata de pdrintele nostru
Ivan vornicul, Inca mai de Inainte vreme" (Doc. priv. ist. Rom., B., XVI, vol. VI, p. 372).
Prin documentul din 15 mai 1600 Stoica i Stroe vind lui Oprea din Greata mosie cu rurnini
In Tomsani" (ibidem, p. 374).
3 Doc. priv. ist. Rom., B., XVI, vol. III, ,p. 339.
4 Ibidem, p. 64, 90.
6 Ibidem, vol. V, p. 131.
7 Ibidem, p. 405.
8 Ibidem, vol. IV, p. 144, 325, vol. V, p. 152, 405, vol. VI, p. 41, 330 etc. Unii dintre
cercetatorii burghezi, referindu-se mai ales la perioada de dupA Mihai Viteazul, au observat
de altfel i ei apropierea care se face In documente Intre situatia taranilor dependenti i cea
www.dacoromanica.ro
.9 CONSIDERATH ASUPRA TERMENILOR VLAH" SI RUMIN" 71
Domnia lui Mihai Viteazul marcheaz5, o etap/ importanta, un moment

hot/ritor In agravarea situatiei tarnimii dependente. Prin asez/mintul
care-i poart/ numele, legalizind fixarea de glie a tgranilor dependenti,
Mihai Viteazul aducea la discretia feudalilor cea mai mare parte a
populatiei Orli 1.
In conditille agravgrii situatiei juridice a taxgnimii dependente, a

tendintei de asimilare a situatiei ei cu cea a robior tigani, termenul vlah
(rum:in) face din punct de vedere al apartenentei etnice deosebirea Intre
t/ranii dependenti ajunsi in stare de robie si robii tigani. Deosebit de
pretioase sint In aceast/ privintg informatiile din documentul original slay
cu data 14 ianuarie 1617, prin care Alexandru Ilia Intarete satului
Vlsnestii i tuturor b/trinilor i mostenilor satului ... delnitele i
ocinele i hotarul si cur/turile lor din Vgls'anesti si toate locurile lor, s/' fie
In pace si slobozi de vecinie de c'atre toti oamenii.
Pentru cg acest sat se spune In document au fost toti vecini
ai jupanitei Balosina de mostenire IA i-a tot tinut jupanita Balosina,
jupanita lui Dima pitar, pe acesti vecini din satul Vglsgnesti, pin/ In
zilele lui Radul voievod, fiul lui Mihnea voievod. Iar chid a fost In zilele
lui Radul voievod, i a fost apropierea mortii jupanitei Balosina, s-au
socotit jupanita Balosina impreunI cu sotul ei Dima pitar, cum s'a ail)/
ei poman in urma lor, dup/' moartea lor, s-i pomeneasc/ In locul fiilor
lor sau fiicelor, BA' le fac poman'a. i s-au gindit mai Intli se precizeaz5,
in document sl dea ei mAngstirii sail la rudele lor, pe acesti vecini,
ea sa le fie lor pomang. Iar apoi, s-au gindit &A nu e nici un folos de
niclieri, ci li s-ar Inmulti pleatele i mari blestemele, pentru cei sunt
vlahi crestini, nu sint Tigani, cdrora li se spune in limba lor Gavaoni
(sublinirea noasta $.S.). Ci s-au socotit jupanita Balosina i. cu sotul
ei Dima pitar ca s/ lase pe acesti mai sus spusi vecini din acest mai
sus spus sat, Valsanestii toti, ca s/ le facl de la ei mila, sg-i miluiasca
pe ei cu toate delnitele lor i curaturile lor, s/ se hr./I:lease/ pe ele,
sa fie cneji, sa-i pomeneasca in urma, in locul feciorilor, sa nu mai fie
vecini nimanui nici odata" 2.
a robilor tigani. Cu Incetul scria A. D. Xenopol asezmtntul serbiei se InrdutAti din cc

In ce mai mult, mai ales din cauzA cd tdrile romtne mai posedau o altd clasd de oameni neliberi,
tiganii, cu care tdranii serbi se puteau upr amesteca si se amestecard ... adeseori erbii erau
vinduti fdrd de mosie, dati In impdrteald la mo0.eniri sau de zestre la fete, Inca se InrautSti
de tot starea primitivd a erbilor" (A. D. Xenopol, Istoricul chestiunii fdranesti, In Arhiva",
XII, nr. 1-2, p. 3). Cam in acelasi fel se exprimd 0 Gh. Panu (Cerceldri asupra stdrei fdranilor
tn veacurile trecute, Buc 1910, p. 160) Cdderea In ruminie scria V. M. Kogalniceanu a
fost echivalentd cu cdderea In robie. Tdranii ajunseserd robi cu adevdratul, si erau tratati ca
tiganii sclavi. Boierul ii putea vinde, despArti de femeie 0 copii 0 supune muncii Mil de
preget sau lard de soroc cum se zicea pe atunci ... Apdsarea era strwicd i, in multe
locuri nemiloasd. Vremile patriarhale despre care ne povestesc azi unii poeti sau istorici n-au
existat decit In inchipuirea lor. Dimpotrivd, vremile acelea au fost din cale afard de triste,
tdranul dat rob, pe mina propietarilor de mo0i, supus angaralilor de tot felul, nesigur pe avutul
0 pe produsul muncii lui, era de multe ori silit sd ia toiagul pribegiei In mind 0 sd colonizeze
tdrile vecine" (V. M. Kogalniceanu, Istoricul chestiunii fdrdnesti, Discurs rostit la Initial congres
de ftiin(e sociale din Romtnia In prima sedin1d generald de la 24 sept. 1906, Buc., 1906, p. 7-8).
1 $t. stefdnescu, Elemente conmne de civilizafie feudald in Tartle Romtne si Rusia :
Legarea fdranilor de glie la sfIrsitul sec. al XV I-lea, in Studii", 1959, nr. 2.
2 Doc. priv. ist. Rom., B., XVII, vol. III, p. 87-88.
www.dacoromanica.ro
72 $T. $TEFANESCU 10
r Cuvintele jupanitei Balqina i ale sotului ei Dima scot In evident./

drama imensei majoritgti a populatiei Orli, pe care politica feudalilor o
aduce In situatia robilor, de care ei dispuneau dupg plac. FRenuntind la
practica vremii In fata mortii pe care o simtea aproape dintr-un
sentiment de teamg cg li s-ar Inmulti pgcatele 0 mgri blestemele", jupanita
Balqina 0 sotul ei hotargsc s redea libertatea vecinilor din Vglsdneti.
Motivul acestei hotdriri este cg ei, vecinii din Vglsgneti, slut vtahi creftini,
nu gut figani, cgrora li se spune in limba lor Gavaoni". Denumirea, care
aratg originea etnicd, ca 0 apartenenta la religia creiting, rgmgseserg se
vede in mintea feudalilor ca singurele elemente care deosebeau pe
tgranii dependenti de robii tigani 1.
Faptul cg in cursul secolului al XVII-lea sint numeroase documentele
prin care ruminii Oat schimbati cu figani sau se rdscumpgrg dind In schim-
bul lor tigani, aratg 0 el cg din punctul de vedere al feudalilor cele doug
categorii sociale aproape se confundau. Prin documentul din 15 iulie 1633
lugm cunotintg cd, Vlad al doilea armaq ddruia lui Hrizea biv vel dvornic
un tigan anume Vintilg In locul vgrului Ban Radu din Prundeni, cap pentru
cap. Sg se tie se spune In document ca ne-am tocmit de a noastrg
bung voie de i-am dat 1 tigan pre nume Vintil pentru vgru-mieu Radul
de in Prundeni, feciorul pgrintelui lu Mitrof an, de 1-am scos de In rumcinie
de la domnia lui de i-am dat cap pentru cap" 2
CI ruminia se confunda deseori cu robia o aratg elocvent o serie
de documente din secolul al XVII-lea, in care termenul ruminie (desem-
nInd situatia tgranilor dependenti) este inlocuit cu cel de robie. In
1668 februarie 25, Pgtracu cu fiul sgu vitreg Stan se rascumpara de
ruminie de la na-rea Radu vodg 0 de la pgrintele Damaschin, dind un
tigan In loc .. . sg fie cap pentru cap . .. i 1-am dat sfintei mgngstiri
sg fie rob In locul mieu, 0 eu sg fiu slobod" 3.
Nicolae Bglcescu a surprins 0 caracterizat In cuvinte plastice situatia
de robie a tardnimii dependente dupd, legarea de glie. Tgranii atunci se
degradarg scrie N. Balcescu se demoralizarg prin sgracie i robie,
1 Vorbind de apropierea situatiei tdrAnimii dependente de cea a robilor trebuie sil

facem remarca cd ea este rezultatul unui dublu fenomen ; pe de o parte, asa cum s-a ardtat
al intdririi modului de productie feudal, al dezvoltdrii celor mai grele forme de exploatare
a tArdnimii, pe de altd parte al unor schimbdri In situatia juridicd a robilor, cdrora li se creau
de mule ori conditii similare celor ale tdranilor dependenti. In alte Orli, In Rusia de cxemplu,
avea loc un proces similar celui prezentat de noi. Este foarte pretios din acest punct de vedere
studiul amintit al cunoscutului istoric sovietic L. V. Cerepnin (Ha ucmopuu 95opxupooanun,
risacca Oeoaarmuo-aaeucumoao xpecmasucmea Fla Pycu, In Hcmopuliecnue aanucsu, t. 5C,
Moscova, 1956).
2 Arh. St. Buc., Mitrop. T. Rom., CCCLVH/2, Orig. rom. cf. de asemenea doe, cu data
1 mai 1641 (Arh. St. Buc., M-rea Cdscioarele, I/1), 26 febr. 1644 (Arh. St. Buc., M-rea Radii
Vodd, XXXIX/18), 10 mai 1644 (Arh. St. Buc., M-rea Ctmpulung LXI/12), 18 aug. 1644
(Arh. St. Buc., M-rea Cimpulung LXII/13, orig. rom.), 7 aug. 1645 (Arh. St. Buc., Condica
M-rii Snagov, 458 f. 88 v 89) etc.
a Arh. St. Buc., M-rea Radii Vodd, XXXIX/32, orig. }Artie. In zapisul din 2 dec. 1678
al lui Milos din Floresti cdtre rn-rea Radu vodd pentru un rumln se spune : ... de am dat
schimbu un tigan anume Banul Insa cap pentru cap ca sii fie rob sfintei rn-rii Radu vodd.
Iar Gheorghe O. fie slobod el capul lui si feciorii lui clt dumnezeu li va da" (Arh. St. Buc.,
M-rea Radu Vodd, XXXIX/39, orig. rom.).
www.dacoromanica.ro
11 CONSIDERATII ASUPRA TERMENILOR VLAH" SI RUMTN" 73
ca si boierii prin bogatie si asuprire" 1 Revoltele taranimii, ruina, teama

de depopulare a tarii, au facut ca in vremea lui Constantin voda Mavro-
cordat Obsteasca Adunare a Tarii Rominesti in sedinta din 5 august 1746
BA declare : ca ea nu cunoaste mai greu si mai mare pacat decit a avea
pe fratii nostri cei intru Hristos sub jugul robiei" ..., sa hotarasca elibe-
rarea prin rascumparare, Mira pamint a taranilor 2.
In Cartea Obstestii Adunari a Tarii Rominesti pentru dezrobirea
taranilor instrainati ce s-ar intoarce la locul lor" din 1 martie 1746 se
spune ca : acei rumini care vor fi instrainati de pamintul acesta, ori ai
cui ar fil voind sa fie la pamintul lor, &a fie slobozi de ruminie, si sa nu
se mai numeasca rumini" 3.
Datorita politicii duse de clasa feudala fata de taranimea dependentat
numele de rumin ajunsese sa se confunde atit de mult cu cel de rob back
eliberarea taranimii dependente implica si o neaparata schimbare a denu-
mirii taranilor, ceea ce de fapt s-a si facut. Locul termenului de rumin este
luat de alti termeni, in special de cel de eldea,y, care desemna pe taranul
economiceste legat de boieri, dar care politiceste era supus numai statului.
*
In concluzie, consideram ca' evolutia termenului vlah oglindeste
in mare principalele etape ale procesului de feudalizare.
Sensul initial al termenului vlah a fost cel etnic ; ulterior, pe masura
schimbarilor survenite in structura societatii rominesti, el a capatat
si Bens social.
In procesul feudalizarii, a desprinderii din masa vlahilor a unei
paturi suprapuse, a aparitiei clasei feudalilor, a fost nevoie de termeni
noi pentru desemnarea acesteia, termeni care au fost imprumutati de la
popoarele slave vecine, la care procesul de feudalizare era mai inaintat,
si care a exercitat o influenta deosebita asupra realitatilor de la noi. In
timp ce patura suprapus isi lua dupa model slay denumirea de
boieri, vlah a inceput sa desemneze pe omul de rind.
In timp ce in documentele externe termenul vlah continua sa alba sena
etnic de locuitor al Valahiei (al Trii Rominesti), in documentele interne
pe masura dezvoltarii relatiilor feudale incepe 55, capete sena social.
In secolul XIV XVI termenul vlah este folosit inca in documente cu sens
1 N. Balcescu, Opere, vol. I, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1953, P. 162.
2 . . . Deci, dar, cunoscind si noi cu totii de obste ca acest lucru a avea supusi robiei
pre pravoslavnicii crestini, care shit intru credinta cu noi, nu este lucru crestinescu, si de mare
paguba sufletelor noastre se spune in text socotim cu totii pentru rumlnii ce i-am avut
pina acum la stapinirea noastra, fiind vinduti cu mosiile lor de vremile cele vecht la stramosii
nostri, Elsa am gasit cu cale mai mult pentru usurarea sufletelor noastre si a parintilor, a mosilor
si stramosilor, ca ori la eine den neamul boieresc sau la manastiri vor fi rumini cu mosiile lor,
mosiile sa ramina la stapinirea noastra, sa le stapinim cum si pina acum. Dar cit pentru capetele
ruminilor fail de mosie care dintre noi va avea din bunavointa lui ca sa iarte pentru a sa
pomenire bine va face ; iar de nu va vrea sa faca aceasta facere de bine sufletului ski, sa
aiba. a face acei rumini cum vor putea si sa dea bani de fiste cap cite taleri zeace si sa se
rascumpere si cu voie de va fi stapinului ski, si fara de voie. Ei sa facii bani si sa dea la
stapinul silu, si nevrind sa-i primeasca, va veni de va face jalba la divan" (N. Balcescu, Opere,
vol. I, Buc., Ed. Acad. R.P.R., 1953, p. 162).
a N. Balcescu, op. cit., p. 161.
www.dacoromanica.ro
74 $1. $TEFANESCU 12
general, referindu-se la marea majoritate a populatiei Orli, de la orme

i sate. In secolul al XVI-lea el privete mai ales populatia steascd.
Procesul de cotropire de &are feudali a p/mintului obtiilor de
Omni, trecerea marii majorita,ti a tranimii, a viahilor, in situatia de
dependent-a, a f/cut ca termenul vlah s ajung/ a desemna pe tgranul
dependent. Aparitia scrisului In limba rominA, intr-un moment cind
termenul vlah din documentele slavoneti imbrka tot mai mult sensul de
taran dependent, a fleut ca i echivalentul lui din limba romin/ runtin
s*/ aib, chiar de la aparitia lui in documente, sensul de tAran dependent.
Adincirea procesului de feudalizare, legarea t/ranilor dependenti
de glie, creterea obligatiilor la care Varanii erau supui, apropia situatia
aeestora de cea a robilor tigani.
Desfiintarea institutiei pe care termenul rumin o desemna a
erbiei, sub forma ei de robie eliberarea tgranilor din robie, a atras
dui)/ sine inlocuirea termenului d.e rumin cu alti term.eni.
HEKOTOPIDIE 3AME'IAHHH 01 TEPMHHAX BAJIAX"

H PYMEIH" HA OCHOBE BHYTPEHHI/IX gOKYMEHTOB
BAJTAXIM B XIVXVII BB.
PE3IOME
HpOCJIBAHB 3B0J110111410 BHatleHHH Tepmmion Banax" H pymbm" B
gorcymeturax Banamenoro nlinnteeTna B XIV H XVII BB., aBTOp 11pI1XOJE(HT
H manogy, ivro nepnonatiaamio CMbICJI Bmpaaftenna 6a.tax 61111 aTHIPIECHHM;
noagnee, no mope Fmmenenntl, 11p011CX0)1HB11114X B CTpyHType pymbnieHoro
oftnecTna, DTOT TepmHH upHo6pea H cow/lama-HA CMLICJI.
B npoHecce pasHHTHR (Deonaammx 0TH0111e1111t1 H Bmge.nennn 113 maccbi
eartaxoe nnacca cpeoganon noTpe6onaaneb nonme caona gaff HX 0603HVIEHHFI.
DTI1nonme Tepmkuthl 5bum 3a11MOTBOBaHhI y CC/MA[111X CJIaBlIfICHHX napogon.
B TO Hpema HaK Immune CJI0II o6mecTHa CTaJIH Ha3LIBaTb ce6H, no
caaHHHcHomy 0 6pa3uy, 6oizpamu", CJIOBO ea.tax" cTaao omaxiaTb pagonoro,
npocroro tiegonena.
EMI/ :t13 nnenimax oHymeHTax Tepmnif eaftax np o mon yno Tp e 6.1131Tb-
CFI B annufecnom cmmc.ge, TO ecTb Haft HaaHaHHe HUITOJIeti Banaxmi (IIapHit
PommHemm), Ho BnyTpeminx gonymenTax, no mepe pasnnTnn cDeogaablimx
OTHOILIEHHit, OTOT TepmHH HaqHHaeT HpHo6peTan. commabimitA CMLICJI. B
XIVXVI BB. Bmpancemie ea.tax ynoTpe6aHaocb B o6nlem emble.ne, 0503-
Hagan 5oabmpo gam:. Hace.neHHH CaTama HaH ceabcHoro, TaH H ropoil-
cHoro. B XVI B. OH OTHOCHTCH nllaBHLIM oSpaaom H CeJ1bCHOMy naceaemno.
Hponece aaxnaTa cDeoga.gamn o6nunnioti aeman 'Teems:Hi, nepexog 6onb-
11114HCTBa npecThnn, nagaxon, B cocTaHHHe 3aBlICHMOCTH, Bee BTO npnneao
Ii Tomy, HTO Tepmim oaitax CTaJI oanagam 3aBFICHM010 HpecTbarnma. HOHB-
aerme 1111CLMBHHOCTH Ha pyMBIFICHOM mbnce B TOT MOMellT, HorTka Tepmun
oartax B CJIaBHHCHHX gonymenTax ace *lame H Halm 0311aHaJI saBlICHM01.0
npeemfunnia, npnneao H Tomy, tyro cooTHenntylonlee emy CJIOBO pymbut
epaay e Home ero 110HBJIBIIH/1 B gortymeHTax CTaJI0 0603HaHaTL 3aBlIC11-
M010 HpeCTEHHHHa.
www.dacoromanica.ro
13 CONSIDERATII ASUPRA TERMENILOR VLAH" SI RUMIN" 75
Irray6Berme npogecca (Deogaimeagml, npmipermeime 33BFICHMLIX

HpeCTI,F1H H Benne, pOCT 110M4HHOCTeti 33BHCIIMbIX HpeCTI3BH npn6sin-
814J114 DX noao ;mime H noaomemno pa6oB-gbIran.
linpaegnenne 111-1CTI4TyTa, rge Tep Num pyMbIll omatiaa BpenocTnoe co-
c,ronnne B cpopme p a6 c'raa, nomnexao 3a co 6oft eameny Teprania ppout gpyrium
,repiumfamn, B 60J1131111411CTBe caytmes C.TIOBOM Nrcanaut" 6apnimunati
p eev 1:41H11H .
CONSIDARATIONS AU SUJET DES TERMES DE VLAH

ET DE RUMIN SUR LA BASE DES DOCUMENTS INTERNES
DE LA VALACHIE DES XIVe XVIIe SItCLES
ru sume
S'attachant a suivre revolution du sens des termes de vlah (vlaque)
et de rumin dans les documents internes de la Valachie des XlVe XVIIe
siecles, l'auteur en conclut que le sens initial du terme de vlaque a t
Athnique et que, par la suite, au four et a mesure que la structure de la
socit roumaine changeait, il s'est enrichi du sens social.
Le pro cessus de formation de la classe fodale, par separation de la
masse des vlaques, avait besoin de termes nouveaux pour designer les
nouvelles rapports et situations. Ces termes ont t emprunts aux
peuples voisins slaves. Tandis que la couche superpose s'accordait sur
le modele slave le nom de boiards, vlaques commencait a designer les
gens du peuple.
Alors que dans les documents externes le terme de Vlaque conserve
son sens thnique de citoyen de la Valachie, dans les documents internes
le sens social s'impose par le dveloppement des relations fodales. Dans
les documents des XIVe XVIe sicles, le terme de vlaque este employe
avec le sens general, &ant applique a la grande majorit de la population
du pays, des villes et des villages. Au XVIe sicle, ce terme est mis en
rapport surtout avec la population villageoise. Le processus d'accaparation
des terres des communauts paysannes par les fodaux, et la reduction
de la grande majorit de la paysannerie des Vlaques a l'tat de
dependance confrerent au terme de v/aque le sens de paysan dependant.
L'introduction de la langue roumaine dans les textes crits, hun moment oil
le terme de vlaque des documents slaves revet de plus en plus le sons
de paysan dependant, cltermina son equivalent de la langue roumaine
rumin , des son apparition dans les documents, de se fixer avec ce
meme sens de paysan dependant.
L'accentuation du processus de constitution et de consolidation
-de la feodalit, la servitude de la glebe, l'accroissement des obligations
imposes aux pavans dependants rapprochaient la situation de ceux-ci,
de la condition des esclaves tziganes.
L'abolition de l'institution designee par le terme de rumin le
servage sous sa forme d'esclavage raffranchissement des paysans
-asservis a entraine le remplacement du terme de rumin par d'autres
termes, surtout par celui de eldea$ (paysans corvables).
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
DREPTUL DE CTITORIE
IN TARA ROMTNEASCA 1 MOLDOVA
CONSTITMREA SI NATURA JURIDICA A FUNDATIILOR
DIN EVUL MEDIU
DE
GHEORGHE CRONT
Tn evul mediu fundatiile s-au constituit pe teritoriul t/rii noastre

dupg, principii si reguli de drept bizantin. Cercetarea de fat/ incearcl sl
l/mureasc/ continutul acestor principii si reguli, precum si aplicatia lor
sub aspectele generale ce se oglindesc in documentele medievale si in
vechile legiuiri scrise.
Fundatiile au dobindit o deosebit/ important/ in societatea medie-
vala, datoritg in primul rind faptului c/ au putut avea marl patrimonii,
adic/ faptului el au fost socotite persoane juridice. In conceptia materia-
list/ a istoriei, problema persoanelor juridice este cercetatg in raport cu
trsgturile proprii orinduirii sociale respective I. Persoanele juridice sint
realitgti sociale si ca atare fiinta si structura lor sint determinate de
relatiile sociale. Inseqi teoriile formulate privitoare la fiinta si capacitatea
persoanelor juridice salt conditionate de orinduirea social/ respectiv/ sau
reflect/ raporturile sociale respective.
Istoria nu cunoaste nici o ramur a dreptului care sg, fie indepen-
dent/ de realitgtile sociale. Ori de cite ori dezvoltarea istoric/ a societAtii
a cunoscut forme noi de relatii sociale, ca urmare a dezvoltrii fortelor de
productie, dreptul a cgutat sa.' intgreasca, prin reglementgri corespunzatoare
noile relatii sociale.
Dreptul feudal, specific societAtii medievale, este unul din tipurie
istorice ale dreptului. Constituindu-se in societatea feudala, dreptul de
ctitorie are de asemenea trs'aturi istorice specifice acestei societati.
1 In literatura istorico-juridicA sovieticA primele cercetari ce deschid perspective noi
pentru studiul istoric al persoanelor juridice sint cele publicate de cAtre A. V. Venediktov,
Proprielatea socialisM de stat, Buc., ESPLSD, 1951 si de e5tre S. N. Bratus, Subiectele dreptului
civil, Buc., ESPLS, 1953. In literatura juridicS romtneascd slot remarcabile studiile publicate de
I. Christian, Esenfa persoanei juridice In conceplia dreptului socialist, In Studii si cercetri
juridice", an. II (1957), p. 51-102 ; Considerafii generale despre persoanele juridice ca subiecte
colective de drept civil, In Studii si cercetAri jaridice", an. III (1958), nr. 2, p. 111-131.
www.dacoromanica.ro
78 GH. CRONT 2
Dreptul de ctitorie oglindete ordinea legal& statornicit5, in statele

feudale, potrivit c6reia biserica i fundatiile create sub egida ei dobindeau
administrau bunuri in nume propriu. Pentru a-0 asigura bunurile
materiale necesare, biserica cel mai mare dintre seniorii feuclali" 1
a avut nevoie de reglementgri speciale i acestea formeazg continutul
dreptului de ctitorie. State le feudale au consfintit aceste reglementgri,
fie sub forma dreptului consuetudinar, fie sub forma legiuirilor scrise.
Strins legat de realitatile sociale din care 10 trage fiinta, dreptul de
ctitorie a devenit el insui o realitate social, dobindind. o activ5, functie
suprastructural& 2 El a contribuit la dezvoltarea i ocrotirea raporturilor
sociale proprii orinduirii feudale, stimulind constituirea fundatiilor. Aceste
fundatii au la temelia lor nu numai constringeri sociale, ci uneori
contributii benevole. In ceea ce privete constringerile sociale proprii
orinduirii feudale, care stau 0 la baza multor fundatii medievale, socotim
el pe ling& mijloaeele obinuite pe care le aveau la indemin& stgpInitorii
feudali, ei au folosit in ridicarea i inzestrarea ctitoriilor lor in mod nein-
doios sprijinul organelor publice. State le feudale romineti au avut inte-
resul de a incuraja ctitoriile, degarece acestea sustineau ideologia regimului
feudal 0 rspundeau nevoilor de asistent5 social& i d.e cultur& intr-a
perioad6 in care clerul era singura clas51 instruitV 3.
Dintre stapinitorii feudali care au intemeiat fundatii pioase, unii
au fost indemnati in aceste opere i d.e interesul de a-i inthri pozitia lor
politic& in tara, mai cu seam& fat5, de monarhie. Fundatiile sporeau presti-
giul public al ctitorilor. Pe ling& voievozii cu prestigiu de mari ctitori,
boierii nu puteau s se ridice la acelai prestigiu clecIt prin infptuiri
de aceemi naturg. Dar i voievozii i boierii au fost contienti de faptul
CS fundatiile lor constituiau un mijloc de actiune asupra maselor tinute
in obscurantism 0 superstitie, consolidind astfel regimul social feudal
i dind. relatiilor feudale aureola gratiei divine" 4.
Fundatiile medievale au avut o dezvoltare istoric5, ce se reflect& in
ins5,0 evolutia dreptului de ctitorie. Incercind s pun& in lumin numai
trasaturile esentiale ale acestui drept, astfel cum se desprind din materialul
documentar, cercetarea de fat are un caracter general. Ea nu analizeaz5,'
nici particularitatile i nici aplicatiile speciale ale dreptului de ctitorie.
Nu intl.& in obiectul acestei cercetgri nici statistica vechilor fundatii,
nici identificarea celor dispgrute fArd, urme, nici examinarea compunerii
i intinderii domeniilor lor, nici 1nvederarea comparativ a raportului
dintre bunurile ctitoriale i celelalte forme de proprietate caracteristice
orinduirii feudale, nici raporturile de aservire feudal& pe care fundatiile
asemenea stgpinitorilor feudali le-au impus taranimii medievale.
Studiind dreptul de ctitorie pentru a lamuri indeosebi principiile
i regulile care au stat la baza constituirii fundatiilor medievale din
1 K. Marx si F. Engels, Opere alese in cloud volume, vol. II, ed. a II-a, Buc., ESPLP,
1955, p. 92.
2 In privinta rolului activ al suprastructurii, vezi i Bazele filozofiel marxiste, Buc.,
Editura Politica, 1959, p. 521 si urm.
3 K. Marx si F. Engels, Opere, ed. rusk vol. XVI, partea I, p. 295.
4 Cf. Marx-Engels, Despre religie, ed. a II-a, Buc., Editura Politica, 1960 ; V. I. Lenin,
Despre religie, Buc., ESPLP, 1956.
www.dacoromanica.ro
3 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 79,
tarile romine, vom sthrui mai ales asupra aspectului istorico-juridic al

fundatiilor. Neavindu-si izTorul In el insusi, acest drept trebuie explicat
prin rAdkinile lui sociale. Cercetri temeinice care s'a MmureascA, procesele
istorice In general i cauzele econopico-sociale deosebite care au fcut
posibira prezenta nenum'aratelor fundatii medievale pe teritoriul patriei
noastre sint absolut necesare ; numai pe baza lor conceptiile6 siregalile
juridice folosite la constituirea 1 inzestrarea fundatiilor pot fi pe deplin
explicate.
Nu includem In studiul de fatl fundatiile medievale din Transilvania
pentru motivul c'd reglementarea acestor fundatii nu s-a sprijinit numai
pe dreptul de ctitorie propriu bisericii ortodoxe, ci si pe unele principii,
adoptate sub inriurirea apuseanl, proprii asa-zisului drept de patronat.
Cercetarea fundatiilor transilva'nene ridica" probleme speciale ce depa'sesc
limitele acestui studiu. Nu includem In acest studiu nici fundatiile medic-
vale ce s-au constituit pe teritoriul thilor romine sub egida altor religii
decit cea oficiala a statelor noastre feudale. Raporturile acestor fundatii
cu fondatorii lor si cu ierarhia lor clerical necesit cercetki speciale,
care de a semenea depAsese limitele prezentului studiu.
Trebuie A preciz'am, in sfirsit, cA, folosim In acest studiu termenul
de proprietate In sensul de proprietate feudara, institutie care isi are
specificul ei ce o deosebeste de celelalte feluri de proprietate 1 In ce
priveste izvoarele, aceast1 cercetare, strinsg, In limitele unei sinteze,
are In vedere legiuirile si canoanele bizantine si indeosebi documentele
si praTilele din tarile romine.
Studiul de fata constituie prima parte a cercetgrii noastre si cuprinde
trei capitole consacrate urmatoarelor probleme : dreptul de ctitorie
bizantin i folosirea lui in Wile romine, conglituirea fundatiilor In Wile
romine si natura lor juridiea. Partea a doua va cuprinde capitolele privi-
toare la liberalitatile destinate fundatiilor, inalienabilitatea bunurilor
fundatiilor si constatri finale.
I. DREPTUL DE CTITORIE BIZANTIN I FOLOSIREA Lill

IN TARILE ROMINE
1. FORMAREA NOTIUNII DE FUNDATIE PERSOANA JURIDICA
Fundatiile antice au fost studiate indeosebi din punct de vedere

juridic, dar nu s-au facut inch cereetari cu privire la natura lor socialg.
Cercetgrile ce se Tor Intreprinde Tor trebui s tinl seama de faptul
cA omul ca subiect de drept nu a putut fi conceput niciodatg decIt ea
fiinta socialg. Insusi dreptul de a posecla bunuri exprima prin esenta lui
o relatie social'a. Asociatiile, comunitgtile si asezamintele constituite
astfel, dacg aveau fonduri proprii, scopuri determinate si organisme dis-
tincte, au devenit unit'ati sociale cu aceeasi calitate de subiecte de drept
ca Insesi persoanele care le constituiau.
1 Cf. A. V. Venediktov, Proprietatea socialist de stat, vol. I, Buc., ESPI.,513, 1951, p. 114
i urm.
www.dacoromanica.ro
80 GH. CRONT 4
Caracterul social al fundatiilor antice se oglindeste in primul rind

in faptul ca in societatea sclavagist numarul persoanelor indreptatite
81 aibe bunuri proprii era foarte redus, iar dad in societatea feudal/ a
crescut numarul persoanelor care aveau calitatea de subiecte de drept,
exercitiul capacitatii Mr de a poseda bunuri a fost in practica supus unor
mari restrictii. Dad, fundatiile erau deci creatiile persoanelor privilegiate
In ceea ce priveste dreptul de a poseda bunuri, inseamna ca natura Mr
specifica nu poate fi inteleasa decit cercetindu-se fortele sociale ce stau
la baza lor 1. Criteriul pentru a cunoaste esenta sociala a fundatiilor nu
poate fi deci decit determinarea fortelor sociale ce stau la baza Mr si a
categoriilor sociale pe care le sprijing.
Antichitatea n-a cunoscut fundatiile in sensul de subiecte colective
de drept cu patrimonii destinate unor scopuri de asistenta sociala sau
de utilitate public./ i dotate cu personalitate juridic/. Istoria vechii
Elade mentioneaza existeata a numeroase fundatii 2. Aceste fundatii
erau ins*/ donatii san legate cu sarcini depinzind de anumite corporatii
sau de orase care aveau dreptul de a dobindi bunuri, aveau capacitate
patrimonial i puteau primi liberalitati pentru scopuri speciale. Cind. fun-
datiile depindeau de unele mici comunitati formate din beneficiari sau din
personalul de cult, aveau i in asemenea cazuri tot baza corporativa,
dar nu constituiau subiecte de drept 3.
Cercetarile &cute asupra mecanismului juridic intrebuintat pentru
realizarea fundatiilor in antichitate au stabilit ca se folosea calea donatiilor
si a legatelor sub modo, adid, cu sarcini, lasate asociatiilor recunoscute,
colegiilor i cetatilor, care erau inzestrate cu capacitatea de a avea bunuri.
In dreptul roman clasic, fundatiile se constituiau prin donatii i prin
legate sub modo. Liberalitatile sub forma donatfilor i legatele erau
adresate de donatori sau testatori indeosebi municipalitatilor i colegiilor,
en sarcina de a le asigura o anumita intrebuintare speciala 4. Asemenea
liberalitati intrau in patrimoniile persoanelor juridice preexistente si nu
constituiau patrimonii independente 5. Fundatiile romane n-aveau deci
autonomie i personalitate juridica in epoca dreptului clasic, ele reali-
zindu-se in chip mijlocit prin anumite colectivitati.
Constituirea pe calea indirecta a unor patrimonii cu destinatie
speciall a fost practicata nu numai in dreptul roman clasic, ci i multa
vreme in dreptul postclasic. Desi nu erau titulare ale dreptului de a poseda
1 Cf. I. Christian, Consideralii generale despre persoanele juridice ca subiecte colective de
drept civil, in Studii i cercetdri juridice", an. III (1958), nr. 2, p. 112 0 urm.
2 Vezi A. Sarazzin, Etude sur les fondations dans l'antiquit, Paris, 1909.
3 A. G. Lapradelle, Des fondations, Paris, 1894, p. 11 15.
a R. Saleilles, De la personnalit4 juridique, 2e ed., Paris, 1922, p. 135 0 urm.
5 Dedicarea sau consacrarea, institutie cu caracter juridico-religios cunoscutd dreptului
roman, fixa anumite raporturi intre lucruri i divinitAti, dar nu raporturi patrimoniale. Lucrurile
consacrate divinitiltilor nu erau susceptibile de apropriatiune individuald, Mud res divini juris.
Fie cd erau temple sau obiecte de cult (res sacrae), fie cd erau lucruri apartintnd cultului
stramocilor ca mormintele (res religiosae), fie cd erau lucruri care serveau direct unor ceremonii
religioase ea portile i zidurile cetzitii (res sanctae), asemenea lucruri nu aveau caracter patrimo-
nial, nu erau res in patrimonio, ci res extra patrimoniurn, neputind aparHne ca proprietate,
din punctul de vedere al dreptului civil, nici pontifilor sau preotilor i nici comunitatii credin-
ciocilor respectivi. Vezi Institutiones Gaii (ed. Krueger-Studemund; Berlin, 1877), II, p. 1 i urm.
www.dacoromanica.ro
5 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROM1NE 81
bunuri In nume propriu, fundatiile antice au reprezentat totusi imense

oncentrari de averi. In spatele lor au stat aceleasi forte sociale, aceleasi
organizatii obstesti si aceleasi unitati administrative pe care s-a bazat
inssi orinduirea sclavagista.
Bunurile ce constituiau obiectul fundatiilor erau destinate mai cu
searna templelor si jocurior publice i prea putin paturilor sociale aflate
In mizerie, Inert si din punctul de vedere al destinatiei lor, fundatiile
erau infaptuiri ale acelorasi categorii sociale care aveau situatie dominant*/
in societatea antica.
Notiunea de fundatie ca persoana juridica a lost elaborata de juristii
si canonistii medievali, pornind de la constatarea c fundatiile pioase
din Imperiul roman de rasarit incepura sa aiba patrimonii proprii, mai
.eu seam/ dupa secolul al IV-lea. Nu gasim nici la bizantini dezvoltari
teoretice privitoare In personalitatea juridic./ a fundatiilor. Aflam insa,' la
bizantini texte de legi si indicatii istorice care presupun existenta unei
notiuni generale despre fundatie ca persoang juridica I Conceptia roman./
clasica privitoare la dreptul fundatfilor s-a modelat dup./ consolidarea
bisericii crestine, lacasurile de inchinaciune devenind i proprietare de
intinse bunuri funciare, intr-o perioadb,' in care diviziunea social/ a muncii
dintre sat si ora facea ca satul si mosia s, deving punctul de plecare
al istoriei" 2. Regimul juridic special pe care statul roman a trebuit s'a-1
acorde bunurilor bisericii a inlesnit formarea unei conceptii noi care a stat
la baza constituirii fundatiilor.
Dintru inceput bunurile bisericii crestine au fost considerate ca
avind o afectatiune special./ si permanenta. Caracterul de afectatiune
special*/ si permanenta al bunurilor bisericesti a facut ca biserica sg,
deving un subiect de drept sui generis. Bizantinii au pornit de la ideea
roman./ c, proprietatea presupune relatii Intro persoane si bunuri. Daca,'
in locul persoanelor figural" comunitati omenesti, relatia acestora cu
bunurile lor era socotita tot o relatie de proprietate. Dana pentru scopuri
speciale si permanente se afectau bunuri scoase din proprietatea persoanelor,
acele bunuri constituiau patrimoniul unor entitati de sine statatoare.
0 data cu formarea relatfilor feudale, bisericile si manastirile au
inceput O. fie tratate In Imperiul roman de rasarit ca subiecte colective
de drept, ca persoane juridice. Considerind bunurile sale ca avind o destina-
tie speciala, diferita de a bunurilor din proprietatea privata, biserica le-a
declarat inalienabile, supunindu-le unor reglementari canonice deosebite 3.
Socotind biserica si asezamintele ei ca principala sa baza sociala si princi-
palul sau suport ideologic, deoarece organizarea, feudala a bisericii
eonsacra prin religie orinduirea de stat feudala laica" 4 statul bizantin
a adoptat masuri legislative privilegiate pentru constituirea patrimonfilor
1 CuprinzAtor pentru problema fundatiilor din dreptul roman clasic, avInd i utile indicatii
bibliografice, este studiul lui G. Le Bras, Les fondations privies du Haut Empire, publicat
In Studi in onore di Salvatore litccobono, vol. III, Palermo, 1936, P. 23-67.
2 K. Marx, Forme premerglitoare producfiei capitaliste, Buc., ESPLP, 1956, p. 16-17.
Vezi si I. Christian, op. cit., p. 122 $ i urm.
3 Gh. Cront, 'H L-xxXlat.ocaTocil ncpr.oucrla Imre( ToUg 6xrio rcpdyroug cclellvocg, Atena,
1935, p. 25-54.
4 K. Marx si F. Engels, Opere, ed. rusA, vol. XVI, partea I, p. 295.
.6 - c. 4338
www.dacoromanica.ro
82 GH. CRONT 6
cu afectatiune speciall destinate fundatiilor pioase si a legiferat inaliena-

bilitatea bor.
Din examinarea legislatiei lui Justinian, care in esenta sta la baza
intregului drept bizantin ce a ra'mas in vigoare ping la sfirsitul statului
bizantin, se desprinde notiunea noua a fundatiilor considerate subiecte
coleptive de drept 1. Acestea erau bisericile, rognastirile i asezmintele de
asistenta sociala, care aveau bunuri proprii, scopuri proprii si organe admi-
nistrative proprii cu independenta operativa. In legislatia bizantina, potrivit
canoanelor bisericesti i legior laice, fundatiile aveau capacitatea de a
dobindi bunuri in nume proprii, erau adica subiecte de drept. Fundatiile
dobindeau fiinta juridica prin vointa intemeietorilor si nu prin concesiune
din partea autoritatilor statului. Bunurile fundatiilor erau lovite de inalie-
nabilitate, neputind fi Instrginate decit in cazuri cu totul exceptionale 2.
Formindu-se astfel pe calea practica a constituirii unor patrimonii
cu afectatinne speciala, notiunea de fundatie persoana juridica s-a
dezvoltat treptat in Imperiul bizantin, o data cu asezamintele de cult,
cu institutiile monastice i cu operele de caritate, care reprezinta tipul
fundatiilor propriu-zise, caracteristice societtii bizantine 3.
2. DREPTUL DE CTITORIE IN IMPEBIUL BIZANTIN
in marea lor majoritate, fundatiile bizantine au avut caracter

religios i caritabil. Cuprinzind reglementgrile speciale Intemelate mai
intil pe consuetudine i apoi pe dispozitiile canonice i pe mgsurile legisla-
tive, s-a constituit i s-a dezvoltat in Imperiul bizantin un drept propriu
fundatiilor pioase, numit dreptul de ctitorie (TO xl-rfropx6v stxamv).
Acesta este un drept obiectiv cu o structura proprie.
Fondatorii s-au numit wrhTopeg, ctitori 4. Tot astfel s-au numit
Inzestratorii de mai tirziu ai fundatiilor existente sau restauratorii
edificiilor bor. Puteau fi ctitori atit persoanele fizice, bgrbati i femei, cit
si persoanele juridice : comunitatile, asociatiunile i chiar asezgmintele.
1 SA se yeas Indeosebi Codex Justiniani (ed. Krueger, Berlin, 1915), I, 2, 7-25 ; I, 3,
42 ; I, 5, 1 22 ; Novellae Justiniani (ed. Schoell-Kroll, Berlin, 1895), VII, 4-5 ; XLVI, I ;
CXX, 6-11 ; CXXIII, 37-38 ; CXXXI, 5-9.
2 Fate de dovezile concludente cuprinse In legislatia lui Justinian privitoare la reglemen-
tarea fundatiilor ca subiecte colective de drept, apare prezumtioasa sustinerea unor juristi
occidentali care atribuie conceptia fundatiei ca persoane juridice lui Sinibaldus Fliscus, ajuns
apoi pape sub numele de Inocentiu IV (1243-1254). Vezi In acest sens R. Feenstra, Le concept
de fondation du droil romain classique jusqu'a nos jours : theorie et pratique, In Revue Interna-
tionale des Droits de l'Antiquit", 3-e Orie, tome III, 1956, p. 259. Cu privire la teoria lui
Sinibaldus Fliscus, vezi A. V. Venediktov, Proprietalea socialistd de slat, vol. II, Buc., ESPLSD,
1951, p. 440.
a R. Saleilles, Les piae causae" dans le droit de Justinien, In Melanges Grardin, Paris,
1907, p. 513-551 ; St. Cugia, It (ermine piae causae", In Studi giuridici in onore di Carlo
Fadda, Neapole, 1906, vol. V, p. 229 si urm.
4 Termenul wrbreop a Insemnat la Inceput fondator. Sub forma xcap , termenul a
lost lntrebuintat apoi pentru a indica pe orice persoane care Intemeiase sau Inzestrase o fundatie,
ori restaurase edificiile asezemintelor respective, ori, In fine, demise vreunei fundatii existente
chiar i numai bunuri de valoare recluse. Vezi Meletie Sakelaropoulos, 'Exx)matacrctxbv 8fxeciov
TT); 'crorceroAtxijq 'op6c86ou 'Exx)r,a(cc, Atena, 1898, p. 257, In note.
www.dacoromanica.ro
7 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 83
Conditiile esentiale pe care trebuiau BA' le Indeplineasca cei doritori a

purta numele de ctitori erau : a) sa fie drept credinciosi si sa aiba exerci-
tiul drepturior bisericesti ; b) sa alba exercitiul drepturior civile ; c) sa
posede bunurile si mijloacele materiale necesare pentru Intemeierea sau
dotarea fundatiilor respective, fara a-si rasa propriile lor familii in suferinta
si fail a urmari dobindirea unui nume bun In opinia publica ; d) pentru
fundatiile bisericesti sa obting incuviintarea prealabila a autoritatii
bisericesti 1.
Potrivit normelor canouice si dispozitiilor cuprinse in legislatia
justinianee, titlul de ctitor se acorda de catre autoritatea bisericeasca 2,
dar in practica s-a acordat si de catre imparati. Titlul de ctitor repre-
zinta semnul de recunostinta si de rasplata' publica in cadrul orinduirii
feudale pentru acei care asigurau prin liberalitatile lor infiintarea si con-
servarea fundatiilor.
Drepturile si obligatiile ctitorului se determinau prin actele de
ctitorie, adica prin documentele de fundatie. Asemenea acte plateau avea
valoarea unei legi speciale. Din continutul actelor bizantine de ctitorie
se poate desprinde tendinta unor fondatori de a-si atribui dreptul de
propriet ate asupra bunurior fundatiflor respective sau de a-si rezeiva
privilegii si avantaje nepermise 3 in administratia acelor fundatii. 0
asemenea tendinta, potrivnica normelor canonice si legale in vigoare, era
dezaprobata de autoritati si putea fi sanctionata 4. In general insa
cuprinsul actelor de ctitorie constituie un argument puternic Impotriva
teoriei dreptului de proprietate al particularilor asupra fundatiilor.
Relevam sub forma cea mai rezumativa cu putinta drepturile si
obligatiile ctitorilor, pentru a scoate in evidenta caracterul propriu al
titlului de ctitor, ce nu poate fi si nu trebuie sa fie confundat cu acela
de proprietar. Dintre drepturile si privilegiile recunoscute ctitorilor men-
tion'am : a) dreptul la inscriptia numelui pe pietrele si placile comemo-
rative ale fundatiilor, drept de care se bucurau nu numai intemeietorii
ci si reinnoitorii ; b) dreptul de a li se 'Astra chipul in tablourile sau
picturile edificiilor fundationale ; c) dreptul de pomenire la serviciile
religioase, drept ce se extindea si asupra membrior familiilor lor ;
d) dreptul de a lua parte sub diferite forme la administrarea bunurilor fun-
dationale ; e) dreptul de a recomanda clerici pentru fundatiile religioase si
administratori pentru fundatile caritabile ; f) dreptul de a primi alimente
in caz de saracie, si in sfirsit g) dreptul consfintit prin practica de a fi
inmormintati in interiorul edificiilor consacrate cultului.
Dintre obligatiile ctitorilor mentionam : a) indatorirea de a preda
efectiv bunurile fagaduite prin actul de ctitorie ; b) grija pentru pAstrarea
si folosirea bunurilor respective in scopul fixat prin actul de ctitorie 5.
1 Vezi Indeosebi canonul 24 al sinodului IV ecumenic In Sintagma Ateniand (G. A. Rallis
I M. Potlis, EUvrecrtm Tray Ocfcav xod tcpc7.)v scav6vcov, Atena, 1852-1859), III, p. 271.
2 Novellae Justiniani (ed. Schoell-Kroll, Berlin, 1895), V, 1 ; LXVII, 1 ; CXXXI, 7.
8 Vezi J. von Zhisman, .Das Stifterrecht (T6 xvirop.xdv 8Exatov) in der morgenln-
dischen Kirche, Viena, 1888, p. 26.
* Vezi M. Sakelaropoulos, op. cit., p. 262-263.
5 Ibidem, p. 266 270.
www.dacoromanica.ro
84 GI-I. CRONT 8
Din Insasi enumerarea drepturior si indatoririlor ctitorilor rezulta

ca ele cuprind elemente in afara dreptului de proprietate. Avinci caracter
mixt : administrativ si etico-religios, elementele proprii titlului de ctitor
formau un sistem de privilegii ce nu se pot identifica cu dreptul de
proprietate. Precizam ca titlul de ctitor se putea retrage, ca sanctiune,
atunci cind ctitorul nu-si indeplinea obligatiile ce si-a luat prin actul de
ctitorie, precum si atunci cind se arata nedemn de drepturile si privilegiile
ctitoriale. Precizam de asemenea ca' privilegiile si sarcinile ctitoriale se
mosteneau, transmitindu-se succesorilor, indeosebi atunci cind acestia
erau indicati prin actul de ctitorie 1.
Reglementarea dreptului de ctitorie s-a dezvoltat in legislatia bizan-
tina prin instituirea sarcinilor zise de epitropie. Legislatia justinianee a dat
si episcopilor anumite atributii de supraveghere asupra administratiei
bunurilor fundatiilor. Cind mostenitorii refuzau sa dea urmare dispozi-
tillor testamentare privitoare la legatele pioase, invocind insuficienta
averii succesorale, atunci episcopii puteau cere sa se verifice insasi valoarea
si Intinderea acelei averi 2, mostenitorii putind fi urmariti de catre magi-
stratii imperiali si condamnati la plata valorii indoite a legatelor respectives.
Succesiunea testamental./ era reglementata deci si aici in sensul ca ceta-
teanul onorabil sa poata lasa nestinjenit bisericii averea lui" 4.
Fata de refuzul posibil al mostenitorilor de a plati legatele pioase,
soarta legatelor destinate fundatiilor nu era intotdeauna sigura. Din
aceasta cauz'a' testatorii desemnau uneori chiar prin testament, in afara
de mostenitori, cite o persoana de incredere cu insarcinarea de a supra-
veghea si asigura executarea legatelor pioase. Un asemenea executor
testamentar, desemnat dintre persoanele care nu mosteneau, s-a numit
epitrop. Institutia este de origin./ consuetudinara si find socotita utila,
s-a dezvoltat prin ma'suri legislative. Practica desemnarii epitropului s-a
generalizat si a devenit constanta. Cu timpul, institutia a depasit caracte-
rul Oa initial, In sensul ca epitropul putea sa fie insarcinat nu numai cu
executarea legatelor pioase, dar si cu executarea oricaror legate prevazute
in testament si chiar cu impartirea mostenirii intre mostenitori 5.
Institutia epitropiei a fost consacrata apoi de legislatia bizantina
ulterioara. Imparatul Manuil Comnenul, printr-o novela, a luat masuri
speciale pentru asigurarea executarii legatelor pioase, stabilind ca epitropul,
daca nu s-ar dovedi corect in indeplinirea atributiilor sale, sa fie destituit,
in asemenea caz imparatul desemnind un alt epitrop 6 Prin alte dispozitii
s-a prevazut ca puteau fi desemnati epitropi chiar monahii si clericii,
1 N. Milal, Dreptul bisericesc oriental, trad. de D. Cornilescu si V. Radu, Buc., 1915,

p. 440-441.
2 Novella CXXXI, 12.
3 Codex Justiniam (ed. Paul Krueger, Berlin, 1915), I, 3, 45.
4 K. Marx si F. Engels, Opere alese In cloud volume, vol. II, ed. a II-a, Buc., ESPLP,
1955, p. 353.
5 Vezi A. Ferradou, Des Hens des monasteres a Byzance, Bordeaux, 1896, p. 143.
6 K. E. Zachariae von Lingenthal, Jus graeco-romanum, vol. III, Novellae constitutiones
imperalorum post Justinianum, Leipzig, 1857, col. IV, Novella LXV, 6.
www.dacoromanica.ro
dei potrivit normelor legale ping atunci in vigoare, nici unii nici altii
nu puteau fi tutori
Prin asemenea ma'suri legislative menite sg, consolideze proprietatea
feuda15,, impgratii bizantini au urmarit de bung, seamA un dublu seop :
sg creeze cit mai mune mijloace pentru inzestrarea fundatiilor pioase i
sa dea tuturor testatorilor certitudinea cg, destinatia legatelor l'asate va fi
respectat. Efectul unor asemenea dispozitii asupra spiritului public din
Imperiul bizantin explia, in mare ingsufa faptul cA, in practica succesiu-
nilor testamentare bizantine, grija pentru operele pioase devenise con-
stantl. Din actele private bizantine ce s-au adunat i publicat, aflam ca
in testamentele Mr, testatorii bizantini, in dispozitiile privitoare la averea
lor, destinau scopurilor pioase aproape in mod regulat o parte din bunurile
lor, inainte de a statornici cum s se impart a. bunurile ce lgsau 2.
Astfel prin institutia epitropiei, fundatiile bizantine au putut avea
i sprijinul altor persoane, in afafa de sprijinul asigurat din partea cti-
torior, prin practica i reglementkile dreptului din ctitorie. Reglemen-
Varile inlesnitoare ale impAratilor, precum i emulatia provocatg de pri-
vilegiile dreptului de ctitorie au determinat Infiintarea i inzestrarea fun-
datiilor intr-o mgsur5, atit de neobinuitg inch la Constantinopol, de
pild, se puteau vedea iruri de fundatii pe intinse spatii in cartiere intregi 3.
Din cauza imenselor coneentrAri de bunuri in patrimoniile fundatiilor 4,
apoi din cauza abuzurilor organelor administrative i a tendintelor de a
acapara micile proprietAti tarAneti, s-au ridicat in Imperiul bizantin
puternice nemultumiri i impotriviri populare, pentru potolirea c6rora
statul a luat unele masuri legislative restrictive cu privire la regimul
fundatiilor i indeosebi cu privire la fundatiile m5,ngstireti.
Astfel, in anul 922 printr-o novelg, a impgratului Roman Lecapenul
s-a interzis achizitia fie oneroasg, fie gratuitg, a anumitor bunuri de cAtre
stgpinitorii numiti auvaToi, intro care figureaza, i egumenii mngstirior 5.
Cu toate cl din punctul de vedere al monarhiei era justificatA preocup area
impgratului de a opri extinderea marilor domenii in dauna micii proprie-
tati, aceastg mAsurg n-a rAmas In vigoare, decit puting vreme, fiind
inlauratI probabil chiar de Constantin Porfirogenitul, fatl de care Roman
Lecapenul fusese considerat uzurpator. Intro anii 963-969, impgratul
Nichifor II Focas a interzis printr-o nove15, Infiintarea de noi mgngstiri,
precum i infiintarea de case pentru strAini (svoaoxeZa) i de ospicii
pentru bAtrini (npoxop,ei:oc). Acest impgrat a interzis de asemenea orice
donatie sau legat pentru mgngstiri, pentru casele de strgini sau pentru
ospiciile de Vatrini existente 6.
1 K. E. Zachariae von Lingenthal, op. cit., vol. III, col. II, Novella LXVIII.
Aceste dispozitiuni n-au fost fnsb codificate de Armenopol. Vezi Exabiblos (ed. Klonaris,
1833), V, 11, 22.
2 F. Trinchera, Syllabus graecarum membranarum, 1865, p. 170, 191, 252, 304, 511, 551.
Facern trimiterile dupd menliunile aflate In H. Monnier, Les Novelles de Leon le Sage, Bordeaux-
Paris, 1923, p. 168.
3 Vezi A. Ferradou, op. ciL, p. 33-34.
Vezi M. V. Levcenko, IlepHonnoe nmynlecTBo VVII BB. B BOCTOMHO-PBMCKOff
14MIlep1114 in Bnaairrnticnnti Bpememnue", t. II (XXVII), 1949, p.11-59.
K. E. Zachariae von Lingenthal, op. cit., vol. III, Novella II.
6 Ibidem, Novella XIX.
www.dacoromanica.ro
86 GH. CRONT 10
Masura prohibitiva a lui Nichifor Focas se refera' deci nu numai la

fundatiile manastiresti, ci i la fundatiile de asistenta publica, poate
pentru motivul ca' acestea se gaseau In mare parte sub conducerea mo-
nahilor i clericior. Tulburarile provocate In imperiu de clericii i monahii
adversari ai acestei masuri au determinat abrogarea ei dupa' 30 de ani
de la promulgare, facind pe imparatul Vasile I sa o considere cauza tuturor
nenorocirior imperiului 1. Caracterul vremelnic al acestor masuri restrictive
ne Indreptateste s admitem. ca, in Imperiul bizantin practica liberalit-
tilor pentru scopuri pioase a fost generala i constanta. Imparatii, marii
proprietari, dregatorii i chiar oamenii saraci se intreceau In a rasa parte din
bunurile Mr, iar uneori chiar i toata averea Mr pentru scopuri pioase. Libe-
ralitatile mai importante erau destinate indeosebi fundatiilor man'astiresti.
Diferite erau formele sub care se infatisau liberalitatile in fapt.
Marturiile documentare atesta ca' unor fundatii, celor manastiresti in-
deosebi, li se acordau de &are proprietari Inlesniri speciale, ca de pilda
exercitiul gratuit al unor servituti sau dreptul de pasunat pe terenurile
particulare. Uneori imparatii dadeau gratuit coloni pentru muncile agricole
necesare, iar alteori acordau fundatiilor religioase rente din venitul
impozitelor datorate de anumite orase sau chiar rente din casa statului.
Alteori Imparatii inzestrau fundatiile pioase cu bunurile confiscate de la
persoanele dizgratiate. Mu lte i Intinse averi s-au adunat in patrimoniile
fundatiilor bizantine. Acumularea terenurilor in proprietatea fundatiilor
a contribuit la adincirea aservirii feudale a t'aranimii bizantine.
Din punctul de vedere al fortelor sociale ce stan la baza lor, fun-
datiile bizantine sint creatii ale straturior sociale posedante. Monarhia
bizantina a gasit in fundatiile religioase sprijinul ideologic necesar conso-
lidarii autoritatii imperiale i aparatului de stat centralizat in conditiile
relatiilor feudale. Cu un asemenea ajutor, monarhia bizantina' a putut sa
lupte i Impotriva farimitarii feudale. Intemeind i
inzestrind fundatiile
cu intinse proprietati funciare, nobilimea feudala i-a consolidat pozitia
sa de clasa latifundiara, deoarece pe aceasta cale se consacra, pentru
constiinta maselor populare, Insasi legitimitatea latifundiflor nobiliare
i bisericesti. Fondatorii mai marunti i donatorii saraci sporeau i ei
numarul i puterea fundatiilor, fiind Indemnati In special de grija de a-si
pune la adapost bunurile Mr sub protectia fundatillor pioase, de la care
puteau primi ingrijire In caz de batrinete, de infirmitate sau de saracie 2.
Dar dupa cum arata F. Engels, ... ce foMs aveau cei ce cautau aparare ?
Protectorul le punea conditia s treac a. asupra sa proprietatea paminturior
Mr, asigurindu-le In schimb uzufructul pe viatV ; procedeul acesta biserica
ii prinse s1-1 imit cu zel in secolele al IX-lea si al X-lea, pentru sporirea
propriei ei proprietati funciare" 3.
t0 In ceea ce priveste categoriile sociale pentru care erau destinate
veniturile fundatiilor bizantine, istoria arat c principalii beneficiari
1 K. E. Zacharrae von Lingenthal, op. cit., vol. III, Novella XXVI. Vezi qi
A. Ferradou, op. cil., p. 39, 152.
2 Vezi Gh. Cront, op. cit., p. 141.-147.
3 K. Marx si F. Engels, Opere alese in cloud volume, vol. II, ed. a II-a, Buc., ESPLP,
1955, p. 326.
www.dacoromanica.ro
au fost clericirsi monahii, care au si constituit o categorie social/ foarte

activg, in sustinerea regimului feudal din Imperiul bizantin. Intretinerea
personalului bisericese i cheltuielile pentru cult au fost principalele sarcini
ale fundatiilor bizantine. Uneori au fost impuse fundatiilor si contributii
materiale exceptionale pentru necesitAtile statului. In conditiile relatiilor
feudale, fundatiile organizate potrivit canoanelor i legilor bizantine au
inlesnit i aparitia unor creatii culturale originale.
Economia feudalg nu poate fi inteleasl just fka", cunoasterea regi-
mului juridic privilegiat de care s-au bucurat fundatiile medievale
3. DIIEPCLIL DS criroREE BIZANUNI IV TIRILE ROII/VS
Cercetkile privitoare la cauzele generale si la natura recept'grii

dreptului bizantin in tkile romine sint Ind, la inceputul lor 2. Transmisiu-
nile bizantine in tgrile romine au fost substantiale mai cu seamg in ceea
ce priveste situatia i drepturile bisericii in stat. Biserica a fost una dintre
institutille de baz ale societAtii feudale rominesti. Prin mijlocirea ei au
fost receptate vechie nomocanoane bizantine impletituri de canoane
bisericesti cu legile laice Sintagma lui Matei Vlastare, Nomocanonul
lui Alexie Aristen, Nomocanonul lui Manuil Malaxos i altele.
Circulind fie sub forma colectiilor grecesti introduse de c'atre ierarhii
greci care au pgstorit aici 3, fie sub forma traducerilor in limba slavg scrise
din porunca domnilor i ierarhior, iar apoi in traduceri rominesti, aceste
nomocanoane denumite in general pravile au avut intr-o anumitg mkura,
intrebuintare oficial6 nu numai pentru c biserica inski a exercitat atri-
butii de institutie public/ in statele feudale rominesti, dar i pentru c6,
crescuse autoritatea administrativ'a central i sporise initiativa domnilor,
care aveau nevoie de dreptul scris spre a-1 folosi impotriva dreptului
nescris, local 4.
Pravilele sint totusi foarte rar mentionate in confirmkile domnesti
si in zapisele privitoare la constituirea fundatiilor. Este fapt cunoscut c.
in evul mediu regulile de drept cu caracter consuetudinar aveau in tkile
romine o aplicatie precumpgnitoare fatg, de regulile juridice scrise. Pentru
cercetarea noastfl este important faptul ca' in ceea ce priveste constituirea
1 5i in Rusia medievald fundatiile religioase au avut dreptul de a dobindi i administra
bunuri En nume propriu. B. D. Grekov, care socoteste c biserica a fost cel mai bun gospo-
dar atit in toate tdrile Europei cit si la Bizant", a ardtat Ca bisericile st mAndstirile din Rusia
feudald au avut averi proprii, folosind ca proprietare si administratoare ale bunurilor lor unele
mijloace pe care nu le-au folosit stdpinii laid" (Tdranii In Rasta, Buc., Ed. Academiei R.P.R.,
1952, p. 159, 682-698).
2 Pot fi considerate inceputuri cercetdrile intreprinse de Gh. Cront, Dreptul bizantin In
fdrile romlne, In Studii", an. XI (1958), nr. 5, p. 33-59 ; an. XIII (1960), nr. 1, p. 57-82,
precum i articolul lui Al. Georgescu, La reception du droit romano-byzantin dans les princi-
pauts roumaines (Moldaote et Valachie), tn Mlanges L. Levy Braid, Paris, 1958, p. 373-391.
3 In Dobrogea, biserica a fost condusd de ierarhi greci cu mult inainte de intemeierea
statului feudal al Tdrii Rominesti. Pe la 1249-1250, un scaun arhiepiscopal, existent ale!, se
transforma In mitropolie. Vezi Doc. prio. ist. Ront., 13, XIIIXV, p. 5.
4 Vezi P. P. Panaitescu, Literatura juridicd, In capitolul Cultura jeudald din volumul
Viala feudald In Tim RomtnPascd i M)Idooa (sec. XIV XV II), Buc., 1957, p. 518-522.
www.dacoromanica.ro
88 GH. CRONT 12
ireglementarea fundatiilor, dreptul consuetudinar are In mare masura

acelasi continut ca i dreptul scris. Nici nu se putea altfel, deoarece
dreptul de ctitorie, s-a practicat in trile romine sub egida bisericii oito-
doxe, care a conservat aceleasi reguli bizantine, aplicindu-le fie pe calm
practica a traditiei, fie prin folosirea pravilelor.
Intrucit dreptul de ctitorie apare in Wile romine cu aproape aceleasi
reglementari stabilite de cancanele i legile bizantine, identitatea materiala
fund aproape evidenta intre continutul dreptului de ctitorie bizantin i
continutul dreptuhii de ctitorie rominesc, nu mai este necesar s repetam
cuprinsul reglementarior acestui drept privitor la constituirea i natura
juridica a fundatiilor. Ca si ierarhia bisericeasca, ca i organizatia monastica,
fundatiile medievale rominesti s-au constituit dupg regulile bizantine.
Domnia feudala a sprijinit deopotriva ierarhia bisericeasca, organizatia
monastic i fundatiile, acestea fiind insemnate pirghii de sustinere pentru
insasi fiinta statelor feudale rominesti, constituind o chintesenta ii
consfintire a dominatiei feudale existente" 1.
Practica liberalitkilor pentru scopuri religioase, caritabile 1i
culturale a avut un caracter general in tarile romine. Dreptul de ctitorie
a cunoscut aici o larga raspindire. Fundatiile directe sau indirecte s-au
infiintat sub formele cele mai variate : biserici, schituri i manastiri, epis-
copii i mitropolii, bolnite i adaposturi pentru calatori 2, diferite aseza-
minte de binefaceri, scoli i spitale. In afar*/ de aceste denumiri obisnuite
care exprima notiunea de fundatie, mai gasim uneori in acte, cu acelasi
sens, termenul expresiv de casa" 3.
Din mkturiile documentare care stau la baza studiului nostru,
desprindem constatarea c folosirea dreptului de ctitorie bizantin nu s-a
facut sub o forma pasiva, ci a fost adaptata realitatior din tarile romine.
A existat in tarile romine o conceptie destul de clara despre locul fundatiilor
pioase in viata statului feudal.
II. CONSTITUIREA FUNDATIILOR IN TARILE ROMINE

1. PRACTICA INTEMEIERII CTITORIILOR DOMNE$TI
Dreptul de ctitorie a avut o larga aplicatie in *lie romine. El a

fost cunoscut atit sub forma scrisa a nomocanoanelor, cit si sub forma
consuetudinara. Practica intemeierii ctitoriilor s-a dezvoltat mai cu seama
sub protectia voievozilor care s-au proclamat, in general, ocrotitori ai
acestor actiuni. Multe biserici i manastiri, episcopiile i mitropoliile au
devenit treptat stapinitoare de intinse domenii, datorita In primul rind
1 F. Engels, Rdzboiul Idrdnesc german, ed. a III-a, Buc., ESPLP, 1958, p. 49.
2 Mentiune in documente despre asemenea fundatii ga'sim din 1524, in Doc. priv. ist.
Rom., B, XVI, vol. I, p. 181.
3 Acest termen figureaza In copiile rominesti ale actelor domnesti. Citim, de exemplu,
in actul din 13 ianuarie 1519 prin care Neagoe Basarab intarete nidnAstirii Gura Motrului
dania de ocine a lui Harvat logoat : ... au ajutatu si au datu aciasta ocind ce scrie mai
sus sfintei case ce-i mai sus zise". Textul in Doc. priv. ist. Born., B, XVI, vol. I, p. 140
www.dacoromanica.ro
13 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 89.
sprijinului domniei feudale 1. Din actele privitoare la ctitoriile domnesti

rezulta c domnii Tarii Rominesti si ai Mold.ovei se considerau continua-
torii unei vechi traditii care cerea ca voievozii s, ridice i sa inzestreze
fundatii pioase.
tn Tara Romineasca, marturiile ce aflam in documente sint statornice
in aceasta privinta. Spicuim citeva. Astfel, in actul din 1409-1418 prin care
Mircea cel Batrin inzestreaza cu sate ohabnice manstirea Cozia, ctitoria
sa, citim ca in hrisoavele bizantine : Astfel Io Mircea mare voievod
o domn a toata tara Ungrovlahiei, rivnind s urmez vechilor imparati si
domni care cele lumesti le-au cirmuit cu. pace in binefaceri . a dat domnia
mea satul ... ca sa, fie in supunere fata de acea manastire... i sa fie de
mina' si de ohaba" 2. Chid Mircea cel Batrin se declara astfel urmator
vechilor imparati, facind liberaliti pentru scopuri pioase, constituirea
fundatiilor cunostea in Tara Romineasca o reglementare foarte asemana-
toare cu reglementarea fundatiilor bizantine. In spiritul acestei regle-
mentari, voievozii romini ocroteau fundatille, asa cum le ocrotisera im-
paratii bizantini.
Chid prin asezamintul din 13 aprilie 1596, Mihai Viteazul si sfatul
eau domnesc constatau c fundatiile manastiresti fusesera atrase spre
99
obiceiuri carele nu sant den porunca sfintei pravile", restabilirea ordinei
apararea patrimoniilor acestor fundatii au fost hotarite, prin acel aye-
zamint, tot in baza vechii traditii potrivit careia domnul Orli era protec-
torul fundatiilor i supraveghetorul vechilor lor rinduieli. Actul domnesc
statorniceste in scopul ocrotirii manastirilor ca pentru abaterile mai grave
ce nu se pot judeca dupa pravila bisericii", vinovatii sa fie adusi la domnie
11sa se judece cu pravila imparateasca" 3.
Cind in 1638 Matei Basarab s-a hotarit s5 opreasca risipirea bunurilor
manastiresti in miinile strainilor, domnul Tarii Rominesti a urmarit prin
hrisovul sau sa. restabileasca obiceiul ce s-a imadacinat in toata lumea"
si care fostu-s-au intarit i aici in teara noastra din zilele vechi si de in
descalecata terei, obiceiu ca acela a zidi bunii crestini, domnii
fiecine case dumnezeesti, sinte monastiri, asa prin munti, prin paduri
ce i prin orase ..." 4. Matei Basarab, care vedea in traditia fundatiilor
manastiresti oglindindu-se Insi cinstea terei", a statornicit a, aiba
a trai monastirile intr-acea slobozie ce-au avut de inainte pre acea pravila
gi tocmeala cum au legiuit ziditoril i ctitorii lor i sa aiba a fi pe seama
terei cum au fost de veac" 5.
Grigore Ghica, fondatorul manastirii i spitalului Pantelimon din
Bucuresti, invoca in actul de fundatie din 12 octombrie 1735 aceeasi
traditie potrivit careia multi din domnii i obladuitorii rii acestia, din
inceput de la descalicatoarea Orli . s-a aratat cu multe mijloace de
milostenii . unii monastiri din temelie zidind i in5ltind i cu venituri
1 Vezi V. Costachel, Domeniul mdndstiresc, in capitolul Domeniul feudal din volumul
Viala feudald In Tara Romtneascd qi Moldova (sec. XIVXV II), Buc., 1957, p. 282-289.
2 Doc. priv. ist. Rom., B , XII I XV, p. 59 60.
c Textul alezdmintului in Doc. priv. ist. Rom.,B, XVI, vol. VI, p. 206-207.
4 Textul hrisovului in Th. Codrescu, Uricariul, XXV, Iali, 1895, p. 380.
5 Didem, p. 383.
www.dacoromanica.ro
90 GH. CRONT 14
de mosii inzestrindu-le, altii cu mile si danii de venituri adaugindu-le" 1

Aceste citeva marturii documentare sint suficiente pentru a constata ca
in Tara Romineasca a existat conceptia potrivit careia traditia cerea dom-
nilor sa ridice ctitorii si BA,' ocroteasca pe cele existente.
In Moldova, domnii au avut de asemenea constiinta acestei traditii.
Relevam ca mai expresiva, fiind si. cea mai veche consemnata de docu-
mente, marturia lui Petru Musat, cuprinsa in actul sa'u din 1 mai 1384.
Daruind. unei biserici catolice din Siret venitul eintarului din acest tirg,
, domnul Moldovei se exprima, astfel : Noi asadar dupg pilda sfintilor regi
si principi care prin binefacerile si. daniile lor au crescut si au sporit in
multe chipuri inchinarea ... vrem si purtam dorinta ca ... slujba... sa
se savirseasca deapururi in tara noastra ... si poruncim ca suszisa danie
sa dainuiasca" 2.
Petre Musat al Moldovei se declara astfel urmator al regior si dom-
nilor protectori de fundatii pioase. S-ar putea sustine ca pentru domnul
Moldovei conceptia redata in actul sail ar fi putut sa fie inspirata mai
curind. din traditia regilor catolici ai Ungariei decit din traditia imparatilor
bizantini. Mind posibila si o inspiratie apuseana, nu trebuie exclusa nici
influenta principiilor si practicilor bizantine, exercitata prin mijlocirea
bisericii ortodoxe, deoarece intemeierea mitropoliei Moldovei a avut kw
chiar in timpul domniei lui Petru Musat, care a si incercat sa stabileasca
raporturi canonice cu patriarhia constantinopolitana. Important este
faptul ca Petru Musat avea constiinta unei obligatii ceruta de insasi
situatia sa de domn, de a protegui'si inzestra fundatiile pioase.
Alexandru cel Bun, prin actul sau din 16 septembrie 1408, harazind
sate unei biserici din tirgul Roman, arata ca am facut cu cugetul nostru
bun si. cu sfatul nostru si cu obstea ... pentru pomenirea domnilor de mai
inainte, inaintasii nostri" 3. Ideea de continuitate fata de predecesori, in
ce priveste liberalitatile pentru fundatiile pioase, se exprima limpede si
in alte acte de hardzire, ce ni s-au pastrat de la Alexandru eel Bun 4.
Prin actul din 16 aprilie 1527, prin care daruieste un sat manastirii Po-
brota rezidita de el, Petru Rams precizeaza ca a miluit cu sate si. metoace
aceasta manastire pe care a zidit-o nu numai cu ajutorul" divin, dar
si cu puterea" data lui de d.omnia Moldovei" 5. Referirea la domnie ne
arata ca intemeierea si inzestrarea etitorilor constituiau si in conceptia
acestui voievod o traditie istorica legata in primul rind de institutia domniei.
Constantin Cantemir, acordind. unele scutiri manastirii din Silisteni
ee era ctitoria sa, lamureste prin actul sau din 2 iulie 1692, redactat in
limba romina, ca socotind. si urmind lucrurile celor bune altor raposati
1 Textul In Al. G. GAI4escu, Eforia spitalelor civile din Bucuresti, Buc., 1899, P. 168.
Gr. Ghica, fondatorul ra-rii $i spitalului Pantelimon, a invocat $i In testamentul sail din iulie
1762, prin care a reinnoit liberalitdtile sale, aceeali traditie a domnilor Intemeietori $i Inzestras-
tori de fundatii din Inceput de la descaliciltoarea tarii" (ibid., p. 179).
2 Doc. priv. ist. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 2. Textul latin In M. Costkhescu, Docu-
mente moldovenesti trtainte de ,$tefan cel Mare, vol. I, Ia$i, 1931, P. 5.
3 Textill In Doc. priv. ist. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 17.
4 SII se vadd ca exemple actele din 18 apr. 1409, 7 nov. 1409, 14 apr. 1411 (ibid.,
vol. I, p. 19-20, 24-25).
5 Textul In Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. I, P. 243-244.
www.dacoromanica.ro
domni carii au fost mai inainte de noi... dat-am si am miluit a noastra'

m/n/stire care... iaste f/cuth de domnia mea i miluith in zestre cu
bucate din prilejul nostru.... precum sint i alte sfinte nan'astiri Mcute
de alti thposati domni ce au fost mai inte de noi" 1. i aceasth maxturie
deci concord/ cn atitea altele ale domnilor Moldovei care considerau ca
obligatia iufiinrii, inzestthrii i proteguirii fundatiilor pioase face
parte din indatoririle cirrnuirii domnesti.
Pentru domnii thrilor romine, constituirea i inzestl.area fundatiilor
apar astfel ea acte de politic /. intern/ traditional/ destinate consolid/rii
autoritAtii monarhice 2 In actele lor destinate fundatiilor, domnii exprinal
ideea continukii unei traditii mai vechi a impgratilor, pe care noi o inter-
prethm ca fiind traditia bizanting, astfel cum rezult din hrisovul mentionat
al lui Mircea cel Btrin i chiar din hrisovul mentionat al lui Petru Musat.
Actele domnesti cuprind apoi ideea reglementArii fundatilior potrivit
dispozitiilor canonice bizantine, cuprinse in pravile, astfel cum rezulta
din actul mentionat al lui Mihai Viteazul. Se constath in sfirsit, c obli-
gatia Infiintril i inzestthrii fundatiilor precum i protectia lor in general
formeaz/ una dintre indatoririle de continuitate si de cirmuire domneasca,,
astfel cum rezulth din hrisoavele mentionate ale lui Alexandru cel Bun,
Petru Rare i Constantin Cantemir.
2. CARACTERUL CONFIRMARILOR DOMNEFn
Dreptul conouetudinar romin din evul mediu cunoaste norma con-

servgrii propriethtii in familie. Pentru pAstrarea mosiei in famine, devolutia
propriethtii era asigurath indeosebi in favoarea descendentilor directi 3.
Liberalit'atile destinate fundatiilor constituiau abateri de la dreptul comun
de devolutie a propriethtii i ca atare asemenea liberalitti, putind fi
contestate, trebuiau protejate prin m/suri speciale. Confirmarea dom-
nease/ era ceruth ca masuth de protectie. Aceasth confirmare constituia
si un act de autorizare a liberalithtior respective, in temeiul dreptului
denumit al domeniului eminent.
Confirmarea domneasca, apare i ca un element al inthririi auto-
ritii domnesti asupra institutiilor de drept civil. Oamenii simteau
trebuinta sa, ceath domnului s confirme prin acte aduse la cunostinta
ubsteascA liberalit4ile destinate fundatiilor, nu pentru a da astfel fiinth
juridic/ liberalittilor sau fundatiilor, ci pentru a preveni revendicgrile
si procesele mostenitorilor indreptatiti s reclame proprietatea bunurilor
respective. Interventia domneasc se cerea ea o Da/8w/ de protectie, mai
ales pentru liberalitatile ce reprezentau. mutatii exceptionale ale ("rep-
tului de proprietate 4.
1 Textul in Th. Codrescu, Uricariul, vol. XXIII, Iasi, 1895, p. 187.
2 Cf. si E. Virtosu, Titulatura domnilor si asocierea la domnie In Tara Romtneascd
i Moldova (pind tn secolul al XV I-lea), Buc., Ed. Academiei R.P.R., 1960, p. 393 si urm.
3 Cf. de ex. G. Cernilovski, IticToplin rocygapcTria z upana, Moscova, 1949,
cap. VIII, 1.
4 Caracterul confirmdrii domnesti este admis in acest sens si de I. Minea qi L. T. Boga,
Gum se mosteneau moiile in Tara Romtneascd pind la spqilul sec. al XV I-lea, vol. I, Iasi,
1933, p. 19.
www.dacoromanica.ro
92 GH. CRONT 16
Dac cercet5,m cauzele speciale ce stau la baza confirmgrilor dom-

neti, constat5m pe de-o parte c5, fondatorii, donatorii i testatorii
solicitau ei ini0 confirmarea domneasc5, pentru a da o mai mare trie
actelor kr, iar pe de alta, parte & Inii conducnorii fundatiilor erau
interesati s obting confirmri domneti pentru a se apgra de revendi-
&Arlie i incalarile contestatorilor eventuali. Folosim aid marturii docu-
mentare indeosebi din secolele XIV-XVI, dar practica a continuat BA,
fie aceemi i In secolele urmaloare.
Astfel confirm5rile domneti s-au dat adeseori pentru daniile
facute fundatiilor, actele de confirmare Rind cerute de inii donatorii
respectivi. Dup5, cum arat5, multe acte domneti, donatorii acetia veneau
97
Inaintea domniei". Aceasta, practicg este atestat'a de documente atit
in Moldova 1, cit i in Tara Itomineasc5, 2. Confirm6rile domneti pentru
danii erau de asemenea cerute i de &are conducatorii fundatiilor 3.
Cind in actele de danie donatorii puneau conditii speciale pentru utilizarea
bunurilor druite, atunci confirmarea domneasc5, folosea atit organelor
administrative ale funclatiei, cit i donatorilor, ca o dovad5, mai trainic5,
a invoielii lor 4.
S-au mai dat confirmAri domneti fundatiilor, la cererea organelor
kr administrative pentru bunurile lsate de testatori. Confirmarea trans-
misiunilor de bunuri mortis causa" era indeosebi cerut5, de organele
administrative ale fundatiilor pentru c, raminind neconfirmate, ase-
menea transmisiuni riscau s fie lesne contestate i pentru c stgpinirea
fundatiilor asupra unor asemenea bunuri era mai greu de exercitat, mai
ales cind bunurile se gAseau In indiviziune. In asemenea situatii confir-
marea domneasa, trebuia s5, mentioneze drepturile fundatiilor respective
In cuprinsul unor proprietgti rAmase in indiviziune 5.
S-au dat apoi confirmari domneti pentru bunurile cumpgrate de
fundatii. Si aceste confirmAri au caracterul unor acte de autentificare des-
1 Boierul Sin Birlici, ddruind mdndstirii Moldovita doud sate, a venit inaintea domniei",
obtinind confirmarea daniei prin actul din 17 martie 1418. Textul in Doc. priv. ist. Rom.,
A, XIV-XV, vol. I, p. 39-40. Spre a obtine confirmarea daniei unui sat pentru mdndstirea
Neamt, boierul Basotd Mihail a venit inaintea noastrd", aratA Alexandru cel Bun in actul
ski din 4 dec. 1428 (ibid., vol. I, p. 71). Alte confirrndri domnesti din secolul al XV-lea, la
cererea donatorilor, vezi ibid., vol. I, p. 241, 244, 357, 372, 393.
2 Ivan Clucerul, ddruind mAndstirii Glavacioc un sat In 1504, a venit inaintea domniei
... de a ddruit satul sdu" (ibid., XVI, B, vol. I, p. 24). Exemple de confirmdri domnesti
pentru danii filcute fundatiilor din Tara Rornineascb In secolul al XVI-lea, ibid., vol. I, p. 69
71, 74, 87-88, 94, 102, 107, 140, 156, 162, 182, 189.
3 Intre exemplele de cardirrndri de acest fel in Tara Romineascd, vezi actul lui Vlad
cel TIndr din 22 martie 1511 si actul lui Neagoe Basarab din 16 septembrie 1512 (ibidem, vol. I,
p. 68-69, 87).
4 0 asemenea situatie ne infdtiseazd actul din 23 ianuarie 1450, prin care Bogdan
voievod intdreste mdndstirii Nearnt un loc pentru cloud mori in hotarul Delenilor, ificut danie
de Steful i Mindra. Donatorii, ddruind locul numai pentru mori, au pus calugarilor conditia
iar in hotarul pdmintului ca sd nu se amestece". Dupd ce mentioneazd aceastd conditie, actul
domnesc confirmd am dat si am intdrit acel loc" (Doc. priv. ist. Rom., A, XIV-XV,
vol. I, p. 244).
5 Relevdm in acest sens actul din 27 iunie 1387 prin care Mircea cel Bdtrin, confirmind
mAndstirii Tismana toate proprietbtile i toate privilegiile sale anterioare, intdreste i moste-
nirea lAsatd de un Dumitru Ddbdcescu ce a ddruit ... la moartea lui, mAndstirii, cit a fost
al sdu la Ddbdcesti, a patra parte" (ibid., B, XIII- XV, p. 41, 45, 47).
www.dacoromanica.ro
17 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE Ss
tinate s5, serveasc gerantilor impotriva contestatorilor. Cuprinsul actelor

este concludent in acest sens, atit in Moldova 1 cit i in Tara Romineascl 2.
Cumpgraurile de bunuri imobile au fost confirmate uneori i prin actele
prin care domnia reinthrea in general averile fundatiilor 3. Confirmgrile
domnesti s-au mai dat, la cererea contractantilor, i pentru schimburile
de bunuri, fAcute intre fundatii i particulari. Aceasth practica este ates-
tath in documente, atit in Moldova 4, Cit si in Tara Romineasc 5. Mu lte
confirmgri s-au dat in urma unor judecati domnesti, avind ca obiect
litigiile dintre fundatiile respective si unii reclamanti sau incglcatori ai
bunurilor fundatiilor. i aceasth categorie de confirmgri domnesti este
frecventh atit in documentele Moldovei 6 Cit 0 in documentele TArii
Rominesti 7.
Adeseori confirmgrile domnesti erau cerute in general pentru toate
averile fundatiilor respective, cu prilejul unei danii noi, unei cumparAturi
noi, unui schimb de bunuri, unui litigiu de hotar, unei contestatii de st-
pinire, intrucit confirMarile aveau valoarea actelor de publicitate si
asigurau In diferite feluri ocrotirea patrimoniilor fundatiilor de cltre
organele administrative ale statului feudal. In ce priveste transmisiunea
propriethtii, confirmgrile domnesti nu apar deci ca elemente constitutive
ale patrimoniilor fundatiilor, ci apar ca instrumente asemAngtoare actelor
de autentificare 8. Functiunea probatorie a actelor domnesti de confirmare
Mentiondna pentru exemplificare, confirmarea dortmeascd din 7 sept. 1452 pentru o
bucatd de pdmInt cumpbratd de mtnAstirea Neamt de la o femeie si de la fiul ei. Actul dom-
nesc Intdreste un contract de vInzare-cumptrare : Deci, noi, vdend bundvoia lor I Intele-
gerea de asemenea i noi am dat aceastd bucatd de pamint mAndstirii ..." (Doc. priv. ist.
Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 250).
2 Neagoe Baiarab confirmd la 15 ianuarie 1519 un sat mdnastirii Arges pentru el 1-a
cumpbrat sfInta milpdstire" (ibid., B, XVI, vol. I, p. 140). Alt act de confirmare dat unei
mAndstiri din Tara Romlneascd pentru bunuri cumparate In secolul al XVI-lea, vezi ibid.,
\ 01. I, p. 163-164.
3 Intdrind na-rii Cozia clout sate ce se aflau de mind vreme In patrimoniul ei, Radul
cel Mire precizeazd, prin actul sau din 11 ianuarie 1505, ca-i IntEreste i o ocind pe care au
cumpbrat-o cillugdrii" (Doc. pHv. ist. Rom., B, XVI, vol. I, p. 24). Confirmarea se repetb In
1507 (ibid., vol. I, p. 41).
4 In actul din 5 iunie 1470, prin care tefan eel Mare confirm un schimb de sate Intre
mAndstirea Bistrita i o familie de boieri, citim : au venit Inaintea noastr si s-au tocmit
si s-au schimbat satele. De aceea, noi vzind buna lor vole i tocmeald dintre dlnsii ca sd-si
schimbe satele lor, de asemeni i noi am dat acel sat... mAndstirii" (ibidem, A, XIVXV,
vol. I, p. 374-375).
5 Confirmari date fundatiilor din Tara Romlneascd In sec. XVII pentru schimburi de
bunuri, ibidem, B, XVI, vol. I, p. 97, 160, 163.
6 Citim in actul din 12 decembrie 1455 al lui Petru Aron cd pentru un sat al mAndstirii
Neamt, Ora panului Gostilo s-a judecat de catre domn. Deci s-au pitrit eft s-au plrit cu privi-
legiile lor, dar pan Gostilo n-a putut sa doblndeascd acest sat ... ci a pierdut din toatb legea
Deci noi vdzind aceasta am dat si am Intarit acest sat ... sd fie mdnAstirii" (Doc. priv.
ist. Rom., A, XIV XV, vol. I, p. 282).
7 Mihnea cel Rdu Intdreste la 5 iunie 1508 mAndstirii Govora un sat, In urma judeatii
pentru et s-au plat Inaintea domniei Cirstea, i cu calugarii...". Actul de confirmare
ibid., B, XVI, vol. I, p. 44. Confirmdri domnesti din Tara RornIneascd In sec. XVI, date funda-
tiilor In urma unor judecati pentru bunuri litigioase, ibid., vol. I, p. 66, 67-68, 70, 76, 82,
106, 131, 138, 143, 188.
8 In ceea ce priveste acest caracter al actelor domnesti In general, vezi G. Fotino,
Contribution a Velude des origines de rancien droll coutumier roumain, Paris, 1925, p. 162.
www.dacoromanica.ro
94 GH. CRONT 18
este indicatg de altfel prin inski formula tipicg de in0iintare tuturor",

prin care actele deveneau opozabile tertilor.
Actele de fundatie imbracau forme diferite. Se pot identifica acte
de voint6 fundationall in actele de donatie sau in testamente, dar 1i in
actele de schimb, in actele de vinzare, in actele de partaj. Asemenea acte
nu aveau nevoie de confirmarea puterii publice pentru a fi valabile. Din
documente constatam ca' interventia domniei, cind se producea, avea
de scop s dea mai mult a. putere probatorie unor asemenea acte. Actele
de fundatie sub diferitele lor forme aveau deci valabilitatea juridicI
independent de intarirea domneasc. Simp la voint5, a fondatorului deter-
mina crearea fundatiei sale. Avind capacitate in nume propriu, nesubor-
donat'a persoanelor sau asociatiilor, fundatiile dobindeau fiin juridick
farg concursul statului, Mfg concesiune din partea autoritgtii de stat.
Aceasta a fost practica in cursul evului mediu, mgrturiile documentare
din secolul al XVIII-lea hind tot atit de concludente ca i cele din pri-
mele acte domneti Confirmgrile domneti n-au avut drept scop s'a
creeze fundatiile sau s5, se dea valabilitate liberalitatilor destinate bor.
ConfirmArile domneti aveau caracter facultativ, actele de fundatie,
zapisele de danie i testamentele flind valabile prin ele insele. Ggsim
situatii cind donatorii 1i testatorii prin zapisele lor cereau ei WOi sA, se
facl drese domneti" 2, adia acte de confirmare domneascsa. In mune
situatii nici nu se mai cerea intsarirea domneasca, pentru liberalittile
destinate fundatiilor 3. Asemenea situatii vor fi fost mai frecvente decit
cele in care intilnim acte de confirmare domneasca, deoarece confirmarea
a fost cerutg, mai cu seamg, de c5,tre marile fundatii, de c6tre marii ctitori
i de calre donatorli bogati. Micie fundatii intemeiate de cg,tre ctitori
mgrunti, in numar imens, au farms fafa' intgrire domneasc6, dar ele au
avut In practic5, aceemi fiiut, juridicg ca 1 cele confirmate de domnie.
1 Astfel, fundatia Icoana din Bucuresti a Inceput sd functioneze pe la millocul secolului

al XVIII-lea, avind o bisericd i un asezdmint de asistentd pentru vAduvele sdrace. Fonda-
torul, Misail Monahul, a Intretinut fundatia pinA In 1777 cind, fAcIndu-si diatd, lasd epitrop
pe nepotul sdu Panait Bdbeanu. Nu se vorbeste da nici o confirmare domneascd (Petru Girbo-
viceanu, Biserici cu averi proprii, p. 8-16). Fundatia Coltea din Bucuresti, avind bisericA
spital, a luat fiintA pe la 1695, prin actul de fundatie al spdtaruiui Mihai Cantacuzino, care
act abia In 1702 si apoi In 1715 a fost confirmat, dar nu de domnul tdrii, ci de patriarhul
Constantinopolului si de patriarhul Alexandriei (Al. G. Grdldsescu, Eforia spitalelor civile din
Bucuresti, 1899, P. 14-44). Fundatia Sf. Spiridon din Iasi, avInd bisericd i spital, a luat
fiintd In anul 1752, Lira nici o confirmare domneascd, ci numai prin actul de fundatie al lui
tefan Bosie. Mai tlrziu, In 1755, s-a dat i un act domnesc, dar nu pentru confirmarea funda-
tiei, ci pentru Inzestrarea ei cu alte bunuri cleat cele date de fondator. Un hrisov pentra
confirmarea fundatiei nu s-a dat declt In 1757, adicd dupd 5 ani de existentd a fundatiei
(Gh. Bdileanu, Evolu(ia juridicd a epitropiei Sf. Spiridon, de la 1757-1800, partea III si IV,
lali, 1929, P. 4, 10-11, 18-19).
2 Prin zapisul lor din 1 febr. 1673, Tudosie Dubdu i Gheorghe AlbotA, ddruind m-rii
Dobrovatului o parte din mosia lor, adauga sd aibd asi face direase domnesti pre acestu
adevArat zapis" (Gh. Ghibnescu, Surete i izvoade, vol. V, P. 196-197),
3 Din Documentele neamului Simboteanu, transcrise li publicate de I. Popescu-Cilieni
si I. Donat In Arhivele Olteniei", an XXI (1942), nr. 119-124, P. 179, afldm cd InsAsi
rn-rea Tismana Intemeiazd dreptul sAu de proprietate asupra unei mosii de danie pe un
simplu zapis.
www.dacoromanica.ro
19 DREPTUL DE CTITOPIE IN TARILE ROMINE 95
Mu lte fundatii au avut inceputuri foarte modeste, fiind constituite

de oameni farl multa avere, oameni sAraci, sihaOri. Domnii 10. boierii
i-au infiltat adeseori ctitoriile lor pe urmele vechi ale unor incepatori
necunoscuti. Pe locurie unor sAlqe pgstoreti, ori la rAscrucea drumu-
rilor, ori in poieni neumblate, in cimpie, pe dealuri, in pkluri i in munti,
s-au inaltat in cursul vremurilor nenumgrate case de ad6post, child,
locapri de ruggciuni. Asemenea inceputuri, constituind fundatii/directe
sau indirecte, au fost dezvoltate apoi prin liberalitatile cu care au fost
inzestrate ctitoriile respective i care au aezat multe fundatii in rindul
stgpinitorilor feudali.
Studiinclu-se originea modesth a multor fundatii care la inceputurile
lor n-au cunoscut nici o confirmare domneascA, s-ar putea intelege mai
bine faptul c frecventa confirm6rilor domne0i a sporit o dath cu consti-
tuirea marilor lor patrimonii deoarece, fund. conditionate de dezvoltarea.
relatiilor feudale in t6rile romine, mune fundatii au pgrasit treptat si-
tuatia lor de titulare ale unor patrimonii marunte, trecind in rindul marilor
sthpinitori feudali care i-au ocrotit domeniile lor prin confirmgrile domniei,
In ceea ce privete procedeele i formulele corkfirmArii domneti.
se desprinde din textul documentelor constatarea c, uneori confirmarea
domneascg, se marginete la simpla mentionare a liberalithtior, alteori
reproduce pgrti din actul fondatorului sau donatorului. Caracteristic6
in aceasta privint6 este confirmarea pe care o gAsim in actul din 28 iunie
1623 al lui Stefan Toma pentru liberalitgtile facute mIngstirii So lca de
care Miron Barnovschi. Acesta athtase prin zapisul au de danie din
25 iunie 1623 am inchinat i am afierosit FA am dat sfintei mgnIstiri
din ale mele propriet4i i din ale mele drepte ocini i cumpgrAturi" 1
Actul domnesc de confirmare, care s-a dat dupg, trei zile de la intocmirea
zapisului de danie, reproduce in mare parte dispozitiile zapisului i chiar
blestemul impotriva celui care dupg, sAvirirea din viath a donatorului
17 s-ar cerca din neamul lui s'a se judece sau sa,' ran, a lui danie" 2. Un ase-
menea procedeu, constind din reproducerea dispozitiilor zapisului de
danie in actul de confirmare, arat i mai 'impede c actul domnesc
satisfacea pentru fundatia respectiv A. nevoia de prevenire a contestatfilor
posibile din partea rudelor donatorului.
Uneori Ins actele de confirmare folosese formule din care s-ar putea
deduce a este vorba de danii domneti. Din redactia unor acte de con-
firmare ar putea rezulta cg, orice liberalitate particularg, destinath unei
fundatii, constituia in acelai timp i o danie a domnului. Formula am
dat i am intrit" a i fost interpretath in acest sens, uneori chiar cu expli-
catia greith c domnii urmgreau sg, se substituie adevaratilor fondatori 3.
Expresia am dat", precum 10. expresia am dat i am intarit" au fost
formule folosite in redactarea actelor domneti atit pentru a indica libe-
o Textul Insotit de traducere, In Th. Codrescu, Uricariul, vol. XXIII, Iasi, 1895, P. 75-76.
2 Ibidem, p. 79-84.
8 Interpretarea aceasta, IntemeiatA gresit pe consideratia ca domnitorul Ii d5dea, prin
hrisovul de infiintare a asezAmintului calitatea de prim fondator, denaturindu-se prin aceasta
vointa adevdratilor fondatori" a fost suslinutA de G. Gr. Zotta, Personalitatea morald In regimur
vechiului nostru drept, not In Pandectele romine", an XIV (1935), partea I, p. 58.
www.dacoromanica.ro
96 GH. CRONT 20
ralitatile domneti sau a reinnoi liberalitati domneti 1, cit i pentru a

indica liberalitatile particulare supuse confirmarii domneti 2 Din exa-
minarea textului actelor de confirmare rezulta ca nu s-a practicat nici
un fel de substituire i ca numai terminologia specifica folosita in asemenea
acte poate suscita indoieli. Asemenea aete trebuie interpretate ca
toate celelalte prin continutul lor, nu prin formulele kr 3.
in general in cuprinsul actelor se deosebete faptul daniei de faptul
confirmarii domneti. Uneori domnii arata am dat . . . dupa dania
lui" 4. Confirmkile domneti pentru bunurile; cumparate de fundatii
folosesc motivari ca aceasta : pentru ea a eumparat sfinta manastire .
i-am dat i domnia mea" 8. Alteori actele folosesc expresii diferite. Cind,
spre exemplu, boierul Cirstea a daruit mangstirii Neamt un sat, Stefan II
al Moldovei prin actul sau din 20 iulie 1446 a intrit dania acestui
boier, precum i alte danii, astfel : d'am i intarim satele manastirii .
ce a dat acest sat manastirii noastre pan Cirstea din uricul sau" 6. Daca
expresia dam i intarim" din acest act apare necorespunzatoare in ce
privete dania lui Cirstea, sensul confirmarii domneti, fara danie proprie
din partea domnului, reiese destul de limpede din cuprinsul actului.
0 alta marturie documentara in acelai sens, concludenta pentru
interpretarea pe care o propunem aid, se afla in hrisovul din 10 oct. 1448
al lui Petru Voda, precum i in actul de danie ce insotete acest hrisov.
S-au pastrat, in acest caz, ambele documente pe pergamente deosebite,
cusute impreuna, zapisul de danie alturat actului de intarire. Boierul
Cirstea, foarte probabil acelai din actul relevat mai inainte, arat in
zapisul sau de danie : am dat un sat manastirii Neamt" 7. Actul domnesc
de intarire arata : dam i intarim manastirii . acel sat pe care 1-a
dat ... pan Cirstea" 8 Din comparatia zapisului de danie cu actul de
Intarire reiese limpede ca formula dam i intarim" exprima aici numai
notiunea de confirmare domneasea i nu poate fi interpretata in sensul
1 Relevam In acest sens actul lui Dan voievod din 5 august 1424 prin care ddruieste"
sitntdreste" mandstirii Tismana sate si bucate. Bunurile sale le dbruieste", iar cele date de
predecesori si de alti donatori le Intdreste" (Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 79). Prin
actul din 23 aprilie 1441 Ilie vocIA al Moldovei, confirmind unei mantistiri daniile fAcute de
parintele sdu, intrebuinteazd formula am dat si am Intarit" ; textul actului ibid., A, XIVXV,
vol. I, p. 175. Prin actul din 6 iunie 1676 Antonie vocid al Moldovei, intbrind dania fdcutd
unei mandstiri de cdtre Dabija vodd la 1662, arat : acea bucatd de loc sfi fie ... si de la
domnia mea dreapt danie miluire si uric si IntArire cu toate veniturile", Gh. Ghibdnescu,
Surele qi izvoade, vol. V, Iasi, 1908, p. 94.
2 Dania satului Basoteni, fdcutd mAndstirii Neamtului de Basot Manuil, este Intdrita
prin actul lui Alexandru cel Bun din 4 dec. 1428, cu aceastd formula : de aceia i noi dupd
dania lui, ddm si am dat acest sat ... mAndstirii sd-i fie uric, cu tot venitul In veci,
nestricat niciodata" (Doc. priv. ist. Rom., A, XIV XV, vol. I, p. '71).
3 Vezi A. V. Venediktov, Proprietatea socialistd de stat, Buc., ESPL5D, 1951, cap. III.
4 Astfel, la 1440 pan Valid Porcu lasd cu limbd de moarte un sat mdnstirii I3istrita.
2n actul de confirmare dat de Ilie si $tefan voievozi la 4 oct. 1440 se spune : Iar noi de
asemenea dupd dania lui am dat acest sat mai sus scris mAniistirei" (Doc. priv. ist. Rom., A,
XIVXV, vol. I, p. 171).
5 Actul lui Neagoe Basarab din 15 ian. 1519, ibid., B, XVI, vol. I, p. 140.
6 Ibidem, A, XIV XV, vol. I, p. 220.
7 Ibidem, p. 238.
8 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
-21 DREPTUL DE CTITORIE /N TARILE ROMINE 97
simulrii vreunei donatii proprii din partea domnului. In acest chip

trebuie interpretate i celelalte formule asemanatoare din actele de con-
firmare, ca de pilda, formula am dat i am miluit" 1. Este necesar adica
sa se caute sensul general al actelor care, cu toata terminologia lor spe-
cilia, cuprind unele elemente distinctive atunci cind slut intocmite in
scopul confirmarii unei liberalitati, elemente intro care figureaz i numele
tlonatorului.
Din materialul documentar pe care 1-am cercetat nu putem trage
concluzia ca confirmarile domnesti ar fi avut i caracteral unor autorizatii
prealabile de functionare, in scopul de a se asigura astfel un control al
statului asupra fundatiilor. Trebuie s admitem 1ns c fundatiile care
-dobindeau acte domnesti de confirmare aveau o situatie juridica mai
limpede decit celelalte, importanta lor Rind mai mare in viata sociala si
politica a Orli.
Intarirea liberalitatilor destinate fundatiilor pioase se putea face
si de catre mitropolitul i episcopii Orli 2, care potrivit obiceiului pamin-
tului puteau confirma testamentele, atit cele ce se infatisau sub forma
diatelor, cit i i cele orale, cunoscute sub denumirea de limba de moarte".
Exista cazuri cind i ierarhii straini aflati in tara carora li se adresau
ctitorii romini, confirmau acte de fundatie si liberalit54i pioase 3. Asemenea
confirmari slut Inca un argument pentru interpretarea actelor de confir-
mare ca acte de publicitate si nu ca acte constitutive ale fundatiilor pioase.
Intarirea data de catre ierarhi nu trebuie sa fie 'ma confundata cu bleu-
viintarea prealabila ceruta pentru cazul special al zidirii locasurilor de
cult, incuviintare reglementat de canoanele bisericesti i legile bizantine.
3. DISPOZ1THLE VECHILOR LEGIUMI
In tarile romine, reglementarile bizantine privitoare la constituirea

fundatiilor s-au aplicat indeosebi pe cale consuetudinara, fara sa se
invoce textul scris al nomocanoanelor. Vechile legiuiri tiparite nu cuprind
decit putine dispozitii privitoare la constituirea fundatiilor. Ele au insa
la baza, in esenta, dreptul bizantin.
Astfel, reproducind o dispozitie bizantina, Indreptarea legii din 1652
conditioneaza zidirea bisericilor si manastirilor de incuviintarea episco-
pului locului. Sensul ineuviintarii bisericesti il fixeaza pravila astfel :
ea s faca cum-i obiceiul molitva la temelie i iara ca sa scrie pentru
1 Spatarul Vasile Ureche daruieste un sat rnanastirii Clatea. Actul de Intarire al lui
Duca voda din 5 sept. 1670 glasuieste : Drept aceia domnia mea daca am vazut pe acest
boier ca au miluit si au dat si au ddruit pe sfinta mAngstire en acel sat ... domnia me rn-am
milostivit si am dat si am miluit pe sflnta manastire ... cu acel sat" (Gh. Ghibanescu, Ispi-
soace i zapise, vol. VI, partea II, p. 164).
2 Vezi Petre Glrboviceanu, Biserici cu averi proprii, seria II, Buc., 1910, P. 8.
3 Vezi In acest sens confirmarea data fundatiei milnSstirii i spitalului Coltea, prin cartea
patriarhului Gavriil al Constantinopolului din 18 oct. 1702, si prin cartea patriarhului Samuel
al Alnxandriei din 15 iunie 1715. Textul In traducere publicat de Al. G. Galaseseu, Eforia
spitalelor civile din Bucureti, 1899, p. 17-44.
7 c. 4338
www.dacoromanica.ro
98 GH. CRONT 22
catastih toata, isprava mastirii si sg, scrie intr-Insul si lucrurile sau buca-
tele" 1. Din aceast pravild, care prin dispozitiile ei de drept canonic s-a
aplicat si in Moldova, rezult limpede c Int5,rirea domneascg, nu este
prevA,zut ca o conditie a valabilit'atii constituirii fundatiilor. Incuviin-
tarea bisericeascg se bazeaz'a pe o obligatie special:, in conformitate cu
prevederile canonice si cu uzul strAvechi si apare totodata" ca o atributie
de supraveghere si control pe care o exercit'a autoritatea bisericeasc1
superioar6 asupra fundatiilor religioase.
Nu sint temeiuri pentru a admite ea incuviintarea bisericeasca.'
are acelasi caracter ca si confirmarea domneasc6, intrucit incuviintarea
bisericeascg se referg la actul material de a zidi, pe cind confirmarea dom-
neasc, atunci cind intervenea, fdra, a fi obligatorie, se referea la Insusi
actul de fundatie sau la actul de transmitere a -mei liberalitgti, acte prin
care se manifesta valabil vointa fondatorului sau Inzestratorului. In-
cu-viintarea prealabill a episcopului sau mitropolitului pentru zidirea
localurior de inchinare a fost o conditie impued de normele canonice
care, In aceast a. privint, s-au aplicat In tgrile romlne in acelasi sens ca
si in imperiul bizantin 2
In atributiile ierarhului care dadea asemenea incuviintare era si
cercetarea daca fondatorul putea asigura ctitoriei sale mijloacele Ltrebui-
toare pentru constructia locasului de Inchinare si pentru Intretinerea
slujitorior a In practic6 principiul n-a fost aplicat intotdeauna In con-
ditii necriticabile. Mai ales clericii aveau de obiectat &A fundatiile religioase
in serviciul carora se aflau nu le asigurau mijloacele de existent'a. Pe ase-
menea motive s-au intemeiat nalsurile ce s-au luat In Moldova prin hri-
sovul lui Grigore Ghica din 15 iulie 1764. Reprod.uclnd dispozitiile canonice,
hrisovul conditioneaz6 zidirea bisericilor de invoirea mitropolitului, pre-
cizind c acei ce n-au putere ca 0, Inzestreze biserici cu cele trebuincioase
venituri . . . s'a se popreascg de episcopi" 4. Hrisovul mai cuprinse Ina
si inovatia de a conditiona toate liberalitgtile destinate bisericilor si m5m6s-
tirilor de Incuviintarea domneascg. Aceasta,' masura, reflectA tendinta
statului de a-si extinde controlul asupra constituirii si inzestrgrii funda-
tiilor, o datl cu perioada destamaxii feudalismului.
Precizgm c5, Incuviintarea ierarhilor privitoare la fundatiile reli-
gioase nu avea caracter de act constitutiv si nu conditiona Ina* fiinta
juridicg a acestor fundatii. Actul de fundatie era si actul de creatie juridica,"
a fundatiei. Chad pentru locasul ce urma sa, se construiascg nu erau sufi-
ciente bunurile si mijloacele preva.zute in actul de fundatie, acest act nu-si
pierdea valabilitatea si nici patrimoniul constituit nu-si pierdea fiinta
1 Indreptarea legii (ed. Missail-Blaramberg), glava 116.
2 In inscripfiile bisericilor, numele ierarhilor respectivi figureaz4 de cele mai multe ori
alilturi de numele ctitorilor. Vezi N. forge, Inscriptii din bisericile Rominiei, Buc., 1907.
3 Caracterul obligator al incuviintArii episcopale este prevazut Indeosebi in canonul 4. al
sinodului IV ecumenic si In canonul 17 al sinodului VII ecumenic (Sintagma ateniand, vol.II,
p. 225, 625).
4 Hrisovul lui Grigore Ghica din 15 iulie 1764 constath : Se Inmultesc bisericile
si paraclisurile cele proaste ... iar Inmultirea bisericilor pricinuiesc ca sa se pustiiascd acele
vechi biserici ... din care curge lmputinarea afierosirilor" (Th. Codrescu, Uricariul, partea I,
IaIi, 1852, p. 154).
www.dacoromanica.ro
lui juridicg, deoarece bunurile afierosite nu se mai Intorceau In proprietatea

fondatorului. In asemenea situatii, se puteau adAuga alte mijloace si
bunuri de la alti donatori i testatori pentru ca zidirea respectiv& sd, fie
asiguratd. Si ierarhilor tocmai acest lucru li se cerea : s, asigure eficaci-
tatea unui act de fundatie chiar In cazul insuficientei bunurilor i mij-
loacelor destinate de primul fondator, stdruind s& se adauge bunurile
necesare prin liberalitAti ulterioare ale altor persoane.
Astfel interpretind caracterul ineuviintdrii bisericesti, putem admite
el aceast& Incuviintare mi mai era, ca Intirirea domneascg, o mAsur de
publicitate cerutd, si de nevoia constituirii probei actului, ci era o prim&
mdsurd, de administratie. Avind. atributii de supraveghere si control asupra
fundatillor religioase, ierarhii exercitau si aceast& atributie de cercetare
prealabild, privitoare la conditdile de Infdptuire practicd, a intentiei ur-
m&rite d.e fondatori. Incuviintarea ierarhilor era necesar& pentru a asi-
gura Infdptuirea scopului urmasit de fondator, iar nu pentru a d.a valabi-
litate actului de fundatie. Supravegherea i controlul organelor superioare
bisericesti in aceast& materie se exercitau ca i In Imperiul bizantin, pe
temeiul atributiilor de institutie public& recunoscute bisericii in statele
feudale romlnesti 1.
Codul Calimach din 1817, care cuprinde dispozitii pentru reglemen-
tarea personalitatii juridice a asociatiunilor, cunoaste i principiul capa-
citdtii fundatiilor 2. Potrivit art. 379 din acest cod s-ar Ora ca fundatiile
slut considerate societati 3 si ca atare potrivit articolului 43 se cuvine
a fi sub osebita purtare de grij& a oc&rmuirii". Pe acest temei s-a putut
interpreta uneori cd, sub regimul Codului Calimach, fundatia era o creatie
a puterii publice 4. Totusi jurisprudenta a admis c fundatiile dobindeau
flint& juridic& numai prin actul de voint a fondatorului 5. Legiuirea
Caragea din 1818 cunoaste, farg a reglementa Ins, principiul personalitAtii
juridice a fundatiilor pioase 6. Din singura indicatie ce legiuirea cuprinde
In aceast privintd nu putem deduce dac& fundatiile dobindeau sau nu
fiinta lor juridic& prin efectul Incuviintarii statului.
1 Relevilm In aceastd privintd, numai ca exemplu, dispozitia Mad de Caragea vodd cu
privire la asezdmintele brincovenesti. Banul Grigore BrIncoveanu se adresase domnului, cerindu-i
sd ia mdsuri pentru a se asigura o administratie corect a averilor acestor fundatii. Caragea
decide a mdsurile de Indreptare slut de competenta mitropolitului. Vezi Cezar Boliac, Monaslirile
din Rominia (Monaslirile zise brtncovenesti), Buc., 1863, p. 38-39.
2 Codul Calimach, editie criticd, Ed. Academiei R.P.R., 1958, art. 843, legaturile Idsate
pentru pricini cuvioase adecd la mdndstiri, biserici, Foil, spitaluri, orfanotrofii ... se lndatoresc
mostenitorii ca sd le dee Indatd dupd moartea testatorului ..." (vezi si art. 17 si 1936).
3 Ibidem, art. 379 : Lucrurile hi hotarele statului shit sau avere a statului sau particu-
larnicd. Aceastd din urmd se cuvine sau persoanelor fizice ... sau celor moralicesti, adecd
sotietdtilor precurn slut negutdtorestilor tovdrdsii, breslile mesterilor, mdridstirile, bisericile
.c.l.".
4 Teoria cd In regimul Codului Calimach personalitatea juridicd se acordd de cbtre stat
a fost sustinutd de care Mihai Bonachi, Persoana morald tn codicele Calimacli, Buc., <La.>,
p. 56-73, precum si de care J. Tenchea, De la personnalill juridigue en droit roumain, Paris,
1930, p. 48-49.
5 Astfel s-a pronuntat Curtea de Casatie In Sectiuni Unite (Bul. Cas.", 1897, p. 1422).
6 Intemeiem aceasta opinie pe dispozttia cuprinsfi In Partea I, cap. VIII, 4 din Legiui-
rea Caragea, care interzice egumenilor eliberarea tiganilor mfina'stiresti. Textul In Legiuirea
Caragea, editie criticd, Buc., Ed. Academiei R.P.R., 1955, p. 12-13.
www.dacoromanica.ro
100 OH. CRONT 24
Begulamentul Organic al Moldovei din 1832 a mentinut regimul

persoanelor juridice in sensul dispozitiilor Codului Calimach, statornicind
cg asemenea persoane se creeaz/ prin vointa indivizilor 1. Begulantentul
Organic al Munteniei din 1832 a statornicit c persoanele juridice nu pot
avea flint/ Mr/ incuviintarea puterii publice. Nici schiturile 1 mAngstirile
nu se puteau infiinta Mr/ a se obtine prin marele logoft al dreptalii
incuviintarea domnului 2 Aceasta' dispozitie a fost interpretata de instan-
tele judec/toreti uneori In sensul c ins11 creatia juridic/ a fundatiei
era opera puterii publice, iar alteori in sensul c incuviintarea domnului
constituia o nagsurg de publicitate, farh,' a conditiona Iusi existenta
fundatiei. Descompunerea feudalismului i. aparitia relatiilor capitaliste
au determinat astfel primele inceputuri de interventie efectivl a autori-
fatii domneti In constituirea fundatfilor.
Aadar, cu exceptia prevederilor Regulamentului Organic al Mun-
teniei care in aplicare au fost interpretate totui ca avind un sens neres-
trictiv, vechile legiuri tip/rite, de ping la 1848, nu au cunoscut principiul
creatiei fundatfilor prin actele puterii publice. Intemeindu-se pe unele
acte de intgrire i pe unele dispozitii din vechile legiuri, indeosebi pe pre-
vederile cuprinse in Codul Calimach, jurisprudenta instantelor moderne
a admis totui de multe on c persoanele juridice i deci i fundatiile s-au
creat in dreptul vechi prin autorizatia domneasa, aceastI jurisprudent*/
ffind bazat/ pe conceptia denumitg, a fictiunii persoanelor juridice 3. Dar
aceasta jurisprudent/ a fost criticat/ 4. 0 alt/ jurisprudent/ insl, mai
numeroasg, .0 mai constanta, a decis c, persoanele juridice i deci i fun-
clatiile nu au fost creatii ale puterii publice, ci au dobindit flint/ juridic/
prin Insei actele de vointA ale fondatorilor, aceast/ jurisprudent/ find
bazatl pe conceptia denumita a realitdtii persoanelor juridice 5.
Personalitatea juridic/ a fundatiilor in sensul dreptului medieval
din Varile romine mi. s-a creat prin actul puterii publice. AceastA veche
traditie juridicl, care se poate considera ca o prelungire i o interpretare
romineascar a principiilor juridice bizantine, astfel cum le-am infAtipt in
studiul de fatg, a fost intrerupta prin introducerea codului civil din 1865,
sub regimul cAruia, cu putine exceptii, instantele romIne0i au aplicat
sistemul zis al fictiunii, potrivit cgruia fundatiile dobindesc fiinta juridic/
prin actul puterii publice, ce trebuie s fie dat sub form/ de lege special/.
Sintetizind concluziile ce se desprind din cercetarea modului cum
luau flint/ fundatiile din -Wile romine in evul mediu, avem de retinut
mai intii constatarea ca' fundatiile dobindeau flint/ juridic/ pe baza actelor
de dispozitie ale fondatorilor. Confirm/rile domneti pentru liberalittile
1 Folosim editia Regulamentul Organic al Principatului Moldovei, Iasi, 1864, art. 416, al. 2.
2 Folosim editia C. N. BrAiloiu, Regulamentul Organic cu legiuirile din 1834 pind In 1847,
Buc., 1847, art. 363-364.
8 Vezi indicatia jurisprudentei In T. R. Popescu, Fundaliunea in dreptul comparat cu
privire speciald la dreptul rominesc, Iasi, 1938, p. 77 si 78 In notd.
Vezi A. Teodorescu, Tratat de drept administrativ, vol. I (ed. III), Buc., 1929, p. 158.
5 Indicatia acestei jurisprudente In T. R. Popescu, op. cit., p. 79, notele de sub nr. 1-4.
Doctrina s-a pronuntat In acelasi sens. Vezi M. Cantacuzino, Despre libertatea individuald si
persoanele juridice, Buc., 1924, p. 43-51 ; A. Teodorescu, op. cit., vol. I, p. 157-158 ; T. R. Io-
nalco, Les associations et les fondations en droit civil roumain, Paris, 1932, p. 7.
www.dacoromanica.ro
25 DREPTUL DE CTITOPIE TN TARILE ROMINE 101
destinate fundatiilor aveau drept scop principal sa asigure actelor respec-

tive autenticitatea i publicitatea necesara protectiei lor impotriva recla-
matiilor i incalcgrilor posibile. Procedeele folosite in actele domnesti de
confirmare arata c, asemenea acte n-au caracterul de acte constitutive
ale fundatiilor, ci numai caracterul unor acte de protectie publica. Obti-
nerea actelor de confirmare a avut caracter facultativ. Practica confirma-
rilor domnesti s-a dezvoltat o data' cu cresterea patrimoniilor fundatiilor
si cu extinderea autoritatii statului asupra institutiilor de drept civil. Pe
in'asura sporirii patrimoniilor lor, fundatiile au avut din ce in ce mai mult
nevoie de protectia puterii publice, deoarece asemenea stgpinitorilor
feudali ele Ii apgrau averile i prin confirmarile domnesti.
III. NATURA JURIDICA A FUNDATIILOR MEDIEVALE

1. FUNDATIILE CA SUBIECTE COLECTIVE DE DREPT
Din cele mai vechi acte domnesti ce ni s-au p'astrat cu privire la

daniile facute mAngstirilor i bisericior rezulta c, acestea aveau carac-
terul de fundatii cu capacitate de a dobindi bunuri, de a fi subiecte de
drept, atit in calitatea lor de comunitati c'alugresti sau clericale, cit i in
calitatea lor de asezaminte ce administrau bunuri cu destinatii speciale,
avind organisme administrative independente. Astfel, in Tara Romineasa,
actul din 1374 prin care Vladislav daruieste mIngstirii Vodita odoare
bisericesti, sate cu imunitati, apoi o mie de perperi i alte bunuri, arat5,
pentru anumite odoare c ele sint destinate trebuintelor cultului : cit
are nevoia biserica", iar pentru o parte din perperi : s'a se impart5, sara-
cilor". Figureaza in acest act si unele m'asuri privitoare la cirmuirea m5,-
ngstirii, cu precizarea c aceast5, cirmuire trebuie s5, ramin5, independent'a,
atit fatg, de domnie cit i fata de ierarhia bisericeasca 1.
In actul din 3 octombrie 1385, prin care Dan I confirm5, m'angsti-
rilor Tismana i Vodita danii i venituri, domnul recunoaste independenta
acestor fundatii : c'alugarii din amindoug mngstirile WA fie de sine sta-
tatori, nimeni sg, nu le puie lor cirmuitor" 2. Se constatg astfel c aceste
doua m'an'astiri erau considerate fundatii cu patrimonii independente
cu administratie independent'a avind in esenta o baza colectiva. In actul
din 27 iunie 1387, prin care dircea cel Btrin d'amieste m-rii Cozia sate,
un obroc anual i s'alase de tigani, intarind i daniile anterioare facute de
mai multi boieri, domnul precizeaza c5, a ridicat din temelie o m'angstire"
pe locul unui sat al unui boier pe care acesta 11 inchinase msdn'astirii. Dar
acest act, ea si multe acte domnesti de mai tirziu, mentioneaza c5, bunurile
sint de nevoie caluearilor ce trgiesc in acel locas". Din cuprinsul actului
nu lipseste ideea c'a' titulara dreptului de proprietate este mgn'astirea ea
fundatie satul 0', fie al m'anastirii". Figureaza, si in acest act o dispo-
1 Doc. priv. is!. Rom., B, XIII XV, p. 27-28.

2 Ibidem, p. 32-33.
www.dacoromanica.ro
102 GH. CRONT 26
zitie privitoare la independenta administrativa a manastirii fata de domnie

10. fata de ierarhia bisericeasca 1.
In Moldova, primele acte domnesti privitoare la daniile i confir-
marile de danii facute fundatiilor indica' de asemenea bisericile i manasti-
rile ca destinatare ale bunurilor respective atit in calitatea lor de comuni-
tati, cit si in calitatea lor de fundatii. Astfel, in actul din 1 mai 1384 refe-
ritor la biserica ridicata de mama lui Petru Musat in Siret, domnul arata
ca dania sa urmeaz s serveasca calugarilor pentru a se apleca cu mai
multa caldura catre rugaciune". Din cuprinsul actului deducem apoi
ca aceasta ctitorie nu avea numai caracterul de comunitate calugareasca,
ci i calitatea de a fi subiect de drept. In acest Bens trebuie interpretat5,
indicatia domnului c dania sa este facuta suszisei biserici 8i fratior
slujitori ai acesteia" 2
In general, actele referitoare la daniile domnesti destinate manasti-
rilor sint explicite in indicatia ca donatorii au avut in vedere mandstirile
ca unitati colective Ii ca asezaminte cu drept de proprietate in nume pro-
priu 3. In actele moldovene, administratorii fundatiilor religioase sint
indicati numai ca geranti ai bunurilor i numai in scopul identificarii
fundatiilor respective. Astfel, daruind manastirii Bistrita un sat la 12
iulie 1415, Alexandru cel Bun arata : am dat manastirii ... care este
la Bistrita, unde este Dometian" 4. Daruind doua sate mangstirii Neamt,
acelasi domn arata in actul sau din 2 martie .1422 : am dat manastirii
cea de la Neamt, unde este staret chiar Siluan" 5. Formula este folosita
in multe acte din secolul al XV-lea 8.
Primul indiciu pentru a recunoaste capacitatea fundatiilor ca su-
biecte de drept este insasi terminologia documentelor. Proprietatea funda-
tfilor pioase a fost conceputa in sensul general de stapinire deplina asupra
bunurilor respective. Ideea de stapinire deplina recunoscuta fundatiilor
se reda prin aceeasi terminologie ce se foloseste pentru exprimarea no-
tiunii de stapinire In sensul dreptului comun. Astfel, in actele muntene
formula sa fie de ocina si de ohab5, manastirii (Aa um EST R WHHHX
H wriIRM MOHACTHIHO) este frecventa in documentele vechi 7. Intilnim si
formula sa-i fie de basting, si ohabnica" 8.
In actele moldovene formula mai obisnuita care reda notiunea pro-
prietatii de veci este sa, fie manastirii uric cu tot venitul" (Aa err... ...
7 Doc. priv. ist. Rom., B, XIII XV, p. 42.
2 Ibidem, A, XIVXV, vol. I, p. 2.
3 Vezi actul din 2 iulie 1398 prin care 51efan voievod d'aruieste dou'd sate manAstirii
Pobrata j actul din 31 oct. 1402 prin care Alexandru cel Bun thiruieste dotul mori mandstirii
Moldovita, ibid., A, XIV XV, vol. I, p. 4, 13.
O
Ibidem, vol. I, p. 38.
5 lbidem, p. 44. Formula se repetb i tn actul din 14 sept. 1427, ibidem, p. 58.
6 Vezi, de exemplu, actele publicate ibidern, p. 92, 94, 156, 164.
7 Indicgm In aceastS privintb, ca mai vechi, actele lui Mircea cel BbtrIn din 20 mai
1388 i 28 martie 1415 si al lui Alexandru Aldea din 17 nov. 1431 In Doc. priv. ist. Rom., B,
XIIIXv, p. 41-42, 68, 91-92. Pentru textul slay, vezi P. P. Panaitescu, Documentele fdrit
Romtnesti, vol. I, Buc 1938, p. 45-47, 107-109, 364-166.
8 Vezi de pilda actul din 1474 prin care Radu cel Frumos IntArWe m-rii Dealului
anumite propriet4i, ibid., B, XIIIXV, p. 151.
www.dacoromanica.ro
motiarrivio ... ovpHK1 cx Kscknus) 1. La inceputul secolului al XV-lea,

actele moldovene folosese formule ca acestea uric sfintei episcopii" 2,
71 satele sfintei mnlstiri" 3, am dat bisericii ... sate 4, am dat acestei
mngstiri loc. .. s5, st5pineasc5," 5, am dat aceste sate acestei m5nAstiri" 6.
Sub diferite forme aceste expresii indic5, aceeasi notiune a capacitItii
fundatiilor de a dobindi bunuri in nume propriu.
Din cuprinsul actelor rezult &A bunurile d'aruite sau testate mngs-
tirilor, bisericilor si celorlalte asezIminte pioase si caritabile deveneau
patrimonii cu un caracter specific : aveau o bazg co1ectiv5,, dar erau ina-
lienabile si nedivizibile intre membrii comunitAtilor care formau suportul
fundatiilor respective. Actele in care sint artati ea destinatari ai liberali-
tatior egumenii, sau cAlugg,rii, sau clericii, trebuie interpretate in sensul
ca' aceste categorii de persoane figureaz5, in actele respective numai ca
beneficiari ai bunurilor sau ea reprezentanti ai administratiei fundatiilor
si nu ea titulari ai dreptului de proprietate in indiviziune asupra bunurilor
ce constituiau patrimoniile acelor fundatii 7.
Fondatorii eautau s5, precizeze in actele lor comunit'atie omenesti
menite sa, fie suportul fundatiilor respective. Dar in. actele fundatiilor
apare si ideea el" membrii comunitAtilor de beneficiari erau trec5,tori si se
constata' &A pentru calitatea de titular al dreptului de proprietate se pre-
fera indicarea unittii colective : biserica, mAngstirea spitalul. Relevam,
ca find. mai caracteristic in aceast5, privint5i, actul din 5 octombrie 1437
prin care domnii Moldovei, Ilie si Stefan, da.ruiese sapte sate unei manastiri
precizind am innoit si am intarit sfintei noastre mAnIstiri ... si am adaos
intrinsa din averie noastre ea s5, poatl a se chivernisi di ci se vor afla
intrinsa" 8. Din acest act rezu1t5, c5, fundatia era dotata' cu capacitate ca
subiect colectiv de drept, iar trAitorii in mgastire, citi se vor fi aflat
In cursul vremurilor, erau doar beneficiari vremelnici ai bunurior mAngs-
tiresti.
Constituirea fundatiilor atit pe baza ideii de ctitorie cit si pe baza
principiului colectivitAtilor cu bunuri proprii rezult& si din inscriptiile ce
se pAstreaz5, in edificiile fundatiilor religioase. Din inscriptii rezult5,
c5, bisericile au capacitatea de a dobindi si sthpini bunuri fie ea fundatii,
2 Formula apare In actele de la inceputul sec. XV prin care Alexandru cel Bun hard-
zeste si Intareste proprietati mnastirilor (ibid., A, XIV- XV, vol. I, p. 21-22, 58, 65). Pentru
textul slay, vezi M. Costachescu, Documentele moldovene inainte de ,51eran cel Mare, vol. I,
Iasi, 1931, P. 73, 76, 190, 213 -214.
2 Actul din 7 ian. 1403, In Doc. priv. ist. Rom., A, XIV-XV, vol. I, p. 13.
3 Actul din 20 iulie 1404, ibid., vol. I, p. 14.
4 Actul din 13 sept. 1408, ibid., vol. I, p. 17.
5 Actul din 18 apr. 1409, ibid., vol. ,i, p. 20.
Actul din 12 iulie 1415, ibidem, vol. I, p. 38 ; vezi si p. 112, 138, 146, 152.
7 In majoritatea cazurilor, documentele mentioneaza pe calugari ca organe administrative
sau ca beneficiari, dar niciodata ea proprietari ai bunurilor manastiresti. Relevam, ca mai
caracteristic In aceasta privinta, actul din 12 dec. 1455 prin care Petru von. al Moldovei arata
ca judecfnd In divan pricina dintre boierul Gostilo si manastirea Neamt a gasit ca pan
Gostilo n-a putut s dobindeasca acel sat de la calugarl", dar precizeazt hotarlrea judecatii
ca satul litigios sa fie manastirii noastre uric" (ibid. , vol. I, p. 282).
8 Actul a fost talmacit de pe sirbie" la 7 iunie 1767 (Doc. priv. ist. Rom., vol. I, p. 146).
www.dacoromanica.ro
104 GH. CRONT 28
fie ca uniuni de persoane sau ca enorii 1. Fundatiile aveau independent&

patrimonial, dup& cum rezulta si din expresiile tipice ca : averea mands-
tirii" 81 ocina bisericii" 3, stgpinirea episcopiei" 4, ce se intrebuin-
teaz5, in actele de confirmare. Documentele vechi Intrebuinteaz i alte
expresii care sint prin ele Ins* concludente. Astfel satele aflate in patri-
moniul bisericilor sau nfanastirilor se numesc sate bisericesti" 5 mu
72sate manstiresti" 6
2. INCIIINAREA DE BUNURI
Patrimoniile fundatiilor s-au constituit in cea mai mare masur&

prin inchinarea sau afierosirea de bunuri. Inchinarea sau afierosirea are
intelesul de afectare de bunuri unui scop pios, bunurile respective dobin-
dind. caracter de imutabilitate.
Actele de danie si de confirmare ale domnilor intrebuinteaz1 formula,
7) am dat i am miluit", sau formula s-i fie danie i miluire". Pe ling&
acesti termeni insa., mai cu seam& cind este vorba de danii ale particula-
rilor, apare notiunea de Inchinare". Astfel, actul lui Mircea cel BAtrin
din 20 mai 1388, prin care se confirm& mnstirii Cozia daMa ce i-a fost
fa,cutg de un boier, arata ca, acesta a inchinat" un sat acelei mAnstiri 7.
Expresia se ggseste apoi i in alte acte 8 Actele de mai tirziu, mai ales
cele din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, intrebuinteaz expresia am
dat si am afierosit" 9 sau expresia s5i-i fie danie i afierosire" ", sau si am
dat afierosire i danie" n.
1 Vezi N. Iorga, Inscripiti din bisericile Romtniei, fasc. II, Buc., 1907, p. 318 si 362.
2 Confirmind unele proprietati ale manastirii Cozia prin actul din 25 iunie 1436, Alexan-
dru Aldea previne pe slujitorii domnesti sa se fereascb de averea manbstirii" (Doc. priv. ist.
Rom., B, XIIIXV, p. 96).
Pentru a apara de Incalcari ocina de la Obilesti a unei biserici din Bucuresti, Leon
voda Imputerniceste prin actul din 5 martie 1631 pe popa Gabril sa indeparteze de pre ocina
bisericii" pe oamenii care se asezaserb pe acea ocina fbra a voi sa dea venitul i dijma.
Extras din document In C. Giurescu, Despre rumtni, In Studii de istorie sociald, Buc., 1943,
p. 174. nota 2.
4 Prin actul din 6 iulie 1413, Alexandru cel Bun orinduieste trecerea unor sate fn
stapinirea episcopiei de Radauti si sa ramlie ca bunuri ale sale" (Doc. priv. ist. Rom.,
B, XIIIXV, p. 29).
5 Vezi actul din 28 oct. 1428 privitor la manastirile Vodita j Tismana (ibid., B, XIII
XV, p. 89).
6 Vezi actul din 17 nov. 1431 privitor la manbstirea Dealul (ibid., p. 92).
7 Ibidem, p. 42.
a Vezi actul din 26 apt% 1519 si actul din 11 sept. 1525 (ibid., p. 143 si 192).
9 Vezi actul din 20 aug. 1766 al lui Grigore Al. Ghica privind o parte din liberalitatile
sale Mute rn-rii Sf. Spiridon din Iasi (Gh. Ghibanescu, Ispisoace fi zapise, vol. VI, partea II,
p. 29).
Actul din 20 aug. 1766 al lui Grigore Al. Ghica stbruie In aceasta terminologie : Atlta
taste movie aceasta care am dat domnia mea danie i afierosire manastirii ... care sb-i fie de
la domnia mea danie si afierosire" (ibid.. p. 30-31).
Ii Prin actul din 9 iulie 1766 Grigore Al. Ghica, faclnd liberalitati rn-rii Sf. Spiridon.
din Iasi, arata am dat afierosiri si danie ca sa faca dughene sa fie pentru spital" (ibid.,
p. 25).
www.dacoromanica.ro
Ca si in actele bizantine de fundatie, ga'sim in vechile noastre acte

de fundatie si in actele de confirmare cl inchinarea sau afierosirea se adresa
uneori divinitktii, vreunui sfint sau vreunui martir 1. Trebuie sg, precizArn
numaidecit cg asemenea afierosiri apar destul de rar In acte si. nu pot fi
interpretate in sensul ca ar indica titulari ai dreptului de proprietate inski
divinitatea sau pe sfinti ori pe martiri, ci numai in sensul pre cizarii desti-
natiei speciale ce se da', liberalittilor respective.
Dreptul bizantin a reglementat problema dreptului de proprietate
asupra bunurior destinate divinitgtii sau sfintilor si martirilor, in sensul
c5, asemenea bunuri deveneau patrimonii independente, fudatiile respec-
tive find titulare ale dreptului de proprietate. In Imperiul bizantin au
fost in vigoare texte legislative care datau incg din secolul al V-lea, potrivit
cArora daniile de bunuri mobile si imobile, facute pe numele martirilor,
apostolilor si ingerilor aveau valabilitatea in sensul &A intrau in patri-
moniile ospiciilor, spitalelor si bisericilor locale respective. Justinian a
confirmat prin codul sau asemenea dispozitii legislative 2.
Acest principiu, care a rgmas statornic in dreptul bizantin, si.7a easit
aplicatia intocmai in Wile romine si figureazg in Codul Calimdch din
1817 sub o formulare care reaminteste textele bizantine 3. S-au aplicat
si in aceastA privintg principiile bizantine, cunoscute domnilor, ie-
rarhilor si. slujitorilor bisericii. Potrivit acestor principii, liberalitAtile
lgsate divinitatii ori sfintilor si. martirilor constituie patrimoniile unor
fundatii noi sau intrg, in patrimoniile existente, neputind fi vorba
de personificarea juridicA a diviniatii, sfintilor, ingerilor, martirilor.
Inchinarea san afierosirea scotea bunurile respective din patrimoniul
fondatorior sau inzestrtorilor. Bunurile inchinate deveneau proprietatea
fundatiilor. Cind insg era vorba de fundatiile indirecte, adicg de liberalirati
destinate unor fundatii ce urmau sg, se creeze si care nu aveau deci orga-
nisme administrative in functiune, asemenea liberalitAti erau adresate de
obicei unor persoane care isi luau sarcina sg, constituie fundatiile respective.
Ca si in Imperiul bizantin uncle se cunostea principiul personifi-
&Aril juridice a patrimoniilor destinate unor fundatii ce Inca nu existau,
dar care urmau s'a se creeze, ggshn si. in tgrile romine situatii cind se
constituiau patrimonii pentru fundatii viitoare. 0 mgrturie in acest sena
desprindem din actul lui Vlad. Dracul de la 16 sept. 1440. Prin acest
act, ieromonahul Dorotei a primit de la domn un loc in hotarul Rimni-
cului ca sg ridice o ingngstire". Si intrucit locul a fost domnesc, mangs-
tirea urma, dup5; dorinta domnului, sa, fie in ctitoria domniei" 4. S-a
constituit astfel un patrimoniu cu destinatie speciall pentru o fundatie
1 Grigore II Ghica, fondatorul m-rii si spitalului Pantelimon din Bucuresti, aratA In
actul de fundatie din 12 oct. 1755 cA a zidit ... Intru cinstea marelui mucenic si tAmAduitor
Pantelimon", textul In Al. G. GAlAsescu, op. cit., p. 168.
2 Codex Justiniani (ed. Krueger, Berlin, 1915), I, 2, 26 ; vezi si Novella CXXXI, 9.
3 Codul Calimach, editia criticA, art. 842 : LAsInd cineva mostenirea ori legatum pe
numele lui Hristos, le va lua biserica locului unde testatorul avea locuinta sa ; iar lastndu-le
la o bisericA a unui sflnt In oras, unde shit douA sau mai multe biserici, tot aceluiasi stint,
fArA sh zicA, la care dintr-acestea a lAsat mostenirea sau legatum, se socoteste CA le-au lAsat.
la biserica aceia la care el era poporean ori mergea adese sau la cea mai sAracd ...".
www.dacoromanica.ro
106 GH. CRONT 30
ce avea sA. se creeze, pe un domeniu care nu mai ranfasese in proprie-

tatea domnului, acesta neputind avea decit ctitoria" asupra fundatiei
viitoare.
Regulile bizantine privitoare la fundatiile indirecte, adica la consti-
tuirile de patrimonii in vederea unor fundatii ce aveau sa se creeze
figureazg cu incepere din secolul al XVII-lea i in pravilele tipkite. Pe
-calea liberalitkilor sub modo, pravilele permiteau orickei persoane s5,
lase bunurile sale unei alte persoane cu conditia infdptuirii unui asezarnint
pios de binefacere. Bunurile primite cu sarcing de ctre legatari dobin-
dean un fel de autonomie in cadrul succesiunii. Astfel, Cartea romineasc5,
de invkatur5, din 1646 prevede in pricina 15, zaceala 216, c5, legatarul
poate primi, far& incuviintarea prealabila data de giudet", bunurile
lasate cu obligatia s5, faca bisericg, sau bolnita, sau ospkkie, ce se
dzice casa de streini, sau grobnic i alta asemenia acestora" 1 Dispozitia a
fost reprodusa 2 j Indreptarea legii, vina 15, glava 348.
Crearea fundatiilor indirecte, prin legatari, presupune recunoas-
terea valabilitkii actului de vointa manifestat de fondatori prin determi-
narea bunurior de afectatiune specia1 i prin fixarea scopului pentru care
se destinau bunurile respective. Manifestarea de vointa a fondatorilor
putea crea ins5, patrimonii de sine statkoare nu numai prin testament,
ci i prin alte acte de vointa anterioare infaptuirii fundatiilor ce urmau
sa se infatiseze ea asezgminte administrative proprii, sau aveau s rmin5,
simple fundatii patrimonii, fael organisme administrative proprii.
.Acest principiu si-a gkit aplicare indeosebi la constituirea fundatiilor
din secolul al XVIII-lea 3.
3. DREPTURILE $1 SARCINILE CTITORILOR
Ca si fondatorii de asezgminte din Imperiul bizantin, ctitorii din

tArile romine aveau i drepturi i sarcini. Intro elementele caracteristice
ale dreptului de ctitorie figureaz5, : distinctiile onorifice sub diferite forme,
ea mentiunea in rugkiuni i in inscripii, dreptul de participare la adminis-
trarea bunurilor fundationale, dreptul de a desemna administratori ai
fundatiilor 4. Documentele medievale atesta larga aplicare a reglemen-
tarilor bizantine receptate in tkile romine. Fundatiile cu organisme admi-
nistrative proprii aveau intotdeauna ctitori initiali, care se numeau i
mari ctitori sau cei dintii ctitori linga, care puteau figura apoi tot sub denu-
mirea de etitori, inzestfatorii de pe urm5, 3. Mai puteau figura intro marii
1 Textul in S. G. Longinescu, Legi vechi romineVi qi izvoarele lor, vol. I, Buc., 1912, p. 61.
2 Ibidem, p. 61.
3 Vezi Gh. Baileanu, Evolufia juridicd a epitropiei sf. Spiridon, Partea I, in Cercetri
istorice" (Iasi, 1929), V, 1, partea a II-a si a III-a, Iasi, 1929 ; Instituffile epitropiei Sf. Spiridon.
partea IV si V, Iasi, 1932.
N. Cotlarciuc, Stifterrecht und Kirchenpatronat im Frstentum Moldau und in der
Bukovina, in Kirchenrechtliche Abhandlungen" (47 Heft), Stuttgart, 1907, p. 23 si urm.
5 Vezi cartea din 15 iunie 1715 prin care patriarhul Samuil al Alexandriei confirmi actul
.de fundatie al mAntstirii i spitalului Coltea din Bucuresti, In Al. G. Galbsescu, op. cit., p. 38.
www.dacoromanica.ro
31 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMTNE 107
eitori donatorii unor averi intinse 1. Cind fundatiile se dezvoltau si patri-

monfile lor cresteau prin noi danii si legate, atunci donatorii si testatorii
ulteriori primeau si ei denumirea de ctitori, bucurindu-se de aceleasi
privilegii 2
Situatia de ctitor era pretuitg ca o mare distinctie publicg. Zelul
pentru o asemenea distinctie se oglindeste ping si in pietrele pisaniilor 3.
Adeseori sirul ctitorilor acoperg sirul veacurior. Donatorii ulteriori cereau
mereu sg fie pomeniti impreung cu ctitorii" 4. Descendentii vechilor
ctitori cereau sg se numeascg si ei noi ctitori" 5. Ggsim cazuri cind situatia
de ctitor era dobinditg nu numai pe cale ereditarg prin mostenire, ci si
prin infrgtire 6.
Drepturile si indatoririle ctitorilor erau transmisibile succesorior
care preluau in general sarcina intretinerii si supravegherii fundatiilor
si uneori sarcina termingrii lucrgrilor importante ale constructiilor ctito-
riale 7. Transmisiunea succesoralg a dreptului de ctitorie avea caracterul
unei continuitati a indatoririlor pe care urmasii si le recunosteau fatg
de ctitorii dispgruti. Din generatie In generatie, urmasii ctitorilor tineau
sg pgstreze legatura cu ctitoriile strAmosesti, continuind sg le dea ofrande,
dupg putintg destinindu-le si liberalitgti mai importante, intotdeauna insg
recunoscindu-si datorii si drepturi asupra asezgmintelor fondate de strg-
mosi si printi. Drepturile si indatoririle ctitorilor se transmiteau urmasilor
lor, deopotrivg bgrbatilor si femeilor, tot astfel cum dreptul de a infiinta
fundatii a fost intotdeauna recunoscut deopotrivg bgrbatilor si femeilor.
Bunurie inchinate fundatiilor de cgtre ctitori si de cgtre donatorii
si testatorii ulteriori nu mai pgstrau caracterul de pgrti constitutive ale
propriettii private. Cind fondatorii sau succesorii lor revendicau bunuri
fundationale, ei cdlcau o regulg si o practicg stabilitg de veacuri. Domnii
intrebuinteazg in actele lor expresia mIngstirea domniei mele", dar o
1 Prin zapisul sdu din 20 august 1616, Ionavco Stroici ddruievte mAndstirii Dragomirna
patru sate vi cloud vii pentru a i se face pomenire ca la marii ctitori" (Th. Codrescu, Uricariul,
vol. XXIII, Iasi, 1895, p. 57).
2 Vezi N. Iorga,Fundatiuni religioase ale domnilor romini in Orient, In Anal. Acad. Rom". ,
Mem. Sect. Ist S. III, torn. XXXVI, nr. 22, p. 9.
3 Prirnul ctitor al rnAndstirii Vierovul, Interneiatd la 1573, este Ivavcu Golescu, fost mare
vornic. Reinnoind biserica la 1645, marele vistier Stroe din Leurdeni vi sotia sa Viva aratd
In pisania lor cd au addugat vi movii rdvnind vi pohtind Intrutoatd inima noastrd a ne chema
ctitori ai acestei sfinte rndndstiri" (St. Nicolaescu, Mdndstirea Vieros, Buc., 1936, p. 2). .
4 Vezi I. Ionavcu, Mdndstirea lzvorani (Buzdu), Buzdu, 1936, p. 47-48, 53.
5 Ctitorul mAndstirii Sf. Ecaterina din Bucuresti a fost Ivavco vornicul. Dintre descen-
clentii acestuia, unii apar la 1619 ca noi ctitori", trAgindu-se din vechii ctitori". Vezi actul
lui Gavril Movild din 28 iunie 1619 In Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. III, p. 287. Vezi
vi C. Bobulescu, Cronica bisericii Sr. Ecaterina din Bucuresti, 1927, P. 6.
6 Din zapisul nepotilor episcopului Luca al Buzdului din 1692-1693, care se considerau
ctitori ai rn-rii lzvorani ce fusese fondatd de unchiul lor, afldm cd a fost fAcut ctitor vi egu-
menul Athanasie prin fnfrdtire, am Infratit pe ... pdrintele ... sd fie ctitor cu noi vi ficiorii
novtri pre aceastd sf. mAndstire ..." (I. Ionavcu, op. cit., p. 53).
7 Mentiondm In acest sens actul din 3 octombrie 1385 prin care Dan Voievod aratd :
la Inceputul dornniei ... am aflat In tara domniei rnele, la locul numit Tismana o mAndstire
nu Intru toate terminatA pe care ... binecinstitorul voievod Radu, parintele domniei mele,
a ridicat-o din ternelie dar n-a sffrvit-o din pricina scurtirnii vietii de aceea a binevoit domnia
mea ca, precum In domnie, sd-i fiu urrnav vi In aceasta ... sd clAdesc deplin acest hrarn ...
vi sd-1 Intaresc cu toate daturile vi veniturile" (Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 32).
www.dacoromanica.ro
108 OH. CRONT 32
asemenea expresie trebuie inteleasa" in sensul stabilit de dreptul de ctitorie,,

care da' fondatorului i succesorior sai anumite privilegii, impunindu-le i
obligatii asupra fundatiilor respective, la'aq, s'a' fie vorba de dreptul de pro-
prietate al fondatorului asupra bunurilor fundationale.
In acest Bens al privilegiilor i sarcinilor ctitoriale, se considerau
fondatori, nu numai intemeietorii, dar EA inzestralorii, precum i reinnoi-
torii edificilor fundatiilor. Fundatiile m'an'astireti Cozia i Cotmeana de
erau, in acest inteles, ale lui Mircea cel Batrin, dar 0 ale urmmilor
sai care au continuat sA le inzestreze. Mihai voievod, fiul lui Mircea cel
Btrin, le numete intre anii 1408 0 1418 manastirile parintelui domniei
mele" 1, dar peste citiva ani, In 1424, unul din urma0 i anume Dan al
II-lea le considera ale sale, precum arata actul acestuia care se refera la
acele doug, manastiri ale domniei mele" 2 Expresia manastirile noastre" 3
ce figureaz In textul actelor trebuie inteleasa in sensul c5 fundatia respec-
tiva era ctitoria fondatorului ori inzestrAtorului, iar nu proprietatea sa.
Acest sens se intrevede din textul unor acte In care fondatorii denumese
ctitoria lor a noastr rugl manastire" 4, recunoscindu-se astfel de c6tre
acei fondatori caracterul extrapatrimonial al raporturilor dintre ei i
fundatiile lor.
Se cunosc i cazuri cind manastirile aflate pe mo0i1e boiereti erau
considerate proprietate boiereasca. Fundatiile ca elemente constitutive
ale domeniilor stapinitorilor feudali apar totu0 ca exceptii in t,rile rornine.
Problema acestor fundatii va trebui s'a' fie studiata nu numai in lumina
principiilor dreptului de ctitorie, ci i in lumina trasaturilor generale ale
proprietatii feudale, caracterizata prin suprapunerea stapinailor funciare.
Dintre documentele privitoare la fundatiile ce apartin particularilor,
unele sint de interpretat in sensul ca fundatiile puteau fi ale particularilor
numai din punctul de vedere al dreptului de ctitorie, care oferea ctitorilor
priviegii i stabilea raporturi speciale intre fondator sau succesorii sai i
fundatia respectiva.
Spre aceasta interpretare ne indrumeaza in primul rind comparatia
actelor ce fac parte din ace1a0 fond. Citim de pild'a in actul din
13 aprilie 1415 ca. Alexandru cel Bun d'aruiete un sat manastirii panului
Ivan vornic". Faptul ca Ivan, sau ca in alte documente Oang a
infiintat o manastire la Humor nu insemneaza c aceasta fundatie pioasa
era proprietatea exclusiva a vornicului i c'g nu avea independentil
patrimoniala operativa. Actul domnesc de danie arata limpede mai
departe : toate acestea s'a fie mai inainte zisei manastiri uric cu tot
venitul, neclintit niciodat'a" 5. Bunurie &Amite nu intrau in patrimoniul
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 55.
2 Ibidem, p. 77.
2 Vezi de pildd actele moldovene din anii 1452 1453 In Doc. priv. ist. Rom., A, XIV
XV, vol. I, p. 249, 255, 256-257, 260-261, 268.
4 Prin actul din 20 febr. 1581, Iancul Sasul, ddruind mandstirii din Greet mosii i mori,
aratd cd am miluit ruga noastr, mdndstirea" (Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. III, p. 151).
Prin actul din 2 iulie 1692 Constantin Cantemir, facind danii i acordind scutiri ctitoriei sale-
din Silisteni, aratd cd ,,am miluit a noastrd sfint rug mAndstire" (Th. Codrescu, Uricariul,.
Iasi, 1895, p. 187).
5 Doc. priv. is!. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 36.
www.dacoromanica.ro
vornicului pentru fundatia sa, ci erau destinate direct fundatiei, care

apare ca fiind ea insasi titulara dreptului de proprietate. Manastirea
vornicului Ivan era a acestuia numai in sensul in care orice fundatie este a
unui fondator.
Ca aceasta trebuia sa fie interpretarea actului lui Alexandru cel
Bun, rezulta din faptul c peste 13 ani acelasi domn intreste prin actul
din 28 decembrie 1428 fiilor lui Ivan vornicul, pentru dreapta i credin-
tioasa slujba ocina lor, daruindu-le i o seliste la Humor uncle este manas-
tirea lor". Deducem c fiii fondatorului pastrau asupra mnastirii drep-
turile ctitorului. Intarind ocina succesorilor vornicului acolo unde era si
manastirea lor, Alexandru eel Bun. mai arata in acest al d.oilea act ca a
dat fiilor vornicului o seliste si. Inca le-am adaugat &are aceasta mauls-
tire trei sate" 1. Deosebirea intre ceea ce domnul a daruit fiilor vorni-
cului i ceea ce a &knit manastirii lor apare indeajuns de clara in
textul actului, in care de altfel se precizeaz i hotarul acestei manastiri",
indicindu-se limitele proprietatii sale.
Chiar i atunci cind insesi actele domnesti folosesc o terminologie
,care atribuie caracterul de proprietate privata unor averi ctitoriale, o
asemenea terminologie nu este concludenta pentru justa interpretare a
,continutului acelor acte. Dintre exemplele co se pot releva in aceasta' pri-
vinta, mentionam terminologia folosita in unele acte ale lui Constantin
Brincoveanu privitoare la bunurile i ctitorii manstirii Strimba. In sirul
ctitorilor acestei manastiri fondata mai inainte i recladita pe la 1603 de
Stoichita Riiosanul mare logofat, figureaza intro colateralii acestuia, la
1630, un Milos logofat. Actul domnesc din 5 iulie 1693 al lui Constantin
Brincoveanu arata ca au ramas aceasta manastire Strimba cu toate
moiile ei pre sama lui Milos logofat de o au tinut i o au stdpinit in
viata lui ; i dupa moartea lui o au stapinit fcciorii i nepotii lui din neam
in neam" 2.
Dintr-o asemenea prezentare a relatiei dintre succesorii fondatorului
din 1603 si fundatia respectiva nu trebuie sa se traga concluzia ca ctitorii
aveau asupra ctitoriei i asupra bunurior ei o stapinire In sensul dreptului
de proprietate. Nu aceasta a fost situatia reala in cazul mana'stirii Strimba.
Au fost aici litigii intre succesorii fondatorului, dar acestea au fost pricini
intre ctitori si nu intro proprietari. Din poruncile lui Constantin Brinco-
veanu reiese c, ctitorii trebuiau s'a fie numai purtatorii de grija ai fundatiei
si bunurilor ei, in care scop precizeaza unul din actele domnesti trebuie
sa se inscrie in catastih cele cite slat ale manastirii Strimbei toate" 3.
Ni s-au pastrat Insa i acte domnesti explicite din care rezulta ca
unele fundatii religioase erau considerate ca parti cuprinse in proprietatea
personal& a fondatorilor lor 4. Nu cercetam aici situatia unor asemenea
1 Doc. prio. 1st. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 73.
2 Textul fragmentar, In Al. tefulescu, Strimba, Tg. Jiu, 1906, p. 92.
3 Ibidem, p. 99.
4 Dintre cele mai vechi acte domnWi care pot fi considerate ca admitInd existenta
unui drept de proprietate asupra milnAstirilor l bisericilor mentionAm actele moldovene din
10 februarie 1429, 25 mai 1434, 5 martie 1446, 21 februarie 1449, 18 februarie 1456 (Doc.
www.dacoromanica.ro
110 GH. CRONT 34
fundatii, al caror numar este de altfel foarte mic in comparatie cu al

celorlalte fundatii. Mentionam numai ultimele ipoteze referitoare la aceasta
problema, enuntate in istoriografia noastra'. Potrivit unei pareri, manas-
tirile ce puteau fi vindute i lasate mostenire erau proprietatea feudalilor
pe ale caror domenii se intemeiasera 1. Potrivit celeilalte pareri, numai
manastirile mici ar Ii fost incluse in marele domeniu boieresc, in timp ce
marie ctitorii boieresti aveau domenii proprii 2. Dar daca am poseda fondul
de acte al proprietatilor respective, am putea lamuri multe din particula-
ritatile unor asemenea situatii, in lumina principiilor dreptului de ctitorie,
deoarece drepturile fondatorilor asupra bunurilor fundationale nu puteau
fi identice cu drepturile lor asupra bunurior personale. Incalcarile acestor
principii au lost opera elementelor feudale care afectau bunurile lor unor
fundatii pentru a evita riscul confiscarilor domnesti, sau pentru a sustrage
bunurile lor unor sarcini fiscale.
/n general nu s-a admis c patrimoniile fundatiilor ar putea fi
cuprinse in proprietatea privata. Relevam in acest sens hotarirea din
11 iulie 1811 data de episcopul Iosif al Argesului i tribunalul sau in proce-
sul dintre manastirea Cimpulung i doctorul Stefan Piscupescu pentru sta-
pinirea schitului i mosiei Golesti. Aceasta hotarire reda spiritul i sensul
in care se recunoastea de veacuri dreptul fundatillor pioase asupra
bunurior lor. Judecata avea de scop sa determine daca dreptul de pro-
prietate asupra schitului i moOei respective trebuie recunoscut unei
persoane particulare in virtutea clreptului de mostenire pe care acea persoana
Ii invoca, sau dad, numai manstirea singura 'Amine titulara a dreptului
de proprietate asupra bunurilor in litigiu.
In acest proces s-au adus acte din veacurile trecute, s-au luat depo-
zitii de martori, s-au cercetat canoanele, pravilele i obiceiul pamintului.
Procesul este important si pentru faptul ca mai inainte Nicolae Mavro-
gheni i sfatul domnesc dadusera familiei Piscupescu schitul in stapinire,
atribuire care insa a fost anulata printr-o noug judecata domneasca facuta
de Alexandru Moruzi. Judecata bisericeasca apare ca o intarire a jude-
catii facuta de Alexandru Moruzi i constituie o aplicatie judiciarl a unui
principiu vechi, intemeiat deopotriva pe dreptul consuetudinar i pe
dreptul scris, principiu pe care, flincica fusese incalcat, 1-au restabilit in
aceasta speta Insui domnul i sfatul domnesc 3. Examinind textul hotaririi,
constatam ca judecata a avut mai intii in vedere principiul potrivit caruia
fondatorii i succesorii lor exercita dreptul de administratie, dar nu si
dreptul de proprietate asupra bunurilor fundationale. Intr-acest chip si
doftorul Stefi nu a fost oprit de a nu intra chivernisirea schitului. . insa
priv. ist. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 76, 111, 217, 239, 285). Pentru Tara Romineasc
ruentionam actele din 7 sept. 1485, 29 noiembrie 1519, 6 sept. 1534, 7 apr. 1567, 4 iunie
1582 (ibid., B, XIIIXV, p. 182-183 ; B, XVI, vol. I, p. 153 ; vol. II, p. 162 ; vol. III,
p. 235-236 ; vol. V, p. 59).
1 C. Cihodaru, Contribu(ii la cunoasterea obstii ldranesti tn Moldova, In Studii 1 cercetiri
stiintifice", Filiala Iasi, an VII (1956), fasc. 1, p. 19.
2 V Costdchel, op. cit., p. 287.
8 Textul In T. G. Bulat, Dreptul de patronat In Biserica ortodoxd romlnd, 1938, p. 5 24.
www.dacoromanica.ro
35 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE flu
a purta de grija si a da socoteala, iar nu a stapini ca al sau lucru, caul

iaste impotriva canoanelor sobornicesti" 1.
Constatam de asemenea c judecata a mai avut in vedere principiul
c5, nici dreptul de proprietate i nici dreptul de mostenire nu pot fi admise
asupra averilor intrate in patrimoniul unei fundatii pioase. Nu-i iaste
temei se motiveaza in hotarire a lua schitul in desavirsita stapinire
cu cuvint de clironomie stramoseasca.. . aceasta urmare este impotriva
canoanelor sobornicesti. .. de vreme ce acelea care va darui cinevas la
om nu poate sa le mai stapineasca el, dar Inca, acelea care odata le-au
afierosit, nu poate iarasi sa le mai stapineasca" 2. Se mai desprinde
din textul hotdririi constatarea c trecerea schitului in stapinirea
familiei Piscupescu nu putea fi valabila, intrucit fusese admis'a in
temeiul unor urmari neprimite de pravili i in afara de obiceiul pa-
mintului" 3.
Invocind pravilele, hotarirea se refera si la pravilele politicesti care
cuprind de asemenea dispozitii ce interzic dreptul de proprietate privata,
asupra bunurior fundationale si care trebuie sa fie in acord cu prevederile
canonice intrucit cele ce nu se intocmesc cu canoanele ramin fara,
dupg care bine au fost hotarit domnul Alexandru voievod Moruz cu divan
dud au luat schitul de supt stapinirea rudeniilor ctitorului ce li se detese
cu porunca roposatului domn Mavrogheni". Judecata a respins pretentia
doctorului Piscupescu de a stapini schitul Golesti, arnind c dupa toata
cercetarea ce am facut din destule sint cite dovezi s-au aratat ca nu i se
cuvine, iar mai virtos canoanele sobornicesti, care cu totul 11 departeaza,
nu numai pe dinsul, ci i chiar pe cel ce 1-au zidit, cind ar fi vrut sa faca
una ca asta" 4. Am staruit asupra acestei judecati din anul 1811, deoarece
ea cuprinde intr-o sinteza, determinata de insusi caracterul procesului
si de natura obiectului in litigiu, toate regulile vechi, cu toate temeiurile
ce interzic particularior dreptul de proprietate atit asupra fundatiilor
insusi, cit i asupra bunurilor fundationale.
in secolul al XVIII-lea, dreptul de ctitorie a inceput sap fie dublat
de institutia epitropiei. Aceasta institutie de origin/ bizantina,precum am
aratat, a fost introdusl in dreptul medieval al tarilor romine pentru a da
depling certitudine ctitorilor ca, dispozitiile Mr vor fi intru totul respectate,
atunci dud urmasii Mr nu vor fi putut asigura implinirea vointei Mr.
Epitropii puteau sa fie desemnati dintre fetele bisericesti 4, dintre rude
sau dintre straini i puteau a fie remunerati 6
1 Dreptul bisericii de a judeca o asemenea pricinS este Intemeiat In textul hotarlrii din
18 iulie 1811 pe faptul c solutiunea ce se ddduse iaste IntdritS de divan dar nu iaste
lntdritd si de mitropOlitul tarii ca pentru un lucru ce mai mult se pleac spre partea biseri-
ceasc" (T. G. Bulat, op. cit., p. 13-14).
2 Ibidern, p. 9.
3 Ibidem, p. 22.
4 Ibidem, p. 24.
5 Prin testamentul sail din 1797, Maria BSI'dceanca desemneaz epitrop pe mitropolitul
trii. Vezi N. Iorga, Studii i documente, III, P. 65.
6 Vezi testamentul doamnei Maria. fiica lui Petru $chiopul din anul 1609, In N. Iorga,
op. cit., V, P. 645.
www.dacoromanica.ro
112 GH. CRONT 36
In secolul al XIX-lea documentele aratl ea' dreptul de ctitorie a

Rierdut multe din aplicatiile sale in favoarea dreptului de epitropiel. Apoi legile
de la inceputul secolului al XX-lea au trecut multe din atributiile ctito-
rilor in sarcina Casei Bisericii" 2 0 a epitropiilor 3. Aceast evolutie de
la dreptul de ctitorie la dreptul de epitropie se expliel prin faptul c'a
datorita trecerii de la relatiile feudale la relatiile capitaliste, statul
modern isi asuma si. in (Tea ce priveste fundatiile un drept de control
necunoscut statelor feudale.
*
La sfirsitul acestei prime parti din cercetarea noastr, far/ a trage
concluziile finale ce se vor desprinde din intreaga cercetare referitoare la
constituirea fundatiilor din Wile romine, retinem in primul rind consta-
Nrea documentar &A fundatiile medievale tipice din OH le romine au fost
bisericile, mAngstirile si asezbAnintele caritabile. Acestea au fost subiecte
de drept, adicg persoane juridice in sensul ca au avut capacitatea de a
dobindi si stpini bunuri In nume propriu.
Fundatiile medievale rominesti s-au constituit in baza unui drept
obiectiv, numit dreptul de ctitorie. Am incercat s'a punem in lumina
receptarea in statele feudale rominesti a principiilor si. reglementgrilor
bizantine referitoare la constituirea si natura juridicA, a fundatiilor. Am
invederat adaptarea dreptului de ctitorie bizantin la realittile rominesti.
Multe dintre fundatiile noastre medievale au dobindit treptat in statele
feudale pozitia marilor stpinitori funciari, adunind in patrimoniile lor
atitea bogatii Melt, inainte de secularizare, numai p5minturile aflate in
stapinirea lor reprezentau aproape o treime din suprafata tArii. Marea pro-
prietate feudara se imprtea astfel intre domni, boieri si fundatii.
Pentru a determina natura sociala' a vechilor fundatii rominesti,
trebuie s'A avem in vedere faptul cb," in spatele lor se gàseau elementele
posedante ale societltii medievale. Devenind. latifundiare, cele mai mune
dintre marile fundatii medievale au constituit suportul social si ideologic
al regimului feudal, sprijinind acest regim. de pe pozitia lor, in aparentl
neutrg, de unitti colective alatuite din oameni de toate categoriile sociale.
Fundatiile, imense concentrari de bunuri, care au contribuit la
consolidarea relatiilor feudale din t5zile romine si. la exploatarea maselor
au fost totodat si. centre ale culturii medievale, intr-o vreme in care
1 0 biseria dartmat de cutremur In 1804 n-a mai putut fi reeonstituit de ctitori.

Cei trei credinciosi care au contribuit cu sume proprii, colectInd si alte sume necesare recon-
struirii, au primit denumirea de epitropi, deg exercitau atributii ctitoriale (P. Glrboviceanu,
Biserici cu avert proprii, Buc., 1910, p. 99-100).
2 Legea pentru Infiintarea si organizarea Casei Bisericii din 21 ianuarie 1902, prevedea
prin art. 5, cd aceastd institutie avea s supravegheze administrarea averilor fondatiunilor
religioase In conformitate ... cu vointa testatorilor". A se vedea art. 78, lit. c, din legea
organizArii centrale a Ministerului Instructiunii si al Cultelor din 21 aprilie 1906, In Chiru
C. Costescu, Colecliunea de legi si regulamente, vol. I, Buc., 1916, p. 118.
a Statutul pentru Organizarea Bisericii Ortodoxe Romine din 1925 prevedea prin
art. 162 : bisericile ctitoricesti, Intemeiate pe baza actelor de fundatie, se conduc de epitropii
speciale, potrivit acelor acte" (Chiru C. Costescu, Colegiunea de legiuiri bisericesti si scolare
adnotate, vol. II, Buc., 1925, p. 107).
www.dacoromanica.ro
17 clerul era singura clas/ instruita," 1 si detinea nu numai monopolul

scrisului si al cititului, ci i acela al culturii superioare" 2 Fundatiile au
promovat astfel scrierea, traducerea i intocmirea Cartilor, care alcItuie se
inceputurile culturii literare.
Personalul lor a scris diptice, condici i anale. Pravilele s-au tip'Arit
sub ingrijirea lor. In ele s-au organizat scoli pentru died, scoli slavonesti,
latinesti i rominesti, ateliere de pictura,, de sculptur, de legAtorie, de
teatorie. Fundatiile au plstrat actele domnesti, zapisele de danie, testa-
..inentele i toemelile din care aflm na.arturii despre pozitia diferitelor
tlase i categorii sociale in dezvoltarea economicA, politic i cultural/ a
poporului romin.
Fundatiile au practicat de asemenea i dreptul de azil, sub cliferite
forme, servind de ad./post domnilor, dregnorilor lor i altor boieri.
Adeseori inski populatia infricosat de ngvalitori ggsea refugiu intro
zidurile fortificate ale diferitelor fundatii. N-au lipsit ins/ nici cazurile
cind man'astirile au fost transformate in temnite.
Caracterul reprezentativ al fundatiilor se vgdeste in toate reglemen-
tgrile dreptului de ctitorie, care a avut o functie dinamicl in istoria insti-
tutiilor medievale de pe teritoriul tArii noastre.
IIPABO OCHOBATEJIH B PYMIDIHCKI4X lillfDRECTBAX

YTBEP}1{,IIIEHHE H IoPH,1HqEcRAFr CYIHHOCTI) cmigAluni
B CPEAITHE BEHA
PE3IOME
B pymbnicHkuc HHantecTHax cpyHgarum B0311HHJII4 Ha OCHOBe 13113011100-

MIX HaHoImgecHo-npaeomax HpHHHHHoe, COCTaBJ1}11011U4x cogepHtaulle
n pasa ocHoHarrena. HawroamaH pa6oTa CTaBlIT cnoea geamo HccaegoBaHHe
c,ogepacaHHH 3TOPO npana H ripnyieHeHHe HocaegHero B pyMIIHCHFIX Hummel,-
sax Orro nonTnepHtnaercH epegHeBeHoebnul goHymeHTamli H saHoHamm).
Hpano ooHoHaTena HmeeT CB010 CO6CTBeHH3r10 crpyHTypy B palm-tax
,"peo)la.abHoro nparia. IlwroplitrecHH ero BO3HHHHOBeHHe C13113aHO C yamepat-
Hex Hem xpHeTnaHeHok gepHim B BOCTOIIHOR PHMCHOti VIHnepHH. B H.naccH-
qecaom pmvicHom lipase (f)3THnaunn He cturraanci, lopHgHtiecHHIHH nimaran
14 He 110J11130BaJIHCb HiviyulecTseHHoft He3aBlICHMOCTLIO, a OCylgeCTBJIHJIHCb
noepegeTHom onpeHeaeHumx coo6nlecru.
Horn:yule o di-qHnankm Harz o lopHAntiecHom mme onpegeneHo c Hoc-
TaTolmoft TOIIHOCTMO B BH3aHTHRCHOM aaHoHoHaTeabcTee, oco6eHHo B
Ko)_(eRce lOciHnHaHa, rAe ueptcHn, moHacriapH 14 6.TrarorriopHreamme pi-
poHneHHH C,111TalOTCH H0JIJIeHTI4BIMIMH lopHmatiecHmAn annum H Toir
K. Marx 0 F. Engels, Opere, ed. rusk vol. XVI, partea I, p. 995.

1
2 F. Engels, Rdzboiul fardnesc german, ed, a III-a, Buc., ESPLP, 1958, p. 38. Vezi
O G. Strempel, Cop isti de manuscrise romtneU Mud la 1800, vol. I, Buc., Ed. Academiei
H.P.R., 1959, p. III XLIII.
- C. 4396
www.dacoromanica.ro
tit 'HD INOI:ID 22
oaadu crIvIadgoHda oa.Loatuibm vH aoao BWH H cuatteira 'NH HuhattHico

IIIMEIN2BHO OliclicIWOLLIChUH8 OM00hHJiufILOU H OIS.H0O1141.10IfOO1H SHHIclanou
SNOHOUHIHBOHEI 'SoLL3d81ric.00,1 icikoIeou 1414Xd13110111 Haui,00ttaduElf NH "VIA
TaaauHaadu
g OI098d H0,LOI2OHdIRN00Pd ONHEIOHOO N,LdOh 010H0U14,L11884141 Papdu
HIfO4.81101100 H 'H0IO811P128Hic 0,Lh aHHOHad,LoodHoud osoi,e vaadu a -HNIAT/Cd
XHHO X211,400HUSHH 1504.0141104(cL90 a ouCadau gliadaho oris.00Hquansalt `HaHdaH
Ijamari9 II2HHIL8I4) 0 HHHaraoHuIDS a ff011 (I4HXd8claa IJOHOMM U014hKIHI0HH
osoHourmid oaoHquatroaci) Eaoartgo *8 OHIllallIfEl8I0004HHHOHCOTIOH ,amrensdaltoo
pawin HuaLrmaoHoo a xlitHoHnwicd `XPOI0OHLISHH HIMaoa.LoIaa,L000 -ffH,LHPOHII
WHHO IKNO0118d1I :WHHHOIROIfOII OH211110 XH OHHO118c1I0OdU0Bd OH 0IfHOOH
OLIOHEIHOOVII '8dOS,H8d8X a gocanittoaodu OlIcHfOIHHOWHdII H WINH,L09W -aS
wHHaor H oHdoaIottoun OIMEIO8cIICOII0H HIES 'EGIOOlfoif
PHHIHEdll IMHPEIOHOO th3IHic4 qa-eanaaHon OJili HdMiOTIOOJ -11111Vad
XHHO ELL0OH413H3I HIMLHhO TI900 HWIfIfaLPwrottodu xHHaadll !HHhHtradI -111041hS
ÒHHOlt OHHOIfal18H H LLIIILLUO tH11121/11S(1) HHO HIMOHdIVIAIDOBCI H8H SHIM OH
XNHEIPIM H0.1.00HH18H90 vxdaHow HiCttairo) 01BIL19 xHH0HHIHUSHEI dainvH -
(aodoi, tinuouoaitm HPHIMEOlf a aaoHoo `HHHhaVHX(1) go-Bin:frau 14,0113E8a
ffodolio HOHc112181/004) ImxduHow oapHVO anHquaIHIldaaIttou nlowadi -00,1
Hatton oHquaa,Hoomo ISHHOIMIPH TIIIIIIOrtHiq OH HINIDOH wedax adaa, du Hdgatta -
ojoHquaa, `HHHaniad osainolusauoutradu 0If2h8H -HIooHquaIgaV all mowuda
HuBapli HHirettHAP oiSnoahHttudoi 4cII0OHIRSO E PILHIO -HaraIlittadhic
weHoahHttxdor cuooHluico HHIrel1HS.4) a 010113 XFIEIOHOOOHlitado -0E12da
%NEI WcIOH a) XVIHOMMAISd (XPELLOOHCHHH OH 0 H0IOHH0WL9 HWEIHO -Iodytticoos
HonHaa `H,Lopira XHquoHoou mowed,' Hadattonoos Huaaottairoadu 31111IIf
quali IfHHOhOII009 HIDOHHHICVOII H ICLOOHO8IM ao.r.Hp HairaIH1fadhi o -oxeug
'HaraIHdoaI 0,111 0IfYI9 0011 OWHVOX9 HIf NIHIHPO XH LO xnmovaloa -OH1H9O
14I4H81-1 H THHOInicallOHUdII oith HoImPH HoHoahRIIHdoi Httodadu -BVHScp
HMI 11 014HVO410 tUHOff OI HHO I4IfN9 HWNHEMIHOINfOH HNBIHO'1,9S0 4BaridII
H XH IS8110010411Hd01 cl,LOOHhHIf "OIL'HOOH 'urniquumiaaH0 univarsuaitaduo -HthlaH
OVILLOOHHOff0HOOH XII 'PELLOOlniCWH Hvd-ex dal
imaHlrmAroopd PaPdu H ML0OHHV0H9 'ffaIfOIHVOdhiC dOII8 4.1,01ThaTAIV8
OIh OHIII(OHDOH H XH HHHH1OI202H HILTON qIIIHUOHNEI andoIonaH HI4h1lIg(1)
HHHOIfiredIr& `WORIDOIIIXNH OH HHO OH HIfONII Vavda ILLOOHHOO,L090D leH cue
oilloatramm 814 `,LaSaloalsao,T.HamucHa 0,Lli MIME/NH U141181/114J OH .1011tOW
HOcIIVIH110 01cLLOPh OLIOHhIlIf VELLOOYEEICWH TOIfOIHVOdhl HHHOhOWHOVI HIfONH
OIDOW mmr g88I01, VILIOH 'flIfVVOOdL) 1381/11Cadhic Ì41411Ol1Hic4 41OHIfHHOInIK
IO XIMIOJOIMH aIoquaIveffgo Hun govnraviacTIo 1,L2Hl898H HI4118HOHdOHOH
vaIoaluSwa .wadvItonoos
ngosth cumrattadnp HqupHhoo (Ric S.Vodadn xnaoHaaaHttado 4HillialiHS(D
0011 OWH1OX9 111 'SLOE 0Ih BO HWHH HUHOID OFIH1IfBYZOOCP NIHOWOIfe oaoHoHnTAuCd
.aaxoatago oas,omuncHrog xnmada `HHireliHS.4) gommazdaadn a -H.veir
HHttHictp Hupi,o ifolidaas. uodono osonquvlioacp Twinuad off HRIlodinil 41fa1tH
ISVIIMBHCOIf a 8ff01100 '011Bdu 'HIfOIPEWHOO vuH1tic9OH a 01411110110 PH/OR NHOHINflIN
641911011f 0NI4W011 xnHuSdn 'aouu1toa(11 IrD'ILHHEIDOLI ',MOOD mioaIoaravat
a 2cHuali EIHH10HDO H ISHH8I28VEH eItHAc4I
HHkreliHS0 Hung OH OH4IfOI vinHwodso intnimaHuSdHS. 41110ffLOHL(130X
HminangSrmic anHquptoaq) IIIIHOITIOILLO a XHHOHNWSd 'X'OELLOOHCHHH HHO -HUff
www.dacoromanica.ro
JIHCI, TaHme H ogarom HyabTyphI. (Deogaammie enemeHTLI 6hum HI4H3T,H7teHta

Heno.ubsortam HapogHmit TanaHT H aHeprino, a TaHme cHeTcHoe peanHeTH-
necHoe Hap) AHoe TBOIPIECTBO, cnoco6cTHosaHmee 8BHTI4IO ppnaHcHoft
Hy.aLTypia H paraHax 4)3THAagHti.
IloompHn pa3m4Innalvm cnoco6aNm mlipolioe o6nlecrateHHoe yRacTue
H pa8BIITIM CIY3THga1reiii, lipase ocHoHaTeJTH o6euregmuo HageaeHHe nocae/I-
H14X He TORI3140 CO CT0p0H/a1 Tex, HTO BLIBLIBRIOIHE npegaaraa CB011 XOBRII-
CTBEHHI:Ie H3JIHIIIR142 HO H CO CTOpOHLI Tex, ETO HeeameTHO BHOCHJI CBOii
el-Tom-HA HH.nag B STO pasHHTHe. Taram o6paaom, lipase ocHortaTean
cmrpaao 6onmuyio THoptiecHylo pun, B He Topes pyrdmIcHoro Hapoita.
LE a JUS PATRONATUS* DANS LES PAYS ROIIMAINS

CONSTITUTION ET NATURE JURIDIQUE DES FONDATIONS
AU MOYEN AGE
RESUME
Les fondations ont t constitues, dans les Pays Roumains, sur

les principes canoniques et juridique byzantins, qui forment la matire
du droit de patronat (x-rvropocOv stxocr.ov, jus patronatus). L'auteur se
propose d'lucider le contenu byzantin du droit de patronat et ses
applications gnrales dans les Pays Roumains, tels qu'il se reflete dans
les documents et codes mdievaux.
Le droit de patronat se prsente avec sa propre structure au sein
du droit Modal. Historiquement parlant, ses origines se rattachent is
l'affermissement de l'Eglise dans l'Empire romain d'Orient. Le droit
romain classique ne considerait pas les fondations comme personnes juri-
diques et elles n'avaient point d'indpendance patrimoniale opratoire,
mais se ralisaient par l'intermdiaire de certaines collectivits.
La notion de fondation en taut que personne juridique se fait
jour dans la legislation byzantine, avec assez de precision, notamment
dans le Code Justinien, oti glises, monasteres et tablissements de charit
sont consider& comme des sujets collectifs de droit, jouissant de la capa-
cite d'acqurir et de posseder des biens en propre. Comme elks reprsen-
talent un important appui politique et kleologique pour l'Etat by zantin,
les fondations furent soutenues par la monarchic qui leur accorda de
nombreux privileges.
L'auteur analyse ici les traits principaux du droit de patronat byzan-
tin et montre ensuite que l'adoption de ce droit dans les Pays Roumains
est due particulirement a l'Eglise, qui depuis l'tablissement d.e sa hierar-
chic devint une institution de base dans le systme de la socit fodal
roumaine. Les regles qui constituent le droit de patronat dans les Pays
Roumains sont les mmes que celles qui avaient t en vigueur dans l'Empire
byzantin, mais leur adoption ne s'effectua pas passivement ; elles fluent
adaptes aux ralits roumaines qu'elles firent fructifier.
www.dacoromanica.ro
116 GH. CRONT 40
La pratique de la creation des fondations montre en premier lieu

que les princes des Pays Roumains se consideraient comme les continuateurs
des traditions anciennes, l'tablissement, la dotation et la protection des
fondations tant a leurs ye ux l'un des principaux devoirs monarchiques,
conformment a la tradition des basileis. L'idologie que l'on trouve a la
base des fondations tait pour la monarchie fodale un important soutien.
Mais les confirmations par les princes des libralits destines aux fonda-
tions n'eurent pas le caractere d'autorisations pralables de fonctionne-
ment. Ce ne sont pas les actes de confirmation des voevodes, mais ceux
des fondateurs qui confraient aux fondations une existence juridique.
La personnalit juridique des f ondations, au sens du droit medieval
des Pays Roumains, ne dcoule pas de l'acte du pouvoir publique, les
confirmations princieres n'ayant d'autre but que d'assurer aux actes des
fondateurs et des donateurs l'authenticit et la publicit necessaires h
leur protection contre les reclamations et empietements ventuels. En ce
qui concerne la nature juridique des fondations au moyen age, la prsente
etude aboutit a la conclusion que les fondations ont & des sujets collec-
tifs de droit et que leur personnalit juridique tait de nature spciale,
dtermine par le caractere inalienable de leurs biens.
Si on examine les droits et obligations des fondateurs, on constate
que ceux-ei, ainsi que leurs successeurs, ont pu exercer certaines attribu-
tions dans l'administration des biens des fondations, mais qu'ils n'a-
vaient aucun droit de proprit sur ces biens. Gnralement, les documents
sont d'accord que les biens des fond.ations ne pouvaient pas etre consi-
der& comme faisant partie de la proprit personnelle des fondateurs.
Les derogations h ce principe sont dues aux seigneurs fodaux qui, en
constituant certaines fondations, ont voulu soustraire leurs biens aux
obligations fiscales ou aux confiscations par le pouvoir princier.
Pour tablir la nature sociale des fondations mdievales, il faut
tenir compte d.0 fait que derriere elles, il y avait les elements fodaux
de la socit roumaine. En devenant proprietaires de domaines, la plupart
des grandes fondations constituerent un puissant support pour le regime
Modal. Mais la large conception qui demeura a la base du droit de patronat
stimula, au cours du moyen 'age, des millions d'hommes, outre les grands
seigneurs, a sacrifier une partie de leurs biens et a offrir leurs efforts
pour la creation et la dotation de fondations.
Les fondations ne reprsentent pas seulement les immenses concen-
trations de biens qui approfondirent les relations fodales dans les Pays
Roumains. Elles ont & galement des centres de culture. Les elements
feodaux durent utiliser les energies et les talents du peuple en mettant a
contribution une partie de la creation populaire, laique et raliste, laquelle
a imprime une impulsion a, la civilisation roumaine au sein des fondations.
En stimulant sous diffrentes formes la large participation de toutes
les classes au dveloppement des fondations, le droit de patronat assura
leur dotation non seulement par ceux qui offraient leur surplus avec osten-
tation, mais aussi par ceux qui accordaient discrtement leur modeste
contribution. Considr a ce point de vue, le droit de patronat a rempli
une fonction dynamique et cratrice dans Phistoire du peuple roumain.
www.dacoromanica.ro
INCEPUTURILE SCRISULUI IN LIMBA ROMINA
DE
P. P. PANAITESCU
INTRODUCERE
In istoria vechii culturi rominesti nu este alta problema mai
important decit aceea a inceputurior scrisului in limbo, romina. In
perioada feudala, clasele stkpinitoare, nobilii cu domenii privilegiate si
clerul, tocmai spre a se deosebi de supusi si a-si manifesta superioritatea
(superioritatea culturala a fost intotdeauna forma cea mai evidenta, a
superioritatii in genere) au folosit o limb& literara,' deosebita de a poporului
si neinteleasa, de cei multi. In apusul si in centrul Europei, in tarile catolice,
aceast limbg a fost latina ; la romini limba slava, bisericeasca. Desi in
Wile slave ortodoxe, Rusia, Serbia, Bulgaria, eft si in Grecia, limba
bisericii folositg si de pa,tura feudala a fost in evul mediu mai apropiata
de limbo, poporului (e vorba de limba slava" bisericeasca si de cea greac'a
bizantinA), totusi si in acele taxi a existat o deosebire intre vorbirea
poporului si aceea a cirmuirii, deosebire care avea la temelie aceeasi dis-
tinctie cautata, intre stpini si stapinith
Totusi, la un moment dat in cursul perioadei feudale se produce o
cotiturai : inlocuirea limbii culte cu limba poporului, si anume atit in
literatura, eft si in actele publice si private, iar in anume taxi, si in bisericl,
unde aceasta inlocuire a luat a spectul reformei religioase". Trebuie
sa consideram izbinda limbii poporului in cultura europeanl ca o revolutie
culturala cu caracter general si cu substrat social si nu numai ca un episod
din istoria bisericii, deoarece reforma religioasa a fost numai o latura a
acestui moment din istoria cultural'a generala. De asemenea este de observat
ca, izbinda limbii populare nu a fost rezultatul destramarii orinduirii feu-
dale, ci s-a produs in cadrul transformarior din interiorul perioadei feudale ;
cu alte cuvinte nu a fost o urmare a caderii clasei stapinitoare de mosieri
nobili, ci a lasgirii bazei sociale a acelei close, a ridicArii nobilimii mid
la avere, cirmuire si privilegii si de asemenea, si mai ales, o consecinta a
ridicarii orasenilor bogati, a patriciatului orasenesc, la rangul unei puteri
www.dacoromanica.ro
118 P. P. PANAITESCU 2
economice i. culturale in societate. Aadar, biruinta limbii poporului

impotriva limbii feudale, culte, a avut un caracter general european
dei nu s-a produs concomitent in. diferitele taxi ale continentului, a cgror
dezvoltare social /. nu a fost egal de rapid./ i. a avut drept cauzg transfor-
m/rile sociale din regimul feudal 1.
Numai privind lucrurile din acest punct de vedere general i pe baza
metodei materialismului istoric, putem dobindi o explicare tilnifie5 asupra
acestui fenomen din istoria culturii europene i tot deodata s intelegem
i desfkurarea aceluiai fenomen in istoria poporului nostru.
Istoricii de pin/ acum ai culturii romineti n-au pus, nici unul, inlo-
cuirea limbii slavone cu limba romin/ in cadrul de istorie genera16, nici
nu au atins substratul ei social. Problema a fost privit in chip strimt,
fie ca o problem./ de influente externe, influenta husita, luteran sau
catolic, asupra societAtii romineti i. a bisericii, fie ca o chestiune care
se refer./ exclusiv la istoria bisericii, anume ,introducerea limbii romine
in biseric" iar lingvitii au studiat-o numai din punct de vedere filologic.
Scopul prezentei lucrsari, o lucrare de istorie cultural/, este de a arAta
ch inlocuirea limbii slavone cu cea romin/ trebuie privita ca o problem/
social./ a istoriei feudalismului, c/ nu este o paginl numai, nici macar in
primul rind, a istoriei bisericii, ci tine de istoria culturii romineti in genere.
Izbinda limbii romine este rezultatul unei schimbari i transformri din
societatea romineascl ; influentele" externe trebuiesc privite ca elemente
auxiliare, care au putut ajuta sau indruma izbinda limbii romine dar
nicidecum s-o determine sau s/ detie initiativa schimbarii de cultur,
care face parte integrant/ din istoria noastr intern/. Aceast/ revolutie
cultural/ din istoria noastr nu poate fi despartita de fenomenul similar
din istoria Europei, pe care 1-am semnalat mai sus, dar nu in sensul adap-
tarii unor forme i. idei straine de catre societatea noastr, ci in sensul ca
1 in istoria Rominiei s-a produs in chip necesar, datorit/ unei evolutii
asemanatoare a orinduirii feudale, aceemi transformare cultural/. Intro-
ducerea limbii romine ca limb/ scris/ in cultura noastra, inlaturarea limbii
moarte cu cea vie, se incadreaza intr-o micare de istorie generala, dar nu
este o anex/ a micarilor culturale din alte tari.
Firete CA nu ne vom margin! la istoria comparativa i. la afirmarea
generaliatilor. Prezentul studiu este bazat pe analiza i. cercetarea am/-
nuntelor, a datelor, a imprejurarilor locale, a conditiilor economice sociale
in care au aparut primele scrieri in limbo, romina i, in acelai timp, de
critic/ a ipotezelor emise pin/ acum. Numai pe baza acestei analize critice
ari putut stabili rezultatele de ordin general pe care le-am enuntat mai sus.
Am cAutat sa, nu intr/m in contradictie cu concluzille bine intemeiate
ale lingvisticei, dar socotim ca in primul rind metoda istorica, explicarea
faptelor prin cauzele lor istorice, aezarea lor in cadrul evolutiei societatii,
a vietii istorice romineti, cu fapte concrete bazate pe documente, poate
lamuri problema pe care o cercetm. Pe terenul sigur al cercetrii faptelor
istorice i al istoriei culturale se poate ajunge la o concluzie, daca nu defi-
Cf. Kosminski g S. D. Skazkin, Istoria andui mediu (trad. litografiat, curs univer-
Sitar). II, Bac., 1955, p. 762-764, 769-770, 810-811.
www.dacoromanica.ro
3 INCEPUTURILE SCRISULUI IN LIMBA ROMINA 119
nitiva, cad lipsa documentelor nu ne-o ingAduie, in orice caz asezata pe

un teren solid de fapte. Iar metoda dialectica a materialismului istoric
ne ingaduie s explicam faptele cistigate i sa le intelegem cauzele. Socotim
ca am izbutit sa asezam problema inceputurilor scrisului in limba romina
pe un teren nou, care poate servi ca punct de plecare pentru precizari
ulterioare.
PARTEA I
TEXTELE MARAMURESENE
AlanuserIseleAstazi toti lingvistii sint de acord c cele mai vechi texte

cunoscute scrise romineste ant traducerile (din slavoneste)
ale cartilor bisericesti care formeaza un grup caracterizat prin fenomenul
dialectal al rotacismului (n intervocalic inlocuit cu r sau cu nr : bire,
saratate, buIra, cire, cinre, raenre) 1, imbinat cu folosirea lui r sonans
sau vibrant 2, 1 cu numeroase imprumuturi lexicale unguresti. Aceste
texte, prin caracterele amintite, formeaza un. grup distinct si sint urma-
toarele : a) Codicele Voronelean (ms. rominese nr. 448 al Academiei
R.P.R.) 3, provenind de la manastirea Voronet, cuprinde Apostolul si
Epistolele, b) Psaltirea Scheianti (manuscrisul rominesc al Acade-
miei R.P.R. nr. 449) 4 provine din biblioteca D. Sturdza Scheianu, cu-
prinde Psaltirea urmata de cintarile scriptuare i de Simbolul Credintei,
c) Psaltirea Voroneteand (manuscrisul rominesc al Academiei R.P.R. nr.
693) 5, cuprinde Psaltirea in text paralel slay i rominesc, d) Psaltirea
Hurmuzachi, (manuscrisul rominesc al Academiei R.P.R. nr. 3077)6, cuprinde
Psalmii fara cintarile scriptuare, provine din biblioteca lui E. Hurmu-
zachi 7. S-a dovedit ca toate aceste manuscrise, afara de Psaltirea Hurmu-
zachi, sint copii ale unor manuscrise mai vechi 5. Din cercetarea paleo-
grafica a manuscrisului Psaltirii Voronetene, putem afirma ca aceasta
copie s-a alcatuit in Moldova, in secolul al XVI-lea, mai probabil in a
doua jumatate. Intr-adevar aceasta datare se raporta la scrierea semiun-
ciala mica si dreapta folosita in manuscrisele slave numai in Moldova.
Psaltirea Scheiana i Codicele Voronetean sint scrise tot in semiunciala,
insa cu influente de cursiva, scris caracteristic pentru a doua jumatate a
secolului al XVI-lea In manuscrisele din Transilvania. Cit priveste Psal-
1 Cf. Al. Rosetti, Limba romtna tn secolele al XI I I-lea XV I-lea, Buc., 1956, p. 108-113.
2 lbidem, p. 116-117.
3 Ed. G. Sbiera, Codicele Voronefean, 1885.
4 Ed. cu facsimile. I. Bianu, Psaltirea Scheiand, I, Buc. , 1889 si J. A. Candrea, Psaltirea
Scheiand comparald ca celelalte Psaltiri din secolul XV I i XV II, 2 vol. (Studiu si text),
Buc., 1916.
5 Publicata de G. Giuglea In Revista pentru istorie, arheologie i filologie", XI, 1910,
p. 44-467, XII, 1911, p. 194-209, 475, 487 si de G. Gblusca, Slavisch-rumitnisches Psal-
terbruchstiick, Halle, 1913.
6 Nepublicatd.
7 Pentru toate aceste manuscrise, cf. si N. Cartojan, Istoria literaturii romtne vechi,
Buc., 1940, p. 49-53.
Al. Rosetti, op. cit., p. 53.
www.dacoromanica.ro
120 P. R. PANAITESCU 4
tirea Hurmuzachi, ea se deosebeSte i ca paleografie i ca filigrane (despre

care vezi mai jos) de celelalte trei texte. Scrisul este neregulat, cu litere
semiunciale amestecate mult cu cursive, 1-am putea numi un scris lipsit
de tratlitia graficg a marilor mgngstiri, un scris specific pentru manuscri-
sele slave ardeleneSti i maramureBene, care se intinde pe un spatiu de mai
multe secole 1. Psaltirea Hurmuzachi, cum a argtat in chip convinggtor
J. A. Candrea, este manuscrisul original al traducgtorului din slavoneSte
Bi nu o copie 2.
Nu vom introduce in aceastg listg a celor mai vechi texte romineSti
alte citeva texte i fragmente rotacizante cunoscute, care ar putea fi de
origine mai noug.
Parer& istoriellor Este evident, din cauza asemgngrii dialectale qi a
eI linavistllor asu-
pra textelor rota-
stadiului unitar al limbii acestor patru texte, rd eh,
cizante ajunse ping la vremea noastrg
reprezintg, resturi,le
ale unui curent unitar de traducere i de rgspindire
a scrierilor bisericeSti, in limba roming. Asemenea manuscrise, pe hirtier
folosite zilnic in biserici, nu se pgstreazg multg vreme i numai rare resturi
pot supravietui uzurii timp de mai multe secole. Nici chiar cgrtile de
cult tipgrite in secolul al XVI-lea in citeva Bute de exemplare nu s-au
pgstrat complet i cele care au ajuns ping la noi se pbtreazg doar in
unicate sau in trei-patru exemplare cel mult. ABadar, a fost Un. curent de
traduceri Bi de rgspindire a acestor texte rotacizante, cu proportii mult
mai mari decit slabele urme, pe care le posedgm. Acest eurent formeazd,
ehiar ineeputurile serisului tin limbo, romind.
Datarea i localizarea textelor rotacizante enumerate mai sus
urmeazg sg lginureascg aceastg problemg capitalg a istoriei culturale
romineSti. Asupra originilor textelor rotacizante s-au emis mai mune
ipoteze, pe care trebuie sg le analizgm pe scurt.
Teoria husita a fost enuntatg, de N. Iorga in 1904 3, Bi admisg apoi
de lingviBtii S. Puscariu, J. A. Candrea, Al.- Procopovici, N. Draganu 4.
Argumentele principale ale acestei teorii sint urmgtoarele : Intrucit textele
rotacizaiite shit anterioare celor tipgrite de Coresi la Brasov i adrnitind cA
activitatea diacului tipograf este rezultatul influentei reformei luterane,
trebuie s cgutgm altg influentg religioasg anterioarg, care, ca Bi. reforma,
1 P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., I, Buc., 1959,
p. XI. Psaltirea Hurmuzachi cuprinde insemnari ale cititorilor din secolul al XVI-lea, unele
in slavona : lKO 13% AAA H4IMHHIC(8) HM/it 1lEKHTA fl H B [Iata, am dat simbriasului,
anume Nichita, 82 (de aspri?)] (f. 125); CHRt KHHICA WT1101 [Aceasta carte a parinteluil
Macarie 1 ma rugo molitva-tale ca lui dumnedzau din cer, ca mai marelui nostru (scris
moldovenesc, sec. XVII, f. 125); flait gem% [Eu slot], pan Toader marele bolearin i dupa
aceea, (pe coperta, fata din urma, scris moldovenesc).
2 J. A. Candrea, op. cit., I, p. L Lill si Al. Rosetti, op. cit., p. 53.
3 N. Iorga, Istoria literaturii religioase a romtnilor Mild la 1688, Introducere la Studii
i documente VII, Buc., 1904.
S. Puscariu, Istoria literaturii romtne. Perioada veche, ed. II, Sibiu, 1930, p. 66,
J. A. Candrea, Psaltirea Scheiand, I, p. XCVIXCVII ; Al. Procopovici, Arizetipul husit al
catehismelor noastre luterane, Suceava, 1927, extras din Fat Frumos", II ; N. Draganu, Doti&
manuscrise vechi : Codicele Todorescu fi codicele Marfian, Buc., 1914, p. 6.
www.dacoromanica.ro
a proclamat c limba poporului trebuie sa fie folosita in biserica. Numai

reforma lui Joan Hus din Boemia, care incepu sa se raspindeasca dincolo
de granitele acelei taxi dup5, arderea pe rug a reformatorului, in 1415,
indeplineste aceste conditiuni. Ea a precedat cu un veac reforma mi
Luther 0 s-a luting prin propagandistii ei in Transilvania i Moldova.
Maramuresul, tara in care se constata, in clialectul rorninesc, rotacismul
influente unguresti, deci tocmai limba vechilor texte rotacizante, este
provincia romineasca, cea mai apropiata geografic de Boemia, deci acolo
a pttut patrunde mai usor influenta husitismului. Cam la atita se reduce
argumentatia teoriei husite
Aceasta teorie husita nu tine seama de realitatile istorice bazate pe
documente. Nu avem nici o stire despre patrunderea propagandei husite in
Maramures, intr-o vreme cind propagandistii husiti sint semnalati in Mol-
dova 0 in orasele din apusul Transilvaniei, intre 1431-1437. Maramuresul
nu era un drum de trecere din Boemia spre Transilvania, era o tar& aproape
izolata intro munti i paduri. Husitismul a fost o miscare mai ales ore-
neasc i propagatorii lui patrunzind In eparhia Orazii, au lost stirpiti"
de autoritatile bisericii catolice ajutate de stapinirea feudala, citeva luni
dupa ivirea lor. Despre romini deveniti husiti nu avem nici o fAire in docu-
mente2. Cit priveste Moldova, cardinalul polon Ol4snicki aduce in 1431
invinuiri lui Alexandru eel Bun ca a ingaduit unui predicator husit sa pre-
dice in public in tara sa, deoarece acest husit a sedus cea mai mare parte
a plebei, mergind. la tara (per campestria) cu un mare alai de popor i
multime, invatindu-i cum sa fad, oaste, in chipul cum tin oastea ereticii
boemi" (adica oastea de care). Propaganda husita in Moldova era Ina
indreptata exclusiv asupra catolicior din satele i orasele de ciangai, caci
a protestat numai episcopul catolic, iar domnul Moldovei n-ar fi ocrotit
o propaganda indreptata impotriva propriei sale credinte. El folosea pe
taboriti pentru organizarea oastei lui 3. Dar i actiunea din Moldova a fost
de scurta durat i nu a lasat urme.
1 S-au mai adus i argumente secundare : traducerea apocrifelor In dialect rotacizant
(Al. Procopovici, op. cit.); dar apocrifele nu shit caracteristice pentru husiti ; prezenta lui
filioque (purcederea duhului glut) In Simbolul credintei In Psaltirea ScheianA (N. lorga, Istoria
literaturii romtneTti, Introducere sinteticd, Buc., 1929, P. 24). Filioque, respins de dogma orto-
doxA, se gAseste atit la catolici, cit si la luterani i husiti ; folosirea termenului hitlean, hiclean,
care de obiceilnseamnA trAdAtor, necredincios, iar in textele rotacizante are sensul de diavol",
cAci husitii socoteau credinta Ca singura mintuitoare" (N. Drilganu, op. cit., p. 6). Am arAtat
cA trecerea cuvintului hitlean de la Intelesul necredincios" la cel de diavol" se datoreste credin-
tei ca. diavolul a fost un slujitor necredincios al lui dumnezeu, Inger cSzut (P. P. Panaitescu,
Urme din vremea ortnduirii feudale tn vocabularul linibii romtne, In Studii i cercetdri lingvis-
tice", IX, 1958, p. 164).
2 Fost-au romtnii ardeleni husifi?, In Convorbiri literare", LXV, 1933, p. 649-652 :
Nu existA nicio mArturie istoricA, absolut niciuna care ne-ar oferi cea mai slabA indicatie, cS o
parte, cit de micA din natia noastrA de peste Carpati s-ar fi convertit la aceastA erezie".
a Monumenta Medii Aevi Historica res gestas Polordae illustrantia, XII, p. 287. Cf. 0
p. 254-255 din 6 april 1431 pentru propaganda husitA In Moldova. Pentru husitismul In tarile
routine : J. Macarek, Husitstvi v rumunskych Zemi [Husitii in tarile romlnel, Brno, 1927,
98 p. Pentru legAturile husitilor cu lumea ortodoxA din Bulgaria si de la Constantinopol, A. Hil-
ferding, Zyc, eeo ommouienue x npaeociscienoti iyepxeu, St. Petersburg, 1871, p. 12-23 si 4e.
urm. Hus combate pe ortodocsi pentru cA sustin cA sf. dub purcede numai de la tatAl.
www.dacoromanica.ro
122 P P. PANAITESCU 6
Teoria eatolied a fost sustinutg de I. Bgrbulescu 1-, 0 se bazeazg pe

faptul de ordin general ca, propaganda catolicg la romini a fost de mai mare
intensitate 0 de mai lungg duratg decit cea husitg, CA 0 catolicii au admis,
in anume imprejurgri, ca anumite cgrti bisericeti sl se citeascg in limba
poporului 0 mai ales, singurul fapt concret, pe prezenta lui filioque in
Simbolul credintei din Psaltirea Scheiang, formula, socotitg ca specific
catolicg. Totu0, nu se poate vorbi, pe baza propagandei catolice, de o
revolutie culturala, in favoarea limbii poporului, catolicismul prin esenta
lui a fost conservator 0 latin ; nu de acolo ne putem mtepta la un indemn,
o initiativg, pentru traducerea c'artilor in rominete, in pling perioada
feudalg, ci cel mult de inggduirea folosirii acestor cgrti, daca, ele existau.
Cit despre formula filioque, de0 comung 0 luteranilor sau husitilor, o soco-
tim in adevgr rezultatul unei influente catolice in Psaltirea Scheiang. Vom
reveni cu explicarea acestui punct in cele urmgtoare.
Teoria luterand sustinutg de 0. Densu0anu 0 mai ales de Al. Ro-
setti2, dateazg textele rotacizante din secolul al XVI-lea, dupg 1530. Rosetti
observg cg, de0 textele rotacizante sint mai vechi decit activitatea de tipo-
graf a lui Coresi, totu0 intre cele dintii tipgrituri coresiene (1559-1560)
0 aparitia propagandei luterane in Transilvania (1530) este un spatiu de
trei decenii, in care s-a putut produce un prim curent de traduceri romi-
neti manuscrise in nordul Transilvaniei, tot sub influenta reformei.
Copiile textelor rotacizante sint toate din sec. al XVI-lea, din a doua jumg-
tate, crede Rosetti (facem rezerve asupra Psaltirii Hurmuzachi), originalele
dateazg probabil din prima jumatate a secolului, cind ref orma lui Luther
a avut o puternicg influentg in Transilvania, adicg tocmai in tara in care
apar cele dintii texte romineti. Pe de aka, parte, intre textele tip'griturilor
lui Coresi 0 cele maramurerne sint deosebiri dialectale, dar ele nu repre-
zintg stadii deosebite cronologic ale limbii. Fonetica, morfologia i sintaxa
textelor rotacizante (afarg de particularitgtile dialectale proprii graiului
maramurean 0 nord ardelean) sint acelea0 ca ale textelor din secolul al
XVI-lea.
Din punctul de vedere al istoriei culturii se poate aduce teoriei lute-
rane aceea0 obiectie ca 0 celei husite : nu avem nici o dovadg istoricg, de0
istoria Maramureplui este destul de bine cunoscutg in secolul al XVI-lea,
despre pgtrunderea luteranismului la rominii din Maramure. Reforma
atinge pe rominii din Transilvania de sud, de la orar 0 din jurul orarlor
de acolo (Sibiu, Brarv, Sebepl Ssesc, Ortie), nu "mg pe cei din Mara-
murekt. Cit, privete identitatea limbii intro textele maramurerne rotaci-
zante 0 cele tipgrite in secolul al XVI-lea, acesta este un fapt de care tre-
buie sg tinem seamg, el constituie o dovadg cg textele rotacizante au putut
fi scrise 0 in secolul al XVI-lea, dar nimic nu arata, c5, nu puteau fi scrise la
sfigitul secolului al XV-lea sau in primele doug decade ale veacului urn:a-tor,
cind limba nu se deosebea esential de cea de la mijlocul secolului al XVI-lea.
1 I. Bdrbulescu, Studii privitoare la limba si istoria romtnilor, Buc., 1902 si acelasi,
Curentele literare la romtni In perioada slavonismului cultural, Buc., 1928, p. 45-90.
2 0. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, II, Paris, 1926, p. 3 si urm. ; Al. Rosetti,
Limbo romtnd tn secolele al X III-lea XV I-lea, Buc., 1956 (care reprezintd ultima form a
punctului de vedere al autorului, suslinut si anterior in alte scrieri).
www.dacoromanica.ro
7 INCEPUTURILE SCRISULUI /N LIMBA ROM/NA 123
Avem a face cu un argument impotriva teoriei husite, caci epoca de expan-

siune a husitismului a fost in prima jumatate a secolului al XV-lea, dar
nu eu o dovada pentru influenta luterana, nici pentru datarea textelor vechi
rotacizante in perioada 1530-1550.
Toate aceste trei teorii pornesc de la o idee preconceputa, pe care o
socotim gresita : revolutia culturall care s-a manifestat prin introducerea
limbii romine in biserica nu s-a putut produce decit sub influenta externa
a unei religii care admite limba poporului in biserica. Din punctul de vedere
al istoriei rominesti s-a generalizat faptul influentei luterane asupra acti-
vitatii lui Coresi : de vreme ce Coresi a publicat carti in limba roming sub
influenta luterana (si aceasta parere general admisa trebuie emendata,
cum vom vedea in partea a doua a prezentului studiu), aceasta inseamna
c5, toate curentele de traduceri rominesti ale textelor religioase in istoria
noastra se datoresc influentei reformelor religioase externe. Se uita Ins
ca, introducerea definitiva a limbii poporului in biserica, in Moldova si
Tara liomineasca, in secolul al XVII-lea, prin operele lui Varlaam, Dosoftei
si prin Biblia de la 1688, a fost o miscare intern'a, fara aportul influentei
dinafara. Ea se datoreste ridicarii unor paturi noi in societatea feudalal.
In istoria universala, reformele lui Hus, Luther si Calvin, cu introducerea
limbii poporului in biserica, isi auinceputurile in schimbarile sociale interne
ale vremii lor in Wile in care s-au produs, si nu se datoresc unor influente
dinafara. Liturghia slava a lui Metodie i Mini in secolul IX Ii are ori-
ginea intr-o initiativa interna a slavilor din Moravia impotriva feudalis-
mului german, sprijinit pe biserica de limba lating.
Numai cercetind imprejurarile i schimbarile sociale putem afla, pe
baza metodei materialiste, cauza inceputurilor scrisului in limba romina.
In orice caz, Mfg, dovezi documentare, nu putem si nu sintem siliti sa ad-
mitern ca un fapt istoric existenta unei influente husite, catolice sau lute-
rane asupra acestor inceputuri.
Teoriile autohtone au fost, intr-adevar, sustinute de mai multi cerce-
tatori ai inceputului scrisului in limba romina, astfel : M. Sesan, T. Palade,
s.a. 2 Critica teoriilor despre influentele externe era usor de flout, deoarece
nu se pot dovedi asemenea influente asupra rominilor maramureseni si
trecerea lor la husitism sau la reforma. Din nefericire insa teoriile autohtone
au rams i ele fara legatura cu faptele istorice. Autorii lor se multumesc
s1 afirme c5, traducerile s-au facut din initiativa interna, Mfg sa, cerceteze
imprejurarile sociale, politico i nici momentul in care nasterea unui ase-
menea curent ar fi posibila. Ei fac numai simple afirmatii despre un pro-
ces de ordin psihologic" i despre un teren prielnic de desvoltare" (al
limbii romine)3, fara sa-si dea seama c biruinta limbii poporului, in chip
necesar insemna o lupta sociala. T. Palade vede un curent -vulgar rominesc
1 Cf. P. P. Panaitescu, Inceputurile literaturii fn limba romtnd, In vol. Interpretdri romf-
neli, Buc., 1947, p, 231-250.
9 M. Sesan, Origineq si timpul primelor traduceri romtne#i ale sf. Scripturi, 1939 (extras
din Candela", L); idem, Introducerea limbii romfne In bisericd, In Mitropolia Ardealului",
Sibiu, 1957, P. 818-835 ; idem, Introducerea limbii romtne In bisericd, In Studii teologice",
XI, 1959, p. 57-60 ; T. Palade, Chid s-a scris Int& romtngte?, In Arhiva", XXVI, 1915, p. 187
li urm., 235 si urm. si extras.
3 M. Sesan, Originea i timpul primelor traduceri, p. 131.
www.dacoromanica.ro
124 P. P. PANAITESCU g
care sintetiza dorinta romInilor de a intrebuinta in biserica limba lor" si

anume In secolul al XV-lea 1, iar St. Ciobanu afirma ca este evident ca In
secolul al XV-lea poporul rominesc a fost perfect pregatit pentru un inceput
de literatura scrisa I.n limba lui proprie... In secolul XV el dispunea de
o clasa bine pregatita de carturari de meserie" 2. E vorba, bineinteles, de
carturari in limba slavona. Dup'a' Ciobanu, in secolul XV constiinta
nationall era si mai clara" In Transilvania, multumita, luptelor pe care
le duce poporul de acolo" 3. Constiinta nationala in secolul al XV-lea este
fireste un anacronism. Problema inceputurilor scrisului in limba romina,
este o problema a istoriografiei, dar istoricii nu pot face abstractie de stu-
diile de dialectologie i comparare a textelor, cum face Milan Sesan, cind.
dateaza vechile traduceri rotacizante din Moldova din domnia lui Ale-
xandru cel Bun 4 sau ca T. Pa lade, care dateaza curentul rominesc vul-
gar" Inca din veacul al XIV-lea5. Lingvistica a ajuns la rezultate pozitive,
cind a stabilit ea aceste texte prezinta un dialect nord-ardelean, mara-
muresan i ca limbo, lor nu e prea departata de aceea a textelor coresiene.
A nu tine seama de loc de aceste rezultate inseamna a face opera de dile-
tant, nu de stint/ 6. De retinut din cartea lui St. Ciobanu este numai stu-
diul despre situatia din Maramures, unde nobilimea romina intra in con-
flict (desigur feudal, pentru stapinirea moiibor, i nu national, cum crede
Ciobanu) cu nobilimea ungara venit din regat i cu cea ucraineana, ceea
ce creeaza In Maramures o regiune favorabill unei actiuni de traduceri de
texte in romineste, dar, adauga gresit Ciobanu, ele se fac din motive di-
dactice, pentru a se ajutora la invatarea limbii slavone 7.
Loeallzarea textelorAsupra locului unde au fost traduse cele patru texte de
rot aeizante care ne ocupam, argumente serioase de ordin lingvistic
ne indica Maramuresul i nordul Transilvaniei. Cel mai insemnat este
fenomenul rotacismului, care so intilneste In secolele XVI XVII in scri-
sorile provenite din Maramure i astazi chiar sporadic in Tara Oasului 8.
Particularitatile fonetice, ca r sonans (scris rr In vechile texte rotacizante),
pe linga unele elemente fonetice comune cu Moldova : sunetul gi, In .
gicem, scris dzicem, existenta unor ungurisme specifice In vocabularul

vechilor texte rotacizante, ca : a felelui, fuglu, hdlastui, izeclean, utalui-
1 T. Palade, op. cit., p. 25 (a extrasului).
2 Anal. Acad. Rom.", Mem. Sect. Lit., S. III, torn. X (1941), p. 31.
a Ibidem, p. 32.
M. Sesan, Originea i timpul primelor traduceri, p. 133.
6 T. Palade, loc. cit.
6 Cf. si critica teorillor lui M. Sesan si T. Palade la Al. Rosetti, op. cit. , p. 194-204.
7 Anal. Acad. Rom.", Mem. Sect. Lit., S. III, tom. X (1941), p. 34-37. Cf. si I. Nistor,
Cdrtile liturgice din Bucovina si introducerea limbii slave hi biserica romineascd, Anal. Acad. Rom."
Mem. Sect. Ist., S. III, XXV, 1943, p. 511-541, sustine de asemenea c primele traduceri rornt-
nesti s-au fcut in Moldova si Tara Romlneascd In marile centre bisericesti, singurele centre de
culturd, j anume in secolul al XV-lea. Dar aceste centre reprezentau traditia feudald ii slavond,
deci nu de acolo putea veni o revolutie In culturd. Tocmai pentru ca Moldova si Tara Romi-
neascd au fost state domnesti cu traditie slavond, nu putem cduta acolo Inceputurile scrisului
In limba romInA.
8 La Cuhea, pe valea Izel, In 1957, am auzit pe un Undr spunind cd batrInii vorbeau
odinioard cu cire, bire, da acum am Invatat toti rurnineste".
www.dacoromanica.ro
toriu 1 ne indreapa spre Maramure, unde gasim intrunite aceste aspecte

de limb5,. Alaturi de aceste observatii ale lingvitior care au studiat
vechile texte rotacizante 2, trebuie fa accentudm i marele numar de
cuvinte de origine slav5, din textele acestea, care provin exclusiv din
ucraineana,' i polong. Iata, citeva exemple luate din lexicul Psaltirii Sche-
iene : placA (mantie), nena,videte (urfite), ta,tu0i (p/rintii), severul
(nordul), podnojia (talpa), uclani (a se abate), postimpi (a se apropia),
ostimpi (a se del:arta).
Fiecare dintre aceste fenomene de limba, luat separat dep5,ete
regiunea Maramureplui, astfel xotacismul se intinde ii in Tara Oaplui,
in Tara Motilor, in nordul Transilvaniei 3. Pronuntarea lui i dz se intil-
nete 0 in Moldova, vocabularul unguresc 0 la rorninii din Transilvania,
cel ruteano-polon in Moldova de nord, dar luate impreunl, ele concordA
toate numai pentru Maramure. Numai acolo avem in acela0 timp
rotacismul, r sonans, (dzice), ala,turi de o puternicg influentl lexical/
ungureascl 0 a limbii ucrainene i poloneze. De aceea, trebuie sa,inla,-
tufam din aria in care s-au scris primele texte in limba romina, Muntii
Apuseni, Tara Oasului i o mare parte a Transilvaniei de nord, regiuni
in care influenta limbii utrainene este mai slaba i in tare in genere
nu se aud sunetele moldoveneti" 4.
Dac5,' studiul limbii ne duce in chip necesar la Aceasta, concluzie,
ea, este intarit5, 0 de faptele de ordin istoric-social. Maramurepl a fost
pina' in primele decenii ale secolului al XVI-lea i in parte 0 dupg, aceea,
o Vara, de feudalism rominesc, pe cind in dioceza Oradiei Cu Muntii Apu-
seni i in comitatele vecine din estul i suclul Maramureplui predominau
marile domenii ale bisericii catolice, ale feudalilor mari de la curtea regala'.
Maramurepl a fost o WI de mici maxastiri ortodoxe stApinite de feu-
dalii locali, pe cind in regiunile vecine, cu unele exceptii, predomina staid-
nirea feudal a bisericii catolice. Aceste conditiuni sociale, asupra caxora
vom reveni pe larg, au fatut cu putintl In Maramurel o mipare culturahi
romineasca, de neconceput In comitatele din vecingtate.
Faptul ca," vechile texte rotacizante sint scrise intr-un dialect redus
ca faspindire geografica, aratA ca, opera de traducere a artilor bisericeti,
din care fac parte,,a fost rezultatul unei initiative datorite unei biserici
feudale locale 0 nu unei biserici episcopale, a unei dioceze de targ sau
de provincie mai mare. Aceasta indic iarki Maramurepl, tarA feudala,
en autonomii romine0i, oarecum izolatg.
Datarea primelor tra- Problema inceputurilor scrisului rominesc este in primul
dueeri : limba rind o problema, a cauzelor care au determinat aceasta,
behimbare in vechea noastra, cultura. Dar pentru a putea cguta im-
prejuraxile sociale 0 de cultura, care au determinat biruinta limbii
1 J A. Candrea, Psallirea Scheianti, I, p. XCII.
2 Ibidem, p. LXXIXXCIII; Sextil Puscariu, Zur Rekonstruktion des Urrumnischen,
extras din Festschrift Meyer Liibke, I, Halle, 1910, p. 31-42 ; Al. Rosetti, op. cit.,
p. 105-107, 183-184, 186.
3 S. Puscaria, op. cit.
4 S. Puscariu, op. cit., este cel care a largit aria textelor rotacizante vechi i dincolo,
de Maramures.
www.dacoromanica.ro
romine, este, fireste, necesar s, fixam cadrul geografic i cronologic

al fenomenului, pentru ca, dupa, aceea, BA putem studia imprejurarile
sociale dintr-un anume loc, intr-o anumita vreme. in ce priveste locul, cer-
cetarile lingvistice completate cu consideratiile sociale expuse mai sus,
due la o indicatie destul de precisa : Maramuresul ca centru al vechiului
curent de traduceri in limba romina.
Dar datarea fenomenului cultural prezinta greutati mai marl :
putem afirma Ca in aceasta privinta datele lingvistice sint neindestulatoare.
Cei mai multi istorici, istorici literari i filologi, care s-au ocupat cu datarea
vechior texte rotacizante au pornit, cum am vazut, de la ideea precon-
ceputa a unei influente husite, catolice sau luterane asupra culturii romi-
nesti, care ar fi initiat curentul de traduceri si au datat textele dupa,
epoca in care aceste influente s-ar fi putut manifesta. Metoda de cercetare
stiintifict cere insa procedeul invers intii sa Exam aspectul fenomenului
cultural in cadrul geografic i cronologic, i numai dupa aceea s studiem
cauzele sale.
Limba vechilor texte rotacizante nu ne poate da o data precisa,
pentru c, limba evolueaza ineet i deosebirile esentiale, mai ales in vremile
de cultura puting, cum a fost perioada feudal, se produc la secole de
distanta.
Putem socoti ca dobindite pentru stiinta rezultatele aduse de stu-
diile lui 0. Densusianu si mai ales de ale lui Al. Rosetti, dupa, care vechile
texte rotacizante nu prezinta deosebiri in privinta stadiului de dezvoltare
al limbii, nici In fonetica, nici in morfologie, fata de textele datate din
secolul al XVI-lea 1 In privinta lexicului este fireste greu s5 deosebim
cuvintele arhaice de cele dialectale. Exista adica in vechile texte rotaci-
zante cuvinte care nu se mai regasese in textele sud-ardelene, tiparite de
Coresi la Brasov, sau in altele similare, dar e posibil ea lipsa aceasta sa se
explice prin caracterul strict dialectal maramuresan in secolul al XVI-lea
al acelor cuvinte si nu prin vechimea mai mare a textelor. Nu avem,.
e drept, destul material comparativ ; in cele citeva scrisori rominesti
maramuresene din arhivele Bistritei de la sfirsitul secolului al XVI-lea,
lipsesc o suma de cuvinte rare din textele vechi rotacizante, ceea ce nu
este Ina hotaritor, caci vocabularul povestirilor i imnelor bisericesti
este mai bogat ea al scrisorilor.
Totusi aceste argumente lingvistice nu pot determina cleat un
terminus ad quern pentru datarea textelor rotacizante. Aceste texte pot
fi datate din veacul al XVI-lea, dar eventual si mai inainte. Nici Al. Ro-
setti, nici un alt lingvist, nu au dovedit c fonetica i morfologia ca si
vocabularul vechilor texte rotacizante shit exclusiv din veacul al XVI-lea
si nu au stabilit datarea lor pe baza unei comparatii cu un material de
texte din secolul al XV-lea, aratind c limba din veacul precedent ar
avea alte particularitati i deci nu am putea admite datarea textelor de care
este vorba si din acea vreme. Dimpotriva, insusi Al. Rosetti, stucliind
limba romina din veacul al XV-lea pe baza fragmentelor rominesti aflate
1 Cf. Al. Rosetti, Recherches sur la phondlique du roumain au XVI-e siecle, Paris, 1929,
p. 35 si urm., polemicd cu J. A. Candrea asupra acestei chestiuni.
www.dacoromanica.ro
in textele slavone din acea vreme, ajunge la urmatoarea concluzie : Cu

exceptia notatiei lui # 1, care e atestata, in mod normal in toate textele-
din secolul al XVI-lea, constatam c trasaturile caracteristice ale limbii
din secolele al XIII-lea al XVI-lea slut asemanatoare cu ale limbii
din veacul al XVI-lea, repartitia dialectala a faptelor Mad aceemi in
aceste doul perioade. in consecinta putem spune ca in rastimpul dintre
secolul al XIII-lea i secolul al XVII-lea aspectul limbii romine este unitar.
Uniformitatea aceasta este desigur in parte numai aparenta i datorita
lipsei noastre de informatie mai amanuntit. Caci pentru secolele al
XIII-lea i al XIV-lea nu dispunem aproape de nici o informatie, iar datele
din secolul al XV-lea sint foarte sarace" 2.
Tinind seama de aceste consideratii i aezindu-ne pe o pozitie
de prudenta tlinific, vom putea trage concluzia ca studiul limbii vechilor
texte rotacizante nu ne poate procura o datare sigura. Dupg, limba
aceste texte pot fi din prima jumatate a secolului al XVI-lea se admite
a ele au slujit de izvor tipariturilor lui Coresi in a doua jumatate a yea-
cului, dar terminus post quem poate fi aezat macar in a doua juma-
tate a veacului al XV-lea. intr-o convorbire recenta, cu academicianul
Al. Rosetti, lingvistul care a sustinut in chipul cel mai hotarit clatarea
vechilor texte rotacizante din prima jumatate a secolului al XVI-lea sub
influenta luterana, d-sa a declarat ca din punct de vedere lingvistic nu
exista o piedica impotriva datarii acestor texte din ultimul deceniu al
secolului al XV-lea sau din primele doua decenii ale secolului al XVI-lea,
deci inainte de patrunderea reformei in Transilvania. Al. Rosetti ii
pastreaza insa' convingerea, bazata pe consideratii de istorie culturala,
c vechile texte rotacizante sint rezultatul influentei reformei.
Acestea slut rezultatele, destul de elastice, In privinta datarii, pe
care ni le pot furniza studiile lingvistice. Pe linga acestea, este de tinut
in seam& i faptul c, vechile traduceri maramureene au fost folosite-
de Coresi in tipografia sa, unde au fost corectate i modificate din punct
de vedere dialectal 3. Aceasta arata c in vremea lui Coresi, in a doua
jumatate a secolului al XVI-lea, textele maramureene erau tnc vii,
adica' folosite in bisericile unde au fost gasite de orincluitorii tipografiei
din Brasov. Circulatia pe atunci a unor asemenea texte manuscrise nu
poate sa, fi fost veche de un veac i jumatate, din perioada husit, ci con-
stituie fata, de opera tipografica, a lui Coresi o continuitate 4. Aadar,
socotim, bineinteles cu multa, aproximatie, c inceputul curentului de
traduceri ale textelor maramureene trebuie fixat cel mai tirziu la sfir-
itul veacului al XV-lea.
Lexicul textelor maramureene reflecteaza, o societate feudala ca
resturi ale orinduirii obtilor saga : societatea cneziala din Maramure,
care clispare acolo In secolul al XVI-lea, prin patrunderea feudalismului
1 Al. Rosetti, Limba romtnd in secolele al XIII-leaal XVI-lea, p. 68 : i7. moldovenesc
nu apare In textele moldovenesti din sec. XV, ci este redat prin a, ceea ce dovedeste totusi,
ca sunetul exista.
2 Al. Rosetti, op. cit., p. 68.
3 Vezi partea a II-a a prezentului studiu.
4 Cf. P. P. Panaitescu, Interpretdri romtnesti, Buc., 1947, p. 235.
www.dacoromanica.ro
din regatul unguresc. Astfel, In privinta terminologiei sociale termenii

gint, ginture (gi. in Psaltirea Scheiand i in Codicele Voronetean), in sens
de neam, termeni care privesc resturi ale orindnirii gentilice, schimbati
in tipdriturile lui Coresi cu termenul : rude. Giudeful este in Psaltirea
Hurmuzachi boierul, seniorul in general, deci cirmuitorul i judecdtorul
domeniului feudal (dar in Psaltirea Scheiand apar i boiarii, termen care
nu este folosit in Transilvania). Ocina este stdpinirea ereditard a pdmin-
tului i textele vechi rotacizante au pe lingd acev.sta i o terminologie
specified pentru mostenirea pdmintului : ocindtoare, mostenire, a ocina,
mosteni (Cod. Voronetean). Aceleasi locuri din Psaltirea Scheiand
care au cuvintul ocin sint redate In Psaltirea Hurmuzachi prin parte,
care reflectd o organizatie de stdpinire in devglindsie ; agrele sint i ele
pdrtile de mosie.
Expresiei : nu cu sila" din Biblia de la 1688 ii corespunde in Cod..
Voronetean : nu cu vamd", cdci pentru acei oameni vama feudal (dijma)
este forma specified' a silniciei. o'erbul este si robul i sluga, vocabularul
textelor maramuresene nu cunoaste nici pe iobag, nici pe vecin i socotim
cd, aceasta se datoreste faptului ca, desi erau iobagi in Maramures in
secolele XIVXVI, totusi ei nu se distingeau clar din punct de vedere
social, nefiind. legati de glie, deci liberi de a se strmuta. In Psaltirea
Scheiand lipseste termenul domn (este insa doamnd si a domni). Domn
in Psaltirea lui Coresi inseamna nobil, stapin, corespunde ell boiarii Psal-
tirii Scheiene si cu giudeful din Psaltirea Hurmuzachi. Existd insd enezul
(Ps. Hurmuzachi), egal cu giudeful, deci stapinul feudal local. Milselul,
supusul, Ii datoreste credintd ; cel ce fringe legamintul feudal, este hiclean,
necredincios.
Din terminologia agricola aceste texte nu cunosc plugul, notiunea
respectiv este redatd in Codicele Voronetean cu un termen desigur foarte
arhaic, plugarul se numeste lucrdtoriul. Dar in genere intilnim numerosi
termeni agricoli : sdmoina, rdsadi, seca, terind, verz, vir (vin). In Psaltirea
Scheiand hrana prin excelentd este griul, grin redd in acest text notiunea
de hrand in general.
Din punct de vedere politic traducdtorii stiau ca Ora, farina sint
numele stapinirilor politice. Din terminologia militara oaste inseamnd
rdzboi (Ps. Scheiand), armata este glotirea, priveghere este straja i avem
gi timpanu (toba), arc, bucind (corespunde cu trimbila la Coresi), tolba.
Folosirea termenului gloatd oaste, a gloti a aduna oaste, este un semn cd
societatea in care s-au fAcut traducerile nu cunostea marile osti feudale,
ci mai mult cetele, gloatele mici. La aceeasi sugestie ne duce si termenul
stegariul, comandant de oaste in genere, este (in Psaltirea Voroneteand)
seful banderiului feudal, nu comitele regal. Din punct de vedere cultural
si religios retinem termenii : Mrtia, cartea, cartulariu, teilmacie, piscupia
(episcopia).
Din aceste scurte observatii nu reiese ca justa concluzia lui N. Iorga,
singurul istoric care a cercetat din punct de vedere al istoriei sociale
lexicul textelor vechi maramuresene : In alegerea cuvintelor prin care
se exprima notiunile de cultura si de viatd, sociala din Scripturd, se vede
www.dacoromanica.ro
cercul sAtesc, fargnesc, conservativ i inapoiat in care traia traducgtorul" 1

Traduatorii care folosesc curent termenii : uric (pAmint cu privilegiu),
cetate, gospodin, stegar, hitlean, a domni, ocind, giudef (cu inteles de stApin
cu drept de judecat6), nu trgiau Intr-un mediu exclusiv de obsti satesti,
ci mai ales intr-un mediu feudal. Nu este ins1 mediul marii feudalitati,
ci al unei mici feudalitgti locale, care a pastrat obstea pe ginturi, undo
boierul nu este domnul de pmint, ci giudetul local si cneazul, care cir-
muieste pe cei ce lucreazg pamintul folosit in parte" si conduce ca stegar
micile cete cu buciume. El este stApin pe uric si ocing, pAmint mostenit.
Limba textelor maramuresene corespunde unui anurne stadiu al feuda-
lismului, care se potriveste cu situatia din Maramures In secolul XV si la
inceputul secolului al XVI-lea (In genere ping la rlscoala lui Doja, despre
care vezi mai jos).
Toate acestea ne dau putinta sg, Intrevedem un media social si cul-
t aral, dintr-o epoa destul de lung, dar fr elemente mai precise de
datare. Critica de data a textelor poate da rezultate concludente numai pe
baza metodei obisnuite a criticii textelor : cercetarea filigranelor, Insem-
nkile copistilor etc.
Filigrana Psaltiril
II urmuzachi i erip-
Singurele elemente de datare mai precisA a vechilor
tograma Psaltiril texte rotacizante sint filigrana hirtiei Psaltirii Hurmu-
Seheleue zachi i criptograma care se aflA la sfirsitul psalm ilor
din Psaltirea Scheiana, 2.
Socotim c amindoul reprezintA indicatii serioase de datare, dar
pentru c interpretarea lor nu a fost fAcuta, intotdeauna pe criterii de
cercetare tiinific, s-a aruncat o bAnuial'a neintemeiat asupra valorii
acestor elemente de datare a textelor maramuresene.
Hirtia Psaltirii Hurmuzachi, singurul autograf al traduatorului
dintre textele vechi rotacizante, are un singur fel do filigrana : ancora.
Ancora este filigrana unei fabrici de hirtie din Venetia. Cea mai apro-
piat6 form'g cu cea, din Psaltirea Hurmuzachi este cea reprodusA In cata-
logul de filigrane al lui C. M. Briquet sub nr. 436 3. Filigrana ancora
apare in hirtia Psaltirii Hurmuzachi destul de vizibil, de mai multe ori 4.
Forma ancorei este aceea a unei ancore cu un ax vertical, pe care
se vede si min erul orizontal, de obicei In aceastl filigrang foarte dezvoltat,
aci, prin exceptie, redus la o simpra umfratura, de cele doul parti ale
axei. UmflItura de pe axg, stilizarea minerului, nu e bine redatl, in
reproducerea lui J. A. Candrea (Psaltirea Scheiand, p. XCIV), care-i da
forma unui mel, ci seamgna In realitate cu cea din exemplarul reprodus
de Briquet (nr. 436). Aceast6 din urm'a filigrangi dateaza,, dupg acest
catalog, din anul 1501. Faptul c, intro ea si filigranele din Psaltirea Hur-
muzachi sint unele foarte usoare deosebiri de formg, nu poate aduce
1 N. Iorga, literaturii romtne, I, ed. II, p. 117,
2 Filigrana reprodus de J. A. Candrea, Psaltirea Scheiand, I, p. XCIV. Criptograma,
tot acelo, plana VI, In anexe.
3 C. M. Briquet, Les filigranes. Dictionnaire historique des marques du papier, IV vol.,
Paris, 1907.
4 Psaltirea Hurmuzachi (ms. nr. 3077, Academia R.P.R.), f.13 (nerelevat de Candrea),
99 100, 107 108, 108 109.
9 - o. 433 6 www.dacoromanica.ro
Indoialg asupra datgrii hirtiei. Filigranele in secolele XV XVI se fAceau

din sirmg sau de lemn si se lipeau de pasta, deplasarea lor putea aduce
la fiecare non tiraj de hirtie usoare modificgri. In cazul pe care-1 studiem,
apropierea este asa de mare, exclusiv cu tirajul venetian din 1501, incit
nu este nici o indoialg, cg in Psaltirea Hurmuzachi avem de-a face cu acelasi
tiraj de hirtie
Filigranele cu ancorg, venetian& se intilnesc In manuscrisele slave
sense in trile noastre, farg insg sg avem identitate completg cu filigrana
436 din 1501, in special intre anii 1504-15281 .
In privinta datgrii textelor pe baza filigranelor, trebuie sg tinem
seama de regula stabilit de Briquet. Acest specialist in filigrane a stabilit
pe baza unui numgr de 1000 de piese din secolul al XVI-lea i pe 882 de
piese din secolul al XV-lea, cg maximum de timp de socotit de la fabri-
carea hirtiei ping la folosirea ei in ca,rti sau manuscrise este de 15 ani.
In genere, acest timp este mai scurt (60% din hirtia fabricatg in secolul
al XVI-lea a fost folositg ping la 5 ani de la fabricare i numai 12 % peste
10 ani, pentru secolul al XV-lea raportul este aproape la fel). Distanta
geograficg de la locul fabricrii pina' la locul unde s-a scris manuscrisul
nu infra la socotealg, deoarece in Europa once main, putea strgbate peste
tot continentul in mai putin de un an 2. Dupg cercetgtorul rus N. P. Liha-
ciov, timpul maxim pe care-I pot socoti cercetgtorii Intre data fabricArii
hirtiei si aceea a folosirii ei la scris, trebuie redus la 10 ani 3.
Asadar redactarea Psaltirii Hurmuzachi, care este autograful tradu-
ch'torului, trebuie datatg din anii 1500-1515.
Dacg tinem seam& de faptul CA au fost mai multe traduceri indepen-
dente rotacizante ale Psalmilor i c, Psaltirea Hurmuzachi nu este nea-
pgrat prima traducere alctuit5 In Maramures, ar trebui sg impingem
inceputurile curentului de traduceri in limba roming ceva mai mult In
trecut, poate pc la 1490.
Este remarcabil faptul cg cel de-al doilea element de datare a vechilor
texte rotacizante ne duce la aceeasi epoc i c intre cele doug elemente
de datare exist& o concordant& perfectg.
Criptograma din Psaltirea Scheiang se terming cu trei cifre cirilice.
CA aceste trei semne slut cifre si nu litere, care ar face parte din textul
propriu-zis al criptogramei, rezultg din faptele urmgtoare : Semnele se
aflg la sfirsitul textului criptogramei i intotdeauna criptogramele, asezate
pe foile rgmase albe din manuscrise, reprezintg insemnarea copistului
manuscrisului, cu numele, eventual locul i imprejurarea in care a scris.
La sfirsitul unei asemenea insemngri se aflg in chip necesar data, cu cifrele
ei. Aceste trei semne cirilice, spre deosebire de tot restul textului cripto-
gramei sint, fiecare separat, acoperite cu o iitl, semn folosit in paleo-
grafia slavg pentru prescurtari i pentru distingerea cifrelor de litere.
Cind e vorba de prescurtari, titla acopere un grup de litere, cuvintul
respectiv prescurtat ; cind e vorba de cifre, fiecare semn are o titla sepa-
1 Manuscrisele slave ale Academiei R.P.R., nr. 538-539, Moldova, 1504, nr. 8, Mol-
dova, 15115 ; nr. 505, Moldova, 1523; nr. 21, Moldova, 1528.
2 C. M. Briquet, op. cll., I, p. XVIIIXX.
8 Ibidem, I, p. XX.
www.dacoromanica.ro
rata, cum este cazul cu cele trei semne amintite din Psaltirea Scheiana.
Dupa cum a argat invatatul specialist paleograf Al. Iatimirski, cifrele
cuprinse intr-o criptograma nu sint criptografiate, adica nu-si pierd semni-
ficatia din sirul cifrelor, ci ramin cu valoarea lor initiala 1 De adaugat
ca, numai prima dintre cele trei cifre are, legat de dinsa, un semn special,
folosit pentru cifrele slave, care indica, miile. Asadar, indiferent de textul
criptogramei, putem cerceta data de la sfirsitul ei, cart nu este scrisa In
scriere secreta 0 care inseamna, data scrierii sau a copierii. Aceasta data
se citete loarte usor ; faptul ca a fost citita greit de I. Bianu, M. Gaster
0 C. Macurek 2, se datoreste numai lipsei unei experiente mai vast a
acestor cercetatori. Cifrele nu pot da natere la nici o controversa sau
indoiala, ele sint in numar de trei, prima este 3 (scrisa ca un S moldove-
nese, ca In tot textul Psaltirii Hurmuzachi), celelalte doua sint K 0 I',
deci 7023, anul erei bizantine, care corespunde cu anul erei noastre 1515,
eventual 1514, daca e vorba de o lung Intre septembriedecembrie. Data
1515 reprezinta un f apt sigur i bine precizat 3. Ea nu este aceea a copierii
Psaltirii Scheiene, care, cum a dovedit J. A. Candrea, este o copie 0
anume (pe baza filigranelor) datind din a doua jumatate a secolului al
XVI-lea 4 ; criptograma a fost copiata dupa un manuscris mai vechi,
scris la 1514-1515. Data aceasta este data alcatuirii traducerii sau a
unei copii dupa originalul traducatorului, nu putem afirma cu siguranta 5.
Constatam ca atit studiul criptogramei din Psaltirea Scheiang, cit 0
acela al filigranei din Psaltirea Hurmuzachi ne duc la aceea0 data, Ince-
putul secolului al XVI-lea. 17n fapt remarcabil este de subliniat In legatura
cu acest rezultat : datarea textelor vechi rotacizante pe aceasta baza nu
se potriveste nici cu momentul influentei luterane, nici cu acela al influ-
entei husite, ci cade la mijloc intre ele. In 1500-1515 influenta luterana
nu se simte Inca in Transilvania ; Martin Luther nici nu-i incepuse pe
atunci activitatea de reforma a bisericii. Pe de alta parte, epoca de Info-
rire 0 expansiune a husitismului cade In prima jumatate a secolului al
XV-lea, dupa 1415 (data arderii lui Hus) 0 pina in 1440 ; patninderea
husitilor in Transilvania 0 Moldova se produce In anii 1431-1437 6. in
jurul anului 1500 opera de propaganda activ husita se stinsese de mult.
Reiese din datarea pe care am obtinut-o ca nu mai putem cauta
nici in influenta luterana, nici In cea husita, cauza 0 imboldul
1 Al. Iatimirski, Caamincrarn rir pyccrain pyriornicx pyroallicrox 6146anoTe1c, (In
C6oparni oTAeaerinn pyccrioro BoLnia n C71013eCROCTI4 AriaAebinn Hayrt, 79, p. XXXIX.
2 I. Bianu, Psaltirea Scheiand, Buc., 1889, P. VII ; (1482-1485) ; M. Gaster, In Archivio
Glotologico Italiano", XII, p. 197 (1585); C. Madrek, La date de l'apparition de la Psaltirea
Scheiana roumaine, In Revue historique du Sud-Est europen", I, 1924, p. 64-65 (1482).
8 Asupra acestei lecturi adoptate pentru Intlia oara de S. Puscariu (Daco-romania"),
III, 1924, p. 471) acesta spune ca scriitorul a uitat sii faca semnul pentru mie. Totusi semnul
exista, el este legat de prima cifra, ca In majoritatea docurnentelor slavo-romine ale vremii.
Inainte de data se afla patru litere din criptograma, care reprezinta probabil cuvintele v let
(In anul) precedate de un A cu MIS, cifra 30, care este ziva lunii.
4 J. A. Candrea, op. cit., I, p. XCVIICVI.
5 R. Pava, Criplograma din Psaltirea Scheiand, In Studii ;i materiale de istorie medie,
III, Incearca o descifrare completa a criptogramei, asupra careia nu ne putem pronunta. Autorul
admite ca data este 7023 (1514-1515).
6 Vezi mai sus, p. 121.
www.dacoromanica.ro
pentru traducerea scrierilor bisericevti in rominevte. Ele trebuie

deci cautate in imprejurarile vietii feudale din Maramurev intro anii
1490 1515.
Foudalismul In Ma- Maramurevul este o tarl", in sensul popular rominesc
ramures In sew- al acestui cuvint, adica o regiune naturala aproape inchisa,
tele XIV-XV
marginita de munti vi paduri (Tara Oltului, a Lovivtei,
a Oavului). In actele regatului ungurese din veacul al XIV-lea el se numea
terra Maramorosiensi", ceea ce insemna, nu numai o situatie geografica,
ci, vi o regiune cu o situatie sociala vi politicA" speciala 1 Tara se bucura
de venituri speciale, economia ei era bazata pe exploatarea sarii, pe marile
pavuni din munti (descensus) vi pe vinat, ca vi agricultura pe vai 2 Taranii
aveau privilegiul de a folosi pentru nevoile proprii sarea din hotarul lor
vi din slatinele, izvoare sarate, din care se aducea sarea cu butoiul 3.
Aceste imprejurari au inglduit Maramurevului sa ramina pina in
primele decenii ale secolului al XVI-lea o tara caracterizat prin predo-
minarea feudala a unei mici nobilimi locale, cu organizarea ei datind
dinaintea patrunderii reprezentantilor puterii regale vi a nobilimii mari
din alte parti ale regatului. Aceasta mica nobilime romineasca neprivi-
legiata (de rege) la inceput, nerecunoscuta de orinduirea feudak a rega-
tului, o formeaza cnezii. Maramurevul a fost multa vreme o tara in mare
parte stapinita de cnezi. Cnezii nu erau, cum credeau multi istorici 4, nivte
dregatori alevi, ci erau adevarati stapini feudali ereditari. Un text juridic
maramurevan din secolul XVII definevte foarte clar cnezatul, adica stapi-
nirea cnezilor, in felul urmator : Cnezatul era dreptul de a exercita sta-
pinirea pe moviile sale, in chip neatirnat de magistratura publica" (deci
imunitate). Cnezii au drept de judecata, in calitate de domni feudali".
Supufii Zor plateau tribut stapinirii tarii, dar totuvi erau supuvi juris-
dictiei cnezilor" 5. Deci cnezatul era un dominium, stapinire de movie,
iar locuitorii erau supuvii stapinului, ceea ce inseamna regim feudal.
Deosebirea fata de nobilii regatului statea in aceea ca moviile stapinite
de cnezi nu erau scutite de bir (tribut), darea in bani &atm rege. i actele
de confirmare regale, care insemnau privilegii de recunoavtere a unei stari
de fapt anterioare, definesc cnezatul ca o stdpinire cum dovedesc termenii
de dominium, possessio legate de knezat 6. Stapinirea cneziala era ereditard,
1 Al. Filipascu, Istoria Maramuresului, Buc., 1940, 361.
2 I. Mihaly, Diplome maramureqene, Sighet, 1900, P. 398 (1457), concurenta sdrii regale
maramuresene cu cea polon ; 615-618 (1498), pentru papule, p. 75 din 1380 : descensum
eorum (al unor cnezi) in alpibus habitum".
3 Dup traditia Iocald.
4 Intre altii si Al. Filipascu, ultimul istoric al Maramuresului (op. cit.).
6 I. Mihaly, op. cit., p. 7 : kenesiatus erat jus dominium exercendi in suis bonis, inde-
pendens a publico magistratu. Subditi eorum praestabant regnantibus tributa, sed jurisdic-
tioni tandem kenesiorum suberant".
6 I. Mihaly, op. cit., p. 413-414 (1454) : kenesiatum possessionis Kohnya... in cuius
pacifico dominio... ab antiquo prestitisse" ; ibidem, p. 367-369 (1453) : very legitimi et
perpetui kenezy... in pacifico dominio ipsius keneziatus" ; ibidem, p. 245-246 (1419) : kene-
siatum valachorum nostrorum regalium in eadem possessionem Iood,... cum cunctis eiusdem
possessionis utilitatibus, pertinenciis et jurisdictionibus.. antiquis limitum". La 1451 loan de
Hunedoara Intbreste lui Mihai de Dolha si altora doua sate cu imunitate more et ad instar
keneziorum valachicalium" (ibidem, p. 362).
www.dacoromanica.ro
era deci o proprietate feudalal, Cnezii, ca toti stapinii feudali, pot instrgina
cneziatul prin tranzactii particulare, il pot vinde, imparti, dona sau
schimba 2 Stgpinirea cneziala, spre deosebire de cea nobiliarg, era exer-
citatg in devalmkie ceea ce arata purcederea ei din obtea sgteasca.
Exista o obste familiarg a cnezilor stgpini, familie mare cu frati, rude
colaterale, nepoti, kezata ca stgping asupra obtei dependente a tgra-
nilor 3. Este evident ca o stgpinire in devglmkie nu poate fi confundatg
en o magistraturg de sat, magistratura din principiu se exercitg indivi-
dual. Din aceste stgpiniri in comun a domeniilor feudale, care erau identice
ca regim cu cele din Moldova i Tara Romineascg, dar nu cu stgpinirea
nobiliara din Ungaria, se trag mai tirziu composesoratele nobiliare din
Maramure, dintre care unele s-au mentinut ping aproape de zilele noastre 4.
In stgpinirile in devalmkie ale cnezilor din Maramure nu puteau moteni
i nici lua zestre femeile, ca in Moldova, ci numai barbatii, ca In Tara
Romineasca, Ungaria i Po Ionia. Intr-un act juridic din 1454 se precizeaza
cu prilejul unui proces de zestre : in districtul Maramureului este acest
obicei ca fficelor noastre sa le dgm, nu moii, ci avere mobila" 5. In genere,
dei erau domenii cneziale care cuprindeau mai multe sate, proprietatea
cneziala romineascg din Maramure era caracterizata prin stgpiniri reduse ;
cnezii formau o nobilime mica' neprivilegiatg, sau partial privilegiata de
coroang 6.
Aceastg mica nobilime .cneziala, pgstrase anume obiceiuri juridice
gentilice, cum este acela al juratorior, reprezentantii obtior locale,
pentru judecarea litigiilor 7. Erau InsS stapini feudali in adevgratul inteles
al stgpinilor de domenii din perioada feudala. Cnezii aveau cetgti sau mici
cetatui pe domeniile lor. Ambroziu de Dolha ii zidise un castel de piatrg
pe mosia lui la 1471 8, la Rozavlea este i azi un deal numit : Cetatuia,
1 La 1453 Ioan de Hunedoara confirmA cnezatele lui Mihai din SAcel vi Nan din Visbu,
cAci, ab antiquo et temporibus divorum regum... legitimi et perpetui kenessy fuissent" (Fill-
pavcu, op. cit., p. 46-47.
2 1. Mihaly, op. cit., p. 48-49 (1360) : Stan fiul lui Ioan kneaz de SarasAu, db ginerelui
sAu ca zestre o parte din knezatul silu ; p. 139-140 (1419) : Mic de Urmethu cu fratii dAruiesc
o parte din cnezatul lor lui Vlad kenezul ; ibid., p. 599-600 (1490) Galina a lui Vancea din
VAnevti pune zblog cloud sesii din acel sat.
3 I. Mihaly, op. cit., p. 489-490 (1468). La Moiseni sint confirmati In cneziatul moviei
11 persoane, care-1 au cu drept de movtenire, ibidem; p. 182-183 (1412), Sandrin al lui Balita
vi Petru al lui Stefan stilt confirmati In stilpfnirea (dominium) cnezatului lor cu fratii si
rudele de singe", cbrora acel keneziat le apartine, cu dependentele vi drepturile ; ibidem, p. 269,
270 (1423), movia Ieud este recunoscutA prin privilegiu regal lui Valentin, fiul lui Theodor cu
fiii, lui Mihai fiul lui loan, Teodor fiul lui Dragomir, fratelui sdu Babosie i tiled altor patru,
ibidem, p. 276-279 (1429) la Jipa aflAm indicati cei 42 de stApIni in devAlmAvie, o adevAratA
obste rAzaveascii.
4 Al. Filipavcu, op. cit., p. 24.
5 I. Mihaly, op. cit., p. 194 : quia filiabus nostris non possessione tenemur, sed rebus".
6 Ibidem, p. 580-582 (1486) rominul Ioanikis din Selevteu cu fratele, fiii i nepotii
stApinesc o patrime din movia satului ; ibidem, p. 333-334 (1448) Ana fiica lui Mihail din Sarasbu
stApinote o parte" in acea movie ; ibidem, p. 273-274 (1428) stApinire a unei jumAtati dintr-o
treime dintr-o delnitA (sesslo).
7 Ibidem, p. 533-534 (1476) : la Giuleiti i Sarasilu judecA octo proborum et nobillum
virorum per ipsos partes equaliter electi".
8 A. Filipavcu, op. cit., p. 72-73.
www.dacoromanica.ro
mai sus de Oncesti era fostul sat, numit sub cetate"1, curtile dominiale sint
pomenite in satele cnezilor In secolul XV 2 Satenii din sate erau iobagii
cnezilor si se foloseau cu drept ereditar de delnitele (sessia), l'asate lor in
posesie si care cuprindeau pe intinsul mosiei un lot de pamint arabil
drept de folosint a pgdurii, pAsunei ii apei 3. Cnezii aveau fiecare ceata
lor militar, cu care ajutau pe rege 4. Numerosi cnezi maramureseni furl
rlsplatiti de Joan de Hunedoara pentru participarea lor la rAzboaiele cu
turcii conduse de dinsul 5.
Din toate aceste fapte rezulta, ca% exista In Maramures o strAveche
nobilime local, ridicat'a din obstile satelor, recunoscutA partial si treptat
de regele Ungariei si care, afar de privilegiul scutirii de bir, de care se
bucura nobilimea regatului, era intru toate o mica nobilime feudara romi-
neasca. Maramuresul era deci organizat feudal, stgpinit in secolele XIV
XV de cnezii locali 6.
Provincia Maramuresului se bucura de o autonomie militar
fiscala, sub voievodul Maramuresului, voievodul rominilor (valahilor)
sub alti voievozi locali. Multi istorici au facut o confuzie intre cnezi ei
voievozi, socotind ca, voievozii fgceau parte din aceeasi categorie, numai
cu un grad mai limn 7. Dar deosebirile intro cnezi i voievozi sint evi-
dente : mai intii voievozii nu slut ereditari, deci nu constituie o categorie
sociala,pe cind cnezii sint o categorie social 8. Voievozii erau alesi ; privi-
legiile reginelor Elisabeta si Maria a Ungariei gilt date tuturor acestor
valahi ai nostri, ca sa aib dreptul s, aleaga i s numeasca ca voievod al
lor, pe cel pe care 11 va voi comunitatea valahilor" 8. In aceasta calitate
voievodul era un Stf local militar ales de cnezi si de obstile satesti libere.
Voievozii puteau fi in acelasi timp i cnezi, stapinind adica, mosia lor 1
Voievozii, spre deosebire de cnezi, 1ndeplineau o magistratura i anume
nu in devAlmg0e, ci individual. Ei erau voievozi ai valahilor, deci o insti-
tutie romineasca prestatala, aflata i recunoscuta de regatul feudal. Unul
dintre acesti sefi militari locali era voievodul Maramurqului, al rominilor
1 Observatii la fata locului.
2 I. Mihaly, op. cit., p. 460 (1464) : Petru Gherbe din SarasAu avea acolo domum et
curiam" (casa i curtea).
3 Mihaly, p. 223 (1418), la Sarkad erau 11 sessiones iobagionales populosas et quinque
deserta", la Macaria 25 de sesii de iobagi ; ibidem, p. 582-584 (1486) mai multi nobili valahi
vind la Se14te 0 la Moisei trei sesii, iar iobagii vor avea obligatii fata de sItiipini dupt chipul
celorlalti iobagi" ; ibidem, p. 621-622 (1498), la Leordina se pun zblog trei sesii, una nobiliard
(cultivati de stApIn cu claca) i douii iobagionale; ibidem, p. 524-525 (1478), la Birsana se
\rind cloud sesii iobagionale i separat locul de moarii.
4 Ibidem, p. 185-189 (1412). Cnezatul din 11?.rince a dat ajutor regelui cu lAnciile sale ;
ibidem, p. 222-224 (1418), Bogdan din Dolha cu oamenii sai Inarmati pune pe fuga pe trimijii
comitatului veniti pe mosia lui.
5 Ibidem, p. 335-336 (1448) i Al. Filiparu, op. cit., p. 70-71.
6 Cf. 0 D. C. Anion, Cnejii (chinejii) romtni, Buc., 1938.
7 De pildts A. Filiparu, op. cit., p. 37 nvoievodatele erau ImpArtite In cnezate, Investite
cu atributii de ordin militar i administrativ s. Cnezatele erau domenii feudale i nicidecum
subdiviziuni ale voievodatelor (n.n.).
8 I. Mihaly, op. cit., p. 191-193 (1413), Sandru 0 Elie fiii lui George voievod, nu erau
voievozi ei 4100.
9 Ibidem, p. 55, 0 A. Filiparu, op. cit., p. 64.
10 I. Mihaly, op. cit., p. 77 (1383), fill lui Stanislau voievodul valahilor stApinese
cnezatele Kereczke i Cunita in Bereg.
www.dacoromanica.ro
din Maramure1, dar se aflau in cuprinsul Maramureplui 0 alti voievozi

mai mici. Se poate spune c6 voievodatul Maramureplui era in secolele
XIVXV forma autonomiei militare a enezilor de acolo. Dar Inca, de la
Inceputul secolului al XIV-lea se infiintase un comitat al Maramureplui,
deci o organizatie militar-administrativ6 0 juridic6 sub un dregUor numit
de rege. Aceast6 organizatie a coexistat multI vreme cu cea a voievoda-
tului, caci in evul mediu mai multe jurisdictii pot coexista pe acelai
teritoriu. Voievodul ii exercita firete autoritatea numai asupra enezior
privilegiati, scoi de sub cirmuirea directl a dregkorilor regali. Voievodul
valahilor i comitele regelui au ajuns firete de mai multe ori in conflict.
Unul din aceste conflicte a fost cauza strImutkii voievodului Bogdan
In Moldova. In alte imprejurki regele a fost nevoit sl numease pe voievod
comae, adic6 s6 cedeze cirmuirea comitatului nobilimii locale romineti.
.A.a a fost cazul cu voievozii comiti ai Maramureplui, Bale i Drag, la
sfiritul veacului al XIV-lea 2.
Situatia sociall a 1Vlaramureului In secolele XIV XVI nu, trebuie
privitl static, ea se afla in plinI evolutie : marea proprietate feudal&
incepe din a doua jum6tate a secolului al XIV-lea s6 inghitl mica proprie-
tate cneziall : la 1368 fiii lui Giula stpineau impreun6 sase sate in Mara-
mure 3 iar la 1415, Nicolau fiul lui Stanislau de Urmezeu, cu fratii, st--
pinea in parte sau in total treisprezece sate 4. Satele in care nu rezida
stApinul erau administrate de pircglabi 5.
Cel mai spectaculos aspect al ridickii marl propriet4i feudale mara-
mureene din rindurile cnezilor locali a fost acela al familiei Drag-Bale
din Cuhnea (azi Cuhea) de pe valea Izei, in a doua jumatate a secolului
al XIV-lea. Din rinclurile acestei familii se ridicarI Drago, apoi Bogdan,
intemeietorii Moldovei. Urmaii lui Drago, Drag 0 Bale (fill lui Sas, el
lnsui fiul lui Drago), find alungati din Moldova de atre Bogdan, se
intorc in Maramure, unde fac o cariefa str5Aucitl, ei capAtl, in urma
serviciilor militare flcute regelui Ungariei, numeroase moii, nu numai
iii Maramure, ci 0 in 011ie Ciceului, Unguraului i in Sglaj, devenind
cei mai puternici magnati ai Ungariei" 6. Bale, apoi Drag, ocup6 diferite
demnitlti feudale : comiti ai Maramureului, ai Skmarului, ai Secuilor,
magister equitum etc. 7. Drag singur avea in Maramure opt sate, precum
0 oraul Teceu 8, fratii cirmuiau la Hust, la Sighet, la Chioara, avind
peste tot moii 9. Puterea lui Bale decade la 1401, cind acesta se fascoal4
1 I. Mihaly, op. cit., p. 26-27 (1349) : ,,Ige (Iuga) voivode olacorum de Maramorisio"
si ibidem, p. 45-48 (1360) : Iuga voievoda noster maramoresiensi" ; ibidem, p.56-59 (1365),
Bale voievodul Maramuresului.
2 Cf. despre comitatul Maramuresului, Al. Filiparu, op. cit., passim. Despre Bale si
Drag, vezi mai jos.
3 I. Mihaly, op. cit., p. 61.
4 Ibidem, p. 201-203.
5 Ibidem, p. 315-317 (1450), Gheorghe pIrcblabul de Moisei; ibidem, p.462 (1464), Andrei
.numit pircdlab de Crdciunesti.
6 Al. Filipascu, op. cit., p. 55.
7 Ibidem, p. 56 si I. Mihaly, op. cit., p. 65 67, 69 70, 73 74.
8 I. Mihaly, op. cit., p. 89, 94, 117.
9 Ibidem, p. 114-115.
www.dacoromanica.ro
136 P. P. PANAITESCU 20-
Impotriva regelui Sigismund de Luxemburg ; el moare probabil la 1405 1.

Din Drag, marele magnat maramuresean de la sfirsitul veacului al XIV-lea, .
se trage familia Dragffy, a c'arei epoch,' de glorie a fost la sfirsitul veacului
urmAtor. In 1473 Nicolae Dragffy, nepotul lui Drag stApinea saisprezece
sate In Maramures 2, iar fiul sau, Bartolomei avea 20 de sate sau parti
de sate in aceeasi provincie, In 1480 3. In 1493 Bartolomei Dragffy este
numit voievod al Transilvaniei, demnitate, pe care o detine pinA la 1498,
deci intreaga Transilvanie ajunsese sub obladuirea acestei familii mara-
muresene. Bartolomei era cuscrul lui Stefan cel Mare din Moldova, fiica
lui se cgsgtorise cu Alexandru, fiul marelui domn4, iar In 1497 el interveni
In Moldova cu oastea Transilvaniei, in ajutonil lui Stefan, ca s apere
tara vecinA Impotriva agresiunii conduse de Joan Albert regele Poloniei 5.
Desigur, va fi stiut sa", apere si interesele Maramuresului sgu natal, asa
cum vom vedea mai jos.
Dar alturi de ridicarea nobilimii locale la stApiniri Intinse, pAtrunde-
in Maramure i nobilimea din regat. Matias Corvin dgrui mamei sale,
Elisabeta, opt sate In Maramures 6 De asemenea i orasele privilegiate cu
colonisti strgini se intaresc In nordul Maramuresului (Sighet, Visk, Hust,
Teceu, Cimpulung), i conflictele pentru cotropirea famintului cnezilor de
catre moiile oraselor sint destul de dese 7.
In aceasta, situatie o parte dintre cnezi decade, ei devin oameni
privilegiati, cn indatoriri militare, dar fafa iobagi, simpli membri ai ob-
stilor sgtesti. Acesti cnezi deveniti Omni se numese nemesi 8. Cronicarul
moldovean Simion Dascalul, interpolatorul lui Ureche, stia c in vremea
lui, in secolul XVII, mare parte dintre maramureseni erau nemesi si
crede cA au fost privilegiati din vremea luptelor legendare ale lui Ladislau
cel Sfint cu taarii : Le-au Impa'alit hotarl si ocine i locuri de sate si
tirguri i i-au nemisit pre toti, adecl slugi crgesti, uncle i fan5, astlzi
tfaiescu la Maramoros" 9. Si ast'azi sint oameni In satele din Maramures,
care stiu c sint din familii de nemesi (familiile Chendis, Baba, Bulfu la
lend), si au pentru aceasta In bisericg strane rezervate, desi prin situatie
nu se deosebesc de ceilalti tarani1. Proprietatea pgmintului In Maramures
era In mare parte o proprietate de obsti atesti (de pild1 la Ieud), In care,
vechii cnezi safaciti intrau In rindul fostilor lor supusi, ca membri ai
aceleiasi comunitgti.
Faptul care a determinat grairea schimbArii situatiei sociale in
Maramures, cdderea nobilimii cneziale, puternicl incA In a doua jumalate
a secolului al XV-lea, desi lovita de marii feudali si de orlseni, a fost
1 Al. Filipacu, op. cit., p. 65.
2 I. Mihaly, op. cit., p. 517.
Ibidem, p. 552-553 0 AL Filipacu, op. cit., p. 74 (la p. 57, genealogia familiei Dragffy).
Cf. A. Veress, Fontes rerurn transgloanicarum, IV, Budapesta, 1914, P. 41-42.
9 I. Lupa, Der siebenbilrgische woiwode Bartholomtius Drag I i, In Zur Geschichte der,
Rurntinen, Sibiu, 1943, p. 154-161.
6 I. Mihaly, op. cit., p. 470-471.
7 Ibidem, p. 79, 301-304 (1436).
8 Ibidern, p. 505-507, neme Danciul (1471) ; ibidern, p. 353-355, Dumitru neme (1450).
9 Grigore Ureche, Letopiseful Wit Moldouei, ed. P. P. Panaitescu, ed. II, Bucurqti,.
1958, p.69.
Constatbri in timpul calbtoriei autorului in Maramure.
www.dacoromanica.ro
fazboiul taranesc din 1514, condus de Gheorghe Doja. Cnezii maramu-

reseni, nemultumiti cu apasarea fiscala a comitior regali ai Maramuresului,.
adefa la miscarea taraneasca. Dupa Infringerea marii rascoale, regele da
un act general de confiscare a mosiilor micii nobilimi maramuresene.
Diploma de confiscare afirma' of : nobilii din comitatul Maramuresului
au Mat partea taranilor (rusticis adhaesise) i pentru ca aproape toti nobilii
maramureseni au tinut partea ta'ranilor (partem rusticorum tenuisse) si
au participat la actiunile lor perfide i primejdioase", li se confisca moiile.
Intre cei loviti ca tradatori figureaza principalii cnezi i nobili romini :
Ioan din Petrova fost vice comite al Maramuresului, Bogdan din Cuhea,
Ilie Pop din Viseu, cnezii din Birsana, Giulesti, Feresti, Sarasau, Berbesti,
Budesti, Apsa de sus si de mijloc 1. Verboczy, autorul Tripartitului, i alti
nobili din regat, care beneficiasera de donatii ale mosiilor confiscate In
Maramures, Ira le pot detine mult timp, ele se Intorc, pe diferite cai, la
vechii stapini. Totusi, caderea rascoalei daduse o puternica lovitura situa-
tiei economice i autonomiei cneziale feudale a Maramuresului. De
aceca socotim ca si opera de traducere a cartilor bisericesti in romineste,
care se leaga de vechea organizatie feudala autonoma romineasca din Mara-
mures, trebuie sa fie cautata inainte de rAscoala condusa de Gheorghe Doja.
Biserien lendalil din
Biserica din Maramures In secolele XIV XV-lea a fost
maramurel o biserica feudal, In sensul ca bisericile i manastirile
de acolo erau proprietatea cnezilor feudali din aceasta provincie si nu in
proprietatea statului feudal sau a bisericii episcopale. Bisericile de lemn
din sate sint trecute, In aceasta epoca, in inventarul domeniului, alaturi
de pamint, padure si de cladirile de locuit 2 Bisericile de lemn din Mara-
mures sint prin stilul lor imaginea vieii feudale a cnezilor, feudale prin
turnul mare cu balcon, turn de cetate si de observare, i prin asezarea
bisericilor in lucuri Mahe dominante, dar ele tradeaza prin materialul
ieftin din care sint cladite, lemnul, lipsa de mijloace a unei mici nobilimi
locale. Bisericile de 1emn nu tin veacuri intregi, dupa citeva generatii
ele trebuie innoite cu material nou. Dupa decaderea cnezior maramu-
reseni, bisericile au trecut in grija obstior satesti, care au refacut si au
conservat vechile cladiri feudale, luindu-le In grija lor 3. Popii acestor
biserici, in veacul al XV-lea, ieseau ei MOO in mare parte din rindurile
cnezilor, stapIni de mosii 4.
Nu numai bisericile din sate erau stapinite de cnezi, dar i manasti-
rile. Existenta unui mare numar de manastiri mici, cu avere proprie
1 Hurmuzachi, Documente, 11-3, p. 202, cf. si p. 233 ; N. Iorga, Istoria romtnilor din
Transiluania, I, p. 115 ; Al. Filipascu, op. cit., p. 105.
2 I. Mihaly, op. cit., p. 223 (1418). La Sarkud (Iota capele de lerun, una catolicA, alta
ortodoxS, ambele eu cimitire, cf. ibidem, p. 546-547 (1479) : lista pagubelor pricinuite la Bocicou,
In care se trece i prAdarea bisericii, pentru care se cer despagubiri.
3 Cf. V. Bratuleseu, Biserici din Maramures, In Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice", XXXII, 1941.
4 I. Mihaly, op. cit., p. 307-308 (1438), pop Nan avea mosie la Giulesti, ibidem, p. 349,
(1450), pop Costea era Impreuna cu fratii sAi stApInul mosiilor Apsa de Jos si Apsa de Mijloc.
Cf. Al. Filipascu, op. cit., p. 40 : preotii In Maramures In secolul XV se recrutau dintre fami-
Iiile nobile de voievozi".
www.dacoromanica.ro
pentru intretinere, asezate pe domeniile cneziale si fiind proprietatea

feudalilor maramureseni, este caracteristicl pentru viata Maramuresului
In secolele XIV X.V. MAnastirile, spre deosebire de bisericile parohiale
destinate numai cultului, erau centre de Invgtare a scrisului, centre de
scrlitori bisericesti, In care se formau si scribii laici. In Maramure exista,
o viatl mnlstireasql de mare amploare si dependent'l exclusiv de cnezii
romini. Numgrul mare de mlnlstiri in Maramures are o semnificatie
speciall pentru cultura provinciei, ea inglduia formarea unei culturi
feudale autonome a regiunii 1. TJrme de mlnstiri de sat, feudale, care
s-au risipit, se amintesc In traditia popularl la Cornesti, Sirbi, Budesti,
Sieu, Birsana, Rozavlea, Ieud, Gibesti 2
Cea mai importantl dintre mlngstirile din Maramure a fost cea
de la Peri (Sf. Mihail), fundat de cei doi mari feudal, Bale si Drag, a
eror ridicare economicl si politic*/ am amintit-o mai sus. Si mAngstirea
Peri stl.tea sub acelasi regim feudal, ca si celelalte mlngstiri din Mara-
mures, era adieg dependent de ctitorii stlpini ai domeniului 0 nu de
vreo eparhie episcopa1 6 sau arhiepiscopall. Dreptul de stavropighie, auto-
nomie bisericeasca' si economicl, fusese recunoscut mangstirii Peri de
patriarhul Antonio de Constantinopol In 1391, la cererea fundatorilor,
Bale si Drag. In acest privilegiu, patriarhul recunoaste nalnlstirii Peri
si egumenului ei o situatie exceptional : un fel de drept episcopal, de
jurisdictie nu numai asupra marilor domenii ale lui Bale 0 Drag, funda-
torii m/ngstirii, dar si asupra tuturor bisericilor rominesti din comitatele
si tinuturile Bereg, Ciceu, Ungurasul (Balvanios), Stmar, Bihor, Ugocea,
o parte din Bistrita, si Maramures. Egumenul va supraveghea (cu preve-
derile dreptului canonic) pe preotii 0 tot poporul, va judeca pricinile
dintre preoti, va sfinti preotii si bisericile. El va fi numit de stgpinii feudali,
Bale 0 Drag, cu avizul clluglrilor 3.
Ni s-a plstrat si confirmarea actului de donatie a domeniului mlnls-
tirii, flcutA de Bale si Drag, care au acordat mnlstirii trei sate din
uricul lor (proprietate ereditariti cu imunitate), anume Taraslu, Criveici si
Peri (Crusevo), precum si o moarg, in tara (zemlia) Cimpulungului. Urmasii
lui Bale si Drag, anume Dumitru voievod al Maramuresului 0 fratele slu
Alexandru mester, confirmI la 1404 donatia pArinteascl. Este caracteristic
faptul ea, actul de confirmare nu este dat de autoritatea regarl In lati-
neste, ci in slavona bisericii de Radul" vice span al Maramuresului, de
1,jupan" Branco, de Toader si Sandru nemesi de la Saraslu, Ivanclue,
2 I. Mihaly, op. cit., p. 100 (1390), mAndstirea de pe mosia lui Bale si Drag de la Rona.
MInAstiri se pomenesc la Birsana (1391), Cuhea (1414), Biserica Alba (sec. XV), feud (sec. XV).
Al. Filipascu, op. cit., P. 165-168. Filipascu numdr 17 mdmistiri In Maramures.
2 Cf. S. Reli, Biserica romtnd din Maramures, Blaj, 1938, P. 136 si urm. si constathri
personale In Maramures, precum si date comunicate de A. Nistor, directorul Muzeului Mara-
muresului din Sighet.
3 I. Mihaly, op. cit., p. 109-111, Al. Cziple, Documente privitoare la episcopia din
Maramures, Anal. Acad. Born.", Mem. Sect. Ist., Seria II, torn. XXXVIII, 1914, 35-36.
A. Petrov, Apeonethuno rpardona no oaponette-pyecooti 'lepton, 1391-1490, Praga,
1930, p. 107.
www.dacoromanica.ro
Dragomir, Dan, Nan din Sgpinta, mai multi preoti si altii, deci o adunare
feudala localal.
Ca urmare a ridicgrii din mijlocul cnezilor romini maramureeni a
unei puternice familii de nobili si dregatori ai regatului Ungariei, biserica
din Maramure obtine nu numai autonomie depling,, nu numai mosii
importante, dar i o diocesg, aproape episcopala, care se intinde mult
dincolo de granitele Maramuresului, peste o intinsa regiune din nordul
Transilvaniei, locuit de romini ortodocsi si care corespuncle in mare parte
cu aria in care se vorbea dialectul rotacizant. Formarea unei provincii
bisericesti feudale in Maramure si nordul Transilvaniei, este, dupg, noi,
punctul de plecare al nevoii de a se scrie, pentru aceasta provincie, carti
bisericeti in dialectul folosit acolo.
In cursul veacului al XV-lea se emit mai multe privilegii i porunci
regale pentru manastirea din Peri i garantarea mosiilor ei 2 Ping, la
sfirsitul veacului al XV-lea manastirea isi pastreazg, mosiile, drepturie i
privilegiile, care sint puse in discutie numai in momentul marelui conflict
cu episcopia de la Muncaci, despre care va fi vorba in paragraful urmator.
Este clar, chiar din datele prezentate foarte pe scurt in rindurile de'
mai sus, ca biserica romina din Maramure se afla in veacul al XV-lea
intr-o situatie cu totul exceptionala (fata de cea din alte parti ale Transil-
vaniei). Aceasta situatie se poate caracteriza astfel : Era o biserica feudall
autonoma, cu viata manastireaseg, locala foarte intensa, aflatg, sub obla-
duirea manastirii Peri, de fapt sub obladuirea familiei de latifundiari si
dregatori, urmasii cnezilor Bale si Drag.
Viata manastireasca a dat nastere unei coli de scriitori, diecii ; null
dintre ei Maud parte din familiile de cnezi, precum diacul loan care
impreuna cu alti opt stapinea la 1451 mosia Ieud 3. Acesti dieci obisnuiesc
sa scrie in romineste, in corespondenta Maramuresului cu municipalitatea
din Bistrita, care ni s-a pastrat pentru sfirsitul veacului al XVI-lea si
inceputul celui urmator 4. Carturarii maramureseni stiau slavoneste si
romineste (o parte din bisericile maramuresene au pastrat ping, azi inscriptii
slavone, de pildg, la Cuhea, Calinesti, si altele) 5. De observat de asemenea
multimea scenelor derivate din apocrifele bisericesti, care se vgd in pictu-
rile bisericilor din Maramures 6, dovada, circulatia, in scris desigur, a
acestor legende in Maramuresul medieval.
1 A. Petrov, op. cit., p. 156-157. Cf. N. Iorga, 0 marturie a celor mai vechi moldoveni,
Anal. Acad. Rom.", Mem. Sect. Ist., Seria III, VI, 1925.
2 1. Mihaly, op. cit., p. 306 (1438), confirmare a granitelor religiosorum virorum kalu-
gerorum" ; ibidem, p. 376-379 (1456), granita mosiei mdndstirii cu a orasului CImpulung. In
Acel an mdndstirea Peri stapinea si mosia Peri, unde clddise doud mAndstiri filiale (ibidem,
p. 393-394). Cf. si ibidem, p. 395 (1457), 402-404 (1458), 406, pentru vitele mndstirli luate de
.ordsenii din Cimpulung.
3 Ibidem, p. 355-357 (1451).
4 Al. Rosetti, Lettres roumaines de Bistrifa, Buc., 1926, p. 54-55, 60-61, 72-73 si
Al. Filipascu, op. cit., p. 126-128.
5 V. Bratulescu, op. cit., p. 46.
6 La Ieud, biserica din vale : visul muierii lui Pilat (V. Brdtulescu, op. cit., p. 115), la
Cornesti : Maica domnului pune la loc femeii mlinile care i se tdiaserd (ibidem, p. 39); la
Cblinesti : coborirea lui Isus In iad (ibidem, p. 54).
www.dacoromanica.ro
PAtrunderea catolicismului in Maramures, la mijlocul secolului al

XV-lea se constafa prin cldirea m/n/stirii (claustrum) catolice de la
Remetea, pomenit/ la 1465, cu posesiuni in satele din Maramures, la
Saras/u si S/pinta 1 Pe de altA parte, Inc/ de la 1450, Ioan de Hunedoara
numeste pe Simon, plebanul de la Hust, vicar general al Maramuresului" 2
Am argtat mai sus ca' in anume sate din Maramures, ca de pild/ la Sarkad.
in 1448, pe ling/ bisericile ortodoxe se aflau si biserici catolice, clAdite si
acestea tot din lpmn. Patrunderea catolicismului in Maramures a influentat
desigur in primul rind familiile bogate, ale celor care aveau st/piniri
intinse si puteau ambitiona, daeg adoptau catolicismul, la obtinerea unor
dreg/torii insemnate ale regatului. Astfel au fost unii din urmasii lui
Drag si Ba lc, membri ai familiei Dragffy, precum vom vedea in cele
urmAtoare.
Acesta este cadrul de istorie sociala, si. cultural/ care a precedat si. a
fAcut cu putint/ aparitia primelor scrieri rominesti in Maramures, prin
existenta unei feudalitAti autonome locale si a und biserici feudale st-
pinite de cnezii romini, en mdn'astiri, proprietatea lor feudal/ si a unei
scoli de died cunosatori ai limbilor slave si. romin/.
R/mine BA vedem care a fost criza care a provocat revolutia cultu-
real/ a biruintei limbii romine.
Lupta pontru an- Nu intilnim in istoria Maramuresului din secolele
tononlia bisericii ro- XV XVI cleat o singurA crizA religioasA, cu substrat
mine din Maramure ,
(1491-1498) social, al luptei pentru stapinirea feudal/ a regiunii,
care IA poat/ explica o reform/ asa de insemnatA ca
inlocuirea in biseric/ a limbii slavone cu aceea a poporului. Este vorba
de lupta pentru suprematia asupra bisericii din Maramures intre no-
bilimea de origine cnezialf/ si episcopia ruteanl din Muncaci, in
ultimul deceniu al secolului al XV-lea. Nici o alt/ imprejurare din istoria
politic/ si social/ a Maramuresului in secolele amintite, nu se potrivete
cu substratul necesar al unei reforme interne bisericesti si. culturale, cum
este inceputul scrisului in limba romina, ca lupta aceasta intro biserica
autonomg feudalg, st/pinitg de cnezi, si. intro episcopia slavonA. 0 ase-
menea hipt a dus in chip firesc la ruperea cu slavonismul reprezentat de
episcopie si. la afirmarea limbii populare dialectale a cnezilor maramureseni,.
proprietarii feudali ai bisericii din Maramures, asezat/ pe domeniile bor.
Pentru cnezi, pentru nobilimea maramuresang, era vorba, nu atit de
apararea unui bun spiritual, cit de aceea a marior venituri si domenii ale
bisericii, pe care ei le stpineau in calitate de ctitori. Pentru a afirma indi-
vidualitatea bisericii lor feudale si mai ales pentru a nu fi siliti s5, mai
apeleze la izvorul de cgrti slavone, recunoscindu-i in acest chip supre-
matia, cnezii maramureseni s-au vgzut siliti sa' puie 0, se scrie cartile
bisericii in limba lor si anume in dialectul local, ceea ce subliniazg caracterul
mic feudal al acestei reforme la inceputurile ei.
Avem dreptul 0, socotim CA in a doua jum/tate a secolului al ,XV-lea
biserica din Maramures continua s'a fie organizatl pe temeiul privilegiului
1 I. Mihaly, op. cit., p. 465-469.
2 Ibidem, p. 344-345.
www.dacoromanica.ro
'25 INCEPUTURILE SCRISULUI IN LIMBA ROMINA 141
patriarhului Antonio de Constantinopol, din 1391, adicg pe recunoasterea

drepturilor aproape episcopale date egumenului de la Peri, ctitoria fami-
liei Bale-Drag. Privilegiul patriarhal nu fusese recunoscut oficial de regii
Ungariei, el functiona pe baza autoritgtii feudalilor locali, ping in 1494,
data primului act regal de confirmare. Cel dintii privilegiu regal pentru
biserica romineasca. din Maramures a fost dat de regele Matias Corvin la
20 martie 1479, prin care scuteste pe vecie de toate dgrile datorite fiscului
regal pe toti preotii valahi" din comitatul Maramuresului. Aceasta o
face, la rugamintea si stgruinta credinciosului nostru, cuviosul Ioanichie
episcop de Nandor Alba" (adicg Belgradul sirbesc) 1. Interventia mitro-
politului de Belgrad pentru biserica Maramuresului inseamng ca. el exer-
cita o suprematie episcopalg asupra ei, care se explica prin faptul Ca
Belgradul se afla atunci in stgpinirea Ungariei si ca. sirbii, dependenti de
acest scaun, prin familia Brancovici 2 posedau uriase domenii in Zarand,
lingg Satu-Mare si la Muncaci, deci in imediata vecingtate a Maramu-
resuhii 3. Supunerea bisericii feudale autonome a Maramuresului unei
autoritgti episcopale, va fi fost posibilg numai in cazul chid avantajele
-dobindite, scutirea de dari, ar dompensa eventualele indatoriri fatgi de
-episcop.
Dar asemenea indatoriri devenira foarte grele si se transformarg intr-o
adevarata acaparare a veniturilor mangstiresti si preotesti, and supre-
matia scaunului de la Belgrad a fost inlocuitg cu aceea a noii episcopii
rutene infiintatg la Muncaci. Data si imprejurarile fundarii acestui nou
scaun episcopal la nord d.e Maramure sint necunoscute. In 1488 exista
la Muncaci o mangstire cu un egumen anume Luca si acesta obtine atunci
un privilegiu pentru mgngstire de la regele Matias Corvin 4. Pe atunci
autoritatea egumenului nu se intindea dincolo de mosiile mangstirii 5.
Dar trei ani mai tirziu, in 1491, a fost emis actul regal care recunoaste
privilegiile episcopiei rutenilor din Muncaci 6. Este foarte probabil, cum
aratg istoricul A. Popov, specialist in istoria bisericii Rusiei Subcarpatice,
ca, infiintarea episcopiei rutene de la Muncaci, intro 1488 si 1491 se dato-
reste asezgrii in mandstirea sf.Nicolae din acel oras a unui asa-zis episcop
ratacitor", venit acolo din Wile rusesti 7. Acest nou episcop capata impor-
tante privilegii, atit de la regele Vladislav II al Ungariei, cit si de la ducele
Ioan Corvin, fiul natural al lui Matias si stgpinul orasului Muncaci. Regele,
In 1491, acorda episcopiei dreptul de a lua decima (zeciuiala in bani) de la
preotii ruteni, precum si de la toti ortodocsii care se afla sub oblgduirea
sa, precum si veniturile episcopale, Mira a preciza Insa limitele eparhiei
episcopale, ceea ce dedea posibilitati de abuzuri. De subliniat ca actul
regal a fost dat in urma unui conflict gray, pentru care episcopul s-a
1 A. Popov, op. cit., p. 160-161 ; Al. Cziple, op. cit., 36-37 ; I. Mihaly, op. cit., p. 536
537 ; Magazinal istoric pentrit Dacia, III, 1846, P. 166-169.
2 In 1479 era despot al sirbilor din Ungaria, Vuk Brancovici.
3 A. Bunea, Ieraritia romlnitor din Ardeal i Ungaria, Blaj, 1904, p. 122-164.
A. Petrov, op. cit., p. 162-163.
5 Ibidem, p. 158-159, actul din 1458 pentru nolilIr mAnbstiril Muncaci.
6 Ibidem, p. 164-167 ; dou acte cu data 31 iulie 1491.
7 Ibidem, p. 145-147.
www.dacoromanica.ro
plins regelui. Anume poporul (se Intelege din Maramures) a refuzat in

dea venitul, al lui si al bisericii", ceea ce provoaca' pringerea episcopului,.
9) eu mare invinuire" (gravi cum querela) 1. Tinind seama, si de dezvoltarea
ulterioarA, a conflictului si de situatia local, sintem in drept s presu-
punem c cearta cea grea a izbucnit intre episcop si cnezii si nobilii mara-
mureseni cu mgmAstirea lor autonoma de la Peri, care avea drepturi ante-
rioare de a nu fi supusl nici unui episcop.
Dar privilegiul dat de rege episcopului de Muncaci la 1491 a suferit
o falsificare, dupg cum a aatat istoricul A. Popov. Anume In text se
mentioneaza, resedinta episcopului Joan al rutenilor in manAstirea feri-
citului Nicolae din Muncaci" ; acest text a fast rlzuit si inlocuit cu
in m6,ngstirea fericitului Mihail arhanghel, din Maramures" (Peri) 2
Era o incercare a episcopului de a pune mina prin frauda pe bogata m'angs-
tire maramureseana, ctitoria lui Drag si Bale 3. Falsul a fost executat
indatA dup obtinerea diplomei regale, cad. in 1493 episcopul Ioan este
invinuit de falsificare de documente 4. Acest act care lovea in stApinirea
spiritualg si mai ales materialg a cnezilor maramureseni, nu putea s'a nu
ridice o puternia, lmpotrivire.
Doi ani mai tirziu, In 1493, episcopul Joan de Muncaci e chemat la
judecatl In fata lui Joan Corvin, stgpinul Muncaciului. Plebanul catolic
Dionisiu din Muncaci invinuieste pe episcop c ia decima de la iobagi,
chiar catolici, pe baza unor documente falsificate de dinsul. El. enumer
privilegiul lui Theodor Coriatovici cneazul Podoliei din 1360 5 al marelui
despot al sirbilor", ale lui Ioan de Hunedoara, Matias Corvin, care toate,
dupg, cercetare sint declarate false 6. Probabil incurajat de infringerea
episcopului la judecatg, anul urmAtor (1494) egumenul Ilarion de la
mAnastirea Peri se prezinta, la Kosice (Casovia) in fata regelui Ungariei
Vladislav II, chuia Ii infatiseaz vechiul privilegiu in greceste, pentru
autonomia bisericii, dat de Antonie patriarhul fratilor Bale si Drag in
1391. Egumenul obtine de la rege un privilegiu de confirmare, In care
diploma patriarhal6 este reprodus6 in traducere lating i intaritg, In numele
regelui. Regele Vladislav adaugA, 1nsa' cb", egumenul de la Peri i urmasii
lui vor fi pe viitor datori cu supunere i ascultare episcopului de Muncaci,
precum si arhiepiscopului Transilvaniei (archiepiscopo vero de Transil-
vania) 7. Sensul acestui act este anularea privilegiilor obtinute si pretinse
1 A. Popov, op. cit., p. 166-167 ; I. Mihaly, op. cit., p. 600-601 ; A. Cziple, op. cit.,
p. 37-38 ; Magazinul istoric pentru Dacia, III, p. 169-171 ; Al. Filipascu, op. cit., p. 77.
2 A. Popov, op. cit., p. 166 si notele.
3 Nici unul din istoricit romini care s-au ocupat cu acest document (v. nota anteprece-
dentA) n-au observat falsul. Cf. si C. Plclesanu, 0 carte despre episcopia Maramureului, in Cul-
tura crestinA", I, 1911, p. 100-102 si A. Filipascu, op. cit., p. 77.
4 $i nu dupA 1516, cum crede A. Popov, op. cit., p. 135, care spune cA episcopul
n-ar fi putut falsifica diploma decit dupA moartea regelui emitent. Dar diploma servea in tran-
zaciiile locale si nu se intorcea la scaunul regal.
5 Pentru acest document, vezi anexa la A. Popov, op. cit., p. 179-215, cu textul docu-
mentului fals i analiza lui.
6 A. Popov, op. cit., p. 168-171. Insusi documentul lui Ioan Corvin efost socotit
fals de unii cercetAtori. A. Popov aratA cA este autentic.
7 Originalul, Diploma din 14 mai 1494 a regelui ungar Vladislav, II, In Revista istoricA
romind", XIII, 1943, P. 101-105. A. Petrov, care nu cunostea originalul si a publicat o
www.dacoromanica.ro
27 INCEPUTURILE SCRISULUI IN LIMBA ROMINA 143-
de Ioan de Muncaci asupra bisericii din Maramures In general si asupra

manastirii Peri In special. Intarirea diplomei patriarhale din 1391, insemna
autonomia materiala acordath bisericii maramuresene, caci patriarhul
dadea autoritate" egumenului din Peri asupra tuturor veniturilor zisei.
manastiri". Aceasth autoritate, cu dreptul de a sfinti preotii i cu judecata
canonical se intindea in Maramures, Salaj, Satmar, Ugocea, Ciceu si
Unguras. Asadar se mentine situatia episcopala a egumenului din Peri,
Impotriva pretentiilor episcopului de Muncaci, i dreptul lui exclusiv
asupra veniturior, daniilor i dijmelor preotesti. Autoritatea recunoscuta
de rege episcopului de Muncaci asupra manastirii Peri era pur spirituala,
de vreme ce se intarea actul de autonomie dat de patriarh i autoritatea
aceasta spirituala era si ea marginith de cea superioara a arhiepisco-
pului" catolic de Transilvania.
Dar privilegiul regal din 1494 nu se margineste numai la atita : In
traducerea latina a actului patriarhal grecesc din 1391, intercalata In
privilegiul regal, se constath o serie de abateri voite, deosebiri i adevarate
falsificari ale textului primitiv. Egumenul Ilarion i protectorii lui, ca si
adversarul lor, stiau s minuiasca falsificarea diplomelor, profitind pro-
babil de slaba cunostinth de greceste a cancelariei regale. Trei sint deose-
birile mai insemnate Intro textul grecesc din 1391 si traducerea latina
ntercalata In privilegiul regal din 1494. Mai bath alegerea egumenului,
so facea in actul original de &are ctitori cu soborul manastirii, pe and.
in traducerea latina se face i de toti oamenii mari i midi din acele depen-
dinte (ale manstirii), cari se vor aduna ir loc deschis", deci o adunare
popular* care probabil corespundea cu un obicei introdus in veacul XV.
In al doilea rind, s-au intercalat in traducerea diplomei cuvintele, care
lipsesc in original : daca vreunul dintre supusii nostri (ai patriarhului),.
arhiepiscop sau episcop, ar veni in zisa manstire (Peri) sau in tinutul
dependent, accia sa fie In ajutorul egumenului". Fraza este indreptata
direct Impotriva episcopului de Muncaci, care, se intelege din text, daca,
va veni la manastire, nu va putea porunci, ci va da numai ajutor,
adica sfaturi, nu i se recunoaste nici un fel de drept real, ci egumenul
este declarat deplin neatirnat de orice episcop local sau arhiepiscop. Mai
este si a treia deosebire, pe linga altele mai mici, pe care n-a observat-o
pina acum, ca importan i semnificatie, nici umil din cei ce au studiat
diploma. Desi ambele texte, cel grecesc i cel latinesc, vorbese de fratii
Bale si Drag, totusi In fraza In care se da, binecuvintarea patriarhala
ctitorului pentru fundarea manastirii, este pomenit Drag singur1. In
1494 familia Dragffy, a urmasilor lui Drag, avea, cum am aratat cea mai
mare autoritate In Maramure i Transilvania. Rezervarea drepturilor de
fundator al manastirii lui Drag singur, deci i urmasilor sai, intareste cu
exclusivitate acestora stapinirea veniturior manastirii i protectia asupra
copie din sec. XVIII socotea mentiunea arhiepiscopului Transilvaniei ca o interpolatie a copis-
tului din sec. XVIII, privind pe episcopul romin de FSgAras. Alte editil A. Cziple, op. cit.,
p. 38 39, I. Mihaly, op. cit., p. 606-607, Magazinul istoric pentru Dacia, III, 1846, p. 172-179.
Cf. si S. Reli, op. cit., p. 65-66 si A. Filipascu, op. cit., p. 78.
I A. Popov, op. cit.. analiza deosebirilor din cele doud versiuni ale diplomei din 1391,
la p. 124-131, textul paralel latin 1i grecesc la p. 151-155.
www.dacoromanica.ro
bisericii. Aceasta Ina inseamn un lucru, care ni se pare evident : este

dovada cA in spatele egumenului de la Peri se afla puternica familie mara-
mureanDragffy.BartolomeiDragffy voievodul de atunci al Transilvaniei
rmlsese ctitor al mnlstirii, Rind urma direct al lui Drag, 0 aceasta,
in regimul feudal, II rezerva drepturi materiale importante. El a fost deci
acela care a obtinut ca regele, al carui sfetnic era, sl.primeascl pe egu-
menul numit de dinsul, de la Peri 0 s caseze privilegiul dat anterior
episcopului de Muncaci. Prin anume schirnbri introduse in privilegiul
de la 1391, Bartolomei Dragffy obtine recunoaterea autonomiei totale
a bisericii maramureene. Numai prin interventia puternicului nobil
maramureean, voievod al Transilvaniei, se poate explica aceastl biruintA,
care nu putea fi deck rezultatul unei inane influente la curte. Ca aceasta
influentI deriva de la BartOlomei Dragffy 0 de la familia lui se vede,
nu numai din imprejurarea el pe atunci acesta era voievod al Transil-
vaniei, dar i din mentiunea strabunicului sau Drag singur, in traducerea
actului patriarhiei, la locul amintit. Nici trecerea manastirii sub autoritatea
superioara a arhiepiscopiei Transilvaniei, care era in legatura cu voievodul
Transilvaniei, nu s-a putut face far/ tirea i indemnul aceluia0 Barto-
lomei Dragffy.
Lupta intro episcopia de Muncaci i biserica feudala maramureana
nu a incetat insa. In 1498 noiembrie 24 regele Vladislav II d o porunca
comitelui, -Vice comitelui i judecatorilor nobililor din Maramure. El
arata ca, Ilarion (Hilarie) egumenul manastirii Sf. Mihai din Maramure
(Peri) capatase de la dinsul confirmarea diplomei patriarhale din Constan-
tinopol pentru libertatile i drepturile manastirii. Totui in vara trecuta,
Joan episcop de Muncaci, pe baza unor privilegii capatate pe nedrept
de la rege (actul amintit din 1491, care fusese anulat), a vrut 0 a silt
sa ia tax/ (dijma) i sl puie mina in chip abuziv pe venitul zisei mauls-
tiH" (Peri). Se pune atunci in micare procedura judecltii regale ; regele
(learn./ in fata lui amindoul partile, pentru ca s facem judecata asupra
acestei chestiuni". Egumenul de la Peri vine din Maramure la Buda, se
infatieaza regelui, pe cind episcopul rut cuteaza sl se prezinte i pierde
procesul. Regele poruncete deci dregAtorilor sgi s nu inggduie ca epis-
copul s'a ia veniturile manastirii i al nu se atinga intru nimic de drepturile
i privilegiile ei 1. In privilegiul regal din 1494 episcopul de Muncaci nu
fusese pomenit nominal ea violator al drepturilor manastirii, ci se confir-
masera numai aceste drepturi autonome fata de orice episcop ; acum
insa in 1498 se ajunge la o mare judecata la curtea regall, cu izbinda
total/ a bisericii feudale maramureene, sustinuta desigur de Bartolomei
Dragffy. Este momentul culminant al crizei, cind biserica aceasta a enezilor
romini se desparte total de autoritatea episcopiei slave de la Muncaci.
Nu cunoatem, din lips de documente, urmarea conflictului bise-
ricesc, in realitate un conflict feudal. Abia in 1551, cind Maramureul
era sub stgpinirea Habsburgior, episcopul de Muncaci capatl drept de
jurisdictie asupra Maramureplui, iar in 1556 obtine stapinirea manastirii
1 A. Petrov, op. cit., p. 174-175; A. Cziple, op. cit., p. 39-40; I. Mihaly, op. cit.,
p. 624-625 ; Magazinul istoric pentru Dada, III, 1846, p. 180-183, cf. i S. Reli, op. cit.,
p. 68; Al. Filipacu, op. cit., p. 79; G. G. Raflroiu, MdmIstirea din Peri, Oradea, 1934.
www.dacoromanica.ro
Peri 0 a averii sale'. Lupta pentru autonomia bisericii din Maramure

a urmat i dupa acea data, dar nu este cazul sa ne ocupam de aceasta
faza a conflictului. De fapt cnezii maramureeni fusesera Infrinti 0. pier-
klusera autonomia lor feudall la 1514, cii prilejul rascoalei conduse de
Gheorghe D oj a.
Reiese din cele spuse mai sus ca Intre 1491 0 1498 se produce o criza
feudab i bisericeasca in Maramure, cu lupta care ajunge ping la tronul
regal, intre episcopia slava' de Muncaci i biserica feudala a cnezilor mara-
mureeni. Lupta pentru autonomia bisericeasca, pentru apararea moiilor
bisericii feudale se deplaseaz i pe plan cultural. Pentru a afirma auto-
nomia depling a bisericii 0. mai ales fata de secarea izvorului de procurare
a manuscriselor slave, s-a recurs la introducerea limbii romine in biserica.
Aceasta Ins& nu s-a putut obtine decit i printr-o deviere de la autoritatea
bisericii ortodoxe.
Incercarea de unlre
In privilegiul din 1494, regele Ungariei, dei confirma
a bisoriell maramu-
diploma de autonomie a patriarhului de Constantino-
repno cu catoli-
cIsmul pol, declara c biserica din Maramure, prin manasti-
rea Peri, va fi supusa' spiritualicete, atit episcopiei de
Muncaci, cIt i arhiepiscopiei Transilvaniei 2. Cita vreme acest docu-
ment nu se cunotea decit in copie, unii istorici au putut credo ca
in aceasta copie s-a strecurat o greala : Transilvania, in loc de Trans-
alpina 3, dar dupa descoperirea originalului, in care este scris Tran-
silvania", nu mai famine nici o mndoial. Arhiepiscopul de Transilvania
era episcopul catolic de Alba Julia, care singur avea titlul al. Transil-
vaniei". Este adevarat ca in ierarhia catolica episcopul de Transilvania
n-a fost niciodata arhiepiscop, dar in raport cu episcopul oriental de
Muncaci, el a putut fi 0 a fost arhiepiscop, intrucit episcopul de
Muncaci a fost supus lui ca la arhiepiscopul sau" 4. Istoricii notri mai
vechi, care au vazut in acest arhiepiscop de Transilvania pe un ierarh
romin, au greit, caci pe atunci nu exista un arhiepiscop romin al Transil-
vaniei. Incercarea unor cercetatori de a dovedi c arhiepiscopul de Tran-
silvania pomenit in diploma de la 1494 a fost episcopul de la Vad, din
manastirea infiintata de domnul Moldovei pe domeniul sau de Rugg,
Ciceu, ridica serioase obiectii 5. Mai intii nu sint dovezi c episcopia
de Vad exista In 1494, primul episcop este pomenit In 1523. Acest episcop
nu avea titlu de arhiepiscop, datorit, dupa null, unui lapsus al
cancelariei regale". In actul regal arhiepiscopul de Transilvania" este
mezat ca titlu deasupra episcopului de Muncaci, dar documentele nu
vorbesc de aceasta. supunere : de ce ar fi fost episcopul de Muncaci,
In ormul regal, inferior episcopului adus de domnul Moldovei intr-o mica
manastirel Dar mai este Inca o obiectie, macar tot ma de serioasa. Men-
1 S. Reli, op. cit., 13. 70.
2 Diploma din 14 mai 1494 a regelui ungar Vladislav, II, In Revista istoried romInd",
XIII, 1943, p. 101-105.
3 Cf. A. Bunea, op. cit., p. 165-175.
4 Ibidem, p. 178.
5 In jurul ierarldei romtnilor ardeleni In secolul XV, In Revista istoried romInd", XIII,
1943, p. 14-15.
10 c. 4330
www.dacoromanica.ro
tiunea arhiepiscopului de Transilvania se afla in diploma regelui catolie

al Ungariei. Putea regele sg, denumeasca pe episcopul de Vad arhiepiscop
prin excelenta al Transilvaniei, fara' nici o mentiune, la cars ne-am
astepta in asemenea caz, ea de pilda : episcop schismatic, de nit grecesc,
al valahilor, de la manastirea Vadului" ? In lipsa'uneia dintre aceste preci-
zari, in lipsa oricarei precizari, ierarhul din actul 1494 ramine sa fie inteles
ca singurul arhiepiscop cunoscut de rege in Transilvania i in acest caz
nu poate fi vorba decit de seful ierarhiei catolice. Aceasta este concluzia
la care trebuie 85, raminem : in 1494 biserica ortodoxa din Maramures,
ca pret al recunoasterii autonomiei sale, a liberii folosinte a averilor sale,
a fost supus de regele Ungariei ierarhiei catolice din Transilvania.
Am aratat c inspiratorul privilegiului regal din 1494 pentru biserica
maramureseang a fost Bartolomei Dragffy voievodul Transilvaniei, care
era si ctitor, stapin feudal, al mangstirii Peri. Numai el a putut avea
destula trecere s smulga regelui anularea privilegiilor date episcopiei
de Muncaci, judecarea la Buda a episcopului cu egumenul de Peri si recu-
noasterea autonomiei bisericii maramuresene. Ca urmas direct al funda-
torilor, senior al bisericii feudale din Maramures, avea interes s-o faca.
Bartolomeu Dragffy era insa catolic. In 1370 trecuse la catolicism,
Gheorghe, unul din fiii lui Drag, apoi la o data pe care n-o putem deter-
mina mai de aproape, familia Dragffy se face catolic5,1. Bartolomei Dragffy
n-ar fi putut sa fie numit voievod al Transilvaniei de &are regele Ungariei
dad, n-ar fi fost catolic.
Asadar, supunerea bisericii maramuresene sub obladuirea superioara
a ierarhiei catolice din Transilvania a fost rezultatul initiativei lni Barto-
lomei Dragffy, cel care in actul din 1494 reiese, ca singur ctitor al manas-
tirii Peri, prin excluderea abuziva a lui Bale din actul patriarhal corrfir-
mat. De vreme ce recunoasterea suprematiei bisericii catolice asupra
celci maramurcsene se afla intr-un act regal, care, in acelasi timp, luta-
reste diploma patriarhului de Constantinopol, nu poate fi vorba de o
trecere la catolicism a cnezilor din Maramures si a bisericilor lor, ci numai
de recunoasterea deocamdata a unui drept de supraveghere. Cnezii au
admis acest lucru, deoarece era singurul mijloc pentru a salva domeniile
i autonomia bisericii lor de cotropirea incercata de episcopia de Muncaci.
Dar influenta catolica asupra bisericii maramuresene in momentul
luptei acestei biserici cu episcopia de Muncaci nu se reduce numai la
stabilirea suprematiei ierarhice a episcopiei catolice. Episcopia catolica
a cerut bisericii maramuresene s primeasca dogmele fundamentale ale
bisericii catolice, cuprinse in simbolul credintei (crezul). Socotim ca exist4
o legaturit care nu poate fi nesocotitei intre recunoafterea suprematiei bisericii
catolice asupra celei maramuresene, in 1494, fi prezenta simbolului credintei
catolice la sfirfitul Psaltirii Scheiene.
Se stie ca, singura deosebire intre simbolul credintei (atanasian sau
de la Niceia) la catolici si la ortodocsi este formula despre sfintul duh
care la catolici purcede" de la tatal si de la fiul, iar la ortodocsi numai
1 Al. Filipacu, Istoria Maramuresului, p. 63. Bartolomei Dragffy este fondatorul unei
biserici catolice la Arbrud linga Satu-Mare (I. Lupa, op. cit., p. 160-161).
www.dacoromanica.ro
31 INCEPUTURILE SCRISULUI. IN LIMBA ROMINA 147
de la tatAl, restul simbolului fund la fel. In Psaltirea Scheiana' citim :

yl(duhul) slantu dun tatal i fiiul" 1, deci formula catolicg. Forma de
expunere a simbolului redat in Psaltirea Scheiang este rezultatul felului
de exprimare al traducMorului si nu poate servi ca element de comparatie
Cu alte texte. Simbolul credintei in Psaltirea, ScheianA este un adaos al
traduatorului (limba este aceeasi ca a textului Psalmilor), este un text
care nu face parte de obicei din Psaltire. Nici una din Psaltirile manuscrise
sau tiprite slavoneste in tara noastrg nu are la sfirsit simbolul credintei 2.
)7Psaltirile" formau de obicei o colectie de texte : psalmii, urmati de
cinthrile scriptuare, uneori parti din molitvelnice, paradise, parte din
Trebnic, ceaslovg,t, dar niciodata," simbolul credintei, afarl de unicul caz al
Psaltirii Scheiene. Aceasta inseamna,' cg, simbolul nu flcea parte din textul
slav pe care 1-a tradus traduatorul Psaltirii Scheiene hi romineste, ci a
fost inadins adaos la sfirsitul acestei c'Arti de atre traducgtor 3. Deci,
adaosul nu este intimplator, el reprezint1 o profesie de credintA. Tradu-
atorul Psaltirii Scheiene atrage atentia in special asupra acestui adaos,
cind spune cu amenintare, la sfirsit : Cel ce nu va tire acl tare si
vrAtos, nu va dobindi spAsenie" 4. Psaltirea Scheiang atrage deci atentie
speciall asupra crezului, cu o fraza," adgugat/ de traducgtor, dupa,' care, cel
ce nu va adraite intru totul acest simbol, nu va cpgta mintuirea (sp/senia)
sufletului. Poate traductorului i nu textului tradus i-se datoreste si
fraza confirmativl, care urmeazA imediat dupg textul simbolului : Asa
iaste slv.it derepta credinta) crestinilor" 5.
Profesia d.e credinta, adlugatA inadins la sfirsitul Psaltirii (aceasta este
tradusa din slavoneste, dupg o Psaltire ortodox6), reprezintg prin men-
tiunea diln taal i fiiul", dogma catch* deci a fost introdusa, in carte
si in cultul bisericii de cineva care recunostea aceasta dogma'. Acest fapt
pentru biserica Maramuresului nu poate fi pus in leggturl decit cu recu-
noasterea suprematiei arhiepiscopiei catolice de Transilvania" in 1494,
in privilegiul regal pentru aceasta bisericg 6.
1 Psaltirea Scheiand, ed. J. A. Candrea, II, p. 337.
2 Cf. manuscrisele slave ale Bibliotecii Academiei R.P. R., nr. 1-3, 172-175, 216-223,
225-226, toate din secolele XV XVI.
3 CA adAugarea simbolului credintei se datoreste In Psaltirea ScheianA traducAtorului,
scriitor rotacizant. a arAtat Al. Rosetti, Filiogue din Psaltirea Scheiand, In Grai i suflet, H,
1925-1926, p. 155.
4 Psaltirea Scheiand, ed. J. A. Candrea, loc. cit.
5 Ibidem.
6 Al. Rosetti, op. cit., gi acelagi, Limba romind tn secolele XIII X VI, p. 197-199,
aratA cA simbolul cu purcederea sfIntului duh si de la fiul" se foloseste si In biserica luteranA din
Transilvania. Fireste, prezenta acestei formule in Simbolul credintei nu este opozabild teoriei
luterane a Inceputurilor scrisului romlnesc, nici celei husite. Simbolul cu de la fiul" este catolic,
nu este ortodox, dar a fost folosit fi de luterani si de husiii, rip cA nu poate data textele si
determina influentele, dar poate fi pus in legAtura i cu influenta catolicA, singura pe care o
gssim documentata In Maramures, spre deosebire de cea luteran i husitA. Simbolul catolic
trebuie pus in legatura cu supunerea bisericii maramuresene episcopiei de Transilvania, In 1494.
M. Sesan, Simbolul din Psaltirea Scheiand, In Prinos patriarhului Nicodim, Buc., 1946, p. 231
235, crede ca prezenta simbolului athanasian In Psaltirea ScheianA ar fi un adaos catolic, fr
legAtura cu traducerea psalrnilor, dar nu explicA In ce ImprejurAri si de ce s-a facut acel
adaos. Cf. idem, Origina fi limpul primelor traduceri romtnegti, 1939, si critica lui Al. Rosetti,
Limba rointnd In secolele al XIII al XVI-lea, p. 197-199.
www.dacoromanica.ro
Socotim ca, ierarhia catolic5, din Transilvania, sub supravegherea

eareia se afla biserica maramureang, a ingadmit introducerea limbii
romine ca limbg de cult la rominii din Maramure, cu conditia introducerii
simbolului credintei catolice in cArtile de cult. Biserica catolic5 n-avea
de ce sa, sustie slavonismul 0. nu putea, in conditiile de atunci, cum nu a
staruit nici mai tirziu, cu prilejul unirii, s5, se introduca, liturghia latina, in
biserica roming. Ea a admis deci initiativa pornit5, din interior, de la
cnezii i cluggrii romini din Maramure, de a folosi limba rominl 0
de a traduce cartile in limba roming.
Nu tim cit timp a tinut suprematia catolic5,, ea pare a fi fost tempo-
rar5,, probabil pin5, la fascoala din 1514, indreptatl 0 impotriva feuda-
lismului bisericesc.
PrImul meant do Am pornit in prezenta cercetare de la datele stabilite
traducer( In roml- de studiile lingvistice cele mai autorizate : primele
negte
texte romineti au fost scrise in dialectul maramu-
rean 0. nord ardelean, limba lor poate fi datata din secolul al XVI-lea,
dar 0 de la sfiritul veacului precedent.
Am cercetat apoi istoria Maramureplui in acea epoca, 0. am aflat
cadrul in care s-a putut dezvolta acolo inceputul scrisului rominesc. Acest
cadru este constituit din existenta in aceast5, provincie in veacurile XIV
XV a unei stapiniri a pgmintului de &are mica nobilime cnezial5, 0. for-
marea in Maramure a unei biserici romineti cu caracter pur feudal,
autonom5, fat de biserica episcopalg. Erau biserici 0 mAngstiri cu dome-
niile lor, stApinite de nobilimea locall. Spre deosebire de celelalte tinuturi
romineti din Ungaria, Maramureul, tar5, de autonomie feudal5, loca15,,
cnezia15, era Eg o tar5, de mAn5,stiri, aflate in posesie feudal. Nu numai
principala mgnIstire, sf. Mihai din Peri, ci 0 celelalte ingn5,stiri maramu-
reene pot fi socotite centre cgrturareti pentru traducerea cdrtilor bison--
ceti, de aci multiplicitatea trad.ucerilor romineti in dialect rotacizant.
Sub oblMuirea mgnIstirii din Peri se formeaz1 Inca' din 1391 un fel de
eparhie autonom5, feudalg, care cuprinde nu numai Maramureul, ci i
alte regiuni ca : Bistrita (f5x5, ora), Unguraul, S5,lajul, Ugocea 0 altele,
unde se intindeau domeniile familiei lui Drag 0 Bale. Aceast5, regiune
a eparhiei feudale corespunde in mare parte cu tinutul in care se vorbea
dialectul rotacizant in secolele XVXVI 0 explic5, de ce cartile au fost
scrise in acest dialect.
Primele traduceri de carti bisericeti poart5, pecetia feudalg, adic5, a
unei regiuni in care nu predomina biserica episcopala, sint carti urite,
sArg,cacioase, fgr5, dedicatii 0 epilog, destinate uzului local, scrise in dialect.
Niciodat5, un episcop, dependent de ierarhia general, n-ar fi admis pentru
bisericS, scrieri in dialect local.
Momentul, criza, care a determinat desprinderea de liturghia slava',
a fost conflictul bisericii cnezior maramureeni, cu centrul la Peri, cu
episcopia slavo-ruteang de la Muncaci, incercarea acestei episcopii Infiin-
tate in anii 1488-1491 de a acapara suprematia, veniturile 0 moiile
stapinite de m5a5,stirile maramureene 0. de cnezii, ctitorii, seniorii acelor
nfanAstiri. Lupta aceasta, care a fost dus5, in spatele mgnastirii din Peri
www.dacoromanica.ro
de cnezii maramureseni atinsi in interesele lor, in frunte cu voievodul

Transilvaniei, Bartolomeu Dragffy, urmasul direct al fundatorului mnas-
tirii, are un caracter de aparare a drepturior feudale. Ea a capatat o
mare amploare i cuprinde mai mune faze : IntIl, recunoasterea dreptu-
rilor episcopiei de Muncaci asupra Maramuresului, apoi anularea actelor
regale si intarirea vechilor drepturi d.e autonomie, in urma unor demersuri
facute la rege, Mtn la Kosice, apoi in capitala, la Buda. Criza a tinut,
dupg documentele pe care le posedam, sapte ani, de la 1491 la 1498. La
aceasta din urma, data despartirea bisericii maramuresene de cea episco-
pala, de la Muncaci este total, biserica roming rmine sub obladuirea
spirituall a bisericii catolice din Transilvania, care admite initiativa
traducerii cartilor bisericii in limba roming, dovada prezenta simbolului
credintei catolice intr-una din cartile rominesti maramuresene Psaltirea
Scheiana.
Socotim c lupta impotriva episcopiei de la Muncaci a fost motivul
care a adus reforma introducerii limbii poporului in scrierie bisericesti.
Alt moment, alte imprejurari politice, sociale, culturale, care sa explice
aceasta schimbare esentiala nu aflam in toata, istoria Maramuresului din
secolele XV XVI. Desigur c izvorul de procurare al cartilor slavone
pentru bisericile din Maramures erau centrele de cultura bisericeasca, in
care se foloseau si se vorbeau limbile slave vii, in speta vechea manastire
de la Muncaci, unde se stabili apoi, pe la 1490, episcopia. Ruptura cu
episcopia a insemnat pentru cnezii i pentru biserica maramureseang
secarea acestui izvor. Pe de alt a. parte, trebuie s tinem seama de nece-
sitatea in care se aflau patronii manastirii autonome din Pen i ai bisericii
maramuresene de a afirma autonomia, individualitatea bisericii bor.
Pentru acest scop au mers atit de departe incit au admis macar si tem-
porar, supunerea spirituala a bisericii lor sub ierarhia catolica a Transil-
vaniei. Manifestarea individualitatii separate a bisericii feudale din Mara-
inures si din tinutul invecinat, nord transilvan, se putea face in chip
hotarit prin adoptarea unei noi limbi a bisericii, nu limba romina, cad
nu e vorba de o manifestare nationala, ci dialectul local, dialect rominesc
maramuresean. Intocmai la fel, in veacul IX, moravii, spre a-si afirma
despartirea bisericii lor de aceea a feudalilor germani, au adoptat pentru
Intlia oara, liturghia slava in biserica.
Nu stim daca' limba poporului In biserica maramureseana, a fost
introdusa total in locul celei slavone. Cunoastem traducerie Psaltirii,
Faptelor apostolilor, ale unor parti din Evanghelie, dar liturghia, cartea
care sa' arate c slujba se tinea In romineste si nu in slavoneste in bisericile
din Maramures, nu s-a aflat Inca intre cartile scrise in dialect rotacizant.
Fapt este ca, cercetind cu metoda istorica, pe baza marturiilor
istorice inceputurile scrisului in limba rorning, am aflat o ipoteza valabila
asupra imprejurarilor cind s-a putut produce aceasta, schimbare in cultura.
Asupra datei cind incepe curentul de traduceri, vom socoti c anul
1498 data cind se recunoaste autonomia deplina, a bisericii maramuresene,
data cistigarii procesului impotriva episcopului de Muncaci, este vremea
de la care incepe curentul de traducer!, inceputul scrisului in limba, romina.
Traducerea cartilor bisericesti cu mijloacele de atunci a tinut desigur mai
www.dacoromanica.ro
Multi ani i s-a intins in cele doug decenii de la inceputul secolului al

XVI-lea. Aceasta datare corespunde cu datele materiale pe care le-am
obtinut din studiul manuscriselor primelor texte rominesti : filigrana
Psaltirii Hurmuzachi (1501 1515) si criptograma Psaltirii Scheiene
din 1515.
Concluzia principala care reiese din aceasta cercetare este aceea ca
opera de traduceri a vechilor carti slavone in limba poporului, inceputurile
scrisului in limba roming, se datoresc unei initiative interne si nevoilor
societatii rominesti din Maramures si nordul Transilvaniei ; ea se explica
prin Imprejurarile sociale, economice din sinul acestei societati, in cadrul
societatii feudale si nu, cum a afirmat vechea istoriografie, ca rezultat
al influentelor venite din afarg.
PARTEA A IT-a
SCRISUL ROMINESC IN SECOLUL AL XVI-lea. EPOCA LUI CORES!
In prima parte a acestui studiu lam ajuns la rezultatul

Introducer
formarii unui curent de scrieri in limba romina in
ultimii ani ai secolului al XV-lea si in primii ani ai secolului urma-
tor. Aceste scrieri, textele din Maramures si din nordul Transilvaniei,
ent urmarea unor imprejurari locale si specifice ale vietii feudale din
acele parti ale tarii. Aceasta se vede bine din caracterul provincial,
satesc, al textelor maramuresene, scrise in dialect, fara preocupare
de raspindire mai generala, Mfg prefete si epiloguri, care sa arate cine
le-a scris si cu ce scop. Lipsa acestui mesaj subliniaza cercul strimt al
creatiei i raspindirii lor intr-un mediu care stia de ce s-au scris cartile
i se multumea cu ele, NIA explicatii si garantii.
Aceasta nu inseamna ca textele maramuresene n-au avut oarecare
raspindire in afara Maramuresului, dar ele nu pot fi socotite In nici un
caz ca rezultatul unui fenomen social-cultural rominesc de mare proportie.
Opera traducatorilor din Maramures este prefata unei miscari mai gene-
rale, rominesti.
Cu totul altfel se infatiseaza activitatea vasta si consecventa a
publicarii cartilor rominesti in a doua jumatate a veacului al XVI-lea,
In fruntea careia st a. tipografia condusa de diaconul Coresi la Brasov.
Itaspindirea cartilor rominesti de la Brasov in toatg Transilvania si,
cum vom arata mai jos, in Moldova si Tara Romineasca, cu invoirea
domniei si a autoritatilor bisericii, face ca aceastg activitate sa insemne
Inceputul biruintei limbii poporului in cultura feudall la romini. Este
vorba de un moment care se regaseste in istoria a aproape toate Wile
din Europa : momentul inlocuirii limbii oficiale, strMne, cu limba poporului,
adica pgtrunderea elementelor sociale populare in cultura feudala.
Istoriografia burghezg nu a privit ping acum aceasta problem/ de
baza a istoriei culturii noastre in toata amploarea ei, in cadrul ei social.
Biruinta hi-Oil romine era considerata de aceasta istoriografie ca o paging
din istoria bisericii, iar activitatea tipografiei lui Coresi numai ca urmarea
www.dacoromanica.ro
influentei reformei din Transilvania. N. Iorga scria : Intiiul curent de

prefacere a c/rtilor sfinte... porni din Ardeal ; sub influent/ str/in/ i
ereticl Nu era o micare natural:, ci una pornit dintr-o constringere" 1.
0. Densuianu, care observl cu drept cuvint c/ in aceeai epocg incep sg, se
scrie in rominete i zapise, acte particulare i publice, nu vede lucrurile
unitar. Pentru acestea din urmg recunoate un fenomen, care decurge
din imprejurgrile proprii ale vietii romineti", c/ei in secolul al XVI-lea
conditiile istorice, raporturie sociale in trile romine se schimbasefa in
chip simtitor" 2, dar in ce privete aparitia, tot atunci, a cArtilor biseri-
ceti, el spune : toate aceste texte religioase (romineti), tip/rite dupg
1560, gratie initiativei citorva fruntai sai i unguri... (Acetia) erau
impini de dorinta de a cltiga populatia romineascI la cauza bisericii
protestante. Saii i mai tirziu ungurii au pus s fie tip/rite in rominete
traducerile Vechiului i Noului Testament" 3.
Influente, modele strAine, au existat Mr/ indoial, dar problema
principal/ care se pune este aeeea a initiativei i a substratului social al
aparitiei scrisului in limba roming. In prezentul studiu vom afata ca
initiativa scrisului in rominete, a tiparirii c/rtilor in limba poporului,
apartine rominilor, anume, in primul rind pAturilor orgeneti, rAmase
ortodoxe. In luteranism s-a, aflat un exemplu, dovada ca" aa ceva se
poate, dar traducerea cartilor bisericii in limba poporului nu pornete de
la luterani, n-a fost impus5, din afarA, ci provine din nevoile culturale ale
societtii romineti.
Dae/ pornim de la faptul bine stabilit i recunoscut, cum am v/zut,
de 0. Densuianu, c/' inlocuirea scrisului slavon cu limba popular/ apare
in acelai timp i In plturile laice romineti, neinriurite de reforma reli-
gioasl, sintem obligati sa, privim toate scrierile in limba romin/ ca un
fapt general, in legAtur cu schimb/rile sociale, cAci nu ne este ing/duit
sg compartimenthm istoria in cgm/rute. Pe de alt/ parte, un al doilea
fapt general, obiectiv, este acela c reforma nu a izbutit la romini, propa-
ganda luteran/ i calvin/ au quat in incerckile lor de a citiga pe romini.
Aadar, nu putem atribui acestei incercgri neizbutite transformarea
cultural/ a introducerii limbii romine in locul celei slavone, s ne bizuim
pe un eec pentru a explica un fapt pozitiv. Aceimi istorici care afirml
ca scrierea textelor romineti din secolul al XVI-lea se datorete influentei
externe a reformei, recunosc totui c5 slavonismul cultural, limba slavong,
bisericeascA, se stingea i nu mai putea fi folositl de societatea romi-
neascg, ceea ce ni se pare cl inseamn/ o contrazicere. N. Iorga spune :
7)Apoi incepu dec/derea neap/rat5 a culturilor de import, care nu se
reazim/ pe nimic esential i durabil, care nu-i au fad/chine in viata
intern/ a unui popor, nu pot produce floarea depling a originalit/tii i se
1 N. Iorga, Istoria literaturii romtne, II, ed. II, Buc., 1926, p. 460.
2 O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, II, Paris, 1938, p. 8.
3 Ibidem, p. 4. Sextil Puscariu, Istoria literaturii rornlne. Epoca veche, ed. II, Sibiu,
1930, p. 73-74, numeste Intreaga activitate de traduceri si tipArituri romlnesti din Transilvania
In a doua junnItate a veacului al XVI-lea : 'A treia influenfa apuseami", spunInd : A treia
influentS apuseanii, cAreia se datoreste raspindirea de carp tiparite In romIneste, ne-a venit,
In sec. al XVI-lea, prin mijlocirea nemtilor i maghiarilor din Ardeal, care chutau s clltige
pentru 1nviiturile lui Luther i Calvin pe romlnli transilvneni".
www.dacoromanica.ro
152 P. P. PANAITESCU 3&
vestejesc repede" 1 Cit de repede f Se tie el slavonismul cultural la

romini tinea din veacul al X-lea. Deci, a trebuit o revolutie pentru inlo-
cuirea lui i de aceea nu credem in teoria mortii naturale" a slavonis-
mului cultural la romini. Oricum, retinem i din cercetkile lui N. Iorga,
precum am retinut din Istoria limbii romine a lui Densusianu, ideea despre
schimbarile sociale" care au adus scrisul rominesc laic, conceptia ca
scrierea in limba poporului se explica, in veacul al XVI-lea, prin faptul ea
societatea romineasca (o parte a ei, spunem noi, anume paturi sociale
care se ridid) nu mai tia slavonete. Este evident ca, in acest caz cade
explicatia en influenta precumpAnitoare venita, din afar& i urmeaza s
cercethm biruinta limbii romine in secolul al XVI-lea in functie de nevoile
de atunci ale societatii romineti.
Legfiturlle Bralovu- Activitatea tipografiei In limba rominl condusI de Co-
lui eu Tara Rornl- resi la Brasov se explid in mare parte prin legaturile
neasefi 0 Moldova In
a doua jumtate a acestui centru mesteugarese i comercial cu Tara
veaeului al XVI-lea Romineasd' i cu Moldova, mai ales cu cea dintiL
Publicarea cartilor bisericeti In limba romin'a nu este
o problema de purl istorie ardelean, ea se leaga de istoria Trll Ro-
mineti i in parte i de a Moldovei. Nu este o intimplare &, dintre toata
ormele romineti ardelene, acela in care s-a dezvoltat in forme consec-
vente i mai importante rIspindirea cartii romineti in a doua jumatate a
veacului al XVI-lea a fost Brasovul. Aceasta inseamna c principalul
centru al revolutiei culturale din acea vreint a fost, ca s zicem aa, un
centru interrominesc, un centru de legaturg, intre Varile romine. Tipo-
grafia condusl de Coresi a fost adusa' la Braov din Tara Romineasc4
el insusi era un mester tipograf din acea 01.1, i avem dreptul s afirm'am,
inInd seam5, de pozitia economid a Brasovului, cI i drtile tipgzite
de dinsul au fost deopotriv destinate i Transilvaniei i prior de
peste munti.
Nu este necesar sl refacem aci istoria legaturilor comerciale ale Bra-
sovului cu Tara Romineasd, i cu Moldova. Ele sint bine cunoscute, ceva
mai Rutin cunoscute pentru a doua jumatate a veacului al XVI-lea, fat/
de prima jumatate, pentru care avem un studiu foarte bun i o documen-
tare mult mai bogatl 2. Din cercetarea acestor legaturi retinem urm--
toarele trasaturi caracteristice, care ne pot folosi la explicarea fenomenului
cultural, pe care 11 studiem. In primul rind, avem dreptul sa' afirmam
in privinta frecventei cercetarii negustorilor, a volumului comertului,
Brasovul este cel mai important centru comercial de legatura cu Tara
RornIneasca' si cu Moldova. Acest comert are si a avut si in veacurile prece-
dente, un caracter special ; este vorba de schimbul intre produse meste-
suglresti, arme de metal, unelte i alto fabricate, fringhii, &grate etc.,
vindute de mestesugarii si negustorii din Braov, in schimb pentru produse
1 N. Iorga, op. cit., II, ed. II, p. 459.
Radu Manoleseu, Schimbul de marfuri dintre Tara Romtneascd si Brasov In prima jumd-
tate a secolului at XV I-lea, In Studii i materiale de istorie medie, vol. II, 1957, p. 345-390. Cf.
0 St. Metes, Relajiile comerciale ale Tdrii Romtnesti cu Ardealul Mud in veacul al XVIII-lea,
Sighipara, 1921.
www.dacoromanica.ro
brute ale bogatiei animale din Tara Romineasca : vitele, pieile, pestele,
ceara. Asadar, Brasovul joaca fata de t&rile rominesti vecine rolul unui
furnizor al produselor civilizatiei materiale, orasenesti, fata de o regiune
rurall. Pe linga aceasta observatie, care explica i situatia Brasovului ca
centru cultural pentru tara vecina, mai trebuie subliniat i faptul ea la
acest comert erau angajate numeroase orase i tirguri din -Wile romine de
peste munti, c orsenii din aceste taxi cunosteau Brasovul i colaborau
cu viata oraseneasca de acolo. In sfirsit, pe Maga comerciantii din princi-
pate, si comerciantii sasi brasoveni, cei mai bogati dintre negustorii care
faceau comertul peste munti, un rol destul de apreciabil in legaturile
comerciale ale Brasovului cu Tara Romineasca si Moldova 11 jucau asa-
numitii bulgari" care erau rominii din suburbiul cheilor Brasovului. Se
constata c aceasta populatie orkeneasca romineasca de la Brasov avea o
activitate comerciala, care presupune o clasa de oameni bogati, cu lega-
turi permanente cu Tara Romineasca 1.
In epoca inceputurior activitatii lui Coresi, desi este o oarecare
lacuna in corespondenta diplomatica dintre Brasov si Tara Romineasca,
se constata legaturi foarte prietenesti in domnia lui Patrascu cel Bun :
Am legat credini i fratie cn domniile voastre", scrie acest domn bra-
sovenilor 2 Socol, marele vornic al lui PUrascu, principalul factor al poli-
ticii boieresti in vremea lui, avea legaturi comerciale cu Brasovul i cu
un oarecare Mihai Moga, negustor romin de acolo, care era furnizorul &du 3.
Epoca in care Coresi a luerat la Brasov este caracterizata prin ridi-
carea unor familii bogate din patriciatul orasenesc sasesc de la Brasov,
in frunte cu Iohannes Benkner, judet al orasului, care avea interese banesti
importante in diferite parti ale Transilvaniei i peste granitele acelui
principat. Astfel, in 1557, el cumpara cu 2 000 de florin' (moneta de aur)
spalatoria de aur" (a nisipurilor aurifere) de la Zlatna, in Muntii Apu-
seni 4. Tot el inflintase la Brasov prima fabrica de hirtie din acest oras 5,
ginerele Ban primise 4 500 de aspri de la Alexandru Lapusneanu, domnul
Moldovei (in 1564), pentru a-i aduce marfuri din Polonia 6. Erau deci
oameni angajati in afaceri comerciale, intre care si cele ce priveau tarile
romine.
Asemenea legaturi comerciale i situatia speciala a lui Iohannea
Benkner ca om de afaceri intinse explica sprijinirea tipografiei lui Coresi
si de catre autoritatile civile i bisericesti din tarile romine si de catre
judetul Brasovului, fara s recurgem la explicatia exclusiva a intereselor
de propaganda ale bisericii luterane, deoarece tipografia era o intreprindere
mestesugareasca productiva. Orice opera de acest fel trebuie incadrata in
imprejurarile de istorie economica ale vremii.
Din punct de vedere bisericese legaturile Brasovului cu Tara Itomi-
neasca si Moldova au fost putin studiate. Se poate afirma c tocmai in
1 Aceste concluzii shit trase din lucrrile citate la nota precedent.
2 Gr. Tocilescu, 534 de documente istorice slavo-romtne, Bucurelti, 1931, p. 365-366-
8 Ibidem, p. 443.
4 Quellen zur Geschichte der Stadt 43rasso, VI, p. XLVIII.
5 Ibidern, IV, p. 181-182, 506.
6 Hurmuzachi, Documente, XV-1, p. 606.
www.dacoromanica.ro
aceast epoch, In a doua jumAtate a veacului al XVI-lea, se poate vorbi

de circulatia frecventh a fetelor bisericesti ortodoxe din cele dung, thri la
Brasov. Aceste leghturi se fac, se MO lege usor, cu comunitatea romineasch
de la Schei i prin aceasta cu biserica ortodoxl rominh din alte phrti ale
Transilvaniei. Astfel, In socotelile orasului Brasov intitnim In repetate
rinduri mentiuni despre ierarhii bisericii de peste munti: venirea vradicii
Isaia din Moldova la Brasov (1573)1, a -venit vladica din Tara Romi-
neasch" (1578) 2, a venit vladich si en mai multi chlughri" (1579) 3. Ase-
menea in anii 1581-1582, sint pomeniti la Brasov : episcopul valah,
un alt vldich, precum i un episcop grec 4. Sensul acestor vizitatii episco-
pale, de peste munti, este ch biserica romin ortodox5, din Transilvania
in special cea din cheii Brasovului nu stetea izolath in fata propagandei
reformei religioase, ci se afla In contact cu biserica din Tara Romineasch
si Moldova, se putea bizui pe sprijinul ei, care Imbraza in anume impre-
jufari i un caracter politic.
In sfirsit, situatia specialh a *cheilor, cartierul rominesc orkenese
de la Brasov, sth In leghturh atit cu comertul cu Tara Romineasch, cit
si cu relatiile de alth natur : diplomatice, religioase, ale municipalitatii
Brasovului cu thrile romine de peste multi. Am artat mai sus ch locuitorii
din Schei, asa-zisii bulgari", aveau un rol activ In comertul TArii RomI-
neti i Moldovei cu Brasovul. Anume orhseni din Schei erau oameni cu
stiinth de carte si erau folositi de municipalitate ca soli trimisi la domnii
din Tara Romineasch si Moldova 5. In 1558 popa Dobre al bisericii Scheilor
este trimis la Socol vornicul atotputernic din Tara Romineasch 6 Anul
urnator este trimis de sfatul Brasovului la Bucuresti popa Ivan de la
aceeasi biseric57. In 1572 au fost trimii popa Voicul in Moldova, iar alti
doi popi la mitropolitul rii Rominesti 8. Tocmai in vremea functionarii
tipografiei lui Coresi constatm aceste leghturi, care nu inseamnh simple
misiuni diplomatice interesind afacerile orasului, ci un contact al ordse-
nior romini din Schei cu autorithtile politice i bisericesti din Tara Romi-
neasch si din Moldova.
Biserica ortodoxh Sf. Nicolae din ,cheii Brasovului fusese clAdith inch
din vremea domniei lui Neagoe Basarab cu banii acestui domn al Tani
Rominesti, faminind impreunh cu comunitatea sub protectia domnilor
romini 9. Este de observat Insh ch in cronica Scheilor se arath c lingh
aceasta (adich pe lingh ajutorul domnului romln) s-au sculat eu ajutor
si orhsenii de aci, bhtrini i tineri, bogati i shraci" 1, ceea ce subliniaza
existenta initiativei orsenesti de la Schei, cu mijloacele proprli.
1 Hurmuzachi, Documente, XI, p. 809.

2 Ibidem, XI, p. 819.
5 Cf. ibidem, XV-1, p. 444 nota 7 (17 iunie 1545).
8 Ibidem, XI, p. 808 809.
9 Radu Tempea, Istoria bisericii cheilor Braqovului, ed. S. Stinghe, Bralov, 1899, p. 2.
10 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
'39 1NCEPUTURILE SCRISULUI IN LIMBA ROMINA 155
Asadar in cadrul multiplelor leggturi intro Brasov si Tara Romi-

neascg in secolul al XVI-lea, cartierul rominesc al Scheilor ii are
impoitanta sa, ca un centru bogat, protejat de Tara Romineascg si de
Moldova, cu o comunitate ortodoxg interesatg in leggturile comerciale,
diplomatice i religioase cu aceste doug tki.
Apzarea diacoaului Coresi diaconul era un tipograf din linia de tipografi
Coresi la Brasov munteni, care invatarg unul de la altul, incepind cu
tipografii sirbi veniti de la Venetia in Tara Romineascg.
Dimitrie Liubavici, nepotul lui Bojidar, a fost mesterul tipografiei lui
Radu Paisie din Tara Romineascg. In 1547, la tipgrirea Apostolului slay
din Tirgoviste, apar alturi de Dimitrie i ucenicii sgi, Oprea si Petrel.
Zece ani mai tirziu, Octoihul mic slavon din 1557 este tipgrit de acelasi
Oprea, devenit acum logofgt de cancelarie, iar in al doilea rind este trecut
numele lui Coresi 2. Numai dupg aceea, Coresi devine conducgtorul tipo-
grafiei. Asadar, Coresi Ii Meuse ucenicia in tipografia slavong din Tirgo-
viste, era urmasul tipografilor sirbi asezati In Tara Romineascg. Trecerea
lui din Tara Romineascg la Brasov a insemnat totodatg i trecerea de la
tiparul slavon la cel roniinesc in aceastg tipografie. Asezarea lui Coresi
la Brasov are astfel o importantg deosebita pentru problema rgspindirii
scrisului in linaba roming. Dug mesterul tipograf a trecut muntii chemat
de luteranii sasi din Brasov, aceasta ar fi o indicatie cg in adevgr de la
dinsii a pornit initiativa tipgririi cgrtilor rominesti. Dacg, dimpotrivg',
a venit cu invoirea autorit'atilor muntene ortodoxe, chemat de rominii
din Brasov, atunci am putea intrevede o bazg, interng, romineaseg, a
operei sale.
N. Iorga, observind c primele ckti publicate de Coresi la Brasov,
(cele cunoscute pe atunci de istorici) dateazg din 1559-1560, data care
eorespunde cu domnia a doua a lui Mircea Ciobanul in. Tara Romineaseg
(ianuar 1558-21 septembrie 1559), cind are loc o lupt aprigg intre donan
o parte a marii boierimi, socoteste pe Coresi un refugiat politic, obligat
sa-si caute patroni noi 3. Coresi insg nu era boier, 1311 avea deci motiv OS
fugg in fata politicii de centralizare autoritarg a domnului, cgruia i se
opuneau marii feudali cu imunitgti locale. Genealogia lui Coresi construitg
de Stoica Nicolaesc-u, dupg care diaconul tipograf ar fi fost tatal lui Coresi
logaltul din Tara Romineascg (care apare in acte Intro 1572 1589),
mare boier latifundiar, stgpin a numeroase sate, este inexactg. Din actul
de intkire a mosiilor lui Coresi logoratul, dat in 1572 de Alexandru Mircea
voievod, rezultg cg acest Coresi stgpinea, intro altele, mosia Miroslgvesti,
pentrucg o cumparase jupan Coresi logofgt, tatgl lui Coresi logofgt" 4.
Mai intii, acest Coresi logofgt, tatgl, nu poate fi identificat cu diaconul
tipograf, pentru cg niciodatg acesta nu a purtat titlul de logofgt in cgrtile
sale, nici acela de jupan, adicg boier mare. Pe de altg parte, dacg in 1572,
1 I. Bianu si N. Hodos, Bibliograria romtneascd veche, I, p. 27 O. 30.
2 I. Bianu si D. Simonescu, Bibliograria romlneasca veche, IV, p. 4.
2 N. Iorga, Istoria literaturii romtne I (ed. II), p. 176.
4 Stoica Nicolaescu, Diaconul Coresi, In Revista pentru istorie, arheologie i filologie",
an. X (1909), p. 265-285. Pasajul citat din documentul din 1572, la p. 273.
www.dacoromanica.ro
156 P. P. PANAITESCU 40.
Coresi logofatul movtenise moviile tatalui sau, dupa cum rezulta' din actul
citat, publicat de insuvi Stoica Nicolaescu, aceasta Inseamna ca. tatal
logofatului era mort la acea data, pe cind Coresi diaconul era yin vi lucra
din greu la tipografia din Bravov. Nici genealogia propusa de Nerva Hodov
pe temeiul aceloravi acte, dupa care diaconul ar fi fost fratele vi nu tatal
lui Coresi logofatul 1, nu se poate sustine, deoarece in aceste acte sint
pomenite rudele logolatuhli, care iau parte la averea parinteasca, intre
altii, fratele sau, Dragan, nu hug, vi diaconul Coresi. Nici nu ne putem
inchipui ca diaconul sa fi fost boier mare, cu movii vi venituri, vi totuvi sa
fi ramas mevtevugar la tipografie. Coresi este un nume propriu, nu de
familie, deci nu este cu nimic dovedita inrudirea intre diferitii Coresi din
Tara Romineasca in veacul al XVI-lea. Diaconul Coresi era un mevtevugar
ievit din mediul oravenesc, cad avea un nume grecese, obivnuit in acest
mediu, dar cunoavterea adincita a limbii romine 11 arata a fi pamintean.
S-a dovedit, de altfel, ca, prima carte tiparita de Coresi la Bravov,
impreung cu Oprea logofatul, este Octoihul Mic din anul 1557 (inceput
la 12 iunie 1556, terminat la 14 ianuarie 1557) 2, deci inainte de domnia
lui Mircea Ciobanul. Nu mai poate famine in picioare deci explicatia
mutrii lui Coresi la Bravov de teama prigoanei lui Mircea voda. Dimpo-
triva, Coresi s-a intors la Tirgovivte vi a tiparit acolo, cu zece ucenici",.
Triodul-Penticostar slavonesc intre 8 iulie 1557 vi 30 iulie 1558 3. In timpul
acestei lucrari, la 26 decembrie 1557, moare Patravcu cel Bun vi la inceputul
lui ianuarie, in anul urmator, se ridica in scaun Mircea Ciobanul, ca domn
al Tarii Rominevti. Mircea e pomenit In Triodul-Penticostar ca cel din
porunca caruia s-a tiparit cartea, deci ca patron al tipografiei. Dupa
aceea, in 1559-1560 Coresi se muta din nou la Bravov, uncle 'Amine
definitiv 4. Retinem faptul acestor mutari succesive, care nu pot avea alt
inteles decit comenzi vi lucrari succesive date mevterului, care se afla In
acelavi timp in legatura vi cu Tirgovivtea vi cu Bravovul.
Pe temeiul tiparirii primei caxti a lui Coresi la Bravov in 1556,
Al. Procopovici a incercat sa arate ca diaconul Coresi a fost adus la Bravov
de domnul Tani Rominevti, Patravcu cel Bun, care in anu11556 a facut a
expeditie in Transilvania. impreuna cu domnul Moldovei. Deci, dupa
Procopovici, Coresi vi Oprea logofatul au venit la Bravov, nu ca fugari
umili", pentru a intra In serviciul savior, ci in serviciul bisericii lor, ca
oameni ai lui Patravcu voda, domnul Tani Rominevti, caci clomniiromini
se bucurau atunci de destula autoritate" 5. Nu ne indoim ca diaconul
Coresi a plecat la Bravov cu invoirea patronilor sai din Tara Romineasca,
altfel nu ar fi putut lua cu el tipografia din Tirgovivte (forma literelor
cartilor tiparite la Bravov, precum vi vignetele vi ornamentele sint in mare
1 N. Hodo, Un fragment din Molitvelnicul diaconului Coresi, In Prinos lui D. A. Sturdza,
Buc., 1903, p. 241.
2 1. Bianu 0 D. Simonescu, op. cit., IV, p. 3-6.
3 Ibidem, IV, p. 168-169.
4 C. Lacea, Asezarea definitiv a lin Coresi la Brasov, in Revista filologic5", II, 1928-29,
p. 354-358. Cf. 0 A. Filimon, Contribulii la bibliografia romineascd veche, In Dacoromania",
V, 1929, p. 601-604.
5 Al. Procopovici, De la Coresi diaconal la Teofil mitropolitul lui Matei Basarab, in
Omagiu lui I. Bianu, Buc., 1927, p. 294.
www.dacoromanica.ro
parte identice). De altfel, dintre cartile tiparite de Coresi la Brasov, o

parte sint dedicate domnilor succesivi din Tara Romineasca, desigur cu
stirea si invoirea lor. Totusi, do aci nu reiese a tipografia lui Coresi ar
fi fost impusa la Brasov de Pampa cel Bun, asa cum spune Procopovici.
Se pune fireste intrebarea, ce interes aveau domnii Tarn Rominesti sa
foloseasca autoritatea lor ca sa fie primit Coresi la Brasov i Probabil
Procopovici se gind.ea la o opera de propaganda ortodoxa, de inzestrare
de carti pentru bisericile rorninesti din Transilvania. Dar aceasta se putea
face si. cu &Asti tiparite la Tirgoviste si trimise peste munti. Daca asezarea
lui Coresi la Brasov ar fi lost impusa de domnii romini cu prilejul expeditiei
lor militare din 1556, cum se face ca tipograful s-a mentinut in acest oras
timp de 25 de ani, cu toate imprejurarile politico schimbatoare ? Este
mai probabil sa admitem ca diaconal a lost chemat la Brasov de cei ce
avean nevoie de dinsul si. ca domnul Tarii Rominesti a ingaduit aceasta,
pentru ca aducerea lui acolo convenea intereselor lui de domn ortodox.
Coresi s-a mentinut 'ma gratie sprijinului celor care 1-au chemat.
De aceea trebuie para'sita si. teoria care explica venirea lui si intreaga
lin activitate de publicare de carti rominesti la Brasov numai prin propa-
ganda luterang a municipalitatii orasului. Problema este malt mai corn-
plexa : venit cu ingaduinta domnilor romini, pastrat din cauza intereselor
materiale, dar si religioase locale, Coresi a desfasurat o opera culturala,
bazat in parte pe interese materiale : vinzarga cartilor 1, in parte pe
interese religioase, care se desfasoara in cadrul luptei pentru aprarea
ortodoxiei impotriva propagandei reformei. Istoricii care, vazind ca in
opera tipografiei lui Coresi se intilnesc si. influente ale gindirii religioase
ale reformei, ala'turi de baza ortodoxa a celor mai multe carti ale lin, au
conchis ca, tipograful lucra numai la comandl, indiferent de cuprinsul
cartilor editate, MIA' sa inteleaga ca in aceste contraziceri afla'toare in
scrierile editate de Coresi se oglindesc de fapt fazele luptei intro ortodocsi
si luterani. Patronajul sasesc luteran asupra cartilor tiparite de Coresi este
Inca o problema de discutat. Este adevarat ca o parte dintre aceste cart!
poarta indicatia ca s-au publicat din porunca" judetului sas al Bravo-
vului, Iohannes Benkner. Dar este de observat ca si. prima carte a lui
Coresi iesita de sub teascurile sale, la Brasov, in 1556-1557, Octoihul
Mic, a fost scrisa tot cu porunca lui Hanes Begner judele Brasovului".
Totusi, aceasta carte, cu care incepe activitatea lui Coresi la Brasov este
o carte liturgica ortodoxa, scrisa in slavoneste. Ce fel de patronaj luteran
era acela care porunceste tiparirea cartilor ortodoxe slavone ? i alte carti
slavonesti publicate de Coresi la Brasov, alaturi de cele rominesti, cuprind
,,porunca" aceluiasi judet, Benkner, de pilda Evangheliarul slavonesc din
1562. Iar pe de alta parte, nu toate cartile publicate in amintita tipografie
sint puse sub patronajul judetului orasenesc al sasilor. Psaltirea romi-
neasca din 1570, lucrare fundamentala pentru introducerea limbii romine
in biserica, este lipsita de mentiunea judetului. Coresi singur se adreseaza
1 Leg6lurile rominilor ardeleni cu reforrnaliune, In Cultura crestind", Blaj, I, 1911, p. 553
nota si St. Metes, Istoria bisericii rominefti din Transiluania, Sibiu, 1935, p. 126 : Sasii Ca
begustori, aveau In vedere eitstigul bilnesc prin tipdrirea cdrtilor sfinte si nu cIstigarea sufletelor
4 blochilor#, pentru cari ei aveau un adIne dispret".
www.dacoromanica.ro
in aceasta carte cititorilor : Eu, diaconu Coresi, daca vazui ca mai toate-
limbile au cuvintul lu dumnezeu in limba lor, numai noi, rurninii,.
n-avgm..." 1.
in lumina acestor constatari se pime intrebarea : in ce consta patro-
najul judetului Braovalui asupra tipografiei lui Coresi I Era el proprietarul.
tipografiei, iar Coresi simbrimul sau I Sau judetul era numai un protector,
in calitatea sa de primar, care subventiona 1 tipgrirea unora dintre cgrti
Din cele spuse mai sus rezulta c tipografia era independenta de sfatul
orkenesc luteran al Braovului, de vreme ce tip/ma carti slavoneti i
ortodoxe, precum i. cgrti fara indicarea numelui judetului. Nu excludem
posibilitatea ca pentru anume cgrti, In anume imprejurari, sa se fi exercitat
asupra tipografiei romineti presiuni de ordin religios 1 de asemenea
din partea principelui Transilvaniei, dar e vorba de presiuni din afarg ;
tipografia de carti romineti i. slavone nu era a bor. Pomenirea poruncii"
conducgtorului autonom al municipalitgtii din Braov, in. conditiile amin-
tite mai sus, nu poate fi o dovada ca judetul Braovului era alitorul
cartilor romineti. Pomenirea lui in aceste cgrti inseamna in primul rind
un omagiu cuvenit autoritgtii politice, sub oblgduirea careia statea toatg
activitatea publicg din ora. Judetul era interesat, In anume cazuri, i
banete, la vinzarea eartilor, pentru ca sustinea cu banii sal tiparul. Astfel,.
Luca Hirschel judetul Braovului declara ca a sustinut tiparirea Evanghe-
liei cu invtaturi in rominete din 1581, carte pur ortodoxg : nu mai
crutai de in avre ce-mi era daruita de dumnezeu a da la acestu lucru" 2.
E vorba, precum se vede, de averea personala agonisita de Hirschel, nu de
banii municipalitatii. Acelai. Hirschel se interesa, in 'schimb, intr-o seri-
soare catre judetul Bistritei, de vinzarea exemplarelor acestei carti i. de-
plata sumelor cuvenite 3. Aceasta nu inseamna, insa ca editarea cartilor
se fgcea sub supravegherea luteranilor din Braov, in ce privete continutul
acelor carti.
Aadar, nodul problemei originilor primelor carti romineti tipgrite
se dig in raspunsul la intrebarile : eine era proprietarul tipografiei con-
duse de Coresi i. sub al cui patronaj se tipgreau cartile din aceasta tipo-
grafie, In timpul cind a functionat la Braov I
Proprietarul preselor i. al literelor era, Inca din timpul cind tipo-
grafia se afla in Tara Romineasca, meterul tipograf. El nu era un salariat
al unei intreprinderi, ei stapinul uneltelor sale, cum era obiceiul meteu-
garilor din evul mediu. Aceasta rezultg din prefata Apostolului slay-
tipgrit de meterul Dimitrie Liubavici la Tirgovite, in 1547. Prefata
se terming cu cuvintele urmgtoare (in slavonete) : in cetatea de scaun
Tirgovite, in casele lui Dimitru" 4. Dacg tipografia se afla in casa parti-
cularg a lui Dimitrie Liubavici la Tirgovite 1 nu intr-o casg sau mgngstire
domneascg, este evident ca Dimitrie era 1 proprietarul preselor din casa lui..
1 I. Bianu i N. Hodos, op. cit., I, p. 92.
2 lbidem.
Ibidem, I, p. 514. Cuvintele de la urmt : In casele lui Dimitru", shit scrise In cripto-
grafie In textul slay i au fost descifrate de A. Iatimirski I L. Stojanovici, doi slaviti, unul rus,
celAlalt sfrb.
www.dacoromanica.ro
Tipografia, cad e vorba de aceeasi tipografie, a trecut, desigur prin

cumpkare, de la Dimitrie Liubavici la Oprea logofatul si de la acesta la
Coresi diaconul, fostul su ajutor. In timpul functionarii tipografiei la
Brasov, Coresi era proprietarul ei, precum rezulta dintr-o hotarire judeca-
toreasca din acel oras, din 19 iunie 1570. Un oarecare Laurentius Fronius
s-a plins Impotriva lui Coresi, tipograful romin (wieder den Koryzam den
walachischen buchdrucker), care 11 era datornic si a cerut sa-i retie presa
tipografiea pentru datorie, dar magistratii orasului hotarasc ca Laurentius
sa fie despagubit en alte bunuri", iar Coresi 01-91 tie presa" 1.
Acest foarte interesant document dovedeste c5, diaconul Coresi era
stapInul tipografiei pe care o conducea, d.e vreme ce i-se putea sechestra
presa tipografiei, ca avere proprie, pentru datoriile Mcute. Asadar, tipo-
graful romin si nu municipalitatea orasului, poseda i uza de tipografie.
Tipografia lui Coresi i cktile tipkite de dinsul n-au fost ale municipa-
litatii luterane, ci ale mesterului venit din Tara Romineasca si au ramas
ale lui.
Luteranii nu puteau deci impune mesterului cartilor s tipareasca
ori ce fel de texte, ele nu se puteau tipari decit cu consimtamintul lui.
Oriclt de importanta pentru problema originilor primelor ckti
romlnesti tipkite ar putea fi stabilirea persoanei sau a institutiei care era
proprietara tipografiei, trebuie Insa s facem o deosebire Intre proprietarul
tipografiei i patronul ei. Uneltele erau ale mesterului, dar el putea fi
folosit, In cazul tipografiei, de un singur patron. Patronul este acela care
tuteleaza tipografia, clientul, In sensul ca ea lucreaza pentru dinsul i tipa-
reste cartile lui. In timpul cind tipografia a functionat in Tara Romlneasca,
patronul ei exclusiv a fost domnul acelei tari, i conducerea bisericeasca
de acolo, din a caror porunc i cu a caror cheltuiala s-au tiparit toate
cartile slavone, atit In vremea cind conducea tipografia Dimitrie Liuba-
vici, cit pe vremea conducerii lui Oprea logofatul si a lui Coresi. Trecind
la Brasov, tipografia si-a schimbat patronul. Desi a pastrat legatura cu
domnii Tarii RomInesti, dovada ca li se dedica o parte din crtile publicate
de Coresi la Brasov, totusi tiparirea cartior romInesti si slavone se face
acum dupa comanda, cu controlul i In parte cu cheltuiala altui patron.
Nu poate fi vorba, cum am aratat mai sus, de patronajul municipalitatii
sdsesti. Ni se pare ca faspunsul la Intrebarea asupra patronajului reiese
fireste din faptul c5, toate cartile tiparite de Coresi la Brasov au fost
publicate pentru biserica rommna,. In aceste conditii, patronul sau nu
putea fi decit biserica ronalna de acolo.
Adevaratii patroni ai lui Coresi, cei care 1-au chemat i 1-au tinut
apoi la Brasov, au fost conducatorii comunitatii orasenesti din suburbiul
romthesc al cheilor Brasovului, care erau totodata patronii bisericii
lor din acel centru orasenesc. Aceasta rezulta si din anume declaratii ale
lui Coresi Insui, cind In prefata Evangheliei cu Invataturi in romineste,
din 1564, spune ea a tiparit cartea, dead, vazum jelaniea (cererea) a
1 Ivanyi Bela, Kongvek, konyvtdr, knyvnyomddic Magyarorszagon, 1331-1600 [Mill,
biblioteci, tipografii In Ungaria, 1331-16001, Budapesta, 1937, p. 599. Cf. pentru acest text,
Barbu Theodorescu, Locul lui Coresi In cultura romtnd, In Biserica ortodox ronalna", LXXVII,.
1959, nr. 3-4.
www.dacoromanica.ro
multi preuti" 1 Bineinteles, e vorba de preotii romini, cei mai apropiati

de dinsul erau cei de la biserica sf. Nicolae din *cheii Brasovului. Pe
de altg parte, In cronica popei Vasile de la aceeasi bisericg, cronica cea
mai veche, cu caracter oficial, a comunitatii rom1nesti de la Schei, se
vorbeste de preotii Jane i Miha, ai bisericii de acolo, de pe la 1570-1580,
adieg din epoca activitgtii lui Coresi la Brasov. In vremea pgstoriei acelor
doi preoti, spune cronicarul, multe crti s-au tipgrit i pre limba rum!-
neasc i pre limba sloveneasc i mult s-au nevoit acesti pgstori cu turma
lui Hristos i cu biserica" 2. Asadar rezultg din afirmatia cronicii bisericii,
cI preotii, reprezentanti ai comunit54ii orgsenesti rominesti, slut cei care
Ifs-au nevoit", au luat initiativa tipgririi cgrtilor, atit a celor rom1nesti,
-cit si a celor slavone, ei iau asupra lor meritul tipgririi cgrtilor iesite din
tipografia condusg de Coresi. Ei 1-au chemat la Brasov pentru nevoile
intregii Transilvanii ortodoxe i ei sint adevratii patroni ai lui Coresi.
Nu numai din aceste texte amintite reiese acest lucru, ci mai ales
din intreaga analizg, pe care am fcut-o asupra imprejurgrilor in care a
venit Coresi la Brasov si a lucrat acolo : venirea liii succesivg, cu lucrgri
executate cind la Tirgoviste, dud. la Brasov, Inggduirea primitg de la
domnul Tarii Itominesti, stapInul tipografiei, o aprobare care se putea
da numai In favoarea unei comunitati ortod.oxe romlnesti i in special
caracterul ortodox al cgrtilor tipgrite la Brasov, cu influente sporadice,
dar nehotgeitoare, ale reformei, ceea ce aratg cg ele se publican de aceeasi
comunitate, aflgtoare sub influenta superioara a unor autoritati luterane,
fat5, de care opune rezistentg. Acest din urmg aspect al problemei urmeazg
s5, fie discutat mai pe larg in cele urmatoare.
Tipgrirea cgrtilor rominesti in Transilvania In veacul
Cfirtile tipograIlel
din Brasov sl relorma
al XVI-lea corespunde cu epoca introducerii si infloririi
religioas
reformei religioase luterane i calvine, la sasi si la
unguri, In aceastg provincie. Precum se stie, reforma proclama tradu-
cerea cgrtilor bisericesti In limba poporului, tinerea liturghiei In limbile
7fvulgare". Ar rezulta de aci ea tipgrirea primelor cgrti bisericesti in ro-
mineste, tocmai In aceastg vreme, nu poate fi independenta de curentul
reformei In Transilvania. Nu contestam existenta unui exemplu In
aceastg privintg, dar socotim ca publicarea cartilor rominesti s-a fgcut
In sinul bisericii ortodoxe, din initiativa populara romineasca.
Simpla existentg a curentului reformei religioase In Transilvania
In acea epocg nu este o dovadg suficientg ca biserica reformatg este aceea
care a introdus limba poporului In biserica rominilor. Este adevarat ca
s-au facut Incercari de reformare, de scurtg duratg, a ierarhiei bisericii
romine din Transilvania. Principele Transilvaniei Ioan Sigismund Zapolya
(in a doua domnie 1556-1571 ; ping la 1559 sub regenta mamei sale,
Isabela Iagellona) a trecut la luteranism, apoi la calvinism si a munit
episcopi calvini In fruntea bisericii romine. Poruncile principelui si ale
dietei Transilxaniei obligau pe popii romini sa citeascg liturghia In romi-
1 I. Bianu si N. Hodos, op. cit., I, p. 518.
2 Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, V, 1909, P. 3, i versiunea In romtneste, la Radu
Tempea, Istoria bisericii ,5chei1or Brasovului, ed. St. Stinghe, Brasov, 1899, p. 5.
www.dacoromanica.ro
neste si WA admit5, ritualul calvin 1. Prima porund adresatI preotilor

romini, 0, f6,c1 liturghia numai In limba romIng, dateaza, din 11 noiembrie
1567 2, iar hotarirea de a se calviniza biserica rornin5, s-a luat In sinodul
de la Aiud, In 1569 3. Primul episcop calvin romin a fost Gheorghe din
Singiorz, la sfIrsitul anului 1566, urmat de Pavel din Turdas, numit In
1569 3. Dar calvinizarea ierarhiei romInesti din Transilvania a fost de
scurt6 durata. In 1571, cinci ani abia dupA numirea primului episcop
calvin romin, Ioan Sigismund Zapolya moare si este ales principe al
Transilvaniei catolicul tefan Bathory, care Inggduie imediat formarea
unei episcopii romine ortodoxe la Vad 4.
Aparitia primelor carti rominesti bisericesti nu se datoreste acestui
scurt episod de istorie bisericeascA. Activitatea tipografiei lui Coresi
Incepe Inainte de calvinizarea bisericii romine din Transilvania si a con-
tinuat si dup5, moartea lui Ioan Sigismund Zapolya. Prima carte tipaxit6,
de Coresi In romineste dateazA din anii 1560-1561 5, iar primul episcop
calvin a fost numit In 1566.
R5,mine insa, la Brasov, posibilitatea unei presiuni exercitate asupra
bisericii romine de dtre municipalitatea sgsease luterang, care a tiecut
la luteranism In prima jumatate a veacului al XVI-lea. Avem In adevr
o indicatie In cronica s'aseasc a lui Simon Massa, care scrie sub data de
11 martie 1559 : Iohannes Benkner judele Brasovului cu ceilalti sfetnici
au reformat biserica valahilor si le-au impus (proposuit) FA Invete precep-
tele catehismului (luteran)" 6. Aceastl informatie se af15, si In cronica
sseascl a lui Josef Teutsch Intr-o formA deosebita," : 1559, ziva martie
12, a poruncit domnul Johannes Benkner, jud.ele Brasovului, valahilor
cei de ling5, ora 7 FA, invete catehismul si prin aceasta 0, tread, la reformg,,
dar acest lucru a fost de putin folos" (es half aber wenig)8. Vora reveni
asupra acestor pasagid de cronid, 6, retinem deocamdat5, faptul mrturisit
di incercarea de a cistiga pe rominii din Brasov la reform5, nu a izbutit.
Se Meuse o presiune asupra lor, dar ei s-au Impotrivit. 0 spune de altfel
l5murit si cronica bisericii Scheilor, vorbind despre preotii de acolo din
veacul al XVI-lea, care cu luptsa trudindu-A, au tinut srmta biserid, si
s-au muncit cu multA osteneall, de au p5,strat lucrurile legii (religiei), de
nu s-au schimbat"10. Este o aluzie Clara la presiunile luterane si la Impotri-
virea othsenilor din chei.
1 Cileva date despre preotii romini calvini, In Cultura crestind", Blaj, I, 1911, p. 44
si urm. Legdturile romtnilor ardeleni cu reformatiunea, ibidem, I, p. 515 si urm. ; Rvsz
Imre, Reformatiunea flare romtnii din Transilvania, Debretin, 1937 (In limba maghiara) si
recenzia din Anuarul Institutului de Istorie", Cluj, VII, p. 727-729. Idem, La Rforme et
les Roumains de Transylvanie, in Archivum Europae centro-orientalis", III, 1937, p. 279-316.
2 Hurmuzachi, Documente, XV-1, p. 625-626.
3 Ibidem, p. 638-639.
4 St. Metes, Istoria bisericil romtnesti din Transilvania, Sibiu, 1935, p. 81, 83, 91-92.
6 Asupra acestei date, vezi mai jos, paragraful intitulat : Catehismele rominefti.
o Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, IV, p. 180.
7 Se tntelege, din suburbiul acheilor.
8 Quellen, IV, p. 100.
9 LI paragraful despre Cateldsme.
" Radu Tempea, op. cit., p. 1 ; Quellen, V, p. 1 : dass die Religion ist ungeandert ver-
blieben".
11 - 13. 4336
www.dacoromanica.ro
Argumentul principal care arata ca biserica din Brasov, a rominilor

din *chei, nu a trecut la luteranism, c tipografia de carti dek, acolo nu a
fost in serviciul luteranilor, este constatarea c scrierile tiprite de Coresi,
elevii si colaboratorii lui, nu sint, luate in bloc, carti luterane, ci dimpotriva,
carti ortodoxe. Acesta este faptul esential care arath & opera de intro-
ducere a limbii romine in biserica nu a fost patronata, nici initiatg, de
luterani sau de calvini, ci trebuie socotita ca o opera de initiativa romi-
neascg, ortodoxa, o paging de istorie interna. 0 analiza mai amanuntita
a productiei tipografice amintite, lamureste clar acest lucru : Din 35 de
carti tiparite de Coresi si de eeilalti tipografi romini din Transilvania intre
1557 si 1588, 23 sint scrise in limba slavona, 3 sint slavo-romine, pe care
le putem socoti prin esenta lor ortodoxe si 9 sint rominesti.
Asadar, majoritatea crtilor tiparite sint slavonesti, ceea ce este o
dovada ca tipografia lui Coresi era in slujba ortodoesilor si ca pdstra
traditia medievala, alaturi de tendintele de innoire.
Dintre cele 9 carti rominesti, 6 sint curat ortodoxe : liturghia atri-
buith lui Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, adica ritualul ortodox,
Evanghelia, Psaltirea, Apostolul, cu indicatii liturgice in slavona, cu
ordinea citirii pasagiilor In ritualul ortodox. Nici una din aceste carti nu
contine vreo aluzie in legaturg cu reforma. Dimpotriva, una din ele cuprinde
chiar atacuri contra reformei, ramase neobservate ping acum. In Evan-
ghelia romineasca cu invtaturi, tiparit de Coresi in 1581, in predoslovie,
dupa ce arata ca aceasta carte trebuie pastrata neschimbata, nici sa'
adauga, nici sa ia nemica", se face aluzie la imprejurarile bisericesti de
atunci, care impun o paza mai mare a credintei : Ins mai virtosu
intr-acestu greu ce e in lume acum : derep-ce c multi oameni crestinesti
intru multe chipuri de credinte si de invataturi noao pleaca-se si intru
parerile lorusi salbgtacescu-sa si dentru o impreunare a credinteei ce era
la'cuindu ei se intorcu 1, si den sftuirea legiei si a credinteei iara ei se
striineaza" 2 Cartea va Intri pe cei ce o citesc, pentru a nu se amistui
intru ei varece eresure" 3. Deci, in vremea noastra au aparut credinte
noug, adica luteranismul si calvinismul. Cei care vor fi aplecati spre ele,
dupa parerea autorului prefetei, salbatecescu-se". Cartea, desi scrisa
romineste, in limba poporului, este totusi destinata sa fereasca pe romini
de eresure", adica de erezie.
totusi aceasta carte indreptath impotriva reformei religioase este
si ea publicata cu porunca" lui Luca Hirschel, judetul sas luteran de
atunci al Brasovului, care spune in aceeasi prefath : Eu jupinulu Hirjilu,
judetulu den cetatea Brasovului i a totu tinutulu Birsei, foarte cu inima
fierbinte... jeluia la aceasta luminata carte" 4. Este deci o dovada care
confirma, parerea noastra aratath mai sus ca patronajul judetilor Braso-
2 Adica : parasesc comutnitatea din care ificeau parte.
2 Diaconul Coresi, Carte cu Invdtdturd (1581), ed. S. Pucariu i A. Procopovici, Bucu-
reti, 1914, p. 3.
3 Ibidem.
4 Ibidem, p. 5. Cf. Gr. Scorpan, Locul Cazaniet lui Varlaam In vechea noastrd literaturd
omileticd din sec. XVI-XV II, In Cercetbri istorice", XIIIXVI, 1-2, 1940, p. 551-556,
crede, bazat pe dotul omisiuni neconcludente din Cazania din 1581, CS a fost scrisa sub presiune
luteranA, ceea ce nu este admisibil.
www.dacoromanica.ro
47 INCEPUTURILE SCRISULUI IN LIMBA ROMTNA 163
vului asupra tipografiei lui Coresi inseamna recunomterea unei autoritati

publice 0 un ajutor banesc, dar nicidecum un patronaj religios 0 cu atit
mai putin editarea inski a ca'rtilor.
In ce privete celelalte trei carti romineti, in care recunomtem
inriuriri ale reformei, una este Paha de la Orktie tiparita in 1582, care a
fost tiparita din initiativa lui Mihai Torda0 episcopul romin calvin, dupg
cum arata introducerea 1, dar nici in aceasta introducere, nici in cuprinsul
earth, nu se afla nici o aluzie de propaganda a reformei, nici o pomenire
despre Calvin : cartea este adresata rominilor in general. La sfir0tul intro-
ducerii se afla chiar declaratia celor doi tipografi Eu erban diiacu,
meterul mare a tiparelor 0 cu Marien diac", care garanteaza despre
valoarea cartii : dindu in mina noastra cste ca'rti, cetindu 0 ne plcieura,
i le am scris voo, romini, sa le cetiti..." 2. SOCotim CA avem a face aci
cu afirmarea drepturior tipografilor de a nu tipari decit ceea ce le convine,
o afirmare a calitatii lor de stapini ai tipografiei : li s-au dat cartile, ei le-au
aprobat 0 numai de aceea le-au tiparit. *erban (fiul lui Coresi) i Marian
nu sint in slujba episcopului, ci accepta, ca ortodoc0, tiparirea cartii ce
li s-a dat.
Mai ramin numai doug, carti romineti cu influente vadite ale reformei
religioase : prima este Catehismul (Intrebare creOineasca), a doua : Evan-
ghelia cu invataturi, urmata in acelmi volum de Molitvelnic, tiparite la
Brasov de diaconul Coresi in 1564. Despre Catehism, care ridica probleme
speciale, ne vom ocupa mai jos. Ajunge sa spunem deocamdata ca aceasta
carte, de0 tradusa din ungure0e dupa un catehism luteran 3, totu0
cuprinde simbolul credintei (deci dogmele fundamentale), rugaciunea tatal
nostru 0 decalogul, nu dupa textul luteran folosit, ci traduse separat,
dupa un text slay ortodox. Editorul a vrut sa arate prin aceasta ca se
mentine pe terenul dogmei ortodoxc.
Evanghelia cu invataturi de la 1561 a fost publicata, deosebit de
celelalte carti, ca o comanda a unui nobil ungur, Forro Miclo, chelcuig
(cheltuiala) i banii pre acest lucru induratu-se-au a da jupinulu Foro
Miclauu". Comentariul (tilcul), sub forma de predici, cuprinde o serie de
principii ale reformei, expuse cu very./ 0 energie polemica, ceea ce face
din aceasta carte una din cele mai vechi 0 mai interesante scrieri de pole-
mica sociala 0 religioasa din vechea noastra literatura, cu aluzii la viata
economica a vremii 4. Cauta pre patriar0 0 pre vlMici 0 pre mitropoliti
0 pre episcopi i pre calugari 0 pre popi, cum ei sint 0 domni 0 sftnicii
domnilor, cace ca tac 0 nu marturisesc drept pre Hristos, ce gresc dupg
1 Palia d'Ordstie (1581-1582), I, ed. Mario Rogues, Paris, 1925, p. 11.

2 Ibidem, p. 12.
3 Cf. N. Sulic5, Calehismele rominesti din 1544 si 1559. Cerceldri cu privire la izvoarele /or,
ir Anuarul liceului de bdieli Al. Papiu Marian din Ttrgu Mureq pe anii 1932-1935", Tirgu
Mares, 1936, p. 47 101.
4 Am folosit in prezenta cercetare copia fotografia a Evangheliei cu Invd/dturi din 1564,
de la Biblioteca Academiei R.P.R., C. V. nr. 13. Pentru o copie manuscrisd din secolul XVII
a acestui text, cf. V. Drimba, 0 copie din secolul al XV II-lea a tilcului Evangheliilor si Mont-
velnicului diaconului Coresi, in Studii si cercetari de istorie literar si folclor", IV, 1955,
p. 535 si urm.
www.dacoromanica.ro
voia oamenilor, sa fie in cinste inaintea lor" 1. Aadar, cirmuitorii bisericii

sint domni, adica stapini feudali. CA sint multi episcopi, calugari, egumeni,
popi, carei vad destule strimbatati in viata lor ce vrind sa plug dom-
nilor, boiarilor, c sa tern de voivocla, ca-i va rusina si-i va scoate de in
cinste... ca se vor miniia i vor lua de la ei episcopiia au vladiciia" 2.
Datoria cirmuitorilor bisericii este BA invte si s strige tare, dojeneasca,
cum sa nu pima miselamea" 3, deci in locul bisericii feudale, sa fie o biserica
aparatoare a celor asupriti. Din vina cirmuitorilor nelegiuti ai bisericii
au cazut atitea tari in stapinirea turcilor : pilda poate voao fi si cele
impratii 0 erase crestinesti catr fasarita soarelui si catra amiaza zi,
pre uncle au propovedit sfint Pavel apostol, iara acum biruesc turcii si
mai multi tin lgea lu Mahamet al turcilor, pentru neharniciia, unde au
fost 1nei si n-au socotit mai marii besrecii, patriarsii si vlthcii, episcopii,
cinstea ltt dumnezeu, ce-u mai iubit cinstea lor, domniia si venitul...
derept aceia dumnezeu s-au miniiat -au ealcat pre ei supt picioarele pagi-
nilor". i azi oamenii nu tin legea crestineasca, mai tare cei mai maxi,
vladicii i jud.ecatorii. Derept aceea ma' tem ca vain si noi peri fair calcati
de limba paging', sa (dad)) nu vain pniimi i sa nu yam asculta, loa-va
dumnezeu de la noi" 4. Aceasta critica sociala impotriva celor mari,
conducatorii lumii feudale, si in special impotriva bisericii feudale poate
fi socotita un ecou al reformei luterane si calvine, dar nu are in sine un
caracter neaparat de influenta externa. 0 putem foarte bine intelege si
in gura orasenilor de la cheir. Brasovului.
Totusi sint alte pasaje care condarana influenta din Tara Romlneasca
i de la Moscova sau din Orient asupra bisericii romine, dar in acelasi timp
i influenta nemteasca, deci a reformei. Crestinil sint invitati s judece
singuri, interpretind sfinta scriptura : CA noao nu vine lgea nece de in
Ierusalim, nici de la Roma, nici de in Tara Greceasca, nece Nemteasca,
nece Rumineasca, nu de la Lesasca, nici de la Moschiceasca, ce e lasata si
tocmita de Iisus Hristos si iaste scrisa in scriptura srmta" 5. Toate acestea
nu au caracter dogmatic, nu se ating de dogmele si de traditia bisenicii
ortodoxe. In schimb, atunci cind se ridica impotriva cultului sfintilor,
impotriva manastirilor, scriitorul are un caracter mai vadit calvin : Hristos
nu va zice : veniti carei ati cinstit sfintii morti si trupurile lor ati sarutat
sau carei ati facut besereci i manastiri -ati dat dare multe, aur i argint
i sate la acele locure, nici va zice : veniti podobitorii si inchinatorii icoa-
nelor si miluitorii manastirilor" 6. Aeeia nu cred carei se roaga sfintilor
morti, in sfintu Patru ci lu sfintu Pavel, sau sfintei Mariei, c numai unul
Isus Hristos iaste imblatoriul derept noi" 7. Tot de caracter calvin este
afirmatia ca popii, ca si sfintii nu pot erta pacatele", precurn si atacill
impotriva cultului mortilor si mai ales principiul ea faptele bune nu pot
1 Copia fotografica citati, f. 81.
2 Ibidem, f. 231.
3 Ibidem, f. 434.
4 Ibidezn, f. 181-182.
3 Ibidem, f. 225.
Citat din aceeqi carte de N. Iorga, Isforia literatdrii romfne, I, p. 188.
7 Ibidem, I, p. 186.
www.dacoromanica.ro
mintui sufletele, care pot nadajdui numai in credinta, ceea ce constituie

principiul pasiv al gratiei, caracteristic pentru invatatura lui Ioan Calvin :
Ce tu, crestine, socoteste bine : poti face atita lucrure, cite pohtdste
Dumnezeu de la tine, au ba. Poti tinea toate poruncile ? Credinta
drepta, aceia iaste a noastra moiia, pentru crediata, nu pentru slujba,
dar alesilor gatita iaste" 1.
i cu toate acestea, nici aceasta, carte nu este o carte de invatatura
a bisericii calvine. Autorul recunoaste c trebuie s postim, pe cind intreaga
reforma a renuntat si a denuntat posturile. Cine e om crestin, grai-va bine
cum se cade de pre postu sau ajun ... mai tare (in) aceasta vreme de
apoi, unde vedem minia lui dumnezeu pre crestini" 2. Autorul citeaza, in
mai multe locuri pe parintii bisericil ortodoxe, nerecunoscuti de reforma :
7, Vasile, Grigorii, Athanasie, Zlataust, Chiril" 3 el vorbeste de praznicele
nascatoarei de dumnezeu 4, despre ingeri 2, desi calvinii si luteranii
resping cultul Mariei si al ingerilor. Versetele Evangheliei sint asezate
dupa, duminicile postului, in ordinea ritualului ortodox si sint indicate
chiar in limba slavona, 6.
La fel si Molitvelnicul, care este anexa Evangheliei cu invataturi,
prezinta acelasi compromis religios. Textul este tradus, cum s-a dovedit,
dui)/ Agenda luterana in limba maghiara a lui Gaspar Heltai din 1559,
dar din comparatia originalului cu traducerea romineasca se vede ea,
desi slujba cununiei si a botezului sint redate in linii generale dupa ritualul
luteran, en formula juramintului la cununie, totusi traducatorul romin a
adaugat unele rugaciuni din ritualul ortodox la descrierea acestor doul
ceremonii, rugaciuni care lipsese in textul unguresc. Dar nu numai atit,
temelia insasi a dogmelor bisericii, simbolul credintei (Crezul), nu este
cel calvin sau luteran, ca in textul unguresc, ci simbolul ortodox (de la
Nicea), fr adausul : si de la fiul" 7.
Aceste carti analizate mai sus, fac impresia ca. rezulta din concesii
reciproce intre ortodocsi i luterani (respectiv calvini), din care a iesit un
text intermediar cu elemente din amindoua credintele. Faptul acesta pune
o problema, tulbmratoare : puteau oare conducatorii religiei ortodoxe din
Transilvania, cit si ai celei luterane sau calvine, raminind partial pe vechea
pozitie, s admita concesii religioase asupra ritualului i chiar asupra
dogmei bisericii ? Aceasta ni se pare cu neputinta, ar echivala cu crearea
unei noi religii intermediare. Poate fi oare vorba de o inselaciune, cum
crede N. Sulica : Coresi nefiind cunoscator in teologie, sa se fi lasat de
bung credinta inselat de luterani, care au strecurat unele elemente ale
1 Evanghelia cu tnvdidturi, fotocopie, Academia R.P.R., C. V. 13, caiet 22, foaia ultim.
2 Ibidem, f. 321-324.
3 Ibidem, f. 319.
* Ibidem, f. 427.
5 Ibidem, csiet 29, f. 2.
Pentru bazele luteranismului : Die Bekentnisschriften der evangelisch lutheranischen
Kirche, 2 vol., Gottingen, 1930, publicatie oficiala.
7 Molitvelnicul din 1554 publicat de N. Hodos, Un fragment din Molitvelnicul diaconului
Coresi, in Prinos lui D. A. Sturdza, Buc., 1903, p. 233 276. Pentru fixarea originalului Ti corn-
paratia cu traducerea romlneaseS, Ilie Dbianu, Un rnolitvelnic calvinesc pentru romtni, In Rd-
yawl", Cluj, 1908, p. 168-183.
www.dacoromanica.ro
reforrnei intr-o carte pe care el o socotea ortodoxd ? 1. Dar preotii romini

de la Schei nu ar fi putut sa-i atraga atentia ? Sau poate au vrut conduca-
torii bisericesti romini trecuti la luteranism, sa nu dea pe fat& acest lucru,
sa obisnuiasca pe ineetul poporul cu reforma, pastrind. deocamdata bazele
credintei ortodoxe si introducind in carti numai unele elemente luterane
sau calvine ? Asa crede I. Dalanu, care scrie : Autorul Molitvelnicului
rominesc nu vrea s5 rupa de tot cu traditiunea, pina nu vor invata preotii,
ea sa, nu se instreineze astfel de scopul sau" 2. Toate aceste explicatii ni se
par deopotriva de imposibile. Editorii cartilor amintite : Evanghelia cu
invataturi, Molitvelnicul, Intrebarea crestineasca, sau erau luterani sau
ortodocsi i fireste ca stiau aceasta. Compromisul pe care il constatam in
aceste carti nu poate fi decit rezultatul luptei intre cele doua curente.
Coresi i comunitatea ordseneasca de la Schell Brasovului erau stapinii
tipografiei, de vreme ce au putut rezista stapinirii politice de alt credinta.
Aceasta stdpinire politica a prezentat spre publicare rominilor anume
texte reformate. Editorii romini au epurat textele prezentate ; n-au putut
sa le refuze cu totul. Asupra punctului principal : publicarea cartilor in
limba poporului erau de acord, aceasta corespundea i cu convingerea
lor anterioara. Dar ei afirma ortodoxia prin publicarea simbolului de
la Nicea. Textele traduse, sau de tradus, din ungureste au fost epurate de
stapinii romini ai tipografiei (daca nu erau ei stapini, eine ar fi putut face
aceasta operatic ?). Au ramas, fireste, elemente luterane, In parte socotite
ea o critica impotriva bisericii feudale, cu care probabil orasenii de la
Schei erau de asemenea de acord, considerindu-le c nu sint o deviere
de la credinta. Dar se vede bine ca textele luterane nu au putut fi impuse,
fara a trece prin cenzura ortodoxa romineasca.
Chiar daca facem abstractie de cele doua carti discutate mai sus,
care si ele sint mai aproape de ortodoxie decit de reforma, rdmine faptul
ea in tipografia lui Coresi s-au publicat cu mult mai multe carti ortodoxe
in limba romina. Acesta este faptul esential : majoritatea cartilor editate
nu erau ale bisericii luterane sau calvine, ci ale ortodocsilor, nu erau nici
macar destinate exclusiv rominilor din Transilvania, ci intregului popor
romin.
Cum am aratat, pe baza identitatii literelor tipografiei lui Coresi
cu acelea ale vechii tipografii de la Tirgoviste, aceasta tipografie a fost
adus la Brasov din Tara Romineasca. Cartile tipdrite la Brasov sint in
mare parte dedicate domnilor succesivi ai Tarn Rominesti, precum si
mitropolitului din aceasta tara i anume, nu numai cartile slavonesti,
ci i cele tiparite in romineste. Nu ne putem nicidecum inchipui ca aceasta
s-a facut fara stirea i ingaduinta Mr. Dimpotriva, aceasta este o dovada
ca acele carti au fost sprijinite i aprobate de domnii si rnitropolitii mun-
teni i moldoveni. Catehismul (Intrebare crestineasca), cu elemente ale
reformei, de care am vorbit mai sus, este inchinat mitropolitului Efrem
al Ungrovlahiei : inchinam cinste i daruim sfintiei tale arhiereu i mitro-
1 N. SulicA, op. cit., p. 50.

2 I. alian.u, op. cit., p. 173.
www.dacoromanica.ro
politu Efrem" 1. Evanghelia cu invataturi in romineste, publicata in

1582, a fost tradusa dupa un text slay, trimis cu acest scop de la Tirgoviste
la Brasov de &are Serafim mitropolitul muntean. Textul slavon,
vului 2 j
spune predoslovia earth, a fost aflat in Tara Romineasca, la arhimitro-
politul Serafimu, in cetate in Tirgoviste", care 1-a trimis judetului Bravo-
cu voia mitropolitului, marelui Serafimu, noi o deademu lu
Coresi diaconulu, ce era mesteru invatatu intr-acestu lucru, de o scoase
den cartea sirbeasel pre limba rumineasca, impreung i cu preutii de la
beseareca Scheailoru, de linga cetatea Brasovului" 3. Asadar in iruntea
Evangheliei in romineste se arata c traducerea din slavoneste in romineste
s-a facut cu voia, deci aprobarea mitropolitului Tarii Rominesti. Acesta
este de altfel rostul intregului pasaj : recunoasterea ca legal& a traducerii
in limba poporului de catre biserica din Tara Romineasea.
In scrisoarea judetului Brasovului, Luca Hirschel, la 15 august 1582,
catre judetul Bistritii, se arat c publicarea Evangheliei cu inva-
taturi a fost aprobata de amindoi domnii de peste munti, cit si de mitropo-
litii Moldovei si Tdrii Rominesti (au dat : ihre Zustimmund Consens")
si au cumparat chiar un mare numar de exemplare, spre a fi introduse in
rile lor (in ihre Lander hinein fhren") 4. Rezulta de ad c biserica
romina i cirmuirea statelor Moldovei i Tgrii Rominesti au aprobat i au
sprijinit tiparirea eartilor bisericesti in limba poporului. Ramine fapt
stabilit c traducerea i tiparirea cartilor bisericii in limba poporului
este o opera general romineasca in secolul al XVI-lea. folosit
ea indemn de existenta curentului luteran i calvin din Transilvania, ea
sa ia i ei initiativa traducerii cartilor bisericesti in romineste. Un curent
popular s-a impus in biserica ; rominii au tradus si au tiparit aceste carti
cu fortele lor, cu tiparul lor, adus la Brasov din Tara Romineasca, tradu-
-cind din slavoneste, dar pastrind religia ortodoxa.
Catehismele roml- Catellismul care cuprinde expunerea credintei religioase,
nesti din veaeul aI este o carte care fireste are o importanta deosebita
X VI-lea
pentru studiul influentelor externe asupra inceputurilor
scrisului in limba romina. Se admite in genere pina acum ca prima
carte tiparita in atelierul lui Coresi din Brasov in limba romina a fost
Intrebarea crestineascei, un catehism nedatat (in exemplarul unic pe
care-1 posedam), dar considerat ca fiind tiparit in anul 1559 5. Am aratat
in cele de mai sus ca prima carte tiparita de Coresi la Brasov a fost
Octoihul Mic slavon din 1557 si oh Intrebarea crestineasca nu este o
1 I. Bianu si Dan Simonescu, Bibliograria romtneascd veche, IV, p. 7.
2 S. Koleada, khan (Deogopon It KintronegaTatme nexoTOpaix cTpan BOCT0,1110li
EB1301/11, in BeCTHIIK ncTopmt Ninponoil ItyabTypti., Ianuar-februar, 1958, p. 49-50,
clovedeste influenta Evangheliei cu InvAtAturi tiparitd de Ivan Feodorov la Zabludov, In
1568 asupra CArtii cu Invdt:IturS romlneascd de la Brasov, din 1581. Ivan Feodorov a fost In
tArile romine, In 1578-1579, si atunci va fi adus i cArtile slavo-ruse tiparite de Mitsui.
3 Diaconul Coresi, Carte cu invdtdturd, ed. S. Puscariu si A. Procopovici, p. 5-6.
5 Am folosit editia fotografica a catehismelor la I. Craciun, Catehismul romtnesc din
1544 urmat de celelalte catehisme romlno-luterane, Sibiu-Cluj, 1945 1946 (Biblioteca 13iblio-
logicii), nr. 19.
www.dacoromanica.ro
carte pur luterana, ci un compromis intre credinta ortodox i reforma,

In care baza credintei, crezul, este cea rasariteana.
In privinta datei and a fost tiparita aceasta carte, cercetatorii s-au
intemeiat pe pasagiul din cronica slseasca a lui Simon Massa si altii :
1559, ziva 12 martie, Iohannes Benkner judetul Brasovului cu ceilalti
consilieri a reformat biserica rominilor i le-a impus s, studieze invata-
turile catehismului (luteran)" 1. Dupa cei mai multi cercetatori acest
pasaj din cronica s-ar raporta la tiparirea Intrebarii crestinesti de catre
Coresi 2. Dar data de mai sus, pentru eine citeste textul cu atentie, priveste
hotarirea judetului si a sfatului orkenesc de a reforma biserica romlnilor.
Data de 12 martie este data adunarii sfatului, cind s-a luat aceasta hotarire
si nu data tiparirii catehismului. Intrucit catehismul a fost rezultatul unor
tirguieli intre ortodocsi i sfat, asa cum am aratat, si cum pentru tiparirea
lui au trebuit Inca dupa aceea citeva luni, nu socotim ca data 1559 martie
12 este aceea a tiparirii acestei carti, ci trebuie cautata o data mai tirzie,
poate cu un an sau doi. Aceasta rezulta si din examinarea atenta a prefetii
Intrebarii crestinesti. Cartea a fost tiparita, zice prefata, cu stirea mariei
lu c:ai" (adica a principelui Transilvaniei, Joan Sigismund). Dar la 12
martie 1559 nu murise Inca regenta Izabela Iagellona, mama lui loan
Sigismund ; ea moare la 15 septembrie acelasi an 3. In Octoihul Mic al lui
Coresi din 1557, in epilog, este pomenita cralita Zabela" 4. De ce ar fi
omis-o Coresi In Catehism, desi a tinut regenta pina la moartel Asadar,
Catehismul este tiparit dupa moartea Izabelei, data de 15 martie 1559
nu este valabila pentru datarea acestei carti. Pe de alta parte, in prefata
Intrebarii crestinesti, se arata ca. scoasem sfinta Evanghelie i Zeace
cuvinte si Tatalu nostru i credinta apostoliloru"5. Decalogul, Tatal nosiru;
crezul se afla cuprinse In catehism, dar Evanghelia, despre care spune ea, o
scoasem", deci era publicata, scoasa la iveala, este Evanghelia lui Coresi,
si a lui Tudor diac, publicata In romineste la Brasov : s-au Inceput In
luna hi mai 3 zile i s-au sfirsit In luna lu ghenuarie 30 zile valeato 7 mi
69 (1561)" 6. Deci tiparirea Evangheliei este anterioara tipririi Catehis-
mului ; in introducerea Evangheliei nu se pomeneste catehismul, pe cind
In introducerea catehismului Evanghelia este pomenita ca Mud scoas 7.
Nu are nici un rost sa socotim ca editorii catehismului ar fi anuntat scoa-
terea", adica traducerea evangheliei in manuscris, inainte de a o fi tiparit :
mai intii ar fi spus acest lucru, aratind intentia lor, apoi, se admite in
genere ca Evanghelia lui Coresi nu a fost tradusa de editorii din Brasov,
ci s-a folosit o traducere veche &it'd, de ei, asa cum vom arata mai jos
cu noi argumente. i celelalte date ale introducerii concorda cu cele spuse
de noi mai sus : pomenirea lui Efrem al Ungrovlahiei, care apare prima
oara In acte ca mitropolit la 17 septembrie 1559, apoi la 14 noiembrie
Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, IV, p. 180.
2 Al. Rosetti, Les cathichismes roumains du XV l-e siecle, In Mlanges de linguistigue et
de philologie, Buc., 1947, p. 529-532.
3 J. Kemdny, Deutsche Fundgruben, Cluj, 1839, p. 65.
4 I. Bianu i D. Simonescu, Bibliografia romineascd veche, IV, p.4.
5 I. Crdciun, op. cit., p. 63.
I Tetravanghelul diaconului Coresi, ed. Gherasim Pitesteanu, Buc., 1889, p. III.
7 I. Craciun, op. cit.
www.dacoromanica.ro
1561, i la 3 iulie 1562 1 Sava episcopul Transilvaniei (de Geaogiu), de ase-

menea pomenit, a fost episcop intre 1559 si 1569, cu o intrerupere,
care pare a fi fost scurtl, inainte de 10 aprilie 1562 2. Asadar socotim
d putem data Catehismul tiparit de Coresi la Brasov, asa-numita Intrebare
crestineasa, din anul 1561, adicl dupg, tiplrirea Tetravangheluhii romi-
nese. Cea dintii carte romineascl tiplritl de Coresi a fost Evanghelia,
carte care, prin trimiterile la liturghie ale diferitelor pasagii, trimiteri in
limba slavong, este o carte ortodoxl.
In ce priveste catehismul, pe care il putem socoti a doua carte in
limba romineascl iesit/ din aceeasi oficinl, el este rezultatul unei presiuni
exercitate de municipalitatea luteran6 a Brasovului asupra rominilor, la
care acestia s-au impotrivit. Aceasta rezulta, nu numai din. faptul et
Simbolul credintei, decalogul si oratia dominicall, nu slut traduse dup
textul unguresc luteran, ci dupl un text ortodox slavon, dar fid din intro-
ducerea la catehism, care in intregime reprezintl o scuz i o arltare cum
el aceastA carte nu alcltuieste o lepadare de la credinta cea veche, orto-
doxl, afirmarea p/strlrii religiei impotriva presiunilor din afarl. In adevg,r,
introducerea declarl c, cei ce au tradus slut neste crestini buni", c scoa-
serl cartea den limba sirbeascl pre limba rumineascV, deci originalul
slavon garanteaz/ ortodoxia textului, ceea ce era adevArat pentru simbolul
credintei, tatll nostru i decalog. Mai departe, introducerea spune el
traducerea s-a publicat cu stirea episcopului Sava al phi Unguresti",
adicl al rominilor, c Inchin'amu cinste si dlruimu sfintiei tale arhiereu si
mitropolitu Efremu", adicA este dedicatl mitropolitului ortodox din Tara
llomineasc, alt/ garantie de fastrare a ortodoxiei. In sfirsit, se precizeazI
el preotii, episcopii i vlclicii sg, nu judece, nece s skluiascl", el nu e
intr-Insele (in aceste crti) alte nemicl, ce numai ce-au propoveduitu
sfintii apostoli i sfintii plrinti" 3, adicl o asigurare el nu s-a adlugat
nimic la vechea doctring religioasl. R6mine stabilit Ca editorii catehis-
mului au vrut BA, proclame ortodoxia lor i a clrtii publicate de dinsii,
nu pentru a Inela pe eredinciosi, ci pentru cg, in adevar rezistaserl presiu-
nilor ce se facusera asupra bor.
Am arltat c o asemenea afirmare a rominilor impotriva influentelor
ce se exercitau asupra thr nu se poate concepe decit in mediul cheilor
Brasovului, comunitatea Bind patroana tipografiei i bucurindu-se de
protectia domnilor romini de peste munti. De aci rezulta insl un fapt :
introducerea unor modificlri esentiale in catehismul luteran, ea i intreaga
introducere a Intrebarii crestinesti, se datoresc acestor patroni ortodocsi
ai lui Coresi. Aceasta ne ajutl sa explicam filiatia diferitelor catehisme
rominesti din secolul al XV1-lea. Se stie ca in 1544 s-a tiparit un catehism
luteran rominese la Sibiu, pentru care socotelile orasului arata ea s-au
dat 2 florini unui oarecare Filip Pictor (Maler) 4. Acest catehism rominesc,
cea dintii carte romineasca tiparitl, nu s-a pastrat. Ceea ce putem spune-
1 Doc. priu. ist. Rom., B, XVI, vol. III, p. 105, 158, 165.
2 Hurmuzachi, Docurnente, XV-2, p. 578 i Leglurile romtnitor cu reformatiunea, In.
Culture cretind", I, p, 584-585.
3 I. Craciun, op. cit.
4 Hurmuzachi, Documente, XI, p. 859 (Socotelile Sibiului).
www.dacoromanica.ro
t- P. P P NNAITESCU 54
despre relatiile dintre acest prim catehism i cel al lui Coresi, este, in
lumma color de mai sus, cd, textul din 1544 nu avea nici pArtile amintite,
troduse din slavoneste 1, nici introducerea, in care se afirma ortodoxia
tartii. E posibil ea pentru rest Catehismul din 1561 sd, fi folosit pe cel
dm n44.
De asemenea, tot in legAturd eu cele spuse, cum cd, Intrebarea
trezAineastA este rezultatul unui compromis intre textul luteran tradus din
ungurezzte I pasagii introduse de comunitatea ortodoxd, din Brasov, nu
mai eunine N alabiit ipoteza IM Al. Procopovici, dupa, care ar fi existat
un arhetip husit" al eatehismelor rominesti din secolul al XVI-lea 2.
Se tie ci pe lingii textul tiparit al Intrebdrii Crestinesti, care a fost regasit
in 1 iseriea de la Ieud, In Mararnure, mai existd Incii doud texte ale ace-
lniii catehism, copiate de mind, la inceputul secolului al XVII-lea : Cate-
hisnml din Codex Sturzanus publicat de Hasdeu i eel din Codex Martian,
ul. litat de Al Rosetti 3. Despre primul toti cereetAtorii sint azi de acord
cd este o copie dupa textul tiparit de Coresi, dar copia din codicele Martian
a dat natere la mai multe discutii. Dupd, parerea prof. Al. Rosetti, aceasta,
col ie ar avea un izvor comun eu textul tiprit de Coresi, nu ar fi o copie
dui ii acesta. De aei rezultd, dupd cereetAtorul amintit, cd, intreaga tea-
tnrii a catehismului rorninese, eu textele luterane i cele ortodoxe nu s-ar
fi alciituit cn prilejul tipiiririi catehismului la Brasov, ci mai inainte, si
annme In nOrdul Transilvaniei sau In Maramures, tot acolo unde s-au
tradns cele mai vechi texte bisericestirominesti. Aceasta pentru cii, in copia
Martian catehismul, desi identic eu cel tipdrit, este redactat in dialectul
rotacizant din nord. Pe de alta parte, observd, Al. Rosetti, in copia Martian
afla unele envinte in text, omise de Coresi in tipdritura. sa i Myers Coresi are
citeva cnvinte omise in copia Martian, deci amindou reprezintd variante
neglijente ale nnui text complet 4. Socotim Ins ca, textul din codicele
Martian este o copie a textului tiparit. Nu este de loc exclus ea un text
in limb& sud ardeleand sa fi fost copiat mai tirziu intr-o regiune din nord,
m care se vorbea cu rotacism. Prioritatea regiunii nord transilvdnene in
scrierea limbii romine, nu inseamnd, cd, mice activitate a incetat acolo,
dapd primele traduceri i cd, nu s-a continuat i cu transcrierea unor texte
romine)ti venite mai tirziu din alte regiuni ardelene 5. Cit priveste omi-
sinnile din textul tipdrit, care se afld, in manuscrisul Martian, ele sint in
numdr de patm si din analiza lor rezultd, cd, sint adaosuri ale copistului
Martian, nu omisiuni ale textului lui Coresi. Astfel, la f. 3 (al textului
tiparit este corect eine erde ertdeiunea pdeateloru" si nu eine credo
in Hristos ierta i-se vor", ea in codicele Martian, edei credinta In Hristos
1 Aceasta este pArerea lui N. Sulick Catehismele rorninesti din 1544 si 1559, Stn Anuaru
eu In de Midi Al. Papiu Itarian, Tirgu Mures, 1932, 1935, p. 49 50. Pentru izvoarele ungu-
r i ale Intrebdrii crestinesti, ibidem, p. 54 61.
2 Al. Procopovici, Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, Suceava, 1927 (extras
"n 1-1. frumos", II, 1927).
B. P. Hasdeu, Cuvenle den bdtrtni, II, Buc., 1879, p. 91-114, Al. Rosetti, Catehismul
lIarturn, In Grai i suflet", I (1924), p. 251-260, textele facsimilate la I. Craciun, op.cit.
4 Al. Rosetti, Les catichismes roumains, ed citatii, p. 533.
5 Cf. N. Draganu, In Dacoromania", IV-2, 1927, P. 1091-1101.
www.dacoromanica.ro
-este anuntata un rind mai sus. La f. 4 v a tipariturii lipsesc din textul

celor zece porunci ale lui Moise aluziile anahronice la rastignirea lui Hristos
adause de copistul din codicele Martian, Praznicele cella dumnedzeestile"
sint adause de copistul nestiutor pe aceeasi paging, tot in textul decalo-
gului, unde nu se vorbeste de asa ceva. In sfirsit, la f. 9 a textului catehis-
rnului tiparit formularea cremu ceva de la Dumnezeu. ..sfintu numele
al lui pre ajutori sa-lu chemamu", a fost adaos in chip neindeminatec de
copistul codicelui Martian cu un Hristos", dupa cuvintele al lui", desi
din primul membru al frazei se vede ea, nu de numele lui Hristos este
vorba 1. Din acestea toate rezulta ca nu e necesar s admitem existenta
unui izvor comun pentru textul Martian si textul tiparit al Catehismului.
Copia Martian este o reprodueere, datorita unui copist nord ardelean, al
textului tiparit si nu al unui text maramuresean anterior. La aceasta con-
cluzie ne indeamna si faptul ca in copia Martian se reproduce, aproape
cuvint cu cuvint, nu numai textul catehismului, dar i introducerea .edi-
torului (afara de pomenirea numelor mitropolitilor), care este, cum am
aratat, o justificare a tipgririi cartii ea scriere ortodoxa. Textele maramu-
resene, cum se stie, nu au niciodata introduceri si nu necesitau justificari
hip de cititori ale puritatii credintei. Aceasta justificare se poate explica
numai in cadrul luptei intre cele doui confesiuni, care a avut loc la Brasov
cu prilejul tipgririi cartilor rominesti, cum e cazul si cu Evanghelia cu
invataturi de la 1564, despre care am vorbit.
Asadar, a existat un Catehism luteran rominesc din Sibiu, la 1544,
care a fost tiparit, dar despre care nu stim nimic, apoi in 1561 s-a tiparit
la Brasov un catehism rominese de Care diaconul Coresi. Partea tradusa
din ungureste a acestui catehism este poate reprodusa dupg cel de la
1544, restul, cu Simbolul credintei, decalogul, tatal nostru, traduse din
slavoneste la Brasov, impreuna cu introducerea, reprezinta, reactia loeala
ortodoxa a rominilor din Brasov, fata de presiunile luteranilor si ale
calvinilor. Copiile din Codex Sturzanus si din codicele Martian sint repro-
duceri mai tirzii, de la inceputul veaeului al XVII-lea, ale textului tiparit
la Brasov in 1561. Catehismul de la 1561 este a doua carte tiparita in
romineste la Brasov, dupa, inceperea activitatii tipografiei si nu este o
carte pur reformata.
Curentele de tradu- De vreme ce admitem teza dupa care scrierea in limba
ceri rontine,t1 Ina- romina, in veacul al XVI-lea, inlocuirea treptata a limbii
lute de Coresl
slavone cu limba poporului se datoreste, nu influentei
si initiativeiexterne a luteranior, ci unui curent datorit schimbarior
sociale interne din poporul romin, in mod logic trebuie s socotim cg
acest curent s-a naseut aproape simultan in diferite parti ale
ca opera lui Coresi si a tipografiei lui nu poate fi soco-
tita decit ca o difuzare a traducerilor rominesti si nu sta la originea
acestor l4crri. Coresi a adunat si a tiparit traduceri ale cartilor bisericesti,
care sint si mai vechi decit inceperea activitatii tipografiei conduse de
1 Deosebirile Intro catehismul din codicele Martian si cel din tipAritura lui Coresi (textul
Visit la lend), la Al. Rosetti, Les catichismes roumains, In vol. citat, p. 533-534.
www.dacoromanica.ro
dinsul, i provenind din diferite centre. Pentru studiul inceputurilor

scrisului In limba romina, ceea ce importa, nu este atit lucrarea tipografiei,
cit aceea a traducerilor, care stau la originea scrisului in limba populara.
Examinind provenienta i raspindirea scrierilor in romineste dinainte
de Coresi, ajungem la incheierea ca ele Ii au radacini in timp dinainte de
patrunderea reformei religioase in Transilvania i c avem a face cu mai
multe centre de traduceri rominesti, in nordul i sudul acestei provincii.
Este azi indeobste admis cg, tipografia lui Coresi a folosit vechile
traduceri maramuresene, care, deci, erau Inca, vii", adica folosite curent,
copiate i citite In biserici, in vremea lui Coresi, adica in a doua jumatate
a secolului al XVI-lea. Din comparatia Psaltirii Scheiene cu Psaltirea lui
Coresi, s-a dovedit c aceasta din urma reproduce textul vechii traduceri
maramuresene, editorul cartii tiparite, Coresi, indreptind limba dialectului
maramuresan dupa, graiul din sudul Transilvaniei si din Tara Romineasca,
indreptind expresii neintelese de dinsul, dupa ureche i impresii, fr Insa
a recurge la textul slavon, ceea ce II face adesea sa, nu nimereasca forma
exacta, ceruta de original 1.
De asemenea Apostolul lui Coresi, comparat cu Apostolul rominesc
aflator In Codicele Voronetean, arat c i aceasta carte bisericeasca, a
fost editata de Coresi cu indreptari dupa traducerea maramureseana, 2.
Dar aceste constatari nu inseamna c toate manuscrisele rominesti
tiparite de Coresi erau numai de provenienta, maramureseana. Ele puteau
proveni si din sudul Transilvaniei, ba chiar i de peste munti. In ce priveste
Evanghelia tiparita de Coresi intre 1560-1561, nu avem textul traducerii
manuscrise folosite de tipograf, dar din textul tipgrit rezulta 'impede c5, s-a
folosit o traducere mai veche. Vom aduce aci un argument care Inca nu a fost
folosit. Pe baza numelor de monede indicate in Evanghelia romineasca a
lui Coresi se poate stabili cg, traducerea dateaza, cel mai tirziu, din primul
sfert al secolului al XV1-lea, deci inainte de introducerea reformei in
Transilvania.
Pasajul din Evanghelia lui Matei (17, 27) 3, sung, astfel : deschide-
gura lui i veri afla cruce". In traducerea din zilele noastre (a lui Gala
Galaction) acelasi pasaj sung, : deschide gura i vei gasi un statir"
(ban de argint). E vorba de o monedg, de argint, a carei mime este tradus
cu cruce" pentru ca In vremea traducerii se foloseau monede de argint
cu insigna crucii pe de. Moneda cu cruce este folosita in Transilvania i in
Ungaria in veacul al XV-lea si in eel urmator, numai ping, In 1526 4.
Pe de aka parte, moneda de mare valoare, lingoul, care corespunde in
textul grecesc al Evangheliei cu talantul, este tradus In Evanghelia tiparit
1 J. A. Candrea, Psaltirea Scheiand, Introducere, p. LXIXLXXXI, cf. I. adlan,
Lirnba romtneascd in cele dintdi carp bisericesti, In Cultura crestind" III, 1913, P. 5 si urm.
2 Al. Rosetti, Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronefean. In
Graf 1 suflet", I, 1923, P. 100-106, cf. St. Palm, Probleme tn legdturd cu tnceputul scrisuluz
romtnesc. Versiunile romtnesti din secolul XV I ale Apostolului, In Cercetdri de lingvisticd", Cluj,
II, 1957, iunie, decembrie, p. 47-98, contest traducerea Apostolului lui Coresi dupd textul
maramuresean. Vezi Insb replica lui Al. Rosetti, Despre raportul dintre Codicele Voronefean i
Apostolul lui Coresi, In Omagiu lui lorgu Iordan, Buc., 1958, p. 745-751.
Tetravanghelul lui Coresi (1560), ed. Gherasim Timus, Buc., 1889, p. 40.
Iacobus Rupp, Numi Ilungariae, II, Buda, 1846, plansele XV si urm.
www.dacoromanica.ro
de Coresi cu som, un som, somul" (Matei 18, 24 ; 22, 19 ; 25,16-25)1.

Somi (sommo) este o moneda genovez i venetiana, folosita i in -Wile
romine ca valoare monetara, In secolele XIV XIT. Ultima mentiune pe
care o cunosc este din anul 1518, in Moldova 2.
Nu stim sigur daca Evanghelia In romineste a fost tiparita de Coresi
dupa o traducere maramuresana sau dupg o traducere efectuata in sudul
Transilvaniei In primul sfert al secolului al XVI-lea. i aceasta din urma
ipoteza este posibila, precum i aceea c textele rotacizante, In dialect
maramuresan, s fi fost transpuse In dialectul ard.elean de sud, nu de
Coresi Insui, ci de scoala de traducatori romini din Brasov care 1-a precedat.
Existenta unor traduceri in romIneste din slavoneste a cartilor
bisericesti, efectuate la scoala i biserica din cheii Brasovului, de care
s-a folosit in parte i Coresi, dar care nu erau destinate numai lucrarilor
tipografiei, poate fi stabilita In chip precis.
In Evanghelia romineasca cu invataturi din 1581 se arata c aceasta
carte a fost tradusa de in carte sirbeasca pre limba rumineasca, impreuna
i cu preutii de la bisereca *cheilor de alga cetatea Brasovului, anume
popa Jane i popa Mihai" 3.
Dintre cartile romInesti traduse la Brasov, dar netiparite, ni s-a
pAstrat In manuscris Octoihul copiat la 1570 de Oprea diacul, ginerele
popei Dobre de la biserica Scheilor Brasovului, ca sg, fie de Invatatura
ucenicilor, eine Invata dascalie". Copia a fost executata dupa o traducere
romineasca mai veche, de pre izvodul ce iaste In beseareca cheailor,
de ling/ cetatea Brasovului, de l-au scos den limba sirbeasca pre limba
rumineascit sfini prinfi, eine au fost mainte intru acestu Ice". Copia s-a
facut din initiativa lui Pavel Tord.asi, episcopul romin calvin, dar nu si
traducerea, care era mai veche, traducere despre care se spune : sfintiei
lui (episcopului) foarte placu, daca ceti, si dead.e ca s ramlie scoalei".
Rezulta de aci ca au existat la scoala de la Schei traduceri vechi romInesti,
anterioare propagarii reformei. Dupa' marturia copistului de la 1570,
traducerea s-a facut la biserica Scheilor de cineva care apartinea unei
generatii anterioare, de vreme ce copistul nu poate fixa eine a scris-o, nici
clnd, ci se multumeste s vorbeasca despre parintii, care au fost mai
inainte de clinsul, la aceasta biserica, desi copistul era el insusi ginerele
unui preot de la acea biserica 4.
Mai cunoastem i un alt manuscris al unei traduceri rominesti a
unei carti bisericesti exeoutate tot in cercul de cultura de la chei In
secolul al XVI-lea, text ramas ping acum nefolosit de cercettori. Este
vorba de Apostolul slavo-romin din colectia 0-. Cardas 5, text slavon
traducere interliniara in romlneste. Textul mai cuprinde i cIteva fragmente
1 Tetrauanglielut, ed. citata, p. 41, 42, 50, 58-59.
2 M. Costachescu, Documente moldovenesti de la Stefdnild vodd, Iasi, 1943, p. 85, din
26 decembrie 1518 : un sfesnic de 16 somi de argint (text slay). H. Tiktin, Dictionar german
romtn sub voce, crede gresit ed somi In textul lui Coresi este o forma dialectald pentru sumd.
3 I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia romtneascd ceche, I, p. 91-92.
6 N. Sulica, Cea mai melte Foald din cuprinsul Rozntniei, In Omagiu lui C. Kirifesca,
Buc., 1937, P. 14-15.
6 Aducem muitumirl tov. G. Cardas, care ne-a incredintat manuscrisul.
www.dacoromanica.ro
din Vechiul Testament, dintr-o omilie a sfintului Ioan Gurg, de Aur, i

un apocrif. La p. 426 se afld, in original in slavond, urmdtoarea insemnare :
S-a scris cu mina pdcdtosului, eu popa Bratul, intru slava dumnezeului
nostru, in veci, amin. S-a inceput in anul 7068 (1559-1560)". Acest impor-
tant manuscris este anterior tuturor tipdriturilor rominesti ale lui Coresi..
Din insemnarea reprodusd mai sus rezultg, c Bratul era copistul manu-
scrisului, el nu spune c ar fi tilmacit textul slavon in romineste. Traducerea
este anterioard, in acest caz, anului 1559, face parte din grupul vechilor
traduceri din *chei. 0 comparatie famine sg, se facd intre manuscrisul
slavo-romin din colectia Carda i Apostolul rominesc tiprit de Coresi
la 1563, ni se pare deocamdat c putem afirma cg, e vorba de doug, tra-
duceri independente 1.
Se poate vedea din cercetarea Apostolului slavo-romin din 1559 1560
earacterul arhaic al limbii : i cu nusul dumiindu (vorbind) intr i afld
de ceia ce adunase se multi. Zise atrd 'nii : voi stiti cd nu fromos iaste
a bArbatu ovreescu a se lipi sau a urdina de alta, smintg," 2 Pentru tra-
ducdtor credinciosii sint generatiile, neamure". Scriitorul
neputind afla corespondentele romineti ale unor cuvinte slavone, a creat
',crezdtorii",
el insusi o serie de cuvinte rominesti : fietorilor (pt. slavonul s4stim-celor
care sint), (p.265), chip orate (pt. slavon razlieni, in diferite chipuri) (ib idem),
nuascultdiorii (pt. slavon neposlwifi, nesupusi) (p. 265). Traducdtorul a
fcut multe greseli datorite neintelegerii textului slavon. Astfel la p. 1 :
Insd toatd lucrarea apostoleasca' tinu" : textul slay : Elmaje vdsea dea-
ania apostolska sddrajet". Traducatorul romin traduce deaania, faptele
prin lucrarea, iar sddrajet cuprinde (e vorba de cartea care cuprinde
faptele apostolilor), prin ,tine", pentru cd, drdjet in slavd, inseamnd in
adevdr si tine. Titlul omiliei lui Ioan Gurd de Aur este tradus Cine-i de
intru sfinti, pdrintele nostru crestinul marele episcop, dein cetatea lui
Costantin cu rostul de auru, Cuvintu de invdtdturd" (p. 454). In textul
slay era I o, prescurtarea numelui Joan, traducdtorul a crezut cd e vorba
de pronumele acuzativ : io, eine, asa cd numele lui Ioan (Gurd de Aur)
a dispdrut din traducere.
In genere titlurile faptelor apostolilor i ale epistolelor sint ldsate in
slavoneste, ceea ce este o dovadd c scopul practic al acestor traduceri
interliniare, cu pastrarea textului slay, era ca preotii care citeau totui
in slavoneste in bisericd i nu intelegeau aceastd limbd, sg, poatd odatd, cu
rostirea in limba oficiald a bisericii, sd aibg sub ochi si intelesul textului in
limba lor, sg, poatd deci intelege ce spun. Titlurile le stiau pe de rost,
Rind putine. Textele slavo-romine interliniare sint adresate preotilor care
slujeau slavoneste, ca un ajutor personal, astfel de traduceri nu au nimie
a face cu influenta reformei, deoarece principial prevgd. pdstrarea limbii
slavone ca limbd oficiald a bisericii. Textul Apostolului Cardas este scris
in dialect sud ardelean, Med rotacism (E Cornilie zise : din na patra zi
ping, la acestu ceas fiiu ajunindu" (p. 112), si intreba-voiu arnu cu care
cuvintu tremse in dereptu mene" (ibid).
1 Apostolul lui Coresi (Lucrul aposlolesc) ed. In facsimile la I. Bianu, Texte de limbd romi-
neascd din secolul XVI, IV, Buc., 1930.
2 Codicele G. Carda, p. 111.
www.dacoromanica.ro
59 IN C EP UTURI LE SCRISULUI IN LIMBA ROMINA 175
Copistul din 1559 1560, popa Bratul, nu era preotul bisericii

Scheilor la acea data. Un popa Bratul fusese parohul bisericii de acolo,
la 1515, acest Bratul al doilea nu e pomenit in cronica Scheilor 1. Era
insa de acolo, limba sud ardeleana a manuscrisului o dovedeste. La 1569
el vinde lui popa Dobre un Molitvelnic slavon din 1495, pentru a fi depus
la biserica Scheilor din Brasov 2. Popa Bratul era probabil profesor al
scolii de acolo, copist de manuscrise, preot la vreo biserica din Tara
Birsei. Pe linga aceste texte rominesti din sudul Transilvaniei, anterioare
activitatii de tipograf a lui Coresi, mai exista o serie de scrieri religioase
si apocrife (asa-zisele carti populare") in romineste, din veacul al XVI-lea,
care, dap& limba au fost traduse din slavoneste tot in sudul Transilvaniei. 0
parte din cartile acestea cuprinse in Codex Sturzanus, scris in parte de
popa Grigore din Mahaci la sfirsitul secolului al XVI-le a, sint copiate dupa
texte traduse in sudul Transilvaniei in acel veac. Astfel legenda sfintei
Vineri este un text scris in regiunea Brasovului in veacul al XVI-lca 3. De
asemenea o parte din legendele i textele religioase din Codicele Todorescu"
sint i ele scrise in acelasi secol, in dialect sud transilvanean i unele din
aceste scrieri (o parte a Evangheliei cu invataturi) se regasesc aidoma
si In Apostolul lui Coresi, se trag dintr-un izvor comun cu al Apostolului.
Aceste texte rominesti din veacul al XVI-lea nu au fenomenul rota-
cismului, ele au fost deci scrise In sudul Transilvaniei 4.
Din studiul manuscriselor amintite din Transilvania in veacul
al XVI-lea, rezulta ca. au existat in acea epoca mai multe traduceri indepen-
dente ale Psaltirii, Evangheliei, Apostolului, precum si ale apocrifelor, ceea ce
implieS i existenta mai multor centre de traduceri in romineste si a nume-
rosi traducatori din slavoneste. Aceasta bogat i variata opera de prefacere
in romineste a scrierilor slave, anterioara activitatii de tipograf a mi
Coresi, este o dovada ca in Transilvania avem a face cu un curent de tra-
duceri datorite unei nevoi generale din mediul rominese in secolul al
XVI-lea. Este vorba de o opera cu caracter vast, cuprinzind simultan toate
regiunile rominesti.
In adevar, aceasta activitate trece, in acea epoca de granitele Tran-
silvaniei. Am aratat cu alt prilej ca 'in a doua jumatate a secolului al
XVI-lea s-a tradus nomocanonul, prima pravila In romineste, i ca au
fost doua traduceri independente, ambele alcatuite in Moldova, si de
acolo au trecut in Transilvania. Coresi a reprodus una din traducerile
moldovenesti In a sa Pravild a sfintilor apostoli tiparita la Brasov 5.
1 Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, V, p. 2 5iRadu Tempea, Istoria beserecei Scheilor
Brasovului, ed. st. Stinghe, Bralov, 1899, P. 2.
2 C. Lacea, Biblioteca veche a bisericii sf. Nicolae din Brasov, In Transilvania", XI,
1909, p. 100-105.
3 B. P. Hasdeu, Cuvente den bdtrini, II, p. 13.
4 N. Drsganu, Doud manuscripte vechi Codicele Todorescu si Codicele Martian, Bucu-
relti, 1914, Al . Rosetti, Codicele Todorescu et codicele Martian, In Melanges de linguistique et
de Philologie, Buc., 1947, p. 519-526. Pentru traducerile ardelene din secolul XVI, cf. 5i
N. DrAganu, Un fragment din eel mai vechi Molitvelnic romlnesc, In Dacoromania", II, 1922,
P. 294 326.
5 P. P. Panaitescu (Al. Grecu), Inceputurile dreptului scris In limba romlnd, In Studii".
VII, 1954, 4, p. 215-228.
www.dacoromanica.ro
De curind Serban Papacostea a senmalat o informatie din 1532,

care arata ea la acea data exista in Moldova o traducere romineaseg a
Evangheliei i a Apostolului. Germanul Nicolae Pfluger scrie la 11 martie
1532 : Un oarecare doctor 1 din Moldova, om in virsta, care nu vorbete
nemtete, ci latina i polona, a venit la Wittemberg, ea sa-1 vada i. sa-1
asculte pe Martin Luther, vrind s ingrijeaseg, de tiparirea celor patru
Evanghelii i a (epistolelor) lui Pavel, in limba romina, polon'a' i. germana,
ea i cum la Universitatea din Cracovia nu ar fi atitia doctori invatati.
Ma mir totui ca un doctor btrin s-a lasat aa ademenit de acel seducator
(Luther), ca sa se lase chemat de aa de departe, din tara lui, ping la
Wittemberg" 2.
Se alb, deci atunci in Moldova o traducere a Evangheliei 1 a episto-
lelor in rominete. Din text nu rezulta eine a facut acea traducere. Se pare
ea nu doctoral in chestiune, care era mai degraba un editor in diferite
limbi, care a adunat spre a fi publicate, pe ling/ textul rominesc, i cel
polon 1 chiar unul german. Biblia germana fusese tradusa de Luther
insui, deci ceea ce propunea doctorul mezat in Moldova era o noua editie
a unor texte vechi, in parte cunoscute. Era el romin ? Desigur ca nu,
titlul sau universitar de doctor, deci dintr-o universitate straing, cunomterea
limbii polone i a celei germane, leggturile lui cu protestantismul i cala-
toria la Wittemberg, 11 arata ca pe un strain asezat vremelnic in Moldova,
nu ca moldovean. In aceste conditiuni el nu putea fi traducatorul in romi-
nete a Evangheliei. Pentru aceasta era nevoie de o cunotintg aprofun-
data a limbii, care nu era posibila pentru un strain. Doctorul era un
adunator de texte in diferite limbi, intre care i textul in limba romina,
pe care 1-a gasit in Moldova. Acest text bisericesc, local, face parte .in
aceste conditii din acelmi curent intern de traduceri ale cartilor sfinte
i profane din acea epoca i dateaza firete, dinainte de 1532 (in ianuarie
se aflase in Polonia de venirea doctoralui cu acest text in Germania).
PAtura ori1.5eneasei Din cercetarile expuse mai sus rezulta ca a existat in
51 eurentul pentru societatea romineasca un curent pentru folosirea limbii
serlerea In limba
romin poporului, a limbii vulgare", cum se zicea in epoca
renaterii, pentru a deosebi limbile vii de cele clasice,
curent care se dezvolta, in prima jumatate a veacului al XVI-lea i ia
mai mare amploare in. a doua jumatate a veacului. Reforma religioasa,
care nu a izbutit sa cuprindg, pe romini, nu a fost cauza i nu ei i se
datorete initiativa scrierii in limba roming. Influenta reformei in aceasta
revolutie culturall a istoriei noastre nu poate fi negata, ea trebuie basil
considerata ea un model, un indemn acceptat, nu ea o cauza prima a
acestui fenomen istoric.
Ce schimbare In societatea romineasca a secolului al XVI-lea a
putut determina revolutia in cultura, inlocuirea limbii slavone ca limba
1 In articolul lui Al. Rosetti, citat la nota urm6toare, doctor a fost tradus cu om
Invalat", dar nu orice om invAlat are un titlu universitar.
2 Acta Tomiciana, XIV, Poznan, 1952, p. 203, semnalat de Serban Papacostea, Moldova
In epoca Reformei, In Studii", XI, 1958, 4, p. 55-78, cf. 51 Al. Rosetti, Cu privire la datarea
primelor traduceri romtnefli de cdrli religioase, In Limba romIna", VII (1958), nr. 2, p. 20-22.
www.dacoromanica.ro
61 INCEPUTUPILE SCRISULUI IN LIMBA ROMINA 177
oficiaa a bisericii cu limba romIn i aceasta in cadrul general al inceputu-

rilor scrisului in romineste i in scrierile laice Dintre fenomenele sociale
foarte complexe care shit caracteristice pentru viata feudal romineascg,
in veacul al XVI-lea, umil din cele mai insemnate si tot odat5, determinante
pentru culturl este cresterea ea populatie, diferentiere a muncii i viat5
economicA, a oraselor din Tara Romineasa, si Moldova, precum i cresterea,
in aceleasi conditii a imei populatii orkenesti rominesti In Transilvania,
prin pkrunderea in orke a populatiei rurale 1.
Semnele transformkii oraselor din Moldova i Tara RomineascA din
centre de schimb in centre de productie in secolul al XVI-lea sint in prim-ul
rind aparitia breslelor, care nu existau in secolul al XV-lea (prima mentiune
documentara la 1570) 2, cresterea numkului i diferentierea mestesugurilor,
care nu mai sint legate exclusiv de productia agricola. 3 . Tot atunci se
constat6 asezarea caselor boieresti in orase, precum i ridicarea primelor
mgingstiri in orasele mari, asadar mutarea la orase a principalilor factori
ai productiei feudale 4. Acum, in veacul al XVI-lea, apar in orase, pazarele,
centrele comerciale permanente, cu prgvglii i ateliere 5.
In Transilvania principalul centru al vietii orkenesti rominesti in
veacul al XVI-lea a fost Brasovul, adicl centrul suburban al Scheilor.
Aci era biserica sf. Nicolae, de care a vorbit, care era condusg de un sfat,
in care predomina elementul laic, sfatul gocimanilor i juratilor, care ale-
geau pe preot, pe diaconi i pe gfamAtici 6. Aci era o scoal romlneasca
Inca' din 1495, sustinut6 de comunitatea romineasc6. In. prefata Octoihului
rominesc, de care am vorbit i care a fost copiat in 1570, este pomenit
coala din Schell Brasovului ca un centru de inv6tAturg, pentru toti rorninii
din Transilvania, de trimitea la invAtkursa den Tara Birsei si den tot
tinutul Ardealului" 7. Orkenii romini din Schei se ocupan In special cu pre-
lucrarea i comertul linei pe amindoug pktile Carpatilor, ceea ce le aducea
venituri insemnate. Viata economicl a Scheilor era legata, de Tara Romi-
neascg, in chip organic si dud Transilvania la sfirsitul veacului al XVII-lea
a trecut sub stlpinirea Habsburgilor, scheienii reclamar, respectarea
vechilor lor privilegii i obiceiuri, comertul liber cu principatul muntean,
cici. : avem vii in Tara Munteneasc5, . Oamenii nostri din Brasov, care
duc marhl i aduc din tar& . oamenii de aci, care au mosii i negutkorii
In Tara Munteneascg, aproape de munte, care merg pentru cistigul si
pentru sa, vaza, de bucate i iar s intone la o s'aptganin'a . numai casAle
1 P. P. Panaitescu, capitolul Orasele", in volumul colectiv Viola feudald tn Tara
Romtneascd si Moldova (cu V. Costdchel si A. Cazacu), Buc., 1957, p. 439-440 ; St. Pascu,
Mefte,sugurile in Transilvania tn secolul XVI, Buc., 1954, p. 93-98.
2 E. Pavlescu, Economia breslelor in Moldova, Buc., 1939, p. 64.
3 Lia Lehr, Dezvollarea economicd a oraselor din Tara Romtneascd, in Studii i referate
privind istoria Romtniei, vol. I, 1953, p. 665-666.
4 P. P. Panaitescu, Orasele" in Viala feudald in Tara Romtneascd i Moldova,
p. 438-444 si idem, in vol. Interpretitri romtneTti, Buc., 1947, p. 211-217; Lia Lehr, op. cit.,
p. 674-675.
5 P. P. Panaitescu, Orasele", in volumul citat, p. 440.
6 St. Stinghe, Documente privitoare la trecutul romtnilor din Schei, I, Braov, 1901,
p. 49-50.
7 N. Sulia, Cea mai veche fcoald romineascd, In Omagiu lui C. Kirifescu, Buc., 1937,
p. 14-15.
12 c. 4336
www.dacoromanica.ro
(au aci), ce toatl hrana si mosiile lor in Tara MunteneascA" 1. Era deci o
p6tur& orkeneascg bogat la chei, care avea si mosii, dar depindea
Intru totul de legturile economice cu Tara Romineascg. Alturi de orkenii
cu drepturi, localnicii, erau si negustori strini la chei, asezati acolo cu
organizatia lor separatg, asa cum rezultl din constatrile fcute cu prilejul
trecerii Transilvaniei sub stgpinirea Habsburgilor : toti scheii de la
Brasov, impreung, cu alalti negutatori ce lAcuiesc aicea" 2. Importanta
acestoor romini de la *chei In veacul al XVI-lea se vede si din aceea c5, In
1530, in timpul rzboiului civil Intre partizanii regelui loan Zapolya si ai
Habsburgilor, se exprim& temerea ca scheienii nu cumva sg, dea o lovitur&
impotriva cetkii Brasovului si sa, o ia in stpinire 3. Ni s-a pktrat o listI
din anul 1564 a fruntasilor orkeni din *chei, in num'ar de aproape o sut,
unii poart& porecle, argtind locul de unde veneau : Secuiul, Grecul, altii
cu denumiri In legAturg cu ocupatia lor : Porcarul, Malnar (morarul).
Numele slut cele obisnuite In satele rominesti din Carpati in secolul al
XVI-lea : Cirstea, Stoica, Stan, erban, Stoia, Nanciul, Oan etc., ceea ce
arat& comunicatia permanent& a orasului cu viata satelor 4. In fruntea
orkenilor din (311ei se afla un gociman ales si un Vataf, precum si sfatul
bgtrinilor 5. Sub inriurirea economicA a cheilor se aflau si satele rominesti
din Tara Birsei, care se bucurau de autonomie local, cu un birau si doi,
trei plrgari alesi, ca la oras 6 Preotii si anume orkeni din chei erau
oameni cu carte ; municipiul Brasovului li trimitea ca soli la domnii Trii
Itominesti 7. Unii mergeau peste Dungre in Serbia, pentru a invata slavona
bisericii 8.
Brasovul, luat in general, era In secolul al XVI-lea unul din marile
orase din Europa de sud-est, statistica din 1532 nuMarg, 20 000 de locui-
tori 8, bogatia orasului satea in comertul cu produsele mestesugaresti de
acolo, care erau vindute in Wile romine si in Imperiul otoman, precum si
in agricultura intens'a din Tara Birsei, despre care Gheorghe Reichesdorfer
spune (in 1555) ca, este o adevAratl grAdina, ". In 1546 se infiinteaza la
Brasov prima fabric& de hirtie, iar biblioteca orasului se deschide anul
urn:Calor ll. Iohannes Benkner cel dug'', protectorul tipografiei lui Coresi,
a fost fundatorul acelei biblioteci orkenesti. El era un protector al culturii,
dar in acelasi timp un om de afaceri. Astfel, In 1557, el cumprg, cu 2 000
1 St. Stinghe, op. cit., I, p. 33-34.
a Ibidem, I, p. 28.
3 N. Iorga, Studii i documente, X (Braqovul i romtnii), p. 314-315.
5 Hurmuzachi, Documente, XV I, p. 602. V. si lista de orbseni din achei, in 1700 (St;
Stinghe, op. cit., I, p. 5-8), unul din semnatari, Iane Soltanu, se intituleazd juptn", apar
mestesugari, ca gitanari, putinari, croitori, morari, postAvari. Unii se arata a fi moldoveni,
munteni, unele iscAlituri in greceste. Toti laolalt isi zic : Noi orasul acheii, care ne aflam
lacuitori lingA cetatea Brasovului".
5 St. Stinghe, Mc. cit.
5 Catalogul documentelor romingli din Arhivele Statului de la Oraqul Stalin, I, p. XIV.
7 Hurmuzachi, Doctunente, XV-1, p. 444 nota 7 (17 iunie 1545).
8 Radu Tempea, Istoria bisericii Scheilor Brafovului, ed. St. Stinghe, Brasov, 1899, p. 2
8 N. Sulick Minunata cetate a Brafovului, p. 40.
15 Ibidem, p. 32-34.
11 Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, IV, p. 181, 182, 506.
www.dacoromanica.ro
de florini spAlgtoria de aur", in care se curAtea nisipul aurifer, de la

Zlatna 1. Aceste fapte pot arunca, pe de o parte, lumina,' asupra 1eg6turii
titre opera lui Coresi si dezvoltarea or'aseneasc, pe de alta asupra intere-
selor materiale pe care le cguta judetul sgsesc protejind tipografia. Dezvol-
tarea vietii orsenesti, a plturii orsenesti rominesti in leggtura", stills&
cu Moldova si Tara Romineascg, sint factorii determinanti ai ridicdrii unei
tipografii de cArti rominesti in acea epocg la Brasov.
Dar nu numai Brasovul cunoaste o inflorire a vietii municipale
rominesti in Transilvania de atunci, nu numai acolo rominii sint atestati
in oras, cuprinzind suburbiile cetAtilor. Fenomenul se constatA, si la Sibiu ;
si acolo preotii romini erau folositi de municipalitate ca traducgtori si ca
soli in legAturile orasului cu Tara RomineascA 2 Expansiunea diacilor,
scriitori de cArti bisericesti, din phtile Sibiului, atinge in curind si Moldova3.
Alto orase ardelene cu populatie romineascg mai numeroas6 in veacul al
XVI-lea au fost OrAstie, unde se pub1ic6 Palia la 1582, Caransebes, Lugoj,
Hateg, Sebes etc.
Si in orasele din Tara RomineascI si Moldova exista o paturA de
oameni invatati, scriitori de c'arti, independenti de viata monahalg 4.
Cele dou' Oh rominesti, prin domnii si ierarhia bisericii, au primit, cum
am arltat, dedicatiile cartilor lui Coresi publicate in romineste, an cum-
parat carti rominesti tiparite la Brasov si au inzestrat bisericile din tara
cu aceste carti, au acceptat introducerea limbii romine In cartile bisericii.
Si aci patura orlseneasca trebuie sa. fi jucat un rol in aducerea cartilor
in limba poporului. Boierii si denial inalti moldoveni si munteni stiau si
invatau slavoneste, iar Varanii, lipsiti de scoala, nu stiau carte. Itmin
ea cititori posibili ai cartilor rominesti numai orkenii si preotii de sat.
Este foarte caracteristic6 in aceasta privinta, justificarea sociala a tra-
ducerii cartilor rominesti in manuscrise si tipkiturile veacului al XVI-lea.
Oprea diacul in postfata Octoihului rominesc manuscris din 1559-1560
de la Brasov, despre care am vorbit, spune : Cuvintul lui dumnezeu
trebuiaste sl hiteleaga feciorii ; iar cum sa inteleaga, dac invatI in limba
strait* de nu inteleage nimea. Iar sirbeste (slavona) si letineste sa stie
numai cine iaste un artulariu, oare preot, oare dascAl, oare diiac, iara
miselamea n-are lips6 (nevoie) de a stirea" 6. Feciorfi" erau elevii de la
scoala orkeneasca de la Schei, iar miselamea" ant oamenii saraci,
deosebiti de stapinii feudali. La fel si in prefata Evanagheliei cu invat6turi
tiparita de Coresi la 1581, se arata ca aceasta carte a fost publicatg, in
romineste, ca sa fie mai lesne si mai iusor a ceti si a intelge pentru
oamenii ceia prosti" 6 (adica simpli). Este clar ca scrisul in rom'Meste se
1 QUellen zur Geschichte der Stadt Brasso, VI, p. XLVIII.
2 I. Lupas, Sibiul ca centru al vigii rominefti In Ardeal, In Anuarul Institutului de isto-
rie din Cluj", V, 1930, P. 43.
a Cf. ms. slay al Academiei R.P.R. nr. 107, Octoih din secolul XVI, cu Insemnarea unui
diac romln, de IMO cetatea Sibiului".
4 In 1544 un Tetravanghel slay a fost scris de Ivan vistier din orasul Rlmnic, St. Sto-
janovi, Start srpski zapisi i natpisi, IV, p. 4.
5 N. SulicS, Cea mai veche scoald r nntneascd, In volumul citat, p.14-15.
2 Diaconul Coresi, Carte cu tnvdfdtura, ed. Sextil Puscariu si Alexie Procopovici, Buc.,
1914, p. 6.
www.dacoromanica.ro
adreseaz/ altei pAturi sociale decit cartea slavon6. Dup5, mgrturisirea

traducgtorilor si a editorilor, publicarea ca'rtilor rominesti are un substrat
social, ea nu se adresa boierilor si clericilor inv/tati in slavonie, stdpinilor
feudali, ci oamenilor celor prosti", miselamei", care se traduce prin
sargcime, deci claselor inferioare ale societa,tii feudale. Intro acestea,
editorii crtilor romInesti se adresau In primul rind or/senilor, cci acestia
erau stiutori de carte romIneasc6, erau de altfel obligati sgstie carte pentru
tinerea socotelilor mestesugurilor si negotului. In orase, In secolul al
XVI-lea erau anume scoli si dascali, la care se putea Inv./4a carte.
Concluzia pe care o tragem din toate aceste argumente, din consi-
derarea leg/turn cronologice Intro dezvoltarea scrisului In limba roming,
si aceea a oraselor, din situatia special/ a cartierului cheilor, centru de
contact Intro Transilvania si Tara Rom "'leas* In secolul al XVI-lea,
este ca, privita, in general, opera de traduceri In romineste este rezultatul
ridicgrii paturii orsenesti in societatea romineasa din acea epocg.
Dee Haul limbll slave Ne mai r/mIne s5, cercet/m problema decklerii limbii
blserIeWl ea limbil slave bisericesti la romIni, atit la cei din Transilvania,
ollelali la romial Cit si la cei din cealalt/ parte a muntilor in a doua
juin/tate a secolului al XVI-lea. Aceasta problem/ st/
In examinarea caracterului lent sau a celui revolutionar al acestei schim-
ban culturale si, In legtur cu aceasta, a inlocuirii limbii slave cu cea
romineasc in biseric/, In actele private, In actele oficiale de stat, deci ea
limb/ a oficialit/tii, precum si in literatur. Studiul paralel al diferitelor
ramuri ale vietii sociale care foloseau limba strging, cult/ si inlocuirii
ei cu limba poporului, ne va air/to, unde st intlietatea schimbrii, deci
ne poate l/muri asupra originilor sociale ale inceputului scrisului In
limba romin.
In privinta declinului limbii slavone la romini, este necesar s5, res-
pingem de la Inceput teoria, de care am mai vorbit, despre moartea natu-
rald a slavonismului, adicA disparitia treptat a scrisului In limba slay/ la
romini s-ar datori uitgrii limbii slave, disparitiei sau imputinarii nurna,rului
celor ce stiau 8/ scrie si & citeasc/ In aceasta limb/. 0 asemenea pierdere
a cunostintelor de limb/ slavong s-ar putea explica numai prin ruperea
sau macar slAbirea notabil a legaturilor de tot felul Intre romini si popoa-
rele slave. A fost In ad'evar in istorie un moment cInd s-ar putea presupune,
gresit, dup./ paxerea noastr5,, ca, s-a putut produce o asemenea slbire a
relatiilor Intro romini si slavi, este vorba de momenta pierderii indepen-
dentei statelor slave meridionale, momentul cind Bulgaria si apoi Serbia
au clzut sub stApinirea turceasc. Se stie c5, Tirnova a cgzut sub turci la
1393, iar Serbia si-a pierdut definitiv independenta la 1459. Dar pierderea
independentei de stat la slavii de sud nu a Insemnat desfiintarea m/n/sti-
rilor, nici a ierarhiei bisericesti ortodoxe (d. e. m/n/stirea Rila in Bulgaria,
patriarhia de la Pee in Serbia), care erau pastratoarele culturii in limba
slay/ bisericeascl. Intre timp se intemeiase in Wile romine o scoal si o
traditie de invt/tur In limbo, slavA, cu bogate biblioteci de carti biseri-
cesti manuscrise si tip/rite in slavoneste, in special la m/n/stiri si cu
dascAli romini de slavonie, care invatau unul de la altul. Leggturile cu
www.dacoromanica.ro
Rusia apuseana, unde se cultiva aceeasi limba slava bisericeasca, au ramas

neschimbate cu tri1e romine. Dovada cea mai buna Ca pierderea indepen-
clentei statelor slave meridionale nu a influentat cu nimic slavonismul din
tarile romine, este faptul ca inceputurile scrisului in limba romina in tipo-
grafia lui Coresi, in aparitia textelor juridice in Moldova si In actele parti-
culare, nu coincide cronologic cn cucerirea turceasca in Balcani, ci dateaza
din a doua jumatate a secolului al XVI-lea cu un veac mai tirziu. Nici
un fenomen din istoria culturii slavilor, nici din istoria legaturilor continue
ale poporului romin cn slavii vecini, nu explica pierderea" slavonismului
in acea, epoca i 1111 justifica afirmatia lui N. Iorga, dupa care carturarii
slavoni se facura tot mai putini i mai nedesavirsiti ; scolile de slavoneste
din mandstiri slabira" 1. Biserica a continuat s publice carti slavone
pina la sfirsitul secolului al XVII-lea (Triodul de Buzau, 1697, Gramatica
slavona tiparita in acelasi an la Snagov) 2. Boierii invatau de copii slavo-
neste Villa la mijlocul secolului al XVII-lea. Dimitrie Cantemir in Des-
erierea Moldovei spune ca limba slavona a fost folosita timp de doua
secole" (adica de la Alexandru cel Bun, cind crede Cantemir ca s-a introdus
slavonismul in Moldova, pina la mijlocul veacului al XVII-lea). Deaceia,
fiilor de boieri nu li se dedea de invatat alta limba decit cea slavona, in
care neputindu-se afla alte stiinte, dupa ce invatau sa citeasca, li se dedea
sg invete Ceaslovul bisericii rasaritene, Octoihul i Psaltirea. Dupa ce
ispraveau cu acestea, li se preda Evanghelia, epistolele apostolilor si
Pentatecul, mai rar celelalte carti ale Vechiului Testament, ca sa poata
intelege macar continutul sfintei scripturi. Cu aceleasi studii erau deprinse
toate fiicele boierilor. " s. Asadar limba slavona era cunoscuta obli-
gator de toti boierii de neam, care o mosteneau din tata in fiu.
In aceste conditii, aparitia scrierilor in limba romina nu se poate
explica cleat prin ridicarea altei paturi sociale, in special a orasenilor,
care aveau nevoie de carte, dar nu aveau profesori de limba slava. Putem
socoti introducerea limbii romine in literatura i scrierea laica i biseri-
ceasca, nu ca o lenta pierdere i stingere naturala a slavonis-
mului, ci ca o incercare revolutionara in cultura noastra din secolul
ad XVI-lea, incercarea unor noi paturi sociale de a-si impune felul lor
de cultura.
Am aratat ca aparitia scrierior in limba romina se produce in secolul
al XVI-lea simultan in mai multe domenii ale culturii. Literatura juridica
adica traducerea nomocanoanelor in romineste, incepe In. Moldova in a
doua jumatate a veacului i anume prin doua traduceri independente una
de alta, i de acolo se raspindeste indata in Transilvania 4. In schimb,
cum am aratat, traducerea i tiparirea cartilor bisericesti se raspindeste
din Transilvania in Wile romine de peste munti. In ce priveste istorio-
grafia, analele slavone inceteaza atit in Moldova (1587), cit i in Tara
1 N. Iorga, Istoria literaturii romtne, II, ed. II, Buc., 1926, p. 459.
2 I. Bianu i N. 1-lodo, Bibliografia romlneascd veche, I, p. 347 si 351-354.
3 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Academiei Romine, Buc., 1872, p. 153 (textul
latin), traducerea ne apartine.
P. P. Panaitescu (Al. Grecu), Inceputurile dreptului scris tn limba romlnd, In Studii",
VII, 1954, nr. 4, p. 215-228.
www.dacoromanica.ro
Romineasca (1592)1, iar primele cronici romineti sint acelea ale lui
Mihai Viteazul : Balthazar Walter a folosit In 1597 o cronica In rominete,
cronica de curte, descriind faptele viteazului domn 2
In privinta actelor scrise In rominete de particulari sau de autoritati
In Moldova i in Tara Romineasca, asemenea acte figureaza in corpusul
Academiei R.P.R. in numar de 44 pentru a doua jumtate a secolului al
XVI-lea, ceea ce este Inca putin lucru, fata de cele citeva mii de acte
slavone din aceea0 epoca, dar dovedete existenta unui curent, care cu
vremea se accentueaza, pentru scrierea In limba poporului. Pe de alta
parte coincidenta Intro aparitia cartilor tiparite la Brasov in limba romina
i aparitia actelor publice i private in aceemi limba in Tara Romineasca
i in Moldova, arata ca in a doua jumatate a secolului al XVI-lea se produce
la romini o micare generala pentru limba romina, atit in privinta diferi-
telor genuri ale scrisului, cit i in privinta geografica.
Daca actele romineti se Inmultesc intrucitva in prima jumatate a
veacului al XVII-lea, fr totui a izbuti s patrunda in cancelaria dom-
neasca, nici sa predomine in fata celor slavone, daca In istoriografie,
cu chronograful lui Moxa, se continua scrisul rominesc in acea epoca, In
schimb in biserica se constata o reactie. Reactia slavonismului era de
ateptat sa, produca in primul rind in biserica, prin esenta ei mai conserva-
toare. Fapt este ca de la 1582 i ping la 1640 inceteaza tiparul in limba
romina, nu mai apar carti bisericeti romineti, liturghia slaw:on- se instau-
reaza din nou cu exclusivitate In cele trei tan romineti. Nu este posibil sa
8tudiern ad cauzele acestei reactii slavone. Este destul s spunem ca i ea
are la baza Imprejurarile sociale ale vremii. Atunci, la sfiritul veacului al
XVI-lea i la inceputul veacului urmator se stabilizeaza in toate cele trei
tari, Transilvania, Moldova i Tara Romineasca, aa-numitul stat boieresc.
Boierimea conduce statul, ea predomina din punct de vedere social i
economic. Odata cu reactia feudala a statului boieresc se produce i o
decadere economica a tarilor romine, saracirea ormelor i In genere a
Intregii tan. Ridicarea statului boieresc (nobiliar) nu a putut impiedeca
biruinta limbii poporului, ci cel mult a putut s-o intirzie. Dar impre-
jurarile economice sociale din mijlocul secolului al XVII-lea, au facut
,ca aceasta biruinta sa devina definitiva. Anume in sinul statului boieresc
se ridicase o patura noug de boieri, ale caror familii in veacurile precedente
nu aveau slujbe domneti, nici moii intinse. Aceasta nou boierime, care
8e imbogatete i citiga accesul la slujbe in special in a doua jumatate
a secolului al XVII-lea, nu pastrase traditia slavonismului literal.. Vechile
familii boiereti din Tara Romineasca, cele care cirmuisera statul i avu-
sesera moii numeroase in secolul precedent, decad i saracesc. Aceasta a
lost principala, dei nu unica pricina a celei de-a doua biruinti a limbii
romine, in veacul al XVII-lea. Am semnalat aceasta situatie, fara s-o
putem analiza mai de aproape, deoarece ar merita un studiu special, care
nu intra in cadrul cercetarii noastre prezente. Am studiat aci numai
1 Aceasta rezult din analiza textelor cronicii Moldovei de Grigore Ureche, si a Letopi-
seului Cantacuzinesc, cronici romlnesti din veacul al XVII-lea, care au folosit ,anale slave pier-
dute, cu povestirea faptelor istorice pina la 1587, respectiv 1592.
2 Al. Papiu Harlan, Tezaur de rnonumente istorice, I, Buc., 1862, p. 4.
www.dacoromanica.ro
Inceputurile scrisului in limba romina, in veacurile XV--XVI, nu si evo-

lutia ulterioara a luptei pentru limba roming, pe care ne-am multumit
numai s-o semnalam, pentru a explica de ce actiunea pentru limba poporului
in secolul al XVI-lea n-a dat rezultate definitive. In legatura cu problema
declinului limbii slave la noi, afirmarea caracterului social al ofensivei
slavone care a urmat dupa activitatea tipografiei brasovene, ne lasa sd
Intelegem mai bine ca intreaga opera de traducere, scriere i raspindire
a cartilor rominesti la inceputurile lor nu se datoreste, uitrii, mortii
naturale a slavonismului, ci unei lupte pentru limba romin, care nu se
poate lamuri decit pe baza intelegerii imprejurarilor sociale ale vremii.
CONCLUZ1I
Studiul inceputurilor scrisului in limba romina ne-a adus, pe temeiul

cercetarii textelor si al interpretarii Mr, la rezultate deosebite de acelea
ale predecesorior din scoala istorica burgheza.
Cea mai importanta dintre concluziile la care am ajuns este, dup
parerea noastra, constatarea caracterului general al schimbarii culturale
care s-a produs in istoria noastra in veacul al XVI-lea. Prin caracter
general intelegem, pe de o parte, faptul ca limba romina incepe s inlo-
cuiasca pe cea slavona aproape concomitent in toate domeniile scrisului :
acte private si publice, cartile bisericii, literatura, pentru popor, pravile,
istoriografie, iar pe de alt parte, acest fenomen cultural se constata atit
in Transilvania, cit i in Moldova si in Tara Romineasca, este adica un
fenomen general rominesc. Biruinta limbii romine asupra limbii moarte
a curtilor feudale, se incadreaza intr-un moment mai general, de istorie
universald. Intr-un anumit stadiu al dezvoltarii societatii feudale consta-
tam o biruinta a limbii poporului asupra limbii de cultura", la toate
neamurile continentului nostru.
Asadar, nu mai poate fi vorba, asa cum s-a crezut pina acum, de o
paging, a istoriei bisericesti, de introducerea limbii romine in biserica",
ci de o miscare cu proportii mult mai largi. Introducerea limbii poporului
in biserica este numai o latura a biruintii lirnbii populare. Studiate in
cadrul istoriei generale a rominilor, cauzele fenomenului cultural amintit
nu mai pot fi cautate in influentele religioase, ci numai in transformarile
societatii intregi.
In aceste condiii, cercetind felul cum, in a doua jumatate a
secolului al XVI-lea, s-a produs raspindirea cartil rominesti, prin tipar si
in manuscrise, am ajuns la rezultatul ca inlocuirea limbii slavone cu limba
poporului este urmarea iniiativei, adica a presiunii exercitate de clasa
orkeneasca. Centrul orasenesc rominesc din Scheii Brasovului a avut un
rol hotaritor In traducerea cartilor slavone in romineste, Inca, inainte de
asezarea tipografiei lui Coresi in acel oras. i alto orase ardelenesti i cele
din Tara Bomineasca si Moldova au contribuit la inceputurile scrisului in
limba romina. Se poate spune c biruinta limbii romine in a doua jumatate
a secolului al XVI-lea se datoreste mai ales ridicarii la cultura, urmare a
ridicarii economice, a clasei orasenesti.
www.dacoromanica.ro
Influenta reformei religioase, socotitg de toti istoricii mai vechi

drept cauza traducerii cgrtilor bisericesti in limba poporului, nu mai
poate fi socotitg ca hotritoare, nici mgcar ca producgtoare de initiative_
Trebuie s considergm biruinta limbii romIne ca un fenomen intern de
istorie romineascg. Aceasta nu inseamng cg influenta reformei in aceast,
miscare cultural:a romineascg a fost inexistentg. Dimpotriva, faptul ca
primele cgrti rominesti tiparite au apgrut in orase cirmuite de o populatie
luterang sau calving, nu poate fi trecut cu vederea. Dar ref orma religioasg,
care a proclamat necesitatea ca liturghia sg fie ascultata de popor In
limba lui, a dat un model, o incurajare ; ea nu st la baza schimbgrii
culturale amintite din istoria rominilor Baza acestei schimbri este ridi-
carea clasei orkenesti a poporului nostru, si in parte patrunderea boierimii
mid In rindurile boierimii mari, primenirea clasei stgpinilor feudali cu
oameni noi, care nu invItasera slavoneste.
Miscarea de traduceri, de scriere in limba poporului din a doua
jumgtate a veacului al XVI-lea, cu caracterul ei general rominese si cu
temeliile ei sociale, a fost precedatg de o prefatg, pe care am putea-o numi
localg si feudalg. Aceastg prefatg, traducerea in romineste a primelor
texte bisericesti in Maramures, la sfirsitul secolului al XV-lea si la inceputul
celui urmgtor, am studiat-o in prima parte a acestei lucrgri. Importanta ei
este dublg : Iran cronologic, ea reprezintg primele scrieri in limba noastrg,
momentul istoric al inceputurilor scrisului in limba tarii, apoi pentru cg
se leagg de biruinta limbii romine in a doua jumgtate a secolului. In
adevgr, am artat, si s-a argtat si de cercettorii dinainte, ca, tipografia
condusg de Coresi a folosit manuscrisele traducerior maramuresene, le-a
corectat si le-a tipgrit. Deci intro momentul maramuresean de la sfirsitul
secolului al XV-lea si momentul lui Coresi din a doua jumgtate a secolului
al XV-lea exist o continuitate.
asupra acestui prim capitol al scrisului in romineste, c vorba de tex-
tele maramuresene, prezentul studiu se aflg in opozitie cu vechea istorio-
grafie, care socotea ea textele maramuresene sint rezultatul imei influente
externe : husite, luterane sau catolice. Nu am aflat aceste influente la ince-
puturile traducerilor maramuresene. Pe baza unor cercetgri, ca sa zicem asa,
tehnice, am stabilit epoca traducerior acestea in ultimul deceniu al seco-
lului al XV-lea si in primele doug decenii al secolului al XVI-lea, adicg la
mijloc intro datarea propusg de partizanii teoriei influentei husite (N.
Iorga) si aceea propusg de partizanii teoriei luterane (Al. Rosetti). Cercetind
istoria Maramuresului in acea epoca, am ajuns la rezultatul ca aceasta
tara, cirmuit si stgpinita de o mica nobilime locala, avea o organizatie
bisericeasca feudalg, In intelesul ca bisericile si mangstirile se aflau in
proprietatea feudala a cnezilor maramureseni, intreaga cirmuire a bisericii
se afla in mina mngstirii de la Peri, ctitoria stgpinita de familia Drag-
Balc. Cind aceste stapiniri, domeniile feudale ale bisericii maramuresene,
au fost amenintate de episcopia de la Muncaci, s-a produs o ruptura intro
biserica feudalilor romini, si episcopia slava, care furniza si cgrtile slavone.
Aceast criz, din anii 1491-1498, a adus introducerea limbii romine in
biserica din Maramures stapinita de feudalii locali. Asadar, prima miscare
pentru inlocuirea limbii slave cu cea roming a avut un caracter feudal
www.dacoromanica.ro
69 INCEPUTURILE SCRISULUI /N LIMBA ROMINA 1 85,
si local, ea este Insa prefata introducerii limbii poporului In cultura noastra,

care se produce pe o Nara generall in a doua jumatate a secolului al
XVI-lea.
Privita In acest fel biruinta limbii romtne asupra celei slavone
poate fi considerata ea o treptata biruinta a tendintelor populare spre
cu1tur i rezultatul ei a fost toemai acesta, largirea bazei sociale a culturii
In istoria noastra.
HATIAJI0 IIHCLMEHHOCTH HA PYMIDIHCHOM H3bIHE
PE3IOME
BypnyasHaH ncTopnorpaclium cqwraer, 11TO Hatiaao IIHCbMeHHOCTH

Ha pyra.mcnom famine, TO ecm nepexoA OT nepnosHo-caasmIcicon anTepa-
Typm K Hap0AHOI1 nHumeHHOCTH, HpegeTaHaner co6oft Ffmneime ysHoro
gepHoHnoro xapaRTepa. roHopa o HHeAeHHH ariTyprim Ha pyMbIlICHOM
mune Ewen) caassmcnoti anTyprun (noToppo CJIyTHHJIH B pribmcHoti
IkepliBH age C X H.),6ypntyaaHme HcTopHorpad* saHmotialoT, 11T0 noHsaeHne
nHcLmemiocTn Ha HapoAHom Hshme o6nsaHo HCH11101111TeHLHO sHemHemy
peanrnosHomy B111451111110: pectiopmam ryca, aloTepa H HaaLskma. gaHHoe
noaonceHHe noggepninsaeTcH 110t1T11 mom npeAcTaswreasimn cTapoti art-
TepaTypnoti licTopnorpadinm.
ABTOp HacTonnlek pa6ona CTOHT Ha HpoTnsono.uoamott wince apemm.
Hanauo nricLmeHHocTH Ha pyMIALICHOM Hsbnie OH cinmeT Hsaelmem sHrr-
peHHek nymaypHoll Hill81114, BLIXOWIIIIHM sa pamnn nepnosHoro CO6LITHH;
BTO Hatlaj10 061,FICHH0TCH NaHecTHoti cTeneHmo o6mecnienHoro paaBlITHH.
PeayabTaTom yarlILleHHFI B BTOT nepHoA BKOHOMIPleCHOPO no.nonteHHE
caTaina HBHJIHCb Boapocume HyabTypmde 110Tpe6HOCTH He TOJILHO cpeHH
CTapOPO TpalICHJIbBaHCHoro 6onpeTBa IT MintecuOTO COCJI0B1411, CHICHI
noTopisx co caasimcnoti nncLmeHHocTmo 61,1aa Tpagunnommii, a H cpeAR
gpyrinc caoeH HaceaeHHH. 14M1451BJIHJIOCE, meanoe ABOpfIHCTBO Mapamypema,
Mywremm H Moagamm u raasHum o6pasom ropoAcnoe Hacenemae aTnx
o6aacTek.
B nepHort tiacTu pa6ona paccmaTpinataioTcH caegyionme marrepHamil:
BopolieHHHe Hcaanipb H HogeHo, 11.1HemicHaH ucannapB, Hcanmipb Xypmy-
Bum. 3TH TeliCTLI OTHOCHTCH H OAHOR H TOR ace 06J1aCTH nepeBoTkos II Ha-
nmcaHLI Ha pymbmcnom Hume B Mapamypeme, 11TO HoHaammeTcH EX gnauen-
TaJILHLIMI4 oco6eHHomman poTallusmoid, BJIHHHH0M HeurepcHoft H yupaim-
click JleliCHHH n gp. Awry lix MOTHHO yeTaHomin, 110 @umrpaimot 6ymare
Hcaanapa Xypmysann, oTHounneftcH it 1501 r., n no npnwrorpamme Hine-
cmcnott ncaanilpn, sasepmalometAcH 1514-1515 rr. Ecan npepommonurrr.,.
ti To Hatiazo nepesogos Ha pymmicurdi noun OTHOCHTCHH nepnogy, npeAmeem-
sylomemy BTOMy HpemeHn, oTeloga caeAyeT, wro AaToit AanHoro nyaLTyp-
Horo co6LinnH HBJIHBTCH noHen XV B. HCCJI0A0BallHe Hunt& He npoTuao-
petmT sToft gamposne. B TOT ;He nepnog B Mapamypeme Ha6moAaeTca
www.dacoromanica.ro
98 ci 'a fiDSaLIVNVd OL
00licir14i4i00 11 0011391a14.1.1411011 annaamalt 11 oHqI1oJ ono I911n0ncL90

oiSn òinhouroaad olicrnVamanodu :nniumaodu troxadau J10 -nuaera
14 ffOIC
030310 RHNCH H .Swonroden nunaerooaedll aaondan a amadXwedew urlqg
enoi. uonvionoIcre II vongrelloacp uahninclia a MIL 01fONI4IO '14140110 0,1h -BM
'aoernr oa nwaoa mknocia nmusqltosic H '14WISHH0011.0 oiaL0onnaa,/,a9o3 -raw
(mon BELL31111dClatt a .w9n1tacroon Inuarmunali Ax a 100W14 0.1,00W I3I11/41m34
Avaeaw vole oymondan 11
tIonoms,Licd Uallxcluria a 'oaaheynaw Havainaelnu
cIIRd9Hd11 H
plexiCd ralioxott xnnoruad/Cmdmx Tadrapenovic eggdog osonraim
eas.anudoatt eruadSwedew anIodll nmcdena Rin49 UcnunfaIffirtt 14 oranum,
ongronoan eed oral/ aooreandIewaped woltica isirodoN .141!danag aog 03E a
'aIevirSead 0 11 OPIHIOWO 1101II14HE nnrriBrucp `Xcpied):( uarnanlioxanodu EH
4P1110dAWRdRBI H tconan xNdoIonan '31OHALOK xramerallo IJOHOOM4IfOIP11
Lnandan icaLLOmsdoar encadAviedew ooratS. cuasoIoa.o olicnaondan -onoIcce
011111, a ,LOIC VOlidoll 149c1d09 148 onmono,Lae HaHdal II3100h14,1,31R0 1494d09
OJOHIfOW odonareVoac) ea,Lanicdoictt PE noaa (rnioxoli annaondatc 14,11/IHH
MITI9 maaitaaadau RH unnatircwiCd 'HNCH OLLI1 OHHCIfOlt OUN9 liocIIHIfEIH -lama
WIIH 1110}I14HE um/14ond9l-1 Ucurnrettoap "1414WOHOITO
og ffodoIa HIORh 14HHRHO1tO1f00H 110J101RIII4dI14WOORd ONIURhOlI HIIHRVE14
RH wonommucd 'OHNEI{ 8NHHO1f10,LOLI1I011 a OHOHIRda a III4(PRdLIOH14J1 RHOHIPIV
naadon HRd0J.11) RH11}10IfOLI IAx a *( ISRLIA,LOYIa amodn uodeIO -Rdsondo.Lon
'nncp do.Lae ÌavameRHS. 0,Lh 8MHI3HIf14 Wd01:1)ad PdOLLOIlf H HHHEFIIITH RH
WHO f100 H aodinaa OH 01fP19 wHilloiRmad wodoInecp a IIIIHRVEYI XIIHOHNWAd
:d111131 rukdocpad 'clan/mean a wainhicr 'at-hicro .wo1eed90 annommucd -IRh011

OP1H ILIHHH HOIO1H1falf011 0 OH1101AladaOlit 0 nvircadan `knxedoEcoaott nweinicnnu
14
14WHOUHI4d11 PH mcononNwicd 'amccen a nweVoaadan xnnaahnlindol g140,1,3340J1
R HUY. OW XEIHhHIHR H xruntoden `44,14neV9du all -aondan
niknnICHOLVI4 nenao 3
1,1011 UOWdOlflad EFT 'LIHHH XPIHIIRIE814 noadoN la on `nwenkunrticth,00 Ez RH
Ìcononeaura C RH wionamsauro-onommiad H 6 RH WOHOHNWAd -annea ell
6 XHHomqvad SHIM 1181114If09 cI,LORh (9) IHOOH IINIIHRIT00Eled11 'dolYred8X CH
xrcdoi,o31 entto OHURI( II4H0101(00 OHHOINIAIONH anIodu uonaondan rwidocpad
OHHOILACH XN1441DOLOO XadI XHHOHNWAd 1I4HH 1013E1)1180H 'clIIIh011fHP8 0.Lh
arnmaccIodell/Coos YI annoltodoa nIaera c131112PINII clile81114OH WRIIFIWAd
arido,Loman armeomnnrad IcIW.1011 wdocpad edmolif H 'ennagrem on o,c,e -uttic
cI30If NH 4111141f 4I41314HIO 3114L HPH H a XRLIHIIHXPIWORUH&L'Ommo-ed -Ialstrethcoa
'HO 011 01H119111011,1.0 34 WNHOOHOO 'wemiaolt nenauraoaedu Pinfdlyrott -01101fp
'ongraxes '14JHHH ONHHRIRhOILLO '1100dON OH m11ee1490 WHOHO kganuaranon
awdocpad H 'weIonwdocpad Iewarlienndu uoHammuCd Handal/ nen) -Hzdaa.r.S
HRIIII011d9r PH14110dx HOHffi (RHOIIIHda H 1101C HIOBIL VVOCIOLI LHOOHIRda
1,0P11
HOUOIIIHIIVOXRH a 1OHo8J nurao a 14314X.01fRa 11 'y,IOJAHRRIfON 01f1411C 00HOHNIATAd
aonaltodoa cIaoHdah.:014H0110DRH 14 Brom clan/ail/oxen 1ton on .wocualtoaoniCd
ONHIRhOLI I4HHRLJ ii IJ4MdIII 1411N9 Oa opuacanc9aLL39 `Rcpudsoun.r. OH 4todos
oaona 411141101fauduS 013111H130,1,000 EH :11W10,1,011f-E1033.1"Co uancpedaoun/. -oaongd
-am& Henomqw&d Hu1ot1Od0,1 PHHIH90 31111 HO P110111Pda weenue i 14.11/1HH
111fP111119I4d11 RV010 XIILIAdit xnnoweacirnorreth, aottodo,/

14 214 0 WHHOHNIKAd
4141014H8V8ORH R HUI OHC EH X14HOHNWAd HIDOSHHHH ea 'mnredoi 0141-1111fPll 1111011114
HclirSO If-POHRO RHHIIRdOS,01 a xnnaoroundu
H WEId01,0H011 OH xrinneEehauen
noadoN HOI811HOEV19 MIMIC WHHOOIIIIIH1f011 WOHHOHCO1f011 uonottodos
34 L11111
:HHWOHOIHO cue IfN9 11M 0.10H4110IPE1190 HIIHRIATHHil ONCIOIOHOIT Ell
www.dacoromanica.ro
Allicrpos-caHcon accHrHonaam HSBOCTHLIO CyMMLI Ha Hagan He HHHP B TI4110-

rpadmil HOpeCH, HO 9T0 He 3119,114T7 TITO DTH HHHPH HOCHJI14 moTepaHcimit
xapaivrep. Hao6opoT, cpeAH HI4X eel% XI92He CJI9BHHCHHe Hm4rH, c HOCBSI-
igumervi cygbe-caRcy. Ca Henan xpomma EpamoHa npHanaeT, tITO normiTHa
HaHHaaTb pyrymmam papopmy OHOH/IHJI9Cb Heynageti.
143A9H149 H pacnpocTpaHeHHe pyMbIHCHHX HIIHP BBJIFIBTCH caencumem
myrpeHHHx HameHemiti, BbI3B9IIHLIX rionlemom B pa3BHT1414 roponcHoro
Haacca.
LES PREMIERS TEXTES CRITS EN ROUMAIN
Rnsinun
L'historiographie bourgeoise estimait que les debuts des emits en

roumain, c'est-a-dire le passage de la litterature rdige en slavon d'glise
is ceux composes dans la langue du peuple, constituaient une question
limit& a l'histoire ecclsiastique. Ii s'agirait de l'adoption de la liturgie
en langue roumaine N la place de cello en slavon, usite dans l'glise rou-
maine depuis le xe sicle. Dela, la these de la mme historiographie, selon.
laquelle les commencements de l'criture en langue populaire seraient
exclusivement dus a des influences extrieures et, plus particulirement,
a celles de caractere religieux : la rforme de Jean Huss, celle de Luther,
celle de Calvin.
Le present travail adopte une position qui s'oppose a ce point de
vue, partage par presque tons les anciens reprsentants de l'histoire
litteraire. Les debuts de la langue populaire crite constituent un ph&
nomeine culturel interne, qui &passe le problme liturgique et qui est d.70.
is une certaine phase du dveloppement de la socit. Ii s'agit du moment
oii d'autres couches sociales, que l'ancienne classe des boyards et cellos
des knOzes transylvains, attaches par tradition a l'criture en slavon,
se haussrent a une meilleure situation conomique et sentirent par con-
sequent la ncessit d'avoir une culture leur appartenant en propre. Ces
nouvelles couches sociales sont la petite noblesse du Maramure, de Va-
lachie et de Moldavie, et surtout la population roumaine des villes de ces
trois pays roumains.
Dans la premiere partie de son etude, l'auteur examine les textes
dits rhotacisants : le Codex et le Psautier de Voronet, le Psautier dit
Psaltirea Scheiana, le Psautier Hurmuzaki. Ces textes, qui appartiennent
au memo courant de traductions, ont t rdiges en roumain dans le Ma-
ramure, comme le denotent leurs particularits dialectales : rhotacisme,
influences lexicales hongroises et ukrainiennes, etc. On peut les dater a
l'aide du filigrane du papier du psautier Hurmuzaki, qui remonte a l'an
1501 et du cryptogramMe de la Psaltirea Scheiang, dont le texte s'achve
avec la date de 1514/1515. Si l'on estime que le debut du courant de tra-
ductions en roumain date d'un moment relativement peu antrieur, on a
www.dacoromanica.ro
comme date de ce phnomne culturel la fin du XVe sicle. L'tude de

la langue ne contredit pas pareille datation. Il se produit Ii cette poque,
dans le Maramures des mouvements sociaux et politiques qui, souls dans
l'histoire de cette province, peuvent expliquer la revolution culturelle-
du passage de la langue slavonne a celle du peuple. L'eglise orthodoxe du
Maramures tait alors autonome et organise selon les principes fodaux,
en ce Bens que ses domaines et ses edifices taient, en memo temps qu'elle,
la proprit de la petite noblesse roumaine du Maramures. Or dans la
dernire decade du Xlre sicle, il se produisit un conflit entre cette glise
et l'vch ruthne de Munkacz (Mukacevo) qui essaya d'usurper les
revenus des monastres du Maramures. La lutte de la petite noblesse de
cette province avec l'vch fut longue et dificile : on en appella, a plu-
sieurs reprises, au jugement du roi de Hongrie ; mais finalement, grace 4
l'appui de la puissante famille Dragfi, originaire du Maramures, et au
prix de quelques concessions faites 4 l'Eglise catholique, les nobles du
Maramure obtinrent le droit a Pautonomie ecclsiastique. C'est durant
cette priode de lutte pour la sauvegarde de Pautonomie ecclsiastique,
lutte qui tait en fait celle de la petite noblesse jalouse de protger ses
propres revenus, qu'eut lieu la traduction en langue roumaine des livres
religieux, signe extrieur de l'autonomie ecelsiastique fodale.
La seconde partie de ce travail est consacre aux livres imprims
en roumain a Brasov et sortant des presses du diacre Coresi. Contrai-
rement a Popinion ancienne des historiens roumains, l'auteur montre
que ce n'est pas l'influence de la rforme luthrienne ou calviniste,
chez les Saxons et les Hongrois, qui filt decisive pour l'apparition dea
livres roumains : la rforme constitua tout au plus un exemple. L'im-
pression des 'lyres roumains se produisit en memo temps que la redaction
des premiers contrats, lettres et ordres, rdigs en roumain, en mme
temps que la traduction des textes juridiques dans la langue du peuple
en memo temps que celle des lgendes apocryphes et populaires, textes
et lgendes qui n'ont aucun rapport avec l'influence de la Rforme
religieuse. Des livres imprims par Coresi et ses collaborateurs, 23 le sont
en slavon, 3 en slavo-roumain et 9 en roumain. De ces 9 livres rou-
mains, la majorit, soit 6 titres, ont un caractre purement orthodoxe,
l'un d'eux renfermant memo des attaques diriges contre la Rforme.
Les trois autres livres en roumain laissent voir que les autorits d'Etat
et celles des municipalits luthriennes et calvinistes tentrent d'imposer
aux Roumains certains des enseignements de la religion rforme, maia
n'y russirent que dans une faible mesure, car memo ces livres-l4 con-
servent la doctrine orthodoxe pour les dogmes essentiels. Par consequent,
les livres imprims par Coresi ne sont pas le fruit de la Reformation et
des protestants, mais ils appartiennent a l'Eglise roumaine, comme l'af-
firme aussi la chronique de l'Eglise roumaine de chei. Ce quartier du
vieux Brasov, qui entretenait d'troits rapports avec la Valachie et la
Moldavie, renfermait une population citadine roumaine et, son glise,
ainsi que Pcole qui s'y trouvait, taient aux mains de cette dernire. Les
presses et les caractres typographiques de Coresi taient la proprit du
maitre-imprimeur et non pas celle de la municipalit saxonne luthrienne ;
www.dacoromanica.ro
l'imprimerie et les travaux qu'elle excutait se trouvaient places sous le

patronage de la communaut des citadins roumains de cheii Brasovului.
Celle-ci recevait des commandes de livres non seulement des autres villes
transylvaines, 4 population roumaine, mais encore des pays roumains
d'outre-monts. La presence du nom du bourgmestre saxon, de religion
lutherienne, dans les prefaces de certains des livres imprimes par Coresi,
est due seulement 4 la situation politique de l'autonomie citadine : c'tait
14 un acte de deference obligatoire. Certains bourgmestres saxons inves-
tirent mme quelques sommes dans l'impression des livres edit& par
Coresi ; mais cela ne signifiait pas que les dits livres revtaient par l
un caractre lutherien : bien au contraire, car certains de ces livres,
&dies au bourgmestre saxon sont en langue slavonne. La chronique
saxonne de Brasov reconnalt que la, tentative d'attirer les Roumains du
cte de la Reformation se solda par un chec.
L'impression et la diffusion des livres roumains est le rsultat d'un
courant roumain qui se repandit 4 l'intrieur du pays par suite de l'appa-
rition de la classe citadine de ce peuple.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
DESPRE ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR'
IN TARA ROMINEASCA IN SEC. XV--XVII*
DE
N. STOICESCU
Organizarea pazei hotarelor statului feudal nu a constituit ping' in

prezent obiectul unui studiu special. Ea a atras, insA, atentia citorva cerce-
tatori mai vechi, care in cadrul unor lucilri de sinteza, 1, sau privind
organizarea administrativg, ori militarg a statului 2 au amintit, in
treacgt, si de obligatia de pazg, a satelor asezate la marginea tarn.
In luerarea de fat5, ne propunem s studiem modul cum era orga-
nizata, paza hotarelor in secolele XV XVII. Nu ne vom ocupa aci de
aspectul militar al problemei adia de organizarea ap6rArii hotarelor,
aspect ad functiei externe a statului ci doar de modul cum era
asiguratA paza hotarelor rarii Rominesti.
AceastI pazg era una din atributiile de seain a. ale aparatului de
stat feudal. Lucrul este pe deplin explicabil, deoarece prin organizarea ei
se incerca sa" se impiedice fuga peste munte sau peste Dungre a nume-
rosilor rumini i megiasi, care Ii cutau prin fug5, sc6parea din exploa-
tarea stApinului feudal sau a domniei ; tot aceastA paza asigura domniei
incasarea taxelor vamale ce se plateau pentru produsele ce intrau i ieseau
din targ, astfel inch In organizarea ei erau interesate atit domnia, cit
stpinii feudali.
In secolele XV XVII, paza hotarelor Orli era asigurat, de locui-
torii satelor situate in apropierea lor asa-numitele sate de plai din
* Fragment dintr-o lucrare mai mare privind organizarea statelor feudale Tara Romt-
neascii i Moldova.
1 C. C. Giurescu, Istoria romtnilor, ed. a IV-a, vol. II, partea a 2-a, p. 509-510.
2 I. C. Filitti, Despre vechea organizare administrativd a Principatelor Romine, Buc.,
1935, P. 34 ; P. P. Panaitescu, Armata lui Mircea cel Bdtrtn, In Convorbiri literare" 1942,
p. 575 ; P. P. Panaitescu, V. Costachel i A. Cazacu, V iala feudald In Tara Romtneascd qi
Buc.,1957 (capitolul privind organizarea armatei) ; vezi i A. Sacerdoteanu, Din arhiva mdndstirii
Cozia, In Hrisovul", 1946, p. 71.
Asupra pArerilor acestor autori vom reveni mai jos.
www.dacoromanica.ro
192 N. STOICESCU 2
regiunea de munte EA de unele sate de pe malul Dunkii. In secolul al

XVII-lea, la aceste sate de paz, s-au adugat si doug corpuri de slujitori :
dlrakdi de margine, care pgzeau la Dunke si spre Moldova, i. martalogii,
care pazeau In Oltenia, atit la Dunke, cit i spre munte.
I. PAZA HOTARELOR SPRE MUNTE. SATELE DE PLAI

Incepind, probabil, Ind, din secolul al XIV-lea, unele sate situate
la marginea dinspre munte a tkii aveau obligatia de a pAzi trecerea peste
munte, prin plaiuri sau pe valea riurilor. Locuitorii acestor sate de paz
se numeau plAimi 1. Un dictionar intocmit in 1726, pentru ocupantii au-
strieci ai Olteniei, explicA acest cuvint prin oameni care vegheaza, la
hotare" 2 In Moldova, cei ce indeplineau aceemi obligatie se numeau
strgjeri.
Trebuie sa remardm de la inceput d, institutia plgiasilor este una
din institutiile vechi ale statului feudal, ale ckei atributii si organizare
nu s-au schimbat prea mult de-a lungul veacurilor.
Paza hotarelor tkii prin satele de la marginea ei face parte din
vechile atributii ale obtilor taraneti de a participa la administrarea
tarii, care, dupa intemeierea statului feudal, a devenit o obligatie a aces-
tora fata de domnie.
Punctele de trecere de la plaiuri sint amintite In documente Ince-
pind din secolul al XV-lea. Astfel, In timpul domniei lui Vlad Tepe este
amintita vama de plai" 3, iar mai tirziu, Radu cel Mare scria sibienilor
ca a inchis drumurile de trecere spre Transilvania din cauza pretenden-
1 In lucrarea sa de sintezd, C. C. Giurescu crede cd pldiasi si opcinasi (cei ce umbld pe
plaiuri si pe opcine, adicd pe culmi") Mut acelasi lucru (op. cit., vol. II, partea a Il-a, p. 510).
Plrerea sa a fost Impiirtilsit si de P. P. Panaitescu, care considerd cd pldiasii se numeau In
vechime opcinasi (Armata lui Mircea cel Man, In Convorbiri literare", 1942, P. 575).
Din nici unul din documentele studiate nu rezultd Ins c termenul de opdcinas este
sinonim cu plaias ; dimpotrivd, atunci and se Intllnesc Impreund, se arat In mod clar cd se
referd la notiuni diferite. De pita, In clteva documente din 1622 oct. 18, 1625 febr. 8 si 1634
tulle 26 (I. Rautescu, Dragoslavele, p. 13 ; Doc. prio. ist. Rom., B, XVII, vol. IV, p. 482 ; Acad.
R.P.R., CXXXIV/25, copie la Inst. de istorie) referitoare la satul Dragoslavele, se aratil cd
acesta este scutit de dari si munci fata de domnie printre care si de opcinasi pentru ca
shit la drum si au sa paziasca schela si plaiul". Cele cloud obligatii slut, deci, de naturd diferitd.
In secolul al XVII-lea exist numeroase scutiri de opacinasi acordate unor sate de la ses,
care, evident, nu puteau fi obligate s facd paza la munte. Astfel, slut scutite de opacinasi
satele : Dranoveti-Romanati (doc. din 1615 iunie 16 si 1619 mai 11, Doc. priv. ist. Rom., B,
XVII, vol. II, p. 405 si III, p. 365), Dobrusesti-Ilfov (doc. din 1619 mart. 23, 1625 oct. 16,
1630 febr. 6, ibidern, p. 329, IV, p. 569 si Arh. St. Buc., m-rea Snagov, IV/5), slobozia m-rii Sf.
Troita de ling Bucuresti (doc. din 1625 iunie 15, Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. IV, P. 527),
satul Popp de ling TIrgoviste (doc. din 1615 ian. 22, ibidem, vol. II, p. 360) Sinesti, Cricoveni etc.
Termenul de opacinasi are deci alt Inteles declt acela de pliliasi ; el se referd la obligatia de
a da vislasi (vezi documentul din 1615 ian. 22, citat mai sus). Pentru echivalenta vIsId-opacind,
vezi si Lexiconul lui Mardarie de la Cozia, ed. Gr. Greta, p. 129.
2 C. Giurescu, Material privind istoria Olteniei sub austrieci, vol. II, p. 141 ; cf. Ii A. M.
del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Vallachia, p. 25.
3 Gr. Tocilescu, 534 documente. .., p. 96 ; vezi si documentul din 1497 iunie 4, In care
este amintita, de asemenea, vama de la vaduri si de la plaiuri (Doe. priv. ist. Rom., B, XIII-
-XV, p. 247).
www.dacoromanica.ro
3 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN TARA ROMINEASCA IN SEC. XV-XVII 193
tului Mihnea 1. Atit paza la plai cit si. inchiderea drumurilor de trecere
peste munte se faceau de catre satele din regiunea respectiva, numite
mai tirziu sate de plaiasi.
La inceputul secolului al XVI-lea apar In documente si vatafii aces-
tora. La <1512-1521 >, Neagoe Basarab scria brasovenilor ca nu mai
au voie sa intro in tara sa-si pasca oile sau porcii fara stirea vatafilor
care sint pusi prin tara domniei mele la margine", ce inscriau vitele pentru
plata gorstinei 2, iar la <1535-1545 >, Radu Paisie comunica acelorasi
brasoveni ca a dat poruna vatafilor sa-i lase sa intre cu marfurile In
tara 3 ; este vorba aci, in chip evident, de vatafii de plai sau de plaiasi,
care slut pomeniti cu acest nume la inceputul secolului al XVII-lea, and
organizarea si atributiile acestora apar in chip mai limpede in documente.
Inainte de aparitia termenului de plai si plaias, paza la hotare
sau in interiorul tarii se numea viglu (de la euvintul latin vigillia).
Obligatia de paza sub acest nume este amintita intr-un singur document,
din <1409-1418 >, referitor la scutirea de dari a 10 case din Tirgoviste 4.
Intr-un alt document din 1424 febr. 28 privind. scutirea acelorasi

.case termenul este inlocuit cu posada 4, care desemneaza in unele do-
cumente din secolul al XV-lea paza sau straja, facuta fie pentru domnie
in interiorul sau la hotarele taxa fie pentru stapinul feudal. De pilda,
mtr-un document din < 1407 > se spune ca satele manstirii Tismana
care pina tirziu au avut obligatia de a pazi manastirea trebuiau sa fie
in supunere (poslusanie) despre toate dajdiile si slujbele si de posada" 6.
In documentele mai tirzii referitoare la satele acestei manastiri termenul
de posada a fost inlocuit prin acela de paza 7, dar el va desemna uneori
si obligatia de a pazi hotarul 8
Plaiasii nu faceau parte din categoria slujitorilor, cum credea I.C.
Filitti 9. La <1694-1695 >, ands se arata categoriile care faceau paza
marginior tarii, se enumera : capitani de calarasi, martalogi, schileri si
plaiasi ; domnul se adreseaza schilerilor si plMasilor cu termenul de tarani
iar calarasilor si martalogilor, cu acela de slujitori ".
Plaiasii Indeplineau obligatia de paza a hotarelor tarii In contul obli-
gatiilor de munca ce aveau fata de dom.nie. De aceea, erau scutiti in ge-
1 P. P. Panaitescu, Documente slave din Sibiu, p. 13.
Inchiderea drurnurilor de trecere din cauza unor astfel de Imprejurdri se practica adeseori
S. Dragomir, Documente noud din Sibiu, p.53, 59; Gr. Tocilescu, 534 documente. . ., p. 188, 278,
311, 424).
2 Gr. Tocilescu, op. cit., p. 247-248.
3 Ibidem, p. 346.
4 Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 55.
6 Ibidem, p. 78 ; cf. 0 V. Costdchel, Les immunits dans les Principauts Roumaines, Buc.,
1947, p. 17-18.
7 Vezi mai jos, p. 205.
8 Vezi documentele din 1498 ian. 9 0 1505 mart. 27 (Doc. priv. id. Rom., B, XIII XV,
p. 252 ; XVI, vol. I, p. 29) ; vezi i mai jos, p. 208.
9 Clteva cuvinte despre alcdtuirea ogtirii de fard tn Principatele Romtne pind la Regulamen-
tul Organic, Buc., 1936, p. 14.
17 N. Iorga, Studii gi documente, vol. V, p. 341 ; cf. Acad. R.P.R., ms. MLXIX, f. 11, 28
v. 0 40 v. (citat mai jos sub titlul Anatefter gi folosit dupd transcrierea lui Dinu C. Giurescu,
in curs de editare).
18 o. 4.380
www.dacoromanica.ro
194 N. STOICESCU 4
neral de alte munci. De pilda, la <1586-1590 > april. 25, satele Topesti si
Tismana erau scutite de munca la Bare, urmind sa pazeasca plaiul" 1,
Paza plaiului era, deci, o forma regionala de munca fata de domnie,
care inlocuia, de obicei, celelalte obligatii in munca si in schimbul careia
plaiasii aveau si unele scutiri partiale de dari.
0 alta deosebire Intre ei si slujitori este aceea c pIiiaii puteau fi
si rumini, in timp ce slujitori nu puteau fi, in principiu, decit oamenii liberi.
Majoritatea plaiasilor erau oameni liberi, care, neavind obligatii
fata de stapinii feudali, puteau Indeplini acest serviciu de paza pentru
domnie, In schimbul unor usurari fiscale. In afara de acesti oameni liberi
care pazeau plaiurile, in secolele XVI XVII gasim ins Intre satele de
plai i sate sau parti de sate de rumini 2. Astfel, In timpul domniei lui
Mihnea Turcitul, satul Tismana al mangstirii cu acelasi nume pazea plaiu13;
mai tirziu, satul Corbii de Piatra al manastirii Arge pazea de asemenea
la plai 4. La 1690, in Anatefterul lui Constantin Brincoveanu, shit men-
tionate Intre satele de plaiasi sate sau parti de sate de vecini, ca, de pilda :
Drajna-Saac, Brebu-Prahova (cnezi si vecini), Bilciuresti, Pucheni
(cnezi i vecini), Schei (cnezi si vecini), toate trei In Dimbovita, Nucsoara-
Muscel, Badeni (cnezi si vecini) etc. 5.
Locuitorii acestor sate pastrau fata de stapinii lor vechile obligatii
ce decurgeau din situatia de dependenta, Indeplinind pentru domnie
serviciul de paza, in schimbul scutirii partiale de dari. Dintr-un docu-
ment din 1669 mai 23, aflam ca locuitorii satelor Nucsoara, Corbii de
Piatra si Domnesti, ale manastirii Arges, care pazeau plaiul pentru domnie,
faceau in acelasi timp si slujba manastirii : Ii pazeau livezile (asezate
desigur pe plaiul pazit pentru domnie sau In apropierea acestuia), hota-
rele satelor, padurile si apele manastirii, ca sa nu le foloseasca nimeni
fara voia egumenului, i Incasau dijma de pe moii1e manastirii, In numele
acesteia 6. Precum se vede, la aceasta data, vecinii manastirii Arge diii
cele trei sate, plaiasi ai domniei, Indeplineau pentru manastire alte atri-
butii decit cele obisnuite ale vecinilor : ei faceau parte din aparatul re-
I Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. V, p. 345. Vezi si mai jos, p. 213-217 (regimul
fiscal al plaiasilor).
2 1. C. Filitti considera cd paza hotarelor se facea numai de satele de oameni liberi, mici
proprietari, sau de coloni domnesti, cum numeste el pe calarasi (Despre vechea organizare admi-
nistrativd, p. 34). Credem a phrerea lui Filitti este valabila numai pentru secolul al XVIII-lea,
deoarece dintr-un document din 1715 april. 27 rezulta ca atributia de plaiasi era incompatibila
cu situatia de rumtn. La acea data, rumlnii din Jiblea ai manastirii Cozia yin la domnie cu Ora
ca nu shit rumtni, ci plaiasi. Constattndu-se Insa ca nu stnt plaiasi, stnt redati vecini proprieta-
rului (Arh. St. Buc., m-rea Cozia, XLVI/13). Dacd la acea data rumtnii ar mai fi fost In mod
obisnuit pIhiai, vecinii din Jiblea nu ar fi invocat calitatea de plaiasi pentru a scapa de rumtnie
iar domnia nu i-ar fi redat rumtni manastirii pentru motivul ca nu shit plaiasi.
In timpul ocupatiei austriece In Oltenia deci tot In sec. al XVIII-lea rumtnii nu
puteau fi pliaj sau scaunasi paznici la Dundre (doc. din 1723 nov. 23, Muzeul Bruckenthal,
fondul Benigni, nr. 75/204, f. 57 v. 58, copie la Institut).
3 Doc. priv, ist. Rom., B, XVI, vol. IV, p. 185-186.
4 Arh. St. Buc., ep. Arges, XVI/17 (doc. din 1629, mai 23).
5 Anaterter, f. 64-67.
6 Arh. St. Buc. ,ep.Arges, XV1/46. (In document se invoca io porunca a lui Matei Basarab,
ceea ce arata Ca situatia aceasta nu li se creeaza acum).
www.dacoromanica.ro
5 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN TARA ROMINEASCA IN SEC. XV VvII 195
presiv al acesteia, indeplinind. servicii asemanatoare cu cele facute pentru

d omnie.
Uneori ca in cazul satului Corbii de Piatra ii se acorda veci-
nilor-pltiasi scutiri suplimentare fata de restul satelor de plai, pentru a
putea, In schimbul acestora, s sujeasc i stapinilor lor 1.
De obicei, insa, acestia, dm& erau puternici I cu trecere la domnie,
reuseau sa-si scoata satele din rindul p1iaior. Astfel, cinci din cele 12
sate insarcinate in 1674 cu paza schelei Cimpinei, i anume : Floresti, Ma-
gureni Filipeti, Stoenesti i Ma'rgineni 2, nu mai apar in rindul acestora
in 1690 3 ; locuitorii acestor sate, proprietatea puternicei familii a Can-
cacuzinilor, au fost scosi din rindul p1iailor, probabil in timpul domniei
lui Serban Cantacuzino.
Trebuie s mentionam, insa, ca nu toti locuitorii liberi sau aser-
viti ai satelor situate la marginea dinspre munte a Orli erau inscrisi
la plaiasi. Lucrul acesta rezult limpede din faptul ca, in lista satelor de
plai din Anatefterul lui C. Brincoveanu, doar la citeva din cele peste 200
de sate de plaiasi se adauga dupa numele satului cuvintul toti", inte-
legindu-se din aceasta ca In celelalte sate mai ramineau unii locuitori
care nu intrau In categoria plaiasilor. De altfel, in acelasi Anatefter, sint
si sate in care doar unul sau citiva dintre locuitori slut plaiasi. Sint trecuti,
astfel, la plaiasi doar cinci locuitori din satul Bodesti-Vilcea, din Aninisul-
Gorj doi, din Carpinisul-Gorj unul 4 etc. Locuitorii celorlalte sate, la care
nu se adauga cuvintul tori, dar unde nu se dau nici doar citeva nume de
erau, probabil, majoritatea In slujba domniei, ca paznici
ai plaiulai.
La inceputul secolului al XVIII-lea, din aceste sate de la marginea
tarii erau alesi pentru slujba la plai o anumita categorie de oameni, nici
dintre cei mai bogati, nici dintre cei mai saraci", cum observa baiml
G. Cantacuzino la 1719 5, sau <inee ditiones et juniores, nee pauperiores et
juniores, sed medioerium mediorum, cum se precizeaza intr-un protocol
al administratiei austriece din Oltenia 6 ; aceasta, se intelege, din motive
fiscale : cei mai bogati locuitori din sat erau trecuti in alte categorii,
In primul rind la roii, iar mai tirziu la alesi 7. Astfel, In satul Slanic, 3ud.
Saac care este sat de plaiasi In secolul al XVII-lea gasim in ace-
Iasi timp rosii i comandanti de ai lor, iuzbasi 8, asa cum intilnim ase-
1 Doc. citat mai sus, din 1629 mai 23 (Arh. St. Buc., ep. Argeg, XVI/17).
2 Acad. R.P.R., CVIII/55.
3 Analefter, f. 64 v.
5 Ibidem, f. 67.
5 C. Giurescu, Material. . p. 356-357.
6 Arh. St. Sibiu, B.G. 24, f. 12 ; cf. l doc. din 1723 nov. 23 (Muzeul Brukenthal, fondul
Benigni, nr. 75/204, f. 57 v-58).
In conscriptia facutA la 1729-1730 In Oltenia, p15ia0i i scAuna0i apar ca breasIA fis-
calA aparte, alAturi de : alei, megia0, birnici, margina0 etc. (C. Giurescu, Material. . ., vol. II,
p. 424).
8 Mihai row, la 1636 sept. 10 (Acad. R.P.R., CCCLXI/90); FAtul row, la 1640 iulie 5
(loc. cit., DCCXXXV/80); Mihai iuzbae, la 1630 ap. 18 (Arh. St. Buc., dep. Ciordnescu, nr. 5)
i 1646 dec. 6 (Acad. R.P.R., CXCVI/209) etc.
www.dacoromanica.ro
196 N. STOICESCU 6
menea curteni si in alto sate de pldiasi din regiunea Buzdu-Saac, ca :

Chiojd 1, Pdtirlage 3, Sibiciu 3 etc.
Cu privire la numitrul satelor de plai, remaream Ca' acesta a crescut
pe milsm.4 ce ne apropiem de sfirsitul seeolului al XVII-lea, and, in timpul
domniei lui C. Brincoveanu, la 1690, se ajunsese la 230 de sate si pdrti
de sat, repaitizate astfel pe judete :
Rm. S:irat 115 Teleorman 6
Saac 28 Muscel 28
BuzAu 29 Arges 32
Prahova 17 Vilcea 36
Ialoinita 1 Gorj 24 4
Dimbovita 14
Pind la domnia lui Brincoveanu nu avem, este adevdrat, nici o evi-

dentd a satelor de plai. In documentele din secolul al XVII-lea (pind la
IC?) numarul satelor de plai amintite cu diverse prilejurinu trece, insl,
de t ) 5, dar este foarte posibil ca el s'a fi fost mai mare.
0 evident-4 mai precisd a numdrului pldiasilor ne-a rdmas din timpul
stapinirii austriece asupra Olteniei. Din conscriptia alcatuitd la 1729-1730
rezult. c, In cele trei judete de la marginea dinspre munte a Olteniei,
exiAau 696 de pldiasi i scdunasi, repartizati astfel : Vilcea 94, Gorj 141
si Mehedinti 461 6. La 1735 acest nurndr se redusese la numai 323 (94 in
Vikea, 111 in Gorj si 118 In Mehedinti) 7.
Variatia numdrului satelor de plai si a pldiasilor se datora scoaterii
unora de la pldiasi sau trecerii altora in rindul acestora, dupd necesitAtile
de pazd, dar i dupd cele fiscale ale statului feudal. Astfel, uncle sate
amintite ca sate de pladasi in secolul al XVII-lea ca, de pildd, Stro-
iesti i Tismana-Gorj nu mai figureazd intro satele de plai In 1690 8.
In schimb, altele puteau fi trecute la pldiasi, prin hotdrirea domnului.
In'Anatefterul lui C. Brincoveanu, la data de 1698 iulie 1, se consemneazd,
e Draguici rosu, Stoica al Scurtului rosu, Nit iuzbase, la 1631 april 8 (Arh. St. Buc.,
Copii, V 3079) ; Stoica ceaus, la 1666 ian. 14 (loc. cit., Mitrop., LXVIII/16).
2 P.Itru iuzbase, la 1659 iunie 8 (loc. cit., ep. Buzau, LXII/15) ; Mihai iuzbase, la 1661,
oct. 6 (loc. cit., In-rea Rada Dodd, XXVII/9 etc.).
3 Borcea rosu,la 1645 ian. 8 (Acad. R.P.R., CXCVI/92).
Intre satele de pidiasi slut incluse, precum se vede, i sate din judetele care nu shit situ-
ate In partea dinspre munte a tiirii (Ialomita si Teleorman) care fdceau, probabil, paza la Dunare,
avind acelasi regim fiscal ca si satele de plaiasi.
Nu am inclus In acest numar cele 9 sate de drum din jud. Ialomita, Ilfov, Dlmbovita si
Vlasca, 13 sate de vieri, 6 de dirvari, cloud de vArniceri, doml de butari, doua de pietrari i unul
de legzinari, care aveau acelasi regim fiscal ca satele de plaiasi, flind trecute Impreuna cu acestea,
Indeplinind, InsI, alte atributii. (Aaalefter, f. 64-67).
6 In afara de cele 38 de sate care pazeau scalele" (locurile de trecere) de la Rucar-Dragos-
lavele, Clineni si Valea Prahovei, In documente stilt amintite ca sate de pldiasi : MlSjet, Pdtir-
lage, Sibiciu de Jos si de Sus (BuzAu), Chiojdul Mare si Mic i ShInic (Saac), Fieni, Pietrosita
Tia (Dlmbovita), Jiblea i Spinul (Arges), Rimesti, Mldaresti (Vilcea), Stroesti, Pestisani,
Tismana (Gorj) etc.
6 C. Giurescu, Material ..., vol. II, p. 424-425.
7 Hurmuzaki, VI, p. 518.
Vezi i o scutire de plaesii" pentru un pircAlab-rumin din Poenari-Arges, din 1634
ap. 20 (Arh. St. Buc., rm. 479, f. 169 v.).
www.dacoromanica.ro
7 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN TARA ROMINEASCA IN SEC. XVXVII 197
de pilda, ca satul Valea Lungl s-au pus la plaiai, cu porunca marii sal<e >
lui vod<5, > 1 Unor sate vechi de plaiai li se schimba, in uncle cazuri atri-
butia ; de pilda, satul Fieni-Dimbovita, care, la 1673 iunie 5, Impreuna
cu megiaii din PietroOta i Tita, erau plaiai la munte ot sud Dimbo-
vita, pre apa Ialomitii" 2, la 1690 este trecut in Anatefter ca sat de vieri,
avind insa acelai regina fiscal ca i satele de plai.
ORGANIZAREALPLAIMILOR
Pliaii erau organizati in grupuri, numite vataii, conduse fiecare

de cite un Vataf de plai. Vataful avea sub comanda sa citeva zeci de pla-
iai probabil din mai multe sate 4. Aceasta rezulta din faptul ca nu in-
3,
tilnim vatafi in toate satele de plai. Astfel, in judetele Rm. Sarat, Saac
i Buzau, -uncle erau, in 1690, 71 de sate i parti de sate de plaiai, am
Intilnit in secolul al XVII-lea vatafi de plai numai la Slanic 8, Sibiciul
de Sus 8, Bogdanei 7, Sibiciul de Jos 8, MUM 8, Chiojdul Mare i Chiojdul
Mic 1, precum i un altul, martor la Rm. Sarat, din aceemi regiune 11;
in jud. Dimbovita, unde erau 14 sate de plaimi, am intilnit vatafi de plai
la Pietroita12, rma 13 i Fienp.4 ; in judetul Muscel, unde erau 28 de sate
de plaiai, din care- 12 sub ascultarea schilerului de la Dragoslave, este
mentionat doar un vataf de plai, la Bratiani 15 ; in jud. Arge, unde erau
30 de sate de plai, la Greb1eti16 i In plaiul Lovitei17; in judetul Vilcea,
unde erau 32 de sate de plai, existau, la 1634 februarie 25, trei vatafi de
plai18, iar catre sfiritul secolului slut porneniti alti doi, carora li se indica
i localitatea unde stau, la Rimeti 1 i Maldarkti 20 ; in sfirit, in judetul
Gorj, uncle la 1690 se gaseau 19 sate de plaiai, existau la 1634 februarie
1 Anatefter, f. 65 ; vezi si f. 67 v., unde se vorbeste de alte sate adliugate la plAiali.
2 Arh. St. Buc., Mitrop., CCC/2. Plaiul domnesc" de la Fieni este amintit la 1579
(Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. IV, p. 378).
a In iulie 1661 apare ca martor la NovAceni Udrea vAtaf cu 70 de plAiasi probabil de
sub comanda sa (G. Ghibanescu, Surete i izvoade, vol. VI, p. 85).
4 C. C. Giurescu crede c peste pl5iaii dintr-un sat era mai mare un vine, iar peste
si vAtafii dintr-un plai era un vAtaf de plai" (op. cit., vol. II, partea a II-a, p. 510). In
documente nu am intilnit insd decit vdtafi de plai, nu si a1i vdtafi, subordonati acestora.
5 Doc. din 1643 august 8 (Acad. R.P.R., CXXIV/183).
6 Doc. din 1645 ianuarie 8 (loc. cit., CXCVI/92) si 1647 mai 28 (loc. cit., CXCVI/99).
7 Doc. din 1665 iunie 24 (Acad. R.P.R., CCXLV II/42) si 1669 iulie 5 (Muzeul Lupta revo-
lulionara, Fil. BAlcescu, XCVIII/11).
Doc. din 1666 mai 14 (Arh. St. Buc., ep. Buzdu, XL/12) si 1684 ian. 20 (Acad. R.P.R.,
CXXVIII/119).
9 Doc. din 1677 dec. 2 (Arh. St. Buc., Mitrop., XCV/11).
" Doc. din 1684 ian. 20 (Acad. R.P.R., CXXVIII/119).
n Doc. din 1647 februarie 16 (Arh. St. Buc., ms. 218, f. 57 v.-58).
12 Doc. din <1609> sept. 1 (Arh. St. Buc., ms. 228, f. 16 v).
12 Doc. din 1650 mai 15 (Acad. R.P.R.s CLIV/194).
14 Doc. din 1668 sept. 10 (loc. cit., CLXXXV/88).
15 Doc. din 1647 mai 10 (Arh. St. Buc., ms. 137, I. 200 v.-201),
16 Doc. din 1657 nov. 21 (loc. cit., Dep. Mosneni-Titesti, 11/12).
17 Doc. din 1691 aug. 2 (loc. cit., AN, CLIII/2).
19 Loc cit., m-rea Polovragi, XV/20.
19 Doc. din 1685 ap. 7 (loc. cit., ep. Rtmnic, XXIX/32).
20 Doc. din 1693 nov. 13 (loc. cit., m-rea Bistriia, XXIV/8),
www.dacoromanica.ro
198 N. STOICESCU 8
25 un vAtaf cgruia i se spune numele i alti vgtafi" 1 (deci eel putin trei) ;
mai tirziu slat amintiti a1i trei, la Gauresti 2 Stroiesti 3 i PlaCiCoi 4.
Se intelege ea', in afarq de vgtafii de plai intilniti cu acest titlu in
documente in satele artate, vor mai fi fost desigur i altii care nu sint
amintiti. De asemenea, intre sutele de vtafi care apar in documente in
secolul al XVII-lea, i crora nu li se arat ce grup organizat conduc, pot
fi i vatafi de plai 5.
Din documentele citate rezult c5 vatafii de plai amintiti nu au
existat in acelasi timp ; ei sint pomeniti, in general, la date si in localitAti
diferite. Este posibil, de pilda, ca in Dimbovita sA," fi existat in secolul al
XVII-lea un singur vAtaf de plai, deoarece cei trei vAtafi de plai, amin-
titi in sate foarte apropiate Pietrosita, TIa i Fieni sint porneniti
la date diferite : 1609, 1650 si 1668, ceea ce poate s arate cg, la fiecare
din aceste date, exista in judet un siugur vtaf de plai, care avea in su-
bordinea sa pe plgiasii din satele respective, ce pAzeau impreung tre-
cerea pe valea Ialomitei. Este foarte probabil cl fiecare vtaf comanda
pliiaii situati in apropierea unui plai sau pullet de trecere. De pilda, la
1652 sept. 4, un vataf de plai era mai mare peste p15iasii care pazeau
schela Vilcan, numita. plaiul Vilcan 8, care, in secolul al XVIII-lea, era
unul din cele doug plaiuri ale judetului Gorj. In judetele Gorj i Vilcea,
existau la 1634 febr. 25 cite trei vatafi de plai 7, iar intr-o porunca, din
1684 ian.. 20 sint amintiti, de ase-nenea, trei vgtafi de plai din regiunea
Buzau, la Sibiciu, Chiojdul Mic i Chiojdul Mare 8.
Din documentele citate mai sus rezult c6, in secolul al XVII-lea,
plaiul nu avea o delimitare precisA, cà el nu era inc o subdiviziune a
judetului in regiunea de munte, asa cum credea I.C. Filitti 9. Plaiurie
vor deveni asemenea subdiviziuni ale judetelor numai in secolul urnator,
datoritA unei mai bune organizAri teritoriale a statului i lrgirii atribu-
tiilor Valafilor de plai, care devin subalternii ispravnicului i conducA-
torii administratiei in plaiul respectiv (corespuuzind plasei din regiunea
de ses).
Care sfirsitul secolului al XVIII-lea existau 17 asemenea plaiuri
Rimnic (jud. Rm. Srat), Slnic i Pirscov (Buzau), plaiul despre Buzau
si cel despre Teleajen (Saac), Prahova (Prahova), Ialomita si Dimbovita
(Dimbovita), Nucsoara i Dimbovita (Muscel), Areful si Lovitea (Arges),
Cozia i Horezul (Vilcea), Vilcan i Novaci (Gorj) i plaiul Muntelui (Me-
hedinti) 10.
1 Arh. St. Buc., m-rea Polovragi, XV/20.

2 Doc. din 1652 sept. 4 (Copie la Inst. de Ist.).
3 Doc. din 1653 sept. 20 (Acad. R.P.R., CLXXXV/1).
Doc. din 1680 nov. 25 (loc. cit., CXCVI/132).
6 Dintre acWia putem retine ca eventuali \ratan de plai pe cei care apar in satele de pia-
iai ca, de pita, loStru vataf din Drajna, la 1632 mart. 17 (Arh. St. Buc., Copii, sub data) sau
CalotS vataf din Cimpina, la <1659-1660> (loc. cit., ms. 454, f. 248 v.) etc.
6 Copie la Inst. de istorie.
8 Acad. R.P.R., CXXVII/119.
9 Despre vechea organizare administrativd, p. 46.
38 V. A. Urechia, Istoria romtnilor, vol. IV, p. 53.
www.dacoromanica.ro
V dtafii de plai erau comandanfii p1iailor, avind asupra acestora

drepturi asemanatoare cu cele ale capitanilor asupra subalternilor bor.
In secolul al XVII-lea, vatafii de plai erau numifi de catre domn.
Prime le numiri de vatafi de plai ce ni s-au pastrat sint din timpul domniei
lui Matei Basarab, care in cadrul ansamblului de mdsuri menite sa,
asigure o cit mai completa exploatare fiscala, a tarii a reorganizat
1
paza hotarelor.
Intr-una din aceste porunci, din 1653 sept. 20, referindu-se la un
anume Mircea din Stroieti-Gorj, domnul arat c 1-am pus domnia
mea sa, fie vatah de p1aia<1>, s, poart<e > grij <a, > s pazeasca plaiurie
de hoti 0 de oameni rai 0 de oameni birnici sa, nu treac<A, > in Tara
Ungureasca" 2
Intr-o alta numire de vataf de plai, din 1704 aug. 20, atributiile
noului vataf sint acelea0 : sa, pazeasca foarte bine plaiul i s poarte
grije de hoti... satile sa nu fuga" i s, nu treaca nimeni peste plai Mfg,
porunca domneasca 3.
Mult mai detaliate dar vorbind de acelea0 atributii sint cartile

de numiri de vataf de plai din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea,
unde se spune de obicei sa fie cu privighere i cu luare aminte, ziva si
noaptea i In toot/ vremea, ca sa pazeasca plaiul i potecile plaiului, cu
plaiai i poteca0, oameni vrednici de slujba, 0 de bung, paza, de hoti, de
tilhari, de furii de dobitoace". In plus, fop, de documentele din secolul
al XVII-lea, in aceste porunci se spune ca vataful de plai oprete ie0rea
din fara, a marfurilor ce sint oprite" a trece peste hotare, are grije ca
1/nici om sau lucruri, marfa fara de rava sa nu se sloboaza", suprave-
gheaza satele de plaimi din subordinea sa sa nu fuga, cisluiete darile
cuvenite domniei de la plaiai etc. 4, atributii indeplinite, desigur, de
vatafii de plai 0 in secolele XVIXVII.
La inceputul secolului al XVIII-lea, in lipsa domnului, putea face
numiri de vatafi de plai i marele vornic. Aa procedeaza la 1718 aprilie
25 Pana Negoescu marele vornic : nefiind domnia aici" (in Bucmeti),
numete ca vataf de plai in Buzau pe un anume Gheorghe 5.
Vatafil de plai faspundeau fata de domnie de buna paza a plaiului

incredinfat. Arnenintarile ce li se adreseaza de obicei tu tii cu capul
tau" 6, nu alt veti plati, ce numai cu capul" sau ca pre al cui plai
7
1 Uncle din aceste msuri au fost studiate recent de D. Mioc, Reforma fiscalli din vremea
domniei lui Matei Basarab, In Studii", an. XII (1959), nr. 2, P. 53-85.
2 Acad. R.P.R., CLXXXV/1.
Un continut asemdnator cu al documentului citat mai sus are porunca din 1652 sept. 4,
a lui Matei Basarab,prin care domnul numeste ca vataf de plai la schela Vilcan pe Opris din Mu-
resti-Gorj ; acesta trebuia sS fie de paza plaiului de la Wean i toate potecile pre unde vor fi ;
sA poarte grije, i In zi i In noapte, sA nu treaca oamenii din ceaia teard au (It aici In ceaia
teard". (Copie la Inst. de istorie).
3 N. Iorga, Studii si doc., vol. V, p. 357 ; Anatefter, f. 60.
4 V. A. Urechia, op. cit., vol. IV, p. 49-51 ; vezi si vol. I, p. 323-325 i Acad.
R.P.R., DCXLI/213.
6 Acad. R.P.R., LXXXVII/97.
6 Doc. din 1643 aug. (Acad. R.P.R., CXXIV/183).
7 Doc. din 1634 febr. 25 (Arh. St. Buc., m-rea Polovragi, XV/20).
www.dacoromanica.ro
200 N. STOICESCU 10
va trece (e vorba de birnici) cu capetele vor plti" 1 aratg strgpicia

cu care domnia Ii silea la Indeplimirea obligatilior de pazg.
Ei rInduiau oamenii pentru pazg, ziva i noaptea si In toatg vremea,
ca s pgzeascg plaiul si potecile plaiului", exercitInd, la rindu-le, asupra
plgiasilor toatg presiunea necesarg pentru ca acestia sg-si Indeplineasca,
obligatia de pazg.
Palma erau obligati s6 asculte" de vgtafii bor. In toate poruncile
de numire de vgtafi de plai se aminteste de aceastg, obligatie, datorit,
farg Indoialg, faptului cg, de obicei, plaiasii nu ascultau" de vgtafi, cum
se piing adeseori acestia 2 In documentul citat si mai sus, din 1653 sept.
20, adresIndu-se plgiasilor din subordinea lui Mircea vataf de plai din
Stroiesti-Gorj, domnul le porunceste sg, avet a ascultare de toate
de ce v va da Invg4<1 >tura, > si pentru paza plaiurilor sg, pgzit
foarte bine" 3.
Plgiasii care nu ascultau de vgtaf erau pedepsiti chiar de acesta.
In acelasi document, domnul porunceste iar care nu va asculta de vgtah,
sa, fie volnic cu aceast <1 > carte a domniei melie > sg-1 batg mult" 4. Cei
care nu ascultau nici astfel de vgtaf, ci se ispiteau a facere Intr-altu
chip", erau amenintati fie en om domnesc" 5, fie chiar cu spinzurgtoarea 8.
Inca din secolul al XVII-lea, vtafii de plai aveau asupra locuito-
rilor satelor de plai i dreptul de judecata 7. Ei judecau pliaii pentru
pricini mgrunte de gilcevi si de curvii" 8 sau pentru alte hotii i curvii" 9.
Din aceastg pricing, satele de plgiasi erau scutite de band de judet 10
Dreptul de judecat al Vatafilor asupra plgiasilor dgclea acestora
prilejul de a face nenumarate abuzuri, deoarece ei Incasau gloabele de la
cei socotiti vinovati. In secolul al XVIII-lea, recunoscindu-se cg globirea
era un mijloc de jaf, se interzice Incasarea gloabelor de cgtre vtafil de
plai, dindu-li-se dreptul s certe cu bgtaie" pe vinovati 11.
Dreptul de judecatg, al vgtafilor nu se Intindea, Insg, i asupra pla-
iagilor-rumini ai mgngstirilor, care rgmineau a fi judecati mai departe,
pentru pricini mgrunte, de stgpinul lor ca In cazul locuitorior satelor
Corbii de Piatra, Nucsoara i Domnesti ale nagngstirii Arges vgtafii
neavind dreptul sa-i prade sau sg-i globeasca 12. De asemenea, vgtafii de
1 Doc. din 1652 sept. 4 (Copie la Inst. de istorie).
8 Vezi,de pildA, documentul din 1671 oct. 4, din care rezultA cA plAiasii din Pstirlagele
nu ascultau de vAtaful lor, fhnd necesarA interventia marelui arrnas. (Acad. R.P.R.,
CXXVIII/175).
a Cf. si documentul din 1671 citat si mai sus In care marele armas porunceste
plAiasilor din PAtirlagele sa sarA i sA asculte... ca sA VA pAzit plaiurile", ca i documentul
din 1704 aug. 20 (Analefter, f. 60).
Acad. R.P.R CLXXXV/1 ; cf. si poruncile din 1652 sept. 4. (Copie la Inst. de istorie)
si 1718 april 25 (Acad. R.P.R., LXXXVII/97).
5 Acad. R.P.R., CXXVIII/175.
6 Doc. din 1653, citat mai sus.
7 Cf. si I. C. Filitti, Despre vechea organizare administrativd, p. 46,
8 Anatefier, f. 60 ; cf. si V. A. Urechia, loc. cit.
9 Doc. din 1718 aprilie 25 (Acad. R.P.R., LXXXVII/97).
10 Doc. din 1634 iulie 26 (Acad. R.P.R., CXXXIV/25).
11 V. A. Urechia, loc. cit.
72 Doc. din 1638 ian. 8 (Arh. St. Buc., ep. Arges, LXIX bis/13); 1645 aprilie 18 (loc
cit., LXIX/11) si 1669 mai 23 (loc. cit., XVI146).
www.dacoromanica.ro
11 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN TARA ROMINEASCA TN SEC. XVXVII 202
plai nu judecau plaiasii din satele care pazeau scalele" si care erau su-
pusi judecatii schileruluil.
Vatafii de plai stringeau i darile de la plaiasii in subordine, ceea ce
le dadea un alt prilej de abuzuri 2
Din comandanti ai pliaior, insarcinati cu paza hotarelor
vatafii de plai an devenit treptat, prin largirea atributiilor lor, con-
ducatorii aparatului administrativ local3. Inca din secolul al XVII-lea,
la obligatiile de pazil de care a fost vorba mai sus se adaug i altele ; de
pilda, la 1634 ian. 29, se porunceste vatafilor de plaiasi din jurul satului
Polovragi s prinda niste oameni de acolo i sa-i trimita la judecata, de-
oarece refuzasera sa ving cind fusesera' chemati, dupa obicei, printr-un
aprod 4 ; la 1667 april 20, un alt vataf de plaiasi din Hirisesti prinieste
porunca sa taie gardul unui loc 5.
Prin aceasta crestere treptata a atributiilor lor, in secolul al XVIII-lea,
vdtafii de plai devin conducatorii aparatului represiv local, menit
nu mimai s impiedice fuga peste hotare a birnicilor, dar i s asigure
exploatarea feudal i sd, inabuse impotrivirea celor exploatati. La 1747
dec. 15, de pilda, se poruncea unui vataf de plai s trimita -un pldias cu
aceasta carte de volnicie" s sileasca niste tarani B1-0 dea dijma 6.
In secolul al XVIII-lea, vatafii de plai se gaseau sub autoritatea

i faptul
marelui 170Tnie, cdruia Ii faceau diverse daruri 7. Asa se explic
cg, in lipsa domnului, marele vornic putea s numeasca vdtafi de plai.
ATRIBTJPILE PLAIA$IL OR
Satele de plai aveau obligatia de a imIdedica trecerea peste munte

prin plaiuri si de a avea grip, ca aceasta sg, se fad ,' numai pe uncle exista
o scala domneasca, un punct de trecere undo se gaseau dregatori care
incasau vama i alte (Uri cuvenite domniei. Tot ei pazeau, sub ascultarea
reprezentantilor domniei, i aceste puncte de trecere.
Deschiderea i folosirea unor poteci sau drumuri noi, pe unde s-ar
fi putut trece fara control din partea reprezentantilor domniei, era inter-
zisa. Astfel, la <1560-1567 > sept. 3, domnul porunceste locuitorilor din
Sohodol sa inchida un drum facut de ei peste plai sa nu tread, raufaca-
1 Doc. din 1692 ian. 22 (Arh. St. Buc., rn-rea Arnota, XVIII/58) ; vezi si mai jos, p. 210.
2 Vezi documentul din 1690 iunie 2 (Bis. ort. rem.", 1935, p. 153), ca i porunca lui
C. Brincoveanu din 1693 ian. 13, adresata unui vAtah de plAiasi sA lase In pace niste rumini din
Corbi asezati in FlAminzesti de-i jdfuesti In toti timpii de le iei ce gAsesti, pentru soim i pentru
alte mincAturi ale voastre, precum esti obicinuit" (Uricarul, vol. IX, p. 153).
8 Fapt remarcat si de N. Iorga, care spune din acesti vAtavi de plAiasi se dezvoltarA mai
tirziu In Tara RomlneascA vAtavii de plaiuri" (Studii i doc., vol. X, p. 120).
Arh. St. Buc., rn-rea Polovragi, 113.
5 G. GhibAnescu, Surete si izvoade, vol. VI, p. 75.
6 N. Iorga, Studii i docurnente, vol. XIV, p. 305. Vezi si documentul din 1748 iunie 22,
In care se vorbeste de un v5taf de plat pus asupra" locuitorilor din Dobriceni i BogdAnesti
pentru Indeplini obligatille fats de rn-rea Arnota (Arh. St. Buc., in-rea Arnota, IV/11).
7 D. Fotino, Istoria Daciet, vol. III, p. 268-269 ; M. Cantacuzino, Istoria politica i
g eografica a Tarii Romtnefti, p. 58 ; V. A. Urechia, op. cit., vol. IV, p. 53.
www.dacoromanica.ro
202 N. STOICESCU 12
torii i hotii pe acel drum, pe unde nu este scala domniei mele" 1, iar la
<1575-1576 > mai 21, se poruncete unui mare v5,taf s5, inchia nite
c5,r5,ri i treceri, cum au tost inchise 0 mai dinainte vreme", ea sa, nu
mai poat5, fi folosite 2 Trecerea peste hotar prin spargerea plaiului"
era pedepsith cu globirea sau cu confiscarba mArfii, pentru cei care, In
acest fel, ocoleau vama domneascg 3.
*
Cea mai de seam'a atributie a plaiailor era aceea de a opri fuga peste
munte, in Transilvania, a ruminilor 0 a megiailor. In aceasta privint5,,
interesele domniei 0 ale proprietarilor feudali coincideau, 0 domnia 0
feudalii fiind deopotrivg de interesati s5, nu piard, prima contribuabilii,
iar ceilalti bratele de munc5,. Aa se explic6 faptul el cele mai
multe porunci adresate vatafilor de plai de a Impiedica fuga peste munte
a ruminilor 0 birnicilor au ramas tocmai din perioadele de maxima' ex-
ploatare fiscal:A a Varii din secolul al XVII-lea, adicg, din timpul domniilor
lui Matei Basarab 0 Constantin Brincoveanu, and fuga luase proportii
ingrijorAtoare pentru domnie.
Pentru a impiedica fuga birnicilor, atit Matei Basarab cit 0 Const.
Brincoveanu au recurs la o serie de masuri menite sar intAreasc5, aparatul
de paza, a hotarelor. Astfel, Matei Basarab a reorganizat paza hotarelor,
mrind numArul plgiailor 0 argindu-le atributiile. Nu este o intim-
plare faptul &A' de la el ne-au rAmas primele numiri de vtafi de plai
in care atributia de a Impiedica trecerea fugarior peste munte ocup5,
primul loc ca 0 numeroase porunci privind reglementarea pazei la
hotare dovada interesului aeordat de domn organizarii acesteia pre-
cum i faptul c5, in vremea lui apar in documente cei mai numero0
vtafi 0 plalai. Aceasta" mbur5, de Intkire a pazei la hotare a fost
dublat5, de masuri speciale luate pentru a Impiedica fuga din sat a
birnicilor : Matei Basarab a obligat pe roii sau curteni s5, p5zeasc5,
judetele s5, nu fug5, de bir 4.
La rindul s'au, tot pentru a impiedica fuga din cauza exploat5,rii
fiscale, Constantin Brincoveanu a mgrit numlrul satelor de plAiki 0 a
adaugat pentru paza un corp special de slujitori, numiti martalogi 5,
pedepsind cu asprhne pe cei care incereau sA, fugg 6.
Poruncile domneti adresate valafilor 0 plikilor privind obligatia
de a opri trecerea fugarilor peste munte slat foarte aspre. Astfel, adre-
sIndu-se valafilor de plai din judetele Vilcea 0 Gorj la 1634 februarie
25, Matei Basarab le poruncea cu strknicia-i cunoscut5, s1 nu care cumva
s5, treac<5,> nu mai mult de 1 rumnu den Polovragi In ceea parte, c5,
2 Doc. priv. ist. Rom. , B, XVI, vol. III, p. 136. Sohodolenii facuserd acest drum de au
scos sindrile si scoarte si de toate ce le-au trebuit" (ibidem, p. 188-189). Intrucit pe drumul astfel
deschis trecuserd doi cal de furat, shit obligati A dea cloud gloabe si O. Inchidd cu prisacd acea
trecere".
2 Doc. prin. ist. Rom., B, XVI, vol. IV, p. 175.
3 Vezi un asemenea caz, din 1674 sept. 22, In Hurmuzaki, XV/2, p. 1358.
5 Asupra acestor mdsuri vom revenLin lucrarea amintitd.
5 Vezi mai jos, p. 220-221.
6 Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Vallachia, p. 24-25, afirmi cd fuga-
rii prinsi de pldiasi erau ucisi.
www.dacoromanica.ro
13 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN TARA ROMINEASCA IN SEC. xV"XVII 203
pentr-al cui plai va treci, nu alt yeti p1ti, ce numai cu capul" 1 In alte
asemenea porunci, se spune c p1iaii sa pazeasca plaiurile... de oameni
birnici, sa nu treaca in Tara Ungureasca" 2, sau BA pazeasca satile sa nu
fuga" 3, prin birnici si sate intelegindu-se deopotriva satele de oameni
aserviti sau liberi.
Pentru a impiedica fuga birnicilor peste munti, in secolul al XVIII-lea
se interzice locuitorilor din satele de sub plai s mearga sau s tread,
prin satele de plai, MIA' a instiinta pe vataful plaiului respectiv, care avea
obligatia de a-i supraveghea 4.
Cu toate aceste masuri de paza, domnia nu putea impiedica fuga
birnicilor oameni liberi sau rumini peste munti, dupa cum nu putea
opri nici fuga lor peste Dunare. Numeroase sint cazurile de sate intregi
sau de rumini fugiti in Transilvania in secolul al XVII-lea 5.
Desigur ca nici plaiasii nu depuneau un zel deosebit in a impiedica
oamenii exploatati ca i ei s scape de exploatare. Nu am gash in nici
un document din secolul al XVII-lea eazuri in care iuminii sau megiasii
s'a fie prinsi la trecerea peste munte de catre plaiasi. Este posibil, de ase-
menea, ea satele de plai s nici nu fi putut indeplini o paza eficienta, adica
sa nu fi Lost in numar suficient pentru a putea pazi toate potecile i tre-
eerile peste munte si a impiedica astfel trecerea numerosilor fugari in
Transilvania.
0 alta atributie a acestor paznici ai hotarelor era aceea de a nu
lasa oh iasa din tara' pe cei care nu aveau porunca domneasc5,, cum se
spune intr-un document din 1704 august 20 6, sau teschereaua" marelui
spatar in secolul al XVIII-lea, precum i intrarea in tar& a strainilor care
nu aveau pasus" 7.
In legatur eu aces sta atributie de graniceri sta i obligatia plaia-
silor de a opri iesirea din tail, a boierilor fugari, dusmani ai domnului.
Astfel, inainte de numirea ca domn a lui Grigore Ghica, Ilie armasul in-
cercase s5 fuga peste munte, fiindu-i teamfi ca va fi ucis. El fusese WA,
prins de plaiasi i adus spre Bucuresti. Cum intre timp se aflase ca vine
domn Grigore Ghica, protectorul celui prins de plAiasi, acesta le porun-
2 Doc. din 1653 sept. 20 (Acad. R.P.R., CLXXXV/1).
3 Doc. din 1704 august 20 (Anatefter, f. 60).
4 V. A. Urechia, op. cit., vol. IV, p. 72-73 ; vezi si I. Rdutescu, op. cit., p. 38.
5 La 1629 februarie 9, se spune et ruminii din Sov Hoy ai mandstirii Topolnita se risi-
pisert pren Teara Turceascd i pren Teara Ungureascd" (Arh. St. Buc., m-rea Tismana, IX/24) ;
Intr-un document din 1632 april 8 se aratd ct locuitorii satului Porceni se Intorsesert din Transil-
vania, unde fusesert fugiti (N. Iorga, Studii qi doc.,vol.VI, p. 468) ; Intr-un document din 1633 dec.
8, se spune cd satul Rddficinesti-Arges au fugit In Teara Ungureasca de au ldcuit 2 ani" (Acad.
R.P.R., ms. 5728, f. 109 v.) ; la 1645 mart. 19, Radu mare agA cere lui Mihai judele Brasovului
st-i restituie tiganii fugiti acolo, ariitind cA avem l rumini acolo destui" (Studii i doc., vol. X,
p. 1251; la 1695 april 25, Mihai Cantacuzino cere brasovenilor restituirea unor rumfni fugiti,
ardtInd cd acestia stntu ei obiciuti a fugi si a treace In tara dumneavoastrt i stzfnd multime de
ai acolo, socotindu cd st uitt i ii sd va piiarda urma cid rumtnie" (Ibidem, p. 136).
Vezi si A. Veress, Documente, vol. X, p. 75, 204-206 si 242-243 ; Del Chiaro, op. cit.,
p. 24.
0 Anatefter, f. 60 ; cf. si Del Chiaro, op.cit.., p. 25.
7 V. A. Urechia, op. cit., vol. IV, p. 72-73.
www.dacoromanica.ro
204 N. STOICESCU 14
ceste sa-1 dezlege, Ii Injura 111 bate 1. in general, lush', plaiasii nu putean
opri pe numerosii boieri pribegi care fugeau cu slugile lor In Transilvania 2
Satele de plai aveau, de asemenea, obligatia de a pazi plaiurile de-

hoti si de oameni rai", cum se spune Intr-o porunca domneascca din 1653
septembrie 20 5, Impiedicind trecerea acestora cu lucruri furate i prin-
zind pe rAufacatori.
In secolul al XVII-lea, pliail prin plaiul carora treceau hotii dove-
diti erau pusi sa cante lucrurile furate sau sa, le plateasca. Astfel, la 1662
iulie 20, doi iuzbasi, un ceaus, un plaias (luat ca cunoscator al locurior)
nizje boieii, eercetind plaiurile pazite de satele Sohodol, Izvarna ji
Coste:Ai, constatA urmele lasate de caii furati i trecuti peste munte de
n4te hoti i hotarasc ca cele trei sate sa plateasca impreuna paguba 05-
eutii4; la 1681 ianuarie 20, Serban Cantacuzino porunceste lui Borcea,
Soare i.i Patru, vatafi de plai din regiunea Buzau-Saac, s caute sase cai
furati de la Ghica, iuzbase i trecuti In Transilvania prin paza" acestora,
sau sa-i plateasca pAgubasului, pentru ca nu au prins pe raufacator 5.
Cu toate aceste masuri luate precum se vede in secolul al XVII-
lea In regiunea de margine a Pail Itominesti aveau loc dese furturi
de cite, mai ales de cai 6, pagubasii hind nevoiti sa si-i caute de obicei
singuri. Uneori, pentru paza Impotriva furilor de animale, In regiunea
de hotar se trimit si slujitori, cum se Intimpla la 1704 7.
Pentru a cointeresa pe p1aiai In prinderea raufacatorilor, de la o
vreme nu stim precis de clnd li s-a dat acestora, pentru osteneala
lor", lucrurile gasite asupra hotilor si care nu erau reclamate de pagu-
basi 8. La sfirsitul secolului al XVIII-lea, clnd se vorbeste de aceasta
1 Radu Popescu, Istoriile, ed. N. Iorga, p. 171. Vezi i Istorkt Tdrii Romtne;li de la.
oct. 1688 plied la znartie 1717, Buc., 1959, p. 126-127. unde se aratd cd Mihai Cantacuzina
spdtarul fusese prins de cdtre pldiasii din partile Buzdului, in anul 1716, pe and Incerca sd treacd
In Transilvania. Un caz asem5nAtor poate fi considerat i acela al lui Dobromir mare ban care,
la schimbarea de domnie a lui Mihnea Turcitul cu Petru Cercel,fusese impiedicat sS treacd muntil
In Transilvania i jefuit de 24 de sate, dintre care unele erau sate de plai In secolul al XVII-lea
Doc. priu. ist. Rom., B, XVI, vol. V, p. 336). Aci este vorba, frisk si de o forma* a luptei de clasd
a unor tdrani exploatati de marele ban.
2 Vezi, de pildA, documentul din <1630>, In care se vorbeste de o Incercare de a opri
trecerea peste munte a boierilor olteni rdsculati In frunte cu Aslan vornicul i Matei pahar-
nicul (N. Iorga, Studii i1 doc., vol. IV, p. 19-20).
3 Acad. R.P.R., CLXXXV/1.
Aceastd atributie de pard a plaiului de hoti si de tIlhari apare si In alte documente din
secolul al XVIII-lea. Astfel, la 1704 aug. 20, se spune sd pazeasca plaiul i sd poarte grije dt,
hoti" (N. Iorga, Studii i documente, vol. V, p. 357) ; cdtre sfirsitul secolului, atributia este ace-
easi : sd pdzeascA de hoti, de tilhari, de furii de dobitoace i oricind se va Intimpla hatime sau
tilhArime, au prin poteci au prin drumurile plaiului, Indatd sd sard p1Siaii sd-i prindd". (V. A
Urechia, op. cit., vol. I, p. 323 ; vol. IV, p. 49).
4 Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVI/12.
6 Gr. Tocilescu, op. cit., p. 38, Hi, 157-158, 160, 165, 195, 228, 447, 462, 464 ;
S. Dragomir, Documente noud, p. 11, 31, 52, 64, 69 ; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 20-21, 26 ;
N. Iorga, Studii si doc., vol. X, p. 178-183, 221.
7 N. Iorga, Studii i doc., vol. X, p. 170.
8 V. A. Urechia, op. cit., vol. I, p. 323-324 ; vol. IV, p. 49-50.
www.dacoromanica.ro
15 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR /N TARA ROMTNEASCA TN SEC. xVXVII 205
lfrsplatl", se spune ca ea se dadea dupa obicei", ceea ce dovedeste ca

se practica de multa vreme.
*
In legatura cu aceasta obligatie de a face paza de hoti si de tilhari
sta si indatorirea pe care o au uncle sate de plai de a pazi manastirile si-
tuate catre marginea tarii, expuse cel mai adesea atacurilor hotilor" si
tilharilor" care, de multe ori, erau rumini ce isi manifestau in forme
violente lupta impotriva exploatatorilor. Astfel, la 1643 august 8, Matei
Basarab porunceste lui Nenita vataf de plaiasi din Slnic-Buzau sa-ti
cauti sa-ti fie amente si de sfanta manastire Menedicul, 0, socotesti sa
nu dea nescare oameni I'M 0, ueiga calugari si a faa vreo stricaciune",
amenintindu-1 tu stii cu capul tau" 1 Aceasta este singura poruncsa cu-
noscuta din care rezulta ca pladasii pazeau si mandstirile situate catre
marginea Orli. Este posibil, insa, ca si alte asemenea manstiri sa fi lost
pazite de plalasi, fara ca aceasta atributie a lor sa apara in documente.
De obicei, insa, paza manastirior de la marginea tarii nu se facea
-de catre plaiasi, ci de satele din jurul manastirilor, scutite de dari fata de
domnie in acest scop. Aceste sate indeplineau astfel atributii de paza
asemanatoare eelor ale plaiasilor. Inainte de domnia lui Matei Basarab
si la inceputul acesteia, aceeasi manastire Menedic, incredintata la 1643
pazei plaiasilor, era pgzita de oameni din jurul manastirii, scutiti de dari
catre domnie 2 Faptul ca la 1643 Matei Basarab o incredinteaza pazei
plaiasilor este o dovada a largfrii atributiilor plaiasilor in acest timp.
Cazul eel mai cunoscut din documente, in aceasta privinta, este
acela al manastirii Tismana, care, Mid situat'ai la marginea tarii, de
multe ori au venit tilharii si pandurii la sfinta manastire de au pradat-o
si au jefuit-o" 3. In secolul al XVII-lea ea era pazita zi si noapte" de
satul cu acelasi nume, scutit in repetate rinduri de dari fat& de domnie 4.
Acest sat, care pazea plaiul la sfirsitul secolului al XVI-lea5, este scutit
si de paza plaiului la 1619 6, pentru a pazi numai manastirea. La 1614
aprilie 19, alaturi de acest sat, alte sapte sate dintre care cinci : Pes-
tisani, Izvarna, Costeni, Sohodol si Grosari erau la 1690 intro satele de
plaiasi sint obligate sa dea cite 50 de oameni sa pazeasca en arme ml-
nastirea, cite o zi si o noapte, fiind amenintati ea, de nu vor pazi bine,
nu vet plati cu bucatele, ce numai en capitile" 7.
Este interesant de subliniat faptul C'al la data dud. sint obligate sa
asigure paza manastirii, unele din aceste sate nu se gaseau in stapinirea
ei, ceea ce dovedeste ca domnul cedase manastirii dreptul de a fi pazita
de aceste sate, in contul obligatiilor lor fata de domnie. Solidara cu inte-
1 Acad. R.P.R., CXXIV/183.
2 Doc. din 1628 mart. 8 (Acad. R.P.R., CXXIV/185), si <1636-1637> ian. 8. (Arh.
St. Bute., m-rea Bradu, XXI/15).
3 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 333.
4 1602 aprilie 6 (ibidem, vol. I, p. 37), 1611 febr. 1 (ibidern, vol. II, p. 1-2), 1611 dec.
16 (ibidem, p. 33-34), passim.
5 Doc. priv. ist. _Born., B, XVI, vol. V, p. 185-186.
6 Ibidern, XVII, vol. III, p. 293 ; la 1662 se vorbeste de plaiul mAnbstirii Tismener,
pAzit de satul cu acelasi nume. (Arh. St. Buc., in-rea Tismana, LXXXVI/12).
www.dacoromanica.ro
206 N. STOICESCU 1t .
resele feudalilor, dar neputindu-le asigura paza prin mijloacele sale,

domnia incredinta acestora posibilitatile de organizare a pazei, chiar i
in secolul al XVII-lea. La inceputul acestui secol, pentru a-i asigura G
paza mai eficace, manastirea Tismana fusese inzestrata cu trei pusti
(tunuri) ' ; la 1663 mai 12, Grigore Ghica vorbeste si el de armele" pe
care le &Muse manastirii 2 (probabil in urma defectarii sau disparitiei
celor druite la inceputul secolului).
In afara de manastirea Tismana, situata la marginea Orli, sub munte,
i alte mandstiri de margine sau aflate in locuri departate erau pazite de
oamenii care sedeau in jurul lor sau de sate apropiate. Este cazul manasti-
rilor Golgota-Dimbovita prdat i stricata de multe ori de
si data in paza locuitorilor din jurul manastirii 3al manastirii Cobia
',tilhari"
din
acelasi judet, situata intre-acea padure mare" si pazita de satele Calu-
gareni i Capsunari-Vlasca 4, precum i cazul citat mai sus al mandstirii
Menedic, pazita, de oamenii din jurul ei, scutiti de dad NO, de domnie 5.
Cind in jurul unei manastiri de la marginea tarii nu se gaseau sate
de rumini care sa, o pazeasea i nici p1iai, paza era facuta de oameni a-
gajati de manastirea respectiva pentru aceasta. Intr-o astfel de situatie
se gasea manastirea Sinaia. La 1700 1701, constatind ca manastirea
era situata in laturea plaiului, aproape de hotarul Ardealului, pe unde
pururea fiindu pustietate, oameni rai, hot talhari... furl si jilfuescu
i prada si de multe ori tin drumurile i ucidere de negut<a >tori si de
alti oameni sa fac", aceasta deoarece manastirea nu avea putere i prilej
ca s<6 > sa apere de rautatea lor", cad in jurul ei nu se gsea nici un sat
ca s o pazeasca, C. Irincoveanu Ii d dreptul s ina 40 de oameni
straini puscasi, care, sub conducerea vdtafului lor, urmau sa pazeasca
manastirea. In schimbul acestui servici, cei 40 de puscasi erau scutiti de
toate obligatiile fata de domnie 6 Porunca se repeta la 1716 aprilie 207,
1717 aprilie 288 si 1723 mai 13 9.
Interesant este faptul ca, in ultima porunca, cei 40 de paznici anga-
jati de manastire i scutiti de dari fat./ de domnie sint numiti martalogi,
ceea ce inseamna ca domnia Ii asimilase pe acesti paznici ai manastirii
care nu faceau deci parte din aparatul de paza al statului cu pazitorii
hotarelor tarii numiti astfel.
Aceste scutiri acordate unor sate sau grupuri de oameni pentru
paza manastirilor de la marginea trii sau a celor situate in paduri i
1 Doc. din 1605, iulie 1 (ibidem, vol. I, p. 175),
2 Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XCl/16.
La 1714, m-rea Tismana dispunea de o cantitate impozanta de armament : 7 tunuri
mari, 24 tArdlule mai mici, o pucd i o carabind, 8 puti mari l 120 pug.i mai proaste (Al. 1e-
fulescu, 111-rea Tismana, p. 114).
3 Doc. din <1596> iulie 7 (Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 227), 1611 aprilie 5-
(ibidem, XVII, vol. II, p. 3); 1616 nov. (ibidem, vol. III, p. 48) etc.
4 Doc. din 1666 iul. 1 (Acad. R.P.R., CCCLXVI/31),
5 Doc. din 1628 mart. 8 (Acad. R.P.R., CXXIV/186) i <1636-1637> ian. 8 (Arh. St.
Buc., m-rea Bradu, XXI/15).
Arh. St. Buc., ms. 705, f. 303-303 v.
7 Acad. R.P.R., CCCLXXVI/28.
8 Loc. cit., CGCLXIII/8.
9 Loc. cit., CCCLXXVI/31.
www.dacoromanica.ro
expuse atacurilor tilharilor" sint dovada cea mai evidenta a faptului ca

domnia nu era capabild, prin aparatul an de stat, sa asigure paza hota-
relor Orli 0 a interiorului ei.
*
Vatafii de plai i plaiaii aveau i obligatia de a impiedica trecerea
peste munte a rnarfurilor al caror export era prohibit, precum 0 contra-
banda, trecerea marfurilor dintr-o parte in alta a muntelui Vara plata vamii,
fiind, in aceast privinta, auxiliarii vameilor sau schilerilor domneti 1.
Aceasta obligatie apare intre atributiile vatafilor de plai Inca din
secolul al XVI-lea, cind Radu Paisie, adresindu-se braovenilor, le arata
ea a dat porunca vatafilor (se intelege, de plai) sa-i lase sa treaca cu marfa
in tara 2. Din aceasta porunca se vede ea vatafii de plai sint cei care opresc
trecerea peste munte, in Tara Romineasca, a marfurilor din Transilvania
al caror import era oprit.
In secolul al XVIII-lea, exista porunci care interzic trecerea in Tran-
silvania a marfurilor ce sint oprite a ei din tara" 3. Aceasta atributie va
fi fost indeplinita, desigur, de plaiai i vatafii Mr 0 in secolul al XVII-lea.
Tot in atributia vatafilor de plai era 0 oprirea intrarii sau ieirii
din tara a marfurior fara de rava" de plata vamii 4. In secolul al XVIII-
lea aceasta atributie a vatafilor de plai a devenit una din cele mai de
seama surse de imbogatire a lor 5.
*
In legatura cu aceasta functie de auxiliari ai vameilor i schilerilor
era i aceea de a impiedica intrarea in tara a turmelor de oi ale pastorilor
transilvaneni, fara voia domnului, sau ieirea din Ora a acestora fara
dovada ea au plait darile catre domnie. Astfel, in mai 1639, Matei Ba-
sarab, pe motiv ea nu da moiia tarii sa o tie oameni streini dentr-alta
tara", interzice zalogirea Piscului Ciinelui de catre Palaloga logofat
sotiei lui Scofercea din Brasov, poruncind lui Apostol vataf de plaiai
s goneasca acele oi ungureti" ale lui Scofercea 6.
Inca din secolul al XVI-lea mai precis din timpul dornniei lui
Neagoe Basarab in atributia vatafilor de plai intra i aceea de a avea
grije ca toate turmele intrate in tara din Transilvania sa plateasca gortina.
La <1512 1521 > Neagoe Basarab scria braovenilor ca nu mai au voie sa
vina in tara fara tirea vatafilor care sint pui prin tara domniei mele la
margine" 0 care urman sa scrie vitele pentru plata gortinei 7.
In secolul al XVIII-lea, vatafii de plai tineau evidenta turmelor de
oi transilvane intrate i ieite din tara, luind cite un miel de la fiecare turma
ce trecea prin plaiul thr 8
1 Despre atributlile satelor de plAiasi insdrcinate cu paza scalelor vezi mai jos, p. 208 si urm.
2 Gr. Tocilescu, 534 documente. . ., p. 346.
3 V. A. Urechia, op. cit., vol. I, p. 323 ; vol. IV, p. 49.
4 Anaterter, f. 79 v. si V. A. Urechia, loc. cit.
5 Vezi A. Otetea, Dezvollarea cornerfulut fdrilor romine Mire 1774 1829 (in curs de
publicare).
6 Acad. R.P R., CCCLXX/34.
7 Gr. Tocilescu, 534 documente. .., p. 247 248 ; vezi si Anaterter, f. 11.
8 V. A. Urechia, loc. cit.
Pentru modul cum se fAcea trecerea oilor In secolul al XVIII-lea, vezi A. Veress, Pdsto-
www.dacoromanica.ro
208 N. STOICESCIJ 18
SATELE DE PAZI. ALE SCHELELO 11
In afarl de satele de plaiai propriu-zise, care pazeau trecerea pe

Valle riurior i opreau trecerea peste plaiuri, exista o serie de alte sate care
aveau aceleai obligatii si acelasi regim fiscal ca i plaiasii i care pazeau,
in grupuri de cite 12, locurile cele mai folosite la trecerea in Transilvania,
unde se incasa vama : este vorba de schelele sau punctele de trecere de la
Rucar-Dragoslavele, Ciineni i de pe Valea Prahovei, pazite fiecare, in a
doua jumatate a secolului al XVII-lea, de cite 12 sate, numite ale scalei.
In afara de aceste locuri de trecere existau si altele in primul rind
cele de pe valea riurior Buzau i Teleajen 1 dar nu am intilnit decit la
aceste trei grupuri de cite 12 sate organizate care le pazeau ; celelalte vor fi
fost pazite, desigur, de satele de plai din apropiere, care insa nu apar In
documente cu indicatia punctului de trecere ce pazeau (de pilda satele
Drajna, Cera, Batrini, Teiani, Ogretin, Facaieni etc. vor fi pazit trece-
rea pe valea Teleajenului, pe care erau situate, iar satele Mlajet, Patirla-
gele, Chiojd, Sibiciu, Colti, Carbuneti etc., trecerea pe valea Buzaului).
*
&tele Ruceir fi, Dragoslavele, care pazeau scala i plaiul care este
in drumul Braovului" 2, aveau o situatie special51 intre satele de plalasi.
Cele doug, sate pazeau drumul spre Brasov la un pullet obligat de trecere,
numit posada. In 1674 se arata ca se numarasera aici la posada, in straja
vamii de la Rucar i Dragoslavele", nite vite ce urmau a fi trecute in Tran-
silvania 3. Locuitorii celor doua sate, pazitori ai posadei, erau numiti une-
ori posadari 4, ap cum li se mai spunea i celorlalti paznici ai punctelor
de trecere 5.
Modul cum se facea trecerea printr-o astfel de posada a fost descris,
in 1574, de calatorul francez Lescalopier, care arata c5 domnul tinea aici
ritul ardelenilor In Moldova f i Tara Romtneascd pind la 1821, Buc., 1927, anexele II, V, VIII,
p. 86-88, 91, 96 ; vezi g Hurmuzaki, XIX, p. 178, 204, 621-623.
1 Aceste locuri de trecere slut amintite Inca din secolul al XV-lea. (I. Bogdan,
Relaliile..., p. 98, 188, 250-251 ; Gr. Tocilescu, op. cit., p. 402) ; in <1480 1481>, Cazan mare
vornic scria bragwenilor sci deschidd toate drumurile cacitara noastr nu poate fi numai cu cloud
drumuri (cel de la Ruedr g de pe valea Prahovei), ci deschideti g Prahova i Teleajenul" (Gr.
Tocilescu, op. cit., p. 401).
In memoriul alctuit de boieri in timpul rdzboiului dintre rug g turd din 1768-1774,
se ardta cd in jud. Gorj exista drum mare de chervanuri spre Transilvania (Genealogia Canta-
cuzinilor, p. 475) sau cd In Ind. Mehedinti exista un drum asemdndtor spre Tara Nemteascd"
(ibidem, p. 476).
2 Doc. din 1634 iulie 26 (Acad. R.P.R., CXXXIV/25).
3 N. Iorga, Studii qi doe., vol. X, p. 153 g Hurmuzaki, XV/2, p. 1358.
Pentru unul din intelesurile posadei, ca punct obligatoriu de trecere, cf. M.Sinzianu,
Despre posadd, in Rev. ist. rom.", an IV (1934), p. 306-309 g C.N. Ploppr, Posadd, posddar,
in Oltenia", an I (1940), p. 173-175.
4 Doc. din 1680 febr. 17 (Arh. St. Buc., m-rea C. Lung, LXI/59).
5 Asemenea posadari (possedaren, In textul german) shit amintitl 1 la Turnu Roiu, In
1719. AlSturi de ei apar hisd i plaiagi (Hurmuzaki, XV/2, p. 1571).
La 1759 este amintit un asemenea posdar g la locul de trecere de pe Valea Prahovei
(N. Iorga, Studii si doc., vol. X, p. 217-218).
La 1832 se mai vorbege Inca de posadarii posdzii ce pazeau potecul" (Oltenia",
an 1 (1940), p. 119).
www.dacoromanica.ro
19 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN TARA ROM/NEASCA IN SEC. XVXVII 209
o garnizoang de oameni care mipermiteau trecerea celor fr permis d.om-

nese, inchizind bariera. Ei faceau de pazA intr-un turn inalt 1.
Trecerea spre Transilvania pe la Ruck. i Dragoslavele este pomenit

in primele privilegii de comert acord.ate brasovenilor 2
Sate le Ruca'r i Dragoslavele au fa'cut, desigur, paza acestui punct
de trecere inainte de secolul al XVII-lea. Ping in acest secol, insg, nu au
rAmas documente care s'a" arate in ce conditii se fleea paza.
Punctul de trecere pe la Itucgr i Dragoslavele se numea scab', dom-
neascg ; un document din 1634 iulie 26 Ii spune foarte sugestiv cheia
Orli" 3.
In 1674 martie 12 se hot6ra pre obiceiul bltrgn, cum au fostu. mai

denainte vreme, de veac", ca' numai pe aci au voie s vin i sg, se intoarcl
solii din Transilvania, deoarece nu poate fi, nici se cade, doao scheli c1.5
soli, si la Rued, >ru si la CImpina" ; negustorii puteau folosi, insg, in afarI
de drumul Dragoslavelor, i drumul Cimpinei 4.
Pentru domnie, aceast5, Nara% prezenta un interes deosebit, aducin-

du-i veniturile insemnate ale vamii. De aceea, and. oamenii din ItucAr 0
Dragoslavele fug (de obicei in Transilvania), domnul Ii core brasovenilor,
motivind c5, de ar fi den-tralte parti fugiti n-am zice nimic, iar fiind de
acolo din schira i fiind de paza rii, nu-i putem lasa, ca sl nu stea scala
pustie" 5, deoarece de ar lipsi aceste 2 sate nu numai tgrgi noastre ar fi
pagubg, ce i satelor Wad. dumneavoastrA" 4.
Punctul de trecere era dat in grija unui schiler, care lua venitul
vmii in arena impa'rtind pe din dou, din timpul domniei lui Matei
7,
Basarab, veniturile vdmii cu mgnastirea Cimpulung 8.

Atributiile acestuia erau de a incasa vama de la acei care veneau
bau plecau cu marfg din tarl 9, de a cerceta dad, eel care ieseau cu vite,
tinute sau cumpArate in tarl, au platit drile fatg, de domnie (erbAritul,
gorstina) ", de a opri iesirea din tarit a masfurilor al clror export era inter-
zisn, de a nu Ma sit intre sau s, iasl din 01.1 oameni care nu aveau hirtii
Vezi relatia publicat In acest volum la p. 470.
1
2 1. Bogdan, Rail/ale.. p. 7, 11 ; la 1368 se spune cA se va plAti vama, in Longo
Campo vet juxta" (Hurmuzaki, I, p. 144-145 ; vezi si Gr. Tocilescu, op. cit., p. 8, 13, 16, 20,
21, 25, 28, 70).
8 Acad. R.P.R., CXXIV/25.
4 Loc. cit., CVIII/55.
5 Doc. din 1699 aug. 23 (N. Iorga, Studii i doc., vol. X, p. 139).
6 1700 nov. 5 (ibidem, p. 140-141 ; multe alte asem.enea porunci, ibidem, p. 80, 133,
134, 137-138, 141).
7 In timpul domniei lui G. Duca, schiler la Dragoslavele era lane sluger (Arh. St. Buc.,
m-rea Cimpulung, LXI/5); la 1680 febr. 17, arendasii scalei erau doi oameni numiti Shnion si
Adam (loc. cit., LXI/59).
8 Loc. cit., LXI/199.
6 In documentul citat mai sus, 5erban Cantacuzino d dreptul delor doi schilerl sl la
vama de la RucAr si Dragoslavele de la tot oinul care trece pe acolo (loc. cit., LXI159).
12 La 1701 nov. 1, se porunceste schilerilor sA nu lase sA treacA in Transilvania porcii
veniti de acolo la jir, MrA rdvasul gorstinarilor de plata gorstinei (Anatefter, f. 7).
11 Vezi scrisoarea lui C. Brincoveanu, adresatA brasovenilor in 1698, prin care Ii anuntA
ca, din pricina lipsei de grin, a dat porunca la toate schelele sl fie pAinea opritA, sA nu fie
slobod a trece Nine den tard intr-altA parte". (N. Iorga, Studii i doc., vol. X, p. 43), ca i stirea
din 1717 privind poruncile severe date de N. Mavrocordat vamesului de la Chnpina de a
impiedica exportul grinelor In Transilvania (C. Giurescu, Material..., vol. I, p. 292).
14 - C. 4330
www.dacoromanica.ro
210 N. STO10ESCU 20
in regura, pzind. Scala de oameni ri i de tilhari" 1 Cei care incercau sl

tread, MIA' a avea scrisori erau prinsi, legati in butuci i trimisi la domnie 2
i li se confisca marfa 3.
Pentru a-si indeplini aceste obligatii, domnul punea la dispozitia
schilerului cele doul sate de posadari, precum si alte 12 sate de pliai,
din apropierea 1lucrului i Dragoslavelor 4, care erau suptu ascultarea
schilei". Cele dou5, sate pgzeau posada ziva si noaptea" 6, iar celelalte
12 plaiurile din jurul scalei, prin care nu era permisA trecerea nimanui.
Locuitorii erau orinduiti pentru paza de pirclabul satului, hind da-
tori, impreuna cu pircalabii lor, gasculte de schiler 6. Pircalabii faspundeau
de buna paza a scalei. 0 porund, a lui Serban Cantacuzino, din 1680 febr.
17, Ii ameninta, pe acestia cu spinzurtoarea, in cazul in care plaiul va r--
mine nepzit 7.
Impreung cu pircalabii celor 12 sate, schilerul judeca pricinile ma-
mute 8, ivite intre locuitorii acestora, impartind cu pircalabii .1 manastirea
Cimpulung veniturile realizate din amenzi 9.
Din timpul domniei lui Matei Basarab, schilerul avea dreptul s5, ia
locuitorior ca un adevarat stpin feudal al satelor cite un miel de
turma, un gavan de boabe ae carul de mei si trei oca de yin de bute 1.
Mai mult Inca, el lua locuitorilor din Dragoslavele si vamA din cerealela
aduse din tara pentru hran, precum si cite un maldr de fin si un copac
de cash', din finul si lemnele aduse din pdure. In timpul domniei lui
G. Duca, aceste obligatii ale posadarilor au lost desflintate, avind. in ye-
dere situatia lor speciala i serviciile ce aduceau statului feudal u.
Trecerea pe la Ciineni, pe Valea Oltului sau pe la Genune, cum i

se spune in secolul al XV-lea se fAcea din timpuri foarte vechi. Locul de
trecere pe la Ciineni era unul din cele mai folosite din tara. In secolul al
XVIII-lea, in memoriul citat al boierilor, se arta ca pe aici era drum mare
care ducea la Sibiu 12.
In secolele XV XVI, incepind de la 1415 mart. 28 13, vama de la Cii-
neni era incasata de manastirea Cozia, care avea dreptul de a-si pune aci
1 Doc. dn 1674 dec. 30 (Arh. St. Buc., m-rea Cimpulung, LX/56).
2 Doc. din 1680 febr. 17 (loc. cit., LXI/59.
3 S. Dragomir, Documente noud din Sibiu, p. 50.
4 La 1665 ian. 31, aceste sate erau : Nucsoara, Corbi, Corbsori, Slnic, BrAtiani, Leresti,
Namiesti, Stoenesti, Bdeni, Berevoesti, Albesti i Cotinesti (Arh. St. Buc., m-rea Cimpulung,
LXI/34 si I. Rautescu, Dragoslavele..., p. 26). La 1680 febr. 17 nu mai slut amintite cleat 10
asemenea sate lipsesc ultimele trei si se adaugA satul NApIrteni (Arh. St. Buc., m-rea Cimpu-
lung, LXI/59). La 1692 aprilie 12 se vorbeste din nou de cele dou sate de posAdari si de alte 12
de plAiasi (loc. cit., LXI/63)
5 Doc. din 1676 mai 16 (bm cit., LXI/199).
6 Loc. cit., LXI/11 si 59.
7 Loc. cit., LXI/56 ; cf. si porunca din 1672 mai 24 (loc. cit., LXI/11).
8 Loc. cit.
9 Loc. cit., LX/70, LXI/63, LXI/59.
10 Loc. cit., LXI/51 (doc. din 1674 apr. 29).
11 Doc. din 1676 mai 16 (loc. cit., LXI/199) si 1677 april 4 (Acad. R.P.R., CXXXIV/4)
12 Genealogia Cantacuzinilor, p. 473, 475.
13 Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 68 ; prin numeroase alte documente domnia
confirmA vama mAnAstirii Cozia, pinii la 1587 ian. 8 (ibidem, XVI, vol. V, p. 280).
www.dacoromanica.ro
vamesii sai 1. Paza acestui punct de trecere era facuta la inceputul secolului
al XVI-lea de satul Ciineni 2.
In secolul al XVII-lea, vama de la Ciineni a fost luata pe seama
domniei, care o arendeaza 3, lasind Ina, manastirilor Cozia si Arnota cite
o treime din venitul vamii. Cu acest prilej, aflam ca paza punctului de
trecere si. a plaiurior se facea, ca si. la Rucar-Dragoslavele, de 12 sate,
numite ale scalii" si puse sub ascultarea vamesului. Vamesul sau schilerul
avea asupra celor 12 sate care pazeau trecerea pe la Ciineni aceleasi drep-
turi ca si cel de la scala de la Dragoslavele : judeca pricinile marunte, Inca-
sind gloabele, si lua cite un miel de turma de la locuitorii satelor.
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, in afar/ de cele 12
sate 1.e plai insarcinate cu paza scalei de la Ciineni 4, puse, impreuna cu
vataful sau -vatafii lor de plai, sub ascultarea schilerului, acesta mai avea
la dispozitia sa si. o unitate de martalogi, condusa, de un capitan, numit
de Loviste. Prima capitani de martalogi de Loviste ce cunoastem slut din
timpul domniei lui C. Brincoveanu 5.
Acestor martalogi si capitanului lor li se porunceste, la 1695 ian. 3,
cal in cazul in care schilerul le va cere, sa, sail" si &a sileasca pe cei care
nu vor sa, dea vama sa, o dea MIA voia lor 8.
In afara de aceasta, atributie de paza a punctului de vama, martalo-
gii ca si plaiasii pazeau si trecerea peste plai. Dintr-un document
din 1724 iunie 10, aflam, ca, un fost capitan de martalogi de Loviste, in tim-
pul razmeritei" (deci a razboiului din 1716-1718), pazea impreuna cu
martalogii de sub cornanda sa plaiurile regiunii. Prinzind un vataf de cio-
bani trecind cu oile peste plai il globise 7.
Subordonat schilerului, capitanul de martalogi nu avea dreptul
sa, se amestece in judecata celor 12 sate, care raminea in seama acestuia 8.
*
Al treilea punct de trecere din Transilvania in Tara Itomineasca era
eel de pe Valea Prahovei. Vama Prahovei, care este din cumparaturile
de la Brasov", este pomenita deseori in documentele secolului al XVI-lea,
eind era incasata de mangstirile Glavacioc si Snagov 8, iar trecerea pe aici
este amintita Inca din secolul al XV-lea". Probabil ca, Inca din secolul al
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. I, p. 26 (doe. din 1505 ian. 20).
2 Ibidem.
8 Varnes domnesc la 1692 ian. 22 era PatEr IanAs (Arh. St. Buc., rn-rea Arnota, XVIII/58),
vestitul agent al lui C. Brincoveanu in Transilvania, pentru sustinerea luptei contra unirii
cu Roma (cf. Alex. Lapedatu, Pater fang, In Prinos lui D. A. Sturdza, Buc., 1903, p. 301-310).
4 Plaiului de aici, alcatuit din satele ce pazeau schela de la Clineni, i se spune In secolul
la XVIII-lea plaiul Clineni, ce-i zic i Lovite" (V. A. Urechia, op. cit., vol. VI, p. 271).
5 Leca sau Luca, pomenit la 1691 iulie 15 (Arh. St. Buc., rn-rea Hurezu, XVI/2) i 1691
iulie 1 (N. Iorga, Studii si doc., vol. XIV, p. 243) si un altul, Radu OlAnescu, pe la Inceputul
secolului al XVIII-lea (ibidem, vol. V, p. 143).
6 Ibidem, p. 339 ; cf. si Anatefter, f. 7.
7 N. Iorga, Studii f i doc., vol. V, p. 143.
8 Doc. din 1692 ian. 22 (Arh. St. Buc., ni-rea Arnota, XV III/58) ; cf. si Anatefter, f. 7.
9 Doc. din 1507 iunie 20 (Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. I, p. 43), 1512 iulie 30 (ibidem,
p. 85), 1587 oct. 6 (ibidem, vol. V, p. 331-332) si 1593 ian. 9 (ibidem, vol. VI, p. 61-62).
10 I. Bogdan, Relallite. . ., p. 20, 98.
www.dacoromanica.ro
212 N. STOICESCU 22
XVI-lea clnd sint pomeniti schilerii domnesti paza schelei Cimpi-

nei cum se va numi punctul de trecere in secolul al XVII-lea 0, fi
fost facuta tot de satele de pe valea riului. Cele 12 sate de paza a schelei
de pe Valea Prahovei nu slut Insa pomenite in documente decit in a doua
jumatate a secolului al XVII-lea, cind apar si grupurile de sate ce pazeau
trecerile pe la Rucar-Dragoslave si Ciineni.
Intr-o porunca domneasca din 1674 mart. 12, se arata cd, cele 12
sate care se aflau in randul schelii Cimpinii, pre unde este seal <6, > des-
chis <A > de &are Teara UngureascV, erau : SecAria, Tesila, Comarnic,
Breaza, Cimpina, Banesti, Poiana, Floresti, Magureni, Filipesti, Stoe-
nesti si Margineni 1. La aceasta data, se interzice sailor din Transilvania
sd, mai foloseasca drumul pe Valea Prahovei, pe la scala Cimpinei, pe unde
luau satele la rind", facindu-le atata val, luindu-le caei da olac si man-
candu-le bucatel<e >", urnaind sa mearga numai pe la Ruck. si Dragosla-
vele, iar drumul Cimpinei sa fie numai poteca si scald, de negut< a >tori" 2.
Din aceasta porunca se vede ca schela Cimpinei, pe unde era numai
potec de trecere spre Transilvania, era la aceasta data mai putin
importanta decit cea de la Rucar-Dragoslavele 3. De altfel, pina tirziu in
secolul al XIX-lea, pe Valea Prahovei se va circula numai cu calul, nefiind
drum deschis 4.
Cele 12 sate care pazeau scala de la Cimpina aveau regimul celorlalte
sate de plaiasi, fund trecute in rindul acestora la, 1690 5.
Aceste sate de plaiasi de pe Valea Prahovei erau puse sub ascultarea
unuia sau mai multor vatafi de plai 6 In vremea lui C. Brincoveanu, sint
amintiti si vamesii de la Cimpina 7.
Este posibil ea paza pe Valea Prahovei sa se fi flout si de un grup de
slujitori, deoarece pe la mijlocul secolului al XVII-lea intilnim si un capi-
tan de slujitori la Cimpina 9.
*
Alte obligafii ale plitiasilor. In afara de indatorirea de a pazi plaiurile
si punctele de trecere, datoritd, asezarii lor in regiunea de munte, plaiasii
aveau si o serie de alte obligatii fata de domnie : ei prindeau soimii pe care
taxa era datoare sa-i dea turcilor 9 si Mceau diverse lucruri din lemn pentru
1 In 1690, ultimele cinci nu mai figureaza Intre satele de plai.
2 Acad. R.P.R., CVII/55.
3 Pe aici era drum de care, iar C. BrIncoveanu Meuse si un pod de plata peste Dim-
bovita, In localitatea numita azi Podul DImbovitei.
2 In memoriul boierilor din 1774 privitor la veniturile si obiceiurile tarn, se arat ca. pe
Valea Prahovei se umbla Inca cu caii, nefiind drum mare". Cu toate acestea, drumul acesta
lucreaza mai mult ca altele", se arata In aeelasi melnoriu (Genealogia Gantacuzinilor, p. 471).
6 Anatefter, f. 64 V.
8 Un Calota vatah este amintit la Clinpina In <1659-1660> (Arh. St. Buc., ms. 454,
f. 248 v.), iar la 1716, Ion vataf de plai (loc. cit., f. 240 v.-241).
7 N. Iorga, Stfulii si doc., vol. X, p. 212, 213 ; V, p. 351-352.
8 Nichifor capitan, la 1645 aug. 2 (Acad. R.P.R., CCCX/31); la 1759 oct. 23 este amin-
tit, de asemenea, Vasile capitan ispravnic al plaiului Prahovei (N. Iorga, Studii si doc., vol. X,
p. 217--,218).
9 La 1729 mai 3 un vataf de soimari stringea soimi de la plaiasi ; cite patru din plaiurile
judetelor Rm. Sarat, Prahova, Dimbovita, Muscel si Arges si cite cinci din judetele Buzau si
Saac (N. Iorga, Studii f i doc., vol. V, p. 371 ; Anatefter, f. 108, 239-240).
www.dacoromanica.ro
nevoile domniei : t}indrila 1, sulite pentru slujitorii domneti 2 sau catarge

pentru turci 3. Alteori, pllaii erau obligati i la alte munci fata de domnie
sau de favoritii acesteia. De pilda, la 1714 nov. 4, tefan Cantacuzino
poruncea schilerului de la Clineni s puna' pe locuitorii din sat 0, sue pe
Olt nite buti cu yin ale lui Tudor pisar 4, iar la 1708, C. Brincoveanu tri-
mitea pe locuitorii din Itucar i Dragoslavele cu carele s incarce 177 bucati
de postav de la Brasov 5.
BEGIMUL FISCAL I VENITURILE PLAIA5ILO B
Pentru slujba de paza a hotarelor ce indeplineau in folosul statului

feudal, vatafii de plai i pliafl aveau din partea domniei anumite
scutiri fiscale.
Astfel, vatafii de plai se bucurau de un regim fiscal deosebit, aka-
Wind o categoric fiscala privilegiata. La 1652 sept. 4, un vataf de plai din
Gaureti-Gorj, care pazea plaiul Vilcanului, era scutit de : bir, miere, ceara,
galeata, fin, dijma de stupi, gorting, vinnici, cai de olac, podvoade si
mertice 6. Aceleai scutiri sint inirate i intr-o alta numire de vataf
de plai din 1653 sept. 20 7 ; la 1671 oct. 4 un alt vataf de plai platea birul
de roii 8 ; un alt document, din 1692 ian. 22, arata c, vatafii de plai pen-
tru slujba lor ii scutescu easel <e > i bucatel <e > lor 9 ; la 1704 aug. 20,
birul vatkesc", platit de vatafii de plai, se ridica la 10 ughil, iar la 1713,
la 22 ughi11. Mai tirziu, in secolul al XVIII-lea, vatafii de plai erau scutiti
de darP2.
Din cele de mai sus se vede c vatafii de plai erau uneori scutiti
complet de dari, iar alteori plateau birul, fie singuri (birul vatkesc), fie
impreuna cu categoria roilor.
In afara de aceste scutiri fiscale i de veniturie rcalizate din jude-
cata pliaior, vatafii de plai i in mult mai mica masura pliafl
1 La 1678 nov. 22 domnul daruieste manastirii Fedesciori 1 000 de sindrile de la plaiasii
din Muscel sau Arges (Arh. St. Buc., ms. 721, f. 857 v.). Scutiri de sindrila pentru un pircalab
rumba iertat de plaesii", la 1634 april 20 (loc. cit., ms. 479, p. 169 v.); vezi i doe. din 1693
ian. 13 (Uricarul, vol. IX, p. 153).
Aceast obligatie s-a pdstrat ping tirziu, In secolul al XIX-lea. La 1801 hied, cei dol vatall
de plai de la Teleajen i despre Buzau trebuiau sa feed cu pliaTii lor 400 000 de sindril,
care, de data aceasta, li se platea (V. A. Urechia, op. cit., vol. XI, p. 136-137).
2 Pomenite o singura data, intr-o scutire acordata la 1634 april. 20 unui ptrcalab, asimilat
cu plaiasii, care este scutit de plaesii si de sindrila si de sulite" (Arh. St.Buc., ms. 479, f. 169 v.).
3 In Anatefterul lui Brincoveanu, sub data 1696 febr. 22, se tree cite 15 catarge trimise
de satele Ruch si Dragoslavele si 45 trimise de C. Lung si Millau (N. large, Studii i doc., vol.
V, p. 374).
4 Acad. R.P.R., LVIII/105.
5 N. Iorga, Studii i doc., vol. X, p. 76.
7 Acad. R.P.R., LXXXV/1.
6 Loc. cit., CXXVIII/175 si 176.
9 Arh. St. Buc., in-rea Arnota, XVIII/58.
10 .Analefter, f. 60. In Condica vistieriei lui Brfncoveann vAtafii de plai sint trecuti la
'wad alAturi de celelalte bresle fiscale din Ord (p. 283).
11 N. Iorga, Studii i doc., vol. V. p. 131.
12 V. A. Urechia, op. cit.
www.dacoromanica.ro
214 N. STOICESCU 24
de sub ascultarea Mr aveau anumite venituri din slujba ce prestau, venituri

relevate de documente de abia in secolul al XVIII-lea, dar de care vor fi
beneficiat macar in parte i in secolul precedent.
Astfel, la inceputul secolului al XVIII-lea, in timpul ocupatiei aus-
triece a Olteniei, vatafii i plaiali Ii imprteau in proportii stabilite,
se intelege, de primii o treime din marfurile confiscate pentru contra-
banda 1. Tot in secolul al XVIII-lea, vatafilor i plaiasilor le ramineau
pentru osteneala Mr..., dupa obicei", lucrurile gasite asupra raufacato-
rilor i ai caror pagubasi nu le solicitau (celelalte se restituiau acestora).
La veniturile vatafilor de plai se adaugau apoi tot in secolul al
XVIII-lea cite un miel de fiecare turma, care venea in -tug, din Transil-
vania, precum si cite un cas de la fiecare stina din plaiul respectiv. In plus,
fiecare plaias era obligat sa faca vatafului sau cite o zi de claca pe an 2,
asa cum slujitorii vor fi &cut capitanilor Mr. De aceea, la 1719 oct. 19,
boierii olteni aratau intr-un raport c vatafii de plai erau platiti din veni-
turile slujbei ce indeplineau 3.
Veniturile vatafilor de plai au atins mai ales In secolul al
XVIII-lea proportii deosebit de mari, datorita cistigurilor ilicite ce
realizau, fie prin contrabanda facuta pe cont propriu, fie prin ajutorul dat
contrabandistilor 4 i raufacatorilor. Din aceasta cauza, vatasia de plai
ajunge a fi una din cele mai rivnite i mai productive dregatorii.
De un regim fiscal diferit de restul tarii se bucurau i plaiasii, care

plateau jumatate sau parte din dari. Astfel, la 1629 mai 23, satul Corbii
de Piatra al manastirii Arges care a fost sat de plaiasi in tot cursul seco-
lului al XVII-lea era scutit de toate dariM fata de domnie, urmind. s
plateasca numai birul drept pe lung', cite 300 de bath, gorstina de oi si
porci i dijma din stupi. Documentul precizeaza c pina atunci satul daduse
dariM pe jumatate ca i a1i plaia0". Se intelege c toate celelalte sate
de plaiasi continuau sa plateasca, ca i inainte, darik pe jumatate ; satului
Corbii de Piatra i se creeaza o situatie mai buna ca sa poata face , in afara,
de paza plaiului pentru domnie, si lucrurile i treburile manastirii" 5.
Si alte documente atesta faptul cg satele de plaiasi plateau jumatate
din darile cuvenite domniei. Intr-o porunca din 1671 oct. 4, Vintila mare
armas cere plaiasilor din Mlajet i Patirlagele sa pazeasca plaiurile, aratin-
du-le c pentru aceasta va dat nevoile pe jumatate, ca sa v pazit 
plaiuril<e >" 6. In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, satele de
1 C. Giurescu, Material.. ., vol. II, p. 384.
Vezi i o stire din 1674 oct. 24, dup care locuitorii din Rucar luaser 20 de berbeci pentru
spartul" plaiului, pentru treapdul i osteneala lor" (N. Iorga, Studii i doe., vol. X, p. 153).
2 V. A. Urechia, op. cit., vol. I, p. 323-324 ; vol. IV, p. 49-50.
3 N. Iorga, Studii i doc., vol. V. p. 138.
Vezi doeumentul din 1726 nov. 14, la C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 84 ; pentru sfir-
situl secolului al XVIII-lea, chid aceast contraband ia proportii ingrijoratoare pentru dom-
nie, vezi A. Otetea, Dezooltarea cornerfului gtrilor romtne (titre 1774-1829.
6 Att. St. Buc., ep. Argo, XVI/17.
www.dacoromanica.ro
25 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN TARA ROMINEASCA IN SEC. XVxvII 215
plai plateau, de asemenea, jumatate din unele dari (rinduiala fmului,

galeata i mierea) platite de birnicii tarn 1, iar in timpul vremelnicei sta-
piniri austriece asupra Olteniei, la 1729-1730, plaiasii plateau cite patru
florini dare anual, fata de opt florini, cit trebuiau s dea birnicii obisnuiti 2
Un alt document, din 1677 ian. 22, fixeaza plocoanele pe care urmau
sa le plateasca satele de plaiasi din judetul Vicea la aproximativ jumatatea
celor platite de birnicii obisnuiti. Astfel, plocoanele platite de plaiasi oieri-
lor, dijmarilor i vinaricerilor erau de 12 bani de nume 3, In timp ce birnicii
dadeau, cam in acelasi timp, 30 de bani 4. PIniail aveau, in aceast privinta,
un regim asemanator cu al slujitorilor.
In afara de aceste porunci care dovedese c5, in secolul al XVII-lea
si la inceputul secolului urmator, satele de plai plateau jumatate din dari
sau din parte din dari, exista i o porunca din <1631 > april. 3, prin care
locuitorii satelor Jib lea si Spinul, cnezi fugiti In Transilvania, sint scu-
titi, ca i alte sate plaiasi", de : galeata, fin, oaie, cai, bou, caserie i alte
slujbe" (care nu sint enumerate) cum sint celalati plaiai, asa sa fie si ei
.ertati", pentru paza podului de la Jiblea, pe unde treceau slugile domnesti
si funiile de la Ocna cea Mare" 5. Din aceasta porunca ar rezulta c satele
de plai erau scutite de anumite dari enumerate in documentul citat
dar dadeau altele, in primul rind birul, pe care trebuiau sa-1 plateasca
/7 cum sint seri* la catastih". Din documentul citat nu rezulta in mod clar
ta este vorba de un regim de favoare acordat unor pliai fugiti, deoarece
se arata ca si restul plaiasilor aveau acelasi regim fiscal. Cum insa, in ace-
lasi document, se spune c scutirea li se acorda ca sa se poata apuca si
ei de loc si de hrana" motiv invocat de obicei pentru scutirile acordate
satelor de oameni fugiti i reveniti in tar*/ este posibil, totusi, ca acesta
sa fie un regim diferit de cel obisnuit acordat plaiasitor.
In acelasi timp, satele de drum care, in a doua jumatate a seco-
lului al XVII-lea, aveau acelasi regim fiscal ca i satele de plaiasi, platind
jumatate din dari 6 dacleau numai birul drept pe lung, 7.
Din cele de mai sus, putem trage concluzia ca, pentru slujba de paza
a hotarelor rii, satele de plaiasi erau scutite fie de jumatate din dari, fie
de anumite dari, probabil tinind seama de greutatie financiare ale domniei.
a
Pentru slujba ce faceau en rindul ziva i noaptea" la paza scalei,
locuitorii satelor Rucar i Dragoslavele aveau, de asemenea, un regim Es-
1 Condica vistieriei, p. 73-74, 234-235, 238-239 ; cf. si Anatefter, f. 44 v., 46, 49
v., 86 v., 87, 119 v. Nu stim cit plateau din restul darilor. In acelasi timp, uncle sate de pia-
iai (Ctineni, Titesti, Greblesti, Boisoara) erau scutite complet de aceste dari.
2 C. Giurescu, Material..., vol. I, p. 427-425 ; cf. si Arh. St. Sibiu, Protocolul B. G. 24,
f. 29 v.
8 Arh. St. VIIcea.
4 N. lorga, Studii si doc., vol. V, p. 343, 344 ; XIV, p. 292-293 ; Anatefter, f. 25 v., 34
v., 36.
5 Arh. St. Buc., rns. 209, f. 142 v. 143 ; porunca se repeta aidoma la 1632 oct. 12 (loc.
cit rn-rea Cozia, XLVI/3); ambele publicate i In Hrisovul", 1946, p. 71-72.
6 Condica vistieriei, p. 73-74, 238.
7 Doc. din 1632 april (Acad. R.P.R., CCCX/21).
www.dacoromanica.ro
216 N. STOICESCU 26
cal special fixat la Inceputul secohilui al XVII-lea, deosebit Insa de al pla-

iasilor. Ei erau scutiti de d'dri (gAleat, fin, miere i ceara, boi i cai dom-
nest, oaie seaca, opacinasi, aserie, gorstina de oi i porci), platind numai
bnul drept. La 1625 febr. 8, conform Intocmirii facuta de Radu Mihnea,
satul Dragoslavele platea birul drept 10 galbeni lunar si cite 250 de oi
gorstinfi, MIA plocon sau bani de oaie 1. Peste noug ani, la 1634 iulie 26,
satul era scutit din nott de dari (galeata, fin, bou, oaie seaca, miere, cear,
cal domnesc, opacinasi, aserie, stupi, gorstina de oi si de porci), urmind
s plateasca de data aceasta doar 9 galbeni pe luna, birul drept 2. Satul
Ruck' platea, la aceeasi data, 20 000 de bani anual 3 (adica aproximativ
8 galteni lunar).
In vremea lui erban Cantacuzino, constatindu-se c slut sate de
marginea trii si in loc de munte si la lope cu greu de brana i Hind ei de
treaba tarii, plgiasi de paza muntelui, si mai avind i multe olacarii si pod-
voade dornnesti", cele dou sate sInt obligate BA dea 450 de ughi, la Sf.
Gheorghe si la Sf. Dumitru, la haraci si la ploconul haraciului 4. In timpul
doraniei lui Constantin Brincoveanu la 1695 1696 plateau cu
rupta" 1333 taleri si 66 bani 5.
Cu toate aceste scutiri, situatia satelor de plaiasi si de schileri nu era

dintre cele mai bune. Obligatiile fata de domnie ddrile, paza i celelalte
ca i acelea fata de vatafii lor i abuzurile acestora vor fi fost, desigur, des-
tul de mari 6 ca sa-i constringa pe unii pliai s fuga peste munte. Astfel,
dintr-un document din 1631 april 3, citat i mai sus, aflam ca satele Jib lea
si Spinul din jud. Arges fugisera in Transilvania 7 j la 1690 iulie 23, locuito-
rii satului de plaiasi Cernadia din jud. Gorj, situat chiar sub munte, linga
Baia de Fier, tagisera de nevoi" in munte, thud adusi inapoi de marta-
logii tnimii sa-i prinda 8 j In numeroase scrisori ale lui Constantin Brinco-
veanu acesta cere transilvanenilor sa-i restituie paznicii scalei de la Dragos-
lavele, fagiti acolo 9.
Mind aproape de hotar, ei 11100 paznici ai acestuia, plaiasilor le era
foarte usor sa treaca dincolo, pe potecile bine cunoscute ale muntilor".
1 Doc. prio. ist. Rorn., B, XVII, vol. IV, p. 482.
2 Acad. R.P.R., CXXXIV/25.
3 Loc. cit., DCXXXIX/316.
4 I. Rutescu, op. cit., p. 61.
5 Condica vistieriei, p. 105 si 174.
tnsusi domnul Orli, Constantin Serban, recunostea, la 1657 dec. 22, cA satul Dragos-
lavele de la scala", fiind un sat de marginea Oral, la hotar,... poart<A> atAtea greutal
slujbe ImpAr<a>test si crAest i doninest, cu soli, cu angarii si cu toate trebel <e>
ce iaste porunca domnii si a tArAi" (Acad. R.P.R., XLIV/44).
7 Arh. St. Buc., ms. 209, f. 142 v. 143.
a N. lorga, Studii i doc., vol. VI, p. 485-486.
Este posibil, de altfel, ca domnul este vorba de Constantin Brincoveanu sa fi Infiin-
tat acest corp al martalogilor tocmai pentru a tine sub supraveghere si a Impiedica fuga plAiasilor
(vezi mai jos, p. 221).
N. Iorga, Studii ;i doc., vol. X, p. 80, 137, 140.
" AvInd In vedere tocmai aceastA posibilitate de a fugi mai usor peste hotar, In urba-
rifle din secolul al XVIII-lea, numarul zilelor de clacA datorite stApinilor lor de locuitorii din sa-
tele de la marginea tarn era de jumAtate din cel prestat de locuitoril din interiorul ei (vezi doc.
www.dacoromanica.ro
27 ORGANIZAREA PAZE1 HOTARELOR IN TARA ROMINEASCA /N SEC. XVXVIT 217
Din aceste motive, printre atributiile vatafilor de plai era si aceea de a pazi
satele plaiesesti sa, nu fuga,' 1.
Plaiasii care fugeau erau pedepsiti. Din documentul citat mai sus,.
din 1690 iulie 23, aflam ca, plaiasii din Cernadia-Gorj, care fugiserg In munte,
erau amenintati said piarda, averea ; pastreaza numai datorita faptului
ed sint luati pe garantie c vor ramIne pe loc 2.
II. PAZA HOTARELOR LA DUNARE.

CALARAII DE MAR GINE I MARTALOGII
Pentru paza la Dunre, do cumentele sIntmult mai putine i sarace In stiri.
In regiunea Dunarii domnia nu putea asigura paza ca la hotarul
dinspre Transilvania, datorita, prezentei turcior pe un teritoriu destul de
intins dincoace de fluviu, in raialele create In jurul oraselor Turnu, Giurgiu
si Braila. De aceea, paza la Dunare se reducea, in general, la cea a vadu-
rilor de trecere, unde se gaseau clrega.torii domnesti care Incasau vama.
In secolele XV XVI, paza la Dunitre era Incredintata satelor de pe
marginea ei. Astfel, dintr-o porunca, din 1560 sept. 4, aflam ca, In timpul
domniei lui Patrascu cel Bun, locuitorii satului Potelu situat Maga', Du-
nare fusesera' dupg, vechea lege.. . paznici la marginea dinspre Dunare,
ca sa, nu treaca, pribegi sau alti faufacalori". Cum trecuser a. trei pribegi,
dusmani ai domnului, satul fusese pedepsit s dea trei dusegubine 3.
In secolul al XVII-lea, paza hotarului spre Dunare nu mai este numai

In grija satelor de pe margine 4 j de ea se ocupa, acum i doua,' categorii de
slujitori : calarasii de margine i martalogii.
CALARA$II RE MARGINE *
Atributia de pazitori ai hotarelor tarii Indeplinita de calarasi rezulta.
mai Intl" din faptul c unii dintre acestia erau asezati In orasele de margine
din 1766 ian. 1, 1768 mai 28 si 1805, in Uricarul, vol. II, p. 217, IV, p. 14 si II, p. 126).
Usurari fiscale obtineau In timpul stapinirii austriece i satele de la marginea Olteniei :
asa-numitii marginasi plateau cite sase florini anual, fata de opt cit plateau restul locuitorilor
(C. Giurescu, Material. . ., vol. II, p. 424-425); In protocolul BG, nr. 24, 1. 174 v. de la Arh.
St. Sibiu, se aratd cA acestia plateau jumatate din dart.
2 V. A. Urechia, op. cit., vol. I, p. 323-325, si vol. IV, p. 49-51.
2 N. Iorga, Studii i doc., vol. VI, p. 485-486.
a Doc priu. ist. Rom., B, XVI, vol. III, p. 137.
6 In Anatefterul lui C. Brincoveanu shit incluse intre satele de plaiasi vase sate In jud.
Teleorman i unul In jud. Jalomita, la care nu se spune din ce categoric fac parte. Este posibil
ca aceste sate (daca nu este vorba de o omisiune a diacului) sa fi facut paza la Dunare, asa
cum fdceau Inca si la 1736 satele de pe Dunare din Oltenia (Muzeul Brukenthal, Fondul
Benigni, ins. 75(206, 1. 33).
Porunci domnesti adresate unor sate de la Dunare pentru paza nu am mai intlInit Ins
in sec. XVII. Am Intilnit, In schimb, un singur caz la 1669 dec. 17 in care un sat,
Tihomiresti-Dolj, este scutit de podvoade, mertice, conace i lucru domnesc, ca sa pazeasca nu
hotarul dinspre Dunare, ci podul de peste Jiu din vad de la Obedin, de turci si de orcare...
si de oameni MI" si s aiba grije de alte trebi" ale domniei (Muzeul Lupta revolutionara, Fil.
Balcescu, XCVIII/12).
5 Cf. si I. C. Filitti, Organizarea administrativd, p. 20 si 29 si C. C. Giurescu, op. cit.,
vol. II, partea 2-a, p. 508.
Asupra calarasilor l organizarii lor vom reveni In lucrarea eitata.
www.dacoromanica.ro
218 N. STOICESCU 28
ale tgrii, alcAtuind asa-numitele cgpitanii de margine. In timpul domniei

lui Constantin Brincoveanu se face diferentl Intro cpitanii du pren tir-
guri" (din interiorul trail) i cei du pre margine" 1, care aveau obligatia
de a pzi hotarele Orli.
Dintre aceste egpitInii de margine pomenite foarte adeseori mai
ales in timpul domniei lui C. Brincoveanu 2 dou6, asezate la marginile
dinspre apus si rasarit ale tgrii, sint numite, incepind din a doua jum6-
tate a secolului al XVII-lea, mari cApitAnii de margine ; este vorba de
cpitania de Cerneti si de cea din regiunea Focsani 3 unde intinim mari
cApitani de margine 4. In afara acestor mari cApitani, intilnim i alti
cApitani de margine in documentele de la sfirsitul secolului al XVII-lea 6,
MIA sa, se arate insg localitatea uncle erau asezati.
Poruncile domnesti adresate cApitanilor de margine se refereau desi-
gur la cpitanii de cAlArasi de la Tg. de Floci, Lichiresti, Hodivoaia, Rusii
de Vede i Caracal, orase situate la marginea dinspre DunAre a prii. Ase-
menea cgpitanii sint amintite in documente la Rusii de Vede 6, Tg. de Floci
gi Hodivoaia 8 ineg de la mijlocul secolului al XVII-lea ; cAtre sfirsitul
secolului apar si la Caracal 9 i LichirestP. Este foarte posibil ca ele s fi
existat i inainte de aparitia lor in documente, unele din ele probabil chiar
de la sfirsitul secolului al XVI-lea, din vremea domniei lui Mihai
Viteazul.
In a doua jumAtate a secolului al XVII-lea, cind statul feudal al
rarii Rominesti ca i cel al Moldovei nu mai este in m'asufg s asigure
1 Analefter, f. 37 v.
2 Ibidem, f. 3, 4, 8, passim.
3 Cf. Relatio historica, In Mag. istoric, vol. V, p. 66.
Banul Mihai Cantacuzino afirma, In secolul al XVIII-lea, cd cea mai mare cdpitAnie era
a Cernetului, ca si aceea din Focsani" (ed. Tunusli, p. 32 ; cf. si I. C. Filitti, Organizarea adminis-
trativd, p. 22).
4 In regiunea Focsani : Dumitralcu, la 1666 ian. 16 (Arh. St. Buc. , Mitrop., CL/5 ;MAndild,
la 1686 oct. 20 (Acad. R.P.R., VIII/253) etc.
Un cdpitan Tnase din Cerneti apare la 1681 mai 5, (Arh. St. Buc., m-rea Tisrnana,
LXXXVII/23), tar Istodor mare cdpitan de Cerneti la 1694 nov. 26 (Arh. St. Buc., Mitrop.,
CCXCV/16). Despre marele cdpitan de Cerneti vorbeste si cronicarul Greceanu, Viafa lui C.
Brtncoveanu, p. 45.
5 De pildb, Alexandru fost mare cdpitan de margine sub Grigore Ghica (Acad. R.P.R.,
XCVII/56), sau altii la : 1685 febr. 28 (Bul. Comisiei istorice, V (1927), p. 212-213) ; 1694
april. 10 (Acad. R.P.R., XC/108) ; 1695 ian. 3 (Analefter, f. 9) etc.
6 Gheorghe cdpitan, la 1636aug. 10 (Acad. R.P.R., DLVII1/8) ; Badea cdpitan, la 1640
iulie 21 (Arh. St. Buc., AN, CVI/8) ; la 1664 sept. 7 este fost cdpitan (idem, Donafii, LIX/14).
Calbrasii de la Rush de Vede shit pomeniti Inca de pe vremea lui Alex. Cuconul (Istoriile,
p. 108).
Razvan cdpitan, ispravnicul orasului Tg. de Floci, la 1643 april. 25 (Acad. R.P.R.,
CCCLXVII/128).
8 Stanciu cdpitan de cbldrasi, la 1654 iulie 16 (Arh. St. Buc., ms. 256, f. 698). Un alt capi-
tan Odivoianu (din Hodivoaia) este trimis de Constantin $erban voievod in ajutorul lui G. Ra-
koczy II in Polonia (M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 176). Vezi i doc. din 1670
martie 25, In care sint amintiti doi cdpitani de Hodivoaia (Arh. St. Buc., ms. 256, f. 699-700 v).
9 Matei cdpitan de cAlbrasi, la 1686 Ian. 12 (Arh. St. Buc., m-rea C. Lung, LXII/73) ;
caldrasii grit mentionati la Caracal Inca din 1635 (loc. cit., ep. Arges, 111/14).
Udriste Gdianu cdpitan de cbldiasi, la 1693 oct. 28 (Arh. St. Buc., m-rea Radu Vodd,
IX/51) ; cbldrasi cu ceausi i stegari shit pomeniti la Lichiresti din 1684 (loc. cit., IX/29).
www.dacoromanica.ro
functia de aparare a hotarelor sale 1, atributia principala' a calarasilor de

margine consta in paza hotarelor 2 impotriva celor care incercau s intro
sau s'a iasa din tar& MIA a avea dreptul si de a ajuta organele puterii dom-
nesti de la marginea tarii la incasarea veniturilor.
Pe ling& faptul ca erau asezati la hotarele tarii tocmai in scopul
de a le pazi, o serie de porunci domnesti ne arata in ee constau atributiile
de paza ale calarasilor de margine.
Intre aceste atributii, un loc important 11 ocupa aceea de a ajuta pe
dregatorii domnesti de la marginea tarii la stringerea darior catre domnie,
oprind intrarea i iesirea din tara a celor care nu-si plateau &Arlie sau. vama.
Aceasta atributie este amintita In documente catre sfirsitul secolului al
XVII-lea. Astfel, la 1685 febr. 28, *erban Cantacuzino porunceste capi-
tanilor, calarasilor i vamesilor paznici la vaduri i la margine" (subl.
ns. N.$.) sa nu lase sa treaca nici un negustor de vite sau pastor fara sa
aiba ravasul ierbarilor de plata ierbaritului, silind pe cei care nu 1-au platit
sa-lplteasca 3 ; intr-o alta porunca domneasca, din 1695 ian. 3, se cere capi-
tanilor de margine s ajute vamesilor de la Grojdibrod i Oreahova sa-si
Incaseze vama 4.
In afara de aceasta atributie de auxiliari ai dregatorilor fiscali dom-
nesti indeplinita in partea dinspre munte a tarii de plaiasi i de mar-
talogi in Oltenia callrasii de margine indeplineau d.esigur i cealalta atri-
butie a paznicilor hotarelor : de a opri fuga din tara a ruminilor i birnicilor
si intrarea sau iesirea din tara a oamenilor care nu aveau tescherea"
sau pasus" in regula, functie indeplinita, de asenaenea, la hotarul dinspre
Transilvania de plaia0 i martalogi 5.
Cu toate aceste masuri de paza, domnia nu putea Impiedica satele
aflate aproape de Dunare ea atunci cind nu mai puteau suporta exploa-
tarea sa fug& dincolo, cum facusera inainte d.e 1630 august 20 ruminii
din satul Izvorul Alb-Mehedinti, care fugisera la Vidin i Ostrov 6 sau,
inainte d.e 1676 iunie 5, satul Izlaz-Romanati care au fugit den sat presto
Dunare, de au fost sazatori la turci" 7.
1 Asa se explica usurinta cu care austriecii generalului Heisler patrund pina la Bucuresti
In 1689, Mil a Intimpina rezistenta, sau expeditidepodgheazurilor polone In Moldova, lipsita de
aparare.
3 Acest lucru 11 confirma, In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, cronicarul
su oficial, logofatul Greceanu, care arata ca marele capitan de Cerneti era acolo de pazd mar-
ginii" (Viafa lui C. Brincoveanu, P. 45).
3 But. Comisiei istorice, V (1927), p. 212-213. 0 porunca asemanatoare adreseaza
C. Brincoveanu, la 1713 ian. 1, calarasilor, vamesilor, schilerilor, plaiasilor i martalogilor care
sinteit de paza pre la margine" sa nu lase sa treacA nimeni fArA rAvasul ierbarilor de plata
oluchacului (Anatefter, f. 11).
4 Anatefter, f. 9; alte porunci asemanatoare shit date cilpitanilor sa interzica intrarea
sau iesirea din tara a celor care nu-si plateau vama la Vidin, Bistret i Cerneti (este vorba de
capitanul de la Cerneti) sau la Lichiresti i Ciocanesti (capitanii de la Lichiresti i Tg. de Floci)
(N. Iorga, Studii qi doc., vol. V, p. 338, si Anatefter, f. 3, 4, 5, 6, 8, 11, 35 passim).
5 Documentele nu vorbesc despre aceasta atributie a calarasilor de margine cleat In seco-
lul al XVIII-lea (vezi porunca din 1742 la Acad. R.P.R., zns. 1069, f. 86-86 v.).
6 Hurmuzaki, XIV/1, p. 128.
www.dacoromanica.ro
220 N. STOICESCU 30
MARTALOGII
In afar/ de satele de p1iai inarcinati cu paza plaiurilor 1 locu-

rilor de trecere peste munte i de ealrmii care pazeau la Dungre, la
sfiritul secolului al XVII-lea, in timpul domniei lui Constantin Brinco-
veanu, apare o categorie nou'a de paznici ai hotarelor i ai punctelor de
vamg, numiti martalogi 1. Ii intilnim incepind de pe la 1690 in regiunile
de clincolo de Olt, pAzind la Dunare i trecerile peste munti. Primii se gA-
seau sub comanda unui capitan ce edea la Cerneti 2, iar ceilalti sub comanda
c'apitanului de Lovite 3.
Cu vremea, termenul de martalogi s-a extins i asupra unor paznici
ai mangstirilor de la hotarele t 'Aril, care, insg, nu se &eau in slujba dom-
niei. Astfel, cei 40 de pucai, oameni strini, care pazeau m'angstirea
Sinaia i erau scutiti de dari fao de domnie la 1716 aprilie 20 4, slut numiti
la 1723 mai 13 martalogi 5.
Dintr-un document din 1719 oct. 17, din timpul stapinirii austriece
in Oltenia, rezulta, ca martalogii erau de aceemi origine cu p1aiaii, ffind
alei dintre oamenii de conditie mijlocie ; in schimbul serviciului ce prestau,
ei erau scutiti de d'ari 8. Comandantii lor aveau de asemenea scutiri de (Iasi 7.
In afara de scutiri, capitanii de martalogi aveau venituri din gloabele ce
incasau de la cei prini trecind peste hotare. 17n document din 1724 iunie
10 ne arata ca, inainte cu citiva ani, Radu Olgnescu fost eapitan de mar-
talogi de LoviEp luase de la un vataf de ciobani, pe care 11 prinsese trecind
peste munte, nu 15 taleri, eft ar fi trebuit s-i ia gloaba, ci 21 de taleri i
patru berbeci 8.
Cu privire la efectivele martalogior, nu avem ktiri decit de la ince-
putul secolului al XVIII-lea ; la 1720 erau 72 de martalogi pentru paza
Dunarii in Oltenia 8, iar la 1739 sept. 1 erau 70 de martalogi i cinci zapcii
1 Numele, de origine turceascA, Inseamn pAzitori ai granitelor (J. Hammer, Histoire

de l'Empire ottoman, V, p. 274 ; L. SAineanu, Influenta orientald, vol. II, p. 75 ; cf. si C. C. Giu-
rescu, Istoria romtnilor, vol. III, partea a 2-a, p. 760).
2 Un document din 1697 sept. 10 aminteste printre cei care dAdeau dijmA mAnAstiril
Cozia pentru mosia de la Cerneti doi martalogi, un viar de la martalogi, un ceau si stegari de
martalogi (A.rh. St. Buc., m-rea Cozia, XLVI/11).
In 1720, In vremea ocupatiei austriece in Oltenia, pentru paza Dunbrii intre Vodita si
Celei, existau 72 de asemenea martalogi, pAzind in grupuri de cite 12 distantele: Vodita-Gruia,
Gruia-Ascunsa, Ascunsa-Jdegla, Jdegla-Uriti, Uriti-Caracal si Caracal-Celei. Comandantii lor
. sedeau in localitAtile Burila, Pristol, Maglavit, Desa, Bistret si Celei. (C. Giurescu, op. cit., vol. I,
p. 356, 384 i Arh. St. Sibiu, B. G. 24, f. 19 v. 28 v. ; cf i Al. Vasilescu, Vamile Olteniei
sub austrieci, in Arh. Olt"., an. III (1924) p. 374-375).
8 Despre acesta vezi mai sus, p. 211.
4 Acad. R.P.R., CCCLXXVI/28.
8 Loc. cit., CCCLXXVI/31.
C. Giurescu, Material. .., vol. I, p. 356-357, 384 ; cf. si Arh. St. Sibiu, B.G. 26, f. 2 v.
unde se aratA c plAteau jumAtate din dAri, ca i plAiaii.
7 Un document din 1692 ian. 22 precizeazA cA vAtafil de plai si cApitanul de martalogi
pentru slujba lor Ili scutescu casel<e> sibucatel<e> kr" (Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/58).
8 N. Iorga, Studii i doc., vol. V, p. 143.
9 C. Giurescu, Material. .., vol. I, p. 356.
www.dacoromanica.ro
31 ORGANIZAREA PAZEI HOTARELOR IN/ TARA ROM/NEASCA IN SEC. XVXVII 221
in toata" Oltenia 1. Precum se vede, efectivele martalogilor erau destul

de reduse In vremea stapinirii austriece In Oltenia ; probabil Insa ca ele
et fi fost mai mari in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu.
Acest grup de slujitori a fost creat pentru a asigura o paza mai efi-
cienta In regiunile din Oltenia. In atributia lor intra, In afara de asigu-
rarea pazei la hotare 2, si aceea de a Impiedica pe pliai s fug i, in cazul
chid acestia fugeau, de a-i readuce In satul de unde fugisera 3. Martalogii
aveau, se vede, o situatie mai buna decit p1iaii, Bind din aceasta
pricina elementele pe care se putea conta mai mult decit pe
Din cele expuse mai sus rezulta c organizarea pazei hotarelor sta-
tului feudal este strins legata de transformarile economice si sociale si de
intensificarea luptei de clasa sub forma fugii.
In secolele XV XVI, cind exploatarea feudala i fiscala a sta-
tului nu atinsese Inca nivelul din secolele urmatoare, cind fuga nu luase
Inca proportii de masa, paza hotarelor tarii era asigurata de satele de la
marginea sa, care Indeplineau prin aceasta obligatiile In munca ce aveau
Ltd de domnie. Cind fuga peste hotare a luat proportii ingrijoratoare pentru
domnie ti stapinii feudali, In secolul al XVII-lea, s-au luat masuri de reor-
ganizare a pazei hotarelor, care a fost Incredintata i unor slujitori ai
domniei, calarasii de margine i martalogii. NeputInd Intretine Insa un
aparat de stat suficient de puternic pentru a Impiedica fuga peste hotare,
domnia a pastrat mai departe pe plaiai ca paznici ai hotarului dinspre
munte, marind chiar numarul acestora i punindu-i sub o supraveghere
mai atenta din partea vatafilor lor si a unor slujitori domnesti.
Organizarea pazei hotarelor arata, astfel, cum dezvoltarea luptei de
clasa duce la Intarirea aparatului de stat feudal.
OB OXPAHE ITAHHIA BAJIAXHI4 B XVXVII BB.
PE3IOME
B HacTofinvii pa6ore, 1113.1111foutericH nacmio 6o.aee o6mupTioro mccaego-

BaHHH yeTpoftcrrsa cbeogaamioro rocygapcTsa, paccmaTpnBaeTcn (Dopma
opramnamm rpauun Baaaxml B XVXVII BB. Oxpaua oecnegmBaaael.
7I1IITCJIHM11 cen, HaXOWIBIIIIDECH B norpamaquotA nonoce: B ropmax o6nacTFIx
1 Acad. R.P.R., ms. 5389, f. 77.
a furl despre aceastd atributie nu avem decit de la Inceputul secolului al XVIII-lea.
Vezi f. Papacostea, Contribufie la problema relaiiilor agrare ln Tara Romtneascd In prima jumdlate
a sec. al XV1II-lea, In Studii si materiale de istorie medie, vol. III, p. 252-253, unde se citeazd
doud documente din 1725 si 1733. In ultimul document se aratd cd, de teama sanctiunilor
ce urma sd li se aplice pentru cd nu opriserd trecerea unor fugari, martalogii fugisera i ei
dincolo de Olt. Din acest document rezultd cd martalogii care nu reuseau s opreascd fugarii
erau pedepsiti destul de aspru de Indatd ce teama de pedeapsh Ii determinase s fuga.
8 Vezi mai sus, p. 216.
www.dacoromanica.ro
222 N. STOICESCU 32
niaemai i cHHaepamH, a Ha gyHae mu4Teamvn4 cea, pacnoaomeHHEax

B6JII4311 rpaHHnEa. B XVII B., TIOMIIMO 3T1IX cea, C0XpaHHBIIII4X CBOH cTapme
cl)yHmum, 6iinn ytipenmeHm ye Hoebie'HaTeropm4 cay2E14.11121x rocnoAapcHnx
aloAeri: norpaHmnime }canape= H mapTaaorm. B pa6oTe nmpoHo aHanH3H-
pyeTcR opramnanHH naaemeit H CJIy2HII3ILIX JHowii,HoTopbm 6hula nopygeHa
oxpaHa rocyTkapcTnemmix rpamm, Mc o6H3aHHocTII (Bann-1011mA 143 HoTophoc
HBJIHROCE. npenwrcTHHe no6ery mepea rpaHnny Hpenocnnilx lipeCTE41H 11
mounien), noAaTnoil peHum, nocTeneHHoe npeepaineHme ropHblx Hace.neH-
MAX IIyHHTOB B agmHHHcTpaTHenble emmunbl, a HagaJIMIIIHOB (naTacDoe)
naaemeti 13 py14ono;n4Teaeit almx yesmulx nogpaaileaeHnii.
DE L'OR GANISATION DE LA GARDE DES FRONTIARES EN

VALACHIE DU X-Ve AU XVIIe SIECLES
RESUME
Cette etude reprsente un chapitre dtach d'un ouvrage de propor-

tions plus amples consacre h l'organisation de l'Etat Modal. L'auteur y
prsente le mode d'organisation de la surveillance des frontires valaques
du XVe au XVIIe sicles. La garde en tait assure gnralement par les
habitants des villages des confins et, dans la montagne, par ceux des
villages des plateaux, dits pldiasi" ; sur le Danube la frontire tait
garde par les villages situ& a proximit du fleuve. Au XVIP sicle,
vinrent s'ajouter aux dits villages qui conserverent leurs anciennes
attributions deux categories de serviteurs princiers : les cldrasi de
margine" (les cavaliers de la frontire) et les martalogi". L'article ana-
lyse en detail Porganisation des pldiasi" et des serviteurs princiers charges
de garder les frontires du pays, leurs attributions (dont la principale con-
sistait a empecher la fuite des serfs et des paysans libres au-delh du ter-
ritoire) et leur regime fiscal, ainsi que la transformation petit h petit des
plateaux plaiuri" en sous-unites administratives et celle des vd-
tafi de plai" commandants de pl5iai en chefs de ces subdivisions des
dpartements.
www.dacoromanica.ro
COMERTUL TARII ROMINESTI I MOLDOVEI
IN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI XVI
SI PRIMA JUMATATE A SECOLULUI XVII*
DE
LIA LEHR
Comertul a ocupat un rol insemnat in dezvoltarea economica a

Moldovei i Trfl Romlnesti. 0 data cu dezvoltarea oraselor se dezvolta
mai departe mestesugurile si implicit comertul, cad. este in firea lucrurilor
ca, indata ce industria oraseneasca ca atare se separa de cea agricola, pro-
dusele ei s devina de la inceput marfuri i deci ca vinzarea lor s necesite
mijlocirea comertului. Sprijinirea comertului i dezvoltarea oraselor, pe
de o parte si conditionarea acesteia din urma, de catre comert, pe de alta
parte, sint astfel de la sine intelese" 1.
Scopul acestei lucrari este de a prezenta cele trei forme de comert
intern, extern si de tranzit in a doua jumatate a sec. XVI si prima ju-
matate a secolului al XVII-lea. Documentele din aceasta perioada, pe care
le cunoastem2, ne dau stiri en privire la conditiile in care se facea schimbul
de marfuri, la unele aspecte ale activitatii comerciale, la produsele care
apareau pe piata sub forma de marfa etc. Lipsa datelor statistice si a unor
registre comerciale nu ne permite insa s5 urmarim desfasurarea comertului
in mod amanuntit, volumul schimbului i pretul tuturor marfurilor ce erau
aduse pe piata interna sau trimise pe piata externa. Totusi, din analiza
documentelor existente, putem afirma c i in Moldova si Tara Romi-
neasca a existat o activitate comerciala continua, determinata de dezvol-
tarea economica in general i nu de domnia unuia sau altaia dihtre domni.
* Fragment dintr-o lucrare mai mare privind dezvoltarea comertului In Moldova 0
Tara Romineasc.
1 K. Marx, Capitalul, vol. III, partea I, Buc., EPLP, 1953, p. 325.
2 Stringerea la un We a tuturor documentelor interne aflate In diferite arhive i transcrie-
rea lor de un colectiv de specialiti In cadrul Institutului de istorie al Academiei R.P.R. (o parte
din acest material a 0 fost publicat In cadrul colectiei Documente privind istoria Romlniei")
ca i culegerea de tiri din calatorii straini cu privire la tarile romlne, de asemenea In pregatire
la Institutul de istorie, a permis trecerea la studierea dezvoltarii comertului Moldovei i Tarii.
Romineiti In complexitatea lui.
www.dacoromanica.ro
224 L. LEHR 2
Problema dezvoltaxii comertului in cele 'lona tari romlne a fost

studiata intr-o oarecare masura si de vechea istoriografie, care insa nu i-a
acordat aceeasi importanta ea evenimentelor politice din aceasta perioada.
Considerind c in Moldova si Tara Romineasca a existat pina' la sfirsitul
secolului al XVII-lea o economie inchisa, fiecare gospodarie producind
tot ceea ce avea nevoie, comertul intern a fost aproape ignorat, socotindu-se
el schimbul era numai sporadic si intimplator. in schimb, relatiile comerciale
externe i comertul de tranzit au fost analizate mai pe larg in unele luerari
de istorie din trecut, dar i atunci legate mai ales de schimbul facut de
domni i unii boieri, negustorii hind amintiti cu totul intimplator 1.
a
Bogatiile naturale ale Moldovei i TArii Rominesti ca i dezvoltarea
continua a agriculturii i productiei mestesugaresti locale incepind din a
doua treime a secolului al XV-lea au contribuit in mare masura la dezvol-
tarea unui comert intens i regulat, atit intern cit si extern. Comertul
imbraca in secolele XVI XVII doua aspecte. Pe de o parte, descreste
comertul ambulant si se observa o permanentizare a comertului intern prin
dezvoltarea centrelor comerciale fixe orasele cu pravalii i piete de
desfacere pentru produsele mestesugaresti i alimentare. Pe de alta parte,
continua sa functioneze iarmaroacele periodice unde vin cu marfarile lor
negustorii locali i straini, dar care farain mai ales tirguri de vite pentru
m
export.
Comertul intern capata o important'a din ce In ce mai mare datorita
destrarnarii economiei inchise feudale i dezvoltarii unei piete interne, prin
aparitia unui numar tot mai mare de mestesugari specializati care produc
pentru piata, pentru schimb. Produsele alimentare incep i ele s eonstituie
o marfa, fiind aduse in cantitati din ce in ce mai mari, pe piata, pentru
vinzare. De asemenea, activitatea comerciala externa continua ; daca n-a
crescut cantitatea marfurilor importate sau exportate, a crescut Insa va-
rietatea lor. Au fost perioade cind acest comert a fost foarte redus sau in-
trerupt temporar. Acest lucru s-a datorat i situatiei politico interne si
relatiilor dintre taxi.
Situatia politica din Moldova si Tara Roniineasca incepind de la
mijlocul secolului al XVI-lea conflictele interne urmate de dese schim
bari de domnie, cit i relatiile externe ; in primul rind intarirea dominatiei
1 Dintre acestea trebuie s mentiondm In primul rind urmdtoarele lucrri : N. Iorga,
Istoria comerfului romtnesc, Buc., 1925 ; I. Nistor,Die auswdrtigen Handelbeziehungen der Moldau
im XIV., XV. und XVI. JahrhGotha, 1911 ; idem, Handel und Wandel in der Moldau bis zum
Ende des 16. Jahrh., 1912 ; ldem, Das rnoldawische Zollwesen im 15. und 16. Jahrh., Leipzig, 1912,
St. Metes, Relafiile comerciale ale Tdrii Rorntnesti cit Ardealul pind In secolul XV III, Sibiu, 1920.
In afard de aceste lucrdri mari privind comertul Tarii Rominesti i Moldovei, existd o serie de
lucrdri de mai trued importanta care analizeazd numai unele aspecte ale dezvoltbrii comertului
sau reiau Intr-o oarecare mbsurd cele spuse In luerbrile mentionate mai sus. Astfel : C. Obe-
deanu, Grecii tn Tara Romtneascd, Buc., 1900 ; D. Z. Furnicd, Din istoria cornerfului la romtni.
Mai ales bdcdnia, Publicafie de documente, Buc., 1908 ; I. N. Angelescu, Histoire conomique
des Roumains, Geneva, 1919 ; Gh. Zane, Economia de schimb In Principatele romtne, Buc.,
1930 ; M. Iorgulescu, Studii de istorie comerciald. III. Epoci prospere tn cornerful romtnesc, Buc,,
1933 ; Al. Dobosi, Relafiunile comerciale ale Principatelor romtne ca Venefia In veacul al XV II-lea,
An Observatorul Social-Economic", an. IV (1934), nr. 3-4, p. 167-187 etc.
www.dacoromanica.ro
3 COMERTUL TARII ROMINESTI 51 MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 225
otomane, care permite Portii un amestec continuu In politica interna a

tarilor romine i. ereterea obligatiilor fata de Poarta a influentat in
mare masura economia celor dou ri i deci dezvoltarea comertului.
Pentru a putea vorbi de activitatea comerciala, desfaurata in

Moldova i Tara Romineasca, trebuie s5 vedem In primul rind care sint
produsele ce se aduc pe piafa sub forma de main,.
Despre bogatia i fertilitatea prior romine ne vorbesc In repetate
rinduri calatorii straini care au trecut prin partile acestea 1; informatiile
lor hind confirmate i de izvoarele diplomatice ramase.
Moldova i Tara Romineasca produceau in abundenta gene de tot
felul grin, orz, ovaz, mei putind s satisfaca necesitatile pietii interne
si chiar s exporte. Cea mai mare parte a acestor grine luau Insa drumul
Lonstantinopolului, fie sub form& de obligatii fata de Poarta, fie, in uncle
cazuri, i sub forma de mar-fa, dar erau vindute la preturi cu mult sub
pretul obinuit al pietii.
Vita d.e vie este i. ea foarte raspindita. Majoritatea dealurior sint
acoperite cu vii care produc mari cantitti de vinuri de calitate foarte
buna. Cele mai bune vinuri moldoveneti sint cele produse la Cotnari i In
Imprejurimile oraului Hui ; iar In Tara Romineasca, cele mai cautate
vinuri sint cele produse in jurul oraplui Piteti. Abundenta de vin este
aa de mare inch satisface nu numai nevoile interne, ci constituie i un
produs de export.
In Tara Romineasc& i Moldova se gasesc de asemenea foarte mune
fructe ca mere, pere, prune etc., in afara de cele mediteraneene, care se im-
porta pentru nevoile claselor stapinitoare.
0 ocupatie importanta este i creterea albinelor, dupa, cum se
vede din numarul mare de stupi existenti in tarile romine. Astfel, in 1645
gasim unbroprietar care avea 100 stupi 2, iar in 1648 un altul stapinea
200 matce alese 3. Paul de Alep mentioneaza c Preda Brincoveanu avea
la mijlocul secolului XVII 300 stupi cu roiuri de albine 4. Atit mierea cit
i ceara constituie marfuri foarte cautate pe piata interna i externa.
Riurile, iazurile i blile Moldovei i Trii Romineti ca i apele
M. Negre contin o mare varietate de peti, d.e la pa'stravi pina la moruni,
care constituie unul din principalele alimente ale populatiei, fiind in
acelai timp i un articol de export.
TJna din bogatille prior romine, care le face cunoscute aproape in
toata Europa, gilt animalele. Pentru a ne face o idee de numrul mare de
vite existente, vom da doar citeva cifre. Un boier moldovean, de exemplu,
stapinete un numar atit de mare d.e vite Welt el poate plati o amenda de
158 vite cornute, 600 oi, 7 cai i 13 iepe cu minji 5. Preda Brincoveanu
1 Stiri despre bog/Wile Moldovei i 'card Romine0i gsim la Sivori, Francesco Pastis de
Candia, Reichersdrfer, Gratiani, Gh. de Joppecourt, Baksici etc.
2 Acad. R.P.R., LXXXVI/29, orig. rom.
3 Ispisoace fi zapise, 11/2, p. 151.
4 Paul de Alep, Cdlatoriile patriarhului Macarie, ed. Em. Cioran, p. 197.
5 Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. IV, p. 283.
15 C. 4336
www.dacoromanica.ro
226 L. LEHR 4
avea, printre alte bogatii, 12 000 iepe, 30 000 oi, 4 000 boi, 1 000 bivoli i
4 000 porci 1. Farg sa mai vorbim de numarul mare de vite de taiat ce se
adue spre vinzare la diferitele iarmaroace 2 si se exporta apoi in Po Ionia,
Ungaria, Rusia si Italia. Constantinopolul, daca se intirzia cu transportul
de vite din Wile romine, era amenintat cu foametea, sultanul fEnd obligat
sa ia diferite mAsuri pentru a grAbi aducerea lor si a opri exportul in
alte tari.
Dar nu numai animalele, ci i produsele animaliere constituie o bo-
gatie a -prior romine. Lima i pieile de animale sint folosite de mestesugarii
locali pentru prelucrarea si transformarea lor in diverse obiecte ce se vinci
pe piata. 0 parte din aceste produse sint si ele exportate, fEnd apreciate
pentru calitatea bor. De exemplu, theta Transilvaniei intrunitA la Cluj in
1551 pentru a fixa pretul diferitelor articole ale mestesugarilor din Tran-
silvania, constata ca pentru articolele fabricate din piei de animale nu se
poate fixa un pret anumit, deoarece cele mai bune piei se aduc in cea mai
mare parte din Moldova si Tara Romineasca, iar cei ce fac negot cu. ele
fixeaza preturile dupa bunul lor plac 3.
in Moldova si Tara Romineasca se gseste aur, argint, arama, fier,
silitra etc. care Ina nu se exploateaza decit in foarte mica masura de
teama turcilor. In schimb ocnele sint exploatate intr-o masura mult mai
mare, constituind un venit important pentru domnie. Numai in Tara
Romineasca ocnele aduc la mijlocul secolului al XVII-lea un venit anual
de 150 000 reali 4. Sarea extrasa este de calitate foarte buna si este foarte
cAutata in afara.
Aceste produse au dat posibilitatea dezvoltArii din ce in ce mai mult a
mestesugurilor, ceea ce a permis aprovizionarea pietii interne aproape
exclusiv prin mijloace proprii. Daca anumite produse mestesugaresti
In afara obiectelor de lux, care vor continua sa fie importate Inca multa
vreme se mai aduc inca dinafara, aceasta so datoreste lipsei unor meg-
tesugari specializati, cum explica chiar Vasile- Lupu.intr-o scrisoare a sa
catre mestesugarii bistriteni : Mestesugari are destui in tara, iar daca le
cere sA-i trimita oameni de ai lor o face nu pentru alt lucru, ce numai al
arate cestora mesteri ce sint aicea... BA' fie de invatatura" 5.
Toate acestea la un loc, pe de o parte existenta bogAtElor naturale
si a productiei agricole, pe de alta parte dezvoltarea continua a mestesu-
gurilor, au contribuit la dezvoltarea unui comert intern regulat si la o in-
tensificare a comertului extern. De asemenea, negustorii locali participa
si ei din ce in ce mai mult la comertul, de tranzit, alaturi de negustorii
straini.
Dindu-si seama de importanta pe care o are comertul pentru dez-vol-
tarea economica a Orli si marirea veniturior incasate, domrtia va sprijini din
1 Paul de Alep, op. cit., p. 197.

2 E. Gyulafi mentioneazA In 1587 ca numai la blIciul ce a avut foe la CernAuti de Rusalii
au fost aduse spre vinzare peste 30 000 de vite (E. Gyulafi, in Mon. Hun. Hist., seria II,
Scriptores, vol. XXXI, p. 20 ; cf. V. Motogna, In Rev. ist"., 1925, p. 15).
3 Hurmuzaki, 115, P. 394-395.
4 Paul de Alep, op. cit., p. 169,
5 Hurmuzaki, XV2, p. 1 103.
www.dacoromanica.ro
5 COMERTUL TARII ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIRVII 227
ce in ce mai mult activitatea comercialg atit in interiorul tarii eft si in afara.

Ea va interveni din ce in ce mai frecvent pe linga autorittile din Transil-
vania, Po Ionia, -Venetia pentru a apara interesele negugtorilor munteni
moldoveni impotriva abuzurilor savirsite in contra bor. Numeroasele seri-
sori ramase in care se intervine in favoarea negustorior, atragindu-se
atentia c nici un negustor nu va rOmine pagubit, stau marturie a spriji-
nulm tot mai mare pe care domnia 11 dO dezvoltrii comertului 1
I. COMERTUL INTERN
In acest capitol vom analiza desfacerea marfurilor pe piata interna,

indiferent de provenienta lor, fie ca sint indigene, fie ca sint importate
vindute pe piatO, in forma lor init,iala, sau prelucrate.
Piata interna apare si se extinde odata cu aparitia i cresterea pro-
ductiei de mrfuri. Piata scria V. I. Lenin apare acolo uncle si In
masura in care apare diviziunea sociala a muncii i productia de marfuri.
Marimea pietii e indisolubil legata de gradul de specializare a muncii
sociale" 2 Se vede de aci ea intensitatea schimburior este direct pro-
portionala cu gradul de dezvoltare pe care 1-a atins diviziunea sociala a
muncii.
Stirile din ce in ce mai numeroase privind activitatea unor meste-
sugari i negustori din tarile romine Inca din a doua jumatate a secolului
al XV-lea oglindesc inceputul formgrii unei piete interne In Moldova si
Tara Romineasca. 0 serie de yroduse, care mai inainte se importau, incep
sa fie procurate pe piata interna prin intermediul mestesugarilor locali,
care produc suficient pentru a satisface aceasta piat. Alaturi de produsele
mestesuggresti apar pe piata, i o serie de produse alimentare. Marfurile
sint desfileute fie direct de producator, fie prin intermediul negustorilor,
care nu se mai ocupa numai cu comertul extern, ci incep s joace un rol
activ i pe piata interna.
Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, comertul Tarii Romi-
nesti pierde din ce in ce mai mult caracterul unui comert ambulant, in
care negustorii i mestesugarii mergeau cu marfurile lor din loc In loc. La
aceasta contribuie in mare masura FA dezvoltarea oraselor ea centre meste-
sugaresti i comerciale, accentuindu-se astfel diferentierea dintre sat i
oras, iar schimbul dintre ele capOtO, un caracter regulat. Pe piata orasului
yin cu produsele lor producatorii din regiunile inconjurOtoare si in anumite
cazuri chiar si mai departate i cumpOrg in schimb tot ceca ce au nevoie.
Orasele cele mai cunoscute, in jurul crora se concentreazO aproape in-
treaga activitate comerciala a Tani Rominesti sint : Bucuresti, Tirgoviste,
Buz hu, Cimpulung, Craiova.
Centrul comercial al orasului se dezvolta in jurul pietii, unde se
gAsesc mare parte din pravalii i unde se desfac marfurile aduse spre yin-
zare pe piata orasului, precum i pe ulitele comerciale aprute In juiul
1 In cursul lucrilrii, se va analiza mai pe larg sprijinul acordat de domnie, legat de dile-
ritele 1mprejur6ri care au necesitat aceasta.
2 V. I. Lenin, Opere, vol. I, Buc., ESPLP, 1956, p. 91.
www.dacoromanica.ro
228 L. LEHR 6
acestei piete. Orase le mai mari ca Bucuresti i Tirgoviste vor avea

in secolul al XVII-lea chiar doug piete : tirgul de sus" si tirgul de jos".
In pravalii se desfgceau de obicei produsele mestesuggresti, uncle din ele
insa, cunoscute sub numele de Meg)* aveau de vinzare i produse ali-
mentare.
E greu de fdcut o statisticg exacta a pravgliilor existente in Tara
Romineascg in a doua jumatate a secolului al XVI-lea si prima jumatate a
secolului al XVII-lea, deoarece tirile pe care ni le dau documentele nu ne
permit acest lucru. In majoritatea cazurilor documentele mentioneaza
numai locurile de pravalii" sau vorbesc de prdvalii Mfg, a preciza nu-
marul lor. Din documentele care precizeazg, numarul pravaliilor reiese c/
in Tara Romineascg erau cca. 149 pravalii, dintre care 57 in a doua jum--
tate a secolului al XVI-lea, iar restul in prima jumatate a secolului al
XVII-lea 1. Cel mai mare numgr de pravalii se gasea in orasul Bucuresti
122 pr./Valli fapt datorat i dezvoltdrii economice a orasului incepind
din aceastg perioadg.
Cifrele date mai sus nu oglindesc numarul exact al pravaliilor
existente in. Tara Romineascg in aceasta perioadg. Numarul lor insa este
atit de mare inch calatorii straini Mfg s le numere desigur dau
cifre care merg de la cca. 500 ping, la peste 1 000 de pravalii intr-un singur
oras, numarul cel mai mare fiind in Bucuresti. Chiar dad, aceste cifre sint
exagerate cum este foarte probabil ele indica totusi ca acesti ca-
latori erau impresionati de multimea pravaliilor din orasele tarii.
Pravaliile apartineau proprietarilor-feudali, negustorilor i meste-
ugarilor 2. TJn numgr mare din aceste pravalii erau in stapinirea proprie-
tarilor-feudali i in special a manastirilor ceea ce a constituit o piedic&
in dezvoltarea activitdtii comerciale propriu-zise. Acestia Ii desfac aci
produsele de pe domeniile lor, iar uneori inchiriaza pravaliile negustorior
sau mestesugarilor.
Oh vedem acum ce se vinde pe piata intern& si in ce conditii.

Produsele alimentare incep sa fie aduse din ce in ce mai mult pe piata
sub formd de mad/. Printre acestea se gasesc cerealele, carnea ti toate
produsele animaliere, pestele, vinul, mierea etc. Vinzarea produselor se
facea in locuri dinainte stabilite. Astfel, carnea se tgia si se vindea pe
piata in locurile numite scaunele de carne". Tot aci se va vinde la inceput
si pestele, urmind ca mai tirziu s existe i pentru vinzarea lui un loc
anumit. Nu cunoastem denumirea locurilor unde se vindeau celelalte pro-
duse, in general insa vinzarea lor se facea in piata orasului uncle proprie-
tarii-feudali i taranii din imprejurimi venean cu produsele lor. Uncle pro-
duse, cum ar fi pestele sau vinul, erau transportate si la distante mai
1 DacA pentru Tara RomtneascA am putut da cu oarecare aproximatie numArul de
prAvAlii existente, nu acelasi lucru se poate spune despre Moldova, uncle documentele mentio-
neazA numai existenta unor dughene", far a preciza numArul lor cleat foarte rar, ceea ce nu
permite nici macar stabilirea unui numr aproximativ de pravAlii existente.
2 Despre repartitia prvliilor Intre aceste categorii, vezi mai jos paragraful despre
negustori.
www.dacoromanica.ro
7 COMERTUL TARR ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 229
mari, prin intermediul negustorior, care le cumparau in regiunile bogate

in aceste produse si le transportau In acele regiuni unde se gaseau in can-
titate mai mica sau chiar de loc.
Abundenta de alimente a determinat vinzarea kr la un pret scazut,
ceea ce a permis lui Sivori sa afirme ca, este atit belsug de alimente de
orice fel si slut atit de ieftine inch cu pitting cheltuiala cineva poate brain
pe multi" 1 Intr-adevar, dad, urmarim stirile pe care le avem despre pre-
curie unor produse, ne putem da seama ca ele erau foarte joase, mai ales
daca le comparam cu preturile produselor mestesugaresti vindute pe
piata (in timp ce ocana de came se vinde cu 12 bani (aspri), cea de unt cu
14 bani iar ocaua de cas cu 4-5 aspri, un cojoc obisnuit costa 300 de aspri,
iar cea mai kiting manta se vinde Cu 400 de aspri).
Grine le se vind pe piata interna in cantitati diferite, fie cite o ferdela
sau doua, fie eu obrocul nu putem sti daca e vorba de obrocul mare, care
are 44 de ocale, sau cel mk de 22 ocale, documentele nementionind acest
lucru. Pretul ferdelei sau obrocului este diferit, depinde dad, este vorba
de o perioadd de abundenta sau daca este o perioada de foamete, chid can-
titatile existente in tara, fiind mici, preturile la care se vind sint ridicole.
Pretul unui obroc de grin era in 1580 de 50 de aspri. La inceputul secolului
al XVII-lea, ferdela de grill se vinde pe piata cu un pret variind intre 100
si 200 de aspri. Pretul grinelor se mentine aproape constant pina, catre
mijlocul secolului al XVII-lea. in anii de seceta sau de razboi insa se con-
stata o urcare brusca a pretului grinelor. Astfel, in jurul anului 1610,
fiind foamete in Tara Romineasca, ferdela de griu se vinde cu 320 aspri,
iar cea de mei cu 230 aspri. Obrocul de griu se vinde in acest timp cu 133
aspri. In 1617, cind recolta este din nou cea obisnuit, obrocul de griu
se vinde cu 100 aspri, iar ferdela cu 120. in anii 1646-1648, flind ani cu o
bogata recolta de grine, obrocul de fling se vinde en 50 de bani, iar obrocul
de griu cu 27 bani. In 1651 se constata o noug, urcare brusca a pretului
grinelor din cauza foametei, obrocul de griu ajungind la 160 aspri, iar cel
de malai (mei) la 133 aspri 2.
Carnea, brinzeturile si grasimile, care apar si ele sub forma de marfa
pe piata interna, sint mentionate insa sporadic in documentele vremii,
ceea ce nu ne permite sa dam mai multe amanunte in aceasta privinta.
Ocaua de came grasa se vinde la mijlocul sec. al XVII-lea cu 12 bani, cea
de cas cu 4-5 aspri, iar ocaua de unt cu 14 bani. In acelasi timp cintarul 3
de unt se vinde cu 600 bath.
Pestele se gaseste in abundenta in Tara Romineasca si se vindea fie
proaspat, atunci cind vinzarea era facuta direct de cei care 11 pescuiau, in
apropierea locului de pescuit, fie sarat. Pentru a putea fi transportat pe
distante mai mari, in regiunile unde nu se gasea, pestele trebuia sa fie
uscat si sant. Uscarea si sararea pestelui se faceau in felul urmafor : pestele
proaspat era curatat si apoi era atirnat in furci asezate pe malul apei
1 St. Pascu, Pe lru Cercel qi Tara Rornlneascd la sfirsilul secolului XV I, Cluj, 1944, p. 176.
2 Un studiu arnAnuntit asupra evolutiei preturilor se afra In pregAtii e la Institutul de
lstorie.
8 In Tara RornineascA, In sec. XVII, cintarul era egal cu 44 ocale.
www.dacoromanica.ro
230 L. LEHR 8
pentru a se usca ; dupa uscare era sarat i asezat in butoaie speciale, care
erau apoi transportate de catre negustori in Vara i chiar i exportat. In
afara, de pestele propriu-zis se mai vindeau i icrele negre (atunci cind era
vorba de moruni), care erau de asemenea puse in butoaie speciale i sarate
pentru a fi transportate pe distante marl. Data fiind cantitatea mare de
peste ce se gasea in general in Tara Romineasca, pretul lui era foarte mic.
Un morun de inaltirnea unui om" se vinde in <1582-1586 > cu 60 aspri.
Un!astfel de morun avea i o mare cantitate de icre negre 2.
Un comert intens pe piata interna se facea cii vin. Yinzarea vinului
se putea face pe loc direct de producatori sau era transportat pina in anu-
mite locuri de desfacere, vinzarea fkindu-se atunci in pravalii speciale,
numite circiumi, sau in pivnite de piatra, un fel de crame care serveau in
acelasi timp i ca Inc de pastrare a vinului. Yin zarea vinului era facuta,
cum am mai spus, fie direct de producatori care veneau cu marfa lor pe
pig& spre a o vinde sau incheiau tranzactii cu anumiti cumparatori, obli-
gindu-se a le livra o anumita cantitate de vin la o data dinainte stabi-
lita pe care trebuiau s-o respecte, altfel plateau despagubiri fie era
adus pe piata prin intermediul negustorilor i uneori chiar al carausilor,
care in felul acesta aveau un dublu rol, de carausi si de negustori.
Transportul ping, la locurile de clesfacere 11 privea de obicei pe producator.
Negustorii l carau.sii erau folositi ea intermediari atunci cind vinul era
dus in regiuni mai indepartate de locul de productie, undo era lipsa de vin.
Cantitatea de vin adusa pe piata era destul de mare ; unii producatori
putind aduce spre vinzare citeva sute de vedre de vin la o singura recolta 3.
Orasenii din Cimpulung vor incerca chiar la un moment dat s5 obtina un
monopol al vinzarii vinului in oras, caci in privilegiul din 3 mai 1646 se
specifica : Sa n-aiba nimeni vole din cei din afara, ca sS, aducl yin si 05
vinzar acolo In oras, nici boier mare, nici shijitor, nici Oran, nici mkar
veri chie din slugile domnesti, ci numai orasenii Inil sS, vinza, vinul. Iar
care dintre cei din afara, ar vrea sS, aduca vin s sa vinza, acolo in oras sa
aiba'a famine butea desarta, pe seama orasenilor" 4. Dar aceasta incercare
de a monopoliza comertul de pe piata orasului, fie si intr-o singura directie,
nu va reusi insa, caci acesta este singurul document in care este inclusa
clauza privind monopolul vinzarii vinului in oras.
Pretul vinului este mai greu de stabilit in anumite cazuri, mai ales
cind e vorba de o butie de vin, a ceasta putind ajunge ping, la 60 de vedre.
Datorita abundentei de vin din Ora, pretul lui nu este prea ridicat. In
1 G. Mancinelli in calatoria sa, fAcuU in 1582-1586, mergind pe Dunre, la gurile ei a

gisit de o parte si de alta a fluviului furci de lemn pline de carne de morun uscat (Hurmuzaki,
XI, p. 116). De obicei, uscarea si sArarea pestelui se fceau numai pe malurile Dunarii si a !Al-
tilor de acolo, unde se gasea peste mare (moruni, crapi,stiuci). Pestele mic era folosit de cele mai
multe ori pe loc si nu necesita toate aceste operatii, care sA permita transportul lor In diferite
locuri mai apropiate sau mai deprtate.
2 Ibidem.
a In 1641, mai multi orAseni din Cimpulung vind rn-ril Radu-Vod 350 vedre de vin
(Arh. St. Buc., m-rea Radu-Vodd, XVIII/26, orig. rom.); Jipa postelnic din Vernesti trimite pe
piao 4771/2 vedre de vin (Acad. R.P.R., CXLVII/107, orig. rove.).
4 Magazinul istoric pentru Dacia, vol. V, p. 344.
www.dacoromanica.ro
prima jumItate a secolului al XVII-lea pretul unei vedre de vin este in

medie de 35 aspri.
Un alt produs adus pe piata" este mierea. Mierea este foarte clutat5,
ait pe piata intern5,, cit i pe cea extern5,, i vinzarea ei se face in cantit'ati
marl. De exemplu, Pltru i Ghioca negustori cump5,r5, de la un singur pro-
due5itor 200 cintare de miere 1. Probabil c o parte din aceastg cantitate
este vindu.t6 pe piata intern5,, iar o parte este exportata. Cererea mare de
miere explie i num5,rul mare de stupi ce se glsesc in Tara Bomineasel.
Dar nu numai mierea este folosit5,, ci i ceara constituie o marfa, foarte
eilutat5, In tarl i in afar5,. Ceara este folosit5, la facerea luminUilor intre-
buintate la iluminat i in biserici. Prelucrarea cerii se fAcea de &Are lumi-
na,rari in ateliere speciale numite lumInrii. Cei doi negustori, pe care i-am
amintit mai sus, atunci cind. cumpAr5, mierea cumplcl in acelasi timp si
700 oca de cear5,.
Pretul unei vedre de miere era in medie de 1371/2 aspri, iar o oca de
cear5, se vindea cu. cca. 75 aspri.
Pe piata interra slut aduse spre vinzare si tot felul de animale, pretul
de vinzare al acestora Rind foarte variat, depinde de scopul pentru care
slut cumpArate i de calitatea lor. Un pret vor avea animalele folosite pentru
transport i un altul acelea cumparate spre a fi tAiate i folosite ca hrang.
In general, Tara Romineasa, fiind o tar5, bogatl In animale, pretul aces-
tora nu este prea mare, exceptie fac numai caii. Pretul cailor tin numai
c5, este mult mai ridicat dar i variatiile intre preturi sint mult mai mari,
mergind. de la citeva sute de aspri, pIn la 20 000 aspri.
Printre animalele aduse pe piata gsirn boi, vaci, oi, berbeci etc.
In a doua jumnate a secolului al XVI-lea pretul unui bou varia Intro
100 i 350 aspri, iar cel al unei vaci Intro 100 si 200 aspri, ceea ce inseam:al
el in aceast5, perioad5, pretul unui bou era in medie de 250 aspri, iar al
unei vaci de 150 aspri.
In prima jumAtate a secolului al XVII-lea pretul unui bon era in
medic intre 760 aspri si 1 372 aspri, mergind. Ins5i descrescind : cel mai
ritheat pret la inceputul secolului, iar cel mai segzut la mijlocul secolului 2
Acelasi lucru 11 vom observa si la analizarea pretului celorlalte animale
aduse pe pia. Cauzele care due la aceast sc5,dere a preturilor sint mul-
tiple. Probabil c5, existenta unui comert obligatoriu cu Poarta determin5, o
scIdere a nivelului pretului obisnuit al pietii. Este stiut c mgrfurile yin-
dute negustorilor turd sint socotite la un pret mai scAzut cleat cel de pe
piata intern5, 3, ceea ce va duce inevitabil la o seklere genera15, a valorii
mrfurilor. Pe de alta parte, desele flzboaie care au loc intro Moldova si
Tara Romineasa, in aceasta" perioada, vor influenta i ele scIderea pretului
1 Arh. St. Buc., cond. nt-rii If urez, nr. 719, f. 256-257, copie morn.
2 In prima decada a secolului al XVII-lea pretul era In medie de 1 372 aspri ; In a doua
decadd era de 1 200 aspri, iar tn decada a treia scade la 845 aspri. In decada a patra se ridica
la 900 aspri, ca imediat, apoi, sa scada In decada cincea la 760 aspri. Pretul boilor se menfine
pina In 1 628 aproape constant In jurul a 1 000 de aspri ; dupa aceasta data se observa o scadere
continua, scadere ce poate ajunge pina la 500 aspri pentru un bou.
3 Acest lucru e valabil pentru orice se vinde turcilor, fie ca e vorba de vite, fie ca
vorba de gene sau orice alt produs.
www.dacoromanica.ro
232 L. LEHR 10
animalelor. De obicei, in timpul framintarilor politice, pretul animalelor

scade. Astfel, intr-un document din 8 septembrie 1611 se mentioneaza, ea
in tirnpul luptelor de la Brasov, dintre Radu erban si G. Bathory, pretul
vitelor era foarte ieftin oile erau cite 4 aspri i vacile i boii cite
100 aspri" 1.
Pretul de vinzare la vaci va cunoaste in prima jumhtate a secolului
al XVII-lea o descrestere si mai brusca decit cel al boior 2. Dacg la ince-
putul secolului pretul se mentine in jurul a 1 000 de aspri, cu cit ne apro-
piem de rnijlocul secolului, acesta scade sub 500 de aspri, ajungind in unele
cazuri chiar la 300-350 aspri.
Pretul oilor se mentine constant in prima jumgtate a secolulni XVII,
fiind. in medie de 123,5 aspri o oaie.
Pretul de vinzare al cailor este foarte variat ; un prep are calul turcesc,
un altul cel rominesc. De asemenea, chiar, i pretul unui cal rominesc
variazg de la caz la caz, depinde daca este cumpgrat pentru trebuintele
curtii domnesti sau ale celor boieresti, sau dacg shit folositi la muncile
agricole sau pentru carausie. Din cauza deosebirior mari de pret e greu de
fgcut un pret mediu al cailor 3.
In 1564, un cal rominesc bun valora 400 ping la 500 de aspri, iar
unul turcesc 1 000 de aspri. In anii urmatori pretul unui cal bun roimnesc
se ridica ping la 600 de aspri i in anumite cazuri ajunge chiar la 1 000 de
aspri. De la 1578 si ping la sfirsitul secolului al XVI-lea, pretul unui cal
obisnuit este intre 150 si 350 aspri, iar al unui cal bun intre 1 000 si 2 000
de aspri, uumai intr-un singur caz ajunge la 4 000 de aspri. Calul turcese
valoreazg in aceastg perioadg 3 000 de aspri. In prima jumgtate a
secolului al XVII-lea variatia pretului este mult mai mare oscilind intro
700 si 7 000 de aspri. Valoarea calului turcesc creste si ea, putind
ajunge ping la 20 000 aspri.
Dar acestea nu sint singurele produse aduse pe piata sub forma de

marfg. In primul rind incep sa fie aduse pe piatg produsele raestesugaresti
fie direct de mestesugari, fie prin intermediul negustorilor. E greu de pre-
cizat in ce mgsura, produsele mestesugarilor locali sint vindute de ei Inii
sau slut aduse pe piata prin intermediul negustorilor. Probabil c, acele
produse lucrate din materie prima importata sint vindute prin intermediul
negustorilor, de la care mestesugarii Ii procur aceasta materie prima,
celelalte produse fiind vindute in cea mai mare parte de cei care le lucreaza.
In Tara Romineasca exista si asocieri Intro unii mestesugari i negustori,
1 Doc. priv. isl. Born., B, XVII, vol. II, p. 13.
2 In prima decad a secolului al XVII-lea pretul unei vaci este In medie de 1 475 aspri
In decada a doua este de 825 aspri, in decada a treia de 750 aspri, ca s5 ajrnga In decada a
patra la 450 aspri, iar In decada a cincea la 490 aspri (In aceasth decada pretml unei aci
vindute Impreuna cu vieIul ei este de 600-700 aspri).
3 lea totusi cu aproximatie prctul mediu al unui cal pe decade. Din decada a saptca
pina In ultima decad a secolului XVI avcm mmatoarele preturi : 600 aspri, 1 541 aspri,
637 aspri si 2 071 aspri ; iar In primele cinci decade ale secolului l XVII-lea prctul este urnia-
torul : 4 629 aspri, 6 462,50 aspri, 1 870 aspri, 2 620 aspri si 2 800 aspri. i aci se constata
aceeasi descrestere a pretului cailor, ca i la celelalte animate.
www.dacoromanica.ro
1f COMERTUL TARII ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 233
care stapinesc Impreung pravaliile In care Isi desfac marfurile. .Astfel, este
cazul lui Ghinea cojocar din Bucuresti, care a fost sotie amIndoi" cu Tudor,
fiul lui Ianiu negustor, si la 5 iunie 1658 se hotarise sa se desparta, iar
f) chid ne-am despartit i ne-am socotit de tot am dat eu o prvalie jupa-
nului Ghinei cojocar ... Insa pravalia care iaste linga pravaliile de la pa-
rinti alaturea... " 1.
Produsele meteugaresti aduse pe piata sint lucrate de mestesugarii
locali din materie prima importata mu din tara ; uneori insa ele sint impor-
tate gata confectionate. Pretul acestor produse este foarte diferit ; un pret
au, de exemplu, hainele facute din aba sau postav rominesc, iar altul cele
lucrate din matasuri sau stofe scumpe, captuite cu blanuri.
0 dulama obisnuit costa in a doua jumatate a secolului al XVI-lea
200 de aspri, iar una de socarlat, 500 de aspri. In acelai timp o manta de
cofterie 2 cu jderi valoreaza 3 000 de aspri, iar o dulama de zarpa 2 cu zas-
techini sau una Imblanita erau evaluate fiecare la cite 4 500 aspri. Un
zabun de zarpa poate ajunge chiar la pretul de 100 florini.
Pentru prima jumatate a secolului al XVII-lea distingem pe de o
parte pretul postavului, iar pe de aka parte pretul obiectelor confec-
tionate 3.
*i. podoabele au pretari diferite, depinde d.e cantitatea de metal
pretios folosit ea i de valoarea pietrelor pretioase folosite. De exemplu
un briu de matase costa 200 aspri, unul de cofterie 600 de aspri, iar unui
de argint variaza Intre 1 500 i 3 000 de aspri. 0 pereche de cercei de aur
valoreaza Intro 300 i 600 de aspri, dupa cum sint simpli sau au i pietre
pretioase. Un lant de aur se vinde cu 4 000 de aspri.
Pe piata se aduc spre vinzare i alte produse mestesugareti, insa
stirie pe care le avem sint foarte sporadice 4. Totui simpla mentiune a
lor ne dovedete ca exista o productie mestesugareasca destul de dezvol-
tata care sa permita un schimb regulat pe piata inter* care nu mai de-
pinde numai de comertul extern.
Preturile de pe piata sint stabilite de negrustori (fie ca e vorba de pro-
duse alimentare, fie ea e vorba de cele mestesugaresti), dupa ceriutele
pietii i sint apoi respectate de toti acei care fac comert. Plata produselor
se facea In doug feluri. Atunci and era vorba de o tranzactie privind o
cantitate mica de marfuri, plata se facea imediat ; daca insa tranzactia
Inchelata intre parti se referea la o cantitate mai mare, atunci plata se
facea parte la Incheierea tranzactiei, parte la livrarea marfii sau la un
1 Arh. St. Buc., m-rea Radu-Vodd, LVIII/6, orig. rom.
2 Stof5 scumpd din care se confectionau caftane si dulAmi.
3 Un cot de talpan este socotit la 54 de aspri, unul de svitoc 125 aspri. 0 bucatii de
aba, care poate avea mai multi coti valoreazA 400 aspri, In timp ce un cot de grana costa
el singur 400 de aspri. Pe de alta parte pretul lucrurilor confectionate din aceste postavuri
shit si ele diferite, depinde de cantitatea de postav folosit si de calitatea lui. De exemplu
o manta de 6 coti de grana purpurie costa 2 400 aspri, In timp ce o manta din postav obisnuit
costS 1 000 de aspri. 0 dulama foarte Mina verde este pretuita la 5 000 de aspri, In timp ce un
rind de haine de sarasir costS 10 000 de aspri.
4 Astfel apar pe piatS In earl de obiectele de Imbr5c5minte, produse mestesug5resti
ca pilturi, covoare, sei de cai, carute, fringhie, foale etc. si chiar unele materii prime folosite
de mestesugari : aramS, bier, pari din padure folositi pentru diverse constructii etc.
www.dacoromanica.ro
234 L. LEHR 12
termen dinainte stabilit. Ca o garantie a respectgrii contractului Incheiat

vinzatorul dadea zglog ocina sau ocinele lui, dupg cum suma era mai mare
sau mai mica, sau in anumite cazuri exista o a treia persoang, chezasul",
care garanta respectarea contractului, urmind ea el sa plateasca pe pdgubas
In caz de nerespectare a intelegerii incheiate fie neplata mgrfli livrate,
fie nelivrarea marfii la termenul stabilit. Comertul pe credit este folosit
mai ales de aceia care practica comertul pe o scara mai largg, aprovizio-
nind nu numai piata interna, ci in multe cazuri si cea external.
Jupaneasa Voica si fiica ei Rada iau, de la Pgtru si Ghioca negustori,
bani pentru 200 cintare de miere si 700 ocale de ceara, urmind sa livreze
mierea si ceara in toamna, la vremea kr". Ca o garantie pentru respec-
tarea contractului incheiat, Voica si fiica ei pun zalog mai multe ocine si
vii. Ping la 4 mai 1635, data la care se da documentul, adicl aproxi-
mativ un an de la incheierea intelegerii intro vinzgtori si cumpargtori
jupgneasa Voica nu livrase Inca toata marfa pentru care incasase banii
de la cei doi negustori. Ea daduse ping, acum numai cele 200 de cintare
de miere, iar ciara oca 700 fac ughi 300 . . . n-au dat de atunci pina acum
niciun ban" 2, ceea ce inseamng & nu livrase nici marfa si nu dgduse nici
banii Inapoi. Reiese din acest exemplu ca nu se respectg intotdeauna tran-
zactiile comerciale incheiate pe credit. Acelasi lucru 11 vom observa si in
alte cazuri, ceea ce explica si masurile luate sub forma de zglogiri de
ocine sau altfel pentru a despggubi pe pagubasi.
De obicei, In toamng producatorii de vin incheie contractele pentru
vinzarea vinului pe care urmeazg apoi sa-1 livreze ping la sfirsitul anului.
0 astfel de intelegere se incheie la 18 octombrie 1641 intre mai multi
,ofgseni din Cimpulung si egumenul manastirfi Radu-Voda. Orgsenii iau
52 1/2 ughi pentru 350 vedre de yin, pe care trebuie sg, le acluca la ma-
nastire ping la sf. Nicolae. Ca o garantie pentru respectarea tranzactiilor,
vinzatorii se obligg sg dea cite 8 costande de fiecare vadrg de via, daca
nu vor aduce marfa ping la data stabilita3. In acest caz avem o altg
forma de despagubire pentru nelivrarea marfii in termen ; cumparatorul
primind o anumita suma de bani, cu mult mai mare decit valoarea marfii
nelivrate, deoarece ei trebuie sa dea de fiecare vadra 8 costande, In timp
ce pe piata pretul unei vedre de vin este de numai 3 costande, adicg de
doug, ori si ceva mai mult.
1 Cele mai multe dintre mArfurile pentru care se inchele astfel de tranzactii stilt in pri-
mul rind mdrfurile care au cdutare si pe piata externd : mierea, ceara, vinul.
2 Arh. St. Buc., cond. rn-rii Hurez, nr. 719, f. 256-257, copie rom.
3 Loc. cit., rn-rea Radu-Vodd, XVIII/26, orig. rom. Uneori and vinzdtoril de
vin-nu pot sd-si desfacd toatd cantitatea de vin pe care o au In apropierea locului de pro-
ductie, atunci se inteleg cu unii cArdusi sti le transporte vinul la distante mai mari, in
regiunile unde nu este yin, si sd-1 vIncld acolo, urmind sd ke dea banii dupd vInzarea vinului. Trans-
portul se face in vase apart inind vinzAtorilor, care le vor primi lnapoi, dupd vinzarea vinului. Un
astfel de contract incheie la 8 mai 1641 si Jipa postelnic din Vernesti cu trei cArdusi mol-
-doveni. Jipa postelnic le dd 4771/4 vedre de yin, vadra socotitd cu 4 costande si doi bani.
Vinul va fi transportat In vase apartinind lui Jipa postelnic, iar plata se face In felul urmdtor :
insd dintr-acest vin dat-am si basil gata galbeni patruzeci si patru, iar alalti bani sd-i adu-
cern deaca vom vind vinul si sd aducem si butile la mAna dumnealui...". Deci in acest
.caz plata integrald se va face numai dacd se va vinde tot vinul trimis pe piatd (Acad. R.P.R.,
CXLV II/107, orig. rom.).
www.dacoromanica.ro
13 CONIERTUL TARII ROMINESTI 51 MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 235
Prin fixarea acestor conditii cumparatorii spera sa nu fie pagubiti

i obliga in acelasi timp pe vinzatori s respecte tranzactiile incheiate.
In cazul in care datornicul moare, lasind neplatita, marfa, urmasii si
sint obligati sa, plateasca datoria. De multe ori chiar in testament este
specificata aceasta obligatie. Astfel, un oarecare Pirvu moare, lasind o
datorie la Ocna, la niste negustori, pe niste plute, s dea 4 000 aspri" ;
datorie ce va fi platita de mostenitorul lui Pirvu 1.
*i unele produse mestesugaresti sint vindute pe credit, ceea ce ne
dovedeste c aceasta forma de comert este folosita pe scara larg i in mod
curent pe piata interna, a Tani Itominesti. Astfel, avem cazul a trei cojo-
cari din Bucuresti, Dima, State si Zota, care vind. lui Preda singer i fiului
sau Mihai postelnic doug cojoace de samur i unul de jder, in valoare de
520 galbeni, i primesc drept garantie ca vor primi banii pentru. obiectele
indute satul Putineiul cu rumini 2. Dupa 10 luni de la cumpararea acestor
cojoace, la 15 ianuarie 1630, intre cele dou'a parti intervine o nou'a inte-
legere ; pina In trei saptamini Preda sluger urmeaza s plateasca datoria,
dad, nu satul va ramine definitiv in stapinirea celor trei cojocari 3 ceea
ce se si intimpl de fapt, cad. Dima, Zota i State cojocari vind citeva
luni mai tirziu satul Putineiul lui Necula vistier cu 500 ughi 4, &Tic&
cu o pierdere de 20 de galbeni, suma destul de mare pentru acea vreme.
Daca pentru produsele alimentare cumpaxatorul este acela care pri-
meste garantia i Ii ia toate masurile pentru a nu fi pagubit, atunci cind e
vorba de produse mestesugaresti creditul este acordat de vinzator, cumpa-
ratorul fiind acela care trebuie sa depuna o garantie pentru marfa cum-
parata.
*i in Moldova schimbul de marfuri pe piata interna are loc in aceleasi
conditii ca i in Tara Bomineasca, insa este cu mult mai intens, relatiile
comerciale intro diverse regiuni i orase, chiar mai departate, sint mult
mai regulate. Asa se intimpla de exemplu cu pestele scos in partile ora-
sului Galati care se transporta apoi in cantitati marl la Iasi, Suceava si
in alte orase si sate din Moldova, sau cu pastravii pescuiti in apropiere de
Baia si care se transporta ping' la Iasi. *i alte produse dintr-o parte a
tarii se transporta si se vind in toata Moldova. Vinul din regiunea Cotnari
este cumparat de oameni veniti special aci din diferite orase ; la fel si
fructele se due din regiunile mai bogate in cele mai putin bogate, situate
in partea de nord a Moldovei. Ca sa nu mai vorbim de sarea scoasa din
salinele aflate in jurul orasului Trotu i dusa apoi prin intermediul negus-
torilor in toata, tara.
Produsele alimentare, ca i cele mestesugaresti, sint desfacute pe
piata intern./ pe doua. cai : fie printr-un comert ambulant, in care produ-
catorii directi sau negustorii Ii desfac marfurile, mergind cu produsele
lor din loc in loc, prin orase i sate ; fie printr-un comert exercitat in anu-
mite centre comerciale fixe aflate in special in orase.
1 Acad. R.P.R., Pecefi, 186, orig. slay.
2 Loc. cit., DXLVIII/1, f. 1-2, copie rorn.
3 Loc. cit., DXLVIII/4, f. 6, copie rom.
A Loc. cit., DXLVIII/6, f. 7-9, copie rom.
www.dacoromanica.ro
236 L. LEHR 14
Comertul ambulant este practicat de multe ori de mngstiri, prin

oamenii de pe domeniile lor, care colincla, aproape toat5, tara pentru a cum-
pka 0 vinde diferite produse. Astfel, oamenii mInAstirii lui Iatco de ling5,
Suceava au vole la 19 septembrie 1597 pe baza unui vechi privilegiu
sa umble cu oale i cu sare sau dup5, pete sau dacg vor umbla cu
marf5, vie sau moart5, sau cu ce au s5, se poat5, folosi vinzind 0. cumpkind
prin tirguri 0 prin sate 0 pretutindeni in toata tara noastra, iar vam5,
nicAeri s5, nu alb5, a da" 1. Din analiza acestui act se desprinde in primul
rind faptul cg m'angstirile fac un comert mai larg, nu numai cu produse
alimentare, ci 0 cu produse meteuggreti, lucrate de meteugarii de-
pendenti de pe domeniile lor ; iar in al doilea rind se observl c5, datorit5,
comertului ambulant exista de multe ori o mai strins5, legAtur5, economicI
intre diverse regiuni ale tkii, chiar 0 mai depktate, pe cind prin comertul
stabil in anumite centre fixe, exista" mai mult un schimb local, numai cu
regiunile inconjuratoare. La o mai strina leggtura" intre diferitele regiuni
contribuie 0 iarmaroacele periodice, care au loc in diverse puncte ale
Moldovei.
Ca toata, existenta comertului ambulant 0. a importantei lui, totui
adevkata activitate comercialg 0 cea mai intens5, 0. regulat5, se duce in
centrele comerciale fixe ormele. Cu cit inaintm in secolul al XVI-lea
0. mai ales in secolul al XVII-lea, negustorii ii deschid. pravalii in centrele
comerciale fixe 1 10 desfac produsele lor pe care 0. le procura de la me-
teugarii locali sau din regiunile inconjurgtoare. ITneori, ei sint nevoiti
s5,-i aduca marfa din regiuni mai indepktate 0 chiar s5, o importe pentru a
satisface cerintele pietii interne. Cele mai cunoscute centre comerciale
din Moldova sint oraele Iai, Galati, Suceava, Baia, Bac5,u, Trotu, dintre
acestea se desprinde lug, incepind mai ales din secolul al XVII-lea, oraul
Iai. Documentele din aceasta' vreme mentioneazg locurie unde se vind
diverse produse aduse pe piata oraplui. Astfel Osim in Iai un loc uncle
se vind ciubotele" 2, sau o ulit5, undo se vende Mina" 3. Existenta uli-
telor comerciale 0. a dughenelor pline cu naArfuri constituie incA o dovada, a
dezvoltrii pietii interne, unde schimbul nu se mai face sporadic, numai
cu ocazia tirgurilor periodice.
Piata ormului Iai e bogat5, in tot felul de produse. Se aduc grine
FA vite din regiunile aflate In apropiere, pete de la Galati 0. Baia, yin din
toate regiunile 0. mai ales de la Hui. 0. Cotnari, fructe str5ine i indigene,
untdelemn, mgsline etc. Este atita abundent5, de alimente, inch untul,
caul, carnea, fructele, in afar de cele mediteraneene, sint ieftine. Fiind
principalul oral al Moldovei, aci se aduc tot felul de marfuri ce yin din
Polonia, Turcia, Venetia, Moscova 0 se desfac pe piata interna, de cAtre
negustorii locali 0. strlini ; 0 tot pe aci tree i mkfurile turceti ce merg
spre Polonia 0. Ungaria 0 Myers 4.
1 Doc. priv. ist. Born., A, XVI, vol. IV, p. 180.
a Institutul de istorie, Bucureti.
3 Acad. R.P.R., LXXIX/3, orig. rom.
4 Despre importanta oraului Iai i abundenta de pe piata acestuia vorbesc in des-
crierile lor N. Barsi (in Melanges de l'cole rournaine en France, I, 1925, p. 298), Baksici (trad.
la Inst. de istorie dupa textul publicat In Diplomatarium Italicum, IV, p. 110-111), Ban-
dini (In Anal. Acad. Rorn.", Mem. Sect. Ist., S. II, t. XVI (1893-1894), p. 257) etc.
www.dacoromanica.ro
f5 COMERTUL TARII ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 237
Pentru a sprijini dezvoltarea comercialg, a orasului Iai, Moise Mo-

vi15, va acorda unele scutiri negustorilor stabiliti aci, oprind astfel plecarea
lor in alte pArti 1. Este singurul document cunoscut pin& astazi prin
care se iau m5suri in favoarea negustorilor, impiedicindu-se astf el stag-
narea activitgtii comerciale.
*i in Moldova ca i in Tara Romineasc5, se foloseste creditul in tran-
zactiile comerciale.
*
Datorit5, lipsei de numerar negustorii sint nevoiti s5, apeleze adeseori
la imprumuturi. K. Marx a aratat ca, odat5, cu capitalul comercial apare
si capitalul am'atresc. CgmAtAria caracterizeaa, epoca in care predo-
mina' mica productie de mArfuri, en mestesugarii ei si cu tgranii cultivind
ei Inii pa'mintul lor 2. i la noi se observ5,, incepind din a doua jumtate a
secolului al XVI-lea, existenta cametei. Aci ne vom ocupa de cam5,t5,
numai In ingsura in care aceasta intereseaz5, comertul. 0 serie de orkeni
si chiar unii boieri i mAngatiri incep sg, dea bani cu imprumut, pentru
care primese ca zglog ocine, case si pravglii, ai aror proprietari devin in
cele mai multe cazuri.
In Moldova ca si in Tara Bomineascl se imprumutl bani unor ne-
gustori pentru a le da astfel posibilitatea sl-si extind5, comertul. intr-o
insemnare pentru bani din 28 mai 1635 se spline : .. s, dm acesti bani,
treizeci de galbeni, la un negutftor, s facl cu dinii negot" 3. Aci este vorba
de un imprumut fAcut special in scopul de a se face comert. In 1646, Isac
ia imprumut de la clucerul Dumitrascu Erali 410 taleri s5, negutdtoreascg,
la Moscu pe soboli", urmind ca pentru acesti bani s dea dobindl, dupl
ce isi va vinde marfa 4. 11/15,n6stirii Cimpulung i se intAresc, la 10 mai 1652,
casele cu pivnita i cu gradina, din Tirgoviste, foste ale lui Andrei MI-
tasaru, care le zalogise pentru 100 ughi 5.
Pentru banii imprumutati se cerea de obicei o dobindq, de 10 la 12
pe an adicA 20%. Documentele vorbese destul de des despre aceast6
dobind 6. Dup5, cum. arat5, K. Marx, capitalul cgmAtAxesc exploateazg,
dar nu produce 7.
In secolul al XVII-lea gAsim mentionati In doeumente i zarafi,
care Ii aveau de multe ori un loc, unde sedeau cu mesele lor si care se
1 Tntr-un act din 23 martie 1631, Moise Movild arat cd in urma plIngerii negustorilor
din Tali cd shit toti oameni strdini, de prin alte parti 0 din alte Viri i pentru nevoia Im-
prumutului toti negustorii care au fost cu putere i cu avere au fugit In alte tad strdine 0
au rdmas putini negustori, care erau sdraci" ; i pentru a Impiedica plecarea lor 0 a dezorganiza
astfel comertul, aduchid pagube oralului i Orli, a hotrlt sa ierte, pe toti rtegutatorii din acest
tlrg al Iasilor sa nu aibd a da Imprumut niciodatd In vecii vecilor, numai sd fie ei pentru schim-
bul cind li se dd lor bani din visteria domniei sd facd bani buni de argint i alta nimic sd nu
dea pentru Imprumut..." (Acad. R.P.R., XXX/86, orig. slav.).
2 K. Marx, Capitalul, vol. III, partea a II-a, Buc., ESPLP, 1955, p. 568.
3 Acad. R.P.R., XLVII/182 a, orig. rom.
4 G. GhibAnescu, Surete i izvoade, vol. XVI, p. 76.
5 Arh. St. Buc., m-rea Cimpulung, LVI/1, orig. rum.
6 De exemplu, In 1647 Milea negustor Imprumutd lui Milea arbilnal din Cimpulung
15 ughi cu o doblnd de 10 la 12 pe an (Acad. R.P.R., XLII/97 orig. rom.).
7 K. Marx, op. cit., p. 571.
www.dacoromanica.ro
238 L. LEHR 16.
numea locul zarafilor", cum este cazul la Tirgoviste, unde avem un astfel
de loc al zarafilor In centrul orasului. Zarafii Ii fac o meserie din Impru-
rnutul de bani, reusind sa, fad, uneori avere i sa-si cumpere case si ocine.
Dar dupa, cum am mentionat mai sus ei nu sint singurii care dau bani
eu imprumut.
Produsele aduse pe piata de toti acei interesati in schimbul de maxfuri

shit variate, iar pretul cu care se vind depinde de cantitatea ce se afla, pe
piata si de calitatea produsului vindut.
La gurile Dunarii, In apropierea orasului Galati, se glsesc din abun-
dent/ tot felul de pesti ca moruni, crapi, stiucg, scrumbii etc. Pestele din
aceste parti se vinde In toata, Moldova si se si export in Po Ionia si Un-
garia. Pestele se vinde proaspat atunci uscarea ii sararea se face de catre
negustorii care cumpara pestele sau sArat. De asemenea se vind si
icrele negre, sarate i asezate In butoiase speciale. Abundenta aceasta de
peste din partile M. Negre i Dunarii face ea pretul pestelui Ca fie foarte
scazut 1. Dar nu numai in aceste parti se gaseste peste, ci i In apele si
iazurile Moldovei. Acolo se gasesc tipari, pastrgvi etc. Cei mai cautati
sint pastra,vii.
Grinele apar i ele pe piata sub forma, de marf. Se pare ca In a doua
jumatate a secolului al XVI-lea Moldova a cunoscut citiva ani de foamete,
trebuind sa, se aduca, grine din Transilvania si din aceasta cauza,' probabil
nu gasim mentiuni In legatura cu pretul grinelor vindute pe piata interna.
In 1636 un sac de faing de 6 mute se poate cumpara cu 266 aspri, iar o
merta de griu se vinde la mijlocul secolului In medie cu 41,50 aspri.
Bauturile se gasesc i ele de vinzare pe piata. Vinzarea lor se face In
circiumile i In pivnitele de piatra, asezate in pietele oraselor, unde cit ell-
latia este permanenth si in apropierea tirgurilor de vite. Printre bauturile
ce se gasesc de vinzare mention'am vinul, rachiul, berea, miedul. Vinul
adus pe piata provine de la Cotnari si din Imprejurimile oraselor Husi,
Vaslui i Tecuci.
Bartholomeo Brutti mentioneaza intr-o scrisoare a sa din 14 ianuarie
1588 ca in Moldova vinul se vinde cu 50 taleri de argint butia 2 (adica cu
6 650 aspri) ; e vorba probabil de vinul de Cotnari, care fiind cel mai bun
este si eel mai scump. In secolul al XVII-lea pretul vinului e mai scazut.
0 bute de yin de 90 de vedre se vinde In <1627-1628 > cu 3 591 aspri,
iar in 1638 un butoi de yin e adevarat ca, nu se spune cit de mare este
acest butoi costa, 2 400 aspri. Bandini aminteste c In partea de sud a
Moldovei se produce atita yin, Incit in timpul culesului se vinde o vadr1
1 Nu toate stirile privind pretul pestelui se referA la pestele vindut la Galati, ci i In

localitAtile din apropiere ca Reni, Chilia, InsA ele shit valabile pentru toatA regiunea DunArii si
M. Negre. Astfel, douA stiuci, fiecare din ele trecind de trei palme, se vind cu un aspru ;
iar trei crapi de cIte o palmd i jumAtate, tot cu un aspru. Un morun de inAllimca unui om"
se vinde cu 60 aspri, iar unul de 30 livre cu 4 aspri. tiri1e le gAsim la G. Mancinelli (Hurmu-
zaki, XI, p. 116), J. Newberie, negustor englez (trad. la Inst. de ist. dupa textul publicat
I n Purchas his Pilgrims, vol. VIII, 1905, p. 478), N. Barsi, (op. cit., p. 314).
2 Trad. la Inst. de istorie dupa textulitalian publicat In Rev, cat.", 1914, p. 54-56.
www.dacoromanica.ro
17 COMERTUL TARII ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 2S9
cu 4 bani, iar iarna cu 6 sau 7 1. 0 lArbanta' de bere se vinde la mijlocul

secolului al XVII-lea cu 33 aspri i un poloboc de mied cu 322 aspri, pro-
babil insg cg, acest poloboc este foarte mare.
Printre produsele alimentare aphrute ca marf5, pe piata intern6 a
Moldova trebuie s mentionAm fructele, untul, mierea, care se gAsesc din
abundentI si la un pret destul de scAzut. Pe piata apar i o serie de produse
mediteraneene, al cgror pret este Ina foarte ridicat si nu sint cumpgrate
decit de cei instgriti 2.
Animalele, una din principalele boggtii ale Moldovei, se gAsesc i ele
in nunadr destul de mare pe piata interng. Vinzarea lor se face in anumite
locuri fixe, aflate in orase i cunoscute sub denumirea de tirgul vitelor"
sau cu ocazia iarmaroacelor.
Pretul animalelor si in special al boilor este mai ridicat decit in Tara
Romineascg. Pretul unui bou se mentine aproape tot timpul peste 1 000
de aspri, numai in anii 1612 si 1644-1648 se observg o scadere, pretul
unui bou ajungind. la cca. 600 aspri. Atunci cind vorbim de pretul boior,
trebuie sa, facem deosebirea intre boil folositi numai pentru munci agricole
i boii crescuti special pentru comert i numiti In documente boi de negot".
Acestia din urma, sint i mult mai scumpi, pretul unuia putind ajunge
pin la 2 800-3 300 aspri, i sint vinduti de obicei pe piata externg.
Pretul de vinzare al unei vaci este mai scazut, mentinindu-se
sub 1 000 de aspri. In anumite cazuri, pretul se ridic peste aceastA sum5, 3.
Pretul oilor este determinat in a doua jumAtate a secolului al XVI-lea
de pretul fixat de casapii i gelepii turci veniti in Moldova sg, cumpere
oile strinse din tail i s'a* le clued la Constantinopol pentru aprovizionarea
populatiei. Pretul se stabileste pentru fiecare tinut in parte, dup a. cum
reiese din analiza cislei oilor pe anul 1591 si uneori chiar in acelasi tinut
pretul poate fi diferit, unele oi fiind evaluate la un pret mai ridicat, altele
la unul mai scgzut.
in orice caz pretul fixat de negustorii turci in a doua jumatate a
secolului al XVI-lea4 este probabil mult mai scAzut decit pretul pieii
dacg ne gindim c in prima jumatate a secolului al XVII-lea pretul unei
oi se ridicg la peste 100 aspri 5, or, oricit de mult ar fi crescut preturile
In secolul al XVII-lea, fatà de secolul al XVI-lea, totusi nu este posibil
8'6 fi fost diferente atit de mart
Caii nu constituie o marra decit in anumite cazuri, exportul lor fiind
oprit, iar pe piata internI apar destul de rar. Domnia cind are nevoie de
Codex Bandinus, in Anal. Acad. Rom"., Mem. Sect. Ist., S. II, t. XVI (1893-1894),
p. 309.
2 Paul de Alep in descrierea sa despre Moldova ne da i unele din aceste produse
aparute pe piata internd i pretul lor. Untdelernnul i maslinele sint importate in Moldova
de catre negustori din Rumelia. 0 oca de untdelernn se vinde cu leu (66,6 aspri) iar o oca de
masline cu 41 . In primavara se aduc lamE dip Rumelia. 0 oca de rodii costa leu (op.cil.,
p. 31 si 35).
3 In 1617-1622 o vaca cu juncul se vinde cu un pret de 1330 aspri, in 1 623 o vaca bund
cu vitelul ei costa 3 325 aspri. In 1 628 pretul e ieste de 1 620 aspri. iar In 1 637 de 1 263, 50 aspri.
4 In 1589 pretul unei oi s-a fixat la 47 aspri pentru tinutul Soroca, pentru Iasi la
45 aspri, iar pentru Neamt la 34 aspri.
5 0 oaie cu lind 5i cu miel ajunge chiar la 360 aspri, iar un berbec se vinde cu 200 aspri.
www.dacoromanica.ro
2 i0 L. LEHR 18
cai pentru a satisface cerintele Portii vinde sate intregi pentru cai. In a
doua jumgtate a secolului al XVI-lea pretul unui cal obisnuit varia intro
1 000 i 2 000 de aspri. Un cal frumos domnesc este evaluat la 65 zloti, iar in
unele cazuri pretul unui cal bun ajunge si la 100 de zloti. In prima jumg-
tate a secolului al XVII-lea preturile merg incepind de la 2 000 de aspri
si ping la 10 000 de aspri. Sint cazuri in care un cal bun este pretuit mai
mult. Astfel, in 1611 un cal bun este vindut cu 11 704 aspri, iar in 1626,
cu 20 000 aspri. Avem un caz in care pentru un cal se dg suma de 50 000 aspri.
E greu de stabilit un pret mediu pentru cai, deoarece diferentele de
pret sint foarte man, totusi observm o descrestere a preturilor lor spre
sfirsitul secolului al XVI-lea, o usoarg crestere in primii ani ai secolului
al XVII-lea, ca apoi sg descreascg din nou in a doua parte a primei jumg-
tati a secolului al XVII-lea 1.
Produsele mestesuggresti aduse pe piatg sint vindute in prgvglii fie

de producgtorii directi 2, fie prin intermediul negustorilor. Negustorii vind
in dughenele lor mgrfuri foarte diferite produse in targ si importate, mer-
gind de la obiecte de imbrgcgminte, malsuri, stofe i ping la fel de fel
de produse mestesuggresti folosite in viata de zi cu zi a locuitorior sau
obiecte de lux.
Pentru a avea o imagine a produselor aflate intr-o astfel de dugheang
vom da un exemplu din a doua jumgtate a secolului al XVII-lea, valabil si
pentru perioada de care ne ocupgm. Intr-un catastif de datorii al unei
dughene din Iasi din anul 1679 3, se mentioneazg unele din produsele
aflate spre vinzare in aceastg dugheang : mgtase, nemet 4, foti carcales,
taftg, siftu 5, bogasiu 6, mosul cenit 7, pinz g. de cas, feleandres, contgs 8,
briu, sirmg galbeng, haibarac, pinzg turceascg, foti elicolem 9, postav,
raft 1, abgioarg, muscal albastru, atlas, feleandres de la Orhei, briu verde,
adamascg, fotis celebis etc.
Mgrfurile vindute intr-o astfel de dugheang slut cumpgrate de lo-
tuitori de toate categoriile, i boieri i orgseni i tgrani. Preturile produ-
selor mestesuggreti sint mentionate foarte rar in documente, asa inch e
Vom da citeva cifre, diferentele marl care se observd intre unele decade se datoresc toc-
mai diferentei existentelintre preturile cailor. Astfel, in decada a opta a secolului al XVI-lea pre-
tul este in medie de 4 900 aspri, in decada noua de 4 885 aspri,iar in decada a zecea ajunge la 1 307
aspri. In prima decad a secolului XVII pretul unui cal este in medie de 9 273 aspri, In decada a
doua de 6 711,50 aspri, iar in decada a treia pretul este 5 387 aspri. In decada a patra un
cal se vinde in medie cu 3 881 aspri, iar in decada a cincea cu 3 708 aspri.
2 Despre desfacerea produselor direct de mestesugarii care le confectioneaza vezi lucrarea
lui St. Olteanu, Meftegugurile In Moldova In sec. al XV 1 I-lea, In Studii qi materiale de istorie medie,
vol. III, 1959, p. 187 si urin.
84G. Turcu, Catastihul unei dughene din Iaqi la 1679, In Studii si cercetri stiintifice",
Iasi, 1955, nr. 3-4, p. 175-181.
4 vii.
5 Postav ardelenesc.
6 PInzd "colorat pentru aptuseli.
7 Muselina albastr.
8 Manta imbldnit.
9 0 calitate superioara de fote.
Harnasament pentru cai.
www.dacoromanica.ro
19 COMERTUL TARII ROMINESTI $1 MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 241
greu de stabilit chiar 6i cu oarecare aproximatie un pret mediu al pietii

pentru aceste produse 1.
Datorita cresterii productiei mestesugaresti, a largirii sferei produ-
selor alimentare aduse pe piata sub forma de marfa, piata intern& a Mol-
dovei i rll Rominesti este satisfacuta din ce in ce mai mult de produsele
proprii ; numarul produselor importate scazind mereu. Schimbul de mar-
furi este permanent, aprovizionarea pietii interne nemaifiind legata de
comertul extern. Acele marfuri mgrunte" care se aduceau dinafara, incep
sa fie din ce in ce mai mult produse de mestesugarii munteni i moldoveni,
care se speeializeaz i se diferentiaz continuu, producind pentru piata
aproape tot ceea ce era nevoie. Cresterea productiei de marfuri, care sg,
satisfaca nevoile pietii interne, care nu mai depinde de piata extern'a si
de venirea negustorilor strAini cu mArfurile lor, este oglindita intr-o oare-
care mkura in cuvintele lui Petra cel Tinar, domnul rarii Rominesti,
care la 22 aprilie 1564 scrie brasovenilor in tara noastra se gdsesc de toate,
avern de toate i nu cerem nimic de la voi" 2.
0 piedicg in dezvoltarea comertului in mod continuu i in raport cu
cerintele pietii o constituie Ins existenta Vamilor interne. Ele frineazd
libera circulatie a m'arfurilor intro diferitele regiuni i lovesc in primul
rind pe orkeni, cei mai interesati in dezvoltarea comertului. Se stie c
toti acei care merg cu marfurile lor pe piata trebuie s plateasca' vama
atit prin locurile prin care trec, la vaduri, la poduri, pe unele mosii feudale,
la trecerea prin tirguri i orase, cit i in locurile unde Ii desfac marfurile
pre vinzare. In felul acesta cheltuielile celor care se ocupa cu negotul
crew foarte mult i scade interesul lor In intensificarea schimbului.
0 alta cauza care stinjeneste desfkurarea comertului intern o con-
stituie existenta privilegiilor acordate unor m'anktiri scutirea de vama
pentru marfurile aduse pe piata spre vinzare sau pentru cele cumprate,
ca i scutirile de dari acordate pfavaliilor aflate in st'apinirea nignastirilor
in dauna negustorilor i mestesugarilor.
Dar cu toate acestea, comertul intern se dezvolt a. din ce In ce mai
rnult, dovada dezvoltarea oraselor, cresterea numarului mestesugarior
si mai ales specializarea lor, cresterea numarului negustorilor i a impor-
tantei lor in viata oraselor i pe piata externa ; el constituind. baza corner-
tului in Moldova i Tara Rornineascg.
1 Vorn da citeva exemple, asa curn apar ele in documente. Astfel, un cot de postav
felendres era In 1619 de circa 270 aspri, un vig de caragiu (postav ). unguresc costd In 1635
In jurul a 2 400 aspri. 0 ipingea de caragiu se plfitea In 1627-1628 eu 1 600 aspri, iar o ipingea
obisnuitA cost(' In 1647 numai 450 aspri ; deci la stabilirea preturilor obiectelor de imbrAcd-
ininte se tinea seama de calitatea materialului, un pret aveau cele confectiohate cu material
importat i altul cele fricute din material obimuit, din tard. In <1619> o dulamd de adamascd
rosie cu nasturi de aur valora 4 800 aspri; In 1620 o dulamd de grana cu vulpi era pretuitd la
4 300 aspri, iar una de cabanitA (haind scumpd) cu guler de vulpi, la 5 800 aspri. 0 bland de
vulpe se plAtea cu 52 zloti in 1628. Un cojoc obisnuit, confectionat de cojocari din piel
tdbAcite, si care nu necesitA o prelucrare speciald, se vinde In prima jumdtate a secolului al
XVII-lea cu 180-200 aspri. Pretul unei cAmdsi cu fir era de 1 400 aspri, iar al unei cdmAsi
obisnuite, Intre 90 si 133 aspri. 0 pereche de ciubote costd 13 potronici, iar una de cizrne
9 potronici.
2 Hurmuzaki, XI, p. 581-582 ; vol. XV, p. 598 (rez.).
10 0. 4336
www.dacoromanica.ro
242 L. LEHR 20
II. COMERTUL EXTERN
Dac comertul intern este in continua dezvoltare, piata intern/ ;hind

din ce in ce mai mult satisfacuta prin produsele proprii, incepind cu a doua
jumatate a secolului al XVI-lea, comertul extern sufera unele schimbari dato-
rita dominatiei otomane. Produsele celor doua tdri, Moldova si Tara Ro-
mineasca, iau in cea mai mare parte drumul Constantinopolului, totusi
relatiile comerciale cu celelalte tari continua, insa' intr-un alt ritm.
Comertul extern se desfasoara in primul rind in cadrul iarmaroacelor
periodice unde negustorii locali si cei straini yin cu marfurile lor si are loe
un schimb de produse intro ei. In acelasi timp negustorii munteni si mol-
doveni merg pe piata externa pentru a cumpara marfurile de care au ne-
voie si due in schimb acolo produsele lor. Numarul negustorilor romini
intilniti pe piata externa este destul de important, 0 infirma cele spuse
de vechea istoriografie, ca la noi comertul a fost exercitat numai de negus-
torii straini 1.
Si dintre negustorii straini, unii, ale caror relatii comerciale cu tarile
romine sint mai strinse, se vor stabili in Moldova si Tara Romineasca,
interesele lor identificindu-se cu acelea ale negustorilor bstinasi. Ei vor
pastra insa legatura cu tarile de unde au venit. Printre cei stabiliti in Wile
romine se numara fratii Pascal 0 Joan de Marini Poli, Nicolae Piroga,
Gaspar Mazza 2, Nicoresi, Constantin Corniact, Sima Warsi, Giva 0
Pascal etc.
*
In orasele mai importante ale Tarii Rominesti au loc tirguri perio-
dice, unde yin cu marfurile lor negustorii straini si le desfac aci, alaturi de
marfurile aduse spre vinzare de negustorii si mestesugarii din orasul res-
pectiv, precum si proprietarii-feudali FA taranii din imprejurimi. Deci,
aceste tirguri pe linga importanta pe care o au pentru desfasurarea co-
mertului extern sint 0 un mijloc de aprovizionare a pieta interne, de in-
tensificare a schimbului in interiorul Orli.
Astfel de tirguri gasim la Cimpulung, Craiova, Slatina, Focsani 0
alte orase. La Cimpulung avea loc in fiecare an, de sf. Ilie, un mare tirg,
care tinea o hula de zile si unde veneau cu produsele lor, pe linga negustorii
si mestesugarii din oras, taranii din imprejurimi si multi negustori straini.
Tirgul se desfasura in pravaliile si locurile din jurul manastirii 3.
La Craiova se tine tirg in fiecare vineri si se aduc aci spre vinzare
din satele din imprejurimi oi si alte vite in numar foarte mare, pe care le
cumparau negustorii din Turcia 4. In orasul Slatina tirgul se tine in fiecare
duminica si vin multi negustori din diferite parti ale tarii si dinafar51 ea
marfuri indigene 0 straine. La Caracal, de asemenea, are loc un tirg sapt5-
1 I N. Angelescu, Histoire dconomigue des Roumains; N. Iorga, Istoria cornerlului
romlnesc etc.
2 N. Iorga, Scrisori de negustori, p. 23-30.
2 Acad. FLP.R., CLIX/4, orig. rom.
2 P. Deodato (Baksici), In Mon. Hist. Slavorum Meridionalium Spectantia, vol. XVIII,
Zagreb, 1887, p. 97.
www.dacoromanica.ro
21 COMERTUL TARII ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 243
minal, in fiecare miercuri i yin negustori, care cumpkg un mare numdr de

vite ca i la Craiova 1.
La Focsani, ora aezat la granita dintre Moldova i Tara Romineascg,
i care constituia punctul de trecere dintre cele doug tki are loc odatd
pe an, in timpul verii, un tirg unde yin foarte multi negustori din diferite
tdri cu mdrfuri pe care le desfac in nite pravAlii improvizate, construite
la marginea oraplui. Marfurile aduse de ei Spre vinzare sint : stofe de
mkase tesute cu fir de aur, atlasuri, pinzeturi etc. Negustorii locali ii
desfac i ei mdrfurile lor in prd-vgliile pe care le au in oras, dar cumpkg
mkfuri i la bilci2.
In ormele Bucureti i Tirgovite, principalele centre comerciale ale
Tril Rominesti, nu tim cind aveau loc astfel de tirguri, dar prvdliile de
pe ulitele comerciale i din pietele lor erau permanent pline cu mgrfuri,
aci desfAsurindu-se un schimb intern i extern continuu. La Tirgovite
se gdsesc multi negustori, care merg in fiecare an la Venetia cu ceard, iar
altii se due in Germania, Polonia i Turcia. Mai sint multi negustori armeni
care vin de la Constantinopol i din alto pgrti ale Turciei. i la Bucureti
este abundentd de alimente i tot felul de mdrfuri strdine expuse de negus-
tori italieni, greci, romini, turci etc.
Sivori, in insemndrile sale, enumerd principalele mkfuri care. se
import& si se exportg, din Tara Romineascl in a doua jumdtate a seco-
lului al XVI-lea i care vor constitui i mai tirziu mgrfuri de schimb, dupg,
cum aratd documentele i relatiile altor calgtori care au trecut prin aceste
pdrti. Se aduc stofe de ling, mkgsuri i brocarturi, folosite pentru vemin-
tele Mrbatilor i femeilor de seamd, care se imbracd cu multd strdlucire.
Oamenii de mijloc se imbracd cu stofe de ling si de carisea" i ceilalti
care formeazd majoritatea, cu dimie albg, dar find" 3. Se mai aduc mirodenii,
fructe mediteraneene, untdelemn, unele obiecte meteuggreti speciale
etc. Din Tara Romineascd se export g. piei de boi in mare cantitate, ceard,
miere, unt, brinzeturi, griu, i orz, vite, peste afumat i sare. Pieile i
ceara se trimit la Ancona, flind purtate in spinare de asini ping la Raguza,
sau duse pe Dundre cu Mrcile ping, la porturile Varna i Constanta, care
se ggsesc la M. Neagrd i aci ele sint incgrcate pe cordbii care strdbdtind
aceastd mare, merg mai intii la Constantinopol i apoi la Raguza sau
Ancona. Alimentele i sarea se trimit la fel, pe Dundre, in numitele porturi
i de aci pleacd spre Constantinopol" 4.
Trecerea mgrfurilor din Tara Romineascd i invers se face prin anu-
mite puncte fixe, unde se plgteste i vama. Pentru mgrfurile care vin i
merg in Transil-vania, sau prin intermediul ormelor de acolo Ili mai departe,
punctele principale de trecere shit la Turnu Rou, Bran, Teleajen i Pra-
1 P. Deodato (Baksici), In Mon. Hist. Slavorum Meridionalium Spectantia, vol. XVIII.
Zagreb, 1887, p. 98.
2 G. Zerva, Caldloria lui Evlia Celebi E fendi, In Bul. Corn. Ist.", vol. XVI (1937-1938)
p. 274-276.
3 St. Pascu, Petrtt Cercel . . p. 180. Aceste mArfuri importate shit folosite de curtea
domneascb, boieri i unii orAleni 1nstbriti ; ceilalti locuitori ai trii folosind de obicei pinza El
postavul lucrate In casa sau de cAtre meteugarii locali.
4 St. Pascu, op. cit., p. 180.
www.dacoromanica.ro
244 L. eLEHR 22
hova, dar cele mai obisnuite sint primele doua 1 Prin Bran se face trecerea
marfurilor care vin 0 se due la Brasov, iar pe la Turnu Rou cele care
merg la Sibiu. Uneori negustorii incearca sa ocoleasca punetele de tre-
cere, mergind pe drumuri laturalnice, scapind in felul acesta de plata vamii.
St. Bathory regele Poloniei scrie la 18 martie 1583 2 judelui Brasovului
ui castelanului de Fgra c negustorii din aceste parti care merg cu
marfuri in Tara Romineasca ocolesc trecatorile obisnuite de la Turnu
Bop, Bran, Teleajen i Prahova 0-0 due marfurile pe drumuri latural-
nice. Pentru cei ce ocolesc punctele de trecere i drumurile obisnuite pentru
ducerea marfurilor se prevede confiscarea marfurilor In folosul vistieriei
0 al celor care Ii prind.
Pentru marfurile care merg la Constantinopol sau In Italia punctele
de trecere se afla pe Dunare, la Calafat, VI lcan i Ciineni.
Tara Romineasca are legaturi comerciale In primul rind cu Poarta

otomana, dar in acelasi timp Intretine legaturi i cu orasele din Transil-
vania, cu Austria, Venetia 0 Po Ionia.
Cu toate c in tot acest timp a douajumatate a secolului al XVI-lea
i prima jumatate a secolului al XVII-lea comertul extern al Valli
Rominesti se desfkoara regulat, totui nu observam o linie ascendenta in
dezvoltarea lui. Acest lucru se datoreste In mare masura dominatiei oto-
mane, care se accentueaza tot mai mult, i prin monopolul pe care 11 exer-
cita fac ca cea mai mare parte din produsele tarn sa ia in mod obligatoriu
drumul Constantinopolului, oprind in acelasi timp exportul lor in alte parti.
In afara de produsele trimise la Constantinopol in contul obliga-
tiilor catre Poartl, o serie de produse se vind pe piata negustorilor turci si
greci veniti din Turcia, la un pret sub pretul obinuit al pietii ; produsele
sint apoi revindute de acesti negustori nu numai in Turcia ci 0 in alte parti
cu un pret mai ridicat, obtinind astf el citiguri foarte marl spre paguba
producatorilor munteni. Negustorii turci prezinta un pericol pentru exer-
citarea comertului extern in general, caci sub pretextul stringerii produselor
pentru Poarta ei puteau cumpara produsele la un pret fixat de ei, influ-
entind in felul acesta i pretul de vinzare al produselor cumparate de alti
negustori straini.
Uneori abuzurile negustorilor turci sint atit de mari, inch domnia
trebuie s ceara sultanului s intervina pentru a le curma. Astfel, domnul
Tara Ilomineti se plinge in 1572 ea negustorii din imperiul turcese vin
In tara 0 sub pretextul stringerii seului pentru nevoie imperiului platesc
ca pret un numar foarte mic de acce (aspri) populatiei, de la care cumpara ;
astfel ei acapareaza dupa placul lor aproape toata grasimea (seu untura)
produsa in acest vilaet, pe care 11 traverseaza in lung 0 in lat 0 in loc de a o
expedia-o la Istambul ei o trimit pretutindeni i vinzind.-o cu preturi
ridicate fac o afacere banoasa, pe aceasta cale ei distrug Insa comertul
1 Intr-o scrisoare a lui Gh. Racoli II din 27 august 1649 se menlioneazd cd negustori
obisnuiesc mai mult sd treacd pe la Turnu Rosu si Bran pentru vamuire (Hurmuzaki, XVI
p. 1 173).
2 Hurmuzaki, Xvi, P. 692-693.
www.dacoromanica.ro
adevarat...". Sultanul nu atit pentru a satisface cerintele domnului

romin, cit pentru a nu se opri trimiterea grasimilor la Constantinopol
ii raspunde la 20 februarie 1572 ca de cite ori va fi nevoie de seu s nu
mai dea seu nici unei persoane care va veni sd-1 acapareze i sa-1 trimeata
in alte locuri. Eu te oblig scrie sultanul ea seul sa nu fie -vindut
decit la pretul curent de pe pia i sa nu permiti nimanui cumpgrarea lui
cu preturi reduse" 1. Probabil ca. i pentru negustorii turd era mai avan-
tajos sd-si vinda produsele in alte parti decit la Constantinopol, cad altfel
nu se explica de ce i ei 11 ocolesc, iar sultanul trebuie s ia masuri pentru
a impiedica acest lucru.
Tarile romine reprezinta sursa principala pentru aprovizionarea
Portii 0 mai ales a Constantinopolului. Ori de cite ori produsele alimentare
din Moldova 0 Tara, Romineasca nu puteau ajunge la Constantinopol
indiferent din ce motiv orasul era amenintat cu foametea ; ceea ce ducea
in unele cazuri 0 la revolte ale populatiei sarace. Importanta tarilor ro-
mine pentru aprovizionarea Constantinopolului reiese i din porunca sul-
tanului Suleiman din 3 august 1560 2 catre cadii de pe drumul ce duce din
Constantinopol in Tara Romineasca 0 Moldova, prin care le cere sa nu
mai impiedice negustorii de oi sa vina cu turmele lor din Moldova 0 Tara
Romineasca spre Constantinopol, caci nu este permis nimanui sa puna
piedici negustorilor de oi... care aduc vite in orasul mai sus aratat. in
capitala hind o mare saracie de came, eu va, poruncesc... fiecare dintre
voi sa fie foarte atent In aceasta afacere i sa aib5, grija de a nu mai retine
niciodata negustorii de oi".
Tot in acest firman se mentioneaza i faptul ea de 3-4 ani au dis-
parut de pe piata negustorii de vite cornute, iar cadiii primesc porunca
sa ia toate masurile pentru a-i indrepta spre Constantinopol cu vitele lor
ea sa le vinda acolo, aa cum se facea i inainte i sa observe ea vitele
cornute sa nu ramina in alte prti. Daca cercetam insa documentele din
ace0i ani cu privire la comertul extern al Moldovei i Tarii Romineti
vom vedea c, tocmai in acest timp exportul de vite in alte tri, ca Polonia,
Ungaria, Italia, Austria, se intensifica, ceea ce ne dovedete ea negustorii
de vite moldoveni i munteni cauta mereu sa se sustraga monopolului
turcesc i numai constrin0 Ii trimit marfa la Constantinopol.
Domnia lui Mihai Viteazul, prin luptele purtate impotriva turcilor, a
marcat o brea In monopolul turcesc. Vremelnic a fost oprita trimiterea
de produse alimentare la Constantinopol, ceea ce a facut ea aprovizionarea
ormului sa sufere in mod deosebit, fapt oglindit in izvoarele vremii. Un
document din 21 mai 1595 ne informeaza despre raritatea i scumpetea
produselor la Constantinopol, din cauza revoltei tarilor dunarene 3. Nu
se gasesc alimente, orzul pentru cai se vinde cu 80 aspri chila pret
extrem de ridicat daca ne gindim ca o ehila de orz din Tara Romineasca
era socotita la Constantinopol 6 aspri, in a doua jumatate a secolului al
XVI-lea carnea de bou se vinde cu 16 aspri ocaua, i toate acestea aveau
tendinta sa se scumpeasca.
1 Acad. R.P.R., 11/152, f. turc. (trad. la Inst. de istorie).
2 Loc cit., 1/47, f.turc. (trad. la Inst. de istorie).
8 Hurmuzaki, XII, p. 49.
www.dacoromanica.ro
246 L. LEHR 24
Dup5, domnia lui Mihai Viteazul insg, dominatia otomana, se reins-

taureazA, in OH le romine, care Ii reiau rolul de cheler al imperiului otoman.
Asa se explid, probabil si de ce In prima jumgtate a secolului al XVII-lea
tirlle privind comertul extern al Moldovei i rii Rominesti sint
foarte rare.
Printre produsele vindute pe piata turceasc5, ggsim cereale, vite,
miere, grsimi, sare, arama, etc. Alimentele i sarea se trimit pe Dungre
pinA, in porturile Varna si Constanta si de ad plead, spre Constantinopol 1.
Paul de Alep ne d unele stiri despre productia de sare i araml din Tara
Romineasc5, i exportul Mr in Turcia 2.
Vinzarea produselor se face dup6 cum am mai spas de obicei
prin intermediul negustdrilor turci i greci veniti din imperiul turcesc in
Tara Itomineascg. Astfel, la 2 iulie 1616, Andronic a luat imprumut de
la Oprea 350 galbeni cu care a cumpdrat 700 berbeci, pe care i-a trimis
apoi peste Dungre spre a fi vinduti, prin intermediul ginerelui sgu,
Gheorghe, venit din Tara Greceasd; 3. La 16 martie 1638 Bolbosea i cu
fiul sau, din Berivoesti, vind unor negustori turci o cantitate de unt
7,cu 3 galbeni de cantari" 4. Uneori i producalorii din Tara Romineasd,
cum este Preda Brincoveanu 5 Ii trimit produsele prin oamenii Mr,
direct pe piata Constantinopolului.
La incheierea tranzactiilor cu negustorii straini se folosesc aceleasi
practici ca si in comertul intern, plata fcindu-se inainte 6 sau, parte la
Incheierea contractului, parte la livrarea mrfii, luindu-se i anumite masuri
pentru a feri pe cumpArator de eventuale pa gube. Asa de exemplu, Preda
optar ia de la niste turci 778 ughi pentru o anumitA, cantitate de ceara,
Bocotindu-se ocaua la 6 costande. Neputind livra marfa pentru care in-
St. Pascu, op. cit., p. 180. 0 alta descriere de la inceputul secolului al XVII-lea
arat ca in Tara Romlneasca e mare abundenta de grit', care este cumparat in parte de negustorl
greci si turd si dus pina la Constantinopol pe Dunare i apoi in M. Neagr. Cea mai mare parte
din boii i oile, de care e foarte bogata, se due de asemenea de catre negustorii turci la Constan-
tinopol. Te uimeste cantitatea mare de miere, care si ea este vinduta in Turcia, la Con-
stantinopol (C, Esarcu, in Arhiva ,organul Soc. Stant, si Lit. din Iasi", an. V (1894), p. 118).
2 In Tara Romineasca se afla patru locuri unde shit mine de sare, care dau un venit
anual de 150.000 reali. Mina de sare de la Ocnele Mari este cea mai mare si vin negustori
din Turcia sh cumpere sare ca sa o duca fn Ora lor ; toata sarea consumata In Rumelia si la
Constantinopol e adusa din aceste regiuni. Arama se spune ca este mai buna si mai curata
c a cea din Castemuni, fiind tot asa de placuta ca argintul curat. E transportata de negustori
In Turcia, Trapezunt, Castemuni si Persia. Ocaua se vinde cu un tater. Se zice ca intr-un
an a produs 600.000 oca, cit timp era mai abundenta la suprafata, dar acum o scot dintr-o
mare adincime. In cei doi ani din urma produsul anual a fost de 200.000 oca". (Paul de Alep,
op. cit.. p. 169 si 184).
3 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. III, p. 25.
4 Arh. St. Buc., A.N. CII/5, orig. rom.
5 Preda Brincoveanu are, printre alte bogatii, animate si o mare cantitate de ceara
si miere pe care le trimite spre vinzare pe piata Constantinopolului. Fiecare vadra de miere costa
un piastru i e cumparata i exportata de negustori in Turcia. In fiecare an trimite cite 1 000
<le boi la Stanbul cu servitorii sai ca sa-i vincla acolo pentru 10 000 piastrii" (Paul de Alep,
op. cit., p. 197). Probabil ca la fel cu Preda Brincoveanu vor fi procedat cu siguranta si
alti mari boieri.
6 Ghinea din Cimpulung a luat de la Olea turcul din Nicopole 10 ughi, in urma
c ontractului incheiat la 20 iulie 1645, pentru 650 ocale de cas, urmind sa livreze casul la
15 august (Arh. St. Buc., rn-rea Rincdciov, IX/1, orig. rom.).
www.dacoromanica.ro
25 COMERTUL TARII ROM1NE$TI $1 MOLDOVEI /N SEC. XVIXvII 247
cheiase contractul, peste un an, in 1639, Danciu logofat, care se pusese

chezas pentru Preda spatar, va fi obligat s plateasca el turcilor ceara,
socotindu-se de data aceasta ocaua de ceard, , cum umbra &ate 8 costande" 1.
Deci, in caz de nerespectare a tranzactiei fncheiate chezasul trebuie sat
plateasca paguba tinind seama de pretul pietii, indiferent de pretul sta-
bilit intre parti la incheierea contractului.
Din Turcia vin in Tara Romineasca unele marfuri, cunoscute sub
denumirea de marfuri turcesti" 2, parte din ele Rind vindute pe piata
interna, parte sint cumparate de negustorii munteni i duse de ei in orasele
din Transilvania, Tara Romineasca jucind un rol important pentru co-
mertul dintre Turcia si Transilvania.
Desi, din cauza existentei monopolului turcese comertul extern al

Tarii Rominesti este canalizat aproape exclusiv spre Constantinopol, totusi
relatiile comerciale cu orasele din Transilvania se continua si in a doua
jumatate a secolului al XVI-lea si prima jumatate a secolului al XVII-lea.
Aceste relatii au cunoscut perioade de activitate mai intensa si perioade
de slabire i chiar de stagnare din cauza situatiei politice. Prin intermediul
oraselor din Transilvania, Tara Romineasca intretine legaturi comerciale
cu alte tari mai indepartate si uneori chiar relatiile cu Moldova se intretin
prin contactul negustorilor moldoveni si munteni pe piata transilvaneana.
Despre relatiile comerciale dintre Transilvania si Tara Romineasca
s-a mai scris pina acum, dar aceste relatii s-au pus mai mult in legatura
cu relatfile personale ale fiecarui domn in parte cu orasele transilvanene,
aratindu-se ce daruri primea din partea negustorilor transilvaneni sau ce
lucruri se aduceau pentru nevoile curtii domnesti si in mai mica masura
se discuta despre activitatea comerciala propriu-zis si despre rolul ne-
gustorilor 3.
In ultima vreme relatiile comerciale intre Tara Romineasca i ora-
sele Sibiu si Brasov au fost studiate de R. Manolescu In lucrarile sale 4.
Pe baza registrelor vamale ale celor doua orase transilvdnene, autorul
arata care este volumul schimbului de mrfuri, care sint aceste marfuri
pretul lor precum si eine sint cei ce se ocupa de comert.
Din analiza documentelor reiese c negustorii munteni si moldoveni
joaca un rol din ce in ce mai important pe piata transilvaneana, activi-
tatea lor stinjenind-o pe cea a negustorilor i mestesugarilor locali, care
1 Arh. St. Buc., m-rea Surpatele, I/1, orig. rom.
2 Prin marfuri turcesti" se inteleg mirodeniile, stofele i mAtAsurile orientale etc.
I St. Metes, Relaftile comerciale ale Tani Romtnesti cu Ardealul pind tn sec. al XV III-lea.
Lucrarea are mult material documentar, dar autorul se mArgineste la o Insirare de date
legate de domnia unuia sau altuia din domnii TAii. Rominesti, Mil a auta sft analizeze acest
material. N. Iorga, tn lucrarea sa Istoria comerfului romtnesc, epoca veche, se ocupa numai trecA-
tor de activitatea comercialh din Tara RomineascA, insisUnd mai mult asupra relatiilor corner-
dale ale Moldovei.
4 Relafiile comerciale ale Tara Romtnesti cu Sibiul la Inceputul sec. al XV I-lea, In Analele
UniversitAtii a C. I. Parhon a, Buc.", Seria stiintelor sociale (istorie), nr. 511956, p. 207-260
si Schimbul de mdrfuri dintre Tara Romtneascd qi Brasov In prima jumdtate a sec. al XV I-lea, In
Sludii 1i materiale de istorie medie, vol. II, 1957, p. 117-204.
www.dacoromanica.ro
248 L. LEHR 26.
sint nevoiti s5 recurga tot mai des la autoritatea dietelor i a principilor

ardeleni, pentru a ingradi activitatea negustorilor care nu au domiciiul
stabil in Transilvania si a nu periclita desfasurarea comertului de catre
negustorii i mestesugarii transilvaneni. Negustorii din Tara Romineasca
si Moldova sint de obicei pusi alaturi de negustorii care vin din imperiul
turcesc i sint supusi la aceleasi restrictii ca 1i ei, pentru a nu aduce pagube
tarii, alteori insa se face deosebire intre negustorii veniti din imperiu si
cei din Tara Romineasca, acestia din urma bucurindu-se de unele pri-
vilegii, dar numai atunci and prin aceasta nu aduc prejudicii comertului
transilvanean.
Dieta feudall a Transilvaniei intrunita la Tg. Mures in 1551 decide,
printre altele, ca negustorii din Tara Romineasca, pot face comert in mod
liber in Transilvania, in timp ce negustorilor greci ad e vorba de
negustorii veniti din imperiul turcesc li se interzice acest lucru 1. Li-
bertatea acordata la un moment dat negustorior munteni este legata si
de veniturile incasate din acest comert, venituri destul de importante,
chiar mai importante decit cele provenind. de la alti negustori straini.
In rap ortul comisarior financiari trimisi de regele Ferdinand in Transil-
vania, in lunile martie-aprilie 1552, ca sa cerceteze care sint veniturile fiscale
ale acestei tari, se arata c intre Tara Romineasca, Moldova i Transil-
vania comertul este liber i aduce un venit anual pina' la 2 000 de florini 2.
Tot in acest raport se spune c vigesima (adica a doua,zecea parte din va-
loarea marfii) regala se ia, ca i inainte, la Brasov, Sibiu si Bistrita. La
Brasov si Sibiu vigesima se ia din toate marfurile care se aduc acolo, asa
cum reiese din registrul de vama, caci prin aceste locuri trebuie s tread,
toti aceia care vin din Tara RomIneasca. Mai tirziu insa, cu toate veni-
turile aduse de acest comert cu Tara Romineasca, se vor impune anumite
restrictii pentru a nu se stinjeni comertul intern. Unele orase obtin chiar
dreptul de a nu rasa pe negustorii straini sa-si desfaca marfurile in oras
decit in timpul tirgurilor anuale. Un astfel de privilegiu obtine orasul
Medias, caruia prin actul din 1552 i se reinnoieste dreptul ea nici un co-
merciant strain s nu poata sa-si desfaca marfurile sale decit numai in
timpul tirgurilor anuale 3.
Pentru o cit mai buna desfasurare a activitatii lor comerciale si
pentru a-si maxi volumul afacerilor in Transilvania, negustorii din Tara
Romineasca se vor asocia i cu alti negustori straini. Ei vor folosi diverse
mijloace pentru a-si largi activitatea dug In Transilvania. Unul din aceste
mijloace este ocolirea locurior de depozitare, sustragindu-se in felul acesta
plii trigesimei (a treizecea parte din valoarea marfii). Prin aceasta ei
incalca hotaririle luate cu privire la desfasurarea activitatii negustorilor
straini In Transilvania. Intr-o scrisoare din 29 aprilie 1555, se vorbeste
pe larg despre activitatea negustorilor din Tara Romineasca, asociati cu
cei din Turcia i Caransebe i pagubele pe care le aduc fiscului i negus-
torilor din Transilvania 4. Negustorii romini, greci si turd s-au asociat
1 Hurmuzaki, 114, p. 665.
2 Ibidem, I14, p. 733.
3 Ibidem, 115, p. 39-40.
Ibidem, XV1, p. 512-513, nr. 946.
www.dacoromanica.ro
27 COMERTUL TARII ROMINESTI $1 MOLDOVEI TN SEC. XVIXVII 249
cu negustorii din Caransebe i ii due activitatea comerciall, inconjurind

locurile obinuite de depozitare de la Braov 0 Sibiu 0 ii vind marfurile
lor in toat5, tara in detrimentul negustorior de acolo, sustrAgindu-se In
acelai timp 0 de la plata trigesimei se spune in document. Braovenii
sibienii s-au prins a din cele mai vechi timpuri era obiceiul ca negustorii
greci i romini i altii care aduc mgrfurile lor din .Tara Rominease
Turcia prin multe alte locuri, decit cele care due la Sibiu 0 Braov, s& le
depoziteze numai in aceste doug locuri in Transilvania i s5,' le expunl
spre vinzare. Iar acum, in urma intelegerii dintre negustorii greci, turci
romini cu asociatiile negustoreti din Caransebe, ei ocolesc prin drumuri
Faturalnice cele doll& locuri obinuite de depozitare. Deci, incglcarea ye-
chilor obiceiuri cu privire la desfacerea mgrfurilor a fost posibill numai
in urma creterii importantei lor comerciale in Transilvania i datorith
formArii asociatiilor comerciale, care s&' cuprindA pe toti negustorii strdini
veniti cu acelea0 interese 1.
Problema locurilor de depozitare FA a pagubelor aduse prin ocolirea
lor va fi o preocupare permanent& a autoritatilor transilvgnene. Orasul
Braov, principalul loc de depozitare pentru mrfurile negustorior strini
0 mai ales din Tara Romineasc5,, avea o serie de avantaje din aceasta,
incasind i vigesima pentru maxfurile ce tree prin ora 2 j de aceea va fi
si cel mai lovit prin incerekile negustorilor straini de a ocoli locul de de-
pozit 0 a merge cu m'arfurile lor in alto orme ale Transilvaniei. In urma
necontenitelor plingeri ale braovenilor, Sigismund Bathory reinnoieste
la 29 septembrie 1590 vechiul privilegiu al orasului Braov de loc de
depozit. Ei au voie, dac& gasese pe cei care s-au dus cu mrfurile lor in
alte parti, s&-i prind i sI-i oblige s&-i depoziteze i vind lucrurile
numai la Braov 3. Astfel de conflicte intro orasul Braov i negust orii
str5ini vor avea loc mereu, pe masurg ce privilegille acordate oraplui in-
gr&dese desflwarea irnui comert mai larg i regulat.
Dietele, intrunite pentru a rezolva treburile interne ale Transilvaniei,
ingrijorate de activitatea tot mai intens& a negustorilor str5ini i pagubele
care le aduc economiei Transilvaniei, vor lua o serie de mdsuri impotriva
1 Cresterea activitatii comerciale i constituirea asociatiilor comerciale permite formarea
unei retele largi care se intincle In toatA Transilvania i ignorarea vechilor obligatii de a-si desfacc
marfurile numai in douA locuri. Probabil cS aceastA obligatie de a merge la locurile de depozi-
tare constituia o piedicA in activitatea tuturor negustorilor care veneau din Tara Romineasca
si Moldova, chiar si a acelora cu o activitate mai restrinsA ; deoarece vom gdsi multe plingeri im-
potriva locuitorilor Moldovei i Tarii Rominesti care pAtrund In Transilvania pe cM laturalnice.
Astfel, la 5 mai 1561, loan Zapolya scrie secuilor, cerIndu-le sA ia mAsuri pentru ca locuitorii
din satele limitrofe sA nu mai aducA din aceste tan vite j mArfuri pe drumuri ascunse i fArA
plata vigesimei, pAgubind astfel orasul Brasov i fiscul regal (Arh. St. Brasov, Fronius, I,
nr. 304, orig. lat.).
La 8 decembrie 1562, el le scrie din nou despre evasiunile vamale fAcute in detrimentul
Brasovului, prin comertul clandestin cu Moldova si Tara RomineascA (Arh. St. Brasov,
Fronius, I, nr. 306, orig. lat.). Negustorii veniti din Moldova si Tara RomineascA se bucurg si
de sprijinul satelor de la granitA pentru a ocoli locurile de depozitare, sate, care probabil
cA au si ele aziumite avantaje din acest comert.
2 La 11 ianuarie 1570, loan Zapolya dA voie brasovenilor sA ia vigesima din mArfurile
venite din Moldova, Tara RomineascA i Caransebes sau duse In aceste provincii din Transil-
vania (Hurmuzaki., XV1, P. 639-640). Acest privilegiu li se reinnoieste In fiecare an.
3 A. Veress, Documente, vol. III, P. 226-228.
www.dacoromanica.ro
250 L. LEHR 28
lor. Astfel, la dieta din Alba-Iulia din 20 noiembrie 1581 se constat cI

intrarea grecilor in Vara, si dreptul lor de a merge liber prin toate locurile a
constituit totdeauna un pericol, dar s-a admis aceasta numai pentru a
inlesni aducerea mrfurilor turcesti in tara. Urmarea a fost ca, au scumpit
mArfurile aduse, urcindu-le in fiecare zi pretul. De aceea, dieta hotArste
ca grecii de rind, cari nu au mostenire, nici casg, in tara mariei tale, aceia
s nu poat veni in targ, numai pina, la locurile de depozit. Iar aceia care
au cas'a si mostenire in tara mAriei tale, pentru cumpa'rarea mrfii s nu
meargg, in afarl mai departe de locul de depozit. Dar si aceia sa," faca, ne-
gutgtorie numai cu marf turceascg. Cei ce vor lucra in alt chip, s'a fie
prinsi, si marfa sS, fie luata" 1. Indiferent daca, negustorii strgini sint numai
in trecere sau au chiar domiciliu stabil in Transilvania, ei nu au voie A
facg, comert decit cu mArfuri turcesti si numai in locurile de depozit ; si
aceasta li se admite deoarece altfel nu pot obtine marfurile straine de
care au nevoie.
*i. dieta din 4 noiembrie 1600 de la Lczfalva ia msuri impotriva
negustorilor straini, ei avind voie sa", meargS, numai in locurile de depozit
asezate la marginea Orli unde oricine s-si poatS, cumpgra dupl trebuinta,
once fel de marfg, la acelasi pret ca si omul negutAtor" 2 Dieta intrunit'a
la Tg. Mures in 18 25 martie 1607 hotgrdste ca negustorii veniti cu mar-
furl din Moldova si Tara Romineasca, in Transilvania trebuie sg, meargl
la locurile de depozit, farg a se op i intr-alt Mc, si sl-si plAteascA acolo
vama, putind apoi sa.-si vindg marfa acolo la tirg 3. Gabriel Bethlen con-
firmS, din nou la 17 decembrie 1613 aceast obligatie a negustorior straini
de a merge la locurile de depozit si a-si vinde mArfurile numai acolo, ne-
avind voie sa" se dud, si in alte locuri, deoarece este in dauna negustorilor
din Transilvania" 4.
Toate acmte mgsuri ar'Atate mai sus, luate impotriva negustorilor
strAini, printre care un rol important 11 au si negustorii din cele dou'a
taxi rominesti, aratA, cresterea importantei acestor negust on, amploarea
pe care o ia comertul exercitat de ei, in dauna intereselor negustorilor
transilvneni. Totusi, cu toate restrictiile impuse, autoritatile tran-
silvgnene vor trebui in unele cazuri WA acorde oarecare libertate negus-
torilor straini pentru a nu lipsi Transilvania de anumite marfuri, pe care
1 Anuarul Institutului de istorie nationala, Cluj", III (1924-1925) p. 537-538.
2 Dieta motiveaza astfel hotarirea junta : Deoarece Insa stricaciunile trecute au cazut
asupra tarn noastre mai cu seamd din pricina ca negutatorii din natii straine au venit aici si
umblind cu negutatorie au ispitit, precum grecii, valahii, turcii, dalmatii, armenii si altii din
alte natii ca acestia. Ne-a placut de aceea sa hotrim impreun cu tam ca de amnia Inainte pen-
tru totdeauna, th timpurile viitoare, astfel de soi de negutatori In tara aceasta sa nu mai poata
intra, ci locurile de depozit s fie la Caransebes, Talmaciu, Risnov, Prejmer, Rodna (toate aceste
locuri se afla la marginea Transilvaniei, deci negustorii straini nu au vole sa patrunda In inte-
riorul tarii pentru a face comert) ; iar valahii din cele doua tari sa poata veni In Sibiu si la
Bistrita, dacd ar veni cu Indrazneala si mai inlauntru,asa dar capitanii, judecatorii regesti, corni-
tii, juzii oraselor si celelalte persoane cu slujbe lnalte ... sa-i pedepseasca cu confiscarea marfii,
iar persoanele dupa vrednicie". (Anuarul Institutului de istorie nationala, Cluj", an. III (1924
1925), p. 538 ; Cf. Mon. Comit. Trans., vol. IV, p. 552).
3 Mon. Comit. Trans., vol. V, p. 470, par. 10. La 10 octombrie, in urma plingerii sasi-
for, se confirm din nou aceast obligatie a negustorilor straini (ibidem, vol. VI, p. 367, art. 12).
3 I bidem, p. 386, par. 16.
www.dacoromanica.ro
29 COmERTUL TARII ROMINESTI I MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 251
numai acestia le aduceau. De fapt, restrictiile si libertatile acordate vor

alterna in functie de interesele economice momenta,ne ale Transilvaniei 1.
La 20 mai 1619, Gabriel Bathori i Gavriil Movila incheie un tratat
de alianta prin care se stabilesc raporturile politice i economice dintre
Tara BomIneasc i Transilvania. Punctul 8 al tratatului prevede : Se
ingaduie umblarea slobod i negutatoria pasnica pentru oamenii vinzatori
negutatori in amindou partile dupg, hotaririle tarii noastre in privinta
lor. Si sa nu poata fi nici o oprire nici in persoana nici In averea niciunuia
dintr-o Vara, in cealalta tara cita vreme parindu-1 i indatorindu-1 in fata
judecatorului de acolo nu i s-ar da dreptate acolo si nu i s-ar da scrisoare
de sentintl" 2. Prin acest tratat se recunoaste libertatea de comert a negus-
torilor din cele doug tan intr-o parte si alta, neputindu-li-se confisca marfa
decit in cazul in care ar exista o sentinta judecatoreasca.
Comertul Tarii Rominesti cu Transilvania nu se margineste nu-
mai la venirea negustorilor din Tara Romineasca in Transilvania, ci
i negustorii transilvaneni continua sa vina in Tara Romineasca cu
diverse produse, mai ales materii prime necesare mestesugarilor mun-
teni. Prin scoaterea acestor produse mai ales pieile i postavul
mestesugarii transilvaneni sint lipsiti de posibilitatea de aprovizionare
cu materii prime si de aceea ei vor cere interzicerea exportului 101'3. De
1 Dieta Transilvaniei IntrunitA In 1559 la Alba-lulia decide ca negustorii strAini care
nu au domiciliu stabil In Transilvania sA nu poatA face niciun fel de negot In aceastA tara.
Cei ce vor fi prini, vor fi pedepsiti i li se va opri marfa. 0 parte din mArfurile confiscate
N or reveni orasului In care vor fi prinsi negustorii, iar douA parti vor reveni vistieriei regale
(Hurmuzaki, 14, p. 458). Prin aceasta cointeresare a celor care vor prinde pe negustorii
strAini fAcInd comert clandestin, autoritAtile erau sigure cl mAsurile luate vor fi mai repede
respectate si se va urmAri cu mai multa strictete Impiedicarea comertului acestor negustori
straini. Cu toate piedicile puse negustorilor romini i greci, totusi In 1577 un negustor grec
obtine un privilegiu prin care i se dA voie sA faca negot. liber In Transilvania cu peste sarat,
plApumi, oi i cu blAnArii. Insa acest privilegiu acordat negustorului grec este un caz par-
ticular, fail urmari pentru desfasurarea generalA a comertului, cAci dietele din 1577 st 1578
tinute la Cluj hotArdsc cA negustorii straini nu pot face negot liber cu marfuri In Tran-
silvania, ci numai In tirgurile fixate ; cei din Tara Romtneascd la elimber, iar moldovenii
la Brasov etc. Gine nu respecta aceasta hotArtre va fi pedepsit cu confiscarea mArfurilor (st.
Metes, op. cit., p. 140). In 1609 Insa negustorii greci capata dreptul de a merge liberi prin tarA
cu mArfurile lor (Mon. Comit. Trans., vol. VI, p. 125, par. 33); dar In anii urmAtori sasii se
vor plinge Impotriva acestor negustori, ceea ce va determina dieta Intrunita la Alba-Iulia In apri-
lie 1618 sS hotArascd : iar grecii sS nu fie slobozi a duce din tail nici aur ori argint de lucru,
nici a schimba dutci bune sau rele, Insa cu banii aceia mill:411nd de aci alta marfa, cu care
fac negutatorie In tara Turceascd, aceea hind slobozi s-o ducA din tall, pot negutatori cu
ea", dupa ce au platit vama (Anuarul Inst. de ist. nationala, Cluj", an. III (1924-1925),
p. 539 ; Cf. Mon. Cornit. Trans., vol. VII, p. 477, par. 4). Mcirfurile aduse de negustorii greci
In Transilvania shit cumpArate In parte si In Tara RomIneascd, dupa cum se mentioneaza Intr-un
document din 1625 (Mon. Comit. Trans., vol. VIII, p. 299).
2 A. Veress, Documente, vol. IX, p. 184-191.
3 La 27 august 1555, Ferdinand I regele Ungariei IntAreste privilegiul sasilor prin care
nici un negustor din oricare parte a Transilvaniei, fie din Sibiu, Brasov, Cluj, Bistrita etc. nu
are voie sd ducd piei crude de miel, vulpe, jder sau orice fel de animate In Moldova si Tara
ItomtneascA. Gine va face altfel va fi pedepsit cu confiscarea pieilor (A. Veress, Documente,
vol. I, p. 149-150). Dieta Intrunitb In tunic 1607 la Cluj hotAraste sA se opreascA exportul de
vite i piei de animale fort aprobarea voievodului, asa cum se obisnuia In trecut. De aseme-
nea, se opreste scoaterea postavului de aba pentru dimie sub forma de maril (Mon. Comit. Trans..
vol. V, p. 504, par. 32).
www.dacoromanica.ro
252 L. LEHR 30
asemenea, exportul unor produse duce la urcarea pretului lor pe piata

transilvgnean'a 1.
Dar, toate aceste mIsuri privese regimul negustorilor munteni in
Transilvania i in unele cazuri a celor transilvneni care fac comert cu
Tara Romineasc. Existg insa, o serie de documente care privesc numai
relatiile directe cu anumite orme din Transilvania, cum ar fi oraele Braov,
Sibiu i Bistrita, specificindu-se ce se cumpArd i se vinde intr-o parte i
alta, mai ale comenzile i vinzgrile fIcute de domn i unii boieri.
Ormul Braov era principalul ora al Transilvaniei care avea legaturi
comerciale cu Tara Romineasca, Majoritatea negustorilor munteni care
faceau comert cu Transilvania treceau prin Braov. Relatiile cornerciale
dintre Braov i Tara RomineascA sint aproape regulate in a doua jum5,-
tate a secolului al XVI-lea, Rind intrerupte numai de conflictele politico
existente intre cele dou'a" parti ; la inceputul secolului al XVII-lea tirile
pe care le avem sint sporadice, probabil c activitatea comercialg intro
cele don& pArti continua in mod normal i nu necesitA masuri speciale, care
s5, determine emiterea unor acte oficiale. Scrisorile famase din timpul
domniei lui Matei Basarab, ne permit sd urmarim indeaproape schimbul
dintre pArti, ins& i aceasta numai unilateral, legat de raporturile lui Matei
Basarab i ale unor boieri munteni cu meteri i negustori braoveni.
Una din cauzele care au intrerupt in a doua jumAtate a secolului al
XVI-lea relatiile comerciale dintre Tara Romineasca. i Braor, a fost prirni-
rea de &are braoveni a pribegilor din Tara Romineasca. AceastA' intreru-
pere a cauzat pierderi insemnate braovenilor, care vor face tot posibilul
prin trimiterea de daruri domnilor romini i alte ci pentru a redes-
chide drumurile comerciale. Ei se adreseazg regelui rugindu-1 s interving
pentru reinceperea comertului cu Tara Romineasc, comert ce fusese
interzis de domnul Tgrii Romineti. Regele le rgspunde la 24 decembrie
1554 ca deoarece nu cunoate cauzele pentru care schimbul de marfuri
a fost interzis de acel domn, el se va informa -1. le va scrie din nou 2.
Dintr-un document de la Petru cel Tinr din 22 aprilie 1564 3 aflm
eh' clrumul fusese redeschis, dar ca va fi din nou inchis, atit timp cit vor
tine pe fugari la ei. Domnul Tarii Romineti le scrie chiar ca" in fond Tara
Romineasca nu are niMic de pierdut prin inchiderea drumului deoarece
7/in tara noastra se gasesc de toate, avem de toate i nu cerem nimic de
la voi". Pentru a nu pagubi pe negustorii din Tara Romineasca, care au
datorii la Braov i pe cei din Braov care au datorii in tara, domnul sta-
I In dictele din anii 1613, 1614 etc. se specificA de ce nu se permite exportul de vite
(e vorba In primul rind de pieile crude); deoarece ar avea drept urmare urcarea pretului
la vite, care este deja dublu fat de trecut (Mon. Comit. Trans., vol. VI, p. 283-284, par. 11
si 420. par. 24). Deci nu numai cA lipseste pe mestesugarii transilvdneni de materia primA
prin exportul de piei crude, dar i preturile se urcA, aducind noi pagube mestesugarilor
negutAtorilor care se ocupA cu acest comert. La un moment dat se hotArAste chiar la dicta
din 24 mai 17 iunie 1626 sA nu se permitA a se vinde negustorilor din Tara RomIneascd
vite In cornert pe cale liberd i cu bani buni cu 2 zile fnainte de tfrg, ci vInzarea sA se facA
numai In ziva tirgului (Mon. Comit. Trans., vol. VIII, p. 323, art. XXI). In felul acesta
se opreste ca negustorii munteni sa poatA cumpAra cele mai bune produse i la alt pret d.ecitt cel
cu care se vinde In timpul ttrgului.
2 Hurmuzaki, XV1, p. 510.
3 Didern, XI, p. 581 582 ; XV1, p. 598 (In rez.).
www.dacoromanica.ro
31 COMERTUL TARII ROMINESTI $1 MoLDOVE1 IN SEC. xVIXVII 253
bileste ca vor putea Bali ceara datoriile unii de la altii, dar numai in
cursul unei singt re luni. Dad, Tara Romineasca nu avea de pierdut de pe
urma inchiderii drumului, se pare totusi ca. brasovenii erau interesati in
mentinerea legaturilor comerciale, dci ei trimit lui Petru cel Tinr mai
multe daruri, pe care acesta le accept/ si. la 5 septembrie le raspunde ca
in curind le va anunta redeschiderea drumului de comertl ceea ce si. face
chiar a doua zi, ca sa meargA, in vole cu marfurile lor atit negustorii din
Tara Romineasca cit si. cei din Brasov" ; dar dad pribegii vor umbla
intre dumneavoastra", drumul va fi din nou inchis 2
Tara Romineasca cumpara si. vinde numeroase produse la Brasov.
Astfel, din Tara Romineasca se export./ peste, vin, animale si. piei de
animale etc. ; iar de la Brasov se aduc unele produse mestesugaresti,
obiecte de lux, diverse produse pentru nevoile curtii domnesti etc. Cerealele
constituie o marfa de export intr-o parte si. alta numai in caz de foamete
amindoua partile fiind producatoare de cereale.
Surnele incasate sau cheltuite de negustorii romini care merg la Bra-
sov sint destul de insemnate, dovedind ca schimbul facut este destul de
important. De exemplu, unui oarecare Milea, plecat la Brasov dup./ cum*
raturi, raufacatorii i-au furat 3 000 de aspri 3. Gh. Racoti scrie brasovenilor
la 24 august 1643 4, poruncindu-le sa, fad, dreptate unui negustor grec
din Tara Romineasca, anume Iane, care a venit pentru afaceri la Brasov
si a fost pradat ad de suma de 240 fl.
lin schimb foarte regulat se face intre Brasov si Tara Romineasca
mai ales in timpul domniei lui Matei Basarab. Schimbul este efectuat in
primul rind. pentru nevoile curtii domnesti sau pentru ale unor boieri.
Matei Basarab comanda la Brasov o serie de produse de care are nevoie
pentru constructiile lui5. 0 intreaga corespondent./ se poarta pentru
achizitionarea de postav, necesar confectionarii uniformelor darabaqi-
bor. Postavul pentru nevoile curtii era adus din cele mai vechi timpuri de
la, Brasov, comanda facindu-se de obicei la inceputul prinfaverii. In februa-
Tie 1645, in urma cererii brasovenilor, Matei Basarab accepta sa cumpere
50 de valuri de postav, insa, in ce priveste lucrul acestuia, le raspunde
A, astepte pina la vremea potrivit, adica pina in primavara, si atunci
el le va da un raspuns sigur 6. Dintr-o scrisoare din 23 martie acelasi an,
1 Hurmuzaki, XI, p. 582-583 ; XVI, p. 605 (In rez.).
2 Ibidem, p. 583 ; XV1, p. 605 (rez.).
3 7 februarie <1546-1552 ; 1558-1559> (Gr. Tocilescu, 534 documente..., p. 359).
5 La 1 februarie 1644, Matei Basarab scrie judelui Brasovului InstiintIndu-1 ca si-a
adus In tail un mester de clopote ca sa-i facd clopote pentru toate manastirile ce le-a facut In
ara ; dar acest mester duce lipsa de pile de acel mestesug"; deci 11 roagd sd ajute pe omul sat'.
(are vine la Brasov ca uncle vor fi acei mesteri care fac pile de acest mestesug" ei sd-i vInda
Istfel de pile, de care are mare nevoie (N. Iorga, SocoleWe Brapoului, Buc., 1899, p. 92-93).
Atunci clod face stielaria, scrie, prin intermediul lui Dragomir, mare vornic, judelui
Brasovului sa-i trirneata pitirdntul ce se afla In olatul cetatii supt ascultarea dumitale"
deoarece avea nevoie pentru noua manufacturd (N. lorga, Studii qi doe., vol. X, p. 108). La
13 iulie 1646 Matei Basarab trimite un om al sau la Brasov sa cumpere citteva mil de cuie de
sindila si alte maruntisuri si roaga pe jude sa-1 ajute la cumpararea si transporlarea lor pind
la Rucar (Hurmuzaki, XV2, p. 1152).
6 Ibidem, p. 1 131.
www.dacoromanica.ro
254 L. LEHR 32
adresata unor mesteri de-postav din Brasov, vedem cum se face plata
postavului i moneda folosita. El trimite 180 fl. si anume : 30 taleri a 160
bath, taleri rusesti 10, a 160 bani, dutce pentru 24 fl., dutca de socotit in
13 bath ; Owl, de aceia bani marunti i vechi 60 de fl. si 70 bath, socotind
1 fl. drept 130 de bani, fac suma de 180 fl." 1. Dar, la un moment dat
Matei Basarab constata c5 mestesugarii locali Ii vor putea confectiona
acelasi postav, ca cel adus de la Brasov, pe un pret mult mai ieftin si deci
aerie brasovenilor la 8 iulie 1645 dupa cum cumparasem mai inainte
postavul din orasul Dvs., ne-a venit mai scump i ni pare rau dupa atita
amar de bani. Insa de aid Inainte s-au aflat niste oameni clintre ai nostri
cari s-au indatorat ca ni-1 vor scoate cu 11 si 12 fl.si am si facut tocmeala
cu ei. Iar asa cred c, Dvs. nu veti sta pe ginduri s, ni-1 dati : asa insa
judecam s ni vina mai usor .." 2. Mestesugarii din Tara Romineasca
ajunsesera in acest timp la o specializare i perfectionare care le dadea
posibilitatea s poata furniza curtii d.omnesti aceleasi produse ca i
mestesugarii transilvaneni si la un pret mai scazut, ceea ce face ea
domnul sl-i prefere celor straini. In acelasi timp insa, Matei Basarab
nu vrea probabil s rupa complet relaii1e cu mestesugarii brasoveni
si le d s inteleaga c daca vor oferi postavul la acelasi pret cu cei
din Tara Itomineasea va continua sa cumpere si de la ei.
Brasovenii interesati in continuarea comertului de postav cu
Matei Basarab, vor face tot posibilul ca sa-1 determine pe dornn sa
revina asupra hotaririi luate i sa" continue sa cumpere postav de la eir
ceea ce i reusesc, cad vom vedea ca mai tirziu Matei Basa-ab trimite
din nou dupg postav la Brasov 3. Mna pentru confectionarea postavului
este procurata din Tara Romineasca dupa cum reiese din scrisorile lui
Matei Basarab 4.
De fapt lina este unul din produsele pe care Tara Rom1neasca le
exporta in Transilvania. Astfel, Intr-o scrisoare a lui Diicu mare spatar
2 Ibidem, p. 1 142.
3 La 12 aprilie 1651 Matei Basarab scrie judelui Brasovului care 11 informase cd
la Brasov se gAseste postav cd a trimis un om la Brasov cu ceva bani ca sS cumpere cIt
postav va fi nevoie. Restul de bani Ii va trimite imediat asa cum a fAcut si in trecut (N. Iorga,.
Studii fi doc., vol. X, p. 57). La 25 aprilie, acelasi an, Socol clucer scrie si el In legatura cu
postavul cerut de Matei Basarab cd a dat omului trimis de judele Brasovului suma de 375
ughi (Acad. R.P.R., XIX/61, fotocopie rom. Cf. N. lorga, Studii i doc., vol. X, p. 58). Radu
mare agii este unul din eei care va sprijini cumpArarea de postav de la Brasov (Acad..
R.P.R., XXI1217, orig. rom.).
4 audele Brasovului scrie lui Matei Basarab cd mesterii nu au gata postavul de care
are nevoie i 11 roagA sa-i ingAduie pind la Ilna noud, clnd vor lace postavul. La 9 mai 1651,
Matei Ii rAspunde cd el s-a 1nteles cu mesterii postAvari ca pina la InAltare, postavul sA fie
gata,cdci atunci e vremea sA-1 dea ddrAbantilor. Dece nu i-au spus nimic chid au incheiat
Intelegerea i atunci el ar fi cAutat in altA parte. Matei Basarab 11 roagA sa-i rAspunclA imediat
dacA postAvarii au de Old sA-I dea postavul la timp, dacd nu, va opri Etna i o va trimite
In altA parte probabil mestesugarilor munteni unde i se va face postavul (Acad. R.P.R.,
XXI/205 a, orig. rom., cf. N. lorga, Studii qi doc., vol. X, p. 58-59). La 22 iunie 1651.
Matei Basarab scrie din nou judelui Brasovulul ,.am fost graft cu acei oameni fAr de nici o
omenie, cu postAvarii, sd 11 dam lAnd de aici sA li-o trimitem sd lucreze, ca pentru sA nu sA umple
seama postavului, cAt ne trebuieste. Iar cAnd iaste acum, nu sA alege nimica... i toll
slujitorii nostri sAd aid de astept..." si 11 roagd sd dea poruncd sd i se trimitA postavul, dacd
nu sA-1 anunte l va cAuta In altd parte (N. Iorga, Sludii i doc., vol. X, p. 59).
www.dacoromanica.ro
33 COMERTUL TARII ROMINEUI 5I MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 255
catre judele Braovului, ggsim urmgtoarea mentiune : Alta fac stire

dumnetale ca. am nite ling, multi si bung, de-t va trebui dumnetale sg-m
porunceti dumneata c eu o voi da toatg pre seama dumnetale" 1
Diicu mare spatar se intelege la 12 martie 1649 cu judele Braovu-
lui sg-i dea lina cu pretul de 10 costande ocaua, insa 11 intiinteaz &A nu
va putea sa'-i trimitg lina imediat, cad este iarng 0 nu are nici fin nici
iarbg pentru hrana vitelor ; dar dacg va mai astepta putin ping, va crete
iarba s se poatg hrgni vitele, atunci Ii va trimite toatg lina pe care o va
avea, cu pretul cu care s-au intles inainte 2. La 29 aprilie Ii scrie ea n-a
putut sg-i trimit lina ping acum, cgci a fost o iarng foarte grea si vitele
lui 0 ale ruminilor au slabit foarte mult. Acum insg daca vrea poate sari
dea lina, care este in cantitate mare i de bung calitate tot tigari3 si
de an 0 de est timpu". Lina o va aduce toatg la Tirgoviste, unde judele
Braovului poate sa-si trimitg pe omul sgu sa, se inteleagg Impreun i sa,
ia lina. In cazul in care se inteleg in privinta vinzarii linii, Diicu mare
spgtar o va duce ping, la Ruc5r4.
In schimbul lIrii nu cere bani ci tot negot de ci ne va trebui", in
pretul linii, adicg postav, tipsil, clondire, sfenice" i altele. Nu numai
Diicu spatar face astfel de comert cu Brasovul, trimitind acolo produsele
de pe mosia respectiv i luind in schimb mgrfurile de care are nevoie.
La 3 decembrie 1651 5, Dionisie egumenul de la Cimpulung trimite la
Brasov vin din cel mai bun, vrind s cumpere acolo In schimb, 40-50
galeti de ovgz. Cumpargtorii se piing c vinul este scump, dar egumenul
le rgspunde c aicea pre loc este vinul cel mai prost intr-acel pret ; ce
am socoti pentru voe dumitale s meargg 0 cestu yin, care este de frunte,
ca cel mai prost sa iatg c am trimis i vinul. Ce vei vedea dumneata l
mai bine, ce bucate sant. Ins'a cum vei socoti dumneata ea' sant bucatele,
asa i vei socoti i pretul". Pretul a fost socotit impreung, cu oamenii veniti
din Braov ate costande 60 pre bani gata", probabil vadra. In ceea
ce privete transportul vinului ping la Braov, pentru a ajunge intreaga
cantitate 0 a nu suferi pagube pe drum, egumenul II trimite cu caruta
fgt oamenii lui, socotind costul transportului ping la Brasov 1 costandg de
vadrg in loc de 12 bani, cit au cerut ali cargui. Din banii ce i se cuvin
pentru yin vrea sg cumpere ovgz, la pretul cu care se va vinde in Brasov.
Dacg la Brasov yin oamenii din Tara Romineascg sg, cumpere
mgrfuri necesare in primul rind curtii domneti si boierior, brasovenii
yin si ei in Tara Romineascg sl cumpere anumite lucruri de care au nevoie,
la pretul cu care se vind pe piata interna ; in unele cazuri insg obtin si
anumite produse la un pret mai scazut, cum am vgzut mai sus, aceasta
pentru a incuraja comertul dintre cele doug pgrti.
lin alt ora din Transilvania cu care Tara Romineascg intretine
leggturi directe, dar sporadice, este Sibiul. Orasul Sibiu, ca i Brasovul,
este loc de depozit pentru negustorii veniti din Tara Romineasca. Acest
1 11 februarie 1649 (N. Iorga, S(udii qi doc., vol. X, p. 48-49).
2 N. Iorga, Studii i doc., vol. X, p. 46-47.
3 LInA tigaie.
4 Acad. Ft.P.R., fot. XXV!41, fot. rom.
5 N. Iorga, Studii qi doc., vol. X, p. 29-30.
www.dacoromanica.ro
256 L. LEHR 34
loc de depozit 0 de desfacere In acelasi timp se gdseste la marginea ora-

sului i va fi schimbat la 28 aprilie 1577 la cererea sibienilor de la
Tilmaci la IS, elimber, unde este un loc mai bun 0 mai la indemind 1.
Sibienii erau aceia, care in a doua jumdtate a secolului al XVI-lea
furnizau griu Tarii Rominesti, in perioadele de foamete i cind era lipsd in
tara. La 19 mai 1575, *,tefan Bathory porunceste sibienilor s opreascd
trimiterea griului In Tara RomIneasc i sd pdzeascd toate drumurile
pentru a nu se scoate griu pe ascuns. In caz contrar , ii va pedepsi 2. Dar
dieta intrunitd in acelasi an la Bistrita permite secuilor sa-si poat5, vinde
griul lor in Moldova 0 Tara Romineascd, unde este lipsd de bucate 3.
Sibienii se asociazd uneori cu cei din Tara Romineascd. Asa de
exemplu, la 17 februarie 1576 Ivasco vornic cere inapoi de la Joan Kndy
din Sibiu, cu care avusese niste mdrfuri in tovArdsie, o datorie de 200 fl.
ce Ii rdmdsese in urma tovardsiei dintre ei 4.
Pentru prima jumdtate a secolului XVII nu avem stiri care 0, ne
vorbeased de astfel de legdturi directe privind. cumpdrarea sau vinzarea
de produse Intr-o parte sau alta. Totusi legdturi comerciale intre cele
doud pdrti au existat dupd cum dovedese documentele care reglemen-
teazd comertul negustorilor munteni In Transilvania 0 care se ref erd si
la Sibiu ; ca i documentele privitoare la aducerea de mdrfuri turce$ti la
Sibiu de cdtre negustorii strini, printre care sint i cei din Tara Romineascd.
Cu Bistrita, relatiile comerciale sint foarte sporadice i cu totul
intimplgtoare 5.
In cele expuse mai sus, am analizat relatiile comerciale dintre Tara
RomIneasc i Transilvania in perioada de care ne ocupdm. Desigur cg,
domnul i boierii 10 cumprd mereu in Transilvania obiectele de lux de care
au nevoie, dar acest lucru nu-1 putem socoti ca un schimb comercial pro-
priu-zis, care sl oglindeascd Intr-adevdr activitatea comerciald a Tdrii
Rominesti.
Relatii comerciale regulate exist i Intro Tara Romineased si Venetia

cu toate cd intensitatea lor scade treptat, pe mdsurd ce se intensified domi-
natia otomand, turcii oprind exportul in alte pdrti a produselor de care au
nevoie. Comertul este exercitat in primul rind de negustorii italieni, greci
1 Hurmuzaki, XV p. 666-667.
2 A. Veress, Documente, vol. II, p. 62.
3 Hurmuzaki, 115, p. 766.
4 A. Veress, Documente, vol. II, p. 105.
6 La 2 mai 1558, Radu, fiul lui Socol, confirma ca toate vitele pe care tatal sAu le avea
la Bistrita, la Zeuch Lenart, i s-au dat lui intregi i fara nici o scadere" (Hurmuzaki, XV
p. 555). La 14 mai 1600 aga Leca scrie judelui orasului Bistrita ca i-a trimis 10 fl. pentru
50 de sulite, ruglndu-1 sa-i caute sulite bune. De asemenea, II roaga sa-i trimita 4 cop de postav
camuca, pentru care Ii va restitui banii (A.Veress, Documente, vol. VI, p. 100-101). Gh. Racoti
scrie bistritenilor la 21 august 1643 in legaturd cu iarmarocul ce va avea loc la Bistrita, si uncle
urmau sa vin4 cu cai negustori din Moldova si Tara Romlneasca sa aveti grija nu numai
in orasul Dvs., ci sS randuiti pAzitori si la drumurile i potecile pe unde obispuiesc a intra cu
call i sa ne trimiteti i noua doisprezece, daca vor fi de seama noastra", ceilalti n-au voie sti
cumpere inainte de a se alege caii pentru el. Pretul 11 va restitui dupa ce va primi caii. (Hur-
muzaki, XV2, p. 1110).
www.dacoromanica.ro
15 COMERTUL TARII ROMINE5TI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 257
zi raguzani care yin aci adusi de domnie, care le acordg avantagii i usu-
fari, inlesnindu-le astfel comertul. Multi dintre ei se stabilese apoi in tug,
continuind Ins, sg menting legaturile cu regiunile de unde au venit. Printre
cei stabiliti in Tara Romineascg se numr i fratii Tomaso si Giacomo
Alberti veniti in timpul domniei lui Petru Cercel negustori de blg-
nuri care fac leggtura intre Moscova, Tara Romineascg si Italia. Un alt ne-
gustor, chiot insg, venit n tafa ca om de afaceri al doamnei Ecaterina,
este si banul Mihalcea, boier al lui Mihai Viteazul.
Mgrfurile exportate de Tara Romineascg la Venetia i in primul
rind pieile de animale i ceara slut transportate ping la Venetia pe
doug c,i principale : pe uscat prin peninsula Balcanic i pe apg cu corg-
biile pe Dungre si M. Neagrg. Sivori in relatiile sale aratg cum sint duse
mgrfurile : pieile i ceara se trimit la Ancona, fiind purtate in spinare de
asini ping la Raguza, sau duse pe Dungre cu bgrcile ping in porturile Varna
si Constanta, care se ggsesc la M. Neagr i aici ele sint incgrcate pe corgbii
care strgbgtind aceastg mare merg mai Mtn la Constantinopol i apoi la
Ancona" 1, de unde sint duse apoi la Venetia. Si intr-o descriere din prima
jumgtate a secolului al XVII-lea vedem cg mgrfurile exportate i drumul
folosit pentru transportul lor sint aceleasi 2
Din Venetia se aduc in Tara Romineascg ingtasuri, stofe scumpe
lucrate cu fir de aur i alte obiecte de lux, folosite in primul rind la curtea
domneascg si de boieri 3.
Comertul dintre cele doug tgri este sustinut de domnii Tgrii Rominesti
cit si de senatul venetian. Relatiile sint mentinute prin intermediul baili-
lor venetieni de la Constantinopol. In instructiunile trimise la 24 ianuarie
1629 bailului se spune : Propunerea noului domn al Tgrii Rominesti de
a face comert cu statul nostru cu cearg, piei i altele este foarte bine pri-
mita, de senat, care recomandg bailului sg-1 asigure pe domn cg cei ce vor
veni cu mgrfuri in statul venetian se vor bucura de un bun tratament
peste tot unde se vor duce i, de asemenea senatul va mgri avantagiile aces-
tui domn si al t5xii sale pentru acest comert4. Deci, nu numai prin inter-
mediul negustorilor strgini se mentin relatiile comerciale cu Venetia, ci si
negustorii munteni contribuie la intretinerea bor. De asemenea, se vede cg
legaturile comerciale cu Tara Romineascg, aducerea anumitor mgrfuri
din aceste parti au o mare importantg pentru Venetia, cAci senatul este
dispus sg acorde o serie de avantagii pentru a atrage in felul acesta pit mai
1 St. Pascu, op. cit., p. 180.

2 Boii si berbecii pieile lor In primul rind se transporta de negustorii albanezi la
Zara si de acolo la Venetia ; iar cea mai mare parte a cerii produse In Tara Romlneasca este
dusA prin intermediul negustorilor greci pe drumul de la Spalato la Venetia (C. Esarcu, Documente
istorice descoperite tn arhivele Italiei, Buc. , 1878, p. 29. ; Cf. si Arhiva, organul Soc. stiint. si
lit. din Iasi", an. V (1894), 13. 117 118).
3 Ca sa ne dam seama cam ce mrfuri se aduc de la Venetia vom da ca exemplu
documentul din 18 martie 1600 prin care Senatul venetian da voie ca marfurile cumparate pen-
tru Mihai Viteazul s fie scutite de vama. Printre aceste marfuri gasim culori de tot felul necesare
pentru zugravirea palatelor i bisericilor, masline, pahare de sticla, piei de leopard, catifea neagra,
pcstavuri de toate felurile i toate culorile, sabil turcesti, piei pentru teaca lor etc. (Hur-
muzaki, VIII, p. 203). In general acestea stnt marfurile aduse din Italia si mai tirziu.
4 Hurmuzaki, VIII, p. 417.
17 0. 4838
www.dacoromanica.ro
258 L. LEHR 36
multi negustori munteni si a cointeresa In acelasi timp i pe domnii romini

in sustinerea comertului dintre Tara RomIneasca si Venetia.
La 30 Wife 1630, Giovani Capella raporteaza dogelui Venetiei despre
incercarile sale de a stabili relatii comerciale cu Tara Romineasca, In ceea
ce priveste importul de ceara i piei 1. in urma acestui raport, Senatul
trimite la 7 septembrie 1630 noi instructiuni bailului venetian In privinta
stabilirii de relatii comerciale si a necesitatii de a avantaja acest comert 2.
La un moment dat se va incerca sa se achizitioneze in Tara Romi-
neasca prin intermediul negustoruhii Locadello cai pentru nevoile
Venetiei si se poarta o intreaga corespondenta in aceasta privint63.
Negustorul Locadello intr-o scrisoare a sa da toate amnuntele despre
felul cum pot fi achizitionati calf, cum se vor transporta pina in Italia
costul cailor si al transportului kr. 1. S-ar aduna mai mult de 1 000
de cai In doug luni ; 2. Ar costa aproximativ cite 22 reali ; 3. Va fi
nevoie de 20 de oameni care sa-i cumpere la tirgurile din Tara Romi-
neasca (numarul cailor fiind mare, ei nu puteau fi achizitionati la un
singur tirg, ci trebuia mers In mai multe locuri pentru a gag caii necesari)
vor primi pentru osteneala lor un sfert de taler pe zi ; 4. Va fi nevoie
de un om care sa cunoasca daca acesti cai sint potriviti i s dea indicatii
oamenilor In privinta modalitatii de cumparare ; 5. Vor fi adunati
toti (caii) la Craiova i trimii apoi la Spalato ; 6. Pentru a conduce
caii din Tara Romineasca la Spalato va fi nevoie de fiecare 5 cai de un
om care sa-i pzeasc i pentru osteneala sa va primi 15 reali, iar pentru
cheltuieli de drum, 3 taleri ; 7. Potcovirea cailor va costa un sfert de
real de fiecare ; 8. Pentru trecerea peste Dunare cu barcile vor plati
6 aspri, care fac 12 solidi4.
Acestea sint singurele stiri pe care le avem privitoare la cornertul
Tarii Rominesti cu Venetia, probabil insa ca schimbul continua si mai
tirziu cu toata existenta monopolului turcesc.
Comertul cu Germania, Austria si Polonia este sporadic si legat

mai mult de anumite cerinte momentane. De exemplu, cu Germania si
Austria relatiile sint mai intense in timpul domniilor lui Mihai Viteazul 5
1 Hurmuzaki, 1V2, p. 448.

2 Ibidem, VIII, p. 425.
3 Simion Canteriui si Z. Giustinian scriu la 11 aprilie 1625 dogelui Venetiei in legAtura
cu achizitionarea unor cai In -Wile romine pentru nevoile Republicii i demersurile fAcute
pentru a obtine libera trecere prin imperiul otoman a cailor cumpArati (ibidem, IV2, p. 408).
La 27 aprilie ei scriu din nou In legaturb cu achizitionarea de cai in tbrile romine si
alAturd cloud scrisori care vorbesc de aceast afacere una scrisA de Mehmet pasa bailului
venetian la Constantinopol si a doua scrisA de bail lui Radu Mihnea domnul Moldovei (ibidem,
IV2, p. 409-411). Intr-un raport din 16 martie 1630, se spune cb ducerea a 1 000 de
cai din Tara Romtneascd pinb la Spalato ar costa intre 22-28 reali, caii fiind de bunb calitate
si eventual s-ar putea obtine i un pret mai scAzut (ibidem, IV2, p. 441-442).
4 lbidem, 1V2, p. 450.
5 Intr-o scrisoare a lui Mihai Viteazul dill 17 ianuarie 1601, adresata arhiducelui Matia,
se aminteste de suma de 60 000 fl. pe care Mihai o mai are de Incasat In contul boilor lel-
misi de el spre vinzare (A. Veress, .Documente, vol. VI, p. 296-297). Citva timp mai tir-
www.dacoromanica.ro
37 COMERTUL TARII ROMINE*TI I MOLDOVEI IN SEC. XVI-XVII 259
si Matei Basarab S. Lista lucrurilor cump'arate in timpul lui Matei Ba-

sarab este importanta nu numai pentru dezvoltarea comertului, ci fl
pentru Ca' aruncA o lumin asupra dezvoltgrii Tarii Rominesti in general._
Numeroase sint cumpgrturile facute pentru nevoile tipografiilor din tara,.
care se dezvoltg foarte mult acum, ca i pentru constructiile ce se fac.
De asemenea, numeroase sint cumpAraturile pentru nevoile slujitorilor, ale
curtii domnesti 0 ale boierior.
Aceast5, lista" nu cuprinde o simpl insirare a marfurilor aduse, ci
se dau i cantitatile cumparate, care sint destul de importante. Iat ce
s-a adus de la Nuremberg i Viena : 1. Tesauri de aur i argint -
342 suluri ; 2. -
de argint aurit - 11 ; 4.
-
Tesaturi din imitatie de aur 220 pfunzi 2 ; 3. Pocale
Sfesnice din alama, mari i mici - 40 duzini ;
5. Sfesnice mari din alamg pentru biserici 3 ; 6. - Pergament pentru
50 ; 7. Foi de aur pentru aurirea icoanelor din biserici - 40
scris
duzini foi ; 8. - Catifea Inchis (maro)
- - -
11 bucgti ; 9. - Cuie en
cap de alamg 8 legaturi ; 10. "Untie de scris - 4 baloturi ; 11. -
- -
Garnituri de scris din os 14 duzini ; 12. TablA albg (cositor) -
2 cintare ; 13.- Cgdelnite de a1ama.-1 duzing ; 14. Tablg de alam'a
2 1/2 cintare ; 15. - Trompete - 4 ; 16.
de pistoale ; 18.
0 armurg ; 17. 2 perechi
0 lama de sabie ; 19. Atlas si damasc, diferite culori
-
- -
- 400 coti ; 20. Catifea neagr i rosie 108 coti ; 21.
- Diferitl
veselg, sau alte lucruri casnice 15 cintare ; 22. - Cositor brut - 30
-
cintare ; 23. - Pocale din cositor - 10 ; 24. Diferite feluri de sirml
din alam'a 80 pfunzi ; 25.- Cutite mAcelgresti - 323 legAturi ; 26. -
Foarfeci -53 legaturi ; 27. -Postav pentru hainele d'argbantilor 54 du-
28. - Piatra grana pentru bijuterii 6 duzini ; 29. Suporturi
zini ;
de luminari din alamg 8 legaturi sau duzini ; 30. - Trabuc din os
sau cositor de 15 sau 20 taleri. Deci, vedem cg, varietatea marfurilor
aduse din afard creste, lista m'arfurilor ne mai cuprinzind un numgr re s-
trins de obiecte, ins'a" in acelasi timp observAm c'a se aduc mai mult ma-
terfi prime ce von fi prelucrate in tara de mestesugari local si in mai mica*.
Ingsur5, obiecte gata lucrate.
Pentru relatiile comerciale cu Polonia avem numai doug stiri din a.
doua jumatate a secolului al XVI-lea3, insg probabil c5, vor fi existat astfel de
relatii si mai tirziu, dar foarte sporadice, Polonia intretinind relatii co-
ziu - la 6 februarie - arhiducele scrie Camerei Ungare sa depund 1 040 fl. ungureti din banii
primiti din vInzarea boilor rominetti (ibidem, p. 309). La 14 aprilie, el cere infermatiidespre
ultimul transport de boi romIneti trimiti spre vinzare. In total au fost 2024 capete de boi,
ce s-au vindut cu pretul de 21 fl. Se pare Insd cd negustorii au cerut preturi mai mari de
21 11. , dar clnd au fost arestati nu au vrut s recunoascd nimic. Se cere s se cerceteze ime-
diat adevrul In jurul vInzdrii acestor boi. S se vadd cit au vindut, cu ce pret i prin eine-
(ibidem, p. 354).
1 La 1 decembrie 1646 Mihai PdtraFu scrie Impdratului Ferdinand III, rugindu-1
i dea o scrisoare de scutire de vamd pentru toate lucrurile cumprate de oameniilui
Mate! Basarab la Nuremberg i Viena, atlt pentru nevoile culla domneti clt i pentru unit
boieri din Tara RomInedscd. Valoarca lucrurilor cumpArate se tidied* la suma de 100 000 taleri,
sumd foarte mare pentru vremea aceia (A. Veress, Documente, vol. X, p. 193-195).
a Un pfund = 1/2 kg.
3 Intr-o scrisoare din 22 iulie 1585 a lui Hans von Kochticz cdtre co,nsilierul Sigismund
von Zedlicz se mentiCrieazil cd un nobil polonez, anume Ieronimus Minor, a fost In Tara limit-
www.dacoromanica.ro
260 L. LEHR 38
merciale regulate cu Moldova, cu care era vecina si unde putea sa-si procure
mai usor aceleasi marfuri ca si in Tara Romineasca.
*
In Moldova situatia este asemanatoare cu cea din Tara Romineasca',
comertul extern desfasurindu-se in aceleasi conditii create de existenta
monopolului turcesc. Principala piata de desfacere a produselor este si
pentru Moldova piata Constantinopolului ; dar, in acelasi timp si mai
ales in a doua jumatate a secolului al XVI-lea relatiile comerciale cu
Polonia, Transilvania, Venetia, Rusia si alte Vari continua.
Trecerea marfurilor se facea prin anumite puncte unde se platea
si vama. Astfel, marfarile care mergeau spre Transilvania treceau prin
punctele vamale de la Cimpulung 1 si Trotus 2.
Marfurile care merg spre Polonia si Rusia tree prin cele doua puncte
principale, unde sint si vamile principale ale domniei : Xernauti si Hotin. In
secolul al XVI-lea, cind Polonia era in conflict cu Moscova, negustorii moldo-
veni care mergeau in Rusia trebuiau s Ali caute alt drum prin part& tataresti.
Pentru Turcia, punctul de trecere si vama este la Galati. Aci se
percepe vama, nu numai de la marfurile care intra in Moldova si ies din
tara, ci si de la cele care sint numai in trecere 3.
Moldova exporta diferite produse, ea animale si piei de animale,
grine, peste, vin, ceara, miere, grasimi, sare etc. si importa unele metale,
obiecte mestesugaresti ce nu se gasese in Moldova, matasuri si stofe
scumpe, obiecte de lux, blanuri, fructe mediteranee, arme etc.
*
Comertul extern al Moldovei se exercita in primul rind prin inter-
mediul iarmaroacelor. In Moldova au loc tirguri periodice foarte impor-
tante, unde veneau negustori din diferite tari. Cele mai cunoscute tirguri
sint acelea de la marginea Valli, in apropierea punctelor vamale. Astfel
de tirguri se tineau la Trotus, Baia, Hotin, Cernauti si erau insemnate mai
ales pentru vinzarea vitelor. Iata cum descrie -Gratiani desfasurarea unui
astfel de tirg : De aci din Moldova se scoate un numar mare de boi, cu
carnea &kora se hranesc in mare parte nu numai populatia din Ungaria
neasca si a cumparat acolo multi boi (A. Veress, Documente, vol. III, p. 40). La 20 mai 1597,
Mihai Viteazul scrie lui loan Zamoyski, cancelarul Poloniei rugIndu-1 sa lase un negustor de
soboli din Liov sa vina cu marfa In Tara Romtneasca, deoarece era mare nevoie de aceti
soboli pentru a-i trimite lmparatului la Constantinopol. Va plati negustorului dupa cum
se vor tntelege (Hurmuzaki, supl. II, v. I, p. 419).
1 In general cei care mergeau cu marfuri la Bistrita treceau pe la punctul vamal de la
Chnpulung, unde era i loc de popas. Alexandru Lpulneanu face aid i un han pentru calatorii
i negustoril care treceau dintr-o parte In alta.
2 Al doilea punct de vama, de la Trotu, era folosit de negustorii care mergeau la Braov.
Intr-o relatiune asupra Moldovei facut In 1632 de Paolo Bonnici, franciscan care a trait acolo
mai mult de 9 ani, se spune : Oraul Trotu este schela Moldovei pentru tara Secuilor Ii
de act se trece In tara Secullor, cu carele Intr-o zi se trece de la Trotu la Bretc, care e locul
din tara Secuilor unde se platete taxa de \Tama pentru a intra In Moldova" (trad. la Inst. de ist.
dupa textul publicat in Dipl. Dal., vol. II, p. 333).
3 Oraul Galati e schela Dunarii unde principele ia vama de la calatoril care tree
din Turcia pentru a merge in Moldova, Polonia i Ungaria sau Transilvania ; pe act trec toate
caravanele care vin din Constantinopol, fie pe apd sau pe uscat ; corabii i vase mart yin din
M. Neagra pe Dundre, Incarca grIu i alte marfuri aid In oraul Galati" (Baksici, op. cit.,
p. 106).
www.dacoromanica.ro
39 COMERTUL TARII ROMINESTI 51 MOLDOVEI /N SEC. XVIXvII 261
Rusia, ci i polonii, germanii i chiar Italia i, mai ales, cetatea Venetia.

In Moldova se tin de sapte ori pe an iarmaroace de boi Gratiani vorbeste
de fapt aici de iarmarocul care are loc la Hotin unde vin un mare
numar de negustori care stau in cimpii intinse. Sint adusi foarte multi
boi i pretul lor trece rareori de 3 galbeni de cap de vita. Negustorii se
sfatuiesc intro ei asupra pretului unui cap si dupa ce s-au inteles, toata
aceasta multime de boi se vinde in citeva ceasuri si este dusa in diferite
regiuni. Boierii care cresc vite obtin cistiguri foarte marl i chiar domnul,
care obisnuieste s vinda un mare nutriar de boi in fiecare an, de pe
moiile lui, se imbogateste foarte mult ; in afara de -veniturile pe care le
incaseaza separat din tinerea acestor iarmaroace" 1.
Se pare ea iarmarocul din nordul Moldovei, la granita cu Polonia
nu s-a tinut intotdeauna la Hotin. Dupa cum reiese dintr-un document
de la Petru Schiopul din 8 ianuarie 1579, acesta avusese loc inainte de
domnia lui Alexandru Lapusneanu la Sipeni i Leucesti 2. In timpul lui
Alexandru Lapusneanu i Joan Voda cel Cumplit iarmarocul se va tine
la Hotin, iar Petru Schiopul va reinfiinta iarmarocul de la Sipenit, pentru
a opri in felul acesta abuzurie suferite de negustorii moldoveni din partea
polonezilor nemultumiti de mutarea iarmarocului 3. Dar se pare ca, dup5,
crtiva ani, iarmarocul va fi din nou in apropiere de punctul va-
mal 4. De fapt era si firesc ca aceste iarmaroace s5 aiba loc in apropiere
de punctele de trecere, unde negustorii straini puteau veni mai usor.
Un alt iarmaroc, tot la granita cu Polonia, avea loc si la Cernauti.
E. Gyulafi, care a fost in 1587 in Moldova, mentioneaza ca atunci cind
trecea prin aceasta localitate era acolo tirgul Rusaliilor, la acest singur
bilci au fost aduse peste 30 mil de vite" 5.
Alexandru Lapusneanu care sprijinea dezvoltarea comertului
cu Transilvania, fund el insusi interesat in calitatea lui de negustor
va infiinta doul iarmaroace la granita dintre cele doul tari, pentru a da
un nou impuls dezvoltarii relatiilor comerciale dintre Moldova si Tran-
silvania. Astfel, dintr-o scrisoare a lui Anton camarasul de ocne adresata
tuturor negutatorilor din Brasov si din toate partile unguresti", aflam
ca Alexandru voevod a orinduit sa fie patru iarmaroace pe an In Trotus" ;
s E. Legrand, Deux vies de Jaque Basilicos, Paris, 1889, p. 169-170.
Din vechime locul nundinelor era in Botosani, mai In mind negustorii ii alesera o
localitate mai aproape de hotar, anume In Sipenit si in satul Leucesti ; iar apoi Alexandru voda.
si... Ion vocla mutara nundinele tocmai la Hotin, facindu-va astfel o dauna In vama", scrie
Petru Schiopul negustorilor din Liov si din celelalte parti ale Poloniei (Arhiva istorica",
an. I (1865), nr. 22, p. 172-174).
3 Tot In scrisoarea lui Petru Schiopul, mentionata mai sus, se arata ca polonezii, nemul-
tumiti cu mutarea iarmarocului la Hotin, au impus pe negustorii moldoveni veniti la iarmaroacele
din Polonia la vami mult mai mari ca cele obisnuite. Vamesii vostri de la Colomea si de aiurea
luau de la negustoril nostri trecatori cite 3 grog de un car fie cit de incarcat ; iar acum ei
le iau 5 grog si mai iau deosebit cite 10 grosi de o bucata de Lund si apoi venind vamesii de
la Liov, mai cer de o bucata de postav cite un taler si de tot insul din Moldova, oriclt de sdrac,
cite 4 zloti poloni. Pentru hilaturarea acestor nemultumiri in defavoarea supusilor nostri nu
numai am reinfiintat locul nundinelor In Sipenit, ci Inca ... liberam, pe negustorii vostri citi
vor veni acolo de vama cea veche a Sipenitului, cite 1 ban de tot boul si de orice alta vama
pentru oricare lucru...".
N. Iorga, Studii $i doc., vol. XXIII, p. 424-425.
5 V. Motogna, in Rev. ist.," 1925, p. 15.
www.dacoromanica.ro
262 L. LEHR 40
primul la 26 septembrie, al doilea iarmaroc la 8 noiembrie, al treilea la

16 ianuarie, iar ad patrulea in a treia duminica dupa pasti 1
Comertul Moldovei orientindu-se spre Transilvania, era necesar s'a
se infiinteze un iarmaroc asemanator cu cel de la Hotin i in aceste parti
ale Moldovei. Alexandru Lpusneanu va infiinta un astfel de iarmaroc
in afara de cel de la Trotus deoarece explica' el, in Moldova, la granita
cu Po Ionia ,,se tin iarmaroace de 7 ori pe an. De aceia, acum am vrea
s'a tinem i cu voi sapte iarmaroace pe an, dar nu toate in Moldova si nici
toate sapte iarmaroace la Bistrita", ci alternativ, odata in Moldova, la
Baia si odata la Bistrita 2. Tot odata, Alexandru Lapusneanu reglemen-
teazgi si modal in care se va desfkura comertul la aceste iarmaroace :
9) Negustorii din cele d.oug parti s, poata merge cu marfurile lor i nici o
marfa din Moldova in Transilvania, nici din Transilvania in Moldova
sa nu fie interzis i vama s mearga obisnuit mai departe. Se va acorda
credit de la un iarmaroc la altul" 3.
In afara de aceste iarmaroace mari, negustorii veneau sa cumpere
si ad vinda si la tirgurile saptaminale ce aveau loc in diferite orase ale
Moldovei. Asa, de exemplu, la Galati se tine tirg in fiecare saptamina M
vin multi negustori turd, armeni, greci, romini, raguzani etc. Aci se aduc
de la Constantinopol i Trapezunt marfuri scumpe, vin i untdelemn si
se exporta grine, vite, unt, brinzeturi, i, mai ales, peste. Yin aci negus-
tori pentru a cumpara peste din Ungaria, Turcia i Polonia. Numai in
aceasta din urma tara se exporta in fiecare an mai mult de o mie de care
incArcate en peste4.
Existenta iarmaroacelor si a tirgurilor periodice nu exclude Insa
un comert continuu i in afara bor. Orasele sint pline de marfuri i, in
primul rind, orasul Iai, centrul activitatii comerciale moldovene. In
Iasi se gsese marfuri venite atit din Polonia, Moscova, partile Vataresti
eft si din Transilvania, Turcia, Italia etc., iar negustorii straini sint mereu
mentionati de calatorii care tree prin tnile noastre. In zilele de tirg pro-
babil Ins cb; schimbul este mai activ, iar anumite mgrfuri cum ar fi
vitele se ggsesc In numgr mai mare pe piata. In sensul acesta trebuie
tntelese i cele spuse de Anton camarasul de ocne in scrisoarea sa citata
mai sus : La aceste zile adica in zilele fixate pentru tirgul din Trotus.
02 veniti domnia voastra cu marfa la Trotus si in aceste zile veti gsi boi
tsi vaci i porci i pesti si de toate cite se afla in tara noastra..." 5.
1 I. Bogdan, Doc, mold, din arhivele Brasovului, p. 63, nr. XXX.

2 Despre tinerea iarmaroacelor vorbeste Alexandru Lapumeanu, In scrisoarea sa din
17 septembrie 1561, adresat bistritenilor ; i stabileste si datele la care vor avea loc : primul
larmaroc se va tine In Moldova, la Baia, la 14 octombrie ; al doilea iarmaroc se va tine la Bis-
trita, la 6 decembrie : al treilea, din nou In Moldova, la Baia, In prima duminicA din postul
mare ; al patrulea iarmaroc sa fie din nou la Bistrita, la duminica mare. Al cincilea iarmaroc,
In Moldova, la 29 iunie, al saselea la Bistrita, la 20 iulie ; al saptelea iarmaroc se va tine In Mol-
dova la Baia, la 8 septembrie ; al optulea iarmaroc din nou la Bistrita, la 14 octombrie (Hur-
muzaki, XV1, p. 569-570).
3 Hurmuzaki, XV1, p. 569-570.
4 Baksici, op. cit. , p. 106 ; Descrierea caldtoriei Wald de N. Barsi, in Mlanges de l'cole
roumaine en France, I, 1925, p. 311, 314-315 ; Codex Bandinuv, p. 204.
6 I. Bogdan, op. cit., p. 63.
www.dacoromanica.ro
41 COMERTUL TAR11 ROMINESTT 50 MoL DovEI IN SEC. XVIXVII 263
In comertul extern, negustorii moldoveni folosese aceleasi practici

ca i in comertul intern, sistemul creditului i al chezmilor. Dad, in cazul
comertului intern cel pggubit primete in schimb ocine i vii, in cazul
comertului extern, se recurge fie la domnie, fie se folosete vechiul sistem
al represaliilor de confiscare a mgrfurilor sau banilor celorlalti negus-
tori de acelmi neam, veniti cu treburi in ormul in care se afl pagubmul.
De exemplu, la 10 ianuarie 1565 Sebald Aichinger 11 da in judecata la
Liov pe Nicoarg Teclu din Suceava care este absent insg. Avocatul
anunta sechestrul pus pe averile rominilor pentru o datorie de 1 130 fl.
polonezi 1. Un alt caz, din 20 mai 1595, cind doi armeni din Liov, Taras
Bernatowic i David Serepkowic, pe baza unor scrisori regale din 9 mai
1595, pun sechestru pe averea i mgrfurile unor negustori moldoveni in
contul unor armeni, care atunci cind se &eau in Moldova au fost ne-
dreptgtiti i II s-a luat o suma, de bani prin violentg2.
Tranzactiile comerciale Intro parti se incheie de obicei In monede
care au circulatie in ambele tari. Plata in bani a marfurilor ridicg bug
do multe ori probleme, deoarece monedele nu au intotdeauna aceimi va-
loare In ambele taxi i unii sau altii dintre negustori sint pggubiti. Ace-
leai greutgti IntImpin i negustorii care fac comert cu Polonia i cei
care au relatii comerciale cu Transilvania. La 1 ianuarie 1561 Alexandru
rapuneanu scrie bistritenilor 3 ca; supuii sal care se due la Bistrita sa
-dna, boi, vaci, porci i alte lucruri primesc pentru marfurie lor bani
albi (probabil o noug monedg de valoare deosebitg fatg de cea veche),
tare se schimbg astfel: pentru fiecare 100 pfeningi bani vechi primesc
-32 dinari, bani albi. Ar dori ca banii albi s alba, aceemi valoare in Mol-
dova ca i in Transilvania. Le mai scrie c acum and vreti s5 cumpgrati
in tara noastrg mgrfuri (boi sau altceva), supusii votri sa, ving la noi cu
bani albi, ca sg fie aceimi bani la noi ca i in Transilvania". Este o incer-
care de a unifica cursul monedelor In cele doug tgri, pentru a evita pagu-
bele pricinuite de diferenta de curs intre monede. In octombrie 1564,
domnul anuntg c eine vrea poate veni s cumpere porci in Moldova en
ducati sau cu taleri4.
Dacg, in cazul Bistritei Alexandru Lgpuneanu incearcg ad rezolve
singur problema monedelor iolosite de negustorii din cele doug parti, in
cazul Poloniei va fi nevoie de inski interventia sultanului. La inceputul
celei de a doua juingtti a secolului al XVI-lea monedele care circulau In
Polonia ii modifica valoarea de schimb, iar negustorii moldoveni care
se due pentru afaceri in Polonia suferg pierderi importante. Sultanul,
in urma insistentelor lui Alexandru Lgpupeanu, intervine pe Maga, regele
Poloniei ca sl nu permita incheierea tranzactillor comerciale decit en
aceleasi monede ca i inainte i cu aceemi valoare de schimb in aur ca si
1 N. Iorga, Sludii si doc., vol. XXIII, p. 344, nr. CLXI.

2 Ibidem, p. 437-438, nr. CCCLXX. Despre felul cum se desfAsoard comertul extern 0
practicile folosite vom mai vorbi i atunci clnd vom analiza relatiile comerciale ale Moldovei
cu fiecare Ora In parte.
4 Ibidem, p. 608.
www.dacoromanica.ro
264 L. LEHR 42
In trecut 1. El cere sg nu se mai fad, nedreptgti moldovenilor sau altor

negutgtori prin cauzarea unor pagube i risip'a ; numai pe aceastel cale
va prospera tagma neguleitoreasca care contribute la inflorirea unei Kiri".
Prin aceste cuvinte se recunoate de fapt importanta comertului pentru
dezvoltarea economicl a unei tari i se dovedete sprijinul pe care 11 capAtl
negustorii din partea domniei pentru aprarea drepturilor Thr in relatiile
cu negustorii strsaini. Daca, interventiile lui Alexandru L'apuneanu in
favoarea negustorilor moldoveni dovedesc interesul tot mai mare pe
care domnia 11 acordg dezvoltgrii comertului, interventia sultanului se
datorete in primul rind unei cauze subiective teama de a vedea impu-
tinindu-se nurnerarul in Moldova i in felul acesta creindu-se greutgti la
stringerea haraciului pentru PoartA.
*.i in secolul al XVII-lea se ridicsa uneori aceleai probleme din cauza
monedelor folosite 2.
*
Comertul extern al Moldovei nu se desfloara, in mod continuu i.
regulat, Mil, obstacole. In calea bunei desfkurdri a comertului se ivesc o
serie de piedici, care in anumite cazuri pot duce i la inchiderea tempo-
rarg a drumurilor comerciale. Aceste piedici sint in mare parte inerente
desikurarii comertului In epoca feudalsa. Vom da citeva exemple din
cauzele care au impiedicat buna desfkurare a comertului dintre Moldova
i Transilvania, aceleai cauze se pot ivi Insg i in relatiile comerciale cu
alte tari.
Drumurile comerciale erau inchise in primul rind din cauza situatiei
politice. Astfel, la 7 ianuarie 1557, .Alexandru Lpupeanu scrie bistri-
tenilor ca' dup'a incetarea ostilitgtilor a deschis din nou drumul kii negus-
torii pot veni cu mkfurile lor in targ s'a facl negot. Ii roagA, sl anunte
pe negustorii lor cg sint liberi s'a, vin5, cu mgrfurile thr i sA nu le fie teama.
cg, vameii le vor lua o vamg, mai mare ca in trecut, cki le-a dat ordin sl
nu stinghereasca, pe negustorii strEni i. sl le ia aceeai vani, ca i Ma-
1 La 19 august 1564 sultanul scrie regelui Poloniei et Alexandru Ltpusneanu Imi face
cunoscut cd populatia Orli voastre In Mc de a pldti taranilor moldoveni (e vorba nu numai
de tdranii de la marginea Moldovei care vin cu produsele Mr In tIrgurile polone ci si de negus-
torii moldoveni care vin cu mArfuri In Polonia) veniti la bazarul ce are Mc in vilaetul vostru
pentru a vinde vite si alte lucruri, valoarea lucrurilor In moneda acce" (aspru) de argint de
bunt calitate, eipldtesc In monedd de cupru baktr acce". Acestea sint lipsite de circulatie In afard
de granitele vilaetului lesesc, atlit In Bogdania, clit si In alit parte. In Polonia, odinioard, ducatul
sau piesa de aur altun" (altin) valora 70 de acce", iar grosii 45 de acce, In timp ce acum du-
catul s-a urcat la 93 acce si growl la 55 acce. Astfel moldovenii primind de la populatia
leseascd piese de aur altun" si de argint gurus" in valoare de aspri de aramd, la Intoar-
cerea lor In Bogdania suferd pierderi considerabile In comertul lor... Vei avea grija sd nu faci
dificultdti din punct de vedere monetar moldovenilor care merg la sus mentionatul bazar sd
fact vInzAri si cumpArdri... " (Acad. R.P.R., 1/62, f. turc., trad. la Inst. de istorie).
2 In scrisoarea sa din 8 iunie <1601 >, Dima portar de Suceava scrie bistritenilor cd domnul
a trimis un negustor moldovean la Bistrita cu bani sA cumpere cuie de sindild pentru treaba
cetAtii. El aratd cd prima data cind s-a dus sd cumpere a dat un leu bdtut pentru trei mii de
cuie cantitatea ce trebuia s-o cumpere era de 90 000 de cuie iar a doua oard and a venit
le-a cumpArat mai scump pentru cd domnul nostru au dat lei bAtuti, iar cene au venit la cue,
el au adus alti bani ; pentru aceia s-au luat mai scumpe". Acum au trimis tot lei batuti si
st vadd sd se cumpere tot 3 000 de cuie la un leu bdtut. (Hurmuzaki, XV2, p. 783 si Doc.
Bistrilei, vol. I, p. 15-16, nr. XIX).
www.dacoromanica.ro
43 COMERTUL TARII ROMINE*TI S MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 263
inte 1 Drumul a fost Inchis a doua oar& din cauza tulburlrilor interne
din Moldova si este redeschis la a doua venire a lui Alexandru LApus-
neanu in 1564 2. El interzice vamesilor s5, ia o vamg mai mare decit se
obisnuia In vechime. Vamesii profit& de situatia tulbure existent& pentru
a maxi vama si a-si crea In fehil acesta venituri suplimentare. Zapolya
admite si el, In urma cererii domnului Moldovei, redeschiderea drumului
spre Moldova, iar cei care doresc se pot duce cu lucrurile lor din Moldova
in Transilvania si Myers. Drumul va fi liber si sigur sub protectia lui 3.
In <1601 ) Cirstea vornic de Cimpulung si Marco mare vames scriu
judelui Bistritei i pircglabului Simion cg, acum dup5, plecarea nemtilor
de la ei vor scrie domnului s& slobozeasca, drumul, si imble neguttorii,
cg, sgrAcesc foarte negutatorii mnlji, s'a vie cu negoate 1 cu vorb& la Bis-
trita. DeacA i dumniile voastre Inca v-ar fi mai bine i mai Indemina." 4.
Vechile legAturi comerciale continua i mai tirziu, in interesul celor
doua parti 5.
Vamile interne ca si cele de la granit5, constituie o piedic& serioasa
in dezvoltarea libera si continua a comertului. Pentru a le evita negus-
torii folosesc de multe ori drumuri laturalnice. Exist1 numeroase prin-
geri impotriva acestor negustori ; si se vor lua masuri severe impotriva lor,
mergind pinl la confiscarea marfurilor. La 5 ianuarie 1583, Petru Schiopul
scrie bistritenilor rugindu-i sa faca dreptate lui Ionasco lost vames al
Cimpulungului, cruia niste oameni care au trecut cu vitele din Moldova
in Transilvania i-au rsamas datori vama pentru mgrfurile lor. Cirstea si
tovarkii sai i-au ramas datori vama pentru 700 oi pe care le-au dus oco-
lind vama ; alti doi, Galusca si Petru Bala, li datoreazd fiecare cite 5 taleri
pentru vama vite1or6. Toi acestia se afl acum la Bistrita si domnul are ne-
voie de ajutorul autoritgtilor orkenesti de acolo pentru a recupera paguba.
Dar nu numai acestea sint cauzele care Ingradesc buna desfkurare
a comertului. Negustorii sint Impiedicati si de nesiguranta drumurilor si
chiar a locurilor unde poposesc, de aceea paza drumurilor si a negustorilor
va fi una din preocuparile autoritatilor din Moldova i Transilvania, dupa
cum reiese din uncle scrisori din prima jumatate a secolului al XVII-lea.
Astfel, la 10 iunie <1604 1619 ) Bilai vornicul de Cimpulung scrie
bistritenilor dau stire... ca tree negutgtori den tara noastr& cu dobi-
toace si cu alte negoate In tara voastra si sg, hranesc unii cu altii. Acum
mi sa jaluesc negutatorii c& nu pot Imbla de furi si de Vlhari dentr-acele
sate, den Vararea si den Fendreu" i II roag sa pedepseascl pe hoti si
sI ia masuri de impiedicare a furturilor1. Se pare ca In partie dintre Bis-
2 Ibidem, p. 597.
a 27 mai 1564 (ibidem, p. 599-600).
4 Ibidem, XV2, p. 785 si Documentele Bistrifei, vol. I, p. 7-43, nr. XII.
6 rn <1634> portarul cel mare al cetAtii Suceava impreunA cu soltuzul i pirgarii din oras
scriu bistritenilor ce sA lasati sb nu 1nchideti aceastA scald la ClEmpulung, ca sA imble negutatorii
si a marl! voastre i ai nostri ca sA hrAneascA si la noi i la mAriile voastre cum au fost gi
pinA acum". (N. Iorga, Documentele Bistrifei, vol. I, p. 51-52, nr. LXVII).
7 Ibidem, XV2, p. 807, si Doc. Bistrifei, vol. I, p. 24-25, nr. XXXII. Si stefan
Tomsa scrie bistritenilor la 19 mai 1612 sA pazeasca drumurile care duc In Moldova pentru a
nu se mai plinge negustorii cA grit jefuiti (Hurmuzaki, XV2, p. 853).
www.dacoromanica.ro
266 L. LEHil 44
trita i Cimpulung era o regiune primejdioasg, cu multi Wiwi care pri-

einuiese pagube negustorilor din ambele pgrti, cgci la 16 iunie 1606 cg-
pitanul loan Mattius scrie cgpitanului Ioan Pettky sgrmanul norod
negutgtorese de aid nu poate umbla in Moldova, le opresc averile, Ii su-
pgrA, fgrg pricing, Ii suduesc, Ii batjocoresc, Ii bat, Ii pradg... ce trebuie
sg facem egci altfel in nici un chip nu mai pot sgrmanii negutgtori sg
trgiascg din pricina bor. S scrie domnia ta, i voevodului moldovean
despre aceasta, cad ... un lotru de om cu numele Horoga, tine acolo de o
lung boii unui Mega Oxman... pentru ca- e Horoga insusi a vindut vitele
in bilciul de iarna de aid, ceea ce au adeverit innaintea mea cu oameni
cinstiti nemesi, el a Vindut el 1.118110 tj cu aceea a plgtit orgsenilor" 1.
Abuzurile unor dreggtori 2 ca i sistemul represaliilor, care se mai
aplica Inca 3, sint i ele o piedicg in dezvoltarea comertului dintre Mol-
dova si Transilvania. Unii moldoveni, pentru a putea fi siguri ca nu vor
suferi nici o pagubg in drumul lor, obtin scrisori de liberg trecere eliberate
de autoritgtile respective. Asa de exemplu, Filip Covac vamesul Moldovei
obtine de la Sigismund Bathory, la 8 februarie 1590, dreptul de a veni
cu mgrfuri In Transilvania i de a se intoarce iar in Moldova. Poate trece
liber en mgrfurile lui, plgtind numai vama cuvenitg 4.
Dacg toatea acestea sint piedici obisnuite ivitO in desrasurarea
comertului oricgrei tan, In desfsurarea normala a comertului extern al
1 A. Veress, Documente, vol. VII, p. 285-286.
2 La 29 mai 1608 Constantin Movila scrie bistritenilor ar fi fost acolo In tara dumnea-
voastra niste negustori din tara noastra, dintre care ati fi prins dumneavoastra pe unul si 1-ati
tine In Inchisoare grea fiincica si-ar fi Idsat vitele si banii Intr-un sat aproape de Bistrita. El s-ar
fi dus Intr-aceia In altA parte prin tara dumneavoastra insd, affind aceasta i-ati adus, ori i-ati
dus din sat atit vitele cit si aurul, lucru care daca este asa, puteti judeca dumneavoastra dad!
ai facut bine ori nu, ca pentru vita lui sA sufere Inchisoare. Fiind noi lard pricind...nu hIsam
sa-i supere, nici sA-i mina aici In tara la noi pe negustorii din tam dumneavoastrd, mai cu
seama pe cei cinstiti. D aceia, va rugam, sa-i dati drumul acelui negustor din tam noastra
prins Impreuna cu vitele si aurul lui... ldsati sa mearga negustorii In amindoud tanilefara
s updrare" (Hurmuzaki, XV2, p. 832-833). Imr-o scrisoare din 29 octombrie 1620 se spune despre
Gabriel Bethlen cd pe sdrmanii armeni negutatorind In Ardeal, cari au venit din Moldova, am
auzit-o chiar de la armeni, Ii silea pe vremea boieriei sale, unde da de ei, el Insusi, sau slugile
sale, lua cu sila de la ei tot felul de bldnuri de animale sdlbatice (vulpi, veverite, vidre, lupi
si rAsi) si dacd la cereau pretul it ameninta cu streangul l cu spfnzuratoarea..." (A. Veress,
Documente, vol. IX, p. 227). Lui Ursu din Cimpulung vamesii bistriteni Ii opresc la voila
2 vase cu miere si niste piei, iar Vasile Lupu va trebui sd intervind la 15 martie 1646 pentru a
1 se face dreptate (Hurmuzaki, XV2, p. 1 147).
3 Cristofor Bathory comunica la 28 septembrie 1579 cd In fata lui a venit Elie Nemes
Care s-a plIns Impotriva negustorului moldovean Nicolae Tekuyes din Suceava, care ii datora
o sumd de bani pe care nu i-a Inapoiat-o. Deoarece acum nu exista altd cale de a-si recupera
banii mai sus mentionati, le porunceste ca dacd In fata lor ar veni Nicolae Tekuyes, sau alt
negustor moldovean va veni la voi cu lucruri si vd va cere sa le platiti sd-i arestati si banii sd-i
depuneti la noi (Hurmuzaki, XV1, p. 675-676). La 13 iulie 1646 Vasile Lupu scrie bistritenilor
rugindu-i sd restituie moldovenilor un numdr de porci pe care acestia Ii duceau spre vinzare
si care le-au fost opriti la trigesimd cu toate cd o platisera. Daca nu se vor Inapoia porcii
acelor oameni, /I va despagubi cu vitele lor aflate In Moldova (Hurmuzaki, XV2, 1153). Cons-
tantin Movila In scrisoarea citata mai sus dd o explicatie pentru aplicarea represaliilor vd puteti
gindi dumneavoastrA ca acestui negustor din tara noastrd nu i se pierd nici vitele nicl aurul
lnaintea noastrd" si el va putea fi despdgubit numai cu marfurile 1i banii luati de la negustoril
bistriteni veniti In Moldova, altfel domnul nu-1 putea despAgubi.
O Hurmuzaki, XV1, p. 703.
www.dacoromanica.ro
45 COMERTUL TARII ROMINE5TI 51 MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 267
Moldovei intervine ins a. i aparitia monopolului turcesc, care va canaliza

aproape intreaga activitate comerciala intr-o singurl directie.
Moldova, ca i Tara Romineascl, constituie pentru Poart5, una

din principalele surse de aprovizionare cu alimente a pietii. in afar5, de
produsele trirnise in contul obligatiilor, negustorii turci i greci vin In
tath i cumparg pe piat5, unele din ele, cum ar fi de exemplu carnea 1,
pentru a completa astfel cantitatea necesar5, pentru hrana populatiei.
Tocmai procurarea vitelor oglindete clar existenta monopolului turcesc.
La inceput sultanul nu interzice categoric exportul de vite in alte pa'rti
decit la Constantinopol, ci sub pretextul ca" este ingrijorat de pagubele
suferite de negustorii moldoveni care exportg vite in alte Ord 1 pentru a
le veni in ajutor, cere domnuhli Moldovei sa-i indrepte spre Constanti-
nopol. Astfel, intr-o scrisoare dm 18 martie 1566, adresata. domnului
Moldovei, sultanul Ii arata cu,, deoarece cei care merg cu vitele s5, le vinda
in Po Ionia sint pggubiti f;4.1 nu pot deci sA-si plateascA. d'arile, de acum
inainte sa, nu mai trimiti pe raiaua moldoveneasca, spre a vinde vitele
lor in afar5,, ci sA-i indrepti in partea aceasta (Istanbul) wade venind vor
putea vinde dup5, dorinta lor" 2 Dupa, cum tim preturile oferite de turci
sint destul de mici, in cele mai multe cazuri sub pretul obinuit al pietii,
e clar deci c bungvointa i grija arAtat5, de sultan intereselor negusto-
rilor moldoveni este legatl de preocuparea sa de a inltura lipsa de came
de mcel'arie" de pe piata Constantinopolului. Dar se pare ca negustorii
moldoveni nu s-au rasat inelati de bun'avointa aparentA a sultanului
continua', sA.-i trimita vitele in Polonia, Transilvania i alte iri, cati
sultanul va trebui mai tirziu s interzic'a exportul de vite din Moldova 3.
Un mijloc folosit de negustorii din Constantinopol pentru a obtine
cit mai multe vite i la un pret stabilit de ei, este acela de a imprumuta
bani viitorilor domni sau rudelor lor,urmind ca restituirea banilor s5, se
fac'a printre altele i cu oile strinse in diferite tinuturi din Moldova. Astfel,
pentru a satisface nevoile b'aneti ale lui Stefan, fiul lui Petru Schiopul,
Joan banul imprumuta de la diver* negustori sume de bani, pe care apoi
urma sa, le restituie in oi. De la Pervana bei casapul imprumut5, 420 000
aspri, in schimbul cgrora aveau invoialA sA-i dea domnul oi de la Soroca,
fiecare oaie pentru 47 aspri. Fiindc5, ala am facut tirgul" 4 ; de la Flore
al lui Tacugi ia 150 000 aspri, urmind ca acesta s primeasc5, in schimb
oi din tinutul Iau1ui fiecare oaie pentru 45 aspri" 5 ; iar de la Foti si
1 La 25 august 1560 sultanul porunceste domnului Moldovei sA ajute negustorilor d.
oi gelepi" care vor sosi In Bogdania pentru a cumpAra acolo oi vite cornute cu banii lor
sI Inlature lipsa de carne de macelArie In conditiunile unor preturi acceptabile" (Acad. R.P.R.
I 53, f. turc., trad. la Inst. de istorie).
2 Acad. R.P.R., 11/80, f. turc. (trad. la Inst. de istorie).
3 La 6 mai 1568 sultanul Selim II porunceste domnului Moldovei deoarece, cu toate
c a a lost oprit, exportul de vite cornute i oi din Moldova si Dobrogea In Polonia sau alte
t5ri din afara imperiului turcesc continua sa ia mAsurile necesare pentru a-1 opri, altfel 11
va pedepsi (Acad. R.P.R., 11/125 a, f. turc., trad. la Inst. de istorie).
4 15 noiembrie 1589 (Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. III, p. 446).
6 20 noiembrie 1589 (ibidem, p. 446).
www.dacoromanica.ro
268 L. LEHR 46
Gheorghe a luat 100 000 aspri in schimbul oior din tinutul Neamtului
cu cite 34 aspri oaial. Tinuturile de unde se luau oile se stabileau In raport
cu numarul oilor ce se puteau stringe acolo, pentru a se putea acoperi
sumele date. Pretul oilor cumpArate de negustorii turci sau greci pentru
nevoile Portil varia de la un tinut la altul si era intre 29-42 aspri noi
pentru o oaie. Se mentioneazg c din Moldova se trimiteau anual la Con-
stantinopol peste 100 mii de capete 2.
In catastiful pentru gostina oilor din 12 mai 1591 se mentioneazg
c5, din go stina gdsit in tafa, oile cumphate si trecute prin schele sint
toate la un loc 45 880 3. Acelasi numr de oi gsim si in catastiful din 15
mai 1591 amintitor de cite oi au cumphrat casapii i gelepii din tarA cu
asprii lor i ian pecetluite ca s tread, prin schela de la Isaccea si prin
FocsanP' 4.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca, negustorii veniti din im-
periul turcesc se bucur de un regim preferential, putind cumpara in
Moldova cereale, animale si alte produse la un pret sub pretul obisnuit
al pietii, f5r, drept de concurent 5. Abuzurile avirsite de acesti negus-
tori sint asa de mari inch pedepsirea lor va fi una din primele masuri
luate de domnii care se opun monopolului turcesc. Intr-un raport anonim
din 11 aprilie 1552, despre evenimentele din Moldova se mentioneazI
ca, vreo 80 de negustori turci veniti acolo au fost omoriti iar alii aruncati
in temnitele de la Neamt 6.
La Galati este principala schell a Moldovei pentru mArfurile duse
sau aduse din Constantinopol. Pe aci tree toate caravanele care vin din
Constantinopol pe uscat sau pe mare si care merg nu numai in Moldova,
ci i in Polonia, Ungaria si Transilvania. Corbiile venite pe Dung,re si
M. Neagr a. incarc6 ad griu i alte marfuri, ca vite, pastram6, unt, miere,
cantitati mari de Bare etc., destinate in primul rind aprovizionArii Con-
st antinop olului.
Din raportul bailului venetian la Constantinopol din <1607-1608 >
reiese cg din Wile romine se export/ o mare cantitate de miere si unt
pentru nevoile Portii. 0 parte din miere se cumparA de la domn i de
la alti particulari (boieri), deoarece este mai curatg si de calitate mai
bung, 7.
1 1 decembrie 1589 (Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. III, p. 447).
2 Descrierea anonirnd a Moldovei din 1587, publicatA de I. Filitti in Arhivele Vali-
canului, Buc., 1914, p. 44 (trad. la Inst. de istorie).
3 Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. IV, p. 25-26.
3 Ibidem, p. 26-27. In document se dA numele fiec5rui negustor i numdrul
de oi cumpArate i trecute de ei prin schelele Moldovei spre Turcia. Dacd adundm
insd numArul lor vedem cd de fapt au trecut numai 43 866 oi si 630 boi ; on i in acest
catastif i in cel al gostinei se spune cd au scos 45 880, adicil cu 2 014 oi mai mult decit
reiese din adunarea oilor cumpArate de fiecare negustor in parte.
5 Acest lucru reiese si din cercetarea preturilor cu care sint vindute oile negustorilor
veniti de la Constantinopol in timpul domniei lui Petru chiopu1. Aceste preturi shit cu
siguranta mult mai scazute, cdci este imposibil sA se produca o crestere atit de rapidA a pretu-
rilor incit in prima jumAtate a secolului XVII pretul sd ajungd de la 29-42 aspri ell se
pldteste In 1591 la peste 100 de aspri. Oricit de mult au crescut preturile in secolul XVII,
lap de secolul XVI, totusi la niciun produs n-am g5sit diferente de pret asa de mari.
6 A. Veress, Documente, vol. I, p. 78-80.
7 N. Iorga, Acte i fragmente, vol I, p. 50.
www.dacoromanica.ro
47 COMERTUL TARII ROM1NE$TI $1 MOLDOVEI TN SEC. XVIXVII 269
Comertul principal facut de negustorii turd in Moldova ramine

Insa cel cu vite cornute i oi. Multi Ii pierd chiar i averile sau shit Inchisi
din cauza datoriilor fata de turci, neputindu-si respecta tranzactiile In-
cheiate cu ei. Astfel, Gavriil Mirca vornic i fiul lui vind in martie 1622
satul Zorileni pe Birlad, fost al lui Dumitrascu, fiul lui Andrei Chiriac.
Acest Dumitrascu a ramas dator la un turc Palauz Oglu cu o suta si
patruzeci de boi cu vaci i doug sute de oi", pentru care Gavriil Mirca,
si fiul au au fost chezasi. In timpul domniei lui Alexandru Ilias, Du-
mitracu fuge, iar cei doi chezasi platesc datoria in locul lui, luind In schimb
satul Zorileni 1. La 10 noiembrie 1627, Miron Barnovski cere regelui Po-
loniei sa faca dreptate unor negustori moldoveni i turd care venisera la
tirgul din Iaslowiec i li se confiscasera 600 boi alei. Multi dintre acestia
cumparasera boii de la negustori turci pe credit si au fost Inchisi de turci
si nu vor fi eliberati pina nu-si pltesc datoriile 2.
Totusi, cu tot monopolul turcesc, putem vorbi de un comert extern

al Moldovei care nu se limiteaza numai la relatiile cu Poarta.
Comertul Moldovei cu Polonia este foarte vechi si se desfasoara
aproape continuu, cu unele intreruperi sau incetiniri datorita conflictelor
politico. Importanta relatiilor comerciale intro cele doul tar! se vede 01
din faptul ca reglementarea lor li gaseste loc i In tratatele politico In-
eheiate in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, Intro Moldova si
Polonia i Turcia i Polonia acestea din urma reglementeaza comertul
negustorior din cele trei taxi.
In juramintul de credinta al lui Bogdan Lapusneanu fata de regele
Poloniei, din octombrie 1569, este cuprins i un paragraf privind pe negus-
torii celor doug tari : Negustorii polonezi au vole sa treaca cu marfurile
lor liber, pe drumul comercial obisnuit, atunci cind. vin in Moldova sau
se due In Turcia. De asemenea, negustorii moldoveni au voie sa se duca In
Polonia pe vechile drumuri, sa cumpere, sa vinda sau sa participe la tir-
guri oriunde, platind vama ca i innainte si se pot Intoarce cu toate lucru-
rile lor i toata averea" 3. Prin acest tratat se confirma din nou libertatile
1 Doc. priv. ist. Rom., A, XVII, vol. V, p. 105-106.

2 Hurmuzaki, supl. II, vol. II, p. 573-574.
3 lbidem, vol. I, p. 266. Se pare Insd cd negustoril din Polonia vor suferi mai
ttrziu Ingradiri i noi urcdri de vaind in imperiul turcesc i in Moldova. Toate acestea
vor face pe regele Poloniei sA intervind la 26 iunie 1577 pe IWO sultan, cerindu-i,in urma
plIngerii negustorilor din Polonia cd de patru ani Incoace au fost Infiintate In Turcia i In Mol-
dova noi vdmi i trigesime care nu erau pina acumca toate aceste vdmi sd fie reexaminate si
reduse ca mai inainte (A. Veress, Documente, vol. II, p. 127). Totodatd prezintd punctele
privitoare la comert, care urmeazd sd fie retnnoite odatd cu tratatul de pace dintre Polonia
gl Turcia : negustorii armeni i altii care stilt tratati nejust attt in Turcia cit i In Moldova
sd nu fie siliti la plata unor datorii care nu le apartin, cum s-a Mout pind acum... De asemeni
nici negustorii din regatul nostru sd nu fie Inarcati cu vdmi i taxe nejuste attt In Turcia eft
si In Moldova" (ibidem, p. 125-126). Sultanul va confirma la 30 iulie 1577, cu ocazia rein-
noirii tratatului Intre cele cloud pdrti, toate cererile regelui Poloniei cu privire la comertul negus-
torilor din Polonia in Moldova si imperiul turcesc (ibidem, p. 127-129).
www.dacoromanica.ro
270 L. LEHR 48
de care trebuie sa se bucure negustorii din cele doua tari, libertati ce nu

vor fi insa respectate intotdeaunal.
Moldova exporta in Po Ionia animale i piei de animale, vin peste,.
sare, silitra etc., i aduce de acolo cupru, obiecte de lux, stofe, litere da
tipar, uncle produse mestesugaresti, care nu se gasesc in Moldova etc.
Tine le din aceste marfuri nu sint produse in Po Ionia, ci sint aduse din
alte parti ale Europe! i ajung in Moldova prin intermediul Poloniei.
Principalul oras din Po Ionia en care Moldova are relatii comerciale
este Liovul 2, care, de fapt, prin privilegiile i drepturile pe care le capa-
tase de-a lungul veacurior monopolizase intregul comert al Poloniei cu
Moldova ; dar i alte orase poloneze intretin relatii comerciale cu Moldova ;
negustorii moldoveni participa de multe ori la tirgurile de la Camenita,
Sniatin etc., iar negustorii din aceste orase yin 4n Moldova.
In urma tranzactlilor comerciale incheiate intre negustorii polonezi
cei moldoveni se ivesc o serie de neintelegeri din cauza neplatii marfu-
rilor sau livrarii unor produse necorespunzatoare calitativ. Din aceasta'
cauza au loc in fata instantelor judecatoresti o serie de procese, pe baza
carora putem urmari desfasurarea comertului dintre Moldova i Polonia.
Principalul produs care ,se exporta in Polonia, in cantitati foarte
mari sint animalele i produsele animaliere. Miron Costin spune chiar...
ca de au fost cindva vremi fericite acestor parti de lume atunce au fost.
Mina tara Leseasca, oi dzice, de aur, la care pre acele vremi currea Mol-
dova, cu boi de negot, cu cai, cu micro si aducea dintr-aceie tara aur si
argint..." 3. Miron Costin se ref era aci la vremea liii Vasile Lupu, dar cele
spuse de el sint valabile i pentru unele perioade dinaintea lui i chiar
in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, dupa cum reiese din documente.
Astfel, la 27 ianuarie 1557 se inregistreaza la Liov o plingere a unor
negustori din Moldova, anume Andronic Teclicz, Romasco, Mann. si Isidor
din Suceava, Avram din Iasi i Giurgiu din Siret, impotriva unor evrei
din Vladimiria, carora negustorii moldoveni, in drumul lor spre Liov,
le-au dat la 21 ianuarie in orasul Strelite urmatoarele marfuri pentru a le
transporta probabil pina la Liov sau chiar a le vinde. Andreico le-a dat
26 boi, Toma 29 de boi, Teclu 17 boi, Romasco 6 boi, Manu
5 boi, Isidor 8 boi, Avram 20 worow cum media strabonum, alias
guni Serboznikow ( !) i o piele cruda de cerb, Giurgiu din Siret 11 boi,
si un vas cu yin rominesc. Pentru transport au platit : Teclu 8 fl., Romasco
2 marci, Isidor 2 fl. in galbeni si 1 fl. in moneda' poloneza, 2 bu-
loti ( !) 4. Actul nu ne da mai multe amanunte, dar se poate desprinde
!
1 Ca un exemplu al nerespectArii libertatii negustorilor moldoveni de a participa la

tirgurile din Polonia, avem scrisoarea lui Miron Barnowski adore regele Poloniei din 10 noiembrie
1627, prin care 11 roagA sA ia mdsuri impotriva starostelui din Zytomir, care a atras pc negus-
torii turci i moldoveni, asigurindu-i ea pacea va fi respeetat la tirgul din Iaslowiec, iar la sfirsi-
tul tirgului, fr nici un motiv, le-a luat toate marfurile (Hurmuzaki, supl. II, vol II,
P. 573 574).
2 $tirile pc care le avem se referA in primul rind la comertml cu Liovul i relateazA procesele
ce au We in fata instantelor judecAtoresti din Liov Intre negustorii moldoveni i cei lioveni.
Aceste procese ne dau o imagine a schimbului efectuat intre cele doug pArti.
3 M. Costin, Letopiseful Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, P. 109.
4 N. Iorga, Studii i doc., XXIII, p. 341, nr. CLV.
www.dacoromanica.ro
49 COMERTUL TARII ROMINE$TI $1 mOLD:WEI TN SEC. xvIXvII 271
de aci pe de o parte faptul c negustorii moldoveni se asociaza intre ei

atunci eind e vorba s faca un comert mai larg, care necesita deplasarea
lor in diferite orase din afara Moldovei, iar pe de alta parte vedem el
acesti negustori nu vind intotdeauna direct pe piata poloneza marfurile
lor ci cauta s intre in relatii cu negustorii de acolo, se folosesc de ei pentru
transporta si uneori chiar pentru a-si vinde produsele in diferite
tirguri din Po Ionia. Dar, probabil c cei doi negustori din Vladimiria
nu au respectat contractul Incheiat cu negustorii moldoveni, ceea ce a
determinat darea lor In judecata.
Comertul de vite cu Polonia este foarte intens si este facut nu numai
de negustori, ci si de boieri i domn, prin intermediul oamenilor lui
mai ales al marelui vame care are si rolul de mijlocitor In afacerie co-
nierciale ale domniei. Vinzarea vitelor se face in primul rind. prin iarma-
roacele care au loc la Hotin, Cernauti, Sniatin, Colomea etc. Numarul
boilor vinduti cu aceasta ocazie este foarte mare. Am vazut din acea
relatare din 1587 ca numai la tirgul Rusaliilor care a avut loc la Cernauti
s-au adus pentru vinzare 30 ma capete de vite. Procesele pentru neplata
vitelor se tin lant. La 8 aprilie 1566, Alexandru Lapusneanu prin omul
sau, d In judecata pe Melchior Hase, negustor din Liov, pentru suma
de 418 galbeni unguresti pe care acesta Ii datoreaza pentru niste boil.
Hase pretinde insa ca el cumparase acesti boi de la Nicoara vames de
Hotin, ca, pretul lor nu depaseste suma de 402 ughi i ca", platise dupa
cum se intelesesera o prima suma de 200 ughi, fratelui vinzatorului, Cra-
ciun postelnic, la data de 8 septembrie 1561 si se pregatea sa-i dea si
restul de bard, cind, venind Despot voda, acesta aresta pe Nicoara si
Ii confisca averea 2.
TJn alt proces are loc la 7 martie 1570, clad Costea rominul din
Hotin se judecd cu Agneta, vaduva lui Stanislas Dolinski, pentru o da-
torie a acestuia de 270 fl., pentru boi. Se constata insa ca ea n-a mos-
tenit de la sotul ei si deci nu poate plati 3. La 30 ianuarie 1571 Rusu mol-
doveanul cheama' In judecata pe Israel din Olesko, pe care 11 citeaza 1m-
preuna cu tatal i fratele sau din Sniatin, deoarece el a vindut lui Israel
10 boi, pentru care ei s-au obligat, prin chitanta, sa plateasca 70 fl. de
aur. Is ael protesteaza ca n-a iscalit si el este supus la ju, amInt4.
Citiva negustori din Liov cumpara un numar Insemnat de boi mol-
dovenesti pentru care trebuie sa dea In schimb alte marfuri cerute in
Moldova. Astfel Stanislav Scholz recunoaste ca a cumparat de la Sima
Warsi i Nicoresi mare vames al Moldovei care erau mari negustori
la iarmarocul de la Sniatin un numar de boi", pentru care urma sa mai
plateasca ping, la duminica mare 1583 vinzarea s-a fdcut fie la inceputul
anului 1583 fie chiar inainte suma de 4410 taleri, pe care trebuia s-o
achite parte In bani si parte in marfuri. TJn alt negustor, Iosif Nachimo-
wicz randne dator pentru boi suma de 640 de taleri. Pentru acoperirea
datoriei (Muse 10 bucati de pinza de Colonia, a 8 taleri bucata.. Ter-
1 N. Iorga, Studii i doc., XXIII, p. 345-347, nr. CLXIII.
2 Idem, Relalille cornerciale cu Lernbergul, p. 41.
3 Mem, Studit i doc., XXIII, p. 352, nr. CLXXIX.
4 Ibidem, p. 354, nr. CLXXXV.
www.dacoromanica.ro
272 L. LEHR 50
menul pentru plata boilor era la sf. Nicolae, adica' la iarmarocul din Co-
lomeea F3i. trebuia s'a aducb, postav de Lund 1
Printre cei ce cumpar boi moldoveneti in aceast5, perioad/ sint
i Grat din Posen, nobilul polon Iaszowski i. citiva evrei din Sniatin2.
Dac ne gindim ca, un bou moldovenesc era socotit, in cadrul iarmaroa-
celor din aceastg perioada, la cca 3 galbeni i comparam cu sumele mari pe
care le mai datorau negustorii polonezi pentru boil cumparati probabil
ca cea mai mare parte din valoarea boilor era platita putem s a ne
facem, pe baza exemplelor citate mai sus, o imagine a acestui comert de
vite al Moldovei cu Polonia.
Moldovenilor care veneau cu vitele lor la tirgurile din Polonia, li
se confiscau de multe ori vitele aduse spre vinzare i. era nevoie de in-
terventia domniei pentru a li se face dreptate.
Exportul Moldovei in Polonia nu se limiteaz numai la vite, ei se
mai .export1 vin, peste i. altele.
Voinul moldovenese trimis in Polonia este de obicei vin de Cotnari
sau din regiunea HuO, fiind socotite cele mai bune vinuri moldoveneti.
De multe ori pe Maga' vin rominesc, negustorii moldoveni transport/ i
yin de Malvasia. Aa de exemplu Gavriil din Suceava recunomte la 30
ianuarie 1557 ca' a primit de la Ana, sotia lui Albert Zaleski plata pentru
un vas cu vin muscat i 2 vase de yin de Malvasia 3.
La 29 martie 1586, P/tracu din la* cla, in judecata pe Mihai Pa-
lamidas din Liov, cleoarece nu i-a trimis la Imi, asa cum se intelesesera,
o parte din banii datorati pentru vinul rominesc 4. Dintr-un document
din 3 septembrie acelmi an, reiese c5, cu aproximativ doi ani in urm/
Patrapu pusese zalog la Palamidas 9 vase cu yin rominesc, socotite atunci
30 fl. un vas, pe care acesta putea sa le vinda, urmind sa'-i retin/ suma
de 107 fl. adica banii datorati iar restul de bani urma sl-i trimita
la Imi. Pin/ acum Palamidas n-a trimis nici banii, nici vinul 5.
Andrei Piotrowski, imputernicitul lui Luca Stroici logofat, reclama
la 5 februarie 1591 pe Pavel Armatarium din Liov ca nu Vrea s'a spun/
ce a 1/cut cu cele 19 vase de yin rominesc trimise de Luca Stroici din
Moldova la Liov i. date lui spre pastrare, cerind sl se plateasca vinul 6.
Citeva zile mai tirziu, la 11 februarie, Andrei Piotrowski i Feodor Czer-
niesko recunosc fat/ de martori ca Pavel le-a platit cele 19 vase de vin
ale lui Luca Stroici 7.
Petele se transport/ in cantit/ti mari in Polonia ; am vgzut ca
numai de la Galati se transport*/ peste 1 000 de care pe an. Uneori peOele
trimis spre vinzare se strica in drum i. cumparatorii cer despagubiri
pentru marfa stricat/. Bogdan, armean din Camenita, cra in judecata la
1 N. Iorga, Relafiile..., p. 57.
2 Ibidem, p. 58.
3 Idem, Studii qi doc., XXIII, p. 342, nr. CLVI.
4 Ibidem, P. 384, nr. CCLI.
5 Ibidem, XXIII, p. 386, nr. CCLVIII.
6 Ibidem, p. 408-409, nr. CCCXXIV.
7 Ibidem, p. 410, nr. CCCXXVII.
www.dacoromanica.ro
5 februarie 1587 pe Gherman din Iasi, care ii vinduse 3 vase cu morun

stricat 1.
Moldova mai trimite In Po Ionia spre vinzare silitrA 2.
Dintre mArfurile importate din Polonia trebuie sA mentionam In
primul rind unele metale, arme, stofe, litere pentru tipar etc.
Alexandru Lapusneanu capAtA dreptul de a cumpAra MIA a plAti
vam'a, 100 cintare de bronz pentru clopote. De aceea, el scrie la 26 august
1558 orAsenilor din Liov, rugindu-i s, caute printre negustorii de acolo
acest bronz si s1-1 trimitA imediat ce-1 vor gAsi, iar el le va da banii 3.
Exportul de arme din Polonia era interzis, insA la cererea lui Alexandru
se va admite ca de data aceasta sA se duel in Moldova lucrurile coman-
date de domn 4.
Postavurile cumpArate in Polonia nu sint toate neapArat de acolo,
ci unele sint aduse de mai departe. La 4 mai 1565 avem un proces intro
Saric din Suceava si G. Manczukowicz care luase de la loan Duchno 2
bucAti de stofA camelotg, una neagrA si una rosie, care ii plAcuserA si. nu
le-a restituit 5. aric garantase pentru el sill cheamg acum sA dea socoteal.
In timpul domniei lui Vasile Lupu, cind cultura a cunoscut o mare
dezvoltare, s-au adus de la Liov litere pentru tipografie. La 12 ianuarie
1641 Vasile Lupu trimite oameni cu 200 galbeni pentru a cumpAra literele
necesare tipografiei lui 6.
Stirile pe care le avem cu privire la relatiile comerciale dintre Mol-
dova si Polonia sint mai numeroase pentru a doua jumAtate a secolului
al XVI-lea decit pentru prima jumAtate a secolului al XVII-lea, dar
aceasta nu Inseamna cA ele nu au continuat. SA nu nitAm &A de fap t stirile
rmase sint in majoritatea cazurior relatAri ale unor procese intre negus-
tori, ceea ce ne permite sA afirmAm el probabil in restul perioadei de
care ne ocupAm legAturile comerciale au decurs in mod normal si deci
nu era nevoie ca ele sA fie consemnate in anumite acte. De sigur, dacA
ne-ar fi rAmas registre vamale care sA cuprindl stiri zilnice cu privire
la comertul dintre cele doug Vari in a doua jumAtate a secolului al XVI-
lea si prima jumAtate a secolului al XVII-lea asa cum avem pentru
relatiile dintre Tara RomineascA si Brasov in. prima jumAtate a secolului
al XVI-lea am fi putut urmAri desfAsurarea acestui comert in mod evo-
lutiv si mult mai amAnuntit.
*
Cu Transilvania, Mold.ova a avut strinse legh"turi comerciale, negus-
torii moldoveni ocupind, allturi de cei munteni, un loc din ce In ce
1 N. Iorga, Sludii i doc., XXIII, p. 389, nr. CCLXVIII.
6 Intr-o scrisoare a lui Miron Barnowski catre breasla stavropighiei din Liov, data la 12
mai 1627, privitoare la banii ce au nevoie pentru construirea bisericii, se arata ca le va da banii
ce se vor obtine din vInzarea silitrei la Sniatin (Hurmuzaki, supl. II, vol. II, p. 536-537).
3 Hurmuzaki, supl. II, vol. I, p. 212.
6 N. Iorga, Sludii qi doc., XXIII, p. 93, nr. XCVII.
5 Ibidem, p. 345, nr. CLXII. La 3 februarie 1571 Hulub Trofin din Hotin recunoaste
o datorie catre Colman din Zloczow, pentru 2 coti postav de Swoboda, si un bou cu pete
albe pe spate (ibidem, p. 355, nr. CLXXXVI).
6 Hurmuzaki, supl. II, v. III, f. 1, p. 1-2.
18 o. 4338
www.dacoromanica.ro
274 L. LEHR 52
mai mare in comertul transilvgnean 1. De asemenea i negustoriiitransil-

vneni vin in Moldova pentru a face comert. Relatiile dintre cele doul
prti sint regulate, cu exceptia unor scurte intreruperi, datorate conflic-
telor politice.
Trecerea negustorilor i mrfurilor se face prin cele doug, puncte
vamale mai importante Cimpulung i Trotus.
Din Moldova se exporth in Transilvania i Ungaria vite i piei de
animale, yin, ceafa, peste, Bare, cereale In anumite perioade 2 etc. ; iar
de acolo se aduc metale, cuie, obiecte mestesuggresti speciale pentru
nevoile curtii domnesti si ale boierimii, stofe, cereale in perioadele de
foamete etc.
Principalele orase cu care se fAcea comert erau Bistrita i Brasovul;
Bistrita avea de multe on i un rol intermediar in relatiile cu celelalte
orase transilvnene, Ungaria i Germania.
Relatiile comerciale cu Transilvania slut foarte strinse mai ales
in timpul domniei mi Alexandru L'apusneanu. Acesta flind. el singur un
mare negustor, trimite la Bistrita spre vinzare porci i vite in num6r
foarte mare. Dar faptul ea' Alexandru Lapusneanu intretine strinse relatii
comerciale cu Bistrita nu Inseamng ea, negustorii moldoveni nu trimit
ei ei produsele lor In Transilvania. Corespondenta rAmasa, confirmA acest
lucru i constituie Inca o dovada a greselii facute de vechia istoriografie
care se ocupa aproape exclusiv de relatiile comerciale intretinute de domn
boieri i lega dezvoltarea relatiilor comerciale intre Moldova i alte tgri
de domnia unuia sau altuia dintre domnii moldoveni, negind rolul negus-
torilor moldoveni in dezvoltarea acestora. Cind analizam relatiile corner-
ciale personale ale unui domn in acest caz Alexandru Lapusneanu
atunci o facem in primul rind in calitatea lui de negustor sau In anumite
cazuri chid e vorba de achizitionarea unei cantitti mari de marfuri fie
pentru nevoile curtii domnesti, fie pentru constructiile facute In ar/.
Dup"a cum am mai spus, Alexandru Lapusneanu e un mare negus-
tor de vite. La 24 noiembrie 1552, el scrie la Bistrita, prin oamenii ski,
1i11 roag5, sa-i ajute i sa-i trimita la locul convenit pentru a vinde acolo-
porcii trimii spre vinzare i a-ei scoate cheltuielile 3. In 1559, are loc un
schimb de scrisori intre domn i bistriteni In legatura de asemenea cu
vinzarea unor porci la Bistrita 4. Alexandru Lapusneanu, In calitatea lui
1 Am vazut atunci chid am vorbit de Tara Romineasca, masurile luate de dietele transil-
vanene impotriva negustorilor munteni i moldoveni care acaparau din ce In ce mai mult piata
transilvneana, aducind pagube negustorilor i mestesugarilor locali.
Intr-o scrisoare a capitanului Vincenzo Zucconi catre Duca de Mantua, din 29 ianuarie
1603. se arata ca generalul Basta a cerut lui Ieremia Movil, prin solia moldoveneascd venita
la el, 300 banite de grin, la pretul cu care se vinde griul in Moldova. Griul era necesar pentru
potolirea foametei din Transilvania (A. Veress, Documente, vol. VII, p. 105-107).
e La 31 martie 1559, Alexandru Lapusneanu scrie bistritenilor ca a trimis la ei pe omul
san de incredere, Jitian. cu 120 porci Ingrasati. Ii roaga sa nu ia vamil pentru acesti porci
sa caute sa i I/111dd, dac5 se poate, cu un pret maxim (Hurmuzaki, XV1, p. 542). La 6 mai,
le scrie din non in legatura cu niste porci trimisi spre vinzare : din porcii trimisi. 92 s-au risipit
si au fost strinsi din nou ; o parte au fost vinduti, dintre care 25 porci cu 300 ducati, ramin
Inca 170 porci. Le spune ca a trimis 195 porci, pe care In Ord Ii putea vinde cu 3 ducati unul i.
putea lua foarte usor unul peste altul 300 pfeningi (ceea ce inseamnd ca era preferata piata
www.dacoromanica.ro
53 COMEIRTUL TARII ROMINEUL Si MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 275
de domn va avea posibilitatea sa forteze pe bistriteni sa-i dea pretul cerut

de el, amenintindu-i cu inchiderea drumului comercial. Se pare ca ping
la sfirit au ajuns la o intelegere, cad in 1560 Tudor vame i Marcu ar-
meanul vameul cel mare al Moldovei scriu bistritenilor rugindu-i ca
biraul sa comunice tuturor negustorilor ca pot veni sa cumpere sau sa
vinda in Moldova i negustorii moldoveni sa poata merge la Bistrita sa
eumpere sau sa vinda 1. Aceasta deschidere a drumului este binevenita
pentru bistriteni, care aveau nevoie de vite pentru hrana, deoarece la ei
carnea era scumpl. Alexandru Lapuneanu li invita chiar sa villa in Mol-
dova, cad a aflat cg, la ei sint negustori care vor sa cumpere boi, intrucit
la voi carnea este scumpa" i ii asigura ca oamenii lor vor gasi sa cum-
pere la un pret convenabil". Boii cumparati vor fi platiti in bani sau
marfuri, insa, domnul atrage atentia bistritenilor sa nu procedeze contrar
tuturor drepturior i sa dea numai jumatate din bani pentru vitele cum-
Orate 2
Comertul cu Transilvania continua i in prima jumatate a secolului
al XVII-lea 3.
externd, pe de o parte pentru ca se putea vinde un nutriar mai mare de vite, iar pe de altd
parte, cu banii luati pe aceste produse se puteau aduce marfurile care lipseau In Moldova).
Le atrage atentia cd daca vor Incerca sa-1 pagubeascd va fi nevoit sa inchida drumul dintre cele
cloud OH 0 nu va Idsa sa treaca nici o vita, nici chiar cele mici de fapt el profitd de calf-
tatea lui de domn pentru a obtine maximum de cistig din vinzarea produselor sale. Alexandru
Lipuneanu le cere ca restul de porci sd fie plfititi cu 250 pfeningi, pentru ceilalti 25 vinduti
s,-i dea 300 pfeningi (ibid., XV p. 544-545). In aceeasi zi i secretarul domnului
Moldovei scrie bistritenilor sfAtuindu-i sa aibd grijd sa vinda porcii la cel mai mare pret ce so
poate lua pentru a nu-si atrage du0nania domnului care prin autoritatea sa putea sd le
interzicA comertul cu Moldova, aduclndu-le astfel pagube insemnate (ibid., XV p. 545).
Bistritenii se piing Izabelei, ceea ce probabil nu convenea lui Alexandru Lpusneanu, cad la
5 tunic 1559 le amintWe Intr-o scrisoarc ea el insi0 1-au rugat sa trimitd vite de Mat si porci
I graati pe care ii vor da un pret bun. De aceea Ie-a trimis 70 boi bine ingrapti pentru
Mat, in schimbul cdrora s-au obligat sd-i trimita fier, dar pind acum n-a primit nimic, nici fier
nici bani pentru boiilui. And data le-a trimis, tot la cererea lor, 100 porci. A treia oard le-a trimis
195 porci, din care o parte au fost vinduti cu 100 dinari ungureti, o parte cu 80 dinari 0 o
parte cu 70 dinari. Nu le cere altceva, decIt banii pentru vitele lui. (ibid., XV p. 546).
Pentru a continua comertu1 cu bistritenii cornert ce IR aduce venituri Insemnate Alexandru
Lapusneanu le scrie la 7 septembrie amintindu-le de prietenia i buna vecinatate ce a existat
Intre ei si toti domnii Moldovei, care au fost Inaintea lui si care intotdeauna le-au trimis, la
cererea lor, vite de taiat ieftine, asigurindu-le trecerea. Nu mai vrea 0-0 aminteascd pagubele
pe care le-a avut 0 vrea s trdiascd In blind vecindtate cu ei (ibid., XV p. 547-548).
1 Hurmuzaki, XV p. 552.
2 26 septembrie 1560 (ibid., XVI, p. 554-555).
3 La 12 mai 1602, Andreas Amend trimite spre vinzare la Bistrita 200 porci, pentru care
cere un pret de 3-3 i taleri pentru porcii mari, iar cei mici sa se Ana cu 2 taleri in docu-
ment e vorba de 2 florini, cred !ma ca este o gresala de tipar, cad daca ar fi vorba de florin!
diferenta de pret dintre porcii mici 0 cei mari ar fi aproape inexistentd si nu ar fi fost nevoie
s.I se fixeze un pret diferit pentru cele (Iona categorii de porci (ibid., XV2, p. 793). Bistri-
tenii fac o comanda de peste unui negustor din Suceava 0 el le scrie la 17 septembrie 1633 ce
a facut pentru a procura acest peste. S-a adresat negustorului Peter care se pricepe la peste,
dar n-au putut gasi decit 2 cdrute cu peste. Dintr-o caruta au ales 20 bucati de morun care costa
4 florin! 0 40 dinari. De asemeni a cumpdrat 100 scrumbii, care costa 100 de pulturaci. Le scrie
ch i-ar fi servit mai bine, dar nu se gasete altceva nimic este probabil o perioada in care
pejtele se gaseste in cantitati mai mid In Moldova si nu se pot satisface toate cerintele interne
0 externe (ibid., p. 993).
www.dacoromanica.ro
276 L. LEHR 54
Transilvamenii ca i moldovenii au interes ca intro cele doug tgri

sg existe relatii comerciale, ambele pgrti avind de cistigat din acest comert.
Se observg uneori i o concurentg Intro orasele din Transilvania pentru a
obtine comenzi in Moldova. Astfel, Alexandru Lgpusneanu scrie bistri-
tenilor cg, rdvanele fgcute la Brasov erau mai bane, dupg cum a recu-
noscut i omul lor, iar o cgrutg a costat numai 12 fl., in timp ce bistri-
tenii cer 15 fl. pentru o carutg. Ca sg, nu strice prietenia cu Bistrita
cu care de fapt Moldova avea relatii mai strinse Alexandru Lgpus-
neanu Ii roagg s fae i ei cgrate pentru un pret mai mic, dar totusi deo-
camdatg le va trimite 15 fl. pentru o cgrutgl.
Chiar dacg unele mgrfuri sint mai ieftine Intr-un oras decit in altul
comanda este fcutg acolo unde interesele comerciale o cer. De fapt,
pentru a obtine dreptul de a face comert en Moldova, negustorii transil-
vgneni vor Incerca sg cointereseze i pe domn, trimitindu-i fel de fel de
daruri 2.
Una din cauzele care impiedid; buna desfgsurare a comertului
intre Moldova si Transilvania, provocind pagube negustorilor moldoveni
care merg in Transilvania, este aceea a locurior de depozit. Numeroase
sint plingerile brasovenilor impotriva negustorilor din cele doug tgri
rominesti, care ocolesc locurile de depozit i autoritgtile transilvnene
vor lua mgsuri pentru apgrarea intereselor brasovenilor 3. Negustorii
moldoveni ocolese aproape regulat locul de depozit de la Brasov, venind
in Transilvania pe drumuri ocolite i mergind in alte pgrti sg-si desfacg
mgrfurile, aducind astfel pagube orasului. La 18 noiembrie 1570, Zapolya
serif) scaunului secuiese cd, a aflat, in urma plingerii orasului Brasov, cg
multi din cei care yin cu mgrfuri din tgrile invecinate nu pltesc vigesima
brasovenilor, asa cum se obisnuieste, din lucrurile aduse pe drumurile
directe sau indirecte, ci ocolesc aceast vigesimg, venind cu mgrfuri in
Transilvania din Moldova prin pgrtile secuiesti, pe drumuri ascunse. Le
porunceste ca pe toti aceia pe care Ii vor gsi Ifi partile secuiesti cu lucruri,
ocolind vigesima dreapta ce se cuvine orasului Brasov, sg-i opreascl si
sg le ia nu numai vigesima, ci sg-i i pedepseascg 4. Dintr-o altg plingere
a brasovenilor din septembrie 1590, reiese cg toti negustorii care vin cu
lucruri i mgrfuri din Moldova, Tara RomIneasc i Polonia In orasul
Brasov trebuie s depung mgrfurile lor acolo si nu pot sg le ducg si sg
le vindl in altg parte, sint insg multi, mai ales din Moldova, care yin si
nu tin seama de locul de depozitare 5.
Se intimplg uneori, ca din cauza datoriilor unor negustori, autori-
tgtile ofasenesti din Bistrita sg inchidg drumurile. La 19 ianuarie 1594
domnul Moldovei scrie orasului Bistrita ca. din pricina datoriilor unor
armeni, bistritenii au inchis drumul mare spre Suceava : ati inchis dru-
1 18 septembrie 1557 (Hurmuzaki, XV1, p. 528).
2 Vom da un singur exemplu, deoarece In general darurile i formele se repetil. La 20
iulie 1558 Alexandru LApusneanu multumeste bistritenilor pentru vinul, jinblele i perele trimise
(ibidem, p. 539-540).
Unele dintre ele le-am vilzut atunci clnd am vorbit de comertml Tarii Rominesti cu
Transilvania si nu vom reveni asupra lor.
4 Ibidem, XV1, p. 645.
6 Ibidem, p. 704.
www.dacoromanica.ro
murile acelori negutatori de aici incit negutatorii nu pot iesi din Suceava".
Inchiderea drumului s-a facut Para ea macar Inainte de aceasta bistritenii
sA fi trimis o plingere domnului Moldovei, pe care acesta &a nu o fi satis-
filcut, de aceea Ii roaga sa' redeschida clrumul pentru a nu pricinui pagube
negustorilor moldoveni 1.
In comertul dintre cele doug parti se impun uneori restrictii dirt
partea autoritatilor transilvanene din cauza urcarii pretului la anumite
produse sau din cauza pagubelor ce ar suferi negustorfi i mestesugarii
transilvaneni. De asemenea, nu e voie sa se scoata moneda din Transil-
vania, ci numai marfuri. .Astfel, Gabriel Bathory scrie bistritenilor sa aiba
grij ca negustorii greci sa nu scoata din tara monede i piei salbatice.
Le atrage atentia s ia seama la drumul Rodnei si In celelalte parti ca sa
nu se scoata acele piei si mai ales moneda de orice fel ar fi ea. Daca negus-
torii greci Ii vind vitele lupe orice pret, cu acei bani WA-0 cumpere de aici
alte marfuri, trebuind s neguteze en acelea In Turcia i alte OH". Cine
nu va face asa va fi pedepsit cu confiscarea marfurilor din care doua parti
sint luate de fisc, iar a treia parte de cei care 0 prind 2. La 8 decembrie
1623, contele Beth len scrie bistritenilor despre redeschiderea drumului
Rodnei, a &Arai paza trebuie sa-o faca ei i le d anumite instructiuni
In ce priveste exportul de orice fel de vite, afara de cai se poate urma ai
de aici inainte cu Moldova 3; caii insa, nimeni sa nu incerce a-i scoate din
tara. Inca pentru ceara adusa din Moldova si vinderea ei, oricine poate
sa-si ia pentru trebuintele casnice. . . Numai sa aveti mare grija, ca nu cum-
va, trecind-o peste granita, sa faca negustorie cu ea pentru ca prin aceasta
Dvs. ati suferi o &aria mare. De altfel, este si porunca. prin care nu se
dl voie nimanui sa o treaca peste hotare din pricini negustoresti i asa
daca ati avea de gind un astfel de cistig, ati pierde mult Dvs." 4.
La 1 iunie 1653, bistritenii primesc aprobarea s exporte griu i mei
In Moldova, dar numai cu conditia sag vinda intr-un anumit loc stabilit
dinainte si care a fie locus commercii" i sa nu umble in sus i in jos
prin toata, Moldova 5. Este vorba aci de un fel de loc de depozit ase-
manator cu cele existente in Transilvania, negustorii straini neputind vinde
decit intr-un anumit loc dinainte stabilit i care avea o destinatie precisa
pentru exercitarea comertului si nu au dreptul a merge liberi In Moldova.
Orasul Bistrita, cu care Moldova avea cele mai multe legaturi corner-
dale, joaca In anumite cazuri un rol de intermediar pentru unele vinzari
si cumparari facute In Moldova de locuitorii Transilvaniei. Francisc Bog-
dan, mare camara i Gh. Hidy, intiiul secretar, trimit niste oameni ai
1 A. Veress, Documente, vol. IV, p. 58-59.
2 30 aprilie 1618 (Hurmuzaki, XV2, p. 875-876).
a Stnt anumite cazuri chid se aduc vite In Moldova, mai mult pentru nevoile unor boieri
sau ale domnului, care I0 ImbunAtAtesc In felul acesta rasa animalelor pe care le au. Dar 0
acest export sporadic va fi oprit mai ttrziu In 1625 caci peste muntii Bistritei au scos
un numAr Insemnat de vite In Moldova pe cAr5ri i drumuri ascunse spre mai mare paguba a
majestAtii sale. In urma cArora vedem cum se ridicA pretul -vitelor tn tar5.". De aceea, bistri-
tenil stilt obligati sA punA pazitori la drumurile i cArrile spre Moldova spre a Impiedica ie0-
rea vitelor din Ora (ibidem, XV2, p. 947).
4 Ibidem, p. 934.
5 Ibidem, p. 1217-1218.
www.dacoromanica.ro
278 L. LEHR 56
lor in Moldova pentru a cumpgra porci. Bistritenii sint rugati s5, le dea
oameni care s'a-i insoteasca in Moldova si sa-i ajute la cumpArarea lor 1.
Gabriel Beth len scrie la 24 noiembrie 1614 bistritenilor deoarece, fierul
care-1 trimisesem in Moldova nu 1-au putut vinde tot, ci a trebuit sa.-1
lase la Suceava cu pret de 105 fl. de aur, despre care este favas la cet5,-
teanul nostru de acolo va' poruncim... s5, trimiteti indat5, un om cre-
dincios in Moldova, care vinzind fierul acolo, sa-i aduc5, pretul" 2.
Gabriel Mindzenty trimite spre vinzare in Moldova niste ling, deoa-
rece este lips5, de bani buni in tar5, si duce mari lipsuri 3. Un alt nobil,
Francisc Liszty, scrie bistritenilor 86-1 informeze dac nu cumva au venit
in orasul dvs. greci din Moldova, negustori de jderi, sau alti astfel de
oameni", dacI n-au venit, roag6 pe judele de acolo, Martin Budaki, s5,
trimit5, un om in Moldova, care sa. cumpere pentru el vreo sut d. de jderi
frumosi, pe care 11 va plAti imediat, de asemenea va pi:At si omului care se
duce s-i cumpere 4.
Dup5, cum am vlzut, re1aii1e comerciale dintre Moldova si Transil-
vania, cu exceptia unor scurte perioade slut continue, negustorii
transilv5,neni se bucur5, de libertatea de a merge in Moldova, la fel si negus-
torii moldoveni in Transilvania. Ingrgdirile impuse uneori negustorilor mol-
doveni care vin cu treburi in Transilvania se referl numai la acele cazuri
in care se aduc pagube negustorilor i mestesugarilor transilvAneni. Leg-
turile comerciale dintre cele doug p5,rti sint avantajoase pentru dezvol-
tarea kr economic5, ; transilvgnenii Osese in Moldova produse, ca pestele
si carnea, la un pret mai scazut decit la ei, de asemenea moldovenii isi pro-
curl acolo o serie de produse de care due lips5.
Negustorii din ambele tri sint interesati in mentinerea legAturilor
comerciale si atunci cind drumurile se inchid ei fac tot posibilul pentru a le
redeschide, eAci altfel sgfacesc foarte negutAtori multi".
Dar, in afar5, de aceste relatii comerciale propriu-zise, mai observm
ca' domnii Moldovei, ca si unii proprietari-feudali isi trimit oamenii lor in
Transilvania ca s cumpere o Belie de lucruri pentru uzul kr propriu,
care chiar dac5, nu imbrac5, un aspect comercial sint totusi Inca o dovad'6
a strinselor leggituri dintre Moldova si Transilvania 5.
Moldova intretine relatii comerciale si cu Venetia, exportind. acolo

vite, piei d.e animale, cear5. i aducind stofe scumpe, matsuri i alte
obiecte de lux.
1 24 ianuarie 1610 (Hurmuzaki, XV2, p. 842). La 2 mai 1613, Gabriel Bathory scrie bis-
tritenilor ca a trimis un om al sail sa cumpere niste vaci si le porunceste sa trimita 1mpreuna
cu omul sau niste oameni ai lor care sa cumpere 200 de vaci cu vitei foarte frumoase i alese,
al caror folos s li-1 luam Indata, i pe linga ele patru tauri blani, foarte frumosi i vacile sa
fie toate Wane" (ibidem, p. 875).
2 Hurmuzaki, XV?, p. 861.
3 22 mal 1628 (ibidem, p. 963-964).
4 18 februarie 1630 (ibidem, p. 980-981).
6 Vom da aci numai clteva exemple, actele ramase fiind numeroase. Astfel, Alexandru
Lapusneanu trimite sa i se cumpere de la Bistrita, din banii pe care li are de Incasat din yin-
zarea vinulu,i, 10 vase cu untdelemn de salata si 6 vase mari cu apa de trandafir (ibidem,
XV p. 558 si 566). Tot el trimite la 9 noiembrie 1564 pe un om al ski la Bistrita cu 40 taleri
www.dacoromanica.ro
Moldova fiind interesata, in exportul de boi la Venetia, Alexandru

Lapuneanu in dubla sa calitate de domn i negustor duce o intreaga
corespondenta cu dogele Venetiei, propunindu-i sa-i trimeata vitele de care
are nevoie i pe care le va plati atit in aur cit i in marfuri. Prima men-
tiune despre corespondenta lui Alexandru Lapuneanu cu Venetia o gasim
intr-o scrisoare a ambasadorului venetian la Constantinopol, din 26 sep-
tembrie 1559, care amintete de scrisoarea primita de doge din partea voe-
vodului Moldovei i prin care acesta ofera Republicii un numar de bovine 1.
Dintr-o scrisoare a dogelui din decembrie 1559 reiese ca. Venetia ii procura
qnual din Moldova 15 20 000 boi 2. La 15 mai 1560, dogele Venetiei scrie
lui Alexandru Lapuneanu multumindu-i pentru informatiile date cu pri-
vire la exportul de vite din Moldova la Venetia 0 il informeaza ca Ii va
trimite raspunsul sau imediat ce se va consulta cu negustorii de vite despre
avantagiile i rentabilitatea acestui comert, deoarece drumul din Moldova
la Venetia este nu numai foarte lung 0 anevoios, dar i periculos 3.
Se pare ca raspunsul Venetiei este favorabil caci in decembrie 1560
ii gasim pe Alexandru Lapuneanu in tratative cu un negustor venetian,
losif de Francisci, caruia Ii comunica unde va gasi vitele omul trimis de e14
0 cum se va face plata acestor vite ; parte in galbeni ungureti curati,
iar parte in stofe de matase scumpe i bogate 5. Marfurile destinate domnu-
lui vor fi scutite de vam i numai pentru cele destinate boierilor se va
da vama. Totodata Ii intiinteaza ca a obtinut de la regele Ungariei tre-
cere liber i sigura pentru negustorii care due vitele din Moldova la
Venetia 6 Deci, Moldova folosete pentru comertul cu Venetia 0 drumul
pe uscat, care trece prin Ungaria i Austria.
Un alt 'drum merge pe mare, dupa cum reiese din documentul din
7 octombrie 1584. La aceasta data, domnul Moldovei scrie bailului Venetiei
la Constantinopol despre nedreptatea fcuta unui negustor moldovean de
catre guvernatorul venetian din insula Cerigo, care i-a sechestrat un trans-
a-i cumpere un cojoc sau vestd din fire amestecate albe si negre. Mai trimite 15 taleri din care
10 taleri pentru mazdre si 5 talere pentru ulei. (ibidem, XV1, p. 609-610). Soltuzul 0
pirgarii din Suceava trimit la Bistrita In 1623 un om al lor pentru a cumpara, la cererea
domnului, seu (ibidem, XV2, p. 931-932). Partenie egumenul de la Voronet trimite pe
popa Mihai sd schimbe grin cu 200 coti pinza ce-i trebuie pentru camasile calugdrilor (ibi-
dem, XV2, p. 1015 si Doc. Bistrilei, vol. I, p. 55-56, nr. LXXII).
1 G. Esarcu, Documente istorice descoperite In arhivele Ilaliei. Buc., 1878, P. 13.
Doud luni mai ttrziu, In noiembrie, bailul Marin di Cavan raporteaza dogelui cd un florentin
i un venetian s-au dus la domnul Moldovei, propuindu-i achizitionarea unui mare numdr de boi,
pe care sd-i clued spre vInzare In Germania, dar domnul nu a Incheiat nici o tranzactie cu ei,
pind nu primeste rdspunsul dogelui In legilturd cu propunerea de a-i trimite boi (Hurmuzaki,
VIII, p. 87). Se vede deci cd Venetia avea prioritate and era vorba de exportul de vite, deoa-
rece j relatiile comerciale erau mai vechi si mai frecvente declt cu Germania.
2 C. Esarcu, op. cit., p. 13.
3 Idem, Documente istorice descoperite In arhivele din Venelia, In Rev. pentru ist. arh.
i fil". , an. I (1883), v. H, I. I, p. 141.
4 Omul trimis de negustorul venetian este asteptat In Moldova la 23 aprilie (de sf. Gheor-
ghe), data la care va gasi toate vitele de tdiat de la toate tirgurile de granita, deoarece domnul
a dat porunca tuturor acelora care au vite sd dea vitele ce le au pentru vinzare negustorilor de
vite din tIrgurile de margine spre usurarea comertului.
5 MArfurile cerute sInt : carmasiu, damasc, atlas, diferite catifele, postav etc.
6 Hurmuzaki, VIIL.p. 88-89.
www.dacoromanica.ro
280 L. LEHR 58
port de pie i de bou i alte materii brute. Negustorul moldovean, In cazul

acesta Sim eon marele vame al Moldovei, trimite in Italia un vas incarcat
cu 12 000 piei de animale, cearg, ling, i. alte marfuri, care urmau sa fie
vindute acolo, iar in schimb trebuia sg, cumpere marfuri italieneti
necesare curtii domneti. Vasul, incarcat cu marfuri moldoveneti pleca
din Galati, trecu Bosforul, dar la ieirea din M. Egee a fost prim de furtung,
i aruncat pe insula Cerigo. Guvernatorul venetian de acolo li confisca,
marfa i lug, a treia parte din incarcatura, spre paguba vameului
moldovean.
Petru chiopul cere bailului venetian sa intervina la Venetia sg, se
restituie negustorului moldovean marfurile confiscate, spre a nu fi pagubit,
mai ales cg, nici pe coasta turceasca, unde putea fi oprit i i se puteau con-
fisca o parte din marfuri, daca' nu chiar toate, vasul n-a suferit nici o
paguba materiala 1. Aceasta este Inca o dovada ca turcii, pe baza mono-
polului existent, puteau confisca orice marfuri din tarile romine exportate
in alte parti decit la Constantinopol, Ma ca negustorii respectivi sa se
poata opune, impiedecind in felul acesta buna desfaurare i intensificarea
comertului extern.
Cu toata existenta monopolului turcesc in Moldova, comertul cu
Venetia continua i in secolul al XVII-lea. La inceputul secolului, italianul
Paul Minio propune cumpararea de cai in Moldova pentru nevoile Vene-
tiei. Drumul ce urma sa-1 ia aceti cai este tot pe uscat, dar de data aceasta
nu prin Ungaria, ci prin Peninsula Balcanica pina la Spalato, iar de acolo
la Venetia. Drumul dura cca 15 zile.
Intr-un memoriu din jurul anului 1630 se arata localitatile unde tre-
buie sg, se opreasca cirezile cu boi in drumul spre Venetia, pentru ca A
gaseasca pauni i locuri de odihna, cite zie de drum sint de la o localitate
la alta a precum i ceea ce trebuia sa se plateasca In aceste localitati. Se
observa & la granita Moldovei nu se platete nimic, Incepind sg, se pia-
teascg, numai de la granita Tarii Romineti, cite 10 solidi pentru un bou,
iar la Dunare, se platete turcior cite 25 solidi de un bou, pentru trecerea,
apei i aa mai departe ping, in statele Republicii 3.
Doua treimi din animalele cumparate apartin domnului Moldovei,
iar o parte se cumpar de la diferiti locuitori ai acestei tali. Pentru animalele
cumparate de la domn negustorii nu au nici o cheltuiala ping, la granit,
oprirea i hrana lor se face pe paunile de la marginea drumului, aparti-
nind domniei aa se i explica in parte de ce negustorii straini preferl
sa cumpere de la domn i numai dui:4 aceia de la alti negustori de vite iar
treimea cumparata de la ceilalti locuitori ai tarii este dusa pe cheltuiala
negustorilor care cumpara 4.
1 C. Esarcu, Documerde inedde despre Rondnia, In Columna lui Traian", an. V (1874),
nr. 9, p. 239.
2 Asa de exemplu de la Suceava la Tirgoviste drumul dureazA 16 zile si transportul boilor
nu costA nimic, deoarece pe marginea drumului stilt pdsuni bogate i adAposturi. De la Tirgo-
viste se merge pind la Dundre, unde e administratia turceascd, pe un drum care dureazd cca.
20 de zile, se trece Dundrea si se merge prin peninsula Balcanicd pind la destinatie.
8 De la Dundre pina la Venetia se plAtesc In total cca 81 solidi de un bou la toate
vAmile, plus alte cheltuieli.
8 Hurmuzaki, IV,, p. 93-94.
www.dacoromanica.ro
59 COMERTUL TARII ROMINESTI $1 MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 281%
Bineinteles, in afara de acest schimb comercial, domnii Moldovei

trimit la Venetia oameni de ai lor pentru diverse cumparaturi personale 1.
Daca despre relatiile en Transilvania, Polonia i Venetia se poate

spune c ele erau permanente, nu acelai lucru putem vorbi de relatiile
comerciale directe pe care le intretine Moldova, cu alte tari.
Legaturile Moldovei cu. Germania sint intretinute mai mult pain
intermediul oraselor din Transilvania i Polonia, dar avem tiri i despre
unele legaturi directe, intretinute insa mai mult de domn. Astfel, Alexandru
Lapuneanu intretine relatii comerciale cu Albert, ducele Prusiei, care ii
cere sa-i trimita iarba turceasca din Moldova 2 Cum nu i-o poate procura,
domnul Ii propune sa-i trimit in schimb, eventual i pe credit, cai, boi,
vaci turceti 3; pentru care cere coifuri, plator, hamuri, camai de
zale etc.4.
Dupa cum scrie Gratiani in relatarile sale, in Germania se exporta i
vite pentru taiat.
0 mentiune despre existenta unor legaturi cu Germania avem i
din anul 1603, cind Ieremia Movila roag pe bistriteni s5 ajute pe omul su
trimis la Cluj, la Ioan Doroho, ca sd-i cumpere nite vite din tara Nem-
teasca, 1 care va trece prin oraul lor 5.
In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, In timpul domniei lui Petru
chiopul, Moldova intra in relatii comerciale directe cu Anglia i se incheie
chiar un tratat comercial la 27 august 1588, prin intermediul lui William
Harborne, ambasadorul englez la Constantinopol8. Prin acest tratat se
prevede c negustorii englezi pot veni s'a faca, in mod liber, comert in Moh
dova, pltind ins/ vama domneasca de la fiecare lucru in pret de una suta
de galbeni s ni deie trei". Tratatul incheiat de Petru *chiopul n-a avut
ins urmari in desfaurarea mai departe a comertului extern moldovenesc,
caci nu cunoatem dupa aceast'a data nici o mentiune despre existenta
unor relatii comerciale directe intro Moldova i Anglia. Daca astf el de
relatii comerciale au existat, ele s-au facut cu siguranta numai prin inter-
mediul oraselor poloneze.
1 La 9 mai 1562, Despot VodA scrie lui Maximilian cerindu-i un pasaport pentru un om al
s.lu, italian, pe care-1 trimite In Italia dupA cumpArAturi (A. Veress, Documente, vol. I, p. 212).
La 11 aprilie 1649, Vasile Lupu cere ca omul sAu, care merge la Venetia pentru cumpArAturi,
sS nu plAteasca nici un fel de vamA In imperiul austriac, asa cum plAtesc negustorii (ibidem,
vol. X, p. 215).
I Alexandru Lapusneanu 11 informeazA cA nu va putea sA-1 trimitA iarba turceascA, deoare-
ce nu existA nici un om In Moldova care sA se priceapA la cumpArarea ei (N. Iorga, Studii si
doe., vol. XXIII, p. 70-71, nr. LXXXIV).
3 La 20 mai 1560 Alexandru LApusneanu scrie lui Albert ducele Prusiei cA i-a procurat
cele 100 vaci turcesti cerute de el. Vacile au fost alese din cele mai bune. DacA doreste li mai
poate trimite Inca 50 de vaci si eventual si niste tauri turcesti (ibidem, p. 82-83, nr. XGII).
6 Memorial din 1561 In care se mentioneazA comanda fAcutA de Alexandru Liipusneanu
pentru nevoile milli sale : o sea cu harnasamentul de catifea i hamuri, o cingatoare, 30 cAmAsi
de zale, 30 perechi cizme de parada, 100 coifuri etc. Se specificA cheltuielile de transport,
drumul durInd cca. 6 sAptilmlni (ibidem, p. 84-89, nr. XCIII).
6 Th. Codrescu, Uricariul, vol. IV, p. 394-396 ; Hurmuzaki, IIh, p. 108.
www.dacoromanica.ro
282 L. LEHR 60
Relatiile comerciale cu Rusia slut mai putin cunoscute ping in tim-

pul domniei lui Gheorghe Stefan, care incheie in 1656 primul tratat comer-
cial dintre Moldova i Rusia. Totu0 aceste relatii comerciale au existat
si inainte dupg cum ne arata documentele. Moldova exporta, in Rusia came,
vin i sarel i aduce de acolo blanuri scumpe i filde. La 22 mai 1560 sulta-
nul scrie hanului tataresc, poruncindu-i sa ajute pe moldovenii care merg
la Moscova pentru treburi 0 care tree prin tinuturile tatareti. El arata cg,
inainte negustorii moldoveni se duceau la Moscova de unde cumparau
blanuri de samur i zibelina", precum i dinti de pete" (filde) prin Po-
Ionia, dar acum sint impiedicati i cauta un nou drum prin tinutul tataresc 2.
Sprijinul acordat in acest caz de sultan se datorete in primul rind
faptului c Poarta era interesata ca Moldova sa-0 procure cit mai multe
blanuri scumpe, trimiterea de blanuri la Constantinopol fiind una din
obligatiile domnilor romini.
Dar despre relatiile cu Rusia avem i alte tiri. Negustorul Dragan
pleaca, cu 500 fl. aur la Moscova pentru a cumpara acolo piei de zibelina
si dinti de pete ; de asemeni i se mai schimba in aur 1000 fl. Du$ aceea el
pleaca in Polonia unde este inchis i Alexandru Lapugneanu intervine pe
linga nepotul regelui Poloniei, ca acesta sa ceara eliberarea lui Dragan
.si. sa, i se permita &a se reintoarca, in Moldova cu banii i lucrurile lui 3.
De observat c, surnele cu care pleaca negustorul moldovean la Moscova
sint destul de mari, ceea ce presupune un schimb insemnat intre cele doug
parti. Un alt negustor moldovean, Nicolae Pogoniadis, din tirgul Bucure0i4,
plead, in 1595 de la Iasi la Moscova cu banii sai proprii pentru a cum-
para marfuri, printre care piei de zibeling. El famine un timp la Moscova,
apoi pleaca cu aceste marfuri la Liov, unde, mai multi negustori greci din
Iai depun mgrturie e Pogoniadis este un om instarit, care face negot
cu banii sal proprii, iar marfurile cu care a venit la Liov sint mgrfurile lui 5.
Toate aceste docurnente privind re1aii1e negustorilor moldoveni cu
Moscova 0 Kiev, ca i relatiile personale ale domnilor Moldovei, 0 mai
ales ale lui Vasile Lupu, cu aceste orme, ne dovedesc o data mai mult ca
relatiile comerciale dintre Rusia 0 Moldova au existat i inainte de a doua
jumtate a secolului al XVII-lea, iar tratatul comercial incheiat de
Gheorghe tefan nu a fost ceva intimplgtor, ci dictat de necesitati i care
de fapt confirma o stare de lucruri deja existenta.
*
Urmarind desfkurarea comertului extern I.n Tara Romineasca si
Moldova, putem spune c5 rolul negustorilor locali crete din ce in ce mai
mult, importanta lor se resimte mai ales in legaturile cu Transilvania, uncle
autoritatile trebuie s ia char o serie de masuri pentru a nu stinjeni acti-
vitatea negustorilor transilvaneni. Din documentele ramase reiese c legg-
I Care inciircate cu sare mergeau de la ocnele de sare din Moldova la Umovo In Ucraina,
scrie in 1650 Johan Mayer In descrierea calatoriei prin Moldova (trad. la Inst. de istorie dup
textul publicat In Balcania", 1940, P. 375).
2 Acad. R.P.R., 1135, f. turc. (trad. la Inst. de istorie).
3 9 septembrie 1562 (A. Veress, Documente, vol. I, p. 226-227).
4 Si In Moldova exist un mic tIrgusor cu numele de Bucuresti.
5 N. Iorga, Studii i doc., vol. XXIII, p. 443-444, nr. CCCI.XXXI.
www.dacoromanica.ro
.61 COMERTUL TARII ROMINE$TI $1 MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 283
turile comerciale cu diferite tri nu slut intretinute numai de domni, consi-

derati de vechea istoriografie ea singurii care fac comert extern, araturi de
negustorii strdini. Re latiile comerciale cu una sau alta din aceste tdri nu
depind numai de domnul respectiv. Numerosi sint negustorii munteni
sau moldoveni care au afaceri comerciale fie in Transilvania, fie in Po Ionia,
Rusia i chiar Venetia.
Intdrirea dominatiei otomane n-a insemnat ruperea legAturilor comer-
ciale cu celelalte ri, ci numai o oarecare incetinire. Dovadd sint incer-
cdrile sultanilor de a opri acest comer i a canaliza intregul export prin
cele doud tdri rominesti spre Constantinopol, dar acest lucru nu reuseste
si relatiile comerciale externe vor continua si mai departe.
III. C TIIERTUL DE TRANZIT
Paralel cu comertul extern se desfdsoard, in Moldova si Tara Romi-

neasc i un comert de tranzit. De cele mai multe ori acei care se ocupd
cu importul i exportul de narfuri se ocupd In acelasi timp i cu acest co-
Inert de tranzit. Prin Tara Romineascd tree spre Transilvania i Ungaria
o serie de mdrfuri cunoscute sub numele de mdrfuri turcesti", care sint
aduse fie de negustori din imperiul turcesc, fie chiar de negustori munteni.
In Moldova, circulatia aceasta a mdrfurilor strdine, in special a vinului de
Candia i Malvasia, este mai intensd. Principalul drum comercial care strd-
bate Moldova trece prin Birlad, Iasi, Galati i leagd M. Neagrd, pe unde vin
tuna din diferite ri, cu Polonia i Rusia ; in afard de acest drum princi-
pal, mai sint i alte drumuri in tard care leagd Ungaria i Transilvania de
M. Neagrd sau de Polonia i Rusia. Acestea sint drumurile folosite de obicei
de negustorii straini pentru a merge cu mrfurile bor. Ei vor folosi i alte
drumuri dar, numai in cazuri exceptionale tulburdri interne, rdzboaie etc.
La 16 iulie 1590 un cretan, negustor din Liov, prezintd scrisori de liberd tre-
cere pentru niste negustori greci din Candia, supusi venetieni. In document
se spune cd, ei n-au putut merge pe drumul obisnuit din Moldova i Grecia,
deoarece II s-a pdrut periculos date ffind tulburdrile din Tara Romineascd
si Turcia. Ei pornese spre casd. prin Polonia Mica, Imperiu i Venetia'.
Desfsurarea comertului extern ca si a celui de tranzit va duce la

dezvoltarea eardusiei, in primul rind in Moldova. CArdusii moldoveni
sint aceia care transport in cea mai mare parte marfurile destinate orase-
lor din Polonia i Constantinopolului. Cdfausii sint organizati, formeazd
asociatii in care intra, mai multi cdrdusi, fac transporturile in comun si
sint solidari in actiunile bor. La inceputul secolului al XVII-lea Ii easim
constituiti in bresle, avind in. fruntea lor un vataf de cdrdusi 2.
1 N. Iorga, Relatifle comerciale cu Lembergul, p. 90.
2 Intr-un zapis din 25 decembrie 1610 gdsim printre martori i pe Toader vdtaf de
cardu0". (Doc. prio. ist. Rom, A, XVII, vol. II, p. 340). Aceasta este prima mentiune despre
un vdtaf de cilrdu0 i presupune ca inceputurile organizaril In breasld slat mai vechi, cel putin
din a doua jumatate a secolului al XVI-lea ; aa !nett tirile pe care le gasim din aceastd peri
oadd i care vorbesc de tovardliile de cdrAu0 indic inceputul organizdrii lor, primele forme
ale unei bresle de cdrAti0.
www.dacoromanica.ro
284 L. LEHR 62
Importanta carauilor moldoveni crete mereu, ei sint angajati

pentru a transporta mrfuri nu numai de negustorii moldoveni, ci i de
cei din afara, din Liov, Constantinopol i alte orae. De fapt transportul
pe drumurile Moldovei se face de catre carauii moldoveni i in unele cazuri
de cei din Lio*, Ins conditiile in care se incheie contractele de caraupe
sint aceleai.
Intre negustori i caraui se incheiau contracte de carauie prin care
se stabilea : marfurile ce urmau sa fie transportate, greutatea lor cind
era vorba de vin sau untdelemn, numarul vaselor, costul transportului
i conditiile in care urma sa se fad, acest transport, cine insotea carutele,
cite zile se va sta in fiecare ora, cit timp trebuie s atepte carauii in ora-
ele respective, eine platea pagubele suferite pe drum, vama i alto chel-
tuieli ivite in drum. Costul transportului era calculat dupa cantitatea mar-
furilor transportate i distanta strabatuta 1. 0 parte din suma se platea
la plecare, iar restul la sosirea in oraul unde trebuiau duse marfurile ; daca
la inapoiere negustorul sau negustorii care incheiaserd contractul nu aveau
alte marfuri pe care sa le aduca, atunci plateau o anumita suma in plus
ca despagubire i carauii, dupg ce au ateptat un numar de zile dinainte
stabilite prin contract, puteau lua marfurile altor negustori.
Contractele incheiate intro negustori i craui cuprindeau aceleai
clauze, indiferent daca era vorba de caraui moldoveni sau straini. Vom da
ca exemplu doug, contracte de carauie, unul incheiat de nite caraui mol-
doveni i unul de carat* din Liov. La 9 mai 1570 Frangulea carau din Su-
ceava se intelege cu Haim Cohen i Avram Moses, evrei din Constantinopol,
pentru transportul pina la Constantinopol a 52 cintare, fara 2 pietre, de
diferite marfuriincarcarea mrfurilor se face probabil la Liov pri-
mind pentru fiecare cintar 4 fl. i 15 groi ; iar la inapoiere se vor aduce
de la Constantinopol la Liov 20 cintare, diferite marfuri, tot pentru aceimi
negustori. Dad, la inapoiere vor avea mai multe marfuri, decit 20 cintare,
ei 11 vor anunta pe Carla a doua zi dupa sosirea lui la Constantinopol,
daca vor avea mai putine marfuri, atunci a treia zi, el se va putea intelege
i cu alti negustori i s accepte sa le transporte marfa. Pentru cele 20
cintare, carauul va atepta la Constantinopol 2 saptamini i va primi
de la cei doi negustori tot 4 fl. i 15 groi pentru fiecare cintar 2.
Al doilea contract este incheiat la 16 ianuarie 1571 intre acelmi negus-
tor din Constantinopol, Haim Cohen, de data aceasta cu mai multi caraui
din Liov, ca sa-i transporte 65 cintare marfuri pina, la Chilia, cu carutele
i caii lor. Pentru fiecare cintar va plati 2 fl. De la Chilia la Liov le va
da alte marfuri i le va plat la fel. Dad, nu va avea alte marfuri, va plati
15 groi in plus. Va plati, de asemeni, vama pentru marfuri i carute ba
trecere, in Turcia, Moldova, Polonia i Rusia. in Rusia, pentru carute i
cai vor plati carauii.
1 E greu de stabilit care era pretul unui transport, cfici In contractele pe care le avem
pretul variaza. 0 singura stire din 1640 mentioneaza ca transportul cu caruta costa In Moldova
4 taleri pentru tin drum de trei mile, dar nu se precizeazd daca e vorba de transportul unei
persoane sau de acel al unor mrfuri (Taszycki, Relafia asupra soliei lui Woiciech Miastkomski,
In P.P. Panaitescu, Cala(ori poloni In fhrile romtne, p. 45-52).
2 N. Iorga, Studii i doc., vol. XXIII, p. 352-353, nr. CLXXX.
www.dacoromanica.ro
63 COMERTUL TARII ROMINESTI I MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 285
Plata pentru transport se va face jumatate la Liov i jum'atate In

Moldova. In Chi lia vor astepta 5 zile pentru. inarcarea mrfurilor, dac6
vor sta mai mult negustorul le va plAti hrana pentru ei i pentru cai 1
In ambele cazuri, atunci cind tree prin imperiul turcesc, elm-tele
vor fi Insotite de oameni ai negustorilor i vor trebui sg, se opreascA sim-
bta s'a fac un popas.
Celelalte contracte Incheiate Intre negustori i c'arAusi pe care le
avem nu cuprind toate datele asa cum a fost cazul mai sus totusi
credem c, ele s-au incheiat In aceleasi conditiuni 2.
De obicei transportul mArfurilor pe distal* mai marl se face in cara-

vane este cunoscuta, caravana Constantinopolului in felul acesta
se poate face si mai bine paza mArfurilor. Nu totdeauna Ins5, contractele
incheiate se respectl si au loc procese, Intro negustori si c6r6usi, fiecare
incercind s dovedeascl cl are d.reptate.
Ionut si Stan cgrgusi. din Iasi, impreun5, en tovarkii lor, transportg
pentru .Avram Gambais, negustor evreu din Constantinopol, 14 cgrute
incArcate cu vin de Malvasia, de la Reni la Iasi. Cum negustorul nu le
plAteste transportul, cArlusii 11 dau in judecat la 1 septembrie 1587 si
prin imputernicitul lor la proces, Simon Kinost, aratl c s-au Inteles st
transporte vinul in 14 arute, fiecare &grata hind incitrcat5, cu 3 vase, iar
costul transportului a fost socotit la 9 taleri de fiecare crut, In total 126
taleri 3. A doua zi, negustorul Avram Gambais dovedeste c'a a pltit trans-
portul, aducind ca dovadA i o scrisoare in care se arata, c5, plata s-a facut
parte In boi la Liov, iar parte in bani la Beni si Ial. Dovada este g'asit'a
insuficientg si se decide juf5mintul4.
Negustorii invocA de multe ori pretextul c masfurile transportate
nu le apartin i deci nu trebuie s plateasca, pentru transport. Indiferent
insd ale cui erau m'arfurile, faspunz5,tor era cel ce semnase contractul.
In 1583, Lupu cgrutas din Iasi da in judecat6 pe Sinan turcul, negustor din
Silistra, deoarece i-a adus ma'rfuri in acest oras din Moldova si nu i-a plata
1 N. Iorga, Studii i doc., vol. XXIII, p. 353-354, nr. CLXXXIII.
2 La 27 noiembrie 1572, carausi se Inteleg sa duca cca 100 cintare de marfuri pentru
Perani Galanthis italian, la Iai, pentru 1 fl. si 15 grosi de fiecare cintar. Vor astepta In Iasi trei
zile (N. Iorga, Studii si doc., vol. XXIII, p. 356, nr. CXCIII). In iunie 1573, Ivan Furfath si
Skripka, carausi din Roman, recunosc ca s-au Inteles cu Gheorghe Kores grec din Constantino-
pol sd-i clued mdrfuri pentru 9 taleri si 24 4 grosi (ibidem, p. 357, nr. CXCVI). La 16 octombrie
1573, Ivan Wartiris, armean din Iasi, carat's, se Indatoreaza a-i duce lui Nachman Thor un
intar cu 4 fl. pina la Adrianopol. Marfa urma probabil sa fie Incarcata In Polonia, cad se men-
tioneazd trecerea prin Camenita (ibidem, p. 358, nr. CC). Ignat Waskoboinik, Stoian Bylina si
Ivan Pribeagul, carausi din Iasi, se Inteleg cu Leonard Berschaaac, grec din Hotin, 55-i transporte
25 vase cu vin de Malvasia, pentru suma de 8 11. si 22 4 grosi (ibidem, p. 398, nr. CCXCVII).
La 22 iunie 1601 Gh. Condolea, cretan si Lascari Pragiota din Constantinopol Inchele un
contract cu niste carausi pentru Malvasia adusa de pe malul Dunarii prin Moldova. Este amintit
orasul Iai pe unde tree de fapt aproape toate marfurile tranzitate prin Moldova (ibidem,
p. 453, nr. CCCCXV).
3 N. Iorga, Sludii i doc., vol. XXIII, p. 394, nr, CCLXXXV.
4 Ibidem, p. 394 395, nr. CCLXXXVI.
www.dacoromanica.ro
286 L. LEHR 64
transportul. Sinan aratg insg cA mkfurile aduse nu erau ale lui, ci ale unui
alt negustor, Kemal turcul, din Rusciuc, care a murk la Liov. Ckausul
se obligg In fata judeatorilor sg, dovedeasca, c'a el incheiase acest contract
cu Sinan 1.
Procesele aveau loc si daca; nu se respecta termenul stabilit in contract
pentru stationarea in unele orase si una dintre pkti suferea pagube. Astfel,
la 5 ianuarie 1599 avem un proces Intro ckausi si Theodor Amorosi si
Cosma de Campis, greci veniti la Liov, pentru daunele pe care le-au avut
cu vinul de Malvasia in trecere prin Cern Auti si Sniatin, unde au stat mai
mult decit era prevAzut 2.
Avram Gambais, negustor din Constantinopol, intretine relatii co-
merciale regulate cu Moldova si Po Ionia si incheie numeroase contracte
cu cArgusii moldoveni pentru transportul marfurilor. In drum dupa,
cum era si normal se produc unele stricgciuni mkfurior transportate
si negustorul va da In judecat a. pe arlusii care fAceau transportul pentru
a-i plIti pagubele ce le avusese 3.
*
Comertul de tranzit prin Moldova se face prin intermediul negusto-
rilor moldoveni, poloni si cei din imperiul turcesc. Mrfurile care tree prin
Moldova sint vinul, untdelemnul, mkfurile turcesti", stofe si nidtdsuri
scumpe, branuri etc. 0 parte din aceste mkfuri fdmin insg In tar, hin(l
cumpkate de domn si boieri, de aceea e destul de greu sa, facem o delimi-
tare precisg intre comertul extern si cel de tranzit.
tirile rmase cu privire la comertul de tranzit slut destul de putin
numeroase si le ggsim In relatkile unor cglgtori sau in actele privind unele
procese intre negustori sau Intro negustori si ckusi.
La 8 februarie 1599, avem procesul unui armean din Suceava impo-
triva unui e-vreu care nu-i pltise 11 piei turcesti numite s'aftian (piele
rosie pentru ciubote) 4. Dintr-un act din 23 maftie 1588, reiese ca Sima
Warsi, vamesul Moldovei care era in acelasi timp un mare negustor, cu
intinse relatii comerciale In Po Ionia, insulele grecesti si Italia a incheiat
la Iasi, la 14 octombrie 1586, un contract cu Ianaki, negustor din Moldova,
1 N. Iorga, Studii ;i doe., vol. XXIII, p. 373, nr. CCXXVIII.
2 Ibidem, p. 450, nr. CCCCII. Citeva zile mai tirziu, probabil ca urmare a procesului
ce a avut loc, i se confiscd lui Onciu, pentru Campis, 11 cai si 2 cArute (ibidem, nr. CCCCIV).
a La 3 ianuarie 1586, Toma si Telega din Iasi recunosc cd au facut o pagubd lui Avram, din
Constantinopol, spargindu-i trei vase de vin de Malvasia (N. lorga, Studii ;i doc., vol. XXIII,
p. 384, nr. CCXLIX). Alta data la < 2 septembrie 1587> Avram acuzd pe Ionut ed. prin
neglijenta lui vasele cu untdelemn pe care le transporta s-au spart si evalueazd paguba la cca.
60 fl. Acuzatul aratd c nu sie cum s-au stricat vasele, probabil din cauza zdruncindrii carute-
bor. Ionut fusese odatd iertat pentru aceastA pagubd dar din cauzd cd el 11 dd in judecat
pe negustor cd nu i-ar 11 pldtit un transport de yin de Malvasia negustorul 11 dd din nou in
judecata, cerind despdgubiri, dar pind la sfirsit renuntS (ibidem, p. 395-396, nr. CCLXXXVII).
2 N. Iorga, Studii ;i doc., vol. XXIII. p. 451, nr. CCCCVIII. La 8 decembrie 1597, un
negustor grec din Suceava scrie cancelarului Poloniei, loan Zamoyski, rugindu-1 sd-i amine un
proces pe care 11 avea cu un oarecare Ferent, in fata tribunalului civil din Zamdsd, pentru
un butoi si jumatate de vin unguresc. Cere aceasta amlnare pentru a putea sd-si termine tre-
burile pe care le are in Moldova, cu ccleva persoane, pentru suma de 3 500 11. (Hurmuzaki,
supl. II, vol. I, p. 440).
www.dacoromanica.ro
pentru livrarea a 200 vase de yin de Malvasia. Ianachi plgteste o parte din
sumg, dind lui Sima 8.000 taleri vechi 1
Cantitatea de mgrfuri trecutg prin Moldova trebuie sg fi fost destul
de mare cel putin pentru unele dintre ele 8i aducea venituri insemnate-
atit domniei, cit i celor care se ocupau cu transportul bor. Iat ce spune la
19 septembrie 1578 Nicola Barbarigo, bailul Venetiei la Constantinopol,
despre vinul grecesc de Candia ce este transportat in Polonia, prin Moldova :
in fiecare an vin la Constantinopol 1000-1200 ping la 1500 vase cu vin
de Candia. Cea mai mare parte din acest yin, aproape doug treimi, este
descgrcat la China i dus cu &grate prin Moldova; ping In Polonia.
Domnul Moldovei, prin intermediul cgruia este dus vinul, ia vamg
4 techini de vas, ceea ce inseamng 3 000 techini pe an, in afarg' de ceea ce
cistigg supusii sgi cu cgrgusia, cistig care se ridicg la 6 7000 techini pe an"2..
Cu toate ca pentru prima jumgtate a secolului al XVII-lea singurele
mentiuni ramase sint acelea care arnintesc ca marfurile ce merg de la Con-
stantinopol in Polonia tree prin Galati, Iasi siBirlad 3, totusi chiar numai
aceste stiri ne confirma cg in perioada respectivg comertul de tranzit con-
tinug. Din cauza cheltuielilor mari pe care le au, unii negustori care merg
la Moscova vor incerca sg-si gaseasca un alt drum mai smut. Vgzind ca in
felul acesta veniturile incasate din vama scad, Vasile Lupu va folosi tot
felul de mijloace pentru a-i obliga sg tread, din nou prin Moldova 4.
Pentru Tara Romineasca, tirile in legaturg cu comertul de tranzit

sint mult mai putin numeroase decit pentru Moldova ; insa putem afirma
el toti acei negustori din imperiul turcesc care merg In Transilvania i due
acolo marfuri cunoscute sub numele de marfuri turcesti", nu pot duce-
aceste mgrfuri decit trecind prin Tara Romineascg. La fel i negustorii
munteni care se ocupg cu comertul extern, and merg cu treburi in Transil-
vania, due cu ei nu numai produse din Tara Romineascg ci i unele din
aceste mgrfuri turcesti" pe care le cumpgrg de la cei veniti cu corgbiile
pe Dunare i Marea Neagrg i le due in Transilvania.
0 stire din prima jumgtate a secolului al XVII-lea ne informeazg
despre comertul de tranzit exercitat de negustorii munteni : Scris-am
. . la toti domnii di aceasta
noi negutatorii din Tirgoviste la ai nostri einstiti.
cetate de Sibiu... De asta vg rugam sa avem slobozie deaca vom veni cu
povara in cetatea domnii voastre, voi sg ni luati vama i sg ne tgneti in
cetate in trei zile, de aici s ne sloboziti sa iesim din cetate in tara mriei
lui craiul sg ne vendem marfa. Sa nu ascultati domnia voastrg de doi-trei
boltosi ce opresc negutatorii i nece-1 cumparg, nece-1 lasa sa lag afarg
1 N. Iorga, Studii i doc., vol. XXIII, p. 398-399, nr. CCC.
2 A. Veress, Documente, vol. II, p. 159-160.
8 N. Barsi, op. cit., p. 298 ; Baksici, op. cit., p. 106 ; Codex Bandinus, p. 201.
Miron Costin descrie astfel aceste IncercAri ale lui Vasile Lupu : Se prilejise lnainte de
aceste Inceputuri o trealad de care invAtase Vasile vodd pre serdariul s gatedze nisti stiaguri de-
slujitori, sA hie gata i cindu i-ar da atire sS purceadA cu o seamd de oarneni la cimpi, peste-
Nistru, cA-si deschisease cale negutitorii greci carii ImbIS la Moscu pentru soboli, pre la Tighinar
pentru greul vArnii i fAcea scddere vAmii aice In tars. Ce puseasS gindu Vasilie vodA sd-6
sparie di pe acela drum peste cimpi" (M. Costin, op. cit., p. 134).
www.dacoromanica.ro
288 L. LEHR 66
a-si vinzd negotul. Ci de yeti face asa a ne sloboziti a iesim a ne yen-

dem negotul in tara marii lui craiul, voi s5, faceti carte cu jurdmint a ne
trimeteti, noi sd venini toti cu marha multd di in tara turceascd, de la
Tarigrad. Asa a titi cum vom face dobindd cetdtii intr-un anu de 20 000
florinti" 1 Din acest document se desprind mai multe lucruri . In primul
rind, Sibiul hind loc de depozit negustorii trebuie a stea in ora minimum
trei zile, in care timp locuitorii de acolo pot cumpara tot ce au nevoie, dupa
.care timp ei sint liberi a mearga, ori unde vor prin Transilvania i Ungaria
cu mdrfurile lor a le vinda se intimpld Ina si abuzuri i negustorii shit
tinuti in ora peste timpul fixat i nici nu li se cumpara marfurile nici nu
sint lasati a plece cu ele, suferind astfel pierderi. In al doilta rind, volu-
mul marfurilor aduse de negustorii din Tirgoviste este foarte mare,
daca numai din aducerea marfurilor turcesti ormul Sibiu poate scoate un
venit de 20 000 florinti. Dad, numai la Sibiu se aduce o atare cantitate de
mrfuri prin intermediul oraselor din Tara Romineasca, si cum cu sigurantd
&A i in alte orase din Transilvania se aduc astfel de marfuri, putem spune
ca i in Tara Romineascd comertul de tranzit joaca un rol destul de insem-
nat in dezvoltarea in general a comertului t Aril, cu toate cd aci traficul e
mai scazut ca in Moldova.
iv. v A AI I
Libera circulatie a marfurilor este impiedicata de existenta vamilor

de la margine i a celor interne. Vamile aduc insa venituri importante celor
ce le stdpinese i in primul rind domniei care incaseaza veniturile vdmilor
de la margine. Aa se i explica in parte si interesul pe care il acorda domnii
Tarii Romineti si Moldovei dezvoltdrii comertului, sprijinul pe care il
dau negustorilor in relatiile lor comerciale externe 2
Se tie cd la punctele de trecere aflate la marginea tdrii se gasese i
punctele vamale, unde toti acei care vin si pleaca cu mrfuri trebuie sa
plateasca vama, fie ca sint negustori din tara, fie ca sint straini. Vama este
luatI de obicei de domn, care o incaseaza prin oamenii sal, dar sint cazuri
in care domnia cedeaza o parte sau toata vama in favoarea unor mdnstiri,
alteori domnul arendeaza vama unor boieri sau unor marl negustori
aceasta se intimpla mai ales in Moldova i care dau in schimb domnului
o suma de bani.
In Tara Romineasca nu avem cazuri de arendare a vdmilor, aci
aproape toate vamile de la hotar sint impartite intre domn i manastiri.
1 Publicat de T. G. Bulat In Revista istoricd", an. XII (1926), nr. 7 9, p. 217-218,

dupd originalul aflat la muzeul Brukenthal din Sibiu.
2 Importanta vAmilor pentru domnie reiese si din faptul cd In primele legiuiri scrise (Pra-
vilele ImpArdtesti" In Moldova si Ndreptarea legii" in Tara RomineascA) existA un capitol
special cu privire la viimi : se specified cine plAteste vama, pedepsele ce se vor aplica celor care
ocolese punctele de vamd, sustrilgIndu-se In felul acesta de la plata \Tamil cuvenite. In acelasi
timp se aratd si cum vor fi pedepsiti acei vamesi care cautA sd ia o vamA mai mare deelt cea
oliisnuitA. Nimeni nu are voie sd perceapA o noud vaind pentru mArfuri in afara celor
stabilite declt domnul.
www.dacoromanica.ro
Printre manaistirile care WI vama sint Tismana, Cozia, Cotmeana, Arnota,

Glavacioc.
Manastirii Tismana i se Intareste la 26 martie <1570 > vama de la
Vi lean si s ia vama si din marfa turceascg si din toate" 1 in actul de
intarire al acestei vami, din 9 aprilie 1607, se specifica c, i se Intareste
jumatate din vama de la scala de la VI lean, la trecerea peste munte 2.
Deci prin acest punct tree nu numai marfurile aduse de peste Dunare,
ci i cele care vin i merg in Transilvania. Manastirea Tismana mai sta-
pineste i jumatate din vama de la Calafat 3. Manastirile Cozia i Cot-
meana stapinese vama de la Clineni 4, iar In timpul domniei lui Matei
Basarab se face o nou'a' Impartire a veniturior acestei vami. 0 parte a
kali este a manastirii Cozia, o parte a manastirii Arnota, iar a treia parte
este domneasca 5.
La 6 octombrie 1587, Mihnea Turcitul Intareste manastirii Glava-
cioc jumatatea din vama Prahovei, cit este cumparatura de la Brasov".
Jumatate din vama Ineasata aci care trece de peste munte" o Imparte cu
manastirea Snagov. Pentru a mari veniturie Incasate de manastire de la
aceasta van* domnul le Incuviinteaza, dad, calugarii se vor Invoi de a
lor voie cu schilerii Prahovei care Incaseazg pentru domnie cealalta
jumatate de vama din marfurile care vin de la Brasov, precum i vama din
marfurile de peste Dunare s amestice i vama de peste Dunare, cit este
umparatura turceasca, cu vama de la Brasov, iar calugarii... sl aiba din.
tot5, vama a treia parte, iar vamesii doug pa'rti" 6 In felul acesta prin
amestecul celor doug vami, cantitatea de marfuri trecutg prin acest punct
este mai mare si deci i veniturile Incasate sint mai xnari.
Vama este platita de toti acei care tree cu marfuri, exceptie facind
numai produsele aduse pentru nevoile curtii domnesti sau pentru acei
care capata scutire de vama din partea domniei. intarind manastirii Tis-
mana vama de la Wean, Alexandru eel Rau specificg i eine trebuie sa dea
vamg ...fiecare om sa plateasca vama care Ii este dreapta, tot ce li se
cuvine i niineni din slugile domniei mele sau din dregatorii domniei mole
sa nu fie scutiti i nici un sebesan de peste munte, nici din alta parte, fie
din orice parte va fi, ci fiecare om sl-ji plateasca -vama. . ." 7. Nu stim exact
care erau veniturile Incasate din aceste vami, deoarece nu ni s-au pastrat
tarife vamale complete, care sa ne arate ce marfuri se scoteau sau se adu-
ceau In tara, in ce cantitate i cit se 1ncasa pentru fiecare In parte. Pentru.
a doua jumatate a secolului al XVI-lea avem doug documente, care ne arata
Intr-o oarecare masura cam ce marfuri aveau o circulatie mai mare si cit
I Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. III, p. 350. Jumdtate din aceast vamd va fi incasatd
de mAndstirea Tismana i in prima jumdtate a secolului XVII (Doc. priv. ist. Rom., B, XVII,
vol. I, p. 112 113 ; vol, IV, p. 105 0 368 ; Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXIV/12 i XCII/13,
orig. slav).
2 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 255.
3 8 ianuarie <1560-1564> (Doc. prin. ist. Rom., B, XVI, vol. III, p. 110).
20 aprilie 1556 (Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. III, p. 42).
Arh. St. Buc., Pecefi, 53, orig. slay..
6 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. V, p. 331-332. Actul este intdrit 0 la 9 ianuarie
1593 (ibidem, vol. VI, p. 61-62).
7 28 mai 1593 (Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 73).
19 - C. 4939
www.dacoromanica.ro
290 L. LEHR 68
se platea voila pentru ele, Ins5 aceste date nu le putem generaliza i nici
nu putem trage o concluzie definitiva, privind veniturile vamilor. Astfel,
la vama de la Calafat se ia in septembrie 1568 de la un cal 6 aspri ; de la
un bou 3 aspri ; de la o vaca 2 aspri ; de la 2 oi 1 aspru ; de la un
sac cu griu 2 aspri ; de la 100 bolovani cu Bare 3 aspri ; de la un butoi
cu vin 10 aspri 1.
Tariful vamal al marfurior trecute in 1552 prin punctele de sub
administratia vamala din Sibiu este .urmatorul :
De un cal dinari 12
De o iapA d 12
De un cal turcesc d 50
De un bou d 10
De unul nelngrAsat d 2
De la 100 porci . 1 porc
De la fiecare 3 capre sau oi d 2
De o IncdrcdturA de crap
De o IncArcaturA de stiucA
....... .
De un car Incdrcat cu peste morun . .
. .
d
d
d
16
12
8
De o InciircAturA de peste somn . . . d 8
De o sutA bucAU pinzA mai lung numitA In mod
obisnuit giulgiu, 4 bucAti.
De o sutA bucAti aceeasi pinz, ceva mai mirth,
5 bucAti.
De o sutA litri mAtase, 3 litri.
De o sutA coti taffotl, 3 coti.
De o majA piper, ghimber, cuisoare, orez, tAmlie,
6 libre.
De la toate mArfurile nenumite se ia Intotdeauna
vigesima.
De la mrfurile din care nu se poate lua vigesi-
ma, atunci se plAteste In bani acolo unde aceastA
marfA se va vinde a.
Este greu de spus eit se ia vama, din cele_doul tarife prezentate mai
sus reiese c in anumite cazuri este vorba de 3%, in alte cazuri mai mult
sau mai putin. Cred ea vama se ia in functie de felul marfii si de calitate.
in orice caz vamesii au grip, ea nici o marfa sa nu poata fi sustrasa de la
plata vamii, si chiar uneori iau o vama mai mare ca cea stabilita, producind
pagube negustorilor, iar domnia este nevoita s intervina pentru a restabili
vechile obiceiuri. Patrascu eel Bun aerie judetului din Brasov : mi-ai vor-
bit domnia ta de vameul care pazeste la scala, ca nu ia vama dreapta,
cum a fost mai inainte, dupa vechiul asezamint, ci asupreste pe saraci.
Deci In ceasul in care mi-a sosit cartea domniei tale trimes-am cartile dom-
niei mele la scala si peste tot pe unde se tin vamesii zincindu-le sa ia vama
dupa vechiul asezamint. i daca se vor mai plinge i alti saraci la domnia
ta iute sa-mi dai de tire..." 3.
Se intimpla i cazuri in care cei care incaseaza vama sa-i insuseasca
veniturile incasate. La 30 iunie 1637, Matei Basarab scrie pirealabilor de la
I Doc. priv. ist. .Rom., B, XVI, vol. III, p. 287.

2 Hurmuzaki, 14, p. 3-4. Acest tarif nu priveste InsA numai mArfurile aduse din Tara
RomtneascA In Transilvania, ci i unele marfuri tranzitate prin tarA, spre orasele transilvAnene.
$ I. Bogdan, Documente fi regeste, p. 195-196.
www.dacoromanica.ro
69 COMERTUL 1ARII ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 291
T1rgul-Jiu c s-au plins calugarii de la mangstirea Tismana cum nu le

dati vama ce iaste venitul manastirii de la oamenii care vin cu povara den
teara Ungureasca aicea In teara domniei mele si de aicea carii tree in teara
Ungureasca" si le porunceste s dea manastirii jumatate din vama cum
este obiceiul 1.
Dar vama nu se plateste numai la intrarea in tara sau la iesire, ci atit
cei care se ocupa cu comertul extern sau de tranzit 21 Cit i cei care desfa-
soul o activitate comerciala pe piata internal trebuie s plateasca vama
atit prin locurile pe unde tree, la vaduri, la poduri, pe unele mosii feudale,
la trecerea prin tirguri i orase, cit i in locuril unde Ii desfac marfurie
spre vinzare.
Daca negustorii trebuie s plateasca vama ori pe uncle tree si in locu-
rile unde cumpara sau Ii desfac marfurile, nu acelasi lucru se poate spune
despre manastirile interesate in schimbul de marfuri. Acestea se bucura
de o serie de privilegii care contribuie la cointeresarea lor in activitatea
comerciala, dar In acelasi timp constituie o piedica In dezvoltarea comer-
tului in general. Astf el, manastirii Nucet i se intareste la 27 tithe 1630 pri-
vilegiul ca sa fie... In pace si sloboda de vama de catre toti pircalabii din
Tirgoviste, ori ce va vinde sfinta manastire In bazar, ori grin,
ori vite sau alte bucate, tot sa fie In pace si sloboda .
unii particulari obtin scutire de varna pentru marfurile ler. Asa
de exemplu, la 4 decembrie 1644, Matei Basarab scuteste pe baiasii de la
Baia de Arama de vama de arama la toate vadurie. De asernenea, sint
scutite de vama toate bucatele ce le vor aduce ei de peste Dunare sau de
peste munte in once vad sau la once scall pe unde vor trece 4.
Veniturile vamilor interne sint incasate de cei pe raosiile carora
tree marfurile si de domnie In locurile uncle se desfac marfurile, daca este
vorba de orase, vama fiind incasata in aceste locuri de pircalabi. Domnul
cedeaza in' unele cazuri veniturile incasate din tirguri unor manastiri.
Astfel, manastirea Arges va stapini varna tirgului din orasul Arges 5.
Matei Basarab, recladind manastirea Cimpulung, Ii daruieste la 10 aprilie
1647, vama i parcalabia tirgului, dentr-acelasi oras din Cirnpulung cu
tot venitul catra aciasta i paharnicia iaras intr-acelas oras, deci i vanaa
zborului ce se face intr-acelas oras In toti anii, in zioa de sf. Ilie" 6. Deoa-
rece tirgul anual avea loc linga naanastire l i ca o conapensatie pentru ora-
1 Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XCl/12, orig. rom.

2 Acestia vor plAti vamA si In afard, In locurile pe unde tree, acolo unde ti desfac marfu-
rile sau cumpard marfuri. Sint scutite de vamE numai mErfurile aduse pentru nevoile domniei,
cum este cazul mErfurilor comandate de Mihai Viteazul la Venetia si cele cumparate pentru Matei
Basarab la Viena l Nuremberg.
3 Arh. St. Buc., m-rea Nucet, XX/14, orig. slay.
4 Acad. R.P.R., XLIII/67, orig. rom.
5 MEndstirea Arges va stApIni vama ttrgului din orasul Arge IncA de la inceput, de la
Intemeierea mAnEstirii, dar primele mentiuni documentare apar In timpul domniei lui Mihai
Viteazul. Yu timpul domniei lui Constantin Serban insA, In urma presiunii exercitate de orEleni
care lupta pentru 'apErarea intereselor lor, domnul va trebui sA le acorde acestora a treia parte
din vamfi. AceastA Incercare a orEsenilor de a lua o parte din vama orasului oglindeste creterea
importantei orAsenilor si lupta pe care acestia o duc pentru apErarea intereselor kr.
6 Acad. R.P R., CLIX/4, orig. rom.
www.dacoromanica.ro
292 L. LEHR 70
eni, care din aceasta' cauza 10 pierdeau vechile lor privilegii, domnul le
scutete de vama ,,de acolia de in tirg", vor da Ins manastirii den carele
de pete de un car oc. 5 0 simbata carnea i limbile" 1
s
In Moldova vama de intrare i ieire din Vara este incasata de domnie
fie direct prin vameii sai, fie ca este data in arenda unor negustori san unor
boieri, mari negustori ei 1.1100.
Arendarea vamilor se face anual, noul an incepind de obicei la 15
august, la amiaza, dupA cum ne dovedete un document din <aprilie 1593 >.
La acea data mai multi boieri moldoveni marturisesc ca vama tgrai
Moldovei pururea s inceapa dentru august 15 dzile i sa, tine prespre anu.
Iarg, pani in intra august 15 dzile, pana supt amiadzazi 0 mai mult niciun
vame nu poate a o cumpara fara de un anu" 2. Acest sistem de arendare
a vamilor se va practica pina tirziu in secolul al XVIII-lea.
Vameii care luau in arenda vama trebuiau sa plateasca domnului
o anumita, sural de bani, pe care apoi o scoteau din vamile incasate.
Se intimpla insa cazuri in care domnul era scos inainte de terminarea anului
vamal, iar cel care ia vama trebuie s plateasca din nou noului domn toata
arenda, Bind in felul acesta pagubit. Aa s-a intimplat ci en Nevridis care
fusese mare vame al Moldovei in timpul domniei lui Iancu Sasul. Domnul
Ii ceruse lui Nevridis sl-i faca o cutie de argint foarte scumpl, a carei Va.
loare trebuia sa i-o scoata apoi din arenda vamilor pe anul 1582 4583.
Iancu Sasul fiind insa scos in septembrie 1582, Nicoara a avut vama numai
rutin timp, de la 15 august, deci cca. dou saptarnini din noul an, iar cind
veni noul domn, Petru cliiopul, Nevridis fu silit sa dea toata arenda de
40 000 taleri 3.
Se intimpla i cazuri in care vamesii nu reucesc FA-0 plateasca toata
arenda pina la incheierea anului i atunci cei care sint numiti la inceputul
noului an trebuie sa dea si datoriile ramase.
Nu ctim cit trebuiau sa dea vameii arenda pentru. vama. Din exem-
plul de mai sus am vazut ca in timpul lui Petru chiopul arenda era de
40 000 taleri. Intr-o relatare din 1632 se spune ca intreaga vama a Moldovei
1 De fapt aceasta Inseamnd o lnalcare a vechilor drepturi ale ordsenilor din Cimpulung,
care fuseserd scutiti de vama plrcalabilor de oras, mdcar ce vor vrea sd vInzd sau sd cumpere
tot sd nu dea nitnic vamd, cum a Post obiceiul lor", dupd cum reiese din documentele din 7 mal
1615, 12 aprilie 1636 i 3 mai 1646 (Magazinul istoric..., vol. V, p. 331, 336-337, 344). In
acesta din urm se specified chiar sa fie In pace... de vama ptrcdlabilor de ora i de vama
pitarilor de la sborul sf. Ilie orice ar vrea sa vinza sau ce vor avea s cumpere sau cal sau bou
sau oaie sau pdturi sau pete, veri ce, tot sd nu MIA a lua de la dlnii vama...", ca dupd
numai un an, In 1647, sd le tirbeascd o parte din aceste drepturi, obligindu-i sd. dea \Tama din
peste i slmbata limbile de vacd de la scaunele de carneadicd un fel de taxa pentru tdierea
i vinderea carnii. Ordenii nemultumiti de tirbirea privilegiilor lor, care lngreuiaza desfdsu-
rarea comertului In ora, vor refuza s dea vamd si din aceastd cauzd vor avea numeroase pro-
cese cu mdmIstirea Cimpulung In fata divanului domnesc, procese ce vor continua g In a doua
jumtate a secolului al XVII-lea.
2 Doc. prio. 1st. Rom., A, XVI, vol. IV, p. 76-77.
3 N. lorga, Relafiile..., p. 73 74.
www.dacoromanica.ro
71 COMERTUL TARII ROMINESTI SI MOLDOVEI /N SEC. XVIXVII 293
se vinde vamesilor pe 35 sau 40 mii de scuzi 1. Acestea shit singurele stiri

pe care le avem in aceasta problema.
*
...
Dintre marii vamesi ai Moldovei, mai cunoscuti sint Constantin
Corniact, Nicoresi, Nevridis si Sima Warsi. Ei au fost vamesi in timpul
domniei lui Alexandru L'apusneanu si au fost in acelasi timp si mari negus-
tori cu intinse relatii comerciale in Po Ionia, Italia si imperiul turcesc.
Unii dintre ei se vor muta mai tirziu in Po Ionia uncle vor continua sa fad,
comert.
in anii 1589-1591 ggsim de asemenea mai multi vamesi. Tot din seri-
soarea din <aprilie 1593 > reiese ca d.e la 15 august 1589 15 august 1590
au fost vamesi Alexe si Manea. Si di aciia atunce, den august 15 au inceput
a tinia vama Domineca si cu Giva. Si au tinut prespre acel an pang la
august 15, carele au fost in 1591 de ai. Si dupa c'a au dat kr vama, Domi-
neea si Giva in doai, trei luni, au Imo* catra sine pre Manea grecul. Si
intr-acela anu ce au tinut ei vama, fost-au pace prespre toata vremia si
dia s-au inplut anul vamei lor, august 15, domniia sa Patru vocla au esit
den taxa', august 19, in ai 1591 . .. Domineca de Giordzu, Hind in locul
s6u insusi cu sine si Lutiian de Raguza in locul Givei si Jupan in locul
Manei, fiind toti de buna voie lasati si alesi, dupa esitul lui Petru.. .
strans-au toate ramasitele sale de vania...". In uncle cazuri puteau fi In
acelasi timp doi sau chiar trei vamesi, care se asociau si stringeau impreuna
vama, impartindu-si intre ei veniturile incasate si Bind solidari la plata
arendei.
Vamesii puneau la vam'a oamenii lor de incredere care stringeau va-
mile si tineau registrele de vama uncle se treceau zilnic toate incasarile
facute. Daca in apropiere de vama erau si locurile made aveau loc iarma-
roacele de granit'a, atunci vamesii eran aceia care stringeau si vama tirgului.
Asa era cazul la Hotin uncle era si punct vamal si. tirg, vama in amindoua
cazurile fiind incasatl de acelasi vames. Dintr-o stire fragmental% eamasa
hi legatura cu vama din acest kc putem vedea cam ce venituri se stringeau
la o astfel de vama. Este cazul cu Izvo dub ce s-a scris de ce a luat vamesul
in Hotin, 1592 august 15, cind a luat Andrei vama", uncle se arata pe zile
cc venituri se incaseaza :
Li ziva de 21 august la cel dintli tirg am luat taleri 503.
21 august la acelasi tirg 400.
31 august, de la un evreu 100 taleri.
4 septembrie, la tirg zloti de aur 270.
La acelasi 49 tal.
11 septembrie, la tirg, zloti de aur, 148.
La acelasi 6 tal.
17 septembrie, la tirg zloti de aur 286.
La acelasi tal. 50.
20 septembrie, de la caravana Constantinopolului, zloti de aur 404...
De la iarmaroc 3453" 2.
1 Relatiune asupra Moldovei fdcutd de Paolo Bonnici, franciscan, care a locuit acolo
mai mult de 9 ani, trad. la Inst. de ist. dupd textul publicat In Dipl. Dal., vol. II, p. 333.
2 N. Iorga, Sludii i doe., vol. XXIII, p. 424-425.
www.dacoromanica.ro
294 L. LEHR 72
Vedem ca," in registru s-au trecut pe rind toate incasgrile fie c5, e vorba
de vama tirgului fie cg e vorba de cea de trecere, incasrile facindu-se
impreunl. Din ciirele date mai sus reiese c incasrile erau destul de impor-
tante ceea ce si explicl de fapt de ce unii erau interesati sa' obtin arendarea
vlinii si dece si arenzie erau asa de maxi. Vamesii puteau destul de usor
s6-si scoat cheltuielile si chiar un insemnat profit pe deasupra. De fapt
de multe ori ei luau vgini mult mai marl cleat cele obisnuite, s'avirsind
multe abuzuri care cereau interventia domnului.
Alexandu L5pusneanu interzice vamesilor a ia o vam5, mai mare
decit se obisnuia 1 . La 22 decembrie <1601 >, vornicul de Cimpulung scrie
bistritenilor de rindul acestei vAnai c-au venit alti vamesi de au mai scum-
pit. Deci ne ruggm... ca sa' faceti bine printru voia voastrl 81 faceti o
carte la domnia sa la vod5, 0, u lase cum au fost si nainte vreme... c6,' de
nu o vor rasa s, fie ca nnainte multu val sa, va face" 2.
Vama la intrarea si iesirea din tara, trebuia plAtitg, de toti acei care
se ocupau cu comertul extern sail de tranzit si veniturile incasate erau des-
tul de insemnate. Nu avem date care s5, ne infatiseze un tablou exact al
sumelor incasate, numai unele stiri fragmentare din a doua jumAtate a
secolului al XVI-lea.
Bailul Venetiei la Constantinopol scrie in raportul s'au din 19 septem-
brie 1578 cl domnul Moldovei incaseaz5, vama, de la vinul de Candia trans-
portat in Polonia 3 000 techini pe an 3.
La Cernanti se afll vama cea mare a voevodului moldovean, care
aduce in fiecare an mai bine de o sutl de mii de florini", scrie in 1587
E. Gyulafi 4. Intr-o cronic anoninfa, din acelasi an se spune &A domnul
Moldovei incaseaz5, din vama mArfurilor 80 000 taleri 5.
Pentru Tara RomineascA ne lipsesc si aceste Oiri fragmentare, dar
cu sigurant5, c5, si acolo veniturile vamilor sint insemnate, constituind o
parte destul de mare din veniturile domniei.
Greutatea vmior este suportatg in primul rind de negustori de
aceea se si explic de ce caut5, ei sal, ocoleascl drumurile obisnuite, sustr-
gindu-se in felul acesta de la plata v5Anii maxfurile domniei ca si ale
unor proprietari-feudali fiind scutite de orice fel de vam5, atit la intrarea
in tar5, cit si in afara tart 6.
1 Hurmuzaki, XVI, p. 523 si 597.
2 Ibidem, XV, p. 786. Si Stefan Tomsa, la 19 mai 1612, da porunca vamesilor sa nu
ia vama mai mare decit era In vechime, pentru a da posibilitate negustorilor sa vina in Ora
sa faca negot (ibidern, p. 853).
3 A. Veress, Documente, vol. II, p. 159-160.
4 E. Gyulafi, op. cit., p. 15.
5 Descrierea anonima a Moldovei din 1587, publicata de I. Filitti in Arhivele Vaticanului,
Buc., 1914, p. II, p. 43-48.
6 Sigismund, regele VolonieL (la vole lui Alexandru Lapusneanu, la 12 aprilie 1558, sa
cumpere 100 ctntare de cupru pentru clopote si s le duca In Moldova fail sa plateasca nici o
taxa sau vama (N. Iorga, Studii si doc., vol. XXIII, p. 343, nr. CLVII). La 27 aprilie 1585,
Petru iSchiopul scrie brasovenilor pentru carele si trasurile comandate la Brasov de vamesul
din Trotus pentru nevoile domniei, rugindu-i sa fie scutiti de vama, fiind lucruri domnesti.
(Arh. St. Brasov, Fronius I, nr. 340, orig. magh.). La 11 aprilie 1649, Vasile Lupu scrie
lui Mihal d'Asquier rugindu-1 sa-i inlesneasca omului sau drurnul prin imperiul austriac, ca sa
nu plateasca vama asa cum platesc negustorii, deoarece se duce la Venetia pentru cumparaturi
www.dacoromanica.ro
Si In interiorul Orli negustorii sint aceia care platesc vama excep-

tie fac numai negustorii straini care cumpara marfmi de la domn si slut
scutiti de orice fel de cheltuiala, pina la granita Moldovei manastirile
bucurindu-se de o serie de privilegii. La 19 septembrie 1597 Ieremia Movila,
intareste manastirii lui Iatco de linga Suceava vechiul drept ca, acei oa-
meni ai mangstirii sa aiba slobozenie. .. MA, nici o piedica, s5, umble cu
oale si. cu sare sau dup5, peste sau dacg vor umbla cu marfa. vie sau moarta,
sau cu ce au, BA se poata folosi vinzind si cumpa,rInd. prin tirguri si prin sate
si pretutind.eni In toata tara noastrg, iar vama' nicaeri sa nu alb& a da" 1
Veniturile vamilor din anumite orase sint Incasate de manstiri.
Manastirea Bistrita Incaseaza veniturile din vama cea mica, de la Baal]. 2 ;
iar mana,stirea Trei Ierarhi din Iasi ia vama de la carele care intrau si ieseau
din Iasi cu marfa 3.
Lipsa de stiri concrete mai amanuntite d.espre vamile din Wile romine
nu ne permit o discutie mai larga asupra a ceea ce Inseamna, aceste vami
pentru dezvoltarea comertului. In orice caz ele au constituit o piedica, in
dezvoltarea comertului si. au Incetinit formarea unei piete interne bine inche-
gate si puternice.
V. NEGUSTORII
Prin negustori nu. Intelegem numai pe aceia care au ca singuth ocu-

patie comertul, ci pe toti aceia care se Indeletnicesc cu schimbul comercial,
chiar daca," aceasta nu constituie singura lor preocupare cum ar fi de
exemplu domnul, proprietarii-feudali, taranii, mestesugarii.
In acest capitol ne vom ocupa de fiecare In parte.
*
Domnii talrilor romine, avind nevoie din ce In ce mai mult de bani
pentru a-si satisface propriile lor interese si pentru a putea face fat cerin-
(A. Veress, Docurnente, vol. X, p. 215). Unii proprietarl-feudali se bucara de scutire de vama in
tara 0 in anumite cazuri 0 in Transilvania. La 22 mai 1610 Constantin Movild poruncete vameilor
de la tirgul Trotu sa lase In pace sa nu turbure pentru vama nite marfa care trece din tare
Ungureasca" pentru manastirea Bistrita (Arh. St. Buc., tn-rea TazIda, VIII/12, orig. slay).
Un boier moldovean, Gheorghit Septelici, are dreptul, la 20 septembrie 1646, sa cumpere 100
boi in Ungaria i 100 In Transilvania 0 poate trece cei 200 boi in Moldova fail vreo plata a
vamii sau trigesimei (Hurmuzaki, XV2, p. 1156-1157).
1 Doc. prio. ist. Rom., A, XVI, vol. IV, p. 180. i alte manastiri capata scutiri de vam
dar numai pentru cumpararea sau vinzarea anumitor produse, nu pentru intreaga activitate
comerciala desfaurata in tarn. Mnastirea Tazlau are dreptul de a merge cu o majd de pete
sa fie In sfinta mandstire i. nicaieri sa nu aiba a da vama nici mica nici mare, nici pentru
brodina sd nu plateasca nicaeri, ci sa fie slobozi (ibidem, p. 301). i manastirii Voroneti se da un
act asemanator la 22 martie 1608, ins& pentru doua maje de pete (ibidem, A, XVII, vol. II,
p. 148).
2 Mnastirea Bistrita pastreaza dreptul de a lua vama de la toti negutatorii i de la
toate cattle ce tree pe acolo (Bacau)" in toata perioada de care ne ocupam, dupa cum reiese din
documentele din 21 august 1582 (Doc. prio. ist. Rom., A, XVI, vol. III, p. 191), <9 decembrie
1607-10 noiembrie 1611> (ibidem, XVII, vol. II, p. 134-135) 15 ianuarie 1612 (ibidem, vol.
III, p. 47), 2 septembrie 1633 (Acad. R.P.R., DCXI/36, orig. slay) 0 28 martie 1640 (Arh. St.
Buc., m-rea Bistrifa, 1/15, trad. rom.).
2 Arh. St. Buc., ms. 579, f. 81-81 v., copie rom.
www.dacoromanica.ro
296 L. LEHR 74
telor din ce in ce mai mari ale Portii, cauta tot felul de mijloace pentru a-si
mah veniturile. Unul din aceste mijloace este si acel al comertului, parti-
cipinci ei MOO in calitate de negustori la diverse tranzactii comerciale.
Domnul este avantajat in calitatea lui de negustor, deoarece, pe de o parte,
el nu plateste nici un fel de van:a nici in Ora nici in afar/ ; iar pe de alta
parte in calitatea lui de domn, el poate forta pe cei veniti in Ora s cumpere
diverse marfuri sa le ia numai de la el sau in primal rind de la el si cu pretul
fixat de el, amenintind ca in caz contrar va inchide drumurile comerciale,
oprind orice fel de comert.
Printre domnii prior romine care fac comert pe cont propriu, cel
mai activ este Alexandra Lapusneanu. Acesta trimite spre vinzare, prin
oamenii sai de incredere, un numar mare de porci ingrasaVi si boi de negot,
proveniti de pe proprietatile lui sau strinsi din Vara, pe pie-tele din Tran-
silvania, Po Ionia i alte taxi. 0 parte din boii trimii spre vinzare vor fi
vindati si in iarmaroacele de la marginea Lri1, unde se string toate vitele
din Vara si unde vin negustorii din toate pantile pentru a le cumpara 1.
In acelasi timp Alexandra Lapusneanu este preocupat si de gsire%
de noi debuseuri pentru desfacerea produselor moldovene aparVinind atit
lui personal cit si celorlalti locuitori ai Moldovei, dind astfel un nou impuls
dezvoltarii comertului in Moldova.
De fapt, aproape toti domnii Moldovei i Tarii Rominesti interesati
in dezvoltarea comerciala a prior lor vor fi in acelasi trap i negustori.
Exemplul lul Alexandra Lapusneann va fi urmat si de alti domni ca Petru
Schiopul, Iancu Sasul, Ieremia Movil, Miron Barnowski sau Vasie Lupu.
Toti acesti domni aduc i ei pe piap spre vinzare anumite produse in
special vite dar niciunul nu va duce o activitate asemanatoare cu aceea
a lui Alexandra Lapusneanu. tTnii domni vor incepe chiar ca negustori.
Astfel, Gh. Duca, care era de movie de la Rumele din Vara Greceasca si
de copil mic viindu aice in Ora, in zilele lui Vasie Voda, au fost la dugheana
la abagerie" 2, ajunge boier tot in timpul domniei lui Vasile Lupu iar mai
tirziu va deveni domn al Moldovei.
Si in Tara Romineasca acei domni care au avut preocupari comerciale
inainte de a veni la domnie, vor continua sa se ocupe de comert i dupa
aceea. Printre acestia slat : Petru Cercel, Mihnea Turcitul, Mihai Viteazul,
care intretin relatli comerciale cu Italia, Germania, Austria. Namarul
boilor dusi spre vinzare in Germania si Austria de Mihai Viteazul este destul
de mare, dad, la un moment dat el are de incasat o suma de 60 000 fl. in
contul acestora.
Alaturi de domn, i proprietarii-feudali (manastirile i boierii) incep

sa fie interesati In productia de marfa-bani i apar pe piata in calitate de
negustori.
Manastirie din Tara Romineasca si Moldova au cunoscut o activi-
tate comerciala destul de intensa, sprijinita si de domnie prin acordarea
1 Am vAzut atunci cind am vorbit de comertul extern numeroasele scrisori ale lui
Alexandru Lapusneanu care amintesc de relatiile lui personale de comert cu oraele din Transit-
vania 1 cu negustorii polonezi.
2 M. Koglniceanu, Cronicile Rominiel, vol. III, p. 5.
www.dacoromanica.ro
75 COMERTUL TARII ROMINESTI SI MoLDOVEI TN SEC. XVIXVII 297
a numeroase privilegii. Ele sint mari detingtoare de pra.vglii, stinjenind

astfel intr-o oarecare mlsur dezvoltarea prv1iilor stApinite de orkeni.
Una din cele mai marl detinatoare de pfavalii este nagingstirea Itadu-
Vodg, din Bucureti. Numai printr-un singur act, din 5 ianuarie 1587,
domnia Ii intarete 13 prvglii 1; din acte ulterioare rezult c aceasta;
manAstire stpinea pIn la mijlocul secolului al XVII-lea in Bucu-
rgti cca 35 prvglii, mezate toate In centrul comercial al oraplui, in apro-
piere de curtea domneascg. i alte mangstiri din Tara Itomlneasc6, cum sint
Colentina, Stneti etc., stgpinesc un numgr destul de mare de pravlii
in Bucureti i in alte orae 2.
In aceste prAvglii mAnstirile 11 desfIceau produsele agricole i rae-
teugaref}ti de pe domeniile lor. In afara de acest comert stabil, fAcut in
prvlii sau pe piata oraelor in zilele de tirg, unele mAngstiri practicg si
comertul ambulant mergind din loc in loc cu mArfurile kr.
Mgngstirile folosesc pentru deservirea pravgliflor sau in comertul
ambulant pe polunicii kr,- care locuiau llng, mgrastire i erau scutiti
de orice obligatii fatl de domnie, urmind sg, lucreze numai pentru mAngstire.
MAngstirile din Moldova i Tara Bomineasc6 se bucur6, de o serie de
privilegii care vin in sprijinul activiatii lor comerciale. .A.a de exemplu
ma'ngstirea Nucet este scutit6, la 27 iulie 1630 ca s f_ie in pace 1 sloboda
de yam/ de atre toti pircglabii din orgul... Tirgovite, orice va vinde
sfinta mAnstire in bazar, ori griu, ori vite, sau alte bucate, tot &A fie in
pace i slobodg... pentru cgi aceastA mangstire alt venit din altg parte n-a
avut, Meg numai s-a tinut i s-a hrAnit en bazarul In oratul Tirgo-
vite" 3. Biserica lui Ghiorma banul din Bucureti capal'a scutire de gal-
benul de fum, pentru prAvAliile pe care le are in Bucureti cind dau ughi
celelalte pravglii din altg parte" 4. Mangstirii lui Iatco de 1ing6 Suceava
i se intarete la 19 septembrie 1597 vechiul drept ca acei oameni ad mngs-
tirii s, aib, slobozenie... fgra nici o piedic6 s, umble cu oale i cu Bare
sau dup./ pekrte sau dacA, vor umbla cu marfg vie sau moart6 sau cu ce au,
86 se poata, folosi vinzind i cumpgrind prin tirguri i prin sate i pretutin-
deni In toat tara noastra, iar vaml nicaleri s'a" nu aibS, a da" 5.
Uneori mngstirile capt1 scutire de vamg, pentru mgrfurile pe care
le And i le cumpr i pe piata externA, in Transilvania sau Polonia.
Toate aceste privilegii de care se bucur5. mnstirie constituie o serioas1
piedicg in dezvoltarea comertului, manfistirile hind avantajate in detri-
mentul negustorior propriu-zii, care nu pot sli desfkoare activitatea
in mod liber.
1 Doc. priu. ist. Rom., B, XVI, vol. V, p. 275-276. Aceste prAvAlii 11 stilt din nou intArite
si la 4 aprilie 1623 (ibidem, XVII, vol. IV, p. 239-241).
2 In 1593, Alexandru cel Ru 1ntAreste mAnAstirii StAnesti 6 prAvAlii la Craiova (ibidem,
XVI, vol. VI, p. 63). La 18 noiembrie 1614 Radu Mihnea IntAreste mAnAstirii Colentina 11 prd-
vAlii in Bucuresti (ibidem, XVII, vol. II, p. 334-335).
3 Arh. St. Buc., m-rea Nucet, XX/14, orig. slay.
4 7 martie 1632 (loc. cit., rn-rite Bradu, Banal Greci, Codreni, 1)2 orig. slay).
5 Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. IV, p.180. Manastirea Voronet capAtA scutire pentru
carele de peste pe care le cumpArA 11'10 DunAre pentru nevoile mAnAstirii. Miron BarnowskI
dAruieste casa sa proprie cu pivnit de piatrA din Suceava mitropoliei de acolo i dA voie ca In
aceastA casA s se vIndA via, rachiu i altele, fArA sA plateasca deseatin 1 vamA (Acad. R.P.R.,
rns. nr. 5120, L 5, nr. 30, rez. In I. germ.).
www.dacoromanica.ro
-298 L. LEHR 76
MAn'astirile mai stkpinesc si vAmile unor tirguri care au loc In orasel

sau cele incasate de la marfurile ce intrg si ies din oras 2. De asemenea, am
vAzut ca% IncaseazA o parte din venitul vmilor de la margine 3.
Din toate documentele citate mai sus reiese clar ca. este vorba, asadar,
de o largg activitate a mnAstirilor (in unele cazuri, precumpanitor negus-
toreasca, cum este cazul mn'astirii Nucet din Tara Romineasca,, sau mAnAs-
tirii Iatco de ling'a Suceava) si care are mai multe aspecte : a) vinzarea pro-
duselor proprii ; b) organizarea comertului prin prAvalii proprii ; admirds-
trarea unor tirguri" anuale.
Dar nu toate mnstirile sint direct interesate In activitatea negus-
toreasca, propriu-zisl si atunci Isi Inchiriazg pra,vAliile, cum este de pild
cazul din 1635, cind popa Galiton de la mAn'astirea Sf. loan din Bucuresti
inchiriaza o prAvglie In Bucuresti lui Dimitrie selar, cu 2 costande 4, suin'a
ce reprezintA probabil chiria pe o Irml. M'an6stirea sf. Joan din Bucuresti
stapineste mai multe peavlii in oras, pe care le d'a cu chirie unor meste-
sugari.
i boierii, avind nevoie de locuri unde s'a-si poatg depozita si vinde
produsele lor, Incep s'a-si cumpere prv'alii si pivnite de piatfa. Documen-
tele Tkii Rominesti din anii 1551-1654 mentioneaz'a numerosi boieri
care Isi cumpArl pr'avalii in orase 5. Aceste pravalii sint mai mult locuri de
popas pentru uncle din marfurile ce urmeaza" a fi exportate, boierii ocu-
pindu-se In primul rind cu comertul extern. Ei trimit spre vinzare pe piata
intern& sau extern1 produsele de pe domeniile lor (vin, miere, lina si pieile
de animale, vite etc.).
Printre boierii care se ocupg, cu comertul si au relatii comerciale cu
Transilvania, Polonia, Venetia, Turcia etc. se glsesc Diicu mare sp'atar,
Preda Brincoveanu, Radu Socol in Tara Romineasca, Simeon mare vames,
Filip Covac vamesul Moldovei, Luca Stroici log. si. altii In Moldova. Multi
dintre boierii care se ocup5, cu negotul au inceput ca marl negustori, cu
Intinse relatii comerciale in tar'a si in afarg. Astfel, banul Mihalcea, boier
al lui Mihai Viteazul, a fost la Inceput negustor si a venit din Chios In Tara
Romineascl avind leg"aturi de afaceri cu doamna Ecaterina 6 . Un alt
1 MAnAstirea CImpulung stapfneste vama si pircAlAbia tlrgului dentr-acelasi oras din
Cimpulung cu tot venitul, cAtre aceasta si pdhrnicia iarAs Intr-acelas oras, deci si vama zborului
ce se face Intr-acelas ora, In toll anii, yn zioa de sfIntul Ilie" ; iar mAnAstirea Arge vama tfrgu-
lui din orasul Arges. .
2 MAnAstirea Bistrita ia vannA din toate carele care intrA sau ies din orasul Back' ; de
asemenea biserica Trei Ierarhi ia vamd de la top aceia care vin si pleacA din Iasi.
a VAmile de la hotar sInt stApInite Impreuna cu domnia de unele mAnAstiri din Tara
RomIneascA (Tismana, Glavacioc etc.), In Moldova nu gAsim astfel de cazuri, mAnAstirile avInd
In sApInirea lor numai unele vAmi la intrarea In orase.
4 Arh. St. Buc., in-rea sr. loan din Bucureti, XII/1, orig. rom.
5 Boierii, cu toate cA nu stilpfnesc un numar asa de mare de pravAlii ca mAnAstirile, totusi
si ei folosesc o parte din pravAlii pentru ei, iar o parte le InchiriazA. In 1578, lui Preda paharnic
i se Intresc 3 prAvAlii In Bucuresti (Doc. priv. ist. Rom., B, )ZVI, vol. IV, p. 304 si 324). Lui
Dragomir fost mare vornic i se IntAresc, la 12 martie 1580, 18 prAvAlii In Bucuresti, 9 dintre ele
se afIA In ulita unde este biserica lui Gheorma banul (ibidem, p. 461). In 1605, Cheajnei vorni-
cease i se intdreste un loc de 7 priivalii In Bucuresti (ibidem, XVII, vol. I, p. 180) ; iar In 1616,
Necula mare vistier cumpArA 5 prAvAlii cu pivnite de piatrd In TIrgoviste (ibidem, vol. III, p. 37).
5 N. Iorga, Scrisori de negustori, p. 19-21.
www.dacoromanica.ro
77 COmERTUL TARII ROMINESTI SI MOLDOVEI IN SEC. XVIXVII 299
negustor grec din Chios, Nicoara Nevridis, vine 0. se stabilesete In Moldova,

devenind in timpul domniei lui Alexandru Lapuneanu mare vame al
Moldovei. La 21 martie 1582, soltuzul i pirgarii din Iasi scriu oltuzului
i pirgarior din Liov, confirmindu-le ca Nicoara Nevridis negustor din
Chios, a venit de multa vreme in tara noastra 0 a fost foarte mare negustor
0 a vindut marfurile ce le avea cu sine" 1. Nicoara Nevridis va continua sa"
fad, un intens comert i dupa' ce devine mare values, atit pe cont propriu
cit si ea reprezentant al domnului. Sima Warsi i Nicoresi de asemenea
mari vamesi ai Moldovei in a doua jumatate a secolului al XVI-lea sint
negustori greci stabiliti In Moldova 0 care continua sa aiba legturi comer-
ciale cu Constantinopolul, Po Ionia, Venetia etc. La sfiritul secolului Sima
Warsi se va stabili la Liov uncle 10 continua afacerile.
Nu numai marii boieri sint interesati in schimbul de marfuri ci chiar
i micii boieri reusesc s scoata de pe mosiile lor cantitati 1nsemnate de
produse, pe care le aduc apoi pe piata sub forma' de marfuri. Astfel, avera pe
jupineasa Voica i Rica ei 2 sau pe Jipa postelnic din Verneti 3.
Cointeresarea boierior in dezvoltarea comertului se explica prin
nevoia lor de a-si procura eft mai multi bani pentru cheltuielile lor curente,
care sint din ce In ce mai mart Ei isi von procura bani nu numai prin comert
propriu-zis, ci i prin imprurnuturi acordate unor negustori pentru a face
comert 4.
Interesul pe care il manifesta pentru. comert domnia i proprietarii-
feudali in mod direct prin participarea lor in calitate de negustori sint inca
o dovada a cresterii importantei comertului in dezvoltarea economica
generall a Moldovei i Tgrii Rominesti.
Cu toate ca la dezvoltarea comertului contribuie activitatea neguta-

toreasca depusa de toti locuitorii taril, totusi rolul cel mai activ 1-au avut
mestesugarii i negustorii, i In primul rind acetia din urma.
Metesugarii incep s produca' nu numai pe comanda ci i pentru
piata. Ei produc din ce In ce mai mult acele marfuri marunte", care ping
acum se importau din Transilvania i Polonia, luind in stgpthire propria
lor piata interna. Numarul mare de pravalii pe care acetia le stapinese
sint o dovada c ei au nevoie de locuri care sa le serveasca nu numai
de atelier ci i pentru desfacerea produselor lor, care tree in multe cazuri
direct de la producator la consumator, fara intermediul negustorilor 5.
1 N. Iorga, Relafiile.. p. 53.

2 Arh. St. Buc., cond. rn-rii Hurez, nr. 719, f. 256-257, copie rom.
3 Acad. R.P.R., CXLVII/107, orig. rom.
a Clucerul Dumitrasco Erali, care dAdea probabil bani cu dobindA, mentioneazA in tes-
tamentul sdu din 17 mai 1646 cA au dat lui Isar patru sute i zAci de taleri sA negutAtoreascA
la Moscu pe soboli i avem tocmealA cum s-ar vinde soboli lui asa sA-mi plAteascA i capetele
doblnda" (G. GhibAnescu, Surete qi izvoade, vol. XVI, p. 76).
5 In 1611, Radu Mihnea intAreste lui Proca negustor o prAvAlie in Bucuresti, din pra-
vAliile lui Voicu croitorul" (Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 20-21). In 1641, lane
cojocar cumpArA un loc de prAvAlie In Bucuresti cu tot locul din jur (Arh. St. Buc., m-rea
Cotroceni, XXV/6, orig. rom.).
www.dacoromanica.ro
300 L. LEHR 78
Uneori, meteugarii se asociaza cu unii negustori vinzinduli pro-

dusele prin intermediul acestora. Astfel, Ghinea cojocar din Bucureti
a fost sotie amindoi" cu Tudor, fiul lui Ianiu negustor 1. De fapt se pare
a negustorii care And produsele metepgAreti ale meteugarilor locali
nu cumpArl pe piatl aceste produse de la oricare metepgar, ci exist&
o intelegere intre anumiti metqugari k3i negustori, negustorul procurind
materiile prime in schimbul carora capata produsele finite pe care le
vinde apoi pe piata interna.
Meteugarii vind tili ei fie cu plata imediatg, fie pe credit, folosind
in tranzactiile comerciale incheiate de ei acelemi mijloace ca oricare
negustor.
Activitatea comerciall a meteugarilor e restrinsg, ea nagiginin-
du-se numai la vinzarea pe piata interna, in pravalii proprii, a produselor
muncii lor. Cu cit productia lor este mai mare, aducind cit mai mune
marfuri pe piata, cu atit i. cantitatea de marfuri marunte" aduse din
afara este mai mica'.
Dar cei mai activi i. care au contribuit mai mult la dezvoltarea
comertului in Moldova i Tara Romineasca salt negustorii. Rolul lor creter
din ce in ce FA importaiata lor in dezvoltarea economicg a tarii este recunos-
cut de toti domnii. In aceast5, privinta sint semnificative cuvintele sul-
tanului, care intervenind pe ling/ regele Poloniei, ca sa se inceteze cu
nedreptatile facute negustorior moldoveni, spune va yeti abtine de a
face nedreptati moldovenilor sau altor negutatori prin cauzarea unor
pagube i. risipa ; numai pe aceastd cale va prospera tagma negulatoreascd
care contribuie la inflorirea unei cari". 2 Este recunoaterea de fapt a
importantei *i rolului negustorilor. *i intr-adeva'r, domnia va lua tot
felul de masuri pe plan intern i. extern pentru a sprijini pe negustorii sAi
impotriva oricgror abuzuri. Din ce in ce mai numeroase sint actele pria
care domnii intervin pe 1ing5, autoritatile din afara pentru apararea into-
reselor negustorilor lor 3.
Domnii vor lua mAsuri fli pentru a opri pe negustorii de orice fel
stabiliti in tar& sa plece acordindu-le uncle scutiri. Documentul ramas de
la Moise Movill oglindete noua preocupare a domniei. Domnul hotaekte
la <23 > martie 1631 4 ca totinegustorii din ormul Imi ,,s5, nu aib5., a da im-
prumut niciodata... numai sa fie ei pentru schimbul cind li se da lor
bani din visteria domniei sa fad, bani buni de argint ksi alta nimic sa,
nu dea pentru imprumut, nici sA, nu fie in veci martori (chezai), la ceia
ce se da...".
1 Arh. St. Buc., m-rea Radu-Vodd, LVII1/6, orig. 1. om.
2 19 august 1564 (Acad. R.P.R., 1/62, f. turc., trad. la Inst. de istorie).
3 Mdsurile luate de domni sint diferite : aplicarea represaliilor (adicA confiscarea averilor-
unor negustori din partite unde negustorii moldoveni sau munteni au fost pagubiti) ; interventii
la autoritatile din afara s facd dreptate negustorilor munteni si moldoveni care f ac comert extern
sau de tranzit, Ingradirea activitdtii unor negustori straini pentru a nu aduce pagube negustori-
lor lor, redeschiderea drumurilor comericiale Inchise din cauza conflictelor politice ca sa,
Inble neguttorii, c sArAcesc foarte negutatori multi", In mod liber ori unde vor ; etc.
4 Acad. R.P.R., XXX/86, orig. slay. Este dup eft se pare primul document prin care
domnia ia msuri In interesul negustorilor, pe plan intern.
www.dacoromanica.ro
'79 COmERTUL TARII ROMINESTI $1 MOLDOVEI IN SEC. XvIXVII 301
Desprindem din analiza acestui document pe de o parte preocuparea

domniei de a atrage eft mai multi negustori in capitala tarii pentru a face
in felul acesta s creasca importanta economica a ormului, unde se aduc
tot mai multe marfuri i se desfavara o intensa activitate comerciala, ;
pe de altg parte, se vede c negustorii instariti cu vaste relatii comerciale
in tara i. in afar5, pot, oricind. se ivese piedici in dezvoltarea comertului
lor, sa parseasca locul unde sint stabiliti i sa se duca oriunde vor gasi
conditii mai avantajoase, in vreme ce negustorii sraci, cu o activitate
comerciala restrinsa, ramin pe loc, ei neavind posibilitatea s plece.
Negustorii fac comert fie singuri, cu banii lor proprii, sau pentru
a putea sa desfkoare o activitate mai larga' se asociaza mai multi negustori
,?1 ii trimit un reprezentant care le rezolva toate tranzactfile comerciale.
Numai negustorii instariti pot face comert pe scar5, larg'a pe cont propriu
cum este de exemplu negustorul Nicolae Pogoniadis din Moldova,
om instarit, care face negot cu banii si proprii" ceilalti negustori
e asociaza intro ei. Acetia raspund unii pentru altii, dupa cum reiese
din actul de la 27 ianuarie 1595. La aceasta data are loc un proces intro
Jacob Popuszko din Kiev i Ohan armean din Iai, pentru nite came
de morun. Carnea fusese luata' de la Ionacu din Galati, tovaraul lui
Ohan, i nu fusese platita 1.
Negustorii care nu au banf pentru a face negot iau de multe ori
haul cu imprumut, platind dobinda pentru ei2. Acei negustori care reuesc
sa stringa o avere insemnata din comert, vor cauta said cumpere ocine
ea vecini i robi tigani , pentru a putea in felul acesta sa-i intareasca
pozitia lor sociai patrunzind in clasa boierilor. Lucrul acesta dovedete
cl in vremea aceea pamintul era Inca socotit principala avere. Unit dintre
ei reuesc sa se ridice i, dupa cum am vazut mai sus, vor ocupa functii
Insemnate in jurul domniei acest lucru se observa mai ales in Moldova.
In Tara Itomineasca unul din negustorii care se bucura de incred.erea i
sprijinul domniei este Bad.ea negustor din Braila, pe care Matei Basarab
intr-un document din 26 iunie 1633 11 numete prietenul domniei mole" 4.
Un negustor care reuete sa-i stringa o oarecaxe avere din negus-
toria lui", cum se spune in unul din documente, i. ii cumpara numeroase
locuri de case, mai ales in Bucureti, este Pano Pepano negustor din
Tirgor. Incepind din 1629, el ii cumpara numeroase locuri, care Ii stilt
intarite de Matei Basarab la 4 ianuarie 1644 5.
Activitatea negustorilor pe piata intern/ este mai redu8a, decit
pe piata externa. Negustorii au in proprietatea lor sau inchiriaza in orae
1 N. Iorga, Studii i documente, vol. XXIII, p. 436, nr. CCCLXV.
2 tntr-o Insemnare pentru bani din 28 mai 1635 se spune sa dam acesti bani treizeci de
galbenl, la un negutator, sa faca cu dlnii negot..." (Acad. R.P.R. XLVII/182 a, orig. rom.).
Un negustor, anume Isar, ia bani cu dob1nda In 1646 pentru a putea merge la Moscova sA cum-
pere soboli (G. Ghibanescu, Surete i izvoade, vol. XVI, p. 76).
8 La 20 iulie 1607 Stana i sotul ei, Arsenie, din Tandarei vind lui Stanciu negustor din
Orasul de Floci 40 stInjeni In Sarateni (Doc. prio. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 272). La 8 iulie
1621, Oancea, Impreund cu fill al, se vInd rumini lui Stoica, negustor din Arges, pentru
9200 aspri (ibidem, vol. IV, p. 49).
4 Acad. R.P.R., CXXVI/29, orig. rom.
5 Arli. St. Buc., m-rea Stavropoleos, XI/I, orig. slay.
www.dacoromanica.ro
302 L. LEHR 80
pravalii 0 pivnite de piatra, uncle 10 vind marfurile bor. Printre produsele

aduse de ei pe piata, se gsesc atit produse alimentare, ca peste, articole
de Meanie, came, vin etc., cit 0 produse mestesugaresti.
Pentru produsele alimentare tranzactiile incheiate se refera la canti-
tali mai mari care nu stilt achizitionate numai pentru vinzarea pe piata
interna ci unele produse sint vindute 0 in afara, pravaliile 0 mai ales
pivnitele de piatra din oras Rind folosite in acest caz pentru depozitarea
mArfurilor.
In unele orase negustorii incearca sa inlature de pe piata orasului
orice concurenta din afara, clutind sa ramina singurii indreptatiti sa
vinda anumite produse. Astfel, orkenii din Cimpulung 0 in primul
rind trebuie sa ne gindim la negustori obtin la 3 mai 1646 monopolul
vinzarii vinului in orasl. Nimeni nu are vole 0, vina, in oras cu vin pentru
a-1 vinde pe piata, orice vinzare se face numai prin intermediul orkenilor.
Dar aceasta incercare nu va avea probabil urmari, caci acesta este sin-
gurul document in care se vorbeste de un monopol al vinzarii vinului.
Pe masura ce rolul negustorilor creste, ei vor fi aceia care fixeaza
ziva in care se poate face vinzarea anumitor produse 0 pretul en care se
And pe piata interna 2, ceilalti vinzatori trebuind 0, tinI seama de hotl-
ririle acestora.
Inca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea negustorii bleep FA se
organizeze. In orasele Tani Rominesti 0 in primul rind la Bucuresti, ca 0
in cele din Moldova, intilnim un corp al negustorilor stabil si organizat,
ea i. e tinde din ce in ce mai mult sa conducl interesele negustorilor. Ei
actioneaza ea un grup solidar desi nu apar organizati in bresle propriu-
zise chiar de la inceput 0 orice actiune a lor trebuie sa fie intarita
de acest grup. Grupul acesta este imputernicit sa controleze activitatea
fiecarui negustor in parte 0 in special regimul-pravaliilor din pazar. La
13 mai 1563, judetul 0 pirgarii din Bucuresti confirma vinzarea unei
pravalii din Bucuresti, dupg, ce se asigura ca tranzactia intre cei doi era-
seni s-a facut cu stirea tuturor negustorilor", martori fiind alaturi de
ceilalti orkeni 0 negustorii din pazar" 3.
Aceasta este cea mai veche marturie, ping azi cunoscuta, a unei
actiuni a negustorior ca un grup solidar.
In Moldova, gasim prima mentiune despre un staroste de negustori
este vorba de Isac Arapul staroste de negustori din Iasi intr-un
document din 25 decembrie 1610 4. Este o dovada sigura a existentei unei
bresle a negustorilor cel putin la Iasi bine inchegate, avind in fruntea
ei un staroste.
1 Magazinul istoric, vol. V, p. 344.
2 De exemplu pretul untului se fixeaa la mijlocul secolului al XVII-lea dura cum a
va rupe untul la nigutatori", iar ziva clnd poate fi ridleat va fi and or rAdica si alege
negustoril untul".
3 Doc. prin. ist. Rom., B, XVI, vol. III, p. 177.
A Ibidem, A, XVII, vol. II, p. 340.
www.dacoromanica.ro
12 lflfll14wOD Ifliyi I.LtHNIWOE It IaA0(TIOW NI 033 IIAXIAX LOC
HUM/MOLL a HHXVIIIira H HHEIVVUOIAI Oa uodcua aHHUOUOII

IAX yWEI H a uoadau alma:Tim IIAX -vnau
al/Mad
laraoadoI virelmo OISHclIfOIMAII8 grod a IAIOH09ItHIAIOHOHe muriaml
rma-eitIrovi H 'HHXHIL'Eg 914111tOdlId14 MILLOIV.109 XHHOHNIAlicd 'aIoentifF131
E HUI 911t ;friliarldedllaH Iood IfORI00111 UOHHOU001AI9d iMAIHIfttOda EIBILVH
HOUPHII OS uodoIa madI Aa "a xrreaoaI09000uo a IJOHIcIlf09 Odaw FIOLLH14
ijoHallo if krouduiriCLiad HEHòrraosclom ùormodIiina }res, H ujonmena
a IIAX--IAX .aa IoSaa,oataS0 ualt .ettHa :ffiraoadoz 0 U0H110 4F11-10d013
HHHHOdISHEI 4H1faoado,r, HRH'11f119-ELL0 14 HEHHHOI001I a xrumairettodno
ocriaoLidoI 'rettodos-redIriah 0 MAIEHEI811. H HIAIECNEV9 inrit mitutrodu -nalroawocl
xNa Iamratteri H aoInAttodu 3 UOLISChr 9113.100101trOlIdaH.1'1140dOiso
4111411V1,1411
IfuIdBWdlc 9H1-191LBH8 ITaHriod,r,SHa mraoadoI ooa 001109 H 991209 110I9Ea1411H0
udultoLIBIN SnuoPd uomurottoodi) minwolione 0 op youSaume wodaIlrodox
14
olvaHaeod oLialixedISHa nmqd 'le uoIaohows, HUI OW CI 100 amaua mraoadoI
OSUMI 141f09 oaLtoohliiron XPIHId0111AM H xrnadonme aodoaoi. 9FI 'IaeLraeclooa
IMO uoliraowei,o 90E1 OW ealrog .11wriosudgoomod HeaorreoD 914HOhelle CTOIL
11111101 a 1401100h111410110HE MILLIMEEd IcIrredILO ii H1414911Mr0EIS àoVOICOir -orroos
HdElf IMMINMPHO uo ooa oliianquo9 .1)mo:fan/on

udelioxeng Sa,00d UOHHOIT091A10d IIMIHArodu H omnadnmood 41.01,0011
XPHATOHIf EH nomrld a &Ha aodoaom aoInktodu 61:114113IIIH wilinadISna Nomqd
nuaettrow H HFIXBEPEI 90a a 0011.09 if earog u0H1f011 edam' uo,Laudoaa.oiraotii
u0HH8ELL0900 ei4huarodu 0 IARIHHOIAIOdaoHVO 110141-10Mc11191AIS -ThLdOLITAM g
eLreLtqrSead osonarldoduou pHow9oodpaol, 911110H19PHO OJOHHOdI.KITH PHHPid
OJES OH I14014108 LO uoH11101-1ff mraoLIdo,r. 9113-11fele 'doaoI 9141A111130EM eniquud
VE-EH qqhHooda Iorommvx irmthioael4oclu a RI01TNIf09 BaI3911141r0H -Hoiroausiad
MAIEHHH HHErenrON 11 41414XVIITE[ 491c1d0I011 OHHOHOLLOOLI 4c10E1SdI48HIPM41ello
IuVoamodu mitt vxmqd mholi ooa oowHttoxgooH
HVocID 'aoduaoI xNwourav,Loou -en uourid uutc qmotodu yuddoxoff
FILLH&Ii0d11 :11141-1VIHII g0Hd013 IOHO 00MAI) If 93ff 01'11110E1MM `(mIuStodu 4S9rld
orma ew 11 E HULL aac 01S111191f091A19d du o aSlt olatt : 4101H-fel:to cumiamedHS.
41111.0311 `Ndaox cnItHd111 H .u.LL onum90 aoluStodu
laVoakicla u oluM1odu X14
OH IAIFIHHOHCHHO `NIP1101:1 HIf09 91411V9If001141141-1HEd0 0 MAIM-19h VII 9FIM-1911001A1ad
11141rOVE14 PHILIPId a JAMIE OI(014d0I/ eIgHhOHIqd 14119h 140,101EHHICEIVIIVIOS -C101
uwohaoi 0111140IMEE9H) IO 'OJOS. II Lelf nn '111.9d 0 140111191f09119d HHhHar0d11
HUH eu o XEIHRhOdu (Lammum a 14Loommokures o IPINEE1090dI 4EHHNd
9If0011 01912 HoIsorettoHr9oo MAIODEI 1:101414114h101MAIHRER :fforraoadoI `woclotrouooi
6141ted1109 tHIAIHdIc110-011011 11111EHIP:LLoadl1 HEN a '141mM:firm HVI If E1 Erna14Hr
xmnehdausiviox xmluatto oliodHna moIoSequouou LHltadi
HEIMILVII 03 odo,La FM14E10E011 IAX "a HH111/191111 1/11110,1dOLL -daadn
LL0.08011 ONd010310H 41MH9HOIAIEH ornmvaoma 1A114}thecILL lAIOELLOOhNhEIra OdH
H14113.1S1 XI1090 'HIM-HI/Hu IIMIEItIfON H cHHXMIVE[ EI 9HILOHMTP11f09 ao1iliSr.r0
Ion a *thf0110HHJAHEI0110}1 0HEM:r0 911HOUH3S. ososhodSI VaIottoupoa 9H
I8UILV110 OH 0,10HIf HM-lohlEdHedu XIcHIOLIdOI ;pump 0 invH.Liccht ID moiled
ùommacHniormcli) `Namcnroll HIA111}10mscurva,m `mrattodos ùoH000d g(U914(LL9Hy
E '11HHIr 00d0I0H9F1 9141-19E9V1f00 XI Ikoa,Loquares-exott IEHtICIf3 H1IEMOI1
www.dacoromanica.ro
304 L. LEHR 82
CyaTaHoH aanpeTHTL pry Toprowno H Hanpatam 3RCI:1013T ToHaport 113 pymm-

CRHX HHHHieCTB B KOHCT9HTHHOHOJIL, HO 9TH HOIMITHH icommlorcHHeynatteri;
Topromae CB$1311 C EITHMH cTpaHamn npoAoantamTcH H B AmmHeftmem.
BIleIEHHH TOprOBJIH ocymecTmmeTcH, B nepHylo ogepep,, nocpeAcTH
nepHomemecimx Hpmapon, nyAa npHeamaloT tlymesemmAe i mecTmae ityruna
CO CBOHMH ToHapamn. Moagartcmie 11 Haaamcime ToproHnLI HOHBJIHIOTCH
Ha aarpamminax pmmtax, tur0621 33HyIIIITI3 Tam Hymmae To Hapm HJIH npoua-
seen' o6meH. MX HHCJI0 Ha imemHem pbmite )10B0JMHO Heanno; oco6eHHo
tlyticTuercH aHaqemte nynnoH 118 MOJIA9BI4H H BaaaxHH B TOprOBLIX CBH3HX
C TpaHcHar3HaH11e1, rge BaaCTH immyatACHLI ;lame I:Tem1pT/m:1T", pig mep
c neamo oxpaHemm HHTepecoH TpaHCHJIbBaHCHHX nynnoti. HenoTopme
remoaemHme nynnsi 0600H0BLIBMOTCH B pyMIaIHCHHX itHHatecTsax, HOCHOJM-
Ry HX HHTepecm OTO2HgeCTBJIHIOTCH C miTepecamn mecTinax nynnoH; ointano
min coxpaHmoT CBH3b CO cTpaHamH, oTnyna npHmma.
CpeAn HHeaeHmax ToHapoH MOHMO HmikeaHTE.: mepcumme THDHH,
memta, nprmocTH, cpemiaemHomopcime 42pynna, pacTHreabHoe Macao,
Heitomopme cuermaamme pemecaeHHme nsikearm ri T. A. Ha pyMbIHCREEX 111111-
2.1teCTB BIABO3HJIHC13: CHOT, HS11BOTHI319 npogynTLI, BOOR, meg, BHHO, pbt6a,
COJM H T.n. Tortapts Hp0B03IIJIHCI, tlepea onpeAeHemme nyintrm, rge flaB-
MJIIICb TamomeHinae HOffiJ1HHEI. Hapaaaeamio Huem Heit ToproHae B MOJIPABII
H BaaaxHH paaHHHaaacb H TpaHsHTHaH Toprouna. .TIHrka, aammaainneca
BB030M H BLIB030M, OAHOB]peMeHHO aaHHmamic23 H TpammTHort Topromeri.
POCT HHemHeft H TpaH3HTHoft TOprOBJIII cn0006cTHyem paSMITMO MHOS-
Hon) npommcaa, 0c06eHHo B Moa Aamm, rAe ToHapoo6opoT 62.2a 6oaee
IIHTCHCHBHIIIM. MonAaHenHe BOSHMATI nepenpaHamor LiacTip TottapOB B
rimmcitHe H Typentme ropoAa.
CB060AHmit Tortapoo6opor 3aTpyTkanemi TamomemnamH nomall-
Harm, HaHmaemiamH Ha rpamme H rmyrpH crpama. TamonmH npimocrom,
omiano, 3113HHT3JII3HbIe Aoxonbi Tem, HTO HX B3HMajl 11, B nepHylo ogepeAL
rocrmAapHm, noarlaHmHm Aoxoxku C norpatmtundx TamomeH. OTIIM OTtIaCTH
o 6111CHHeTCH miTepec, npommHemuti HaaanicHHmH H MOJIgaBCHHMH POCII0-
gapFnm i pa83HT1!IO Topromm, nomepanta, onanmaeman Hma itynnam B
ToproBbix CBH3HX nocaemnix c aarpammett. TamomHH FIEJIHJIHCb npermr-
CTBHeM AJIH CB060AHOPO paarmTHH TOprOBJM, nocitomilty OHH 39MegJIHar,
o6paaoHarme upolmoro H monmoro BHyTpeHHer0 pLunta.
LE COMMERCE DE LA VALACHIE ET DE LA MOLDAVIE

PENDANT LA SECONDE MOILER DU XVP SIECLE ET LA
PItEMIkRE MOITIA DU XVII
SUME]
Le commerce a rempli un role important dans le dveloppement

de l'conomie de la Moldavie et de la Valachie. Les richesses naturelles
des Pays roumains, de mme que le dOveloppement continuel de la pro-
duction artisanale local, a partir du second tiers du XVe sicle, out con-
www.dacoromanica.ro
tribu6 dans une large mesure au d6veloppement d'un commerce intense

et rgulier sur le plan intrieur aussi bien que sur le plan extrieur.
Aux XVIe et XVIP sicles, le commerce revt deux aspects :
d'une part, le commerce int6rieur, stable et permanent, rsultat diil
a la formation de centres commerciaux fixes les vines pourvus
de boutiques et marches pour la vente des produits artisanaux et ali-
mentaires ; d'autre part, les foires priodiques.
Le commerce intrieur acquit une importance de plus en plus grande
par suite du developpement d'un march intrieur. On constate gale-
meat un accroissement de Pactivit du commerce avec l'tranger : si les
importations et les exportations n.'ont pas augmente, du moins leur variete
s'est accrue. Realisant l'importance du commerce pour le dveloppement
conomique de l'Etat et l'accroissement de ses revenus, le pouvoir prin-
eier soutiendra de plus en plus Pactivit commrciale.
Grace a Paugmontation de la production artisanale, a l'largissement
du marche des procluits alimentaires apport& sous forme de marchandises,
le march intrieur de la Moldavie et de la Valachie se contenta de plus
en plus de ses propres produits, le nombre de ceux d'importation climi-
nuant sans cesse. L'change des marchandises (Stant permanent et Pap-
provisionnement du march intrieur ne dpendant plus du commerce
&ranger, les marchandises tr& varies mais de faible valenr, qui jusqu'
alors taient importes, commencent a tre produites en quantit de plus
en plus grande par les artisans valaques et moldaves, qui se spcialisent
et se diffrencient continuellement, fournissant au march presque tout
ee dont il avait besoin.
Parmi les marchandises raises en yenta sur le march, on trouve les
produits alimentaires crales, bestiaux (viande et tons produits an-
nexes), poisson, vin, miel ainsi que des produits artisanaux pices
de costume, parures, toffes, tapis, selles, etc. L'abondance des ali-
ments dtermina leur vente a meilleur march comparativement aux
produits artisanaux, mis en vente a la memo poque. Les prix du march
sent tablis par les marchands (qu'il s'agisse de produits artisanaux ou
alimentaires) en fonction de l'offre et de la demande et ils sont ensuite
respect& par quiconque se livre au commerce : vovode, boyards, monas-
tres, paysans. En Moldavie, aussi bien qu'en Valachie, on utilise aussi
de facon courante le credit dans les transaction commerciales.
Le commerce avec Ptranger sonffre, a partir de la seconde moiti
du XVIe sicle, certains changements a cause de la domination ottomane.
Les produits des deux pays, Moldavie et Valachie, prennent pour la plu-
part le chemin de Constantinople. Le renforcement de la domination
ottomane ne signifie toutefois pas l'interruption des relations commerciales
avec les autres Etats (Transylvanie, Pologne, villes italiennes, Russie,
Autriche), mais seulement un certain ralentissement. La preuve en est
fournie par les tentatives faites par les sultans pour arrter ce commerce
et pour canaliser toutes les exportations des Pays roumains vers Constan-
tinople ; mais cette politique choua et les relations commerciales avec
l'tranger continurent comme par le pass.
20 c. 4336
www.dacoromanica.ro
306 L. LEHR 84
Le commerce extrieur fut exerce tout d'abord. dans des foires

priodiques ot les marchands trangers et indigenes venaient avec leurs
marchandises. Mais les marchands valaques et moldaves se rendaient,
eux aussi sur les marches &rangers pour y acheter les marchandises dont
ils avaient besoin et y apporter en change leurs propres produits. Leur
nombre tait assez lev sur les marches &rangers ; l'importance des
marchands de Moldavie et de Valachie se faisait surtout sentir dans les
relations avec la Transylvanie, ohi les autorits durent mme adopter
toute une srie de mesures pour empcher que l'activit des marchands
transylvains ne ft lse. Certains marchands trangers s'tablirent
memo dans les Pays roumains, leurs intrets s'identifiant avec ceux des
marchands autochtones ; mais ils conserverent leurs relations avec leurs
pays d'origine.
Parmi les marchandises d'importation, on rancontre des toffes
de laine, des soieries, des fourrures, des parfums, des feuiles provenant
du monde mditerranen, de l'huile d'olive, des objets artisanaux sip&
ciaux, etc. Les Pays roumains exportent de leur ct des bestiaux,
des produits animaux, de la cire, du miel, du vin, du poisson, du sel, etc.
Le transit des marchandises s'effectuait par des points determines oh
l'on percevait aussi les droits de sortie.
Parallelement au commerce avec Ptranger, II y avait en Moldavie
et Valachie aussi un commerce de transit. Tous ceux qui s'occupaient
d'importations et d'exportations, s'occupaient en meme temps de transit.
Le deroulement du commerce extrieur et de celui de transit entrai-
nera le dveloppement des transports, en Moldavie surtout, oh la circula-
tion s'avera plus intense. Ce sont les rouliers moldaves qui transportaient
avec leur chariots la plupart des marchandises destines aux vines de
Pologne et de Turquie.
La libre circulation des marphandises tait entrave par l'existence
de douanes h la frontire et a Pintrieur du pays. Les douanes f)roduisaient
toutefois des revenus importants a leurs dtenteurs, en premier lieu au
pouvoir princier qui encaissait les revenus de celles de la frontire. C'est
ainsi que s'explique aussi, en partie, l'intrt que les vokrodes de Valachie
et de llioldavie temoignaient au dveloppement du commerce et le con-
cours qu'ils accordaient aux marchands dans leurs relations commerciales
avec Ptranger. L'existence des douanes entravait le libre dveloppement
du commerce car elles ralentissaient la formation d'un marche intrieur
bien constitue et solide.
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATII ASUPRA TRECERII DE LA FEUDALISM
LA CAPITALISM IN MOLDOVA
SI TARA ROMINEASCA
DE
A. OTETEA
IOBAGIA A DOUA TN TARILE DIN CENTRUL

RASARITUL EUROPEI
Miscarea de emancipare a taranilor de la mijlocul secolului al

XIX-lea a atras atentia juristilor, economistilor si istoricilor asupra orga-
nizrii ei exploatarii marilor domenii i asupra eonditiei taranilor de pe
mosiile din tarile situate in centrul i rasaritul Europei. Relatiile de depen-
denta ale muncitorior industriali ridicau in aceasta perioada o problema
asemanatoare i, dupa, aparitia Capitalului lui K. Marx, au inlesnit
intelegerea fenomenului care, la Ora, consta in concentrarea puterii patri-
moniale i judiciare ereditare in miinile stapinului de mosie i in redu-
urea taranilor la o conditie vecina cu robia.
I. CLASICII MAIIXISM-LENINISMULUI DESPRE IOBAGIA A DOUA
Istoricii germani, mai intii, apoi i cei din actualele OH de democratie

populara au constatat ca. pina la mijlocul secolului al XIX-lea au existat,
in tarile situate la est de Elba, maxi domenii exploatate cu munea servila,
ea in timpurile primitive ale feudalismului, dar nu pentru indestularea
oamenilor de pe rnosie ca atunci, ci pentru productia de cereale pentru
piat. Marie domenii fusesera, transformate In intreprinderi menite sa,
produca cereale-marfa. Istorieii poloni le-au numit folwark.
Importanta i earacterul fenomenului de agravare a iobagiei, dud
In apusul Europei relatiile iobage disparusera sau se atenuasera si capita-
lismul pornise s cucereasca piata mondiala, au fost puse in phial lumina
de K. Marx si de Fr. Engels.
www.dacoromanica.ro
308 A. OTETEA 2
Dar IndatI ce popoarele a cgror productie ,se miscl Inca in formele

inferioare ale muncii sclavagiste, ale muncii de clad, etc., sint atrase
in orbita unei piete mondiale care este dominat6, de modul de productie
capitalist 0 care face ca vinzarea in stfaingtate a produselor lor 81 deving
interesul predominant, peste groz6viile barbare ale sclavajului, serbiei
etc. se altoieste groz5xia civilizata, a muncii excesive"1.
Munca serbilor din perioada feudalismulul timpuriu a pgstrat un
caracter patriarhal atita timp oft productia era limitata, la satisfacerea
nevoilor proprii ale locuitorior domeniului. Dar, cind exportul de grine
deveni scopul principal al st6pinu1ui de movie, munca tranului a fost
stoarsg ping la limitele ei fizice, nu pentru a scoate de la el o anumitg
cantitate de produse utile, ci pentru productia plusvalorii inski.
In scrisoarea sa cAtre K. Marx din 15 decembrie 1882, Fr. Engels
vorbeste de aparitia iobeigiei a doua, la mijlocul secolului al XV-lea, iar
In scrisoarea din ziva urmatoare, el insista, asupra disparitiei aproape
complete, de drept 0 de fapt, a iobggiei in secolele XIII si XIV", 0 asupra
faptului, c, dup.-a aceea, din non reimprospgtatA, ea a reapArut in
a doua editie"2.
In studiul sga asupra Mardi, Fr. Engels explica fenomenul prin
d.ezvoltarea rapid6 a oraselor in secolele XIV si. XV si prin productia lor
de art/ 0 de lux, care a trezit invidia 0 acomia junkerilor, dornici
sg-si procure si. ei obiectele de artg si de lux cu care se mindreau patricienii
urbani. Dar pentru aceasta trebuiau bani, si. numai taranii li-i puteau
procura.
/2 De aici formele reinnoite de exploatare : cens si clad, majorate,
tendinta accentuatI de a preface pe Varanii liberi in serbi, iar pe serbi
in robi, si de a transforma pAraintul obstiilor in proprietate senioriaThi".
Infringerea tlranilor ra'sculati In 1525 a permis stapinilor feudali s'a im-
puna locuitorior de pe mosiile lor cea mai .apAsatoare formg de depen-
dentg, aceea a servitutii corporale, numita, propriu Leibeigenschaft, prin
care si"au asigurat forta de munca, necesafa exploatArii directe a domeniu-
lui lor 3.
Ap5rut5, In a doua jumAtate a secolului al XVI-lea, iobAgia a doua
n-a devenit generala" decit dupl rzboiul de Treizeci de ani (1618-1648),
and stapInii de mosie au fost inzestrati de Diete 0 de principii teritoriali
cu justitia patrimonialg asupra locuitorilor de pe mosia lor.
In virtutea acestei jurisdictii, proprietarul devine judecgtorul tuturor
proceselor ivite In cuprinsul domeniului sau, relative la conditia persoa-
nelor, la starea civila, la relatiile cu pamIntul, la obligatiile fatb; de
stapinul de mosie.
Intr-o multime de cazuri, proprietarul e personal interesat ; el
e deci 0 parte 0 judecator. De atunci, conchide Engels, biciul si toiagul
au domnit pe mosie" 0 tAranul german a atins un grad de umilire
si de neputintA, Inclt n-a mai putut fi salvat decit dinafara, de Revo-
lutia francezl.
1 K. Marx, Capitalul, vol. I, ed. a III-a, Buc. , ESPLP, 1958, p. 259.
2 MarxEngels Lenin Stalin, Zur deutschertGeschichte, vol. I, Berlin, 1953, p. 612-614.
2 Ibidem, p. 153.
www.dacoromanica.ro
3 TRECEPEA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA 51 TARA ROMINEASCA 309
K. Marx si Fr. Engels au relevat i definit trsaturile esentiale ale

ioMgiei a doua : agravarea sarcinilor taxanilor dependenti i aservirea
celor liberi, in urma transformarii domeniului rural din produator pentru
indestularea locuitorilor si, intr-o mare intreprindere agrieora, organi-
zatar pe baz'a' de clacl, in vederea productiei pentru pia. Pentru a-si
procura forta de munc5, necesar a. exploatarii domeniului br, st6pinii
feudali au inmultit zilele de clacl ale locuitorior d.e pe moffle lor.
Oriunde aceasta era situatia
7)
scria K. Marx munca de claa,
rezulta rareori din starea de serbie ; dimpotrivl, de cele mai mune ori
starea de serbie rezulta din munca de clad,. Asa stgteau lucrurile in
provinciile rominesti".
In editia a treia a C apitalului, Marx adaugl in notI : Lucrul acesta
e valabil i pentru Germania, in special pentru Prusia de la rgsArit de
Elba. in secolul al XV-lea, taranul german era aproape In tot locul supus
anumitor prestatii In produse i in mina, dar de altfel el era, cel putin
In fapt, un om liber. Colonistii germani din Brandenburg, Pomerania,
Silezia i Prusia orientala, erau chiar recunoscuti de drept ea oameni liberi.
Victoria nobilimii In fdzboiul tgfanesc a pus capat acestei situatii. Nu
numai tranii invinsi din Germania de sud devenirl din nou serbi.
Inca' de pe la mijlocul secolului al XVI-lea, taranii din Prusia orientalgs,
Brandenburg, Pomerania, Silezia si in curind i cei din Schleswig-
Holstein slut redusi din starea de ta'rani liberi la aceea de iobagi (Lei-
beigene)" 1
IL CONTROVERSA 1N JURUL CARAETERULU1 SI ORIGINII IOBAGIEI A DOUA.
Problema iobagiei a doua, sub forma marii intreprinderi agricole

bazate pe clack, a fAcut obiectul a numeroase studii. Expresia de iobggia
a doua" a intrat in manualele didactice. Macheta tratatului de Istorie a
Cehoslovaciei intituleazg perioada 1620 1781 perioada introducerii gi
consolidarii celei de-a doua iobAgii", iar istoricii poloni i maghiasi au
format o bogata, bibliografie din studiile consacrate ioblgiei a doua. In
U.R.S.S. academicianul S. D. Skazkin a reluat recent problema 2, iar
in decembrie 1958 a avut loc la Tallin, sub conducerea acad. S. D. Skazkin,
un simpozion interrepublican cu privire la istoria agrarl a Europei orien-
tale, la care au participat specialisti din opt republici ale Uniunii Sovietice.
Discutia s-a concentrat asupra situatiei agrare din secolul al XVIII-lea
si din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Simpozionul s-a incheiat
cu hotgrirea de a se relua discutiile intr-o conferint6 mai largg, la care
sa participe specialistii din toate Varile laglrului socialist 3.
Cum iobggia a doua e legatg, de formarea marii intreprinderi agricole
organizate in vederea productiei de cereale pentru piata, atentia cercet-
1 K. Marx, Capilalul, vol. I, ed. a III-a, Buc., ESPLP, 1958, p. 260.

2 S. D. Skazkin, Problemele fundamenlale ale afa-numitei a doua iobdgii" In Europa
centrald i rdsdriteand, In Analele romino-sovietice", Istorie, 1958, nr. 1-2.
3 Dare de seaml In Bonpoul IICTOp1114", 1958, nr. 4, p. 214-221.
www.dacoromanica.ro
310 A. OTETEA 4
torilor s-a concentrat asupra eauzelor care au transformat marele do-

meniu feudal, intemeiat pe ideea de subsistenta, intr-o mare intreprindere
agricola' bazata pe clad,. Cum a aratat K. Marx, iobagia, in noua ei forma,
a rezultat din clac. Problema central./ e deci de a stabili cum au putut
stapinii din Europa central/ si oriental./ sa reduc/ pe oamenii de pe moiile
thr la o stare vecing cu robia.
Juristii feudalismului i unii istorici mai vechi 'au explicat originea
iobagiei a doua prin influenta pe care slavii aserviti ar fi exercitat-o asupra
colonistilor germani. Forme le de dependenta servila si dreptul slay ar fi
persistat in mijlocul populatiei germane si dupa disparitia slavilor, fiindca
stapinii feudali le-au extins asupra colonistior germani 1.
S. D. Skazkin a adus contra acestor teorii rasiste doua argumente
decisive. El a relevat ca, in tarile originare ale iobagiei a doua, in Branden-
burg, Pomerania, Mecklenburg, Schleswig-Holstein, slavii disparusera,
cind, in secolul al XVI-lea, s-au constituit marile exploata'ri agricole bazate
pe clad,. In al doilea rind, istoricul sovietic a athtat ca iobagia a doua
nu s-a marginit la teritorfile germane locuite odinioara de slavi, ci s-a
impus si unor teritorii locuite de populatie germana, ca Suabia, Bavaria,
undo sthpinii de pamint si serbii apartineau aceluiasi neam. Tendinta
de a explica iobagia a doua prin dreptul slay si prin conditia slavilor
cuceriti trebuie deci respinsa cu hothrire ca o manifestare antistiintifica
a spiritului rasist 2. Ea a fost de altfel combatuta si de majoritatea istori-
cilor germani.
F. Grossmann si G. F. Knapp au vazut originea iobagiei a doua
In transformarea tehnicii militare, care s-a produs dupg, razboaiele husite
si care, din cavalerul feudal, a facut un agricultor. Aparitia armelor de
foc, inlocuind cavalerii cu mercenarii pedestri si lasind pe cavaleri
fara ocupatie, i-a silit pe acestia sa se retraga la tara. De voie, de nevoie,
cavalerul a trebuit sa caute in agricultura mijloacele de trai pe care cariera
militara nu i le mai oferea. Cererea tot mai mare de cereale a tarilor oc-
cidentale si urcarea continua a preturilor au trezit in el setea de cistig.
Asa a devenit cavalerul-agricultor un adevarat om al progresului", care
tinde in acelasi timp spre bogatie si putere" 2.
Teoria acestor istorici si a adeptilor lor a fost respinsa de W. Brim--
neck (Die Leibeigenschaft in Pommern), care a aratat ca schimbarile inter-
venite in tehnica militath n-au fost particulare Germaniei orientale, ci
s-au produs in toata Europa, fara sa alba pretutindeni aceleasi efecte.
De altfel, repercusiunile sociale ale inventiei armelor de foc n-au fost
nici atit de radicale, nici atit de bruste Inch sa reduca la ananghie pe
cavaleri, care, chiar In aceasta ipoteza, ar fi putut gad Inca ocupatii in
serviciul de curte si administratia publica. De altfel, pionierii marilor
exploatari agricole, bazate pe clacal n-au fost cavalerii, ci manastirile 4.
1 S. D. Skazkin, op. cit., p. 104.
2 Ibidem, p. 106.
3 F. Grossmann, Uber die gutsherrlich-bauerlichen Rechtsverhilltnisse in der Mark Bran-
denburg, Leipzig, 1890, P. 15-16. G. Fr. Knapp, Die Landarbeiter in Knectdschaft und Frei/zed,
Leipzig, 1891.
www.dacoromanica.ro
5 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA SI TARA ROMINEASCA 311
G. Belowl a atras atentia asupra importantei factorului politic

in marirea rezervei i in agravarea conditiei taranilor. Junkerii din Germania
oriental*/ au putut sa-i mareasca rezerva i a, aserveasca trnimea,
fiindca aveau puterea politica, in mina. Ei erau stapini in Dieta, i principele
teritorial, pentru a obtine votarea impozitelor, le-a abandonat Vara-
nimea. Actele Dietelor i-au autorizat sa inmulteasca cazurie de expropriere
a taranilor i sa-i mareasca astfel rezerva, sa, ingradeasca dreptul de
stramutare i sa inaspreasca masurile de constringere extraeconomica,
pentru a impune taranilor aserviti grozavia civilizata a supramuncii".
E adevarat ca iobagia a doua nu s-a introdus decit in tarile undo
nobilimea dispunea de o influent./ hotaritoare 1 unde nici o stavila nu
impiedica goana ei dup./ supramunca. Dar puterea politica' a nobilimii
n-a determinat, ci numai a favorizat transformarea economiei rurale in
vederea productiei de cereale-marfa. Cu toata puterea politica de care au
dispus, boierii din trile romine n-au devenit mari producatori de cereale
pentru piata decit atunci cind, dupa tratatul de la Adrianopol (1829),
li s-a deschis piata occidentala'.
Marx Sering 2 a fost primul care a dat o explicatie economic./ ori-
ginii iobagiei a doua, afirmind. ea orice exploatare agricola care produce
cereale pentru piata tinde sa devina o intreprindere capitalista. Cauza
principal./ a forma'rii marilor intreprinderi agricole, bazate pe clad', a lost,
dup./ el, revolutia preturior, care, in a doua jumatate a secolului al
XVI-lea, a dublat sau triplat pretul cerealelor. Preturile avantajoase sii
statornice au indemnat pe stapinii d.e moie, care ping, atunci se mul-
tumisera cu redeventele tarardlor, sa treaca la .exploatarea directa a mo-
siilor bor.
La teoria lui Sering, F. Rachfahl (Schleswig-Hollstein, Berlin, 1908)
a obiectat ca folwarkul e mai vechi decit revolutia preturilor i a insis-
tat asupra importantei exportului de cereale in Taxi le de Jos, in Tarile
Scandinave i in Anglia pentru a explica iobagia a doua. Citigurile reali-
zate de tarani i de negustori prin exportul de cereale a trezit invidia
nobililor i i-a determinat sa se fad, ei inii producatori de cereale pentru
piata 3.
H. Maybaum (Die Entstehung der Gutsherrschaft im nordwestlichen
Mecklenburg, Leipzig, 1926) a considerat exportul ca factorul decisiv
al genezei iobdgiei a doua, dar el a tinut seama i de revolutia pretu-
rilor, a carei influenta a fost puternica mai ales in a doua jumatate a seco-
lului al XVI-lea. Pretul unei banite de secarl care era de 5 5 1/2 sh.
In 1548 se ridica la 12 sh. in 1590, i se mentine la acest nivel timp
de o generatie 4.
Nichtweiss i Malowist au atribuit o important./ hotaritoare debu-
seului In formarea folwarkurilor, i Skazkin s-a raliat la aceasta explicatie.
El recunoate uriasa importanta pentru originea marii productii agri-
1 G. von Below, Territorium und Stadt, Munchen-Leipzig, 1900, p. 9, 54.
2 Max Sering, Erbrecht und Agrarfassung in Schleswig-Holstein, Berlin, 1908 (citat
dupA S. D. Skazkin, op. cit., p. 108-109).
4 Ibidem, p. 112.
www.dacoromanica.ro
312 A. OTETEA 6
cole bazate pe clacg a exportului de produse agricole pe pietele Europei

apusene care se dezvoltau pe cale capitalist i inghitea tot mai mari can-
titati de cereale 0 de alte produse agricole. Exportul de cereale aducea
venituri atIt de mari 0 de permanente limit a determinat nobilimea din
estul Europei s largeasca cultura de cereale i sg foloseascg In acest scop
claca taranilor dependenti, redui. in Germania la conditia de iobagi
(Leibeigene), iar In Po lonia i Rusia aproape la conditia de sclavi.
Dar numai debueul nu poate explica aparitia folwarkurior. Terito-
rilie din Germania occidental 1 unele regiuni din Est (Dithmarschen,
Frisia, Lauenburg i Saxonia inferioara, fgr s vorbim de Franta), unde
predomina mica gospodhrie tgraneasca liberg, au fost exportatoare de
cereale i, In orice caz, acopereau nevoile consumului intern. E incontestabil
insg ca, pentru exportul de cereale, marea exploatare agricola, era mai
puternic organizatg 0 mai bine adaptatg.
Geneza iobggiei a doua e deci mai complex*/ decit i-o inchipuiau
priinil ei istorici, care explicau totul prin comertul baltic de cereale. Pentru
ea 0'5min:tea s fi putut fi supusg unor sarcini atit de copleitoare, ca
acelea ale iobggiei a doua, a fost nevoie ca stgpinii de moie sa, fi posedat
o influent/ predominant/ 0 far*/ contrapondere In stat. Nu e o intimplare
c, iobggia a doua nu s-a dezvoltat decit In tarile agrare, Mfg orae inflori-
toare, farg o burghezie iuf1uent i farg o autoritate central /. puternica'.
In tarile care au cunoscut iobggia a doua, ormele erau slabe i ele au
decgzut pe masurg ce folwarkurile s-au dezvoltat, fiindcg stpinii feudali
au preferat sg-i cumpere din straingtate produsele industriale, iar iobagii
erau prea sgraci pentru a-i procura la ora altceva decIt strictul necesar.
DEOSEBIREA DINTRE IOBAGIA INT!! L A DOUA
Unil istorici, ea G. Caro, Grodecky, H. Rosenberg i Bechtel neagg

ca iobggia din secolele XVII XVIII ar fi diferitg de cea din secolele feuda-
lismului timpuriu 1 cg intre domeniile din secolul al XII-lea i folwarkurile
din secolul al XVI-lea n-ar exista alt5, deosebire decit una de grad 0.
Cit timp in vest, domeniul feudal s-a impartit in ferme targneti, In
est el s-a pgstrat i dezvoltat 1. Problema e Insa de a ti dacg domeniul
din perioada economiei naturale e acelai cu marea exploatare agricol'a
din secolele XVII 0 XVIII, organizat pentru a produce cereale pentru
piata ?
W. Wittich2, G. von Below 3, J. Nichtweiss 0 S. D. Skazkin au
stabilit limpede deosebirile fundamentale intre cele dual constitutii
agrare. Criteriul care permite distinctia cea mai sigurg e intinderea rezervei.
Pe and In Apus rezerva se reduce la intinderea unei tenure tgraneti care
nu mai produce decit un supliment pentru curtea senioriala, In Rasgrit
rezerva se transformg Intr-o mare intreprindere agricolg, care produce
2 Werner Wittich, articolul Gutsherrschaft in Handworterbuch der Staatswissenschaften,
vol. IV, p. 229 i urm.
3 G. von Below, Territorium und Stadt, Munchen-Leipzig, 1900, P. 1-6.
www.dacoromanica.ro
7 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA $1 TARA ROMINEASCA 313
cereale pentru piata. In Apus, principala sursa de venit a seniorului o

constituie censul sau dijma i unele taxe ocazionale (de exempla taxa
de mostenire) ; in Isrit, esentialul pentru stapinul de mosie e pro-
dusul rezervei.
Intinderea i functiunea rezervei determing i conditia taranilor.
Pe toate domeniile, atit din vest cit si din est, traiesc tarani dependenti,
dar obligatiile i conditia lor juridicg sint deosebite. In Rasarit, tgranii
datoreaza prestatii in munca ; rostul lor e sa procure stapinului de movie
bratele de munca necesare exploatarii rezervei. In Apus, prestatiile in
mune& s-au redus la minimum, intrucit parcelarea rezervei le-a fgcut
inutie. Variatiile rezervei s-au rasfrint asupra conditiei taranilor. St--
pinul de mosie din est n-a putut transforma pe Oran in iobag decit
dupa ce a dobindit asupra lui, prin justitia patrimoniala, o autoritate
discretionarg, care i-a permis sa-1 lege de glie sau sa-1 alunge de pe movie,
sag exproprieze i sa-i stoarca ping la istovire puterea de muncg. Prin
aceste masuri, stapinul feudal exercita asupra locuitorilor de pe mosia
sa nu mimai autoritatea care derivg din dreptul de proprietate funciarg,
ci i puterea pe care i-o conferg drepturile publice, cedate de principele
teritorial. Taranii au ajuns supusii lui ereditari (Erbunterthanen). Ei au.
pierdut leggtura directa cu statul. Intre stat i ei s-a interpus stapinul
de mosie. In vest, statul centralizat atinge direct, prin sistemul sau judi-
ciar i fiscal, intreaga tarnime. In sens juridic, taranii inceteaza de a mai
fi supusii unui particular, pentru a deveni supusii statului 1.
Analizind cele patru caracteristici prin care Lenin a definit regimul
feudal, Nichtweiss a argtat ca in secolul al XVIII-lea n-a mai ramas pe
marile domenii din Rasarit decit a treia : dependenta personala a tranului
si constringerea extraeconomica. Iobagia a doua e negatia economiei
naturale. Exportul de cereale a jucat un rol hotgritor in formarea marii
intreprinderi agricole bazate pe claca. Productia de cereale pentru
piala care s-a dezvoltat mai ales in ultima vreme a iobagiei, scrie Lenin,
era preludiul destramarii vechii ordine".
A doua conditie a economiei feudale, care cere ca producatorul
direct sa fie prevazut cn mijloace de productie, i in primul rind cu pamint,
dispare de asemenea in domeniile alodizate" din rasa'situl Europei. Evo-
lutia tinde aici spre nimicirea gospodariei independente a taranului, spre
despoierea taranului de principalul mijloc de productie, de pamint, si
spre transformarea lui In muncitor liber". Prin aceasta s-au pregatit
conditiile prealabile ale dezvoltgrii relatiilor de productie capitaliste
in agriculturg.
Destrgmarea gospodariei independente a taranului, lipsind Ora-
nimea de materiile prime necesare confectionarii articolelor de imbra-
caminte, a ruinat industria casnica si a silit taranimea s cumpere la oras
articolele strict necesare. Prin aceasta, piata interna s-a largit i modul
de productie capitalist s-a dezvoltat.
1 Johann Nichtweiss, Zur Frage der zweiten Leibeigenschart und des sogenannten preussi-
schen Weges der Entwicklung des Kapitalismus in der LandwirtschaftOstdeutschlands, In Zeit-
schrift Air Geschichtswissenschaft", 1953, nr. 5, p. 703-707.
www.dacoromanica.ro
314 A. OT ETEA 8
Dependenta personala a taranului de stapinul de mosie n-a fost

suprirnata, ci dimpotriva intarita, cum am vazut. Dar taranul nu mai
e legat de gospodria lui, ci de domeniul seniorial. Stapinul de mosie
poate sit-1 exproprieze si in acelasi timp sd-1 retina, ca forta de munca
pentru domeniul sau.
Tehnica inapoiata, din care Lenin a facut a patra trasatura funda-
mentala a economiei feudale, e de asemenea invinsa. Marea exploatare
agricola din secolul al XVIII-lea se caracterizeaza tocmai prin o mai
buna organizare, prin aplicarea unor noi metode economice, prin ameli-
or/1.i tehnice si prin aplicarea noilor principii economice. Iobagia a doua
nu inseamna deci simpla intoarcere la serbia din timpul feudalismului
clasic. Ea e o forma, de aservire specifica unor anumite conditii economice,
sociale i politice, care orienteaza economia agrara spre productia pentru
piata, dar, din lips de capital si de brate de munca libere, nu-i permite
Ed se organizeze pe baze net capitaliste, decit In secolul al XVIII-lea,
cind marele proprietar dispune si de capital, si de brate de mune./ libere,
i de experienta tehnica. Realizarea acestor conditii a pregatit transfor-
marea economiei feudale in exploatare capitalista. Separind taranii de
mijloacele de productie, nimicind industria casnica si favorizind acumu-
larea de capital, marea exploatare agricold, bazata pe claca, a constituit
conditia prealabila pentru dezvoltarea modului de productie capitalist
In tarile din rasritul Europei.
IV. GENEZA IOBAGIEI A DOUA
Sa vedem acum cum s-a constituit i generalizat marea exploatare

agricola' intemeiata pe data, nu numai in toata Germania orientala, ci
si in Po Ionia, Cehia, Ungaria, Rusia si tarile romine.
Cadrul in care s-a organizat si dezvoltat agricultura medievala' era
marele domeniu. In tarile care facusera parte din Imperiul roman, marele
domeniu, numit villa, forma un bloc unitar si era supus unui sistem de
exploatare, numit seniorie sau stapinire domaniala. In virtutea acestui
sistem, domeniul era impartit in doua : 1) o parte, cea mai mica, forma
rezerva sau partea stapinului (pars indominicata), exploatata direct in
folosul exclusiv al stapinului feudal ; 2) restul pamintului arabil era
impartit in loturi, numite tenure, concedate ereditar locuitorilor de pe
mosie in schimbul unor slujbe (servicii), care constau din anumite prestatii
in munca, produse i bani. Celelalte parti ale mosiei (paduri, pasuni,
iazuri) apartineau tot stapinului feudal, dar erau folosite de toti locui-
torii domeniului.
Scopul principal al acestei organizatii domaniale era sa procure
stapinului de mosie bratele de munca pentru exploatarea rezervei, care
se intemeia exclusiv sau In masura covirsitoare pe slujbele serbilor. La
produsul rezervei, stapinul de mosie adauga redeventele in natura si
unele taxe In bani.
Aceasta organizare, Intemeiata pe ideea de subsistenta, nu urmarea
decit sa, procure locuitorilor unui domenin toate lucrurie de care aveau
www.dacoromanica.ro
nevoie. Tendinta, foarte aproape de realitate, a acestei societati era

autarhia.
Acest tip de exploatare agricola n-a fost cunoscut decit In regiunile
Germaniei care fusesera supuse stapinirii romane, in Bavaria, Suabia,
Valea Rinului. In restul trii, in Germania independenta, pamintul era
impartit in tenure, numite Hufen (hobae), mdsurate pentru a asigura
subsistenta unei familii. Cei bogati posedau mai multe hufe, pe care le
cultivau cu ajutorul muncii sclavilor.
Spre deosebire de marele domeniu francez, care apartinea unui
singur stapin si cuprindea un sat intreg, marele domeniu german se com-
punea din hufe imprastiate in mai multe localitati si numai subordonarea
lor unei curti centrale (Fronhof) conduse de un villicus (administrator)
le conferea o unitate de ordin administrativ. Rezerva insasi era compusa
din hufe imprastiate in mai multe sate.
Tendinta marilor proprietari de a grupa diferitele trupuri de mosie
intr-un bloc unitar s-a manifestat de timpuriu si In Germania indepen-
denta" si concentrarea s-a realizat fie prin redistribuirea solului, efectuata
de principii teritoriali, fie prin absorbirea midi proprietati de catre marea
proprietate We'd, si eclesiastica. Asa s-a Intins regimul domanial in toat
Germania.
Ceea cet .inainte de secolul al XVI-lea, a frinat acest proces de expro-
priere a a fost rolul neglijabil al rezervei in ansamblul veniturilor
domeniului. Esentialul venitului consta din dijma si din unele taxe pla-
tite de taranii dependenti.
Consecinta, foarte importanta din punct de vedere social, a acestui
regim a fost ea serviciile erau foarte mici, 3 6 zile pe an si proprietarul
le folosea pentru construirea, intretinerea 1 repararea cetatii, pentru
carausii si pentru serviciul de curieri 1.
In secolul al XIII-lea, feudalismul occidental intra intr-o criza de
structura, tare se manifest prin stagnarea productiei agricole, prin sca-
derea veniturilor domeniului, si prin descompunerea sistemului de pro-
prietate feudala. Lipsa de mina de lucru si pretul ei relativ urcat, precum
si deprecierea simultana a rentei in bani, au subminat economia feudala
si au scazut in masura considerabila veniturile stapinilor feudali, tocmai
in momentul cind. intensificarea circulatiei monetare i-a facut sa simta
mai mare nevoie de bani 2.
Dezvoltarea oraselor si comertului a solicitat si in Germania, dupg
secolul al XIII-lea, marile domenii sa produca, peste indestularea locu-
itorilor lor, cereale pentru piata'. Marii proprietari au inceput sa fie tot
mai interesati in relatiile marfa-bani. Ei au cautat sa obtina, in locul
redeventelor feudale fixe, venituri in raport cu cresterea continua a pre-
tului cerealelor. Ei incep sa-si parceleze rezerva si sa o arendeze impreuna
1 Ch. Edmond Perrin, Le grand domaine en Allemagne (In Recueil de la Socit Jean
Bodin, vol. IV, Wetteren, 1949, p. 115-149). G. von Below, Geschichte der deulschen Landwirt-
schaft des Mittelalters, 1937, p. 44-59. W. Wittich, Die Grundherrschaft in Nordwestdeutschland,
1896, p. 108-112.
2 Marian Malowist, Le commerce de la Baltique et le probleme des tulles sociales en Pologne
aux XVe et XV le siecles, p. 131-133.
www.dacoromanica.ro
316 A. OTETEA 10
cu hufele pe care le posedau, cu titlu ereditar, locuitorior de pe mosfile

bor. Contractele de arenclA se incheiau pe termen scurt (3, 6, 9, 12 ani)
si comportau o plat/ In bani sau in produse, stabffit In raport cu productia,
haat permiteau proprietarului sa, profite de urcarea pretului cerealelor.
Relatfile dintre proprietar i oamenii de pe moia lui fiind de acum
inainte intemeiate pe un simplu contract de clrept privat, nu mai com-
portg constringerie extraeconomice, caracteristice vechiului sistem de
exploatare domanial'a. Ele se vor apropia tot mai mult de formele de
constringere ale regimului capitalist. Acest regim nou, care transforma.
pe vechiul st5,pin feudal in rentier, a fost numit de istoricii germani :
Grundherrschaft (stApinire funciar5). El nu s-a raspindit ins5, decit In
regiunile occidentale ale Germaniei.
in Orile situate la est d.e Elba, colonizate de germani veniti dup5,
secolul al XII-lea, mai ales din Westfalia, s-a produs o evolutie complet
deosebit de cea din vest. Colonizarea acestei regiuni, populatg de slavi,
s-a Mcut prin constituirea de sate, in care casele colonilor i pAnaintul
lor se aliniau de-a lungul unui drum. Fiecare colon avea asupra hufei
lui drepturi ereditare foarte largi, cu singura conditie de a plAti principelui
teritorial (Landesherr) un cens anual. El se bucura de libertate personaM
si nu era impov5,rat de nici una din servitutile vechilor erbi.
Dar, incepind cu secolul al XV-lea, o schimbare profund5, se pro-
duce in repartitia solului i in conditia oamenilor. Satele de Orani liberi
sint inlocuite cu mari domenii, exploatate direct de un stpin feudal.
Cum s-a realizat aceasta, aservire a unor Omni liberi, Intr-un moment
cind, in toatl Europa occidentaM, serbia Incepe s5, se atenueze i s5, dis-
pug 1 in perioada coloniz5ali, pe ling t'granii cultivator!, au venit i.
cavaleri (Ritter), care au primit de la principele teritorial un feud format
din 4-8 hufe, grevat numai de serviciul rnilitar. Hufele care au intrat
in compunerea acestui feud sau Rittergut (moie de cavaler) a fost numit
uneori Vorwerk, de unde polonii au format termenul de folwark, care
inseamn5, partea din domeniu pe care st'apinul feudal *i-o pstreaz5, pentru
exploatare direct5,, adic5, rezerva. Rittergut-ul a coexistat mult timp cu
tenurele libere ale taranilor, farA, ca Ritter-ul s5, exercite vreo autoritate
asupra acestor tenure.
Dar, dup51 secolul al XV-lea, cavalerii, atrakii de citigurile marl pe
care comertul de cereale din Marea Baltic6 le oferea, s-au Mcut agricultori
i au clutat s5, trag5, eft mai mare folos din Rittergut-ul lor. Stimulati
de extraordinara prosperitate a culturilor de cereale din basinul Mgrii
Baltice, care devine In epoca aceasta centrul unui intens comert de cereale
pentru aprovizionarea Angliei, Taallor Scandinave ti. a regiunilor indus-
triale din TIrile de Jos, cavalerii se folosesc de toate mijloacele pentru
a-si Mari mclia in dauna liberelor tenure t5,r5,neti. Ei acapareaz5, tenurele
grevate de datorii, azute In desherent5, sau abandonate in timp de r5,zboi,
si le inglobeazg In rezerva lor, adica' le alodizeaa.
Dar pentru a exploata domeniile astfel constituite era nevoie de
brate de munca,. Atita timp cit Rittergut-ul se reducea la citeva hufe, el
era cultivat cu ajutorul servitorilor i al citorva zileri, tocmiti in timpul
marilor lucrasi agricole (arat, cosit, seceri). Pentru a-wi procura brate
www.dacoromanica.ro
11 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA 51 TARA ROMINEASCA 317
de munca numeroase si permanente, ei s-au folosit de dreptul de juris-

dictie pe care li-1 lasase principele teritorial, impunthd oamenilor munci
atit de grele si de numeroase, Incit In timpul seceriplui claca a atins
vase zile pe saptamina. Asa s-a constituit la est de Elba, si nu numai in
Germania, ci In toate tarile din raskitul Europei, un tip de mare domeniu
exploatat pentru productia de cereale-marfa cu munca servila. In acest
sistem de exploataro agricola rezerva era foarte mare, iar sarcinile impuse
locuitorilor consistau mai ales din claca si carausii. Istoricii germani au
numit acest sistem Gutsherrschaft (stapinire domaniala), spre deosebire
de Grundherrschaft, care Inseamna stapinire funciara. Caracteristica esen-
tiall a sistemului e ca domeniul nu mai are ca scop asigurarea subsistentei
locuitorilor sai, ci productia de cereale pentru piata. In Apus, productia
de cereale-marfa a fost asigurata fie de mica proprietate, fie de marea
exploatare agricola, cu instrumentele proprietarului si cu munca salariata.
In farile din rasaritul Europei, unde, in general, stapinii de movie erau
lipsiti de capital, de cunostinte tehnice, de deprinderi de munch sistema-
flea i de spirit de prevalere, si unde orasele erau putin dezvoltate, stapinii
feudali n-au stiut cleat sa puna economia iobaga In serviciul productiei
de cereale pentru piata. Cind s-au deschis debusee pentru cereale, ei au
mceput sh exploateze la maximum sistemul de munca iobaga, inmultind
mereu zilele de claca si carausiile, &gland dreptul de folosinta al taranilor
asupra terenurilor comunale si Inglobind In rezerva domaniala tenurele
taranilor si pasunile colective. Asa se face ca perioada capitalismului
in lumea agrara, a tarilor din Rasarit s-a anuntat, spune Engels, ca o
perioada de mare exploatare agricoll, bazata pe clad," 1
Aceste transformari se datoresc faptului ca, o data cu dezvoltarea
relatiilor capitaliste In tarile din Apus si cu formarea pietei europene,
tarile din rasaritul Europei au fost atrase In circuitul comertului european.
Marea Intreprindere agricola organizata In vederea productiei de cereale
pentru piata nu e insa, o intreprindere capitalista, fiindca nu Intro-
buinteaza munca salariata, ci e bazata pe claca'. Dar conjunctura
deosebit de favorabila din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a
marit rentabilitatea domeniilor agricole, a favorizat acumularea de capi-
tal, introducerea inovatiilor tehnice si aplicarea muncii salariate. Atunei
apar in cadrul acestor relatii de productie feudale contradictii interne care
reveleaza cresterea noilor forte de productie si necesitatea trecerii la
modul de productie capitalist. La sfirsitul secolului al XVIII-lea si In
prima jumatate a secolului al XIX-lea, in tarile unde, din lipsa de capital,
forta de munca nu poate gasi Intrebuintare decit in cadrul sistemului feudal,
care n-o mai poate absorbi, desi niciodata n-a avut mai mare nevoie de
dinsa, contradictia intro fortele de productie si relatille de productie a
creat o situatie revolutionara. Se produce, pe de o parte, o cerere acuta de
brate de munca pentru dezvoltarea productiei de cereale, iar pe de alta,
oferta masiv'h de brate de munca a iobagilor ruinati care nu mai gasesc
intrebuintare In sistemul de productie feudal, fiindca' stapinii de mosie
nu-i pot plati.
1 MarxEngelsLeninStalin, op. cit., p. 153.
www.dacoromanica.ro
313 A. OTETEA 12
Aceste conditii n-au schimbat numai situatia iobagilor coplesiti

de prea multe zile de robotd, dar au flcut precar i pozitia proprietarilor,
care nu mai puteau face fatl cerintelor calitative i cantitative ale pietii
cu foga de muncl iobagd, Ambele clase erau interesate in schimbarea
relatiilor de productie feudale, din motive deosebite : iobagii fiindcd,
glseau prea numeroase zilele de clacd, stdpinii de movie fiindcd nu
aveau suficiente brave de muncl. Primii au cdutat s sfarme prin rscoale
relatiile feudale ; cei din urml au crezut el le pot inltura prin reforme
partiale. Revolutia burghezd, din 1848 a dovedit incapacitatea nobilimii
feudale de a se reforma i necesitatea de a libera prin revolutie tardnimea
de toate servitutile feudale si de a adapta relatiile de productie la nivelul
fortelor de productie.
V. FORMAREA MARII EXPLOATARI AGRICOLE BAZATE PE CLACA

IN GERMANIA ORIENTALA
In Germania oriental, in Polonia, Lituania, Cehia, Ungaria, Rusia

si tdrile romine pretutindeni intilnim dupd secolul al XVI-lea marea
exploatare agricol, bazatd, pe clac i organizatd in vederea productiei
de cereale pentru piaVa. Simptomele acestui mod de productie apar in
Polonia In a doua jumdtate a secolului al XV-lea i se consolideazd in
secolul al XVI-lea. In Prusia orientall, in Pomerania, Brandenburg,.
Silezia inferioard, ioblgia a doua a fost introdusd, la mijlocul secolului, in
Schleswig-Hollstein la sfirsitul secolului al XVI-lea i s-a generalizat dupl
rdzboiul de Treizeci de ani, cind claca, care era de 3-6 zile pe an se
ridicd, la 4 5 6 zile pe slptdmind, iar tdranul liber devine tot asa
de rar ca i corbul alb" 1.
Transformarea domeniului feudal, intemeiat pe- ideea de subsis-
tentd (Grundherrschaft), Intr-o mare intreprindere agricold organizatd,
In vederea productiei de cereale pentru piat (Gutsherrsohaft), presupune
doud conditii prealabile : o mare rezervl exploatatd, direct si brate de
muncl ieftine sau gratuite.
In timp ce In apusul Europei, rezerva senioriald se fardmiteazd in
loturi arendate tranilor, in Rsdadt rezerva se mreste, incepind cu secolul
al XVI-lea, incit cuprinde partea esentiald a domeniului, i tendinta
e s cuprindl tot domeniul.
Hufele rdmase libere prin desherentd sau fugl nu mai sint completate
cu alti serbi, ci inglobate In rezerva cavalerului. Un mijloc comod, intrucit
legea nu interzicea asemenea tranzactii, a fost achizitia deghizatd, sub
formd de cumplrare.
Stdpinii de movie si-au mlrit rezerva inglobind in ea terenurile
comunale : pkuni, locuri desarte, necultivate, apoi defrisind pAduri si
asanind terenuri mlktinoase. Dar, cum valorificarea unor asemenea terenuri
cerea o muncd grea, costisitoare i indelungatd, stlpinii au preferat In
general sl lase defrisarea In seama tdranilor i sd-si insuseasca, curl-
I MarxEngelsLeninStalin, op. cit., p. 154.
www.dacoromanica.ro
turile, mai ales a, in Germania oriental, ei au dobindit Inca din secolul

al XV-lea dreptul de a rascumpdra o gospodarie taraneasca si de a o anexa
la rezerva lor, de a izgoni pe taranul recalcitrant si de a-si Insusi pamin-
tul lui, in schimbul unei despagubiri. Ei puteau chiar sa-si atribuie
bunurile unor orfani minori, daca tutorele lor refuza s ia asupra sa sarci-
i ile iobagului defunct 1.
Sistemul fiscal a favorizat de asemenea extinderea rezervei. Spre
deosebire de hufele unui domeniu, rezerva senioriala era scutita de im-
pozite. Stapinul feudal, insarcinat cu stringerea impozitelor oamenilor
de pe domeniul sau, s-a folosit de acest drept pentru a constringe pe tarani
ha-i cedeze hufele lor care au fost apoi alodizate. Statul a protestat, dar
in epocile de mare incordare fiscala, faranii si-au cedat ei mnii pamintul
pentru a scapa de impozite 2
Dar ceea ce a contribuit intr-o masurd considerabila la marirea rezer-
vei cavalerului au fost urmdrile razboaielor din secolele XVII si XVIII.
In timpul razboaielor de Treizeci de ani si de Sapte ani, regiuni intregi
au lost transformate in deserturi, gospodariile taranesti distruse, casele
arse, vitele rapite, populatia decimat. Taranii care au scapat cu viatd
au fost siliti, cu toate acestea, sd, plateasca impozitele. Multi au preferat s
fuga sau sa se inroleze In armata. Gospoddriile parasite au fost incorporate
in rezerva cavalerului.
Dar cavalerul n-a avut nevoie s astepte pustiirile rzboaielor pentru
a pune stapinire pe pamintul taranilor. Pe tot litoralul Marii Baltice,
in Holstein, Mecklenburg, Pomerania si Prusia, taranul n-avea asupra
hufelor sale un drept de proprietate ereditar, ci numai un drept de folo-
smta viager, care putea fi revocat oriqind. Cavalerul, care exercita dreptul
de justitie In numele principelui teritorial, n-avea decit sa, lase oamenilor
curtea din vatra satului si s anexeze la rezerva sa ogoarele. Ceea ce a
si facut, i pe scara atit de mare, Inch deposedarea taranilor das Bauern-
legen a devenit una din caracteristicile relatiilor agrare din Germania
orientala. In fond, diferitele forme de marire a rezervei se intemeiau pe
exproprierea taranului.
Domeniul astfel marit i exploatat direct de proprietar avea nevoie
de brate de munca. Cavalerul, lipsit de capital, de cunostinte tehnice si
de spirit de prevedere, nu putea folosi muncitori salariati, care de altfel
nici nu s-ar fi gash in numar suficient. El n-a stint decit s5 puna economia
iobaga in serviciul productiei de marfuri. Pentru a Aspunde cererii de
cereale, el a exploatat la maximum serviciile" taranilor dependenti,
inniultind numarul zilelor de robota de la 3-6 pe an la 5-6 pe sapta-
mina, impunind fiilor de iobagi serviciul domestic si celorlalti membri ai
familiei diferite slujbe" pentru exploatarea rezervei. Incepind cu secolul
al XVI-lea, apar diferitele ingradiri ale persoanei : inferioritatea juridica,
mina moarta, legarea de glie, serviciul domestic (Zwangsdienst).
1 Fr. Grossmann, Ober die gutsherrlich-bauerlichen Rechtsverhdltnisse in der Mark Bran-

denburg, Leipzig, 1890, p. 15-16. G. Fr. Knapp, op. cit., p. 51. Fr. Lfitge, Deutsche sozial-
und W irtschaftsgeschichte, Berlin, 1952, p. 319.
2 G. von Below, op. cit., p. 37.
www.dacoromanica.ro
320 A. OTETEA 19
Actele dietelor (Landtagakten) arata cum cavalerii, bisericile

orasele au smuls principelui teritorial o parte din drepturile publice pe
care le avea asupra taranilor, ca dreptul de jurisdictie, impozitele i cor-
vezile publice. Concentrarea drepturilor publice si private Intr-o singura
mina, a permis stapinilor feudali s Inmulteasca mereu cazurile de expro-
priere a taranilor, s majoreze numaral zilelor de clad, pina la sase pe
sptmin i s Ingradeasca, dreptul de stramutare.
Cavalerul se considera proprietarul intregii moii, pe care o poate
vinde, clonal aliena, cu sau Cara taranii asezati pe ea. El Ii aroga, dreptul
de a stramuta oamenii sai de pe o movie pe alta de a-i trece de la dijma
la clad, si Myers, si 6:liar de a le lua pamintul. cu totul, de a-i trece in
slujba de curte sau de a-i vinde ca pe robi.
Taranul devine Leibeigener, termen pe care actele medievale 11
traduc prin homo proprius sau homo de corpore, om propriu sau om de
corp, pentru a exprima dependenta aproape fizica a iobagului de star
pinul feudal, care-1 lua din pIntecele mamei sale" si-1 stapinea pina la
moarte. E al meu din crestet ping in tAlpi", spunea staretul unei manas-
tiri despre serbul su. Iobagii nu slut sclavi In sensul dreptului roman,
dar se aseamana, cu sclavii prin faptul c slut supusi personal, ei i copiii
lor, autoritatii stapInului de mosie. Ei shit obligati sa, serveasca, uncle si
dud li se cere, cu vitele i cu hrana Mr. Fara, autorizatia stapinului ei
nu-si pot vinde, schimba, parsi gospodaria. Copiii urmeaza conditia pa-
rintilor Mr. Ei nu pot parasi mosia i, atita timp cit slut necasatoriti,
trebuie s presteze stapinului, timp de trei ani, serviciul domestic. Acest
serviciu e prezentat ca o datorite de recunostinta pentru protectia pe
care stapinii de movie o acord copiilor iobagilor Mr. La moartea tatalui
Mr, copiii sint obligati s ia succesiunea hufei parintesti.
In ceea ce priveste drepturile de posesiune ale iobagilor, ele erau
de asemenea la bunul plac al stapinilor feudali. Orice ar poseda ei, spune
un jurist feudal, o poseda cu titlu precar i in schimbul unor anumite
servicii i prestatii, i, la bunul plac al stapInului, sint siliti s restituie
pamIntul cu inventarul sau cu tot" 1
Dependenta taranilor de stapInul de mosie tin e numai de ordin real,
in raport cu parnintul primit In folosinta, ci si de ordin personal. Stapinul
feudal exercita, asupra oamenilor de pe mosia sa justitia patrimoniala,
In virtutea careia el devine judecatorul supusilor si In toate infractiunile
marunte si In conflictele dintre tarani, i dintre tarani i stpinul de
mosie. El devine astfel parte si judecator. De atunci, pe movie, au
domnit biciul i toiagul" 2.
Dreptul de stapinire asupra persoanei iobagului e aplicat de null
junkeri ca de stapinii de sclavi din antichitate. Knapp citeaza cazul unei
familii de tarani din Pomerania care a; servit ca obiect de schimb pentru
-doi call de vinatoare. Junkerii jucau carp nu pe bani, ci pe iobagi. Cine
pierdea la joc platea nu in numerar, ci In iobagi 3. Aceste fapte, oricit
I F. Grossmann, op. cit., p. 53.
2 Marx Engels Lenin Stalin, op. cit., p. 154.
3 G. F. Knapp, op. cit., p. 24, 33.
www.dacoromanica.ro
15 TRECER EA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA 51 TARA ROMINEASCA 321
de exceptionale le-am presupune, se petreceau nu 1)3 ascuns, ci pe fata,

nu contra legii, ci conform legii, care considera pe iobag ca proprietatea
stapinului de movie.
VI. IOBAGIA A DOUA IN CELELALTE TARI DIN RASARITUL EUROPE!
In acelasi timp cu Germania orientala, iobhgia a doua s-a produs

in Po Ionia, Lituania si Livonia. Inca din a doua jumatate a secohilui al
XV-lea, exportul de produse agricole i forestiere din aceste tri in
Utile de Jos si in Anglia joaca un rol important in comertul baltic.
In secolul al XVI-lea, exportul de cereale prin Danzig a ajuns pre-
ponderent.
Cresterea cererii de cereale a produs si In organizarea economiei
rurale a Poloniei i a vecinelor sale aceeasi schimbare pe care am consta-
tato in Germania orientala : cresterea rezer vei senioriale i agravarea
conditiei taranilor. Venitul reZultind din vinzarea griului recoltat pe re-
zerva unor domenii intrece totalul tuturor celorlalte venituri ale mosiei.
Semnificativ e c proportia veniturior rezervei fata, de celelalte venituri
varia dupa pozitia geografica a domeniilor. In regiunile din centru i din
nord, proportia atingea 78 %, iar In regiunile din sud-est, ea scadea la
19 43 %, dupa' departarea de caile navigable. Aceste cifre arata limpede
importanta Vistulei In dezvoltarea marior intreprinderi agricole, lute-
meiate pe clad, 1.
Dar cresterea comertului exterior de cereale nu ajunge, dupa M. Ma-
lowist, sh, explice inlocuirea rentei in produse i in bani cu claca. Agravarea
serbiei i clacii in Polonia si in Lituania a fost provocata nu atit de expor-
tul de cereale, cit de situatia grea a stapinilor feudali, rezultind din
deprecierea rentei platite in bani i din scumpirea miinn de lucru. In
secolul al XV-lea, taranii fug la oras si nu se intorc la tara,' decit in
timpul secerisului i atunci cer, duph, socoteala stapinilor de mosie, salarii
prea mari. Insuficienta i scumpetea miinii de lucru, impreuna cu depre-
cierea rentei in bani, au subminat economia feudala i au redus renta-
bilitatea domeniilor nobiliare. Indemnindu-i s mareasca productia agni-*
cola, comertul baltic le oferea solutia crizei. Dar pentru a mad productia
agricoll, era nevoie de brate de munch ieftina sau gratuit, atit pentru
munca cimpului, cit 1 pentru transportul produselor. Dreptul de justitie
pe care-I exercita asupra taranilor permite stapinilor feudali s puna munca
iobaga in slujba productiei de cereale pentru piata. Printr-o lupta violenta
contra taranilor, nobilimea polona a izbutit, mai ales dupa ce regele a
renuntat in 1518 la orice drept de jurisdictie asupra supusilor seniorilor
laici i eclesiastici, s reduca taranimea la o conditie vecina cu sclavia 2.
1 .J. Rutkovski, Le V I-e Congres international des sciences historigues, Oslo, 1928,
p. 378-380.
2 Marian Malowist, Le commerce de la Balligue et le probleme des tulles sociales en Pologne
mix XVe et XV le siecles, In La Pologne au Xe Congres international des sciences historigues a
Rome, Varovia, 1955, p. 125 146.
21 - e. 4336
www.dacoromanica.ro
322 A. OTETEA 16
In Cehia, trecerea de la economia domaniala bazata pe ideea de

subsistenta la marea exploatare agricola, bazata pe cla ea si organizata
in vederea productiei de cereale pentru piata, se observa la inceputul
secolului al XVII-lea, cind stapinii de movie au inceput sa anexeze la
rezerva loturile Varanilor fugiti. Consecintele Razboiului de treizeci de
ani au precipitat procesul de transformare a economiei agrare. In regi-
unile strabatute de mari cai de comunicatie si in imprejurimile oraselor
asediate vreme indelungata, (Valea Elbei, regiunile oraselor Olomouc,
Praga si Brno), bandele de mercenari au pustiit sate intregi, au distrus
sau pradat inventarul viu si mort al taranilor si au decimat populatia.
Numarul asezarior omenesti parasite a fost evaluat, pentru 1650, la eel
putin un sfert. Populatia Cehiei, care in 1618 era de 1 700 000 suflete,
nu mai era in 1658 decit de 900 000 950 000.
Gospodariile parasite n-au fost decit in parte reocupate de tarani.
llestul a fost inglobat in rezerva senioriala sau au servit la constituirea
unor noi domcnii. Stapinii acestora, find lipsiti de inventar agricol,
de vite, de muncitori liberi si de capital de investitie, au recurs la
robota. Celelalte domenii au cautat ae asemenea sa compenseze raritatea
bratelor de munca imnultind numrul zilelor de robota al iobagilor ramasi,
legindu-i de glie si supunindu-i autoritatii discretionare a stapinilor de
movie.
Istoriografia cella cuprinde intro 1648 si 1680 perioada de constituire
a marii exploatari agricole intemeiate pe clad,. In cursul acestei perioade,
claca, care era o zi pe an la inceputul secolului, a ajuns o zi pe saptamina
la sfirsitul razboiului de Treizeci de ani, iar pe la 1680 la 3-5 zie
pe saptamina. ..
Mijlocul prin care s-a realizat sistemul de stoarcere a supramuncii

prin clad, a fost ingsprirea autoritatii senioriale care a facut situatia
iobagului ceh mai grea decit a taranului german. Taranul ceh nu putea
cumpara si vinde nimic decit prin mijlocirea stapinului de mosid, care
achizitiona la pret redus toate produsele cautate ale taranului si silea
pe acesta sa cumpere produsele si vitele pe care el, stapinul feudal, nu le
putea vinde. Situatia taranilor cehi a mai fost agravata de faptul ca
stapinii de movie, in parte germani, intrebuintati in diplomatie si armata
imperiala, isi lasau mosiile in seama intendentilor si arendasilor care stor-
ceau munca taranilor nu numai pentru indestularea stpinilor, ci si pentru
imbogatirea bor.
Taranii au cautat sa se apere negociind cu stapinii de mosie invoieli
particulare, apoi s-au adresat cu petitii imparatului. Insuccesul acestor
incercari i-a impins la o revolta generala in iarna 1679-1680. Revolta
a fost infrinta si doul patente imperiale, din martie si mai 1680, au consa-
crat iobagia a doua. Prima anula privilegiile satelor si rep rima cu forta
armata petitionarea catre imparat. A doua fixa robota la trei zie pe
saptamina, dar adauga ca, la nevoie, taranii sint obligati sa roboteasca
toata saptamina. Patenta a fost aplicata in sensul ca tot ce stapinul
de mosie ordona trebuia executat" 1.
1 Tralatul de isloria Cehoslovaciei (machet51.
www.dacoromanica.ro
17 TRECERLA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA $1 TARA ROMINEASCA 323
Mare le domeniu maghiar a fost indrumat la sfirsitul secolului al

XVI-lea spre productia de cereale pentru pia. Dezvoltarea oraselor oi
intretinerea armatelor mercenare permanente ofera productiei agricole
un debuseu sigur. Din instructiunile stapinilor de mosie catre intendentii
mosiilor lor se vede limpede preocuparea de a maid necontenit venitul
mosiei prin marirea rezervei i intinderea semanaturilor cu griu, prin
ameliorarea tehnicii agricole i prin exploatarea mai intensa a munch
taranilor.
Nona (a zecea parte din recolta dupd, defalcarea decimei clerulu4,
pe care legea din 1351 o asigura stapinului de mosie, era o sarcina atit
de grea incit unii tarani preferau s faca zile de elm& suplimentare pentru
a obtine abolirea sau reducerea ei. Astfel numarul zilelor de claca care
in timpul rascoalei de la Bobilna (1437) era de o zi pe an, ajunge in! 1514
o zi pe saptamina. Dupd, rdscoala condusa de Doja, la ziva de claca s-a
adaugat o zi de carausie pe saptamina.
Reprimarea rascoalei conduse de Gh. Doja, urmata de agravarea
sarcinilor iobage i de legarea taranilor de glie, a creat conditii favorabile
transforrnarii domeniului feudal in mare exploatare agricola, bazatd, pe
claca intr-adevar, acest mod de productie a luat mare avint la mijlocul
secoliilui al XVI-lea. Dar la sfirsitul secolului, procesul de alodizare" a
domeniului feudal s-a oprit i secolul al XVII-lea a fost o perioada de rela,
tiva usurare pentru tarani.
Usurarea se datoreste inlesnirii cu care taranii nemultumiti gaseau
azil In teritoriile ocupate de turci, crizei agrare din a doua jumatate a
secolului al XVII-lea care a scazut pretul griului i lipsei de cad lesnicioase
de comunicatie fluviale i terestre care sa lege direct Ungaria cu Apusul
oi s-o introduca in marele comert international. Viena i Venetia ofereau
piete de desfacere avantajoase, dar erau greu accesibile, fiindca la Viena
produsele agricole ale Ungariei trebuiau transportate contra curentului
Dunarii, iar comunicatiile cu Venetia erau aproape inaccesibile din cauza
muntilor Carst. .
Dezvoltarea marior intreprinderi agricole s-a oprit deci la mijlocul

drumului, la indestularea oraselor i armatelor permanente. Asa se explicl
faptul ca venitul rezervei nu depasea 10 15% din ansamblul venitu-
rior mosiei. Esentialul provenea din prestatiile in natura ale taranilor
si din monopolurile senioriale. Monopolul vinului acoperea pe unele mosii
jumatate din venitul global, ceea ce a indemnat pe proprietarii din
regiunile viticole sa inlocuiasca cultura cerealelor cu plantatii de vii. Dar
progresele sint lente din cauza lipsei bratelor de munca, care nu permite
o cultura intensiva.
Situatia s-a schimbat dupa eliberarea tarii de oeupatia turceasca.
In secolul al XVIII-lea Austria a devenit principala client: a Ungariei
In materie de produse agricole rdzboaiele cu Franta revolutionara au
creat o conjunctura li de favo abila pentru. exportul griului.
Intre 1790 i 1815, pretul griului s-a urcat de la 80 la 513 grosi chintalul.
Seniorii au raspuns cererii de cereale, inmultind numdrul zilelor de robota
carausiile, calcind invoielile incheiate cu taranii i inglobind in rezerva
alodiala o parte din loturile iobage si din pasunile colective. Cu toate
www.dacoromanica.ro
324 A. OTETEA 18
acestea, proprietarii nu mai pot face fata prin munca iobagg cererii tot
mai imperioase a pietii i, din lipsa de capital, ei nu pot recurge la meto-
dele capitaliste de exploatare prin munca salariatg. Contradictia la care
ajunse economia ungara in prima jumatate a secolului al XIX-lea n-a
putut fi rezolvata decit prin revolutia din 1848 1.
In istoriografia sovietica problema a fost pusa de catre B. D. G-ekov
in studiul Reorganizarea economiei rurale i soarta taranilor in Eul-cpa
in sec. XVI" 2. Istoricul sovietic constatg ca, in cursul secolului al
XVI-lea, In Rusia crete rezerva senioria1. In conditiile vremii neputind
fi pusa in valoare cleat cu munca erbilor, aceasta a avut drept con-
secintg folosirea pe o scara tot mai larga a clacii i inasprirea exploa-
tarii taranilor. Mica boierime, care stapinea moii cu suprafata agricola
restrinsa, ca sa-i sporeasca veniturile, a inceput s pretinda taranilor
in special renta in munca. In acest studiu, B. D. Grekov arata c crq-
terea rezervei i folosirea in special a rentei in munca nu este un proces
caracteristic numai pentru Rusia din secolele XVI XVIII. Aadar, f}i
Rusia a trecut prin acea etapg caracteristica pentru Wile din centrul
oi rgsgritul Europei.
Cautind explicatia acestor fenomene noi In istoria Rusiei de la sfiri-
tul sec. XV i in cursul sec. XVI, B. D. Grekov ajunge la concluzia
ca, In aceasta perioada cerealele devin o marfa cantata pe piata interna.
Stabilete legatura dintre fenomenele cele noi din viata economica a
Rusiei i creterea pietii interne aratind ca asemenea stare de lucruri
e caracteristic5, pentru tarile in care agricultura era ramura principala
de productie i care au fost mai putin atrase in comertul international 3.
In asemcnea tari agricultura se transforma intr-un sector al economiei
producatoare de marfuri, sub influenta, inainte de toate, a pietii interne 4.
Istoricii sovietici, printre care i A. A. Zimin, care au tratat aceasta
prob!ema in cadrul colectiilor mari ca Studii de istoria U.R.S.S." ti
1) Istoria universala", au adoptat teza lui 13_, D. Grekov5. Ei subliniazMaptul
ca, datoritg schimbgrilor in viata economica a Rusiei, i in primul rind in
legatura cu creterea pietii interne, la stapinii de pamint a aparut interes
pentru pamint, necesar pentru lgrgirea cimpului de cultura al stgpinului 6.
1 Szabb Istvan, Tanulmdnyok a magyar paraszts0 trtnelebill, Budapesta, 1948, p. 161
202. Al. Domanovszky, Zur Geschichte der Gutsherrschaft in Ungarn, ln W irtschaft und Kultur.
Festschrift zum 70. Geburtstag von Alfons Dopsch, Viena-Leipzig, 1938, p. 441-469. Istoriografia
maghiara 0-a pus abia dupS 1930 problema iobagiei a doua, dar de atunci studiul a fost adln-
cit printr-un mare numdr de monografii consacrate exploatbrii principalelor domenii. Regimul
de democratie popularb a dat un puternic impuls studiilor de istorie agrarb. 0 1ntreagS echipb
de cercet5tori s-au consacrat studiilor regionale (ca P. Zsigmond Pal, Berlsz Jen6, Vrs
Kroly, Wellmann Imre, Sznl6 Imre, Varga Janos, Sobs Imre, Esze Tamas), iar rezultatele
lor au fost sintetizate In volumul publicat de Institutul de istorie (Studii relative la istoria
fdrdnimii In Ungaria 1711-1790, Budapesta, 1952).
2 HaneeTHFI Ana,gesntz Hayn CCCP, Seria istorie i filozofie, vol. V, nr. 1, 1948,
p. 53, 58.
B. D. Grekov, Taranii In Rusia, Buc., Ed. Academlei R.P.R., 1952, p. 543.
Didem.
5 Ottepa no ncTopita CCCP. llepuog (DeoAamtlarda, XVXVII B.B. 227; Beemnp-
nan ncropun, vol. IV, p. 4C0-461.
6 Bcesnipnan lscTOpl4$s, p. 460.
www.dacoromanica.ro
Inkprirea exploatarii feudale, acapararea pgmintului taAnese

pentru lrgirea rezervei, folosirea pe o scara, din ce in ce mai mare a
muncii servile, toate acestea ne aratl c5, in gospodgria feudall ruralI
s-au produs schimbari importante. Atit stapinii de pgmint, cit i tamnii
cauta s produca eft mai multe cereale ca s5, poata vinde o parte din
ele pe piat5, 1.
In ceea ce priveste piata externa, B. D. Grekov afirma ca se poate
spune cu siguranta ca negotul cu stfainatatea In aceasta vreme nu juca
nicidecum un rol considerabil, capabil s influenteze situatia generala a
apiculturii din Rusia" 2.
Aceast5, teza a lui B. D. Grekov a fost supus5, discutiei de cAtre
S. D. Ska2kin. Analizind situatia din Rusia, el ajunge la concluzia cS eco-
nomia din Rusia se dezvolt5, in conditii specifice, care nu pot fi folosite
ea exemplu i pentru alte tali situate inspre rgedrit de Elba. In special,
el insistg asupra faptului c5, starea d.e lucruri din Rusia nu poate fi extina
ciasupra Poloniei 3.
SemnalInd dezvoltarea gospodgriei folwarkului in Rusia trebuie
s5; tinem seaml de conditiile specifice i anumite particularitlti care defi-
nese viata economica, din Rusia.
CONCLUZIE
Studiile i dezbaterPe care au avut loc in jurul iobSgiei a doua au

scos In evidentS importanta primordialg a debuseuluipentru transformarea
domeniului feudal, bazat pe ideea de subsistentS, intr-o mare intreprindere
agrieolg, bazat5, pe clac5, i organizata pentru exportul de cereale. Lipsiti
de capital, de experienta tehnicl si de spirit de prevedere, st4inii de
movie din Europa central5, i rkgritean5,, in loc organizeze exploa-
tarea domeniilor pe baze capitaliste, cu muncitori salariati, au pus munca
lobag'S in serviciul productiei de cereale pentru piatS. Ei si-au mg,rit
rezerva expropriind pAmintul taranilor si au inmultit zilele de clacg, la
4-5 pe sgptaming, smulgind statului dreptul de jurisdictie asupra taranilor.
Dar dac5, aparitia folwarkurilor a fost determinata, de cauze
economice, dezvoltarea lor a fost favorizat5, de imprejurki naturale
(accesul la un debuseu), politice (slniciunea puterii centrale) i sociale
(rolul predominant al nobilimii funciare in stat). Stpinii feudali n-au
putut impune locuitorior de pe moiiie lor grozgvia civilizat5, a supra-
muncii" cleat in tanile, unde dezvoltarea oraselor i a orkenilor era slab5,
si unde nobilimea, stSping, fdra, contrapondere pe puterea politica, a
putut uzurpa o parte din drepturile publice i in primul rind. jurisdictia
patrimonial5,, care i-a permis s5, reduc5, tArgnimea dependent5, la conditia,
vecing cn robia, a iobAgiei a doua.
1 BcemrapHaa Huropm, vol. IV, p. 461.
2 B. D. Grckov, op. cit., p. 543.
8 S. D. Skazkin, Problemele fundamentale ale afa-numitei a doua iobagii" In Europa
centrald qi rdsriteaml, In Anal. rom.-sov.", Islorie, 1959, nr. 1-2, p. 112.
www.dacoromanica.ro
326 A. OTETEA 20
In secolele XVIXVII, si in cea mai mare parte a secolului al XVIII-

lea, folwarkurile si-au pastrat baza de organizare feudala si au servit la
intarirea nobilimii feudale. Conjunctura deosebit de favorabila din a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea i conditiile favorabile de export, ma-
rind rentabilitatea pamintului, au permis acumularea de capital si intro-
ducerea unor inovatil tehnice in agricultura. Pe de alt parte, oferta
de brave de munca a taranilor ruinati, care nu mai gaseau intrebuintare
in sistemul de productie feudal, a creat conditiile objective pentru inlo-
cuirea munch iobage cu munca salariata.
La acest stadiu de dezvoltare, conditiile in care societatea feudala
producea i trafica, organizarea feudala a agriculturii, relatiile de productie
feudala nu mai corespundeau gradului de dezvoltare a fortelor productive.
Ele trebuiau inlaturate i, la mijlocul secolului al XIX-lea, au fost inla-
turate in parte prin revolutie, in parte pe calea prusaca, in toata Europa
centrala i rasariteana.
Prelungirea ping, in secolul al XIX-lea a marii exploatari agricole
bazate pe claca In Wile din Europa centrala, i rasariteana explica de ce,
chiar i dupg desfiintarea iobagiei, aceste tali au ramas pina la Revolutia
socialista predominant agrare. Europa s-a impartit astfel in doua : partea
o ccidentala, puternic industrializat, i partea oriental, eminamente"
agricola. Aceasta diviziune economica facea din Europa occidentala uzina
specializata a continentului, iar din Europa orientala rezervorul de
materii prime si de articole alimentare i piata de desfacere a produselor
industriei occidentale. Impartirea Europei intr-o zona industriala i alta
agricola supunea dominatiei i exploatarii economice a tarilor capitaliste
din Europa occidentala Wile din centrul i raaritul Europei, care n-au
scapat de aceasta situatie decit o data cu Revolutia socialista.
IORAGIA A DOUA IN MOLDOVA 5I TARA ROMINEASCA
In agricultura Moldovei i rii Rominesti, criza feudalismului s-a

manifestat, incepind en a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, prin
cresterea productiei pentru piata, prin dezvoltarea pietii interne (atestata
mai ales de inmultirea bilciurior pe moii1e boieresti i manastiresti),
prin transformarea domeniului feudal intr-o mare intreprindere agricola
organizata pentru productia de cereale-marfa i prin inmultirea zilelor
de clad,. Or, spune Lenin, producerea de grine de &are mosieri in vederea
vinzarii, producere care s-a dezvoltat mai ales in ultima perioada a exis-
tentei iobagiei, era deja un prevestitor al destramarii vechiului regim" 1
La noi, ca i In celelalte tari din centrul i rasaritul Europei, productia de
cereale-marfa n-a dus direct la organizarea productiei agricole pe baze
capitaliste, cu muncitorii salariati, ci la o noua forma a iobagiei, care avea
sa pregateasca insa patrunderea capitalismului in agricultura. Perioada
1 V. I. Lenin, Opere, vol. III, Buc., Ed. P.M.R., 1951, p. 170.
www.dacoromanica.ro
21 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA $1 TARA ROMINEAscA 327
eapitalismului se anuntg in mediul rural, spune Fr. Engels, ca o perioadI

de mare exploatare agricolA, bazat5, pe clad," 1.
Transformarea domeniului feudal, intemeiat pe ideea de subsistent5,,
intr-o intreprindere organizata, in vederea productiei de cereale pentru
piata, a inceput in tArile situate la r5,arit de Elba, in Germania orientall,
in Po Ionia si in Ungaria inc5, din secolul al XV-lea i s-a accentuat in
sec. al XVII-lea, cind apare i in Cehia. Dar, pretutindeni, transformarea
n-a atins punctul culminant decit in secolul XVIII, indeosebi in timpul
Revolutiei franceze, care a creat o conjunctur6 deosebit de favorabil5,
exportului de cereale i a dublat sau triplat pretul produselor agricole.
In Moldova si Tara Romineasc5, transformarea domeniului feudal
in mare exploatare agricol5, a inceput mai tirziu, in a doua jum5,tate a
secolului al XVIII-lea, si nu si-a atins deplina dezvoltare decit dupa, tra-
tatul de la Adrianopole. Cauzele acestei intirzieri ping in 1829 sint, in
primul rind. monopolul turcesc, apoi slaba dezvoltare a oraselor 91 pietii
interne.
Monopolul turcesc, care se inasprise la sfirsitul secolului al XVII-lea
Welt ajunsese s5, asimileze furniturile tgrilor romine cu contributfile de
fdzboi, n-a ingaduit transformarea domeniului feudal in mare intreprin-
dere agricol5, bazat5, pe claca," decit mult mai tirziu fat5, de celelalte tri
situate la est de Elba. Situatia incepe a se schimbe dupa pacea de la
Kilda Kainargi, cind ingrAdirea treptatg a monopolului turcesc prin
hatiserifurile smulse Portii de diplomatia rus5, si obligatia impus5, capa-
nului de a plAti furniturile romine la preturi tot mai apropiate de pretu-
rile curente au creat conditii mai favorabile exportului de cereale si au
favorizat dezvoltarea agriculturii. Semnul prevestitor al acestor schim-
lAri a fost inmultirea zilelor de clacl.
In a doua jumatate a secolului XVIII, pe ling dijm, care con-
stituia principalul tribut al populatiei agricole &are stApinii de mosii,
claca dobindeste o important crescind incit, in perioada Regulamen-
tului organic, devine forma principal a rentei feudale. Facultatea de a
converti munca in bath e mai intli ingradit, apoi rezervat exclusiv stl-
pinilor de mosie. In sfirsit, legea din 1851 inglobeaz5, in Moldova si dijma
in claca.
Urcarea pretului produselor agricole, chiar i la furniturile desti-
nate Portii, i existenta unui debuseu permanent, au indemnat pe sa-
pinii de mosie sa, extinda, necontenit cultura cerealelor. Astfel, in vederea
productiei de cereale pentru pia, domeniul s-a transformat intr-o mare
exploatare agricol. Dar, ca in toate Wile din centrul i rAsgritul Europei,
productia pentru piat n-a dus nici in noi la organizarea economiei dome-
niale pe baze capitaliste, cn muncitori salariati, ci la instituirea unei
noi forme de iobagie, pe care Engels a numit-o iobagia a doua, i care,
spre deosebire de prima, caracteristid, economiei naturale, a contribuit
la dezvoltarea capitalismului in agricultur5i.
In adevr, pentru procura forta de munc5, necesar5, exploaarii
rezervei domaniale, sapinii de movie au recurs la dou5, mijloace : mai
1 MarxEngelsLenin Stalin, Zur deutschert Geschichte, vol. I, Berlin, 1953, p. 612.
www.dacoromanica.ro
3'28 A. OTETEA 22
frith, a mArit necontenit numarul zilelor de claca al locuitorilor depedenti

si in al doilea rind au cautat sa reduca la conditia de serbi oamenii liberi
asezati pe mosie in baza unei invoieli care le garanta libertatea personalA.
StApini pe administratia publica, boferii au ajuns s impuna locuitorilor
de pe mosia lor o forma de asupire vecina cu robia.
In noua ei forma, iobAgia a fost o consecinta a clacii. Stapinii de
movie au putut sa-si mareasca rezerva i sa impuna taranilor zile d.e clad,
atit de numeroase incit, dupg 1831, au ajuns sa le confiste tot timpul
de muncl, fiindca aveau puterea politica in mina. Iobagia a doua n-a
putut fi introdusa decit in tarile, unde stapinii feudali exercitau o putere
discretionara, unde influenta lor nu era ingradita de nici o alta forta
politic& si sociala. IobAgia a doua a fost un fenomen caracteristic tarilor
agrare, farA orase infloritoare, MI% o burghezie numeroasa, fira o auto-
ritate centrala puternica. In tarile in care s-a dezvoltat iobagia a doua,
orasele erau slab dezvoltate i economia agrara bazata pe clad a impie-
dicat dezvoltarea lor, fiindd stapinii feudali preferau sg-si cumpere pro-
dusele industriale i articolele de lux din Wile capitaliste avansate, iar
iobagii erau prea saraci ca s5 cumpere de la oral altceva decit citeva arti-
cole pe care nu si le puteau confectiona singuri (topoare, coase, sape etc.).
Prin urmare, dad, debuseul a avut o foarte mare influent in for-
marea marii exploatari agricole bazate pe clad si in aservirea targnimii,
el nu poate explica singur geneza iobagiei a doua.
Dar chiar stapini pe toata puterea politica, stapinii de mosie n-ar
fi putut institui i mentine iobAgia a doua far& sprijinul -prior capitaliste
din Apus care, in urma revolutiei industriale din a doua jumatate a seco-
lului al XVIII-lea i in urma cresterii rapide a populatiei urbane, aveau
nevoie de cantitati din ce in ce mai mari atit de procluse alimentare si de
materii prime, cit si de debusee pentru produsele propriei lor industrii.
Aceste tari au fAcut din exportul de produse agricole din centrul i rasa-
ritul Europei un interes vital pentru stapinii de movie, i, asigurindu-le
un venit permanent i avantajos, i-au indemnat s largeasca productia
de cereale, desi aceasta nu se putea face cleat prin agravarea iobagiei FA
pauperizarea maselor rurale. Capitalul occidental predominant si-a asi-
gurat astfel dominatia asupra Rominiei eminament agricole" i, in
acelasi timp, a consolidat stlpinirea marilor proprietari asupra tArani-
mii aservite.
Problema iobagiei a doua se pune azi pentru prima
Perlodizarea (ma In istoriografia romIna, desi In celelalte tari din
centrul i rAsaritul Europei ea se discut& de trei sfer-
turi de secol, iar Balcescu i Kogalniceanu i-au intrezarit 'impede esenta.
In legatura cu reforma 1W Constantin Mavrocordat, Balcescu a, con-
statat ca, de vreme ce nu s-a dat taranilor emancipati" pmintul necesar
si mijloacele de a-1 cultiva pe seama lor, emanciparea" avea sa devina
cu timpul o t ansformare nouci a servajului. Engels a spus aproape in aceiasi
termeni : o nova editie a servajului. Kogalniceanu a prins i unele din
elementele constitutive ale noii feudalitati". El a aratat cum proprie-
tarul trAgind toate veniturile sale din movie, s-a silit a-si. intinde cultura
eft mai mult, si legea nedindu-i decit o anume citime de munca, el a trecut
www.dacoromanica.ro
23 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA $1 TARA ROMLNEASCA 3' 9
alaturea cu legea, s-a facut stapin pe munca taranului din primavara si

ping In toamna, a respins toata interventia guvernului in relatiile sale
cu taranul, s-a facut stapinul si judecatorul sau si astfel s-a Intemeiat In
Moldova... un fel de feudalitate, al carei rezultat a fost ca taranul peste
Milcov nu mai este produator, nu mai este exportator, ci este un simplu
muncitor pentru marea productiune a proprietarior de mosii" 1
Observatiile lui Balcescu si liogalniceanu se refera la situatia tara-
nimii din perioada Regulamentului organic, cind iobdgia a atins la noi cele
mai grele forme de asuprire si de exploatare, care, dupa expresia tarani-
lor insisi, au constituit robia eldeii.
Aceste constatari definese limpede ultima perioada a iobagiei a doua,
aceea din epoca regulamentara, cuprinsa intro 1832 si 1864. Mu lt mai greu
de stabilit e data la care incepe iobggia a doua. Lua-vom ca punct de
plecare legatura lui Mihai Viteazul din 3594? P. P. Panaitescu a sustinut
ca comertul de grine Inlauntrul si in afara tarii si relatiile monetare care
au inlocuit economia naturala, producind o nevoie crescinda de Mate
de munca, au fost cauza principall a desfiintarii dreptului de stramu-
tare a ruminilor 2. Legarea de glie e incontestabil una din consecintele
transformarii marelui domeniu feudal intr-o intreprindere agricola organi-
zata in vederea productiei de cereale pentru piata. Scopul ei e de a per-
mite stapinului de movie a incarce pe locuitorii de pe mosie cu tot mai
multe zile de dug. Data hind raritatea populatiei, legarea de glie era
mijlocul eel mai eficace de care, in conditiile relatiilor agrare din centrul
si rasaritul Europei, stapinii de mosie dispuneau pentru a Implini nevoia
crescinda de brate de muncl". Dar, din actele de care dispunem, rezulta
ca, In secolul al XVII-lea si in secolul al XVIII-lea, ping la reforma lui
Constantin Mavrocordat, nici In Moldova, undo exploatarea feudala
era mai sistematica fg mai grea, claca n-a depkit 24 zile pe an, iarria fi
vara 3. Or, cu 24 zile de claca pe an In condildile acelei vremi, nu se putea
constitui o rezerva care sa faca din domeniul feudal o 'mare intreprindere
agricola exportatoare de cereale si and aceasta transformare se produce
si la noi, prima grij a stapinilor de mosie e de a concentra toate zilele de
claca In anotimpurie vii pentru marile munci agricole. In consecinta,
din Insusi faptul ca cele 24 zile de claca erau uniform repartizate asupra
tuturor lunilor anului rezulta a sarcinile vecinilor si rominilor consistau,
ca si Inainte de reforma lui Constantin Mavrocordat, din slujbe de elute
si din carausii, ceea ce explica si faptul ca vecinia si ruminia au ajuns &a
se confunde cu robia.
De altfel dominatia otomana, care izola economia noastra de piata
mondiall si de influenta capitalului din Europa occidentala, si mono-
1 Acte f i legiuiri, vol. P, p. 552-553.
2 P. P. Panaitescu, Dreptul de strdmulare a fdranilor In Tdrile Romtne (pind la mulocul
secolului al XV II-lea), In Studii f i materiale de istorie medie, vol. I, 1956, P. 68 si urm.
s Carton lui *tefanita Lupu, din 3 august 1660, porunceste oameniler de pe mosia Ciurbesti
a manastirii Rirnova (Iasi) sa lucreze 24 zile pe an, cite doua In fiecare luna, iarna si vara.
Cartea e Intarit de Antonie Ruset, la 3 mai 1677, cu care prilej se arata ca locuitorii satulul
erau vecini, carora egumenul trebuia si le asigure loc de f1nat, ceea ce dovedeste ci interesul
capital era cresterea vitelor (Acad. R.P.R., ms. rom. 1 fol. 1-2, Informatie furnizata de
S. Papacostea).
www.dacoromanica.ro
330 A. OTETEA 21
polul turcesc care, prin preturile de rechizitie, reducea la minimum renta-

bilitatea rezervei domeniale, n-au permis transformarea domeniului
feudal I.n mare exploatare agricolg in vederea productiei de cereale pentru
piata mondialg. In aceste conditii, nu credern cg, inainte de restringerea
monopolului turcesc si de obligatia impusg capanului de a plgti furni-
turile tgrilor romine la preturile schelelor de la Dungre deci inainte de a
doua jumkate a secolului al XVIII-lea, s poat fi vorba la noi de ince-
puturile iobggiei a doua.
In sprijinul acestei concluzii vin i caracterul si insemngtatea actelor
de dezrobire ale lui Constantin Mavrocordat. Actele acestea au desfiintat
robia, care rezultase din slujbele domestice i dusese la asimilarea vecinilor
ruminilor cu tiganii robi, i au redat taranilor libertatea personalg.
Ele constituie deci o linie de hotar intre robia slujbelor casnice i robia
clkii. Luind ca limitg intre cele doug forme de exploatare ale domeniu-
hti feudal data promulgkii actelor de dezrobire care au schimbat sta-
tutul juridic al locuitorilor de pe moiile boieresti i mangstiresti, 1746
si 1749, v0111 imparti expunerea noastr in trei perioade : 10 Prima jumg-
tate' a secolului al XVIII-lea pentru a marca transformgrile care au dus
la reformele lui Constantin Mavrocordat i sfirsitul primei iobggii.
2 Perioada care merge de la reformele lui Constantin Mavrocordat ping
la Regulamentul organic cu doug subdiviziuni : una de tranzitie, ping
la tratatul de la Kiiciiik-Kainargi, i alta de formatie ping la 1829. In
cursul acestei perioade, pe milsurg ce monopolul turcese a fost ingrgdit
si pretul produselor agricole s-a urcat, apar semnele prevestitoare ale
iobagiei a doua : l'argirea rezervei domeniale, restringerea dreptului de
folosintg a taranilor asupra pgdurilor, apelor si psunilor, dezvoltarea
monopolurilor senioriale, tendinta stapinilor de raosie de a mgri numgrul
zilelor de clacg i alodizarea, prin asezgmintul lui Ionitg Sandu Sturdza,
a unei treimi din locurile de artur i finat ale mosiior strimte". Dacg
stgpinii de movie nu izbutesc in cursul _acestei perioade nici sg obting
zeciuiala zilelor de clad, dintr-un an nici sit impung pretutindeni cele 12
zie prevgzute de urbarii, e cà statul. e prea slab pentru a infringe rezis-
tenta tgranilor, iar atractia pietii mondiale e insuficientg pentru a sparge
monopolul turcesc. Aceste piedici vor fi inlgturate de tratatul de la Adria-
nopol si de Regulamentul organic. 30 Perioada cuprinsg, intre 1831-1832
si 1864 care cunoaste toate formele de asuprire si de exploatare ale iobg-
giei a doua, pe care le-am intilnit si in celelalte tali din centrul i rgsaritul
Europei. Aceste trei diviziuni vor marca limpede transformarile care s-au
produs In dommiul relatiilor agrare, in. epoca de destrgmare a feudalis-
mului si de aparitie a relatiilor capitaliste.
I. RELATIILE AG1LRE IN PRIMA JIM ITATE A SECOLULUI AL XVRI-Ien
A. CONDITIA TARANILOR
Documentele cuprind. ansamblul populatiei rurale in denumirea de
locuitori sau sgteni. Aceastg populatie, adicg rargnimea, se impktea Ir
trei categorii : 10 rgzesii sau mosnenii ; 2 laturasii ; 3 ruminii sau vecinii.
www.dacoromanica.ro
10 Rcizeii sau mosnevii erau mici proprietari care-i pdstraserd

moia i prin urmare libertatea. Ei nu erau supui unui stdpin feudal i
asupra moiei Mr nu greva nici o servitute.
Dupa conscriptia austriacd din 1722, revizuitd in 1728, din cele
702 sate ale Olteniei, 338 (48%) erau megieeti, 238 (34%) boiereti,
i 126 (18%) mdadstireti i fiscale. Prin urmare, aproape jumdtate (48%)
din totalul satelor oltene erau stdpinite de moneni, adicd de tdrani liberi.
Obteasca catagrafie din 1831 aratd o cretere considerabild a numd-
rului satelor oltene, de la 702 in 1722, la 1190 in 1831. Intre cele doud
catagrafii, in curs de un secol, proportia satelor de moneni a scAzut de
la 48% la 38 %, iar aceea a satelor boiereti i mAndstireti s-a urcat de
la 52% la 62%. Scklerea numericd a satelor moneneti i a categoriei
tdranilor liberi e urmarea uzurpkilor boiereti.
In Muntenia, proportia intre moneni i cracai era, respectiv, de
18% i 82%, iar pe toad Tara Romineascd, de 25% i 73%. Statistica
din 1857, desi facutd pe capi de familie, arata aceemi proportie.
In Moldova, dupd condica liuzilor din 1803, rdzeii stdpineau 28%
din numdrul total al satelor de dincoace de Prut, iar boierii 1 mAndsti-
rile 72 %. In 1849, dupd statistica lui N. Sutu proportia era de 23% i de
77%. Fatd, de 1803, statistica din 1849 aratd deci o scddere de 5% a oame-
nilor liberil.
2 Lliturasii sau oaspetii erau oameni liberi care, desi lipsiti de
pdmint, i-au pdstrat sau dobirdit libertatea personal& Ei proveneau
din rdzdii i mosnenii care-i vinduserd moia fdrd persoana Mr, din
colonitii sau oaspetii adui de boieri sau de mAndstiri din Wile vecine
sau din alte parti ale tdrii pentru a-i popula moia, din slujitorii care ie-
eau liberi din slujbd, dupd ce au slujit in cete privilegiate, cum erau :
caldi a0, fustaii, armd'eii, postelnicii, seimenii etc. Pentru locuri de casa
i de hrand, ei se invoiau cu stdpinii de moie, in conditii mai upare decit
populatia dependentd. Situatia lor era precard intrucit, cu tot aezdmin-
tul" Mr, tendinta stpinilor de moie era de a-i asimila cu locuitorii depen-
denti.
30 Vecinii sau rwininii formau probabil majoritatea locuitorilor
pe moiile boiereti i mandstireti din Moldova i Tara Romineascd.
Ei se numeau rumini in Tara Romineascd si yecini in Moldova. Starea
lor s-a inrdutdtit la sfiritul secolului al X VII-lea din cauza agravkii
sarcinilor otomane 1 plploatkii feudale. Rdzboaiele care, dupd eliberarea
Vienei, s-au tinut lant in tot secolul al XVIII-lea au impus Varilor romine
sarcini copleitoare. Pe de o parte, Moldova i Tara Romineascd au tre-
buit s'a aprovizioneze armatele otomane i cetAtile de la margine, iar
furniturile pentru Constantinopol au fost declarate prestatii de rdzboi
i neindeplinirea Mr atrdgea sanctiuni grave, in primul rind mazilirea
domnului. Pe de alta parte, pierderea Ungariei centrale, apoi a Olteniei,
i anarhia din celelalte provincii ale Imperiului otoman au fAcut ca greu-
tatea acestor sarcini sd cadd aproape numai asupra tarilor noastre.
1 Ion Donat, Cercetdri skitislice (In mss.).
www.dacoromanica.ro
332 A. OTETEA 26
Pentru a acoperi cererile de cereale ale Portii i pentru a face fata,

exportului liber de grine, in crestere fata de epoca anterioara, stapinii de
movie au trebuit s mareasca suprafetele cultivate cu cereale 1 sa-si
procure bratele de munca, necesare. Ei au cautat in acelasi timp s5 atraga
pe mosiile lor coloniti, ca'rora au fost nevoiti si le acorde conditii de munca
mai ware, care contrastau cu sarcinile vecinilor i ruminilor. Ei au intro-
dus astfel intre locuitorfi satelor o su sa de conflicte, un ferment de revolta,
care avea sa inaspreasca lupta de clasa.
In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, ruminia f;;i vecinia, care
constituiau principalul mijloc al stapinilor de mosie de a-i procura forta
de munca, au ajuns sa se identifice cu robia. Boierii, care detineau i
principalele dregatorii s-au servit de autoritatea lor publica, indeosebi
de aparatul pus in functiune pentru incasarea darilor, pentru a-si impune
vointa taranilor i a-i sill s'a lucreze fara soroc", la toate trebuintele ce
aveau stapinii moiilor. Apoi, incetul cu incetul, au fost asimilati cu
iganii robi. Caracteristica e marturisirea egumenului manastirii Mislea
care, intr-o jalba adresata domniei, recunoate ca In trecut ruminn din.
Sinesti (Prahova) nu dadeau clijma din produse, pentru ca, fiind rumini
ai manastirii, pururea slujea i lucra manastirii, la toate trebile, ca nista
tigani" 1.
Un strain arata ca, Inca din timpul lui erban Cantacuzino (1678
1688), boierii aveau obiceiul s cumpere i s vinda pe rumini, dupa bunul
lor plac. Documentele confirma observatia. Ruminii erau mutati de pe
o moie pe alta, zalogiti, tratati ca simple obiecte de schimb. IIn document
din 1709, ne-a pastrat tranzactia intervenita intro Gherghina Blendea,
care omorise un rumin al manastirii Tismana, i egumenul acestei mauls-
tiri, care, primind un alt rumin in schimb, a facut pace" cu ucigaul,
ca i cind n-ar fi fost vorba decit de compensarea unei pierderi materiale.
Cor stantin Brincoveanu poruncea, in 1709, ruminilor din Celei i Potel
ai minastirii Bistrita sa lucreze orice lucru va avea egumenul i veri ce
v-ar porunci s faceti, s sariti cu totii s ascultati i s lucrati, ca niste
rumini ai minastirii ce sinteti" 2.
Zece ani mai tirziu, Nicolae Mavrocordat se exprima in aceiasi
termeni poruncind ruminilor din Brativoesti ai manastirii Cozia : SA
cautati, de vreme ee sinteti rumzni, sa ascultati de egumenul la toate cite
v-ar porunci".
B. ASERVIREA COMPLETA A RUMINILOR $1 VECINILOR

r
Indatoririle care se cuprindeau in formula la toate cite v-ar porunci"
i in alte formule asemanatoare, pot fi intrezarite din invoiala celor 26
de rumini din Bldesti cu egumenul mngstirii Cimpulung din 23 februa-
rie 1710 : ei se obliga sa aduca 8 buti de vin de la deal, 8 earl de sare de
la Ocnita, sa fad, de om 4 zile de coasa, sa adune i sa cladeasca finul,
1 S. Papacostea, op. cit., p. 64.
2 lbidem, p. 66.
www.dacoromanica.ro
BO dea 10 oameni in 4 zile pentru secere, i. fiecare om cite o zi de plug.

In afarg, de aceasta, ei au s'a dea de fiecare cas5, cite un om pentru culesul
-viilor i sg, lucreze ori de cite ori ar fi nevoie la repararea iazului morii vi
a acareturior curtii metohului. Cu toate c1 actul se refera la o locali-
tate de munte, unde senfankurile flind mai reduse, i. obligatiile de clac5,
trau mai putine, totuvi specificarea lucrkilor care inlocuiau claca e cu
atit mai interesant5, cu cit acest document e, In acest gen, unicul cunoscut
pin6, azi 1.
De altfel aceeavi constatare se desprinde din porunca lui Constan-
tin Mavrocordat, din 15 ianuarie 1745, ctre ispravnicii tinuturilor, in
leggturit cu jalba egumenului mAngstirii Voronet. Aceasta se plinsese ca,
vecinii mAngstirii se stamutasera In alte pkti i. manIstirea nu mai avea
79 nici o slujbA, dupg, cum este obiceiul vecinilor, s'a" fad, stog de boieresc
i 85, duc'd podvaa, la indn'astire i. altele".
Principalele indatoriri constau deci In calquvii, in cositul, strinsul
i claditul finului i in serviciul de curte. Obligatiile de mund, pentru
eultura rezervei cu cereale sint inferioare celor pentru fin, ceea ce dove-
dete rolul precumpnitor al creterii vitelor in aceastA perioadl i
faptul c robia constituie principala sung de venit a stApinilor de moii.
and austriecii au vrut s suprime rmninia in Oltenia pentru a marl veni-
tul erariului, boierii au protestat, spunind. c'd ea constituie baza puterii
lor economice, cad cu ajutorul lor [al ruminilor] ne asiguram veniturie
noastre, fara care i starea noastr ar scklea" i ei n-ar mai putea fi consi-
derati ca boieri adevarati" 2
Aceeavi evolutie a raporturior agrare in Moldova. Actul de dezro-
bire a vecinilor, din 1749, arata cal unii din stgpinii satelor s-au obivnuit
a vinde pe vecini ca pre robi i a-i impkti cu Impkteala ca pe tigani i a
da numele lor in foi de zestre i. a-i despkti pe copii de pkinti, luindu-i
in casa la slujba lor, i a-i muta de la un loc la altul", incit oamenii aveau
dreptate sa spuna c acest nume de vecinie n-are osebire de robie" 3.
0 serie d.e acte din secolele XVII i XVIII, confirma aceste con-
statki. Movia se vinde fr, vecini, i vecinii se vind farg, movie. Iordache
Cantacuzino cumpr, in 1726, movia Ipotevti fara; vecini. Sint acte prin
care se vinde moia, dar se pAstreaz o parte din vecini. Stdpinii muta
pe vecini de pe o moie pe alta. Vecinii erau impktiti intre motenitori,
independent de moie. Fiica vornicului Gheorma, Candachia, pe Rugg
partea din doll/ moii, primete de la fratii ei patru vecini din Cirstevti
i trei din Tifeti, care-i va caci iaste sora mai mica". Vecinii
sint tratati ca instrumente de schimb. La o imparteala succesorall, un
movtenitor d fratilor sai doi vecini pentru un cal bun i dougsprezece
matce de stupi. Vecinii sint facuti danie, ca mice obiect util. Slugerul
Adam Luca a primit cadou de nunta un vizitiu. Ei servesc drept contra-
valoare pentru achitarea unei datorii sau pentru plata unei dobinzi. Miron
Spatarul achita o datorie de 30 lei fata de unchiul sau dindu-i un vecin.
1 S. Papacostea, op. cit., p. 67, In notd.
2 Ibid.m, p. 59.
3 N. Corivan, Formele de aservire a tardnimii moldovene In secolul XVII gi Inceputul
secolului al XV III-lea (In Studii i cercetAri tiintifice", istorie, an. VII, 1956, fasc. 1, p. 75 96).
www.dacoromanica.ro
334 A. OTETEA 28
Eftimie Boul d jupinesei Irinuta cart 1-a Imprumutat cu 200 lei pe un

an, fara dobinda", drept recunovtinta un vecin, Andriev. Dat hind ca
in vecin valora cam 30 de lei, debitorul a pltit totuvi o dobinda de15 %.
Stapinul care poate separa, dona, zalogi pe vecini, putea sa-i si
vinda. Dimitrie Cantemir a consemnat faptul In Descrierea Moldovei" :
Boierul moldovean poate vinde pe vecinul sau", adaugind dar numai
in satul In care s-a nascut". Rezerva aceasta e menita s asigure vecinul
vindut ca nu va fi instrinat de familia lui. Docurnentele arata c asigu-
rarea era fictiva : se vindeau sau se instrainau vecinii vi in afar5, de sat.
Nicolae Costin vinde In 1730 lui Constatin Roset cinci vecini pentru 150
lei. Evident, vecinii erau duvi In alta localitate.
Obligatiile veeinilor, ca vi ale ruminilor, erau in principiu nelimi-
tate vi arbitrare. Anaforaua boierilor din 14 aprilie 1775 arata ca in trecut
stapinii de movii pre acevti vecini ii stapinea din neam In neam, slujin-
du-se cu dinvii la toate trebuintele, in fievtecare vreme i loc, intocmai
ca icu tiganii robi" 1
Nu e de mirare ca oamenii sateni ce vld pe moviile manastirevti
si boierevti" cauta prin jalbe adresate domniei sa &easel indreptare
si mintuire de numele veciniei" 2.
Perioada care merge de la mijlocul secolului al XVII-lea ping la
mijlocul secolului al XVIII-lea prezinta pe de o parte o tendinta de agra-
vare a rumlniei ping la robie, iar pe de alta o miveare, aproape generala,
de eniancipare. S-a sustinut chiar c, In secolul al XVII-lea, in vreme ce
liberarea rumlnilor prin iertare, rascumparare i fuga se urmeaza' pe o
scar& intinsa ruminia prin Inchinare i asimilare dispare cu totul"3.
Din lipsa de Statistici nu putem stabili proportia intro cele doul categorii
de Omni i prin urmare nu putem decide dad, in adevar ruminia era sau
nu In plina decadere".
Dar documentele, foarte numeroase din aceasta, perioada, atesta
existenta unei puternice vi generale mivcari de emancipare a taranimii
care ar fi fost fara obiect dad rurninia era pe cale de disparitie. Th'ea-
nimea a dus o lupta foarte dirza impotriva tendintei boierilor de a o
rumini, mai ales a ruminia ajunsese a nu se mai deosebi de robie. Arma
prin care taranii dependenti au ajuns sa' se dezrobeasca a fost fuga si
avezarea lor pe alta movie, ca oameni cu Invoial. Eliberarea taranilor
de ruminie a fost efectul contopirii lor cu laturavii.
Lupta de emancipare a taranimii a fost ping, la un punct sustinuta
vi de domnie vi de Poarta, fiindca i una i alta erau interesate s aduca
inapoi pef fugari i s mareasca puterea contributiva a birnicilor. Pentru
aceasta, stapinii de movie trebuiau Impiedicati s exploateze la maximum
taranimea.
Al doilea mijloc prin care stapinii de movie cauta sa-vi procure forta
de mund necesara exploatarii moviei lor e aservirea oamenilor liberi.
Tendinta, foarte pronuntata, la inceputul secolului al XVIII-lea, atit Iii
Moldova at vi in Tara Romineasca, e de a considera oamenii liberi, care
1 Acte fi legiuiri, vol. I, p. 32.
2 Ibidem.
3 C. Giurescu, Studii de istorie sociald, ed. a II-a, Buc., 1943, p. 69.
www.dacoromanica.ro
au sezut un numar de ani pe o rnosie straina, ca vecini sau rumini. Nicolae

Costin a consemnat faptul ca un fenomen nou : Facuse boierii obicei
nou de zicea : eine au sezut in sat boieresc 12 ani s, ramina vecin" 1.
Guvernatorul general al Olteniei noteaza, cam in acelasi timp (1722) si
in aceiasi termeni, ca din pricina obiceiului boierilor i al minastirilor de
a-i rumini dupa o sedere de 3-4 ani pe moiile lor", taianii de sub domi-
natia turca se tern sa, se aseze in Oltenia 2. Cazuri ca acelea ale oamenilor
liberi de pe mosia mangstirii Polovragi, din satele Rovinele si Romanii
(Vilcea), din Iubintii (Mehedinti) i Timburesti care cer stapinului de mosie
sau domniei dovada ca nu sint rumini, ci oameni slobozi, dovedesc ca
tendinta de ruminire cu sila", semnalata sporadic de documente in seco-
lul al XVII-lea, continua si la inceputul secolului al XVIII-lea. Oamenii
se apara, mai intii pe calea justitiei, iar cind sila devine intolerabill i
generald, raspund cu fuga 3.
Fuga e un fenomen inerent regimului feudal ; stapinul n-o putea
impiedica, fiindca, farimitarea autorittii centrale i slabiciunea aparatului
de stat se opuneau unui control efectiv asupra populatiei, iar amenin-
tarea cu confiscarea parnintului era inoperanta intr-o epoca, in care
taranul fugar era din toate pdrtile solicitat sa se aseze. Fuga a aparut
o data cu indsprirea exploatarii, s-a intetit incepind cu secolul al XVII-lea,
cind s-a statornicit dominatia otomana, dar a devenit un fenomen de
masa si a luat proportii care amenintau sa goleasca tam, de locuitori in
secolul al XVIII-lea. Masurile menite s impiedice fuga, cum au fost
legarea de glie, responsabilitatea colectiva, i inasprirea pazei la granita
s-au dovedit inoperante.
Evolutia relatiilor agrare in Oltenia, sub ocupatia austriaca, e foarte
instructiva, pentru situatia taranilor din Tara Romineasca la inceputul
-secolului al XVIII-lea si pentru tendintele stapinilor de mosie fata de
locuitorii de pe moiile lor. Abolirea monopolului turcesc i deschiderea
unor piete libere si permanente pentru productia de cereale creeaza in
Oltenia o situatie asernanatoare cu aceea care se va reproduce pe intreg
teritoriul Tarii Rominesti si in Moldova dupg 1774. Avern astfel In expe-
rienta Olteniei o prefigurare a transformarilor care se vor produce, o
jumatate de secol mai tirziu, in toata tara.
Prima grija a administratiei austriace fu de a repopula tara pustiita
de razboi. Boierii olteni erau de acord cu administratia asupra acestei
politici, fiindca, daca aceasta cistiga contribuabili, boierii obtineau brate
de munca pentru productia de cereale-rnarfa. Dar acordul inceta de indata
ce era vorba de mijloacele proprii a atrage pe tarani. Proiectul printului
Eugen de Savoia considera c, pentru a determina pe fugari sit se intoarca
si pentru a statornici populatia, sarcina primordiall a administratiei
austriace era sa ocroteasca populatia impotriva cruzimii i exploatarii
stapinilor de pamint". Guvernul austriac se gindea chiar a desfiinteze
1 Nicolae Costin, Letopiselnl Tara Moldovei (in Cronicele Rominiei, de M. Kogilniceanu,
vol. II, Buc., 1872, P. 41).
2 C Giurescu, Material pentru istoria 011eniei sub austriaci, vol. I, p. 538-539.
8 S. Papacostea. op. cil., p. 61 nota 2.
www.dacoromanica.ro
336 A. OTETEA 30
serbia. Boierii nu numai c rastoarna aceste pro:ecte, dar cer, in 1721,

ca taranii asezati pe moii1e manastiresti i boieresti sa fie supusi la o zi
de claca pe saptamina. In schimb, ei se arata dispusi sa renunte la dijma.
Administratia austriaca mncearc s reziste acordind. numai 30 de zile
pentru cei ce lucrau cu bratele si 18 zile pentru cei ce lucrau cu vitele
uneltele bor. Dar nu trece un an si boierii obtin cistig de cauza deplin.
Generalul lionigsegg le acorda 52 zile, indiferent daca claca e fleutl Cu
bratele sau cu vitele taranului.
Astfel, in timp ce In Muntenia indatoririle taranilor continua sa fie
reglementate de obiceiul pamintului, in Oltenia intervine prima regle-
mentare generala primul urbariu a sarcinilor tranilor care locuiesc
pe moiile boieresti sau manastiresti, i aceasta reglementare acorda, sta-
pinilor de mosie o zi de claca pe saptmina. Se ere( aza astfel, in dreapta
si in stinga Oltului, o situatie complet deosebita care agraveaza nzsta-
rea" taranimii si o indeamna la fuga.
Experienta din Oltenia arata strinsa legatura intro exportul de cerea-
le si Inmultirea zilelor de claca. Pe cind. pinta liber provoaca in Oltenia
urcarea brusca a zilelor de claca, in Muntenia si in Moldova, monopolul
turcesc frineaza dezvoltarea agriculturii, mentine rezerva la o intindere
redus i deci zilele de claca la o ciffa neinsemnatil. Exploatarea taranilor
se face prin renta centralizata, care satisface interesele celor trei categorii
de exploatatori : turcii, boierii i domnul. Dar in cursul secolului al XVIII-
lea, claca tinde sa' devina forma dominant'a a rentei feudale.
C. REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT
Realip!rea Olteniei la Muntenia, In 1739, si masurile menite 65

uniformizeze regimurie deosebite din cele doua parti ale tarii au pro-
vocat turburari, care au creat necesitatea imperioasa a unor reforme.
liazboiul din 1736-1739 a Mat in Oltenia sate intregi pustiite ;
populatia a fost parte decimata, parte snag sa Alga. In Muntenia, fuga
a fost provocata de cererie nemsurate ale turcilor. Din pricina prada-
ciunilor armatelor si efectelor vacaritului, vitele s-au imputinat si supra-
fetele cultivate au fost reduse, ceea ce a pricinuit urcarea vertiginoasa a
pretului articolelor alimentare. Pogonaritul a descurajat cultura vitei de
vie : jumatate din vii au fost parasite i, fiindca organele fiscului cereau
darea sit pentru yule nelucrate, oamenii si-au luat lumea-n cap.
Problema cea mai urgenta, dupa inche!erea pcii, era aceea de a
repopula tara si de a restaura economia. Pentru a atrage colonisti din
alte parti, Constantin Mavrocordat a &cut cunoscuta, Inca' din vara anului
1739, hotarirea de a scuti pe timp de trei ani de toate sarcinile fiscale si
de toate argaralele publice pe toti colonistii veniti din alte regiuni. Apoi,
pentru a preveni fuga taranilor din Oltenia in Muntenia, a redus numarul
zilelor de clad., a satenilor olteni de la 52, mai intii la 24, apoi la 12 si a
confirmat avantajele oamenilor cu invoiala, care &man in general sase
zile pe an, uneori mai putine, mai ales la margine.
www.dacoromanica.ro
31 TRECERCA DE LA FEUDALISm LA CAPITALISM IN MOLDOVA I TARA ROMINEASCA 337
Dar, pentru a da asigurdri de viitor colonivtilor vi pentru a stator-

nici populatia atit de instabild a Orli, Constantin Mavrocordat a inteles
cd era nevoie de reforme mai actinci i mai generale. Aceasta e originea
reformei din 1740 care fixa cuantumul obligatiilor fiscale ale contribua-
bililor i le permitea sd, se achite in patru sferturi. Apoi, pentru a curma
dificulttile izvorite din stfamutdrile tdranilor, hrisovul ingAduia fugari-
lor sd-vi pldteascd, dajdia in locurile in care se aflau, nu in acelea de unde
fugiserd, i le garanta avantaje'e dobindite prin aezarea lor pe alte movii
ca ldturavi cu InvoialiL In sfirit, Constantin Mavrocordat desfiinta vdcd-
ritul i pogondritul, atit de detestate 1.
Dei Constantin Mavrocordat, flind transferat in Moldova (sept.
1741), n-a urindrit decit un an vi jumdtate aplicarea reformei sale, a putut
sd, constate c tara incepuse a se intemeia, cu acraugire de oameni".
Experienta dovedea c. pricinile de cdpetenie ale spargerii satelor erau
birul vi vremelnica nestare, adicd, netiind (birnicii) i nefiind hotdrit
ce s dea bir pe an" 2
Succesorul lui C. Mavrocordat in Tara Romineascd, Mihai Racovitil
(1741-1744), care yenise copleit de datorii, a facut o politicd fiscald atit
de apds'atoare, Welt satele au inceput din nou sd, se spargd. El a reintrodus
vdcdritul i pogondritul i a dat foi de impunere (pecetluiri) pind vi copiilor
nevirstnici. In afard de aceasta, dabilarii au dat hirtii fiecdrui contri-
buabil vi unde se afla vi in satele din care plecase, incit vreo 5 000 de oameni
au luat duble pecetluiri. Pe deasupra, s-au aruncat pe fiecare sat cite
10-15 hirtii Melt populatia a inceput din nou sd, se risipeascd sau sa fugd,
in alte tdri 3.9In trei ani de domnie, Mihai Itacovitd adusese, dupd, decla-
ratia unui demnitar ture, tara intr-o situatie mai nenorocitd decit
aceea in care o ldsaserd, trupele dumane in timpul rzboiului" 4.
Numit in iulie 1744, pentru a patra oard domn in Tara Romineascd,
Constantin Mavrocordat a folosit cei patru ani de domnie p3ntru a desd-
virvi opera de reformd inceputd, in timpul domniei precedente. Sarcina
cea mai urgenta, i mai irnperioasd, era aceea de a readuce pe fugari i de a,
repopula tara. Printr-o carte tipa'ritd, a Divanului domnese din 26 octom-
brie 1745 5 se hotitrkte ca toti fugarii din tail care s-ar intoarce vor fi
scutiti vase luni de orice sarcini fatd de stat, iar dupd scurgerea acestui
termen vor avea de plait cinci taleri in doud sau patru sferturi, dupd
cum vor voi. Fatd de stdpinii moiilor pe care se vor neza, ci vor avea
datoria s. facd, vase zile de clacd, convertibile In bani. Avezdmintul redu-
cea la jumdtate sarcinile fugarilor intori i crea astfel in mijlocul popu-
latiei rurale o categorie de privilegiati.Pentru ca situatia lor sa nu mareascd
rezistenta i sd, nu provoace fuga celorlalti locuitori, se interzice fuga-
rilor intori sa; se amestece cu ceilalti locuitori : sail aleagd, loc de ae-
1 S. Papacostea, op. cit., p. 118-119.
2 Acle si legiuiri, vol. I, p. 23-24.
3 Flapoartele capichehaelor lui Constantin Mavrocordat (august 1741decembrie 1742).
(In Eferneridele lui Constantin Mavrocordat", Bibl. Acad. R.P.R., zns. grec, nr. 1069).
4 5. Papacostea, op. cit., p. 122.
5 Descoperit6, In acelali thnp, In dou copii deosebite, de Sorban Papacostea i de Florin
Constantiniu.
e 4331*
www.dacoromanica.ro
338 A. OTETEA 32
zare, unde le va placea", dar separat de ceilalti. i acest act a ramas ins5,
Vara efect, fiindca rasa nerezolvata chestiunea ruminilor fugiti care refu-
zau sa se intoarca de teama sa nu fie din nou redusi in stare de robie.
Asezamintul de la 1 martie 1746 completeaza aceast lacuna decre-
tind c veri care den rumini, ori manastiresti, ori boieresti, von fi fost
instrainati de pamintul acesta, aceia, vrind sa se intoare a. la pamintul
patriei lor, sa se aseze unde le va fi voia i de ruminie sa fie slobozi si
iertati, ne mai avind suparare de catre stapinii lor".
Potrivit asezamintului din 1 martie 1746, iertarea de ruminie",
15,minea o favoare individual/. De ea aveau s5, beneficieze numai ruminii
instrainati, care s-ar fi intors la pamintul patriei lor". in aceste conditii,
a mentine in stare de robie pe ruminii r5,masi pe loc era o imposibili-
tate. Cum foarte just s-a observat : taranii romini, dupa aceasta data,
n-aveau decit sa fug/ pentru ca, apoi, chemati Iii tar5,, s devina liberi,
fiindca hotarirea amintita nu prevedea nici un termen" 1. Desfiintarea
ruminiei era inevitabila. Ea a fost infaptuita prin asezamintul din
5 august 1746. Stapinii de mosii boieresti sau'manastiresti erau invitati
s5, ierte pe ruminii de pe moiile bor. Ruminii, care n-ar fi eliberati de
stapinii lor pentru binele sufletului lor", se puteau rascumpara dind.
de cap zece taleri, pe care stapinii erau obligati sa-i primeasc'a, sub
sanctiunea interventiei Divanului.
Asezamintul elibera capetele ruminilor, fara movie", adica persoana
ruminului, nu si mosia cu care se inchinase, sau pe care o avea in
posesiunea sa. Aceasta ramine la stapinirea noastra", a boierilor.
Desfiintarea iobagiei n-a fost deci un expedient fiscal, cum s-a,
sustinut, ci o cucerire prin lupta a taranimii aservite care a silit pe
domn i pe boieri s-o decreteze, zadarnicind toate masurile anterioare
care nu s-au ocupat de ea.
Numit domn al Moldovei, pentru a patra oara, Const. Mavrocordat
lu aceeasi masura si aid. Adunarea de obste convocata la Trei Ierarhi,
la 6 aprilie 1749, a recunoscut c vecinii robi nu sint, nici se stapinesc
en nume de robie". Ei slujesc asemenea ca i laturasii", numai capul
familiei, i n.0 au acea supunere carobii". Cind se va vinde o mosie, oa-
menii sa nu se vinza, ci ca niste sateni a satelor sa ramiie, facind slujba
obisnuita, de 24 de zile pe an", ori la ce lucru se va pune i dijma sa dea.
de pe mosie"2.
Hotarirea adunarii de obste a fost intarita la 1 iunie de domnitor
si astfel se incheie o faza din istoria intunecata a taranimii romine. k,erbia
intii care degenerase in robie a fost abolita. Ruminii i vecinii au fost
asimilati, daca in Moldova nu in ceea ce priveste numarul zilelor de claca
ce aveau sa presteze, dar, In ceea ce priveste conditiile de munca, cu latu-
rasii.Ei nu mai puteau fi tratati ca tiganii robi, nu mai puteau fi luati la
slujbe domestice, nu mai puteau fi zalogiti sau vinduti. Definitia pe
care actul de dezrobire o da serbului : satean megieas fara de mosie",
face din el un om personal liber, dar, refuzindu-i proprietatea pamin-
1 I Minea, Reforma lui Constantin Voda Maurocordat, lali, 1927, p. 119.
2 Acte qi legiuiri, vol. I, p. 21-23.
www.dacoromanica.ro
33 TRECEREA DE LA FEUDALISM Lk CAPITALISM IN MOLDOVA 51 TARA ROMINEASCA 339
tului, II obliga sa se invoiasca cu eine putea sa-i dea i caruia era dator
sa-i presteze in Moldova 24, in Tara Romineasca 12 zile de claca i sa-i
dea dijma din toate produsele sale.
Prin urmare, Constantin Mavrocordat a dezrobit pe rumini in 1746
vi pe vecini in 1749, in sensul ca i-a facut personal liberi, dar fara pamint.
Pentru locurile lor de hrana, ei aveau deci obligatia de a presta claca i
de a da zeciuiala din produsele kr.
Libertatea personal, limpede formulata in actul muntean din 6
august 1746 1, e mai putin explicita in actul moldovean. Expresia : vecin
va sd zica stean megieas lard mosie, atita nu mai cd din sat nu este volnic
ea sd iasd e susceptibila de doua interpretari. 10 Dup5, prima interpre-
tare, legea din 1749 definete noua situatie creata vecinilor dezrobiti,
in sensul ea se supriml abuzurile care i-au asimilat cu tiganii robi i le
creeaza o conditie, echivalenta cu aceea de megievi far/ movie, cu singura
deosebire c ei ramin legati de movia pe care sint aezati. Aceasta e inter-
pretarea pe care am dat-o in studiile noastre anterioare. 2 Dupa a doua
interpretare, expresia se refera la conditia vecinilor din trecut, nu la
conditia creata vecinilor prin actul de dezrobire. Aceasta conditie nu e-
insA definit In actul de dezrobire, probabil din cauza rezistentei bole-
rilor. Dar satenii au tranat problema in sensul libertatii personale. Ana-
foraua divanul Moldovei din aprilie 1775 confirma aceasta interpretare.
Ea recunoavte ca, prin actul din 1749, s-a hotdrit ca nimeni din locuitorii
Moldovei sa nu se mai pomeneasca cu nume de vecini, ci toti s alba
volnica lor slobozenie"2. Era natural vi inevitabil ca o data cu desflintarea
veciniei s dispara i servitutile personale legate de ea.
D. URMARILE DEZROBIRII TARANILOR
Reforma lui Constantin Mavrocordat acorda ruminilor i vecinilor

libertatea personala, dar mentinea servitutile reale. Aplicind terminologia
istorica germana, pe care o folosesc Marx i Engels, am reda mai precis
transformarea care s-a produs In conditia taranilor dependenti sprinind :
din Leibeigene au devenit Horige, din iobagi au devenit clacai. Servitutea
corporala a fost inlocuita cu una reala (adica cu una determinata de pose-
siunea unei bucati de pAmint).
Ruminii i vecinii dezrobiti se vor nnrni de acum incolo, in ambele
Principate, clacavi, de la clacl, care la origine insemna munca de buna
voie, savirita in timpul marilor lucrari agricole, sau iarna la desfacutul
porumbului, in folosul stapinului de movie, al unor vecini sau rude ori In
folosul sgrmanihh satului. Cuvintul n-a luat sensul de mune& silitg, de
robotA, cum i se spline in Transilvania, decit mai tirziu o data cu inAsprirea
iobAgiei a doua. In Moldova, cuvintul claca e dublat de boieresc, care
1 Text critic in Dowl veacuri de la Reforma lui Constantin Mavrocordat (1746-1749),
In Anal. Acad. Rom.", Mena. Sect. 1st., Seria III, torn. XXIX, mem. 10, 458-459 extras
p. 68-69. In Acte qi legiuiri In loc de satean rnegia Mrd rnoie" e dat greOt : satean inij1oca
Lira moie".
2 Acte qi legiuiri, vol. I, p. 33.
www.dacoromanica.ro
340 A. OTETEA
inseamna munca, pentiu boier. Termenii de clac i clacasi exprima schim-

barea care s-a produs in conditia ruminilor i vecinilor prin actele de dezro-
bire din 1746 si 1749.
Conditia legala pe care reforma a creat-o clacasilor e destul de bine
definita de actul de dezrobire moldovenese. Mai intli, e statornicit limpcde
c clacasii nu slut robi i ca nu pot fi tratati ca atare. Apoi, ei nu pot fi
supusi la orice fel de munci, caci numai tiganii au aceea robie can cu
femeile i cu copiii lor slujesc pe toate zilele stapinilor lor".
Dintre clacasi nu servesc decit capii de familie, ca i laturasii, ori-
citi feciori ar avea omul.
Conditia de clacas nu era deci inerenta persoanei. Legea stabilea
o legatura de dependentd nu intro stapin i locuitori, ci intro pamint i
locuitori. Actele vorbesc de stapinul mosiei, nu de stdpinul clcasului.
Legdtura intre locuitori i pamint nu putea fi rupta, nici de clcasi, nici
de stapinul de mosie, caci, daca clacasul nu putea parasi mosia, in schimb
posesiunea delnitei Ii era asigurata. El avea clreptul sarsi hraneasca vitele
pe mosie, sa se aprovizioneze cu lemne de foc si de constructie pentru
trebuintele casei sale si s coseascd de la orice livezi curatite de ei".
Proprietarul nu-1 poate izgoni, dupa cum el nu poate pardsi mosia, decit
dupa ce s-a achitat de obligatiile sale. Posesor ereditar al delnitei sale,
clacasul nu mai era supus vointei arbitrare a stapinului sau, care nu-i
putea relua delnita decit in caz de fugd sau de desherenta. El nu mai
putea fi silit s lucreze cind i se poruncea. Asupra lui nu apdsau nici PHs-
maritagium, nici mina moarta, nici incapacitatea judiciard, asa de carac-
teristice serbiei occidentale.
In evul mediu, notiunea de libertate nu era incompatibila cu faptul
de a avea un st5Tin. Cine era fara, stapin In conceptia oamenilor de
atunci, calitatea de om liber nu se pierdea decit atunci cind inceta facul-
tatea de a-si alege macar o data' in viata stapinul 1. Chiar dad, cisla 11
lega de ceilalti contribuabili, clacasul era un om personal liber.
Apoi, cum pamintul era mai abundent decit forta de munca, sfor-
tdrile stapinului de mosie de a retine pe locuitori erau destul de iluzorii.
Fuga era un fenomen natural in regimul feudal. Chiar dad, legarea de
pamint era numai o masurd de ordin fiscal, menita prin sistemul raspun-
derii colective s asigure plata impozitelor, ea devenea inoperanta, cind
intreg satul se spargea, cum era adescori cazul.
Ruminii i vecinii dezrobiti de Constantin Mavrocordat deveneau
deci oameni personal liberi : steni megiesi f ciret mosie. Ei 0-au eliberat
capul, dar nu mosia. Emanciparea lor a ramas numai in lege", cum
spunea Balcescu. Pentru pdmintul de hrand, ci au trebuit s accepte
servitutile reale si s pastreze aceleasi relatii cu stdpinii de mosie. Pentru
ca emanciparea s fi fost compbet i reala, ar fi trebuit ca i claca si
dijma si celelalte accesorii ale serbiei s fi fost abolite l taranul same
scos din dependenta absoluta, in care se afla &are stapinul sae, asigurin-
du-i-se pamintul necesar i mijlocul de a-1 cultiva pe seama lui. Cum
1 Marc Bloch, La socit fgodale. La formation des liens de dpendance, Paris, 1939, p. 399.
www.dacoromanica.ro
aceste conditii n-au fost realizate, emanciparea" avea s devina, in epoca

la care se refera, Balcescu, o transf ormare nouti a servajului" 1
N. Balcescu care a vazut robia clacasilor din epoca regulamentara,
a recunoscut, ca si K. Marx, ea noua editie a robiei era un efect al clacii ;
claca sau munca silit5, spune el, totdeauna a avut de consecinta serva-
jai". K. Marx avea s faca, in termeni aproape identici, aceeasi consta-
tare : in Principatele dunarene claca era legata de renta, in natura si de
alte accesorii ale serbiei ; ea forma insa tributul principal datorat clasei
stapinitoare. Oriunde aceasta era situatia, munca de claca rezulta rareori
din starea de serbie ; dimpotriva, de eele mai multe ori starea de serbie
rezulta din munca de clac5"2.
Dezrobirea ruminilor i vecinilor a avut efecte multiple i adinei.
Cel mai important e acela de a fi inasprit contradictiile dintre clacasi si
stapinii de movie, fiindca nici unii, nici altii n-au inteles la fel efectele
juridice ale dezrobirii. Stapinii de movie intelegeau c locuitorii de pe
moiile lor aveau sa continue a lucra, ca si mai inainte, la toate trebuin-
tele lor, ca si cum actul de dezrobire n-ar fi avut niciun efect asupra
c onditiei lor.
Regimul legal era acela care fusese instituit de Constantin
Mavrocordat in 1744 si care continua sa, se aplice i dupa suprimarea
ruminiei. El fixa claca la 12 zile pe an, dar admitea i invoieli particu-
lare incheiate pe mai putine zie. In 1750, Grigore Ghica a promulgat
un nou asezamint, numit testament, care stabilea pe moii1e boieresti
12 zile de claca, iar pe cele manastiresti 6 zile pe an. Boierii si-au dat
e ni a curthd cii legea aceasta instituia o adevarata prima pentru popula-
ca mosillor nA'nastiresti si, printr-o hotarire de obste, au facut ea pre-
cum clacuiesc boierilor cite 12 zile, asa, i manastirilor, hind mosiile tot
una". In 1756, intarind aceste dispozitiuni, C. Mavrocordat porunceste
clacasilor, pe orice mosie straina s-ar afla, s presteze 12 zile de claca pe
an, de la inceputul primaverii ping, la sfirsitul toamnei", fang, s-o poata
converti in bath decit cu voia stapinului de mosie 3. Cu mici variatii,
acest regim se va mentine ping la Regulamentul organic.
Dimpotriva, cldcasii au inteles prin dezrobire emanciparea cora-
pieta, adica, abolirea tuturor servitutilor i sarcinilor feudale, in primul
rind d.eshintarea clacii, care le-ar fi conferit stapinirea deplina a pamin-
tului aflat in posesiunea bor. Tranii din Bogdanesti si din Dobriceni ai
manastirii Arnota (Vilcea) revendica, mosia pretinzind c5, o data' cu cape-
tele, ei si-au rascumparat i mosia. Ei refuza s presteze claca, s5 dea
dijm a. i sa coseasca finurile din livezi. Nici interventia marelui ban
C. Dudescu, eare-i mustra aspru pentru marea stricatiune i paguba,
ce faceti sfintei manastiri", nici vataful de plai pus asupra lor" nu-i
poate clinti din hotrirea bor. La 15 iulie 1752, staretul se plinge ca satenii
1 N. Balcescu, Opere, Buc., 1953, vol. I, 257.
2 K. Marx, Capitalul, vol. I, ed. a III-a, Buc., ESPLP, 1958, p. 260. Marx Intrebuin-
teazd termenul de Leibeigenschart, care Inseamnd servitutea corporahl i trebuia tradus nu prin
serbie, ci prin robie, cum se exprimii i actele noastre.
3 Fl. Constantniu, S:tualia cldcasilor din Tara Rorntneascd tn perioada 1746 1774.
In Studii", an XII. 1959, nr. 3, p. 82-89.
www.dacoromanica.ro
342 A. OTETEA 36
7/de cind s-au judecit" deci ease ani dupa' actul de dezrobire nu
vor a mai recunoasca stpinirea manastirii asupra moeiei ei zic ca
iaste moeia lor i ca nu vor 1ngadui o data cu capul s, stapineasca livezi
si pomi manastirea, FA vor face ei moarte"
mai generala ei mai dirza e rezistenta la incercarea stapinilor de
moeie de-a impune clacaeilor 12 zile de claca, dijma i monopolul bautu-
rilor. Clucerul C. Brincoveanu se plinge la 5 mai 1746 el satenii din Gageni
care vor da de lucru stapinului moeiei pina in 1821 refuza s pres-
teze 12 zile de claca, s dea dijma i s respecte monopolul boieresc al
bauturilor. Satenii din Brinciani, Jagalia ei Belie (Ialomita) ai manas-
tirii Dealu i locuitorii din Ciocaneeti i Staneeti ai manastirii Cotmeana
au procedat la fel. Anaforaua Divanului din 6 aprilie 1757 constata acelaei
fenomen In satele Flaminzeeti, Mueeteeti (Argee), Domneeti i Corbi
(Muscel) ale manastirii Argee 2.
In Moldova, de asemenea, taranii au inteles Ca, o data eu abolirea
veciniei, s-au desfiintat toate servitutile feudale i II s-a asigurat stalk-
nirea deplina asupra pamintului care era In posesiunea lor. Aeezamintele
din 1766 ei 1768, precum i anaforaua Divanului din aprilie 1775, arata
ea stapinii moeiilor necurmate jalbe da, cum ea locuitorii ce se all cu
eederea pe moeille lor nu vor ca sa lucreze nici acele obienuite de demult
douasprezece zile pe an, ei nici un folos despre cei ce locuiesc pe moelile
lor nu au, ce Inca stricaciune i pagube en calcarea ce fae pe moelle lor" 3.
Stapinii pretindeau ea locuitorii de pe mope lor erau datori sa lucreze,
ea ei mai inainte, la toate trebuintele ce aveau, i mina fara soroc" ; unii
stapini i-au slit chiar mai mult i peste orinduiala i putinta lor" 4.
II. RELATIILE AGRABE INTRE 1749 J 1829
SITUATIA TARANILOR DEZROBITI

Sfortarile stpinilor de moeii de a man numarul zilelor de claca
ei de a restringe drepturile de folosinta ale taranilor se intetese dupa 1774,
in urma ingradirii treptate a monopolului turcesc ei a largirii debueeelor
externe. Urcarea pretului produselor agricole indeamna pe stapinii de
movie a mareasca suprafetele semanate cu cereale i, pentru a-si procura
forta de munca, sporesc necontenit sarcinile taranilor. Dar rezistenta
(lira a taranilor Ii Impiedica, mai ales In Tara Romineasca, sa-ei realizeze
integral, inainte de Regulamentul organic, programul de aservire a locui-
torior de pe moiile bor.
Claea Actul de clezrobire din 1749 fixase claca foetior vecini la 24
zile. Obligatiile laturaeilor de pe moiile manastireeti fusesera
.stabilite de Constantin Mavrocordat la 12 zile, iar ale celor de pe -mope
1 Florin Constantiniu, Situalia claccifilor din Tara Bomineascd in perioada 1746-1774,
in Studii", an. XII (1959), nr. 3.
2 Ibidem, p. 83-85.
3 Ade qi legiuiri, vol. I, p. 29. Vezi i p. 26, 33 i 35.
4 Ibidem, p. 33.
www.dacoromanica.ro
boieresti au ramas dupa invoielile particulare. Ce au devenit cele 24 zile ale

fostilor vecini 7 De vreme ce ei au fost pia* pe picior de egalitate cu latu-
rasii, era inevitabil ca ei 85, fie asimilati cu acestia si in privinta clacii.
Dintr-un hrisov din 1760 al lui Ioan Teodor Callimachi rezulta ca pe mosiile
boieresti claca era de 12 zile. Jar& care n-ar vrea sa' lucreze, sa dea tot
casasul cite un leu, dupa hotarirea testamentului". A existat deci si in
Moldova un testament, care recunostea dreptul taranilor de a converti
claca in bani. Trei ani mai tirziu, intr-un act de intarire a stapinirii unei
mosii, din 1763, Grigore Ghica spune c5, oamenii sezatori pe acea movie
au a da vase potronici pe an sau a presta 5 zile de lucru, dup5, hotarirea
testamentului ce este facut cu sfatul de obste", adica intr-o adunare solemna
a boierilor, clerului si negustorior 1.
Regimul clacii variaza vi in Moldova, intre 6 si 12 zile, dup5, regiune
mai multe zile la cimp, mai putine la margine si in regiunea muntoasa
sau dupg influenta politica a stapinului feudal. Pe mosiile manastiresti
sarcinile locuitorilor erau mai usoare cleat pe mosiile boieresti, fiindca
autoritatile bisericesti aveau mai putina influenta asupra organelor publice
si mai putine mijloace de constringere extraeconomica asupra satenilor.
Pina la asezAmintul lui Grigore Ghica din 1 ianuarie 1766 nu stim sa fi
existat o lege cu caracter general care 0, fixeze in mod definitiv zilele
de claca ale taranilor 2.
La diversitatea obligatiilor legale se adauga abuzurile comise de
stapinii de mosie si de oamenii lor pentru a crea o stare de anarhie. 0 cri-
tica foarte aspra a acestor abuzuri se afla in pitacurile, cartile vi aseza-
mintele domnesti, dintre care unele erau tiparite si citite din ordinul dom-
nului in sate si tirguri. Ele arata cum vatafii boieresti si manastiresti sileau
pe oameni sa lucreze mai multe zile decit cele orinduite, iar cind claca era
convertit5, in bani, ei luau mai mult decit un zlot de cas5, ; ei sileau pe
tarani sa faca cele 12 zile nu in trei sau patru anotimpuri, ci toate de-
odata, vara ; reinfiintau slujba domestica, abolita de actul de dezrobire,
silind De femeile clacasilor s toarca vi s teasa ; ei nesocotesc invoielile
incheiate cu satenii si aplicarea ponturior", sub cuvint ca invoiala n-a
fost respectatl. Egumenul manastirii Hurezu s-a invoit cu locuitorii satului
Baia-de-Fier cu patru zile de claca pe an. Invoiala adauga : Cind nu se
vor tine de acel asezamint sa aiba a clacui 12 zile si a plati toate cheltuie-
lile" 3. Cite mijloace nu avea un stapin de movie de a declara pe clacas
in culpa, a-i anula invoiala si a-I supune la 12 zile de claca" !
De aici prigoniri, jalbe si procese, de care nu se mai desarta Diva-
nul", far5, s5, vorbim de conflictele care se terminau cu spargerea satelor.
Pentru a face sa inceteze aceste neintelegeri, domnia a recurs la sistemul
reglementarii prin asezaminte (urbarii) cu caracter general, care urmareau
s5, stabileasca precis indatoririle vi drepturile reciproce ale satenilor si
stIpinilor de mosii, s lgmureascsa dispozitiile care puteau da loc la contes-
tatii si s' inta'reasca baza stApinirii mosieresti, ingrdind abuzurile. Asa
1 Gh. Panu, op. cit., p. 328 329.

2 N. Iorga, Studii qi documente, vol. VI, p. 224.
3 Idem, Htrtii din Arhiva mdndstirii Hurezu, Buc., 1907, P. 154.
www.dacoromanica.ro
244 A. OTETEA 38
au luat fiinta in Moldova asezamintul lui Grigore Ghica din 1 ianuarie

1766, urmat de acela al lui Grigore Callirnachi din 1768, si de cel de-al
doilea asezamint al lui Grigore Ghica din 1777, Sobornicescul Hrisov al
lui Al. Mavrocordat din 1785, asezamintul lui Al. Moruzi din 1792, pontu-
rile lui Mihai Sutu din 1794, hrisovul lui Al. Moruzi din 1805 si asczamintul
lui Ionita Sandu Sturdza din 1828.
In Tara Romineasca, dupa testamentul lui Grigore Ghica, cele mai
importante asezaminte au fost, ping la Regulamentul organic, Pravilni-
ceasca Condic4 a lui Alexandru ipsilanti (1780) si Legiuirea lui Caragea
(1818). Scopul marturisit al tuturor acestor asezaminte era de a statornici
pe o baza de echitate relatiile dintre stapinii feudali i locuitorii de pe
mosiile bor. In interesul claselor stpinitoare, aceste asezarninte au urmarit
s ingradeasca abuzurile. Dar stapinii de movie au facut din ele tot atitea
etape ale procesului de aservire a persoanei si de agravare a sarcinilor
sgtenilor.
Reglementarea juridica avea s irdocuiasca, treptat regulile obiceiu-
lui pamintului cu norme scrise, care aveau un caracter general si aveau sa
restringa sfera dreptului consuetudinar i s introduca principii de drept
burghez 1 Stapinii de mosie s-au folosit de ele pentru a restringe drepturile
de folosinta ale locuitorilor asupra pamintului ce posedau i asupra bunu-
rilor colective (pduri, pasuni si ape), pentru a inmulti obligatiile lor fatg
de stapinul de mosie i pentru a-i reduce treptat, prin robia clacii, la o
noua servitute corporal:a. Satenii n-au acceptat pasiv incalcarile drepturilor
lor i napastuirile necontenite ale stapinilor de movie. Perioada dintre 1746
(1749) si 1831 e aceea a unei lupte necurmate, aci legala" aci violenta,
intre stapinii de mosie si locuitorii satelor, care a culminat in 1821 curascoala
lui Tudor Vladimirescu. in Tara Romineasca, unde rezistenta taranilor
a fost mai sistematica si mai dirzg, stapinii de movie n-au putut impune
cldcasilor nici cele 12 zile de clacg proaste", adica fara nart ; in Moldova,
prin fixarea unei cantitati de rauncg ce nu putea fi efectuata decit in doug
zile, numrul legal de 12 zile pe an, aparent respectat de toate asezamin-
tele, a fost in realitate dublat dupg 1766.
Pravilniceasca Condiai confirma' obligatia legala a clacasului, cap
de familie, de a presta 12 zile de claca, cu facultatea rezervata stapinului
de rnosie de a o converti intr-un zlot de casa. Stapinul de movie poate incheia
invoieli i pe mai putine zile, dar atunci Condica nu-i mai permite sa pre-
tinda ulterior 12 zile, cad se va face vinovat de inselaciune". Nici un
stgpin de mosie i nici un arendas n-aveau sa se lase, in goana lor dupg
supramunca, stinjeniti de asemenea scrupule de constiinta.
De altfel, Legiuirea lui Caragea a declarat nule invoielile incheiate
pe mai putine zile decit pe cele 12 legiuite, si a prevazut sanctiuni pentru
stapinul de movie care prin viclesug", ar atrage pe mosia sa clacasi
de pe alte moii, promitindu-le reducerea zilelor de claca.
Legiuirea adauga la cele dougsprezece zile de claca, o zi de plug
un car de lemne la Craciun ; clacasul nu poate fi dus de pe mosia pe care
1 D. Ionescu, Gh. Tutui, Gh. Matei, Dezvollarea conslitalionald a stalului romln, Buc.,
1957. p. 35.
www.dacoromanica.ro
39 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA $1 TARA ROM1NEASCA 345
sade s lucreze pe altk mope, clack aceasta se aflk la depkrtare mai mare
de trei ceasuri.
Regimul celor dougsprezece zile de clack, eu adaosul celor doug
zile suplimentare ale lui Caragea, va dura pink la Regulamentul organic.
P.entru zilele de clack de care stkpinul n-avea nevoie, clkcasul trebuia
sa dea un leu de fiecare zi. Dar rkscumpkrarea rkmine la bunul plac al
stkpinului i pretul e mai mare decit valoarea unei zile de lucru. Pravilni-
ceasca Condick prevedea un zlot de cask pentru toate cele 12 zile.
Dupit ce Pravilniceasca Condicit a fost promulgatk, efortul principal
al stkpinilor de mope tinde s impunk clhcasilor 12 zile de clack, i pentru
a-i obliga i pe cei ce aveau obiceiul de a presta sase, ei recurg la ajutorul
ispravnicilor care executk prin cklarasi pe recalcitranti. Fapt i mai gray,
vgraseii boieresti i mknkstiresti nu se multumesc cu cele 12 zile orinduite ;
ei silese oamenii s fack zile mai m'ulte, i nu in patru anotimpuri, ci toate
o data, vara, la seceris si la cosit ; aduc oamenii la mosii indepkrtate si,
clack n-au nevoie de clack, le cer bani peste msur i, in sfirsit, supun la
munek nu numai pe capul familiei, ci i femeile carora le arunck Arkbii,
torturi i alte lucruri", pentru tors i tesut.
Cartea la Mihai Sutu din 22 august 1785 osindeste aceste abuzuri
si proclamk din nou ck claca e de 12 zile in patru anotimpuri i ck nu poate
fi impusk pe mosii mai depkrtate de 2-3 ceasuri de sate. Convertind
claca In bani, stkpinul nu poate cere mai mult de un zlot de cask. Domnul
dispune in sfirsit ea aceastk carte sg, fie citit In toate p1ile i satele1.
Tkranii care aveau obicei sau invoialk pe mai putin de 12 zile, In
general pe sase zile, se opun. Revelator si pentru pozitia celor douk prti
antagoniste, stapinii de mope i cicaii, i pentru sensul evolutiei relatiilor
agrare, e procesul tkranilor de pe mosia SAcuenii (Dimbovita) a mitropoliei
si vechilul acesteia. Taranii se piing dornnului ck au avat obicei s5, cla-
cuiasek sase zile pe an, iar vechilul Ii sileste s5 facg, 12. Vechilul se justifick
spanind cg, pin'k atunci, tgranii lucrau numai la lucrul ce s-a intimplat,
dar acum le cere clack, fiinded are trebuintk s5 dea lucru mai mult" 2.
Trecerea de la ajutorul oeazional i benevol la munca silit5, i sistematick
pentru exploatarea rezervei e aici limpede marcatl. Cind tgranii nu puteau
produce textal 1nyoielii pe mai patin, Divanul Ii condamna s fat& 12
zile si organele fortei publice ii executau.
In ultimele douk decenii ale secolului al XVIII-lea, nkzuinta stgpl-
nilor de mope de a obtine legiuitele zile de clack si de a supune la slujbe,
in afark de capul familiei, si aii membri, se accentueaz. Taranii din sapte
sate ale mAnkstirii Mihai Voda, (Vlasca si Ilfov) se piing c, desi aveau
obicei sk fack sase zile de clack, egumenul Ii sileste s fad, 12, si nu numai
pe capii familiei, ci si pe feciorii Insurati care stau in casa pkrintilor Mr.
Rezolutia domneasck din 14 aprilie 1787 dk c1stig de cauz'a mandstirii 3.
"in alt progres marcat de stgpinii de mosie in procesul de aservire a
tgranilor e anularea dreptului tkranilor de a converti claca in bani. Testa-
1 V. A. Urechia, op. ell., vol. 1, p. 427-430.

2 Thidem, p. 432-435
3 Ibidem, vol. VI, p. 388-390.
www.dacoromanica.ro
346 A. OTETEA 40
mentul lui Grigore Ghica din 1750 interzicea convertirea clacii in bani.
Masura corespundea intereselor stapinilor care aveau moii potrivite pentru
cultura cerealelor vi care cautau sa-ci mareasca rezerva exploatata direct
cu prestatiile de clad, ale locuitorilor. Barbu Vacarescu se arata ingrijo-
rat ca renta in bani sa nu devina obicei. Taranilor care cer s dea un taler
pentru claca, Ilangerli le ordona s dea muncti, nu bani 1. La protestele
taranilor, stapinii de movie raspund invariabil : acum avem nevoie de
lucru". Zilele de mune/ voluntara (in intelesul initial al cuvintului clad)),
repararea acareturior, transporturile benevole, ajutorul la stringerea
recoltei devin precedente generatoare de zile de claca obligatorie. Doug
care de rm transportate de la Novae! la Bucurevti se transforma in claca
i se adauga la zilele Pravilnicevtii Condici 2.
In afara de clacavi, ale cdror obligatii erau reglementate de avezamin-
tele domneti vi a caror elm& a fost fixata la 12 zile pe an, erau laturavii,
avezati pe movii boierevti sau mngstirevti in baza unei invoieli prin care
li se stabileau obligatiile. Aceste obligatii erau totdeauna mai uvoare
decit ale clacavilor. Erau movii, mai ales in judetele de la margine, unde
claca era de 3-6 sau eel mult de 7-9 zile pe an. Nu cunoavtem raportul
numeric intre aceste doua categorii de locuitori. Dar, data fund mobilitatea
extrema a populatiei noastre rurale i apriga concurenta intre stapinii de
movie pentru acapararea bratelor de munca, clacavii se puteau uor trans-
forma in laturai, anagajindu-se pe o movie straina. Cu toate c legile inter-
ziceau stapinilor de movie sa primeasca clacavi fugiti vi dadeau stapinilor
dreptul de a-i urmari, nu era totdeauna uvor a-i descoperi vi a-i ad.uce
la urma.
Coexistenta pe aceeavi movie sau pe movii invecinate a doua categorii
de locuitori, guvernati de doul regimuri agrare deosebite, a fost un puternic
ferment de lupta a tranimii impotriva exploatarii boierevti vi manasti-
revti. Mai intii laturavii se impotriveau cu atit mai dirz la ineerearea sta-
pinilor de movie de a-i reduce la regimul de munca al clacavilor cu cit spec-
tacolul zilnic al conditiei acestora era pentru ei un avertisment cu privire
la ceea ce-i avteapta ; in al doilea rind, clacavii &titan sa obtina vi ei con-
ditiile de viata ale laturavilor. Cum erau sa se resemneze a presta cele doua-
spreceze zile legale de clad), cind, alaturea de ei erau oameni care prestau vase
zile vi chiar mai putine1 Actele care ni s-au pstrat arata o rezistenta dirza
a taranilor impotriva incercarii stapinilor de movie de a le impune slujba
legala de 12 zile de claca. Aceasta rezistenta n-a putut fi infrinta decit prin
Regulamentul organic. In formula generala, se poate spune ca, ping in 1831,
stapinii de movie din Tara Romineasca n-au izbutit 85, impuna pretutin-
deni taranilor 12 zile de claca.
Pe moviile paduroase, nepotrivite culturii cerealelor, i deci fara
rezerva sau cu rezerva redusa, claca era convertita in bani. Laturavii aveau
invoiala s dea bani pentru o parte sau pentru toata claca. Proprietarii
de vii preferau sa angajeze cu simbrie muncitori priceputi vi cu experienta
in acest gen de cultura, i sg-i plateasca cu renta in bani a claeavilor.
1 N. Iorga, Studii qi documente, vol. V, p. 200.
2 V. A. Urechia, vol. V, p. 120.
www.dacoromanica.ro
Dijma Pe lingg, clacg, locuitorii moiilor adeau dijnag, din toate

produsele recoltate pe pgmintul folosit de ei, afark de
legumele cultivate in grdinile din jurul. casei pentru trebuintele Mr proprii.
Din griu, din orz, din fin, chiar si din fructele pomilor, dijma era din zece
una. Dijma griului si orzului se phtea in general in clgi i era transportata
la aria sfapinului de cracas. Uncle moii incep sa,' o perceapA in grAunte, ceea
ce las in sarcina clcasului treeratul i pierderile rezultate din scuturat,
din stricg,ciunile pgsgrilor i din transport.
Porumbul, care constituia principala hrank a Vdranului, a fost supus
limn regim special, deosebit de nedrept i de apgsgtor pentru clgcas. La
inceput, dijma era, ca si la griu, o banitk din zece, in tiuleti sau in boabe.
Testamentul lui Grigore Ghica din 1750 introduce sau consacrl o practick.
nou6, anume aceea de a dijmui porumbul nu dupg, cantitatea de boabe
recoltate, ci dupg, suprafata insgmintata,. Dijma era de patru banite de
cite 22 ocale la pogonul mdsurat cu prgjina de 24 palme. Procedeul asigura
stapinului de moie o redeventg, constantg,, indiferent dacg porumbul se
fAcea sau nu. Fraudele la care recurgeau oamenii moiei, inskcinati cu
nagsurg,toarea, agravau i mai mult inechitatea sistemului. Ei mgsurau
pogonul cu prkjina de 18 palme in Mc de 24-0 vaduvg,, Despa, care sena-
nase patru pogoane cu porumb, a fost dijmuita," pentru sapte luau dijma
nu in stiuleti, ci in boabe, dup6 ce s-a uscat, i msurau cu banita de 32-42
ocale. Cind porumbul nu se racea de Mc, unii stgpini luau mei.
Pravilniceasca Condicd incearcg sg, punk capgt acestor abuzuri,
restabilind prin articolul IX si la porumb dijma din cantitatea recoltatg, :
din zece banite, una. Dar boierii n-au respectat indreptarea si, pentru a
avea justificare au falsificat textul legii. Cercetind Condica pecetluitg de
tat'al Om, Constantin Al. Ipsilanti a constatat ca, la sfirsitul textului tiparit,
s-a adgmgat cu mina un pasaj care schimba continutul articolului IX pentru
a lcgaliza practica curent6 : dijma la pogon. Aceastg, adlogire, cercetind-o
domnia mea, am gg,sit-o ca nu este facutg, de maria sa pArintele domniei
mele, pe care ca o adaugire din urma, ce nu se cuprinde la cele tipgrite i
intkrite de maria sa parintele nostru... am anerisit-o" 1.
In 1804, Constantin Ipsilanti a restabilit textul vechi, dar obiceiul
a mrmat dupa interesul stpinilor de movie, ping, cind Legiuirea lui Caragea
a legalizat dijma la pogon.
Regimul de exceptie la care a fost supusg, dijmuirea porumbului
se explicg, prin faptul ca porumbul se consuma, fiert sau copt, i inainte
de cules. Percepind dijma la pogon, stapinii de movie evitau pierderea
rezultind din acest obicei, cci, recunoaste un deputat reactionar din
Adunarea din 1862, Aristarchi, tAranii din bucatele Mr n-aveau voie
sg, dea nici un pumn la pasarile Mr, nici o traistg, la vitele Mr" 2
In afara de semanaturi, erau supuse la dijmg, toate celelalte bunuri
ale Oranului : din o suta de stupi , doi, ,apoi patru ; eine avea mai putin
dadea trei bani de toatg, matca ; pentru fiecare capr patru bani ; pentru
stinile ce se fg,ceau pe movie, brinza sau bani, dupg, invoialg, ; pentru rim-
1 V. A. Urechia, op. cit., vol. VIII, p. 396-397.

2 Acte gi legiuiri, vol. XII, p. 306-307.
www.dacoromanica.ro
348 A. OTETEA 42
tori, nimic, dar ei nu pot fi ba'gati in paclurea cu ghinda decit cu invoirea

stapinului mosiei i, bineinteles, contra unei taxe. Otastina (dijma vinului)
e fixath, conform vechiului obicei, la o vadra din douazeci, masurata cu
vadra insemnata cu fierul domnesc.
Se observil tendinta permanenta de crestere a dijmei finului. Docu-
mentele citeaza numeroase cazuri cind se lua nu una din zece, ci una din
sapte, din cinci, din trei i chiar una din doug. Aceasta dovedeste ira-
portanta cresterii vitelor in economia noastra agrath i marea intindere
a panaintului necultivat, fapt subliniat si de insemnarile calatorilor straini
si de rapoartele consulare.
In felul cum intelegeau sthpinii i arendasii s-o perceapa, dijma
era o sursa nesecata de conflicte si procese. In afara de masurtorile inse-
latoare, ei pretindeau s ia numai fruntea din toate produsele dijmuite,
nu cum era drept si bun si rau ; la pomii fructiferi voiau nu a zecea parte
din fructe, ci un pora (bineinteles eel mai roditor si eel mai de soi).
din zece. In afara de aceasta, procedau la dijrnuire cind i uncle voiau ei,
pricinuind adeseori pagube insemnate satenilor.
Droptul de folosinta Stapinii de mosie au restrins dreptul de folosinta al Ora-
1 Opt-
. padurilor
nilor
nilor asupra padurilor i izlazurilor. Din vechirne locui-
torii aveau dreptul s. taie din padurile mosiei lemne do
foc si de constructie (pentru constructia casei i pentru uneltele lor)
fi chiar de negustorie. Pamintul arabil fusese, in general, cucerit
asupra padurilor care acopereau cea mai mare parte a tarii. Era deci
natural ca taierea sil fi fost libera. Dar in a doua jumatate a
secolului al XVIII-lea, padurile au inceput a se restringe si a se in-
depgrta de aglomeratiile rurale si urbane, ceea ce a provocat scumpirea
cherestelei. In al doilea rind, viata larga i usoara la care, dupa exeru-
phal aristocratiei fanariote si al nobiliraii ruse si austriace, pe care au.
cunoscut-o in timpul razboaielor cu tura, rivneau stapinii de movie,
au creat o nevoie crescinda de bani, pe care n-au stiut s-o satisfaca decit
marind necontenit sarcinile locuitorior, restringind i taxind drepturile
colective i transformindu-le in drept de proprietate exclusiva. Pentru
a pune in aplicare acest regim, asezamintele i poruncile domnesti se in-
multesc dupa 1774. Ele stabilesc ca lemnele de constructie si de foc sint
gratuite pentru locuitorii mosiei. Pentru lemnele de vinzare, atit locui-
torii moiei, cit i cei din imprejur trebuiau s dea zeciuiala. Padurile mari
destinate s. furnizeze Constantinopolului si cetatilor de pe Duniire lemne
de constructie, plantatiile tinere i padurile producatoare de ghincla erau
oprite ; din aceste paduri, locuitorii nu puteau lua decit lemnele uscate
icopacii cazuti care nu erau buni deck pentru foc.
In Moldova, aceeasi evolutie. Anaforana Divanului din 1792 cere
ea regimul silvic sa fie reglementat i justifica cererea prin necesitatea
de a apath drnabravile tinere de devastahle care le distrug fni folos.
Dar aceeasi anafora admite ca locuitorii mosiei s. poath thia nuiele, araci
si lemne pentru ciubuce, &wiz se plateste proprietarului zeciuiald. Dreptul
thranului de a lua lemne de foc nu e Inca contestat. Lemnele uscate, ea-
zute, de foe, sint Inca libere, si din padurile seculare (din codrii merei),
www.dacoromanica.ro
43 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA *I TARA ROMINEASCA .7,49
locuitorii mosiei puteau taia lemne de foc si de constructie fgra zeciuiala.

Oamenii strgini de mosie trebuiau sa dea zeciuiala pentru lemnele de
constructie si cherestele. Acest regim care constituie prima spartura in
dreptul de folosinta al tgranilor asupra padurilor a fost intarit de domn
si a devenit baza regimului silvic al Moldovei. Dar abia a fost sanctionat
i stapinii de mosie au inceput sa-1 calce. Ei supun la zeciuiala chiar si
lemnele de foc si cautg sa transforme zeciuiala in bani, ceea ce provoacg
protestele tgranilor.
Acest regim fusese instituit la cererea stapinilor de mosii care pre-
tindeau sa tragg de pe urma padurilor aceleasi dijmuri" pe care le luau
de pe mosiile de la cimp. Ei nu s-au gindit decit la marirea veniturilor
bor. Administratia rush', din 1807-1812 le aminteste ca padurile nu sint
numai un bun particular, ci constituie o avere nationalg, care trebuie
aparata nu mmii de devastarile locuitorior, ci si de ldcomia si incuria
stapinilor. Sarcina guvernului e de a chivernisi padurile vechi pentru Mr-
plinirea trebuintelor cu buna socoteala si cumpanire"1. Astfel, impotriva
dreptului feudal, un nou drept, modern, se afirma cu privire la stapinirea,
chiverniseala si exploatarea padurilor 2. Astfel, dreptul de folosinta a
padurilor ajunge Inca inainte de Regulamentul organic sg fie restrins in
ambele Principate la trebuintele casei. Locuitorii care faceau claca si
dadeau dijma pe o movie puteau taia, fara plata, lemne de foe pentru
incglzitul caselor lor. Pentru constructie si pentru vinzare trebuiau BA
se inteleagg cu stapinul mosiei si sa dea dijma.
Monopolurl In acelasi timp, boierii au transformat in monopol dreptul
de a vinde bauturi, coloniale si came pe mosiile lor si drep-
tul de a face mori, pive si dirste. Totdeauna boierii au avut dreptul sa des-
chida circiumi pe mosiile lor pentru a-si vinde vinul, dar si locuitorii mosiilor
lor ptt3au sa-si vinda, intr-o anumita perioada a anului si in schimbul uuei
redevente, produsul viilor lor si alcoolul distilat din fructele lor. Tranii din
Costesti ai manastirii Bistrita aveau din vechime dreptul de a vinde yin,
dind egumenului un taler de bute. Satele Segarcea si Gircenii ale manas-
tirii Segarcea (Dolj) puteau vinde vinul din podgoriile lor, de la cules
ping la 1 ianuarie, dind si ele egumenului un taler si o vadra de fiecare
bute 3. Pe Bugg aceste ingradiri, dreptul tgranilor de a vinde vin din
podgoriile lor mai era supus unei serif de obligatii fatg de stapinul de
mosie. Ei erau datori sa respecte pretul la care se vindea vinul in circiu-
mile boieresti si sa vinda, pe Rugg vinul lor, o anumit cantitate din vinul
stapinului de mosie. incepind cu mijlocul secolului al XVIII-lea, mo-
nopolul e un privilegiu dirz aparat de stgpinii de mosie si tot atit de dirz
combatut de locuitori.
Pravilniceasca Condicd da cistig de cauzg stapinilor de mosie, sta-
tuind ca niciun rumin nu are volnicie sa vinza yin sau rachiu pe mosie
farg de voia stgpinului, sau sa aibg Meanie, far de numai de se va aseza
1 V. A. Urechia, op. cit., vol. XI, p. 693.
2 GIL Panu, Cerceldri asupra stdrit fdranilor tn veacurile trecute, Bucureti, 1910, vol. I,
p. 578-580.
3 V. A. Urechia, vol. V, p. 351.
www.dacoromanica.ro
350 A. OTETEA 44
cu stgpinul mosiei" 1. Pentru ca tgranli sg nu-si poatg vinde vinul pe sub

ming, li se sigilau butile i li se taiau cepurile.
Stgpinii de movie nu s-au dat Inapoi de la nici un mijloc, orb& de
odios, pentru a-si apara monopolul i pentru a-si desface vinul. In timpul
foametei din 1794-1795 i desigur nu numai atunciunii morari refu-
zau s macine grguntele taranilor dacg, pe ling uiumul obisnuit, nu
cumparau i 4-5 ocale de vin de la circiuma boiereascg.
Dar abuzul cel mai revoltgtor la care s-au dedat unii stgpini de
movie i arendasii kr consta in a lepda pe la sgraci cu sila" o anumita,
cantitate de yin pe care acestia erau obligati s-o plgteasca, la pretul fixat
de stgpin.
La monopolul bguturilor, bacgniilor i cgsapiilor se adaugg dreptul ex-
clusiv de a tine mori, dirste ipive. Un document vorbeste chiar de dreptul
exclusiv al cuptorului. Pravilniceasca Condidi declara, : Locuitorul nemernie
nu poate sg, faca' moarg, fiindca,' aceasta este a o face stgpinul mosiei"
(art.18). Legiuirea lui Caragea (art. 13) eon-Firma, oprelistea. In virtutea
acestor dispozitii se interzice Vaxanilor din Costesti de a tine moarg, desi
dreptul Mr era consfintit prin dating. Cu morie au fost asimilate i dir-
stele si pivele, desi Condica nu le pomeneste. Ispravnicii judetuluiVilcea
interzic locuitorilor satului Costesti s facg' pive ,la apa de pe movie, ca
un lucru ce este impotriva Pravilnicestii Condici".
Cu toate invoielile scrise pe care-si intemeiau dreptul de a tine
asapii cuptoare, circiume, ji mori", locuitorii din Valea Caluggreasca,
71
sint condamnati s despagubeasca pe arendasi de calcarea monopolului
promitg a nu mai vinde vin 2
sa
Tgranii de pe mosia Breaza (Prahova) aveau mori dirste 91 pive
facute cu cheltuiala kr 0 dreptul de a vinde vin 91 racthu contra unor
taxe. In 1798, Hangerli cumpgrg mosia i anuleaza toate aceste drepturi 3.
Formele pe care le-a hat lupta in jurul monopolurilor boieresti se pot
vedea din urmatorul caz. In mijlocul mosiei Roata a mangstirii Stavro-
poleos, un mosnean dirz i nesupus", a facut circiumg pe petecul sgu de
pgmint, din care cauzg bucatele mangstirii stau nevindute". Mosneanul,
desi om liber, stapin pe pamintul sau, e condamnat sg plateasca paguba
mangstirii" i sa, i se farime circiuma mosneanului" 4. In regiunile viticole
ale trii rezistenta e generalg. Tgranii lupta,' contra monopolului boieresc
mangstiresc, inInd circiume clandestine (Telega-Prahova avea dougs-
prezece), vinzind i cumpgrind vin pe sub ming sau sub pretextul c 1-au
procurat pentru nunti i pentru praznice 5.
Iobggia a doua si factorii ei generatori cresterea rezer-
Formarea murilor
domennvei i inmultirea zilelor de claca,' ne explie i fenomenul
concentrarii mosiilor boieresti in latifundii. Ping la
mijlocul secolului al XVIII-lea, moiiIe mari se compuneau din sate impra,-
1 Pravilniceasca Condicli, p. 86. In aceiai termeni se exprim5 i Legiuirea Caragea
(Cap. VI, art. 11 si 12).
2 Al. Porteanu, Aqadmintul agrar al lui Alexandra Ipsilanti (1780), p. 62. (In manuscrls).
3 V. A. Urechia, op. cit., vol. V, p. 123 125.
4 N. Iorga, Studii i documente, vol. V, p. 203.
5 Al. Porteanu, op. cit., p. 66 67.
www.dacoromanica.ro
stiate pe toata intinderea tdrii. Dar exploatarea directd a rezervei domeniale

necesit supravegherea constant/ a munch elcasilor, ceea ce nu se poate
face pe rezerve dispersate. Radu Rosetti a observat c aproape toate
latifundiile din Moldova s-au aled'tuit in epoca Fanariotilor"1. Datoritd
acestui proces de concentrare, repartitia solului s-a schimbat in cursul ju-
mdttii a doua a secolului al XVIII-lea i In primele decenii ale seco-
lului urmdtor. Din mile de trupuri de mosie, mici i mijlocii, care for-
mau harta proprietatii funciare a Moldovei, s-au constituit citeva sute de
domenii mari. In afard de aceste latifundii, n-au rdmas decit unitdti mici
sau mijlocii, stdpinite de o singurd familie i obstiile fazdsesti.
Concentrarea s-a fdcut prin schimb, cumpdrare, casatorie si mos-
teniri. Schimbul i cumprarea aveau adesea la bazd sila ti frauda. Prin
danii fictive de mosii, de vii, de case, de locuri de case si de livezi, fa,cute
de miii,razdsi unor vecini puternici i bogati, acestia se introduc in obstea
steascd, o destramd si-i rdpesc pdmintul. Prin presiuni, amenintdh
si fdgdduinti cei puternici silesc pe cei sdraci sd le fad, danii, care nu sint
decit vinzdri deghizate. Stdpin al unei ocini fazdsesti, cumpArdtorul
devine el insusi rz i poate cumpgra, fArd team/ de protimisis, tot
hotarul satului. Un membru al obstii razdsesti Ii vindc ocina s scape
de o osindd, sd se achite de o datorie, s se rdzbune pe un alt membru al
obstii. De aici gilcevi i procese de care cei mari profita' pentru a ingloba
in hotarul lor pdmintul obstii.
Frdmintrile provocate de daniile fictive trebuie s fi devenit alar-
mante pentru a determina promulgarea, in 1785, a Sobornicescului Hrisov
al lui Alexandru Mavrocordat, care interzice daniile f/cute de oameni
de jos si sdraci in favoarea celor puternici i bogati, fIrd sd existe inrudire
intre ei.
Pentru a curma pe viitor asemenea procedee de viclesug tdinuit",
se intdrestc legea protimisis-ului prin noi dispozitii, cum sint publicarea
vinzdrilor de movie cu vase luni inainte i extinderea dreptului de proti-
misis i asupra mosiilor zalogite care nu puteau fi atribuite creditorului
decit dupd ce rudele i vecinii cu drept de protimisis au renuntat la rds-
cumpgrare. Sobornicescul Hrisov, care a cunoscut trei editii intre 1785
si 1839 si n-a fost abrogat decit in 1865, a intdrit proprietatea r5zdseascd2.
1 Radu Rosetti, Pamtntul, boierii si sdtenii, Buc., 1907, p. 308-311. El a citat un mare
numiir de exemple pentru a ilustra fenomenul. Mosia Darabanii (Dorohoi) s-a constituit Intre
1769 si 1814 din opt trupuri diverse, grupate In jurul Ciorbenilor ; domeniul Dumbr5venilor
(Botosani) a fost format de Iordache Bals din sapte trupuri In cursul secolului al XVIII-lea ;
enormul complex Cristesti-Cozmesti (Suceava) s-a alatuit Intre 1711 si 1830 prin aglomererea
a dou5sprezece trupuri de movie ; satul Domnesti, stpinit la sfIrsitul secolului al XVII-lea de
Ilie Catargiu, trecut apoi prin mostenire la familia Razu, aglornereazd In jurul sAu 37 de trupuri
in cursul secolului al XVIII-lea, pentru a ajunge un domeniu de 11000 I:Mei sub Costache Gouache,
care mai poseda i mosia NISmoloasa, de 28000 fdlci, compusa din 53 de trupuri. Prin im-
p5rtiri, danii i vinzari unele din aceste mosii se farlmitau din nou. Dar altele se con-
stituiau. Vezi pentru prima jumatate a secolului al XIX-lea cum s-a format domeniul Ghica-
Comnesti In judetul BacAu (E. Negrup, Luptele fdranilor de pe domeniul Ghica-Comdnesti In
prima jumdtate a secolului al XIX-Iea, In Studii si materiale de istorie medie, vol. I, p. 71-108)
si cum si-a rotunjit i lnmultit mosiile Mihail Sturdza In Gh. Georgescu-Buz5u, lin mare lati-
fundiar In Moldova dupd Tratatut de la Adrianopol : Mihail Sturdza, ibidem, p. 3-25.
2 Sobornicescul Hrisov, Buc., 1958.
www.dacoromanica.ro
352 A. OTETEA 46
Importanta socialg, a acestei garantii rezulta limpede din Condica liuzilor,

care ne d1 repartitia proprietatii funciare a Moldovei in 1803. Din totalul
de 1713 sate inregistrate, 25 erau clornnesti, 215 mandstiresti, 927, boieresti
si 546 reiztisesti. Ransil stdpineau deci, la inceputul secolului al XIX-lea,
32% din numdrul satelor. Ei formau baza rezistentei Varnesti fatd de
Inapietarile i nApdstuirile boierior. Din cele 927 sate boieresti, 470, adica
jumatate, erau stapinite de 28 de familii care formau boierimea mare.
Cum satele lor erau mai intinse decit celelalte, putem admite cu. Radu
Rosetti cg, aceste 28 de familii stdpineau, ca toata masa tdrdnimii libere,
a treia parte din intinderea trii 1 Acapararea pdmintului razasesc a
fost maul din mijloacele prin care s-a realizat concentrarea mosiilor
mdrirea rezervei. Un altul a fost, confiscarea curdturilor tardnesti.
Obiceiul pdmintului, consfintit de Pravilniceasca Condied, garantA
locuitorului curgtura mostenita de la pdrinti sau facutg, de el. Locul
ce-1 va curati nemernicul, adica, locuitorul, ca sg,-1 semene sau s facg,
fin sau grading, nu poate stapinul mosiei s-1 ia"2. In ciuda acestei garantii,
confiscarea curdturilor de catre stdpinii de mosii a devenit la sfirsitul seco-
lului al XVIII-lea un fenomen general, cum rezultd dintr-o circulard a
lin N. Caragea din 1782. Am luat domnia mea instiintare, cum cd unii
din stdpinii moiibor, adicg, egumeni de pe la manastiri, boieri, arhierei
si a1i boiernasi, dupg, ce s-au tocmit mai dinainte vreme cu unii din lo-
cuitori de le-au dat cringuri, pgduri, mdfacineturi prin asezamint, ca sd
le curete, sg, le facd livezi de finete, s i le stdpineascg, acei locuitori, iar
ci s ia numai dijmt.. . i, dupa ce s-au ostenit i le-au destupat si le-au
curatit cu mult trudd ping, le-au adus la stare de le-au fcut livezi de
fin ... estimp stdpinii mosiilor iau de la sdteni livezile" 3. Legiuirea
Caragea consacra si ea dreptul satenilor asupra curdturilor mostenite
de la pdrinti sau facute cu voia stapinului". Restrictia e intaritd, printr-un
articol special (7) : Cldcasul sa nu poatd, sg, facd curaturd fr voia inscrisd
a stdpinului . iarg, urmind impotriva . sa ia curdtura stapinul mosiei".
Intfirirea drepturllor Astfel, prin procedeele cele mai variat3, stapinii de
stfipinulul feudal mosii au izbutit intre 1746 (1749) si 1829, sa"-si lArgeasca
inareasc6, drepturile asupra pamintului si
si sarsi
sa Ingreuieze sarcinile tdranilor. Ruminii i vecinii dezrobiti de Con-
stantin Mavrocordat sint redusi treptat la un nou gen de serbie.
Laturasii, dupg o scurt perioada de slobozie, sint asimilati cu clacasii.
Numdrul zilelor de clacd, care pe multe mosii era de la trei ping, la sase,
se dubleazg, sau se tripleaza intr-o jun:Ca-tate de secol. Renta in bani 6
Inlocuit cu renta In muncg, sau majorata la pretul a doua sau trei zile
de lucru, incit boierul poate s angajeze muncitori calificati, de exemplu
pentru cultura viilor. Dreptul de folosinta asupra finetelor, pdsunilor,
pdurior i apelor e limitat sau supus unei taxe. Monopolurile boieresti
1 R. Rosetti, op. cil., p. 313-314. Textul Condicei liuzilor, in Uricariul, vol. VII,
p. 241-377 ; VIII, p. 241 368.
2 Pravilniceasca Condicei, art. 20, p. 86.
3 V. A. Urechia, op. cit., vol. I, p. 256.
www.dacoromanica.ro
47 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA 51 TARA ROMINEASCA 353
au devenit un drept consacrat de condici. Ingradirea dreptutilor consue-

tudinare prin dreptul scris al asezamintelor domnesti a pregatit transfor-
marea titlurilor feudale ale boierilor In drepturi de proprietate cviritara.
Dijma ramine Inca si in aceasta perioada, principala forma a rentei
feudale. Cresterea vitelor si chiverniseala clasei boieresti din slujbe
explica numarul redus al zilelor de claca. Exploatarea taranilor se face
nu atit prin sarcinile feudale cit prin impozitele multiple i coplesitoare,
care Imbogatesc aparatul de percepere, clasa boiereasca, domnia si pP
turci. Cultura cerealelor nu ocupa Inca decit al doilea loc In economia
tarii. Boierii n-au devenit Inca agricultori, In sensul ca s-au multumit
Cu diferitele preStatii In produse si bani, care nu cereau exercitarea unui
control asupra muncii taranilor. In productia feudall numai claca, efec-
tuata pe rezerva domeniala sub controlul stapinului de mosie sau al agen-
tilor sai, permitca organizarea productiei si stoarcerea supramuncii.
Trecerea la aceasta forma de exploatare a mosiei a lost intirziata
de monopolul turcese si de nevoia de a atrage colonisti pe mosiile foarte
slab populate. Rezerva a ramas deci redusa si numarul zilelor de clad.
sub 12.
Situatia Incepe sa se schimbe dupa 1774, and precizarea sarcinilor
fata de Poarta si limitarea abuzurilor cu furniturile deschid noi perspective
productiei de cereale. Repercusiunile acestor schimbari asupra politicii
agrare a boierilor e imediata : cei din Tara Romineasca, cer domniei sa
mareasca numarul zilelor de clad, la 24, asigurind-o ca, prin aceasta, nu
se scade puterea contributiva a clacasilor, de vreme ce noi bath de la
dInii necerindu-le, nici o suparare nu facem". Incercarea boierilor munteni
de a dubla numarul zilelor de claca a esuat, ca si Incercarea asemanatoare
a boierilor moldoveni de a obtine zeciuiala zilelor anului.
In schimb, ei au izbutit in Moldova sa reduca locul de hrana pentru
vite si s instituie un drept de proprietate absoluta asupra unei treimi
din locul de aratura si finat al mosiei. Pina la Regulamentul organic,
asezamintele si hrisoavele domnesti nu vorbesc decit de obligatia sta-
pinilor de movie de a da loc de hrana si de pasune locuitorior, dar nu
precizeaza intinderea acestui loc. In principiu, locuitorii unei mosii aveau
dreptul sa-si faca toate trebuintele hranei pe acea movie si neoprindu-se
de catre stapinii de mosie". Din cauza raritatii populatiei, pamintul dis-
ponibil era atit de intins, inch locuitorii au avut cit pamint de hrana au
volt pentru ei si pentru vitele lor. Asezamintul lui Ionita Sandu Sturdza
-din 1828 obliga pe stapini sa dea fiecarui locuitor loc de hrana cu indestu-
bare i dupa numarul membrior familiei sale. Dar in ceea ce priveste locul
de hrana pentru vite, finatul e fixat la o jumatate de falce de cap de
vita, pentru maximum 12 vite mari, iar imasul in aceeasi proportie. Pentru
mai multe vite, locuitorul trebuia sa se Inteleaga cu stapinul mosiei, adica
sa ia finat i pasune cu arenda. Mosiile care nu puteau sa dea locuitorilor
locuri de hrana dupa regula de mai sus, pentru ca vesnicul stapinitor
sa nu ramiie lipsit de trebuinciosul fin si aratura", se vor imparti in trei
parti si doug parti din locul do aratura si de flint se vor da locuitorilor,
iar a treia parte va ramine vesnicului staple. Asezamintul lui Ionita
Sturdza transforma In proprietate cviritarl a treia parte din mosie, asupra
23 c. 4336
www.dacoromanica.ro
354 A. OTETEA 48
creia sfapinii n-aveau decit titluri feud.ale. Legea nu se referea Inc decit
la mosiile strimte", care nu puteau asigura tuturor locuitorilor locurile
de hran5, trebuincioase, dar masura e simptomatica, pentru procesul
de alodizare", de mrire a rezervei, care va transforma domeniul feudal
in mare intreprindere agricola bazatg pe clacg, pentru productia de cereale
pentru piatI 1
Criteriul care ne permite s apreciem mai sigur con-
PrInelpala sursd de
venit a moiel ditia t'granilor i progresele iobgiei a doua e sursa
principalului venit al mosiei. Dac mosia Ii trage prin-
cipalul venit din vinzarea cerealelor produse pe rezerva domenialg in-
seamng c rezerva e Intins i c productia ei se intemeiaa, pe
Din pacate, noi n-avem Inc decit foarte puVne rnonografii consacrate
unor mari domenii.
Din Condica de rafuial6 a hatmanului Ra'ducanu Roset cu vechilii
lui pe anii 1798-1812" rezultA ea finul i monopolul bauturilor consti-
tuiau principalele surse de venit ale stpinului de mosie. E adevArat ca
dou'a mosii (Plopeni i Tureatca) au realizat, prima in sase ani, a doua in
patru ani (dupa care a fost arendat), la un venit global de 40081 lei,
din cereale 18 896 lei (45,6%) 2 Dar cum nu e vorba de grin, ei de porumb
si cum nu se specifid, ce cantitate provine din cultura rezervei i ce alta din
dijma tranilor, cifrele nu ne lamurese asupra caracterului eeonomiei
acestor doua domenii. E totusi de retinut c monopolul vinului si rachiului,
reprezinta 13 195 la (34%) din venitul total, iar finul 6339 lei (16%).
Concluzii mai precise se pot trage din datele mosiei Drgsani, care
a adus in patru ani un venit total de 12 389 lei, din care cerealele reprezinta
460 lei (3,7%) finul 3 275 (26,5%, vinul i rachiul 5004 (40%), pestele
1556 (12 %), diverse 8,8%. Din cerealele vindute, mai bine de jum6tate
erau porumb i orz 3.
Din condica veniturilor i cheltuielilor mosiei Glimbocata (Muscel,
Dimbovita) pe anii 1804-1839 rezulta c5 majoritatea veniturilor pro-
veneau din monopolul circiumelor i bgeniilor, din prestatiile scutel-
nicilor si poslusnicilor, din gloabe i havaeturi, din taxele de folosinta a
pgdurilor i pAsunilor i numai in subsidiar din vinzarea cerealelor4.
Catastisele veniturilor mosiilor din 1823, 1824 i 1826 din Oltenia,
publicate de Iorga, arata de asemenea ca productia de cereale era foarte
redusa.
La inceputul seeolului al XIX-lea, boierii moldoveni traiau Inca,
in marea kr majoritate la mosie, pe care o adrninistrau direct cu ajutorul
unor vechili 5. De aceea exploatarea taranilor era mai sistematieg si mai
aspra decit in Tara Romineasc.
1 Ade si legiuiri, vol. I, p. 31.
2 lbidem, p. 69-70.
3 Anal. Aced, Rom.", Mem. Sect. Ist., Seria II, vol. XXXI (1909).
4 S. Columbeany, Silualia cldcasilor tn Tara Romlneascd ln 1829 1831, In Studii",
an XI (1958), nr. 6, p. 150-151.
5 R. Rosetti, Cum se cdulau moliile tn Moldova la Inceputul veacului al X I X-lea (In
Anal. Acad. Rom.", Mem. Sect. Ist., Seria II, t. XXXI, p. 220-232).
www.dacoromanica.ro
49 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA *I TARA ROMINEASCA 355
Boierii munteni triau la Bucuresti sau in ormele de provincie,

maltumindu-se cu produsul dijmei, al diferitelor taxe sau gloabe 1 al
monopolului circiumelor. Dijrna i rezerva, foarte redusg, acopereau larg
trebuintele casei. Chiverniseala lor era din slujbe. Inca ia st'apinilor care
i-au lsat mofile pe seama vechililor lor explica, faptul c in Tara Romi-
neasa sarcinile feudale erau relativ mai ware decit in Moldova.
Principalul lor venit provenea din slujbe. Exploatarea fiscala, judi-
ciara. i. administrativ (prin gloabe) era mai aspra In epoca aceasta decit
cea moiereasc. Boierii storceau taranimea mai mult ca dregAtori i
slujbasi decit ca st'apini de movie. Faptul se poate dovedi cu cifre. In
timp ce claca se putea rrtscumpra cu maximum 8-12 lei, numai birul
se ridica la.30 40 lei de cap de famiie, la care trebuie s5, adAuggm im-
pozitele indirecte (oierit, vinrici, dijmarit), taxele pentru plata sala-
horilor i. Caramiile pentru eetAtile turceti, corvezile publice pentru cgratul
Basil 1 finului pentru post5, i pentru grajdurie cur, care erau con-
vertibile in bani.
Cheltuielile de lux care intreceau uneori nu numai venitul, ci 1
valoarea pamintului, explicg faptul ca, la inceputul secolului al XIX-lea,
majoritatea vechior boieri erau rainati 1 inlocuiti cu fotii lor vechili
sau cu arendasii lor. Marx a relevat faptul c, cu putine excepti.i, (majori-
tatea familiilor boiereti datau din ultimii ani ai domniilor fanariote 1.
Aa se explica' 1 marea circulatie a moiilor boiereti din vremea aceasta.
Condicie domneti i acelea ale Divanului sint pline de acte de vinzare
la mezat a moiilor ipotecate.
Cind, in urma ingradirii monopoluhri turcese 1 a intensificarii
exportului de cereale in Transilvania, venitul mosiilor a crescut, boierii
au inceput sd-si arendeze mofile. Aa s-a ajuns, 6,, in 1831, cum rezulth",
dintr-o statisticg contemporang, din aproximativ 3100 moii, 2300 erau
arendate, vreo 300 exploatate direct, iar restul erau moii moneneti,
sau moii cu situatia incert.
Arend'asia a inlesnit 1 grAbit pAtrunderea relatiilor capitaliste in
agriculturg. Arendavul hicra adesea cu capital de imprumut 1 urma'rea
ca In termenul scurt al contractului sg, realizeze maximum de civtig. De
aceea el nu facea investitii, nu-i procura inventar propriu, ci storcea MA;
mil prin toate mijloacele vlaga cracavilor i seCatuia Meg scrupul ferti-
litatea solului.
Arendaii alegeau de preferint6 moiile cele mai mari, cu mai multi
cla,casi, in apropierea schelelor Dundrii, In judetele Br 'dila, Ialomita,
Ilfov, Vlaca i Teleorman. Moiile m'anAstirevti atrggeau mai putin pe
arendasi, fiindca erau situate departe de Dungre. De aceea majoritatea
lor erau arendate unor egumeni sau altor fete bisericeti. In judetele
de la munte, unde cele mai multe sate erau moneneti, proportia moviilor
arendate era infima (1% in Gorj i. Vilcea, 2% in Arges i. 3% In Muscel),
1 acestea erau in general goluri de munte, arendate oierilor transilvani.
Printr-o exploatare necrutatoare a Omintului i a omului, arendaii
1 Arhiva Marx-Engels (Institutul internalional de Istorie sociahl, Amsterdam, cota
B. 64). Faptul a fost relevat i de N. Golescu, L'abolilion du servage dans les Principaulds Danu
biennes, Paris, 1856, p. 14-16.
www.dacoromanica.ro
356 A. OTETEA 50
au mark repede venitul moli1or, dar In acelasi timp au precipitat procesul

de aservire a clacasior. Pentru a obtine arenzi cit mai mari, stgpinii do
de mosie lgsau arendasilor libertatea de a incalca drepturile locuitorilor,
in pofida obiceiului, Invoielilor i urbarillor. Arendasul mosiei Novaci
(Vlasca) cerea 13 zile de claca, concentrate vara, masura porumbul cu o
banita, de 45 ocale i lua din fin o clae din cinci, In kc de una din zece.
Pe unele mosii s-a ajuns la una din trei, chiar la una din doug. Inaintea
just iiei, arendasul a invocat clauzele contractului 1.
Opt sate de pe mosia Bucov (Prahova) se pling ca. arendasul le ia
8 banite a 42 ocale de pogon (in loc de 4 banite a 22 ocale) si doi lei in loc
de 50 bani pentru carul de fin strins pe curgturile fgcute de ei. I in cazul
acesta, arendasul s-a justificat prin contractul de arend5, 2. Locuitorii
mosiei Gheorghita (11fov) ai Mitropoliei se pling Divanului pentru prazile,
bataile, Inchisorile, infricosarile cu iataganul" prin care arendasul cauta,
sa" le impung conditiile Regale de munca, si de prestatii 3.
Obstiile sgtesti incearcg sa, se apere Impotriva acestor napgstuiri
si stdarceri, folosindu-se de dreptul de protimisis pentru a lua ele en
arena mosia, i uneori izbutesc. Dar s-a dovedit repede c ele nu puteau
infrunta concurenta arendasilor i reaua vointg a stgpinilor de mosie care
se fereau sa aiba a face 1Sentru rgfuiala socotelilor cu obstea unui sat.
Apoi, pe moii1e luate In arendg de obstille sgtesti nu se mai presta clack
ceea ce facea ca accste mosii 55, constituie centre de atractie pentru cla-
casii de pe mosiile boieresti i mngstiresti. Astfel, cum dreptul de proti-
misis era o surs5, de conflicte intro sgteni i stpinul de mosie 8i o piedicg
in calea pgtrunderii relatiilor de productie capitaliste in agriculturk
el a fost abolit in 1818. In vinzarile ce se fac cu mezat, spune Legiuirea
lul Caragea, protirnisis nu se cla," 4. .Astfel germenii capitalismului se pot
dezvolta mai liber In agriculturg. Dar luindu-se satenilor dreptul de pro-
timisis, satele au fost lgsate, fgra nici un mijloc legal de apgrare eficace,
prada exploatarii farg friu a arendasilor. La ce salbaticii se puteau deda,
eu complicitatea administratiei, undo intotdeauna s-au astupat drept5,-
tile" clacasilor, se poate vedea din aceste exemple. Sgtenii din patru sate
din Muscel se pling c5 arendasul terorizeazg satul cu cirjaliii" care bat
pe oameni cu iataganul i cu pusca, mai ran ca pe vremea turcilor".
In alte sate din judetul Olt, arngut'i, pentru a impune o contributie supli-
mentarg la dijma porumbului, au btut oamenii, au dat foe caselor kr
si i-au alungat pe cimp 5.
Impotriva tuturor acestor napastuiri i jecragneli, tgranii
Lupta de elasa
s-au folosit de toate formele luptei de clas, de la munca
de mmntuial i rezistenta pasivg, ping la fuga in masa., de la actiunea in jus-
1 R. Rosetti, Cum se cdutau moii1e fn Moldova la Inceputul veacului al XIX-lea (Anal.
Acad. Rom.", Mem. Sect. Ist., Seria II, t. XXXI, p. 220-232). S. Columbeanu, op. cit.,
p. 151.
2I. Donat, op. cit.
3 V. A. Urechia, op. cit., vol. V, p. 120.
4 Legiuirea Caragea, p. III, C. 2, p. 48, ed. 1955, p. 38. In vInzarile ce se fac cu mezat",
insearnnS : la arendrile prin licitatie public a.
5 S. Columbeanu, op. cit., p. 162.
www.dacoromanica.ro
titie ping la rgscoala , mai intli localg, apoi, in 1821, generalg. Am vgzut ine-
ficacitatea formelor pasive de rezistent. Cind btguii recrutati dintre
tiganii robi nu izbuteau sa' aducg la supunere pe recalcitranti, se cerea inter-
ventia dorobantilor, cglgrailor i arngutilor, care se instalau in sat pe chel-
tuiala oamenilor i continuau teroarea ping' ce oamenii acceptau toate exi-
gentele stgpinilor de movie sau arendavilor bor. Recursul In justitie de ase-
menea n-a apgrat decit in cazuri cu totul exceptionale cauza tgranilor, de
pildg cind reclamantii au putut produce clovezi guise de invoielile cu stpInii
de moie. Dar i in asemenea cazuri, procesul era aminat ping ce oamenii,
nemaiputind suporta cheltuielile, se dddeau bgtuti. Dintre toate formele
de luptg aplicate in cursul acestei perioade, cea mai eficace a fost fuga, cum
am vgzut. Dar cgtre sfiritul secolului al XVIII-lea, In urma creterii popu-
latiei, a intensificgrii mgsurilor de paza i, fled, indoialg in urma agravrii
conditiilor de mund, in Wile vecine, de pildg in Transilvania, undo robota
a ajuns 4-5 zile pe sgptaming, fuga a devenit mai putin amenintgtoare
pentru stgpinii de movie.
A rgmas ascoala. Documentele atestg o serie aproape neintreruptg
de rgscoale, intre 1793 i 1821 in satele celor doug Principate. Locuitorii
din Ruvgvgt (Saac) se ridid, in doug rinduri i nu pot fi infrinti decif
cu forta armatg. In timpul foametei din 1795, locuitorii din Oltenia pun
foc hambarelor, clailor de fin, conacelor boiereti i caselor slugilor bor.
In 1807, satenii din vapte judete se revolta, impotriva perceptorilor ving-
riciului. Sarcinile grele impuse de rgzboiul din 1806-1812 provoacg
tulburdri numeroase i indelungate. Zece sate apartinind lui Grigore
Brincoveanu nu vor sg fad, dougsprezece zile de clad, i refuzg sa, se infg-
tiveze la tribunal. Ei amenintg cu spargerea satelor i cu strdmutarea
in alte parti 1
In Moldova, tgranii liberi din Cimpulung i din Vrancea au dus
timp de un sfert de veac, lupta cea mai ding impotriva incercgrii dom-
nilor de a-i despoia de pgmintul lor i au izbutit sg-vi apere moviile 2.
Dar aceste doug cazuri i acela al locuitorilor Tirgovitei sint eiceptio-
nate. in general, satenii, redui la propriile lor mijloace de rezistenta,
sint infrinti.
In 1819, o rgscoala s-a produs la Iai impotriva abuzurilor admi-
nistratiei. Devi ea a avut un caracter urban i a tost ingbuvitg dupg ease
zile, a produs un rgsunet cu atit mai mare cu cit a fost insotitg de framintgri
sgtevti care s-au prelungit ping, in 1821.
Aceste framintari dovedesc adincimea crizei prin care trece
societatea in perioada aceasta. E criza destramgrii relatiilor de pro-
ductie feudale i a aparitiei formelor embrionare ale productiei capitaliste
in agriculturg. Fenomenul capital care a subvertit toate conditiile pro-
ductiei 1 vietii la targ a fost faptul cg boierii au Inceput sg produd mai
multe cereale pentru piatg. Lenin a vgzut in acest fapt un semn prevestitor
1 V. A. Urechia, vol. XII, p. 246 247.

2 A. Sava, Documente putnene, 2 vol. Focsani, 1929-1931, Constantinescu Mircesti,
Documente vrtncene, Buc. , 1929.
www.dacoromanica.ro
358 A. OTETEA . 52
al destramaril vechiului regim"1. El a fost urmat de generalizarea arendaiei

i de aparitia sporadica pe unele domenii a miinii de lucru salariate.
Suprimarea monopolului turcese In 1829 i pat- underea tarilor
romine In orbita comertului international, asigurind cerealelor noastre un
debueu permanent i sigur aveau sa precipite transformarea moiilor In
mari exploatdri agricole, organizate pe baza de claca In vederea productiei
de cereale pentru piata. Atunci, o data cu goana dupg supramunca, robia
dilIcIm va lua formele cele mai salbatice i mai asupritoare.
III. EPOCA BEGULAIIENTAB 1 (1831 1848)
A. URMARILE TRATATULUI DE LA ADRIANOPOL
Tratatul de la Adrianopol (1829), suprimind monopolul turcesc i

deschizind porturile Dunarii, a redat tarilor romIne libertatea comertului.
Astfel, Moldova i Tara Romineasc au fost atrase in orbita pietei mon-
diale, dominate de modul de productie capitalist, i produsele lor agricole
au atins preturi care au trezit interesul stapinilor de moie pentru cultura
cerealelor 2. Atunci, spune Marx, peste grozviile barbare ale sclavajului,
erbiei etc., se altoiete grozavia civilizata a munch. excesive" 8 Munca
clacailor care, IA conditiile monopolului turcesc, pastrase un caracter
moderat, a fost incadrata In sistemul inexorabil al productiei plusvalorii,
de Indata ce exportul de cereale a devenit interesul vital al stapinilor
de moii.
Debuwele permanents i preturile mari care se ofereau produselor
noastre agricole au facut tot mai rentabila cultura cerealelor i au deter-
minat pe proprietari s largeasca, necontenit suprafetele Insamintate cu
griu. Intro 1831 i 1833, suprafata pamintului arabil s-a marit cu o cincime,
iar productia de griu s-a dublat fata de 1829 4. In 1840, Intinderea de
pamint semanata cu griu era de 10 ori mai mare decit in 1830 5.
Sub efectul acelormi cauze, i in acelmi interval, exportul tarilor
romine a crescut In salturi. In 1831, el a fost de 33 milioane, In 1832,
de 61 milioane, iar In 1833 de 71 milioane lei.
In 1835, cu toata, criza agricola din anul precedent, Tara Romineasca
singura a exportat produse In valoare de 27,5 milioane lei, iar in 1836
exportul se ridica la 41 384 318 lei. In 1840, Tara RomIneasca exportd
produse In valoare de 53 milioane, iar Moldova de 40,5 milioane lei 6.
V. I. Lenin, Opere, vol. III, Buc., Ed. P.M.R., 1951, p. 170.

2 Inainte de 1829, griul se vindea cu 15 piastri, iar porumbul cu 5. In 1834 (din cauza
mai multor recolte proaste) griul s-a urcat la 70, porumbul la 50 piastri. Dupa o scadere brusca
In 1836, preturile s-au stabilizat in jurul cifrei de 50 piastri griul si 15 porumbul. I. F. Neugebauer,
Die Donauriirstenthumer. Breslau, 1854. (Acte i legiuiri, vol. I , p. 165).
3 K. Marx, Capilalul, vol. I, ed. a III-a, Buc., E.S.P.L.P. , 1958, p. 259.
4 Raportul lui Bois-le-Comte, In Hurmuzaki, XVII, p. 339, 342-346.
5 J. A. Vaillant, La Roumanie, vol. III, Paris, 1844, P. 64.
6 Almanahul statului (1837), p. 124-136 si Anuarul printipatului Trii Romtnesti (1842),
p. 56.
www.dacoromanica.ro
53 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA $1 TARA ROMINEAscA 359
Intre 1843 i 1844, volumul exportului Bare de la 56,5 milioane la 64,5

milioane lei. Importul care pin'a in acest an a urmat de aproape cifra
exportului, ramine acum in urma aproape la jumatate, reprezentind 36
milioane fata de 64,5 milioane ale exportului.
Activitatea portului Braila reflecta exact dezvoltarea relatiilor
noastre comerciale cu tarile capitaliste din Apus. In anii 1829-1830, nici
un vas strain nu s-a incumetat sa inainteze pina la Braila. In 1831, numai
cu greu s-a putut asigura cantitatea de grill necesara incarcaturii a doua
vase. Dar in anul urmator au intrat, dupa Bois-le Comte, 480 de vase in
port 1, pina in 1840, numarul vaselor incarcate cu cereale la Braila osci-
leaza In jurul cifrei de 400, pentru ca in 1840 sa se ridice la 582 dupa
Buletinul din 1840, iar dupa o alta statistica oficiall la 661 vase ; in 1843
numarul vaselor care yin sa incarce cereale se ridica la 823, in 1844 la
998, in 1846 la 1002, iar In timpul marii crize agricole din 1847 la 1383
(dintre care 416 engleze).
Dezvoltarea rapida a co mertului de cereale a determinat infiintarea
unei societati pe actiuni la Craiova, in 1846; pentru transportul pe Dunare
al produselor agricole din Oltenia pina la Braila 1.
Dar griul din Muntenia, amestecat cu secara i cu alte seminte i
tinut In gropi, din care pricina lua un miros de pmint, s-a vazut In impo-
sibilitate de a concura cu grIll rusesc i cu cel tare" moldovenese. Vornicul
trebilor dinluntru, Gh. Filipescu, recomanda sa se importe seminte de
griu ales din Rusia i din Moldova, i 0, se aduca din Rusia o vinturatoare
pentru curatitul griului de pietricele i de pamint, de paie i de boabele
cele arse i care s-ar putea apoi fabrica i In tara, cad aceasta maina
este foarte buna, lesne de facut i foarte ieftina" 2. lin model de mainA,
de treerat fu In adevar construit la coala de meserii a doctorului Zucker
din Bucureti 3.
In 1834, se Infiinta o societate de agricultura, care-i propunea sa
introduca In agricultura romineasca rezultatele obtinute pina atunci In
agricultura apuseana. Societatea aduce pentru prima data in tara maini
agricole, cu care face, in primavara anului 1835, experiente la Pantelimon,
In prezenta domnului Al. Ghica 4.
In acelai timp, proprietarii i arendaii cauta sa imbunatateasca
soiul i calitatea cerealelor. In 1840, se aduce saminta selectionata de griu
din Moldova, din Turcia .1 din Rusia 5. Costache Sutu introduce pe moiile
sale din Rimnicul Sarat i Vlaca porumbul hangan, adus din Dorohoi.
Acest soi de porumb a fost apoi adoptat i de tarani.
Pentru a feri griul de mirosul de pamint, se iau in 1838 masini ca
sa nu se mai pastreze In gropi, ci in hambare de nuiele lipite cu lut.
1 1. Corfus, Tara Romineascd In limpul domniei lui Gh. Bibescu (In rnss.), p. 112-124.
2 Analete parlamentare, vol. VI, p. 611-612.
3 I Cojocaru, Documente privitoare la economia Trii Romtngti, vol. II, Buc., 1958,
p. 738-740.
4 I. C. Filitti, Domniile regulamentare, p. 211.
6 I. Corfus, Tara Romtneasca In timpul domniei lui Al. Ghica (In manuscris, p. 19-24).
www.dacoromanica.ro
360 A. OTETEA 54
In 1845 se introduce cultura rapitei pentru ulei si se aduce saminta,

de secara din Moldova. In 1847, se importa masini agricole din Austria_
Ace lasi efort de ameliorare 11 intIlnim si in domeniul cresterii vitelor.
Barbu Stirbei importa in 1844 berbeci merinos, iar Incepind din anal
urmator se aduc tauri si vaci de rasa, din Austria, Turcia si Elvetia. Pentru
imbunatatirea rasei porcine se aduc vieri din Serbia i din Austria. De o
favoare deosebita se bucura, rasa mangalita, importata din Transilvania.
Cu toate aceste manifestari care atesta, un interes marit pentru cultura,
cerealelor, creterea vitelor continua, pina In 1844, sa fie ramura princi-
pala a economiei noastre. Cunoscut este de obste, declara Al. Ghica In
Obsteasca Adunare, ca cresterea vitelor este cea mai mare bogatie a
norodului, si aceasta urneste toate cheltuielile tinerii statului" 1.
In adevar, in afara de vaca de lapte si de vitele de munca (boi,
bivoli, cai) cu care prestan claca si pentru care primeau loc de finat si de
pasune, satenii tineau In satele unde-si puteau procura finat si pasune,
tin numar mare de vaci (pina la 10, chiar mai multe), i un mare numar
de oi. De pilda, din cele 327 familii de pe mosia Ceretul (Dolj), noua familii
aveau peste 10 vaci, 24 familii Intro 6-10 vaci, 44 familii Intre 2-5, si
numai 21 familii n-aveau decit cite o vac. 17n taran avea 160 oi i capre,
cei mai multi aveau peste 10 oi, si numai patru familii n-aveau decit
cite o oaie. Din categoria palmailor, lipsiti de vite de munca faceau parte
15 familii, dintre care 10 n-aveau nici un animal In curte.
Satul Putinei (Irlasca) avea In anvil 1842 un numar de 101 familii
de clacasi cu cite 4 boi, douasprezece familii cu cite doi boi si numai cinci
familii de palmasi 2.
Importanta crqterii vitelor pentru gospodaria taraneasca, explica
unele forme particulare ale exploatarii taranesti, rolul prisoaselor de finat
si pasune in procesul de aservire a taranilor si valoarea surprinzator de
mare a prestatiilor in bani catre proprietari si arendasi.
0 cotitura se produce in istoria relatiilor agrare din Tara Romineasca,
pe la 1844, cind cerealele ajung, dupa insasi constatarea lui Gh. Bibescu,
cel mai insemnat articol de export, acela de care se intereseaza si obstea
si statul". Acest even ment e marcat, in istoria relatiilor agrare, printr-o
Inasprire considerabila a exploatard taranesti.
1 Ana tele parlamentare, vol. X, p. 102.

2 Mare le domeniu Ghica-Comaneti (Bac 5u), format Intre 1803 0 1832 prin cotropirea
exproprierca a apte sate razeeti, ofera In aceastS privinta indicatii interesante, dei nu
tocmai concludente din cauza particularitlii resurselor locale. Cele apte sate ale domeniului
posedau In 1830, cu toate ravagiile rAzboiului i epizootiilor : 2.124 boi, 1.214 vaci, 431 cai,
7.153 oi i capre, 1.551 mascuri, 442 stupi, 481 care la o populatie de 1.766. In 1846, majoritatea
locuilorilor (70 %) au vite mart, dintre care circa 29 % aveau mai mult de doi boi sau doi cai.
0 stalistica din 1844 Imparte locul boicresc In 349 Mei ardtur5, 182 halci ima 0 644
Mei fInat. Locuitorii aveau 681 ftIci arSturS, 552 fdlci ima 0 1319 Mei fInat. Ei produccau
de douS ori mai multe cereale dectt rezerva domanialil. Principalul venit al domeniului nu stAtea
in agricultura, ci In exploatare forestierA 0 In extractia pScurii i ctirbunelui. Domeniul poseda
peste 33.000 Mid de padure. Creterea veniturilor lui e atestatS de urcarea arendei. lin 1833,
cinci sate ale domeniului au fost arendate cu 68.000 tel pe an ; In 1837, cu 161.000,1n 1844 (numai
trei sate) cu 227.300 lei (E. Negruti, Luptele (aranilor de pe domeniul Gltica-Comnesti In prima
jurndlate a secolului al XIX-lea, in Studii i materiale de istorie msdie, Bac., 1957, p. 75-77).
www.dacoromanica.ro
B. LEGEA GLAGII
Regulamentul organic, desi intentia autorilor lui a fost s'a inthreasa

privilegiile feudale ale boierilor si BA asigure acestora o exploatare mai
intensg a taranilor, pretinde a intemeia relatiile clintre sAteni si stgpinii
de movie pe principiul unei exacte reciprocitali de drepturi si de indatoriri.
Stgpinul de mosie e obligat s dea locuitorilor de pe mosia sa loc de cas5 si
de grAding,, pmint de arltur5 si de finat, drept la izlaz pentru maximum
patru boi si o vaca sau, In loc de vac5, pentru 10 oi sau capre, adicA,
in Moldova, cinci Mei si 30 prajini pentru fruntas, trei falci si 70 prajini
pentru mijloca si 2 fAlci si 30 prajin pentru codas, iar in Tara Romineascl,
In medie ceva mai putin de sapte pogoane. AceastI suprafata' era de
1 y2 31/2 ori mai mica cleat p5mintul aflat In posesiunea satenilor inainte de
Regulament. Reducind numArul vitelor la maximum cinci si m'asurind
locul finatului si izlazului la intinderea de pAraint strict necesar Intreti-
nerii acestui numar de vite, Regulamentul organic lovea In primul rind
in cresterea vitelor care constituia Inca principala ramur5 a economiei
uationale si mijlocul cel mai inlesnitor prin care th'ranii isi procurau banii
pentru impozite si pentru celelalte nevoi ale lor. In 1805, asezamintul lui
Al. Moruzi asigurase fiecarui Oran care poseda 16, 12 sau 6 vite mari,
In afar5 de imasul corespunzator, respectiv, 6, 4 sau 2 Mid de finat. Locul
de arAturg nu e fixat, fiindc5 acesta era spre indestulare", la dispozitia
fiecruia.
Regulamentul organic a realizat deci, prin insgsi alcgtuirea sa, o
expropriere general5 a targnimii, reducind la jumgtate sau la o treime
intinderea de pamint pe care clAcasii o aveau In folosinta lor. Aplicindu-1,
proprietarii aveau sl intensifice procesul de expropriere. In acelasi timp,
Regulamentul a inOrit pozitia stapinilor de mosii fatg de clacasi si, cum
spunea Kisseleff, a pus cu str5snicie in lucrare o intocmire care a schimbat
temeiurile orinduielii lucrurilor ce au fost pin5 atunci".
Un articol, din care proprietarii aveau sg, facl cel mai teribil instru-
ment de exploatare si de aservire a taranilor a fost acela relativ la prisoase
(art. 140, par. V, Muntenia ; art. 124 Moldova). Locuitorul care avea mai
mult de cinci vite sau voia s'a are mai mult pgmint decit era prev5zut de
Regulament urma sA, se Invoiasc5, prin bung, toemeal" cu proprietarul
pentru prisosul de care avea nevoie. Invoielile incheiate prin tocmeli de
bung, voie" au devenit de la Inceput invoielile silite" prin care stgpinii
de mosie si arendasii si-au impus clazasior vointa lor discretionar5.
Regulamentul prevede a mosiile, care nu vor avea suficient5 intin-
dere pentru a asigura tuturor locuitorilor pogoanele legiuite, se vor imp5rti,
in toatti intinderea, in trei parti egale, din care doul se vor da locuitorilor,
iar a treia va ramine proprietarului (Art. 144 Muntenia). Regulamentul
recunoaste deci stApInilor de mosie dreptul de proprietate deplin si absolut
asupra unei treimi din movie. Celelalte dou5 apartin satenilor, cu drept
de posesiune perpetua,.
www.dacoromanica.ro
362 A. OTETEA 56
In schimbul acestor foloase, locuitorul era supus la

Obligatlilo ifiranllor
o dublg prestatie : in munca, si in produse naturale.
El datora proprietarului, dupg, vechiul obicei", 12 zile de clacA pe an,
cite patru in fiecare anotimp viu, cu toate vitele pentru care a primit
locuri de hrang. Codasii farg, vite aveau a lucreze cu palmele. In ciuda
vechiului obicei invocat de legiuitor, Regulamentul introduce si in Tara
Romineasa, nartul, care inmulteste do douA, sau de trei ori nunfarul zile-
lor de lucru. Kisseleff, care avea mosii in Ucraina, a arAtat ca, o zi de
nart in Moldova echivala cu doul zile de nart in Ucraina, unde o zi cu
nart era egara cu o zi normal si jum'atate.
In afara de aceasta, tkanii aveau a faca, transporturi pima', la 12
ore depArtare, a aduc6 un car de lemne si sit ajute la repararea acareturilor
si la intretinerea iazurilor morior. Nicolae Valcescu nu era departe de
adevAr evaluind numgrul real al zilelor de muncg pe care, in baza Regula-
mentului, proprietarii le storceau efectiv de la sAteni la 56 in Muntenia
si la 84 in Moldova. La aceasta se adgugau apoi zilele de clacg far'd numAr
ale invoielilor silite, ale datoriilor si dobinzilor convertite in clacA si ale
unui arbitrar nig, friu si fgra' sanctiune.
Zilele de claa neimplinite puteau fi convertite de proprietar in
bard, la un tarif stabilit de Obsteasca Adunare, dup4 preturile medii din
ultimii trei ani. Dar cum aceste rAmAsite rareori puteau fi pratite, ele se
transformau din nou, cu dobind, in zile de clacg, In Moldova, a spus
Mihail Koglniceanu, tAranul e atit de arac inch nu-si poate plgti nici
impozitele. E regulg comund ca proprietarul sau arendasul a plteasc5,
birul taranilor, acordind vornicului satului suma necesarA pentru a achita
sfertul, care impreun cu dobinda se transformA tot in clacg, dupg cum
in bard si apoi in clacg s-au transformat imprumuturile de porumb. Astfel
datoria taranului creste din an in an, si aceasta face c5, el in veci nu mai
este liber" 1.
In afar de clacg, atenii trebuiau_ a dea dijing,, a zecba parte",
din toate produsele recoltate pe locurile lor de hran6 si mai aveau a dea
ceea ce Bncescu a nurnit dijma din oameni". Kisseleff a desfiintat
categoria scute!nicilor si poslusnicior, pe care boierii o declaraserg
7)cel mai scump privilegiu al lor". Drept compensatie, in afarg, de
o pensie viagerd, Regulamentul acorda, stpinilor de mosii un om din zece
familii in Moldova si patru la sutg, In Tara RomineasCa pentru a le send
ca argati, paznici, vgt'asei, vizitii etc. Ei se numesc slujbasi volnici",
slut scutiti de clacg, de dijna5, si de bir pentru durata serviciului si dispun
de un numk de zre libere pentru a-si putea cultiva delnita lor. Scutelnicii
reapar deci sub forma slujbasilor volnici. Tgranii au primit cu foarte
mare nemultumire aceast5, slujba, pe care au numit-o obkie" sau
obggie", adic iobgie, probabil, fiindcg le amintea situatia tkanilor
71
din Transilvania, supusi la 4-5 zile de robot6 pe aptgming, si le sugera
ideea unei aserviri totale. De aceea au preferat s-o rAscumpere. In diferite
invoieli incheiate cu proprietarii sau arendasii, dijma din oameni" apare
sub forma unei taxe pltite, sub numele de obggie" de toti locuitorii
1 Ade qi legiuiri, vol. I, p. 552.
www.dacoromanica.ro
satului. La sfirptul epoch regulamentare, ea varia in Tara Romineascg

Intre 10 i. 18 lei de familie. Ea constituia deci, in favoarea proprietarilor,
un tribut variind intre 33% i 60% din cap tatia cgtre stat.
Regulamentul a cowfirmat monopolul stgpinului asupra vinului,
rachiului i. altor bguturi, asupra bgegniilor i scaunului de came, precum
i. proprietatea exclusivg a morilor, eleteelor, pgdurilor i. podurilor. Aceasta
insemna e locuitorul nu putea tine i consuma vinul scos din via sa,
i vom vedea cg cei ce fceau nunti i praznice cu vinul lor trebuiau sg
plgteascg circiumii mopei o despggubire pentru vinul pe care nu 1-au
cumpgrat de la ea.
Regulamentul organic a eliberat o treime din mope de orice servitute
feuclalg, P. a recunoscut proprietarilor dreptul de a exercita asupra ei o
stgpinire absolutg. Regulamentul nu mai cunoate stpini de mope",
ci numai proprietari", care-i considerg dreptul de proprietate ca sfint
i ferit de tot felul de sil".
Fapt i. mai gray, Regulamentul reducea la mai putin de jumgtate
intinderea de pgmint folositg mai inainte de el:kap, rezerva exclusiv
proprietarilor dreptul de folosintg a padurilor, izlazurilor, morior, precum
i monopolul bguturilor, bgegniilor i mcelgriilor i dreptul de a converti
claca In bard. Folosinta acestor drepturi, odinioarg colective, avea s'a
deving un obiect de invoieli ,libere" Intre proprietari 1 locuitorii mopilor.
Deosebit de nedrepte erau dispozitille Regulamentului (art. 44 Muntenia ;
127 Moldova) care ldsau sg apese sarcini indoite asupra locuitorilor arzati
pe mopi ,strimte", in imposibilitate de a asigura tuturora legiuitele
pogoane. fn adevgr, ei aveau s rgspundg de drepturile proprietatii ci fat
d.e mocia pe care cedeau i fao de aceea care le dadea locuri de hrang.
Nartul In sfirpt, Regulamentul organic respectind in aparentg
Ifvechiul obicei" al celor 12 zile de clacg, agraveazg
sarcinile sgtenilor introducind i In Muntenia nartul. Prin aceasta pro-
prietarii Ii asigurg forta de muncg necesarg exploatgrii rezervei.
pentru ca clacacul sg nu se poatg impotrivi exigentelor proprietarului,
el a fost legat de mope. Formal, art. 64 al Regulamentului Munteniei
i art. 435 al Moldoyei recunosc libertatea personalg a clacaplor, reconfir-
mind actul de dezrobire al lui Constantin Mavrocordat. In realitate, prin
ingrgdirile dreptului de stfamutare, tgranii au fost legati de glie.
Autorii Regulamentului au pretins cg dispozithle privind relatiile
dintre proprietari i clgcap erau transitorii i aveau sg fie inlocuite treptat
Cu invoieli incheiate prin tocmealg de bung voie, p un alineat adgugat la
art. 140 al textului definitiv (Muntenia) 1 legaliza aceastg interpretare,
menitg sg ia clgcaplor ci aceastg cubred baza legalg de apgrare, care
era Regulamentul, contra nWastuirilor proprietarilor.
Regulamentul organic, adevgrat cod. al munch fortate, a mentinut
totup principiul cg taranii au un drept de folosintg ereditar asupra a doug
treimi din mope c1 a definit precis cantitatea de muncl, ci natura obliga-
tiilor la care erau supup fatg de proprietar.
1 Acte qi legiuiri, I, p. 432-433.
www.dacoromanica.ro
364 A. OTETEA 58
Dar, datoritg puterii necumpgnite pe care proprietarii o exercitau

in stat, datoritg lipsei unor orase infloritoare si a unei populatii urbane
puternice, datorita coruptiei organelor administrative de toate gradele,
toate dispozitiile favorabile tgranilor au fost calcate. Membrii Comisiei
europene din 1857, constat i ei In raportul lor ea actiunea guvernului
fu cu totul paralizatg la tara, tgranii fura lasati la bunul plac al proprieta-
rior i un fel de drept feudal fu reintrodus In Moldavia" 1.
Nu e semnificativ ea toti observatorii perspicaci ai relatiilor agrare
din epoca regulamentarg sint izbiti de acelasi fenomen pe care-I -definesc
aproape In aceiasi termeni : noua feudalitate introduth de Regulanzentul
organic,
C. APLICAREA REGULAMENTULUI ORGANIC
In Tara RomIneascg, noua lege a clacii" a fost adusa la cunostinta

locuitorilor printr-o circularg a marelui vistier Alexanclru Vilara din 20
septembrie 1831. Circulara reproducea articolele 138-146, dar cu omisiuni
(de exemplu : alineatele 1-4 din art. 143 care vorbesc despre slujbasii
volnici) i, ceea, ce e mai semnificativ, articolele nu erau numerotate ca In
sectia a VII-a a Regulamentului, de la 138 la 146, ci de la 1-9, pentru ca
In contestatiile lor cu proprietarii sgteni s nu poatg invoca exact
textul legii.
Cu toate precautiunile guvernului de a sublinia binefacerile noii
legiuiri, mai ales reducerea tuturor impozitelor vechi la unul singur si
desfiintarea scutelnicilor, sgtenii nu s-au lgsat amggiti. In multe parti,
ei au refuzat sg primeascg circulara si sg incheie invoiri cu proprietarii.
In Moldova, nemultumirea a luat forme violente i Regulamentul n-a
putut fi impus deck cu forta armelor. Obisnuiti a se folosi de toatg Intin-
derea de pgmint de care aveau nevoie, sgtenii nu puteau accepta farg
impotrivire dispozitiile inrobitoare ale Regulamentului organic.
Inspectind judetele Ialomita, Brila, Focsani i Buzau
NemultumIrile
Iftranllor In vara anului 1832, Vilara a constatat pretutindeni
aceeasi nemultumire. Locuitorii din plasa Borcii si din
alte sapte sate de pe Dungre au refuzat sg incheie invoieli cu proprie-
tarul, i ocirmuitorul n-a Indrgznit s recurgg la mijloace de con-
stringere militare, de teamg ca oamenii sg nu fugg in tara turceasca.
Vilara, care avea si el mosie In judetul Ialomita, cauta sl-i convingg prin
vorbe bune i prin amenintgri. Oamenii raspund ca, nu Indraznesc a se
face incepatori", ca sg nu-i blesteme ceilalti pentru un obicei ce ar Incepe
cu (1615E", cu alte cuvinte, inchee Vilarh, toate aceste sate de pe Balta,
care shit i cele mai curate si In bung stare, se afla intr-o vorba a nu
primi clad," 2.
Ade i leginiri, I, p. 432-433.

2 ibidem, p. 204-207.
www.dacoromanica.ro
Se simte aici o licgrire de contiinta sociara, un vag sentiment de

solidaritate, din care insa Varanimea, redusl la propriile ei mijloace, n-a
putut scoate nici un plan de actiune generala, nici forta de a-1 duce la
indeplinire Si, funded atunci nu exista nici o burghezie capabila de o
actiune revolutionar'a, necum un proletariat organizat, trdnimea s-a
supus, afar& de cea de la margini care a obtinut aminarea aplicdrii dispo-
zitiunilor regulamentare sau a emigrat 1
In primavara anului 1833 satele de pe malul Prutului, din tinuturile
Dorohoi, Iai i F1ciu, s-au stramutat In Basarabia, i alte sate se prega-
teau s le urmeze pilda. Ancheta instituita de guvern a explicat exodul
prin datoriile excesive care apasau asupra locuitorilor, prin refuzul isprav-
nicilor de a satisface reclamatiile primite i prin foametea pe care proprie-
tarii i arendaii refuzau s-o combatg. Dar, pentru a-i retine, guvernul e
silt 0, amine aplicarea Regulamentului, pings In 1844, cind amenintind
ea, trec Prutul, steuil obtin o noua aminare ping in 1848.
A trebuit dar un termen de 14 ani, spune Kogglniceanu, ping ce,
prin staruintele proprietarilor, prin prefecti, subprefecti i dorobanti,
taranii joseni ai Moldovei au putut sa se supuie, a putut sg, li se smulga
jumatate din paminturile lor" 2
La fel s-au petrecut lucrurile In regiunile marginme din Muntenia.
In cursul unei caldtorii de inspectie prin tara (iunieiulie 1832), Kisseleff
a primit 1 900 jalbe din partea claomilor i i-a format convingerea ea,
daca masa taranilor nu i-a manifestat cu i mai mare tarie nemultumirea,
e c s-a interzis ocirmuitorior de a sili pe Oran s implineasca conditiile
noii clci kSi c, cu exceptia slujbailor volnici, totul a ramas in starea
dinainte 2 Pasuire efemerd. Folosindu-se de prezenta fortelor armate ruse,
proprietarii au impus prevederile Regulamentului.
Pentru a potoli nemultumirile taranilor i a preveni izbucnirea unor
tulburari, Kisseleff recomanda sfaturilor administrative ale celor doua
Principate s suspende aplicarea dispozitiilor regulamentare care se refera
la relatiile dintre proprietari i clacai, In vederea reexaminarii lor in
sesiunea urmatoare a obtetii Adunari.
Kisseleff a supus, In adevIr, legea clcii unui examen
Revizuirea legii elficil
amanuntit i a confruntat pretentiile boierilor cu docu-
mentele i cu obiceiul pmintului, dar n-a obtinut decit o mica uprare la
norma zilei de plug i la zilele de clad, suplimentare, hotarindu-se ca
omul Mfg boi s faca trei, nu noul zile cu bratele pentru cele trei zile cu
carul ale cracailor cu boi. In schimb, textul definitiv cuprinde o agra-
vare a normei la prait, iar la cositul finului introduce in norm/ obli-
gatia de a cara finul, ceea ce nu era In textul primitiv al Regula-
mentului.
Legea clacii a rAmas deci In picioare ca o dovada a puterii
proprietarior de moii In stat i In Adunarea obteasca. Nici Kisseleff,
1 A. i G. Otetea, Tdranii sub regimul Regulamentului organic, In Studii ;i articole de
istorie, 1956, p. 141-142.
2 Acte. ;i legiuiri, vol. II, p. 537.
3 Ibidezn, p. 209.
www.dacoromanica.ro
366 A. OTETEA 60
nici Alexandru Ghica care au incercat, in interesul proprietatii si al ordinei

existente, sa, stabileasca o dreapta" cumpana intre indatoririle si folosurile
taranilor, n-au izbutit sa stavileasca goana dupa, supramunca a proprie-
tarilor si arendasilor.
Satenii sint asupriti cu claca, cu dijma, cn ierbkitul, cu invoielile
impuse In sila si cu podvezile din partea proprietarilor, cu rusfeturile,
drausiile si muncile gratuite din partea slujbasilor statului.
Dreptul de In aceste conditii, regimul regulamentar nu putea func-
strAinutare tiona dupa bunul plac al proprietarilor si arendasilor
decit dad sateanul nu se putea sustrage exigentelor
lor : pe de o parte taranul trebuia legat de pamint, iar pe de alta
proprietarul trebuia inzestrat cu mijloace de constringere extraeconomi-
ca. Legarea de pamint si constringerea extraeconomid, formeaza cheia
de bolta a intregului sistem.
Desi Regulamentul a confirmat dezrobirea taranilor prin legiuirea
lui Constantin Mavrocordat, art. 144 (Muntenia) si 127 (Moldova) nu
admit decit pentru locuitorii care nu vor fi primit toata legiuita intindere
de pamInt dreptul de a se muta pe alte mosii, dar si pentru aceasta categorie,
numai la sapte ani o data, si anume in cursul celui din urma, al catagrafiei,
si dupa, ce vor fi anuntat cu un an inainte autoritatile satului din care
plead si ale aceluia unde se asaza si (WO ce se vor fi achitat de toate
indatoririle catre fisc, sat si proprietar.
Ceilalti sateni nu se vor putea stramuta decit implinind, in afara
de conditiile de mai sus, urmatoarele indatoriri : preaviz proprietarului
si ocirmuitorului, cu vase hmi lnainte de sf. Gheorghe, lichidarea in numerar
a tuturor datoriilor catre proprietar si renuntarea la toate plantatiile lor
in folosul acestuia si, ca si cum aceste conditii n-ar face iluzorie once
incercare de stramutare legal, ultimul paragraf precizeaza ca, stramutarea
nu se poate face niciodata, decit de cite unul sau cel mult doi parinti cu
ai familiei ion" 1.
Care satean ar fi putut implini toate aceste conditii ? Autorii legii
au mkturisit de altfel ca intentia lor a fost de a ingradi dreptul de stra,-
mutare Melt cei ram naraviti de a se stramuta dintr-un loc intr-altul,
lipsindu-le mijloacele de a Implini Indatoririe puse asupra lor, se vor
statornici intr-o mai bung, casnicie" 2 Nu se putea o mai cinid marturisire
a mestesugitei uneltiri menite sa, anuleze un drept proclamat mai inainte
si sa. statorniceasca buna dsnicie" intre asupriti si asupritori !
Tot atit de cinica e justificarea acestei masuri. O mare parte din
locuitorii acestui Principat, declara Sfatul administrativ, avindu-si locuinta
prin feluri de locuri fara nici un fel de caznice imprejmuiri cevasi mai
insemnatoare si fara cevasi sadire, le-a fost totdeauna foarte cu inlesnire
Bali Incarce boarfele In cara, sa-si ia vitele dupa dinsii si sa, tread pre-
umblatori dintr-un sat intr-altul, on ndajduind a gasi mai bine, impilati
fiind de slujbasii stapinirii, sau si dintr-insii fiind numai ram naraviti
I Acte # legiuiri, vol. I, p. 246.
2 lbidem.
www.dacoromanica.ro
intru aceasta si cu totul departati de acea doritg vointg a statorniciei

casnice" 1.
La aceste sofisme, Kisseleff a rgspuns : Trebuie sg abordgm chestiu-
nea cu sinceritate : dacg tgranii sint liberi, ei au dreptul sa-si pgrgseascg
proprietarul pentru a se muta la altul, dar cu formele prescrise, si in cazul
nedrept, cind nu li se dg pgmint suficient" 2.
Legea din 1832 a rgmas in vigoare ping la 30 oct. 1837, cind, printr-un
jurnal al Sfatului administrativ, s-a acordat satenilor care in perife:ia
unui oras au dobindit, prin mostenire sau cumparare, o proprietate cu
clddire de casg, dreptul de a se strmuta fgrg restrictiile legii din 1832.
Mgsura a deslAntuit o furibunda campanie impotriva lui Alexandru
Ghica, acuzat cg a depopulat proprieatile adevgratilor romini, pentru a
intemeia un oras pe mosia sa Alexandria", in loc sg aducg colonisti din
strdingtate, preeum se fgeea in vremurie vechi" 3.
Marii proprietari din Obsteasca adunare acuzg jurnalul Sfatului
administrativ din 30 octombrie 1837 de a provoca ruina agriculturii.
De aici incepe raul strgmutgrilor sg se iveascg in toatd intinderea sa.
De aci incepe sa,' se despoaie tara de tgranii muncitori pe cimpuri intinse,
ca sg se facg tgranii orgseni. De ad se sminteste incurajarea si inaintarea
agriculturii, in vreme ce potrivit cu intinderea tgrii, trebuinta cere a se
inmulti lucatoarele brate ale muncitorilor plugari, iar nu sgrgcimea
tirgurilor si a oraselor.
)) Dupg acest jurnal, multime de tgrani plugari, din cele mai frumoase
si mai roditoare cimpuri, inchipuiese astgzi numitul foborg al orasului
Brila. Dupg acest jurnal, s-au ridicat tgranii cu cirdul de pe unele pro-
prietgti si s-au dus pe altele, ca sg, sgriiceascg veniturile celor dintii si sg,
inmulteascg pe a celor de al doilea... In sfirsit, dupg acest jurnal, se
ridieg astgzi sate intregi din judetele Slam Rimnic, Buzgu, Ialomita, ca
s' locuiasca. mosia Cioroiul din judetul Ialomita... a dumnealui clucerului
Joan Roset, pintr-o vicleang vinzare de putin pamint". In concluzie, ei
voteaa, nu numai abrogarea jurnalului din 30 octombrie 1837, ci ,si aducerea
la urma, a tuturor taranilor care nu s-au strgmutat in conditiile legii
din 1832.
Votul Adungrii n-a fost sanctionat de Al. Ghica, incit tgranii s-au
bucurat in tot timpul domniei lui, deci ping in octombrie 1842, de dreptul
de strgmutare. Or, in acest scurt interval de cinci ani, se infiinteazg sau
1 Acte ;i legiuiri, vol. I, p. 193.

2 Ibidem, p. 196.
3 /n realitate, orasul Alexandria a fost intemeiat nu de Alexandru Ghica, ci de negustcril,
boiernasii si clikasii din tirgurile nelibere Mavrodin si Zimnicea, pe trupul de mosie denumit
BAceanca, Aldesti, Bucuresteanca si Negreasca (Ialomita), pe care 1-au dobindit de la Mitro-
polie in schimbul mosiei lor Brezoaia, pe care o cumptIraserd anterior, pentru a Intemeia oras
pe ea. Numele de Alexandria a fost dat noului oras, la 1 iulie 1834, ca un omagiu adus
lui Alexandru Ghica pentru Inlesnirile facute kr cu prilejul intemeieril orasului. In 1840
Ghica a Inzestrat orasul cu un hrisov de vesnica si liberd stapinire asupra proprietatilor sale.
Campania furibunda a marii boicrimi, stapIna pe Adunare, Impotriva lui Alexandru
Ghica a fost provocata de libertatea data satenilor de a se muta la oras sau de pe o movie
pe alta, iar Intemeierea orasului Alexandria a fost, In scop polemic, prezentata ca o afacere
personala a domnului, pentru a ataca mai usor libertatea de stramutare a clacasilor.
www.dacoromanica.ro
368 A. OTETEA 62
se populeazg o serie de orar de-a lungul Dun Arid, ea urmare a dezvoltgrii

productiei i a exportului de grine. E vorba de Bfaila, Giurgiu, Alexandria,
Turnu-Mggurele i de Turnu-Severin. Tot In aceastg, perioadg se manifestg
o indirjitg lupta* pentru independentg din partea tirgurior nelibere, adicg
a acelor arzate pe moii particulare, ca de pildg Clgraii. Ritmul de
dezvoltare a acestor orar, expresie a nerg'bdarii tgranilor de a scgpa de
jugul clgcii, Ii ilustreazg cazul turgului Ruseti. Clucerul loan Roset, pro-
prietarul moiei Ruseti, intentionind s facg un ora pe moia sa Cioroiul
(Ialomita) a parcelat-o In 1841. Ping In toamna anului 1842, deci In timp
de un an, nu mai putin de 836 familii de clAcai din judetele Brgi la,
Ialomita, Rimnicul Sgrat, Buzgu i Ilfov au cumpgrat pgmint 1 s-au
arzat acolo.
StrAmutarea clgcailor In mas explicg furia proprietarior, careli
vedeau depopulate moiile, i dovedete faptul cg iobggia a doua era
incompatibilg cu libertatea personalg a tgranilor i cu dezvoltarea orarlor.
Legarea de moie impiedica afluxul thranilor la ora care a fost intotdeauna
izvorul creterii populatiei urbane. fn sfirit, reactiunea marilor proprietari
impotriva dreptului de strgmutare a dovedit cg, ei sint stgpini pe legislatie
i pe putere i pot zgdgrnici, Impotriva puterii centrale, orice mgsurg
care ar slgbi autoritatea lor asupra clgcmilor. Astfel au fost realizate la
noi toate conditiile care, ca i In celelalte tgri din centrul i rgsgritul Europei,
au asigurat existenta i durata iobggiei a doua.
Involelile silnlee Profitind de faptul cg, sgteanul era legat de silitea
sa i nu se putea strgmuta oricind ar fi volt", proprietarii
1-au OR sl primeasca' silnicile conditii" pe.care Regulamentul nn le auto-
riza i n-au persistat numai In a pdstra dreptul unui asemenea abuz",
dar au recurs la slujbaii statului pentru a-1 impune stenilor.
Ce puteau fi in aceste conditii, Invoiclile libere" intre proprietarii
de pgmint, stgpini pe aparatul de constringere al statului, i cldcai, se
poate vedea din citeva exemple concrete'. Clcaii din Spgtgrei (Teleorman)
s-au plins c arendaul i-a supus cu dorobanti de ai cirmuirii" de s-au
Invoit in silg, prin inscris.
Proprietarul moiei Belitori (Teleorman) printr-un steag de doro-
banti i-a Indatorat (pe clgcaii de pe moia sa) de s-au Invoit cu bani
pentru toate adeturile proprietgtii, luindu-le i. peste Invoialg cite opt lei
de familie" 2.
Serdarul Nieolae Teod.orescu semnaleazg vorniciei din lguntru. cg In
judetul Dimbovita cracaii se obligg prin Invoieli sg, dea opt banite de
pogonul de porumb, iar de nu se face porumbul sint Indatorati a plgti
acele banite In bani sau a le cumpgra In alte parti. invoiala era contrarg,
legii. Prin ce mijloace a fost impusg Prin amenintarea de a fi scoi de pe
locurile i curgturile ce din vechime au avut" i de a primi pogoanele
hotgrite In altg, parte, uncle nu sint de nici o trebuintg'".
1 Toate textele extrase din Arh. St. Buc., Min. Int., dep. adm., din anii 1843-1848
ne-au fost puse la dispozitie de toy. Stan Apostol, cercettor al Institutulul de Istorie.
2 Arhivele St. Bucureti, Min. Int., Dir. adm., 9/1843, fol. 46.
www.dacoromanica.ro
-63 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA SI TARA ROMINEASCA 3C9
Arendasul mosiei Izlaz (Romanati) a lui Gh. Bibescu a slit, in 1845,

pe locuitorii mosiei sa incheie asupritoarele invoieli, la care se impotriveau,
impiedicindu-i Bali faca araturile de primavaig pe locurile lor de hrang.
//Am rmas saraci, se pling ei, eu saminta de grill In saci, eine co am avut,
mult-putin".
Asa se incheiau Invoielile cu tocmealg de bung voie", pe care
exponentii propriettii le prezentau ca expresia unei drepte cumpene
intre capital si mama" si ca o conditie de progres al economiei nationale.
Clacasii de pe mosia Bgltati (Bimnicul Sarat) a lui Costache Sutu au
asteptat cinci saptamini cu porumbul cules pe cimp s 11 se faca dijmuirea.
Proprietarul i-a lasat sa, astepte ping s-au invoit sa-i accepte conditiile
pentru anul urmator. Arendasul mosiei Ciolgnesti (Teleorman) a tinut i3e
cimp finul clacasilor, card sa-1 dijmuiascd pentru a sill pe cei cu patru
boi sl plateasca cite 51 lei, iar pe cei cu doi boi cite un galben si 36 lei 1.
Invoielile incheiate in silg erau aplicate prin batgi, cazne i ocari.
Clgcasii mosiei Cglinesti (Mu scel) se piing in 1843, pentru jafurile ce cearcg
[indurg] din leat 1839... cu grozave bgtai, din care a si murit unul" 2.
Arendasul mosiei Talea (Prahova) a luat prin strimtoriri cu inchisori
si cu dorobanti" cite 90 lei de familie, farg, a le da legiuitele locuri de
hrana. Arendasul mosiei Chichineu (Teleorman) a asuprit pe sgteni prin
inchisori in grajd cite 4-5 zile, cu hiare la picere, nemincati", la toate
veniturie proprietatii, le-a luat izlazul i 1-a vindut altora, le-a tgiat
gradinile si nu le-a tinut in seamg zilele lucrate 3. Locuitorii mosiei Tineg-
besti (Ilfov) arata c arendasul, de opt ani de dud a luat cu arenda mosia,
/7 i-a pedepsit tilhareste cu bgtai", silindu-i ed-i plateasca pentru locuri
nearate i sa-i care lemne la Bucuresti. Arendasul mosiei Slanic (Saac) a
caznit cumplit un c1ca, tinindu-1 descult, pe ghiatg, i i-a luat un bou,
pentru a-1 sili sg dea 100 lei drept clacg. Arendasul mosiei Poiana Lungg
(Dimbovita), pe care 1-am mai intilnit, a omorit in bataie un om, fiinded
i-a adus o gainS. i n-a fost frumoasa". Clacasii mosiei aratg ea asemenea
fapte nu sint izolate. Ne bate pina ne lasg mai mult morti decit vii i pe
urma ia urzici i ne urzicg, ca sa ne invieze i ne smulge musttile" 4.
Bataia e un lucru atit de obisnuit melt arendasii nici nu-1 neaga.
Do altfel ea se executg curent prin dorobantii ocirmuirii. A bate oamenii
cu nuiele in spate, a-i purta legati i nemincati i a-i supune la tot felul
-de cazne inseamna in limbajul administrativ a-i certa" 1i a-i dojeni"
pentru nesupunere. Pomojnicul plii Cilniste (lTlara), trimis sg fad,
dreptate clacasilor din Iepuresti, i-a batut la spate caznindu-i ca pe niste
tilhari, inch i azi se afla cu rgnile netamaduite". Pentru ce I Pentru
gustul i vointa acelui arendas".
La cruzimea sadica, unii arendasi adauga insulta In forma cea mai
revoltatoare. C1S.caii mosiei Tirnava de sus (Vlasca) se piing dare domn
ca arendasul nu se multumeste sg le ia, prin silnicie, pentru prisosul pogoa-
nelor cite 60 lei de familie, i sa le socoteasca 2-3 zile drept una, sg le ia
1 Arh. St. Buc., Min. Int., Dir. adm., dos. 13/1847, fol. 126 si 751.
2 Loc. cit., dos. nr. 9/1843, fol. 39.
3 Loc. cit., dos. nr. 9/1843, fol. 57.
4 Loc. cit., dos. nr. 29/1845, fol. 115.
24 - C. 4386
www.dacoromanica.ro
370 A. OTETEA 64
In vremea treerisului caii Mrg sgri intrebe si fgrg sg le hotarasca vreo plata,
dar pune tiganii de ne stropeste pe obraz cu baligg sau noroi". La rgs-
punderea clcii, dacg oamenii indrgznesc s facg vreo obiectie, porunceste
tiganilor de ne scuipg in gurg... Bataile si caznele ce cercgm mai in toata
vremea, fr nici o pricing, ne-au adus in stare a ne pgrasi casele si copiii
i a cauta alt loc de scdpare" 1
Aceste grozgvii au fost posibile, fiindcg, tgranii au fost la'sati prada
vointil arbitrare a unor proprietari lacomi si neomenosi, stapini pe justitie
si pe administratie. Boierii autori ai Regulamentului organic n-au lgsat
victimelor lor nici mgcar mijlocul de a apara prin justitie drepturile pe
care li le garanta Regulamentul si de a obtine reparatie pentru violarea
acestor drepturi. A don s tiu, spunea Kogglniceanu acestor boieri,
dacg sint multi intre DI'S., care cred ca un taran asuprit de proprietar,
de arenda sau de subprefect va gad de sigur dreptatea sa, indatg ce se va
infiinta la prefectura. A don s5 tiu ce eredeti Dvs., daca un tgran care
ar urmgri prin proces asupra unei persoane mai puternice un drept al
sau incontestabil, poate trai atit de mult ca sg-i vada sfirsitul, cind rezul-
tatul n-ar putea fi in favorul partii adverse... Am volt sa. arat numai ca
ping dud administratia si justitia nu vor fi un bun coniun, lesne accesibil
tuturor ; ping cind ele nu ne vor garanta ill fapte apgrarea i acelora care
slut prea slabi spre a se apgra ei WOO, ping atunci n-a sosit timpul de a
reduce pe toti locuitorii elk* la toemeli de bung vole" 2
Regimul clcfl n-a fost temperat in Wile romine nici de constiinta
reprezentantilor clasei stgpinitoare c, chiar pentru mentinerea regimului
ai cgrui beneficiari erau, macar starea de drept, care era a lor si a clasei
lor, trebuia respectata i abuzurile combatute. Ei n-au respectat nici
legile facute de ei, In interesul lor exclusiv, si au fcut din sarnavolnicie,
din bunul plac, din arbitrarul cel mai odios, din socoteli strimbe si chiar
din falsuri, urzeala cotidiang a vietii satenilor.
Sesizat de necontenitele jalbe ale clacasilor napgstuiti, guvernul a
publicat instructiuni deslusite" cu privire la drepturile si datoriile
proprietaresti si a luat unele mgsuri de ingradire a abuzurilor. Dar unii
arendasi fau naraviti fiind", au recurs atunci la alte viclene si metesugite
napastuiri". Ei s-au inteles cu unul sau doi din aleii si scriitorii satului
si au plgzmuit zapise de datorii pe numele fiecgrui clams, pina la suma
de 150 lei si cu scadente de 4 i 6 luni, iscglind pe clams, Mfg ca acesta
sg banuiasca ceva. La expirarea termenului, ei aleargg nu la ocirmuire,
ci la judecatorie, care fgrg a cerceta provenienta datoriei, da' termene de
infatisare si cum cei mai multi dintre clacasi nu se due la judecatg, jude-
catorul trimite somatie de plata in termen de opt zile. De altfel asa patese
si cei ce se infatiseaza.
Cine aduce aceste grave invinuiri I Ocirmuitorul judetului Vlasca,
intr-un raport oficial cgtre Departamentul din Launtru si el nu denuntg
un caz particular, ci o categoric intreagg, de arendasi i complicitatea
servila a functionarior comunali.
o Arh. St. Buc., Min. Int., Dir. adm., dos. nr. 10/1844, fol. 55.
2 Acle i legiuiri, vol. 12, p. 560-561.
www.dacoromanica.ro
Engels a spus cd, in Germania iobdgiei a doua, au domnit toiagul

biciul. Asa a ajuns taranul german, ca de altfel Intreaga Germanie, la
cea mai adincd degradare. Ca toatd Germania, taranul a ajuns atit de
stors de vlaga, inch mintuirea nu-i putea vent decit din afard. Ea i-a
venit de la Revolutia franceza" 1 La fel s-au petrecut lucrurile si la noi.
Robia eldcii n-a putut fi abolita decit de lovitura de stat a lui Cuza si
Kogalniceanu, de altfel pentru a putea fi inlocuita de o alth exploatare,
cea capitalista, cdreia numai revolutia socialistd i-a pus capdt.
Loeurile de hrand Regulamentul a redus la jumatate sau la o treime
. locul de hrana care mai inainte era In folosinta
eldcasilor. Prin repartizari samavolnice si prin msuratori strimbe,
efectuate in fiecare an, proprietarii au redus si mai mult intinderea pdmin-
tului la care aveau drept c1caii. Ei si-au rezervat pdmintul cel mai bun
si au atribuit locuitorilor pamintul cel mai prost, terenurile inundabile,
spinarile" i locurile acoperite de holeri si de baldrii". Locuitorii satului
Rdstoaca (Putna) an trebnit sa se multumeascd cu terenurile inundate
de cite doua-trei ori" de apele Putnei. Arendasul mosiei Vadul Rosca
(Putna) a adus in aprilie 1842 cdlugdrii manastirii lui Adam, stapina
mosiei, ca s mdsoare locurile si in loc sa ne [deie] movie mai multh
decit am avut, ei ne-au luat-o pe jumatate". Prin mdsurdtori false, Ca-
tinca Sturdza a redus locul de aratura al satenilor de la cinci la
trei pogoane2.
Marii proprietari au despuiat pe mosneni de pamintul bort caleind
angajamentele luate fath de ei. Razesii din catunul Robaia, comuna
Berisliivesti (Arges), compus din 46 familii, si-au vindut in 1810 mosia
eu conditia ca urmasii lor s'a faca clad, doar patru zile pe an i sa dea
zeciuiala begiuith. Aceste conditii au fost respectate pin& in 1847, cind
arendasul. i-a apucat sa pldteascd dupa Regulament. Clacasii impotrivin-
du-se, ocirmuirea judetului a pus Robaia in pozitie de sat tilharese",
adicd a trimis impotriva locuitorior doi subocirmuitori cu doud steaguri
de dorobanti, care s-au pus asupra oamenilor cu toata asprimea caznelor
0i jafurilor" ; 40 de oameni au fost dusi legati la tahtul (sediul) subocir-
muirii Lovistea, unde au fost tinuti nemincati, nedormiti, bdtuti pe tot
ceasul i cazniti in tot felul ea sd, pldtim cele ce ni se cere de catre arendas,
sume de bani insemndtoare".
In judetul Dimbovita e ea o legiuire ca locuitorii care rezista la
invoielile arendasilor sd. fie scosi din locurie i curaturile pe care le-au
avut din vechime i sa se vadd strdnautati in locuri care nu sint de nicio
trebuinta" 3. Arendasul mosiei Epuresti Vlasca) a luat de la zece locuitori
cite un loc i doug, de aratura si le-a intrebuintat pentru sine. Arendasul
satului Bucsani (Vlasca) a luat unor clacasi locurile curatate de dinsii
cu toporul". Confiscarea locurilor celor mai bune ale satenilor nu era
1 MarxEngelsLeninStalin, Zur deutschen Geschichte, vol. I, Berlin, 1953, p. 151.

2 C. Gonciariu i Gh. Untaru, Situalia fardnimii putnene In perioada Regulamentului
organic, In ,,Studii", an XI (1958), nr. 5, p. 125-126.
3 Arh. St. Buc., Min. Int., Dir. adm., 3 martie 1844, do5. nr. 2/1844, fol. 9.
www.dacoromanica.ro
372 A. OTETEA 66
numai un mijloc de a mAri rezerva, ci i unul din cele mai eficace pentru
a fringe rezistenta satenilor la incheierea invoiefflor
Claca Cele 12 zile ale Regulamentului, cu nart, nu puteau
fi Implinite nici in 52, constata ocirmuirea judetulni
Rimnieul SArat, dupa o ancheta facuta la 22 martie 1848, pe mosia
lui Costache Sutu. In Moldova, declara C. N. BrAiloiu, desi luciul
este numai de 12 zile, insa in fapte era de saptezeci de zile" 2 .7n,
fapte, lucrul era fara .masura si Cara soroc, fiindca clacasii nu lucrau zile,
ci o anumita intindere de pAmint, pe care trebuiau s-o are, s-o semene,
s-o prasasca, s-o secere, s-o coseascl sau s-o culeaga si sa care recolta
la arie sau la curte. ClAcasii din Baltati (Rimnicul Sarat) au lucrat pentru
arendas cite 10, 9, 8 sau 7 pogoane tot anul si nu li s-a dat niciun rAvas
la mina si in acest chip ne aflAna in toate zilele numai in munca proprie-
tatii i casele noastre s-au stins en totul din pricina mai sus vorbita".
Nataseii, c'ind vdd un om pe cimp la lucrul lui, II iau In Male, numai in
virful biciului", 0-1 due la pogoanele arendasului 3.
In afara de claca majorata prin nart de sase-sapte ori, proprietarii
siarendasii s-au folosit de prisoase pentru a impune oamenilor zile de claca
suplimentare. ClAcasii din Moreni, Cricoveni i Girboveni (Prahova) s-au
invoit cu arendasul, care le-a cedat prisosul izlazurilor, sa-i lucram cite
opt zile de fiestecare, iar pretul acestor zile va fi ca cele de claca, dupa
numarul vitelor fiestecaruia" 4.
Arenda pentru prisoasele de aratura era uneori perceputa sub forma
de dijma. Arendasul, care tinea mosia Osica (Romanati) din 1835, pretindea
in 1844 ea i-au fames neplatite in afara de izlazul vitelor, o mie de pogoane
de aratura, claca carora facea 10 000 lei. Departamentul din launtru,
cercetind cazul, a stabilit c5, oamenii au dat pentru aceste pogoane dijma
din cinci una, i prin urmare nu datorau nimic arendasului 5.
Pe linga zilele de claca, arendasii pei cepeau pentru prisosul izla-
zului de fiecare vita o taxa, variind intre 3 si 5 lei. Arendasul mosiei Mirosi
(Teleorman) se plinge c, desi a cedat locuitorilor tot izlazul moiei, cu
conditia s, plateasca pentru fiecare vita de prisos (peste cele cinci legiuite),
lei 3, iar pentru prisosul pogoanelor de aratura s dea dreapta zeciuiala"
si s faca de fiecare pogon cite doua zile cu. mlinile, dar nici asa n-au
voit". Din indignarea arendasului rezulta ca aceste conditii erau minimale
si, in adevar, intilnim invoieli mult mai oneroase. Clacasii mosiei Cretesti
(11fov) se pling ca arendasul le cere, pe linga dijma din cinci una, o zi de
plug de fiecare pogon de prisos. Ei refuza pe motiv c, abia pot clacui
celelalte legiuite zile" 6.
Jalba e din 7/19 martie 1848. In lunile premergatoare Revolutiei
rezistenta tAranilor e in general mai dirza. La o lung dupa izbucnirea
1 Arh. St. Buc., Min. Int., Dir. adm., 3 martie 1844, dos. nr. 225/1848, fol. 82.
2 M. Kogalniceanu, Scrieri sociale, ed. D. Simonescu, Buc., 1947, p. 212.
3 Arh. St. Buc., Min. Int., Dir. adm., dos. 10/1844, fol. 33.
Loc. c t., dos. nr. 34/1844, fol. 15 si 22.
5 Loc. c t., dos. nr. '10/1844, fol. 33.
6 Loc. cit., dos. 17/1843.
www.dacoromanica.ro
Revolutiei pariziene, nu e exclus ca suflul ei s fi atins i Vara-

nimea romina.
0 expresie care revine adesea In jalbele taranilor din Muntenia e
aceea de banii clacii". La prima vedere s-ar putea cr de ca e vorba de
convertirea clacil In bani. Astfel, clacasii mosiei Zimnicea (Teleorman)
se pling ca au lost supusi de arendas prin invoire silnica" de au platit
o claca foarte mare", adica fruntasul cu patru vite lei 175, mijlocasul cu
doua vite lei 138, iar codasul cu miinile lei 75. In afara de aceasta pentru
prisoasele de vite au platit de cea mai mare lei 4, parale 6, si de cea mica
parale 36. Ei arata ca nu pot face toate In lucru i natura", fiindca unii
slut meseriasi, altii chirigii i altii palmasi.
Clacasii dajnici ai statului din Poiana Lunga (Dimbovita) se jaluiese
ca de unde legal ar trebui s plateasca, conform poruncii marelui vornic
B. tirbei, claca lei 30, arendasul Ii apnea de platese cite 60 lei si 40 lei
null care n-are nici caldare de mamaliga" 1.
Cldcasii din Novaci (Gorj) se pling c arendasul a luat de la claeasii,
care erau datori a plati claca cite 18 lei, cu sila cite 21 lei, iar la socoteala
de al doilea rind de banii clacii" a luat de la mail, la numaratul banilor,
cite 10 si 20 sfanti, neprimindu-le nici in chitanta, nici In socotealV.
Ace lasi arendas a tagaduit multor clacasi zilele de claca facute 2.
Clacasii satului Chiriacu (VlaF;cu) arata c arendasul nu voieste a
le tine in seama zilele de claca ce au facut in lucru si-i zoreste a plati cite
lei 24 de familie pentru finul facut pe alto proprietati" 3.
Rezulta din aceste exemple ca unii proprietari i arendasi au con-
vertit claca in bani, mai ales in partile de la munte, ca In Gorj i Dimbovita,
dar cei mai multi au stint s ia i claca i bani, indeosebi pentru prisoase.
Apoi sistemul convertirii datoriilor In claca si a ramasitelor de claca In
bani, convertite de obicei tot in claca, explica asemenea sensul expresiei
de banii clacii". Ispasaniile" pentru vitele de pripas, chiar chid erau
gAsite dupa ridicarea recoltei, erau platite in zile de clad, 4.
Mestesugul supramuncii" a fost practicat in tario romine cu o
maiestrie care a permis proprietarilor i arendasilor sa. stoarca toata vlaga
din clacasii lor i sa-i Impinga la o deznadejde atit de amara Inch unii
0-au parasit casele i copiii" i i-au luat lumea In cap. Astfel asupri-
toarele invoieli i silnicile indatoriri" ale arendasului Triandafil Paciurca
a dus pe locuitorii mosiei Ciocanesti (Teleorman) Intru deznadajduirea
desavirsita de a trece toti peste Dunare, In Turcia, spre mintuire" 5.
OcIrmuirea de Muscel constata acelasi lucru. Dail dintre locuitori
shit foarte saraci, se spune Intr-un raport din 1844, neavind mai mult
decit casele in care locuiesc ii locurile pe care se hranesc, fara sa alba cu
ce plati banii clacii la soroacele cuprinse, ci se impovareaza din 80r0C
I Arh. St. l3uc., Min. Int., Dir. adin., dos. 2911845, fol. 115.
2 Loc. cit., dos. 225/1848, fol. 124.
3 Loc. cit., dos. 9/1843, fol. 27.
' Loc. et., dos. 19/1846, fol. 525.
6 Loc. cit., dos. 2911845, fol. 97.
www.dacoromanica.ro
374 A. OTETEA 68
in soroc ping ce yin in stare de-si pierd ngdejdea cg vor mai putea
scgpa vreodatg," 1.
11 Ijmn Regulamentul organic impunea locuitorilor s dea pro-
prietarului a zecea parte din produsele pogoanelor de
argturg si de pometuri. Numai pentru dijma finului, care varia dupg
localitti de la 1/10 la 1/2, s-a admis s se urmeze i obiceiul, dar Mfg, ea
dijma sg treacg de 1/5.
In pofida acestor dispozitiuni, proprietarii i arendasii au izbutit
al tragg foloase mai marl decit cele legale. Ei profita de invoielile incheiate
prin bung tocmealg" pentru prisoase pentru a impune clgcasilor si la
capitolul dijrag, sarcini arbitrare i impovaratoare. Astfel arendasul
mosiei Osica (Romanati) lila una din cinci in loc de una din zece. La fel
elkasii din Ciolgnesti (Teleorman) s-au invoit prin dorobanti" s dea din
cinci una si din sgmgngturi si din fin, un miel de fataciune si cite o puting
de brined". Locuitorii satelor A1eii lui Mihai, Tignia i Crivina (Ilfov)
au dat din cinci una chiar i din tutun. Arendasul mosiei Ionesti (Gorj)
cerea dijmd indoitd (din doug una) din pogoanele semgnate cu tutun. Un
alt obiect de plingere e cg se lua numai fruntea rodurilor, nu deopotrivg,
si din bun si din prost, iar la pomi nu a zecea parte din fructe, ci un porn
din zece, pe ales, care era mai inckcat. Arendasii din judetul Muscel
se piing Departamentului din lguntru cg cIcaii refuzg s dea zeciuialg
si din semgngturile celor sapte prgjini ce se dau locuitorior pentru casa,
curte i grdding. Or, aceste pegjini, dacg se cultivau pentru trebuintele
casei, erau scutite de dijmg, prin Regulament 2
Dar contestatiile cele mai frecvente i cele mai aprige s-au produs
la dijma porumbului, a finului si a legumelor. Cu toate cg legea nu autoriza
dijma la pogon, arendasul mosiei Malu-Spart (Vlasca) lua noug banite
de stiuleti la pogonul de porumb, cu banita de 27 ocale (in loc de 22), iar la
fm din 3-4 capite una. Clgeasii mosiei Lungulet (Dimbovita) au trebuit
sg dea, pe lingti opt bemire de stiuleti, i doug ocale de fasole de fiecare
pogon. Pentru meiul care nu s-a facut si a fost cosit ca nutret, au fost
siliti s dea vase banite de porumb de fiecare pogon. Sisteraul dijmei la
pogon a permis unor arendasi sg ia dijmg chiar si la pogoanele care n-au
dat rod, sg ia tgranilor mei in loc de porumbul care nu s-a fgcut, sau
invers, porumb in loc de mei. In ceea ce priveste dijma finului s-a ajuns,
ea in cazul mosiei Novaci ( Gorj), sg, se ia din doug capite una.
Intr-o Invoial, dijma la pogon, atit de impovgrgtoare si de nedreaptg,
e prezentatg ea o favoare solicitatg de sgteni. Fiindcg de cind incepe
a se pirgui i ping la eules, obisnuim, cei mai multi, sg lugm pentru tre-
buinta hranei noastre, i ca sg nu fim opriti din aceasta, nici s ni se cee
vreo deosebitg platg pentru prisosuri i sg fim slobozi a ni-1 culege oricind
vom voi, ne-am invoit ea sg dgm dijma in banite, precum mai sus se des-
Arh. St. Buc.. Min. Int., Dir. adm., dos. 10/1844, fol. 26.
2 Loc. cit., dos. nr. 13/1847, fol. 126, 200, dos. nr. 19/1846, fol. 625.
www.dacoromanica.ro
luvevte" 1 Fiindca porumbul se consuma fiert sau copt, de cum a in pirga,

dijma din produse a fost inlocuita cu dijma la pogon, platita vi atunci
cind porumbul nu se facea. Pe moiile, unde dijma se platea din recolt,
satenii nu puteau lua un tiulete inainte de cules. Ei din bucatele Mr
n-aveau voie s dea nici un pumn la pasarile Mr, nici o traista la vitele
Mr", recunoate un deputat reactionar 2 Arendasul moviei Poiana Lunga
(Dimbovita) prinzind un Mat strain ca a luat din porumbul au a pus
un dorobant de 1-a batut pina 1-a omorit 3.
Pe linga abuzurile acestea se manifesta tendinta de a dijmui toate
produsele clacaului, chiar daca sint omise sau aparate de Regulament.
Legume le, inul, cinepa, produse in gradinile din jurul casei, erau exceptate
de la dijma. Proprietarii luau dijma vi din acestea 4.
Dijmuirea legumelor pepeni, castraveti, rovii, ceapa, 1i varza
prezenta dificultati deosebite. Din aceste produse, spun clacavii din Soborul
(Ilfov), nu putem da drept dijma nici din cinci una, nici din zece una,
caci acestea nu se culeg odat, ci treptat", dup5, cum se cere vi dupa
cum ne vin i muterii a le vinde". Ei s-au invoit sa dea in loc de dijma
16 lei de pogonul Mr i 28 de lei de pogonul boieresc semanat cu legume 5.
Duzii, neprevazuti in Regulament, sint supui unei taxe de 30 bani.
Nici papura din care satenii faceau rogojini i alte obiecte de uz casino
nu era exceptata de la dijma. Clacavii din Cretuleti (Ilfov) au fost siliti
at dea dijma din trestia taiata pentru trebuintele casei, din trei una.
Locuitorii aveau drept sa tin5, In Mc de o vaca cu lapte zece oi sau
capre, scutite de dijma, pentru care aveau drept de la o jumatate pogon
finat vi izlaz. Nici de acest drept nu s-a tinut pretutindeni seama. Locui-
torii satului Sasu se pling starostiei ca arendavul Petrache Vogoride din
cinci 0 din vase, cum 0 din zece, a luat un miel, lucru ce din vechi obicei
n-am avut a da" 6.
Astfel, niciun produs al taranului nu scapa nedijmuit. Taranii mai
erau napastuiti prin intirzierile calculate la care se facea dijmuirea. Aren-
daul moviei Chirnogi (Ilfov) nici in februarie 1848 n-a voit sa primeasca
dijma porumbului, ci tocmai in primavara, cind porumbul uscat imasurat
la pogon, dadea mai mult la dijma 7.
Ploeoane La dijma care avea o baza legala se adauga plocoanele
sau ruvfeturile care erau arbitrare 0 de care s-a abuzat
peste masura. Arendavul lui Gh. Bibescu la dijma griului lua cite o gaina,
la dijma porumbului alta, iar de nu avea gaina la socoteala clacii, le
oprea bani pentru ea. Nu exista prilej care sa nu fie folosit de proprietar
1 Invoiala siltenilor din Moreni, Cricoveni i Girboveni (Prahova) cu arendaiul mEnSstirii

MSrgineni, din 23 aprilie 1844 (Arh. St. Buc., MM. Int., Dir. adm. dos. 34/1844, fol. 15, 22).
2 Acte qi legiuiri, vol. 12, p. 507.
C. Gonciariu, Gh. Untaru, op. cit., p. 130.
6 Arh. St. Buc., Min Int., Dir. adm., dos. 29/1845, fol. 15.
6 c Gonciariu, Gh. Untaru, op. cit., p. 131.
www.dacoromanica.ro
376 A. OTETEA 70
sau arendas pentru a obtine un plocon. Clacasul nu se putea prezenta cu.

mina goala, nici prow' etarului, nici arendasului, nici unui slujbas
Clacasii din Mldaeni i Scriostea (Teleorman) au intocmit o lista,
de toate mincatoriile pricinuitoare de pagube" pe care li le-a pricinuit
arendasul, sub forma, de plocoane, care nu lasa nici unul din produsele
gospodkiei taranesti ned.ijmuit : Mina, malai, came, ovaz, porumb,
unt, brinza, linte, fasole, fin, gaini i orice se cuprinde in lista". Valoarea
articolelor luate de la Maldgeni se ridica. la 2 800 lei, iar a celor de la Seri-
ostea la 8 000, osebit de zi..ele lucrate i netinute in seama" 2
Magazia de rezerv Pentru a preintimpina urmarile minor de recolta proasta,
care provocau emigratia in masa, Regulamentul orga-
nic (art. 159 Moldova si 166 Muntenia) a prevazut infiintarea unor
magazii de rezerva in toate satele. Fiecare stapin de movie trebuia 55
dea de fiecare grup de zece familii cite doul pogoane de aratura la munte
si cite trei la ses, pe care trebuiau s le cultive i sa. depung rodul in ma-
gazine de rezerva, construite tot de sateni. In caz de lipsa, cerealele aveau
sa, fie impartite celor lipsiti.
Si aceasta institutie, inspirata' in aparenta dintr-un pur umanita-
rism, a dat loc la abuzuri, care au discreditat-o. Mai intii, unii proprietari
au neglijat s puna la dispozitia oamenilor pogoanele magaziilor de rezerv5 .
si au cerut, chiar i satenilor care n-aveau niciun loc pentru aratura porum-
bului, s depung o anumit cantitate de porumb din proviziile casei lor.
Clacasii din Valea Danului (Ilfov), proprietatea printului Milos al Serbiei,
arat c depusesera in magazine de rezerva cite 6 banite de porumb.
In 1847, s-au pomenit cu dorobanti sa dea cite 15 banite fiecare famine 3..
Satenii din Smirda (Vlasca) se pling c, hind oameni skaci, de
adunatura, unii sacagii, altii caramidari, hamali i impovrati cu paza
pichetelor dupa Hula Dunkii", nu au loc de aratura porumbului si nu
pot depune porumb In magazine de rezerva.
Alti proprietari i arendasi au considerat magaziile de rezerva ca
un bun al lor. Desi, conform Regularnentului, magazine nu puteau fi
deschise deck cu aprobarea Sfatului statului, arendasul mosiei Greaca
(Vlasca) a luat din magazine de rezerva 230 banite mei cu titlul de imprumut
si nu le-a mai dat inapoi.
Podvezi Pina la tratatul de la Adrianopol, din cauza greuta-
tilor transportului, cultura cerealelor nu era rentabila
declt in judetele din apropierea Dunkii, in Ialomita, Arges, Romanati
si Dolj. Chad insa schelele Dunkii s-au deschis si preturile s-au
urcat, si celelalte judete au fost atrase in circuitul comertului de grine.
Sistemul invoielilor i sprijinul autoritkilor au permis proprietarilor
arendasilor s abuzeze de pod.vezile impuse clacasilor i sa-si transporte
produsele la pietele de desfacere. Napastuirile cu podvezi sint printre cele
2 Loc. cit., dos. 10/1844, fol. 6.
Loc. cit., dos. 33/1847, fol. 1.
www.dacoromanica.ro
mai frecvente si mi indreptatite obiecte de plingere a s'atenilor. Podvezile

la distante de mai multe poste, efectuate in timpul marilor lucrari agricole,
plgtite cu sume derizorii, sau socotite in citeva zile de claca, au fost una
din principalele surse ale mizeriei taranikr. De aceea ei n-au incetat
de a protesta impotriva lor
Astfel locuitorii satelor Adjudul Vechi, Bffieti i Sasu se obliga
prin tocmca1 d. d buna voie s duca la schelele Galatilor cite o chil
si jumatate de grill. Locuitorii din Cglieni s-au indatorat s transporte
60 care de lemne la curtea proprietarului, iar cei din Mindresti s duca
dijma finului, uncle li se va porunci".
Locuitorii satului Oinacu (Vlasca) au dat jalba cu pecetea satului
cl unii dintre ei sint siliti cu dorobanti de la sames" sa duca 15 care
de fin la posta Hodivoia uncle au facut patru zile; tocmai atunci, cind
bucatele kr au ramas prapddite pe cimp de vite si le-au aruncat cite doi
lei de car". Altii cu dorobantii s-au indatorat de au dus la Bucuresti
40 chile marl si le-au dat cite 11 lei drept chirie". Oamenii au pierdut
dona saptgmini si au mai fost i batuti. La urnad, au fost acuzati ca au dat
lipsa la griul transportat si au trebuit s scoatg bani din punga pentru
a plati pretinsa lipsg. Altii iardsi, tot cu dorobanti, prin btai", au fost
ridicati s duel 26 stinjeni de lemne de la Calugareni la Giurgiu pentru
trebuinta militarilor si le-au aruncat cite un leu la unii, iar la altii nimic",
pentru 4-5 zile de carausie in timp de iarna 2 Cracali din satele Jilava
de Sud i Patru Frati (Ialomita) s-au plins pentru un numar de zile clg-
cuite i transporturi fdcute de dinsii dupg vremi in trebi particulare,
atit ale fostului epistat la acea mosie, eft si ale unuia din ispravnicei" 3.
Pentru a impune satenilor silnicele conditii care-i ruineaza, proprie-
tarii si arendasii recurg la slujbasii ocirmuirii locale si radetene. Asa s-a
creat o intimg intelegere intro proprietari i slujbasi, intelegere care asigura
proprietarilor Inksnitoarele mijloace" de costringere asupra satenilor,
iar slujbasilor impunitate depling pentru toate jacmgnelile i asupririle
sdvirsite asupra acelorasi sateni. Complicitatea unor slujbasi a mers pina
la plasmuirea de zapise de datorii ale clacasilor catre arendasi 4.
A stfel, la stoarcerile proprietarilor si arendasilor, se adaugg mina-
toriile slujbasilor. Locuitorii satului Turbatu se pling c samesul i-a silit
s plateasca dijma griului i orzului de doug on i sa clued. la Bucuresti
40 de chile mari de grill i, dupa ce au pierdut o saptaming cu drumul,
au mai trebuit BA plteasc i lipsa ce s-ar fi gasit la Bucuresti. Locuitorii
satului Malul de Jos au fost siliti sg semene doug chile de grin pe seama
subocirmuitorului, en griu de la dinsii, s coseasca pentru sames patru
1 La mijlocul secolului al XIX-Iea, pretul griului varia dupa depArtarea de la porturile
DunArii, !litre 12 si 28 franci hectolitrul. Ion Ghica a calculat CA griul nu putea fi adus la schelele
Dullard de la o distanp mai mare de 20 leghe (90 100 kin), fiindcA peste aceastA distantA
costul transportului inghitea valoarea grlului. De aceea grlul nu putea fi exportat declt dintr-o
zonA. de cel mult o sutA km lArgime de-a lungul DunArii. Productia din restul tArii era tri-
misA la velnite. Constructia soselei Iasi Galati a mArit productia Moldovel cu o
treime (Acte qi legiuiri, vol. 14, p. 128-129).
2 Analele parlamentare, vol. III, p. 167.
4 Loc. cit., dos. 66/1846, fol. 2.
www.dacoromanica.ro
378 A. OTETEA 72
zile i sd, se multumeascd cu 70 parale pentru doug, zile, atunci cind si-au
ldsat finetele pe cimp". Oamenii sint pradati de unt, de brinz, de cereale,
pe preturi de nimica de cdtre slujbasii satului. Mai e de mirare ca' de
multele jafuri i stfaggniri ce cearca' din partea slujbasilor", oamenilor
le vine 0, ia lumea in cap 1.
in afard de podvezile, zilele de clac t. i alto slujbe
CMcarett Icoilor
neplAtite, in awl, de zeciuiala din toate rodurie del-
nitei lor, cldcasii erau supu0 la diferite pli, munci i corvezi ilegale.
Principiul juridic pe care se intemeiau proprietarii era cd locuitorii
de pe moii1e Mr nu detineau pdmintul decit prin ingdduinta lor si in
conditiile admise de ei. Expresiile drepturile proprietdtii" sau in-
datoririle proprietdresti", in sensul de datorii fatd, de proprietate, puse
in circulatie de Regulamentul organic, invocate de proprietari san men-
d* in contestatiile cu eldcasii i sanctionate de justitie, sint re-
cunoscute si de calculi. Ei nu declard netrebnice" decit ludrile care
tree peste aceste drepturi". Dar proprietarii i arendasii nu s-au mentinut
nici in limitele trasate de Regulament, nici in cadrul conventiilor Incheiate
cu c1caii. Nici unul din roadele pimintului nu scapd ldcomiei lor ; nici una
din activitdtile cldcasilor nu famine netaxatd, nici un mijloc de jdcmd-
neald, si de asuprire nu e nesocotit.
WA, de pildd, lista netrebnicelor ludri de bani" ale egumenului
Teofilact, arendasul mosiilor Vintild-Vodd i Srulesti, care, prin cumplite
cazne i bdtdi" a supus locuitorii la grele ndpdstuiri i asupriri", peste
dreptele lor datorii", precum : jirdrit, mugurit, primdverit i tomnatic
de oi, rusfeturi pentru vite i pentru locurile de ardturd, havaeturi la
padure, parale de nume i altele multe, impovdrindu-i pe lingd toate
acestea de a fdcut i fiecare locuitor cite trei transporturi cu carul si cite
15 zie cu miinle, sub cuvint de ajutor la facerea bisericii acolo".
Ancheta efectuatd de ocirmuirea judetului Buzdu a confirmat toate
aceste abuzuri i a mai constatat ca numitul egumen, prin zilele d.e clacd
netinute in seama, prin transporturile Med nici o platd i prin alte ase-
menea ndpastuiri" a pagubit locuitorii de 5 193 lei, in care intra 728 zile
cu boii i 945 zile cu mIinile neplatite la facerea bisericii 2
Satenii din Tandarei (Ialomita) se invoiesc" cu Iorgu Lens, pro-
prietarul moiei, s rascumpere dreptul de folosintd a podului peste IaM-
mita, platind anticipat pe an cite un icosar nou cei cu patru boi, 10 lei
cei cu doi boi i cite trei lei cei cu bratele i sdi refaca tot ei ! podul,
dacd-1 vor lua apele.
Acelasi inventiv proprietar, scutimd pe cldcasii sai s faca coada la
moard, i-a silt sa lucreze doud zile cu carul san patru zie cu bratele 91 s'a
faca oricite zile vor trebui pentru repararea morii 3.
Pentru ierbaritul vitelor, clacasii mosiei Dabulesti (Vlasca) s-au
indatorat sd fad, iazul morii. Pe urma, ori de cite ori venea apa mare, aren-
1 Acte i legiuiri, vol. I, p. 390.

3 Loc. cit., dos. 135/1847, fol. 3, 86.
www.dacoromanica.ro
"73 TRECEREA DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM IN MOLDOVA 51 TARA ROMINEASCA 379'
dasul le lua cite 50 ocale de porumb de familie, sub cuvint ca sedea

moara neumblata". Pe linga, aceasta, oamenii trebuiau s5 dud, cite o
povara de caramizi, si cite un stinjen de lemne si altele" la hanul
arendasului de la Bucurestil.
Ocirmuirea declara ilegale toate aceste sarcini, dar n-are puterea
sa, le suprime. Locuitorii din Sarulesti trebuie s5 plateasca o taxa, pentru
a-gi putea adapa vitele ii pentru a-si topi inul i cinepa in iazul schitului
Codreni 2.
Clacasii manastirii Mihai Voda (Ilfov) se pling Ca egumentul ii
apuca a-i raspunde, in afara de toate datoriile proprietatii, lei 550 si una
suta gaini i altele pentru pasunea izlazului". Clacasii satului Chiriacu
(Vlasca) arata ca, arendasul nu voieste a le tine in seama zilele de clad,
ce au facut in lucru si-i zoreste a plati cite lei 24 de familie pentru finul
facut pe alta proprietate". Ta'ranii din Lucieni se tinguiesc ca au arat
8 zile pe alta mosie, la Strimba (Romanati), si nu II s-a socotit macar o zi.
Pe o alta mosie, Runcu, au arat cite 4 zile si au facut dona zile cu drumul
dus i intors, si nu li s-au tinut in seama decit doua, zile. La prasila porum-
bului au facut 5 zile i li s-au socotit 3 3.
Arendasul mosiei Calugareni (Vlasca) a silit oamenii sa plateasca
a doua oara drepturile proprietatii", lichidate de sase ani, si ocirmuirea
locala n-a spus nimic. Arendasul satului Jegalia (Ialomita) dupa ce
i-a expirat contractul si a parasit mosia, a trimis un cinovnic" cu cererea
ea i se dea cite lei 20 de casa, fiindca locuitorii, in vremea arendasiei lui,
ar fi vinat peste din balta moiei, i alti bani cu titlu de datorie. Clacasii
mosiei Tangiru (Vlasca) se piing ca arendasul le cere cite 2,50 lei de vita
ierbarit, desi au avut izlaz pe alte proprietati. Arendasul mosiei Gh.
Bibescu a silit pe unii clam* s5, faca de claca la dezgropatul pogoanelor
de vie si unora le-a dat chitante pe anul in curs (1845), iar altora pe anul
1844, pentru a le putea cere a doua oara claca.
Arendasul mosiei Tirnava de Sus (Vlasca) a silit oamenii sa faca,
in contul clacii, fara sa aiba, invoiala special cu ei, transporturi la depar-
tare de trei poste (60 km), le-a luat prin silnicie" cite 60 lei de famine
pentru prisosul vitelor i cite trei lei de vita mare, si la treerat le-a luat
caii, fara sa-i intrebe i fara sa le plateasca, ceva 4.
Satenii din Macovei (Buzau) se pling ca in 1847 au facut arendasului
cu plugul cite 6 zile i le-a socotit numai o zi, iar In anul 1848 inainte
de revolutie cite patru zile de plug au fost de asemenea considerate
ca una. In vara anului 1847 au facut podvada &grind lemne de la munte
si scinduri i caramida la Braila, fara a li se plati nimic". Din pricina
acestor transporturi, ei au ramas fara semanaturi. Acelasi arendas, pentru
implinirea ramasitei de claca, face executie satenilor, prin iganhi poru.n-
cii a-i umplea de Una, a se tavali prin paturi si a cere gaini i vin".
1 Arh. St. Buc., Min. Int., Dir. adm., dos. nr. 9/1843, fol. 31.
2 V. A. Urechia, op. cit., vol. VIII, p. 79-81.
4 Loc. cit., dos, 10/1844, fol. 55.
www.dacoromanica.ro
280 A. OTETEA 74
Plingerile sgtenilor contra socotelilor strimbe sint fgrg sfirsit. Profi-

and de nestiinta lor de carte, proprietarii si arendasii li 1nsa1 g la mgsurg-
tori, la rgfuieli si la plata.
Iatg im procedeu tipic de rfuialg. La plata clgcii si la podvezile
ce facem declarg sgtenii din Andreasi si Vilconeasa (Rimnicul Sgrat)
[arendasul] nu ne da. rvas la ming, precum este legiuit, ci ne dg cite un
rboj, si toatl vara ne ia In munca sa si tot plAtiti nu sintem, cad la soco-
teal cind ne ducem, ne pune numai a treia parte din ceea ce i-am muncit,
din pricing cg, de avem tiduli ni le stringe si singur face socoteala, si,
farg sa, ne spuie, le rupe si tocmai la urmg ne arata la raboaje... zmintin-
du-ne si la lucru, cad cind noi voim ca sg iesim WA ne muncim si noi
cite ceva, atunci trimite vtAseii sgi si, batindu-ne, ne ia si ne duce la
dinsul, si nu ne pune acolea, pe mosia sa sg-i muncim, ci ne duce pe alte
mosii strine, in depgrtare, pierzindu-ne cite doug zile". El nu pgzeste
nimic din ce se legiuieste prin Regulamentul iar pe noi ne stinge de pe
fata pamintului, care din aceastg pricing am rgmas muritori. de foame
si sgraci, care unii din noi au si fugit, noug insi, si nu mult ne vom rgs-
pindi si noi" 1.
Asemenea abuzuri nu merg usor decit cu nestiutori de carte. WI
de ce proprietarii si arendasii se opun la raspindirea invatgmintului ele-
mentar la tail. In 1838, Adunarea obsteasca votase legea invtdmin-
tului public la sate, dar a pus in sarcina satelor cheltuielile pentru
constructia, intretinerea si repararea scolilor si pentru cazarea si salari-
zarea invgtatorilor. Prin aceasta, boierii s-au asigurat de impotrivirea
tgranilor si si-au rezervat si motivul de a arunca tot asupra lor vina
pentru ignoranta in care erau tinuti.
In conditiile robiei clgcii, ce putea fi un invgtgtor, daca nu o sarcing
suplimentarg si un exploatator in plus 7 Acolo uncle sgtenii au putut WI
invinga greuttile vietii lor si reaua voin ta. a boierilor si arendasilor si 0,
intemeieze scoli, legea a fost sabotatg brutal. Arendasul mosiei Novaci
(Gorj) si-a bggat vitele in Wile de clasg, care se aflau in casa sfatului.
Pozitia boierilor fatg de invatamintul la sate a fost limpede exprimat
de exponentul lor, Gh. Bibescu, care a spus : Ar fi o mare ratacire, daca
taranilor li s-ar insufla idei nepotrivite cu meseria lor si le-ar ridica (adicg
inlatura) gustul plugului".
Iobggia a doua era incompatibila cu luminarea satelor, cum era
incompatibilg cu libertatea si independenta si cu orice progres material
al tgranimii. Regimul clacii nu putea functiona decit cu tgranii abrutizati
si sgraci, care sg nu cunoasca alt gust decit pe acela al plugului"
pentru stapin.
Pentru sarcini neimplinite se luau clacasilor vitele, hamuri, uneltele
agricole si altele. Arendasul mosiei Zimnicea (Teleorman) interzice
oamenilor &I construiascg chiar O. pe cei patru sute de stinjeni
www.dacoromanica.ro
cvadrati vreo magazie sau alte binale", i s primeasca vreun strain in

gazda pentru a nu aduce paguba arendaplui care tine i han.
In imensa majoritate a cazurior citate era vorba de arendai. Tot-
deauna moierii, i pe urmele lor istoricii burghezi, au cautat s'a arunce
asupra arendailor sau asupra slujbailor publici oprobiul napastuirilor
ci jafurilor de care sufereau Wand ci de a scoate din cauza pe proprietari
dar, In afara de faptul ca proprietarul se Impartaea din stoarcerile Regale
ale arendacului Intrucit cuantumul arenzii era proportional cu libertatel
de actiune care se laza arendacului, proprietarii ca e-i exploateaza ei
1.1200 mocia nu sint mai buni decit arendacii. Unii sint chiar mai rai.
In cazurile deja citate ale liii Costache Sutu i Iorgu Lens, iata acela
ad Catincai *tirboaia care le intrece pe toate. Jalba satenior din Cringurile
i Strimba (V1aca), atacata la raportul de ancheta, ar merita reprodusa
In Intregine, dar din cauza lungimii nu putem s citam decit fragmentele
principale.
10 Faso le, cinepa, ceapa nu ne-au mai ramas ; vine din casa-n
casa cu tiganii, cu voie fara voie, ne ia... Daca nu vrea unil, pune
executie".
2 ,Unt nu ne-a mai limas in case ; vine dumneaei singura cu
galeata din casa in casa, i care nu vrea, cade cu muscalu-n ua ; dupl
ce-i ocarecte, bate la neveste ; aceasta analoghie nu este odata, ci de
cite ori v ne la mocie".
3 Laptele ce 1-am luat de la vitele noastre ni 1-au luat tht. Se pune
In carute rominecti i trage bietii tigani i rumini cu miinile, care nu s-au
mai pomenit, avind cu dumneaei i putini facute Intr-adins pentru lapte
1, cu voie fara vole, trimite tiganii ci ni-I ia i, dupa ce-1 duce la tirg,
aduce alte putini de ni-lia, zicind ca cel dintii s-a stricat, lasindu-ne copiIaii
morti de foame, cad acesta este lndestularea casei noastre. Care din noi
avem nicte stupi, ne ia cite unul, i mai farima, luindu-le mierea".
4 Cind se afla la ora trimite pe fiul dumneaei... ci ne ia In batai
.de ne trimite la Bucurecti pentru ca sari ducem bard ; intru aceasta
nu face pentru alt, eft numai sa-i ducem cite un plocona, apoi se nab, pe
fereastra 1 dug, nu ne vede cu nimica in mina, ne tine cite doug zile pe
dinafara, pina ce nu-i dam, altul pete, altul vin pentru casa dumneaei,
altul cite o oca de rachiu, saciz (mast* ci apoi de-abia ne baga kW
untru"...
50 Apoi ne tine cite doug, zie in curte, ping, cell ispravete toate
trebile cu noi, fiindca slujnica n-au sau spalatorese n-are in curte. Pe
unii ne pune de spalam rufele, pe altii ne pune de o spalam pe cap 1 nici
cu acestea nu sintem scapati ; apoi, pina nu-i daruim cite un ce ; apoi ne
cla drumul, daca sintem trei, la doi unul famine zalog ping, Ii aducem
cevaci legume, saci cu orz, vin, rachiu, saciz, zicind ca-i pentru calfatic,
1 N. Istrati, Chestia relatillor dintre proprietari i locuilorit de pmtnt, Iasi, 1857.
Autorul vede cauza principal a mizeriei Oranului in abuzurile mai cu scamS a unora dintre
orindatori, si care In mare parte shit strAini". Barbu Catargiu, Proprietatea In Principatele
Moldo-Romine, arunca vina abuzurilor asupra slujbasilor publici (Acte i legiuiri, vol. I, 4, p. 353
Si 376).
www.dacoromanica.ro
382 A. OTETEA , 76
si apoi ne deschide portile si. apoi iesim ea chid iesim din puscgrie, fiinda
portile dumneaei shit inchise si ziva si noaptea".
6 Bietii obaci care merg la dumneaei nu le prinde zilele deplin ;
are niste porci si. vreo sut'l de gAini in curte si. daed n-au oat o zi, cum
am zice, abia ii. afuriseste si zice el i le-au furat, si pe urm6 ii trimite
cu cosnitele cu ougle In tirg de le vinde... si. dad, moare vreo gging, apoi
apnea pe obaci de-i d'a trei pentru una".
7 In tirg, asemenea, li pune dumneaei de-i face cafea IMO un
colt de zid, cu paie, si. dad', au iesit afumatA, apoi ne pune de platim
cafeaua cu 20 parale, pentru ed nu vrea sa, dea lemne, cum se obisnuieste
la toti boierii".
8 Iarna chid este ger de foc, pune obaci de se culca in vifor la
us'a, zicind s'a, nu o jefuiasd, hotii ; mai multg, milg are de &Ifni decit
de noi, de crestini".
9 Rogojinile si znalele ni le-au prApildit, c5, cu sila ni le ia si-si
incoviltureste cruta, ea citi boiari si proprietari, si dgm carutele noastre
de merge unde are trebuint6...".
10 Cind ne ia cu caii, ne tine cite trei zile cu dobitoacele de car
legate pinA, plead', si chid pleac6 nu plead, tutus la Bucuresti, pin nu da,
prin sate ca sg, mai ceara, cevasi : dovleci, fasole ; imeori, de pierea dum-
neaei, punem lad,tile la usg si. fugim In pAdure" 1
SA admitem eg, aceasta era un caz patologic, o aberatie individualk
care nu angaja clasa proprietarilor de pmint. Dar faptul ea asemenea
persoan n-a fost inchig intr-un ospiciu, ci Igsat6 s-si exercite in voie
extravagantele asupra populatiei unor sate intregi e simptomatic si carac-
terizeazg intregul regim. El dovedeste ca. tgeanimea era, fdrg nici o apArare,
la discretia proprietarilor de pgmint, care o puteau coplesi de sarcini,
stoarce, umili si batjocori. Cazul Catine6i Stirboaia e ilustratia fidel
a iobggiei a doua.
Fug a . Cu toate ca exploatarea si. asuprirea taranilor a mers
crescind in perioada regulamentara', fuga ca fenomen
de masa a devenit mai rara decit In epoca precedenta. Documentele
care ne-au fost accesibile semnaleaza inea spargeri de sate, ca aceea a
locuitorilor de pe mosia manastirii Marcuta din 31 martie 1848, sau
aceea a locuitorior din Ciodnesti pe care asupritoarele Ingreuieri
si silnicele indatoriri" ale arendasului i-a lmpins intru dezngdj-
duirea desavirsita de a trece toti Dunarea, In Turcia, spre mintuire",
dar asemenea cazuri devin exceptionale. Mai frecvente sint fugile indi-
viduale sau In mid grupuri, ca a celor sase familii din Stupinele (plasa
Oltenita) sau a celor 13 familii din Chirnogi (Ilfov), care au trecut
in Turcia.
Stabilizarea progresiva a populatiei rurale se datoreste cresterii num:1,-
rului locuitorilor si ingsurilor de strajuire mai eficiente ale statului. Regu-
lamentul organic a infiintat de-alungul Dungrii un cordon care nu era
exclusiv sanitar". Pichetele de graniceri n-aveau numai sarcina de a
1 Arh. St. Buc.. Min. Int., Dir. aft., dos. 8/1844, fol. 3-4.
www.dacoromanica.ro
Impiedica pdtrunderea ciumei ii holerei In tarile romine, ci i aceea

de a opri fuga clacasilor In Turcia 1. Dar pichetele s-au dovedit prea slabe
fatd de cetele de fugari inarmati. De aceea departamentul obstirii a Indsprit
mdsurile de strajuire din cuprinsul satelor i rezultatul a fost c un numar
mare de locuitori nu s-au mai putut strecura neobservati cu familiile
si cu vitele lor. Spargerea unor sate Intregi a devenit extrem de anevoioas.
Cldcasii au fost astfel Ingraditi In proprietatea fieedrui proprietar, ca
intr-o cetate de zid ca portile de fier, de unde nu mai aveam pe unde
mai iesim, declara reprezentantul taranimii In Comisia propriet'atii din
a
1848 ; cd, si de fugeam in alta parte, nu aveam loc a fi scdpati pe acolo,
macar ca ne ldsam munca i casele i pometurile i viile :munca pdrintilor
nostri si a noastrd, ca sa fim scdpati de acelea i s ne lase sa ne hranim
unde eram fugiti ; ci, In ceasul ce ne afla, trimetea isprdvnicei, i veneau
0 arendasii cu gonasi, i ne luau legati, i ne aduceau iardsi la urma,
Intocmai ca pe niste robi, Inchizindu-ne prin beciuri i prin cosarele dum-
nealor, pe vreme de iarna, card nici un foc acolo, aruncind i apd, pe noi
ca sa degerdm..." 2 Astfel cldcasii au rdmas legati de mosia pe care
se aflau asezati. Robia bor era pecetluitd.
COI\ CLUZIE
Efectul pe care abolirea monopolului turcesc i deschiderea portu-

rilor Dunarii 1-au avut asupra formdrii marii exploatdri agricole bazate
pe clac i asupra conditiei clacasilor confirrnd uriasa importanta a expor-
tului de cereale In tarile apusene" pentru geneza iobAgiei a doua 3.
Dar numai exportul nu poate explica transformarea domeniului
feudal In mare exploatare agricola' bazata pe claca. B. D. Grecov a ardtat
ca largirea pietii interne poate duce la acelasi rezultat. Nordul Rusiei
a constituit un debuseu pentru regiunile de cernoziom din sud i, Myers,
unele regiuni din Germania orientala, in care a predominat mica proprie-
tate tardneasca libera' au fost exportatoare de cereale.
Deci marea exploatare agricola bazata pe claca nu era singura
solutie pentru dezvoltarea productiei de cereale In vederea exportului.
Dad, aceasta a prevalat e Ca, In conditiile raportului de forte existente,
era solutia cea mai comodd i cea mai avantajoasa pentru clasa stdpini-
toare. Lipsita de capital, de cunostinte tehnice, de deprindere de munca
sistematica si de spirit de prevedere, boierimea n-a stiut sa puna In ser-
viciul productiei de cereale-marfd decit munca silita a cldcasilor.
Dar pentru ca taranimea romlna, care aproape un secol a rezistat
la Incercarea stapinilor de mosie de a-i impune 12 zile de claca, s5 fi putut
fi supusg, robiei clacii" din perioada Regulamentului organic, a fost
nevoie ca stapinii de mosie sa-si fi Intarit pozitiile i s fi dobindit o auto-
1 Arh. St. Buc., Min. Int., Dir. adm., dos. 5/1844, fol. 2,
2 Acte i legiuiri, vol. I, p. 482-483.
3 S. D. Skazkin, Problemele fundamentale ale w-numilei a doua iobkgii in central
i rdsritut Europei (In Analele ronalno-sovietice", Istorie, 1958, nr. 1-2, p. 111).
www.dacoromanica.ro
384 A. OTETEA 78
ritate preponderenta In Stat. Aceasta autoritate le-a conferit-o Regula-

mentul organic, care a coneentrat toata puterea In mlinile unei oligarhii
de marl proprietari, stapini pe Adunarea obsteasca, pe administratie
pe justitie. Astfel boierimea a putut sa dea drepturilor proprietatii"
toata extensiunea i s, reduc5, taranimea la o desavirsita robie a clacii.
Lipsite de oral() adevarate, de o burghezie puternic i de o putere con-
trala eficienta, Tarile Rom n-au putut opune prepotentei boierimii
o forta sociala capabila tina piept i, cu ajutorul maselor muncitoare
de la taxa, s lupte pentru desfiintarea relatillor de productie feudale.
In aceste conditii se pune intrebarea dad, regimul agrar din epoca
regulamentara n-a Insemnat o simpla Intoarcere la vechea iobagie. Hotarit,
nu ! Cu toate c marea exploatare agricola din Moldova si Tara Romi-
neasca a pastrat, ca de altfel pretutindeni in Europa Central i rsari-
teana, unele forme de exploatare specifice primei iobagii, ea plocoanele,
persistenta dijmei, i Impletirea ei cu celelalte forme ale rentei feudale, si
importanta monopolurilor In ansamblul veniturilor moillor, centrul de
greutate al productiei de cereale a trecut de la delnitele satenilor la rezerva
domeniall, a carei continua extindere determing celelalte fenomene carae-
teristice iobagiei a doua : deposedarea taranilor de locurie cele mai bune,
reducerea Intinderii delnitelor lor, Inglobarea terenurilor comunale in
rezerva, agravarea sarcinilor clacailor i aservirea taranilor asezati en
invoiala in slobozii.
Iobgia a doua nu Inseamna deci o Intoarcere la vechea forma de
servitute la care targnimea fusese supusa Inainte de reforma lui Constantin
Mavrocordat. Din cele patru trasaturi caracteristice ale feudalismului :
economia naturala, independenta economica a producatorului direct,
dependenta lui de stapinul de mosie i tehnica Inapoiata, numai a treia,
dependenta clacasului de stapinul de mosie, legarea lui de glie, a ramas
integral, chiar agravata, de vreme ce stapinul de mosie poate 85,4 retina
en forta pe domeniul sau i, daca fuge, sa-1 aduca la urma.
De economie naturala nu mai poate fi vorba pe domenii organizate
in vederea productiei de cereale pentru plata. Productia de cereale
pentru plata, care s-a dezvoltat mai ales In uftima vreme a iobagiei,
spune Lenin, a fost preludiul destramarii vechii ordine".
Cu toate c Regulamentul garanteaza locuitorilor loc de casa si
de hrana, evolutia tinde spre ruinarea gospodariei independente a t 'Ara-
nimii, spre despuierea thanului de principalul mijloc de productie, do
pamint, i spre transformarea lui in muncitor liber". In perioada de care
ne ocupam, nu s-a ajuns Inca la deposedarea completa a taranului, dar
tendinta e aceasta.
Barbu Catargiu a sustinut totdeauna ca, la noi singurul izvor de
baga'tie fund pmintul, societatea noastra nu se compune decit din
dou5, clase, proprietari de pamInt ci muncitori neproprietari" 1. Articolul
140 din legiuirea din 1851 consfintete acest punct de vedere, declarind :
et sgteanul ce locuieste pe mosia altuia nu se poate socoti decit un chiria
pe acea parte de loc ce primeste, i banii ce plateste sau munca ce face
I B. Catargiu, Proprietatea In Principatele Moldo-romtne. (Acte i legiuiri, I4, p. 312 ).
www.dacoromanica.ro
pe seama proprietarului nu se poate socoti iarasi decit o chirie din parte-i

pentru acel pamint". Duhul acestei legiuiri" e de a inlesni introclucerea
in Tara Romineasca a invoiehlor de buna voie". Legiuirea din 1851
tindea deci s intemeieze, de obste", relatiile E gra e pe invoieli libere",
Intre proprietarii de pamint i muncitorii neproprietari, despuiati de mice
drept asupra pamintului aflat in posesiunea lor. In Moldova, legiuirea din
1851 a inglobat dijma in claca', limit a slabit si mai mult legtura locui-
torului cu pdmintul. Proiectul de lege elaborat de Comisia Centrala de la
Focsani era intemeiat pe aceste principii si a fost nevoie de o lovitura de
stat pentru a-1 zadarnici si a realiza reforma agrara din 1864.
In sfirsit, am vazut cum, o data cu deschiderea porturior Dunarii,
proprietarii de movie incep sa se intereseze de ameliorarea procedeelor
de cultura, de folosirea unor masini, de selectionarea semintelor, de intro-
ducerea unor soiuri de plante si de animale superioare, de aplicarea unor
noi principii tehnice in agricultura. Asemenea preocupari erau necunoscute
in epoca feudalismului dezvoltat.
Iobagia a doua n-a fost deci restabilirea vechii iobgii, ci cel mult
o noua editie", puternic remaniata. Ea a fost forma de aservire specifica
unor anumite conditii istorice care orientau economia agrara spre pro-
ductia pentru piata, dar, din lipsa de capital si de brate de munca libere,
nu-i permiteau 0, se organizeze pe baze net capitaliste.
Mama exploatare agricola bazata pe c1ac i deci iobagia a doua
erau si in tarie romine, ca In toate tarile din centrul i rsaritul Europei,
ealea de patrundere a capitalismului in agricultura. Arendasia, combinata
in general cu camataria, i monopolul bauturilor, au fost forme de acu-
mulare a capitalului, favorizate de deposedarea partiala a taranilor de
pamint si de ruinarea industriei casnice.
Daca la noi fenomenul deposedarii taranilor n-a Mat totusi forme
radicale, de masa, e mai ales din cauza slabei densitali a populatiei si din
cauza marilor intinderi de pamint Inca neexploatate. Au existat izgoniri
individuale pentru nesupunere sau indemn la nesupunere, dar Varanii
izgoniti Oscan alte asezld si in locul lor erau adusi altii. Ei n-au putut
sa joace in procesul de acumulare primitiva rohil pe care 1-au jucat izgonirile
in masa din unele regiuni ale Germaniei orientale, nici BA,' se transforme in
iobagi salariati agricoli".
Din aceste motive agricultura noastra a ramas In urm i relatiile
capitaliste s-au format cu foarte mare greutate. In agricultura, ele n-au
putut patrunde decit in urma transformarii marelui domeniu feudal
In mare exploatare agricola pe baza de claca, care a adoptat treptat ele-
mente ale productiei capitaliste, salariti pentru anumite munci agricole,
masini i diferite procedee tehnice inaintate.
Dar aceste elemente n-au ajuns s aseze agricultura pe base net
capitaliste, fiindca orasele n-au atins la noi gradul de dezvoltare care sa
le fi permis a transforma viata economica.
Iobagia a doua, favorizata de slabiciunea oraselor noastre, a
intirziat la rindul ei dezvoltarea acestor orase, fiindca proprietarii funciari,
care incasau cea mai mare parte a venitului economiei nationale, preferau
25 - 0 4386
www.dacoromanica.ro
336 A. OTETEA 80
sa-si cumpere In strainatate produsele industriale, iar taranii erau prea

saraci pentru a suscita fliL a intretine In orase o vie activitate industriala.
Dar ceea ce, mai ales, a Intirziat la noi lichidarea relatiilor feudale
industrializarea Orli, chiar i dupa ce petrolul a devenit o materie prima
de baza, a fost influenta -prior capitaliste din Apus care aveau interesul
sa, iin Rominia atit In starea de exportatoare de materii prime si de
articole alimentare, cit i In aceea de importatoare de produse industriale.
De aceea, en toata bogatia resurselor sale naturale, Rominia a rams
si dupa reforma din 1864, o tara, eminamente agricola", cu puternice
ramasite feud,ale, cu care burghezia roming s-a acomodat usor, impartind
puterea cu mocierii.
Numai In anii puterii populare, prin reforma agrara i prin lupta
clasei muncitoare, condusa de partidul ei de avangarda, au putut fi lichidate-
stapinirea mosiereasca i ultimele ranakite feudale la tara
3AME1-1AHH.F1 H BOHPOCY 0 HEPEXOXIE OT (DEO,LIAJII43MA

K HAIIHTA3I143MY B MOMABI4H 14 I3AJIAXI414
PE3IOME
CaM131M 8HatInTeabHbIM eDaRTom B arpapHola 11CTOpll 11 crpaH, paw-m.110-

MeHHLIX H BOCTOHy OT 3JI TAN RBJIHeTCH TO7 *ITO B DT11X cTpaitax nputpen-
aemn RpecTbsm K semae 3TCHJIHJI0Cb, Hatnmasi 0 XVI Beita, B TO Bperini Kan
B crpaHax, .11entanmx Ha aanaA or an*" peRK, aaBHCHMOCTB itpeurbfmcnila
ymeimuniaacb 11JM aRe mcgeaaa Hoo6me.
Ycznemle Hponecca Hpmcpermemm r aemae 61il.no caeAcrimem npe-
HpargeHHH eDeoAamooro Aomena, OCHOBaHHOPO Ha rmee 11p0143BOACTBa jpui
Aornauniux nyatxt, B RpynHoe arpapHoe xosfrticTBo, npoinsoAsuRee AJIST
pLiHica n OCHOBaHHOO Ha pa6cHom, X0J1011CHOM rpyAe.
LITo6NyBeH1ITMTb CB011 Acixoght, aemaeBaaTkeamIts B cTpaHax 4eHipaah-
HOR H BOCT4H04 EHporna CTpeM14.1114Cb cgenaTb CB014 HomecrBH npoHarto-
AHTeabHLIMH B 1101113ITaJIHCb yBeMPIHTI 3anacia CeJIbCHOX031ACTBeHM3IX
Hp0AyliTOB.
Omialto, He o6aagaa Ranuraaom, immeHHble rexHwiecHnx aHaHmA,
npmmatma cHeremarwiecHH TpypImcii 14 CII0C06110CTH npeionuken., 01114
He cAe.ilaaH Hngero Apyroro, }Tome YIC10J11330Ball1411 xononcRoro pa6cRoro
rpyAa, 6apnu14ribI, Jui IOI48BOYCTB a sepia Ha npojAamy. Talcum o6pai3014
pellOCTHIFIeCTBO o6peao 140Bhle ciDopmbl: yHempaeHHe o6poRa H 6a131141411131 H
apito Bbipanteimaa Texikemula ripespanm) RpeCTb11H14Ha B RpenocrHoro,
a RpenocrHoro B pa6a.
FICROA14013 TORHOft amoro paaBHTHH 6131310 HaJ11411 14e 110CTOH1111010 11
BLIPOIMOPO MecTa. cam.. YaRe B RoHne XVI B. HHAepnaligLI, Anr111111 If
CitatimmaticItHe wrpaina npexpontklail Hpn6a3IrnticEmq capaHam 110CTaB-
JUIN, 14M sepHo, MHCO, mepcm H aec. (DeoAaablime HaaAeimum, orBegaH Ha
:1T11 HipegrionceHHH, npesparHaH CBOT(' HaaAeHHH B HpynHhIe aemeabmile 9110,-
www.dacoromanica.ro
naoaTanHomme xoanticTsa,_. o6pemeHan 3aBFICHMMX nponaBogHTe.ilai paa-

migHnunll 6a1:111k14HHIilM14 pa6oTamH.
Og Hano OAHHM J1141111, C6131TOM Heabsil O1,HCHI1TI, DTH npeo6pa3oBaHHH.
4To6n1 aacTaBHTE. HpecTiam BbIHOJIIIHTb Taime THmeante 06HaaTeabenta
06aBaTeabcTBa BTOpOPO aanpenoineHnn, 6m.go Heo6xognmo, xiTo6b1
Haiti.
aemaeagageabnia o6gagagn HatalOtiliTeablia, HI4LIBM He orpanngeHHoft
BaacTmo B rOCyBapCTBe.
He caynaiiHo BTopoe 3aKperungenne Ha6mogasiocE. JIHMb B arpapHntx
cTpaHax, He HmeBumx nponaeTwonn4x ropogoB, monwai 6ypnlya3I44,
cHm,Hoil nenTpaabnoti BaacTn.
- Ilogo6Hoe no.nonceune HMeJro mecTo B BOCTOIIHOil I'epmaHHH, Hoar:aim,
Boremun, BeHrpmn H POCCHH. Tan 6bigo H B 11p1ITIyHatiCHFIX HHH2ReCTBaX,
c eginicTBeHHoti pawn/mai, mTo BTopoe aanpenonwHne 6N.no 6o.gee megaen-
anun ii 1103)1H1IM nponeccom na-aa Typennoro B.gaghitiecTBa, noTopoe He
cTinnymnpoBaao, a nogaBaHao paBBHTHe 11p0H3B0)111TeabHbIX cnn. 140148-
B0ACTB0 Bepna Hamaao pacTH amni, Bo BTopoil nonowme XVIII B. nocae
Toro Ran Typegffaci MOHOHOJII4H thama peraameHTlipoBaHa H orpanutieHa.
o AgpnaHononbcnoro goroBopa sanaaa cDeoganbnoro Bnagenbna 6Lum
)10B0,1113H0 HeaHaillITeabHb1, H B Baaaxnn 6apunma gocTnrana camoe 6omanee
12-14 gHeii B Fog. PymbnicitHe HpecTbnHe 3ncnayaTmpoBam4a. 6oJmnie
npn nomonnI Ha.noroB, tem Ha 6apnpme.
HomomeHne cpasy Hie Hamant.nocb HOMO yeTpaHeHnn Typegnoti
MOHOTIOJIIIII2_nouka )1yHaficnne 111131711eCTBa 61310111 BTHIlyTbI B CI:Depy MI4p0B02
TOprOB,TM. 1.1,eHbI Ha aepHo Tkocnirain Tanoro ypcomin, noToputi npo6yHtgaa
B 6onpax HHTepec n BO3/IeJ1131BaH1/10 BepHOBbIX nyabTyp. HOMelll111114 cTpe-
MI4JRICb yBeJ111q14Tb o6pa6aTLIBaemylo nnorgagb, H B 1833 r. Baaosok c6op
nmeHnniza ygBOHJICH no cpaBnemno c 1829 r., a B 1840 r. o6pa6ambmaeman
nnomagb 6m.ga B 10 paa 6oamue, gem B 1830 r. ljeHm BbIpOCJIII npnmepHo B
Tanai ne nponopmm, a 6LacTpoe yBeamieHne rppoo6opoTa B nopTax
Bpanga H Faaan crmgeTeabcTByeT o aHain4TeaBHom pocTe ToproBoro 6ananca.
B Ta1114X yCJIWEGIFIX HyabTHBaIIIISI DepHOBLIX npegcTaBanaa acHaHeHHIA
HHTepec ;Ian 6onp.
,11J151 TOTO, tITO6LI TIOCTaTb aemmo 11 pa6ogyio may, Heo6xognmylo
gag ee o6pa6oTnn, Hmeionmecn y 6onp cpegcTBa 6111111 HegocTaTotummn.
Tpe6oBanHcL gpyrne, 6o.gee coBpemennbie'; onn 6nian npegocTaagenm no-
meinunam OpraHnuecnnm PeraamenTom.-
OgHospemenHo PeraameHT COCpegOT01114.11 BCIO Baum B pynax
meHbannicTna npynHErx nomenninoB, noTopme, pacnonaraa 3anonoga-
TOJII2HLIM Co6paHnem H agmmincTpaTHBHmm annapaTom, nmem4 BODMOHS-
HOCTI, HaBH3aTb HpecTbaHam o6HaaTeamTBa, npnBegrune HX ic aanpeno-
"Hamm, rpanninmmemy c pa6cTBom. Ilomenuemn npeBpaTnaHcBon nomecTbn,
noTopian4 OHH Bgagem4 Ha OCHOBe 1DeoAaamioro npaBa, B CB010 14CIIJIIOTIII-
TeJ11)H3110 CO6CTBeHHOCTb 11, HCXOAB 113 DTOPO nonomeHHH, pergameHTHpo-
Ba.1114 CBOH BaalIMOOTHOHICHHH C BaBHCHMLIMH npecTbnHamH: oHH CTaJII4
a6comoTliumn xoaneBamH semaH, a npecTbHHe cBo6ogHnum4" agagenb-
namn cBoai pa6ogett CI4J114. B peayabTaTe aemaH, HaxogmnuancH Bo Bgagemnd
npecTban, 6una ypeaaHa Hanogommy, a B HEHOTOpbIX Carlasix ymeHbum-
.Thacp go OIIHOfl. TpeTH.
www.dacoromanica.ro
388 A. OTETEA 82
PeraameHT npegocTarama HpecTbnHam, o6ocHosasaumcn Ha gyntom

nomecTbe, 511111b Jur H Hb IroH, Heo6xogHnuile AJla cogepHiaHHH He 6o.nee
4 T11rJI0B13.1X H111BOTHIIX i4 oHO4 IcopoBN. Te, Homy 8MJL11 Hegocmasano,
goroHapHsaaHcb B Hancgom oTge.nbHom capiae c saageabHem.
DTO ycTaHosgeHHe, HOHOCJI ygap 110 OCHOBHOMy HCTOIIHHEy Tkox:0A0B
HpecTbaH, cTa.no opygliem rix nopa6omeHHH H sHcmgyaTaHHH.
Bsameu 2liaahoro H HegocTaTotmoro riacTlia senum HpecTbnHe Imam
BbIHYHMOIILI MOTH Asoibioe Hp MO 6apultmy H nocTasHy npogyHTOB.
3a1oHHble 12 midi 6apigynim H rog yse.ramHaHcb go 56 gHeti B Ba.Haxim 14 go
84 gHeti H MoRgose. Rpm% Toro, nyTem npegocraggeHHH satimoH, nora-
maemmx AHHM14 oTpa6oTHH, H HpH nomonm ge.noro pnga maximagriti no-
meignix diaaHTHgecHH sHcmuyaTHposamex see cso6ogHoe HpeigH sasncHrabix
HpecTbHH. TaH B03HHICJI0 B IlpHgyHaRcHHx HHHHiecTsax HTopoe saHpeno-
igeHme, HRH Balt P0B0pHJIM BpecmgHe, 6apn-AHHHoe pa6cTso".
TaHmq o6pa3om HpecTbnHam HpkocogH.gacb JIHIllb ogHa AecnTan tiacTb
ypomaH, co6paHHoro Ha Hx TqacTRe. Harm Heg, OprafiHsecimit PeraameHT
O CTaBJISIJI sa 110mE1HHHamH upaHo noabsosaHHH aecom, npygamH, mopem
H yCI4J114Baa (Peoxkaamme MOHOBOJIHII.
Totmoe lipmmeHeHHe nocTaHos.geHH2 PernameHTa 6m.no 6b1Heg0cmaTog-
Hbm gaH yczaHosaeHHH sToporo saRpenomeHHH. Og Haw CaarogapH a6co-
M0TH0My POCIIOACTBy 110MEILIHE0B B rocygapcTseHHom annapaTe,OTCyTCTBHIO
npogseTaloalux ropogos, CH.TMHOR 6ypHiyasurr, CIITILHOft 4eHTpaJILHOfi
BJIaCTII7 'Tee Tbaue &um oTgama Ha Hpo Hasoa 110MCILIEH0B.
BTopoe H3AaHHe HpenocTHHiriecTsa, HoTopomy cnoco6cTsosamo caa-
6oe pa3B}ITHe ropogos, B CBOIO oliepegb T0pM03I4JI0 ix passHTHe, IIOCHOJIMiy,
C 0)1110g CTOpOHLI, Homo:mum npegnoHHTaaH IfoRynam sa rpamigeff npegmeTbi
p0CR011114 H npombuu,gemthle Tosapm, a c gpyro# cTopoma, HpecTLHHe 6bum
cmunHom 6egHm ;Inn TOPO, tITO6U ocHosam H HoggepaHHHaTb B ropogax
n pombnugeHHocTb.
BOT II011E111y7 HecmoTpn Ha 06HJII/I,e Hpnpogmax pecypcos, PymbIHHH
ocTanacb game Hoene pecrpopmm 1834 r. arpapHoti cTpaHoti c wm0r0tmcaleH-
HIAM11 itleoTkaammuvni nepeHmTHamkr, H H3 aToro oTcTanoro COCTOFIIIHR ee
cmor.ua BbIBECTH JIHUJI, coHHaaHcTutiecHaH pesomomm.
CONSIDtRATIONS AU ISUJET DU PASSAGE DU FRODALISME

AU CAPITALISME EN MOLDAVIE ET EN VALACHIE
RESUME
Le fait le plus saillant de l'histoire sgrare des pays situ& h l'est

de l'Elbe est que, dans ces pays, la servitude de la glebe s'est aggrave
h partir du XV' sicle, alors que, dans les pays situdes a, l'ouest de ce
fleuve, les liens de dependance s'etaient relAichs ou avaient memo disparu.
L'aggravation de la servitude de la glebe fut la consequence de la
transformation du domaine Modal, base sur l'idee de subsistance, en
www.dacoromanica.ro
une grande exploitation agricole, organise en vue de la production pour

le marche et fond& sur le travail servile.
Pour accroitre ses revenus, le seigneur des pays de l'Europe cen-
trale et orientale s'est mis a faire valoir directement son domaine et a
cherche a en tendre la reserve. Mais, manquant de capital, de connaissances
techniques, d'habitudes de travail systematiques et d'esprit de prevision,
il ne sut que mettre le travail servile, la corve, au service de la production
de crales pour le march& De la les formes renouveles du servage :
cens et corves multiplies et tendance accentue de transformer les pay-
sans libres en serfs et les serfs en esclaves.
Le point de depart de cette evolution fut l'ouverture d'un dbouche
permanent et avantageux. Les pays baltes furent sollicits, des la fin
du XVP sicle, par les Pays Bas, l'Angleterre et les pays scandinaves
a leur fournir des crales, du chanvre, du lin et du bois. Les seigneurs
rpondirent a la demande en transformant leurs domaines en grandes
exploitations agricoles et en accablant leurs tenanciers de corves.
Mais le dbouch seul ne saurait expliquer ces transformations.
Pour que les paysans pussent etre soumis a des charges aussi lourdes
que celles du second servage, il a fallu que les seigneurs terriens eussent
possd un pouvoir exclusif et sans contrepoids dans l'Etat. Ce n'est pas
par hasard que le second servage ne flit impose que dans les pays agraires,
sans villes florissantes, sans une bourgeoisie puissante et sans une forte
autorit centrale.
Tel fut le cas de l'Allemagne orientale, de la Pologne, de la 'Boheme,
de la Hongrie et de la Russie. Tel fut aussi le cas des Principauts danu-
biennes, avec cette difference que la genese du second servage y fut plus
lente et plus tardive, a cause de la domination -ottomane qui, loin de
stimuler, a comprime les forces de production. La production agricole
ne commence a s'accrroitre que dans la seconde moitie du XVIIIe sicle,
A, la suite de la rglementation et de la limitation du monopole tmc.
Mais jusqu'au Vait d'Andrinople la reserve seigneuriale etait encore
tres rduite et en Valachie la corve tait au maximum de 12 a 14
jours par an. Les paysans roumains taient exploit& moins comme
corvables que comme contribuables.
La situation changea brusquement lorsque, apres la suppression du
monopole ottoman, les Principauts danubiennes furent attires dans
l'orbite du commerce mondial. Les crales atteignirent des prix qui
veillerent l'intrt des boyards pour la culture des creales. Ils cher-
cherent done a tendre les surfaces cultives, et en 1833 la production
du ble avait double par rapport a, 1829 et, en 1840, la teri e emblavee
tait dix foie plus tendue qu'en 1830. Les prix monterent dans presque
les mmes proportions, et l'accroissement rapide du trafic dans les ports
de Braila et de Galatz atteste le dveloppement considerable du mou-
vement commercial. Dans ces conditions, la culture des crales devint
l'intrt vital des boyards. Pour se procurer la terre et la main-d'auvre
ncessaire a sa raise en valour, les moyens lgaux dont ils avaient disposes
n'taient pas suffisants. Il en fallait d'autres plus modernes : le Reglement
organique les leur fournit.
www.dacoromanica.ro
390 A. O1ETE& 84
Tout d'abord, le Reglement concentra tout le pouvoir entre les

mains d'une minorit de grands boyards, qui, maitres de l'Assemble
legislative et de Vadministration, purent imposer aux paysans des charges
qui les rduisirent une servitude voisine de Pesclavage. Ils transfor-
merent leurs domaines, sur lesquels ils n'avaient que des titres fodaux,
en proprits quiritaires, et rglerent sur ce principe leurs relations avec
leurs tenanciers : ils devenanient propritaires absolus de la terre alors que
les paysans taient supposes propritaires libres" de leur force de travail.
En consequence, ils reduisirent l'tendue de terre qui tait dans la posses-
sion des paysans a la moitie on a un tiers.
Le Reglement &assure- aux paysans tablis sur un domaine tranger
que la prairie et le, paturage ncessaires a, l'entretien de maximum quatre
btes de somme et d'une vache. Ceux qui avaient besoin de plus de terre
devaient s'entendre de gre gre avec le propritaire. Cette disposition
allait devenir Pinstrument d'asservissement et d'exploitation des pay-
sans, en frappant leur principale source de revenus.
En change d'une concession de terre prcaire et insuffisante,
les paysans taient soumis a une double prestation, en corves et en
produits naturels. La corve lgale de 12 jours par an a t leve, par la
fixation de la tfiche journalire, a 56 en Valachie et a 84 en Moldavie.
En outre, par des avances ou des prts, convertis en journes de travail
et par toute une srie de procds frauduleux, les propritaires acca-
parkent en fait tout le temps disponible de leurs tenanciers. Ainsi fut
institu dans les Principauts le second servage ou, comme disaient les
paysans, l'esclavage de la corve .
En outre, les paysans devaient au propritaire le dixime des pro-
duits rcoltes sur leur tenure. Enfin, le Rglement rservait aux proprie-
taires la jouissance des forts, des tangs, des moulins et aggravait les
monopoles seigneuriaux.
Appliques rigoureusement, les dispositions du Rglement auraient
suffi a instituer le second servage. Mais, &taut donne le pouvoir discre-
tionnaire des propritaires dans l'Etat, le manque de villes florissantes,
d'une bourgeoisie puissante et d'une forte autorit centrale, les paysans
furent soumis a Parbitraire des propritaires.
Le second servage, favoris par le faible dveloppement des villes,
a, a son tour, retarde l'essor de celles-ci, parce que, d'une part, les pro-
prietaires fonciers prfraient acheter a l'tranger les articles de luxe
et les produits industriels dont ils avaient besoin, et que, de l'autre, les
paysans taient trop pauvres pour faire naitre et entretenir dans les
vines une vive activit industrielle.
C'est pourquoi, malgre l'abondance de ses ressources naturelles,
la Roumanie est reste, mkne aprs la rforme de 1864, un pays agricole,
avec de nombreux restes fodaux, que seule la revolution socialiste fut
en kat d'abolir.
www.dacoromanica.ro
MISCELLANEA
LOCALIZAREA BATALIEI DE LA BOVINE

DE
A. A. BOLSACOV
Bata lia a avut loc la 10 octombrie 1394 la Ravine duph cronicile slrbesti (Urvina"
dupg cintecele populare slrbesti), raguzane i muntene, unde ii gaseste sfirsitul intr-o padure
Marco Cralevici de Prilep. Lupta a fost Inversunata i Chalkokondylas spune eh numai data-
rita strategiei lui Brenezes batalia nu s-a transformat intr-un dezastru al armatei turcesti.
Leunclavius, care scrie dupA unii cronicari turci, vorbeste de o bAtAlie la Areas sau Artzes,
la fel cronicarul Nesri, iar Urudj, contemporan al evenimentelor, de Oghras 1 Cronica bulgara
spune cA rlul lingA care s-a dat batAlia curgea rosu de singe 2.
tiriIc istorice noi confirmA In parte pe cele vechi In privinta locului unde s-a dat bdtalia
si yin cu completAri esentiale In privinta drumului urmat de Baiazid In campania sa.
De curind s-a descoperit In arhiva de la Top Kapu Sarai In Istanbul un document oficial,
tlatabil In secolul al XV-lea, care descrie pe scurt expeditia lui Brdazid I In Ungaria si Tara
RomineascA si a lui Murad II In Transilvania 3.
Redam pe scurt pasajul ce intereseazA.
Baiazid traverseazA Dunarea pe la Pojejan (= Pojejena) In reg. Branicevo, atacil apoi
cetiltile de la Islankamen (= Slankamen) si Titel (= Titel), devasteazd regiunea Timistilut
trecind prin Bishkerek (=.Becikerek), Dimishkar (= Timisoara), Shemillik-ul mare (= Sem-
lacul mare), Shemillik-ul mic (= Semlacul mic), Karashova (= Carasova), Shebesh (= Sebes),
Mehediye (= Mehadia), Risova (= Orsova), Severin Turnu-Severin), unde intra in Tara
Romineasca. Mircea .cautA sA Impiedice inaintarea sultanului. In cele din urmA se dA 6 lupta
crincenA, care a durat o saptamlnA, la rful Arkhis ( Arges). Se Incheie apoi pacea cu voievodul
4 Fr. Babinger, Origineu i fazele dezvoltdrii istoriografiei otomane, .In Rev. Fund.",
1938, nr. 4, p. 5-7 ; idem, Beginn der Tiirkensteuer in den Donaufiirstentumern, In Stidost
Forschungen"; Munchen, VIII (1943), p. 1-35 ; idem, Beitrge zur Frithgeschichte derTiirken-
berrschaft in Rumelien, MOnchen, 1944, In Stidosteurophische Arbeiten", nr. XXXIV.
p. 17-18 ; Neschri, ed. Taeschner, Leipzig, 1957.
2 Cronica bulgAreascA, ed. Bogdan, In Archiv fr slavische Philologie", XIII, Berlin,
1890, p. 530.
. H. Inalcik, An ottoman document on Bayezid I expedition into Hungary and Walla-
chia, In Actes du X Congrs International d'Etudes Byzantines", Istanbul, 1957, p. 220-222.
Datorez cunoasterea acestui articol lui Barbu CImpina, care Intr-un studiu inedit a ajuns la o
concluzie asemanatoare asupra localizArii luptei de la Bovine.
www.dacoromanica.ro
392 A. A. BOLSACOV 2
Mircea. Baiazid traverseazA Argesul, ajunge la Nicopole, unde domnea Sisrnan, si li impune
acestuia sA plAteascA un tribut.
Pe traseul urmat de oastea turceascA, Mircea nu putea opune rezistentA nici pe valea
largA a Motrului, nici In regiunea de cimpie dintre Jiu si Olt ; de-abia cind turcii au pAtruns
In pAclurile Teleormanulul s-au ivit condilii bune de lupt5 pentru el.
Documentele cunoscute anterior confirmA intru totul datele noului act publicat. Armata
lui Baiazid, ducrA cronicele sirbesti 1, cuprinclea si pe vasalii sirbi (Stefan Lazarevici al Serbiei,
Constantin de Ve)bujd si Marco Cralevici de Prilep), ceea ce se explicA usor prin traversarea
Dungrii In Serbia si mai greu In cazul trecerli pe la Nicopole, cum afirmA Leunclavius 2. Luptele
de hArtuialA din marile pAduri de stejar slut amintite de Chalkokondylas 3. AmAnuntul cA acesti
codri marl slut de stejar corespunde cu regiunea Teleormanului. Acesta redil si informatia cri
turcii, dupA o serie de lupte usoare au fost atacati In cele din urmA de munteni intr-un loc
foarte greu, ceea ce ne confirmA si Phrantzes 4.
Asupra localizArli lui la Rovine" (iia Pegitirar), care Inseamnd locuri ripoase, cel mai
adesea si mlAstinoase au existat mai multe pAreri. Cronicile raguzane din secolul al XVII-lea
ale lui Orbini si Luccari II asazA lingA Craiova, probabil In legAturA cu asemAnarea numelui
ei cu cel al lui Marco Cralevici, mort in aceastA bAtAlie 5. Cronicele muntene ale lui Radu
Popescu si Stoics Ludescu tot din secolul al XVII-lea pun sub semn de Intrebare localizarea
Rovinelor, dar aratS ca loc al unei bAtAlii a lui Mircea cu turd!, Ialomita6. Istoricii romlni
in mare parte au opinat pentru un Rovine lingA Craiova.
DacA facem apel la toponimia actualA si istoricA din Muntenia si Oltenia, gasim urmA-
toarele : un sat Rovine (linga Reviga) In apropierea Ialomitei, care este o asezare nouA de colo-
nizare din secolul al XIX-lea si numele i s-a dat In arnintirea acestei batAlii, un sat Rovinari
la sud de Tg. Jiu, un loc Rovina In fostul judet Dolj 7, iar tn documente un pirtu Rovina la
Cucuteni la nord de Pucioasa pe Ialomita si un loc lingA Giulesti (Bucuresti) numit rovina
lui Micul" 8. Acestea slut datele care se gAsesc In publicatiile existente, dar care se vAd cA nu
corespund .nici ca nume, nici ca localizare cu cele ale documentelor istorice.
DacA se priveste o hartS pe care s-au trecut toate bAtAliile mai marl din Moldova si Tara
RomineascA, se observA cA majoritatea lor slut asezate pe drumurile principale de circulatie
si comert, care leaga capitalele tarilor cu punctele Insemnate de granitA.
Deci si Rovine trebuia cAutat undeva pe drumul dat de istoricii nostri pentru campania
lui Baiazid, adicA TurnuCurtea de Arges 9, lucru stabilit si de un militar de specialitate dar
I Analete strbesti, ed. Stojanovid, In Glasnik", LIII (1883), p. 75 si Spomenik", an.

III (1890), p. 126-140.
2 J. Leunclavius, Ilistoriae Musulrnanae Turcorum de monumentis ipsorum ex scriptae,
libri XVIII, Francfurt, 1651, col. 319-320.
$ Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice. Cresterea puterii turcesti. Ceiderea Impardliei
bizantine, ed. V. Grecu, Buc., Ed. Acad. R.P.R.
4 G. Phrantzes, Corpus scriptorum historiae byzantinae, Bonn, 1838, p. 82.
6 Mavro Orbini, It regno degli Slavi, Pesaro, 1601, p. 279 si G. P. Luccari, Copioso ris-
trello de gli annali di .Rausa (Venetia), 1605, p. 72.
* Cronicarii Tdrii Romtnesti, publicati de A. Treb. Laurianu si Nicolae BAlcescu, torn. I,
Istorille domnilor Tar!! Rominesti scrise de Constantin CApitanul, Buc., 1846, p. 13.
7 I. Iordan, Name de locuri romtnesti In R.P.R., vol. I, Buc., 1952, p. 13 ; D. Frunzescu,
Diefionar topografic si statistic al Romtniei, Buc., 1872 ; Marele dicfionar geografic al Romtniei,
Buc., 1902, vol V ; I.A. Candrea, Gh. Adamescu, Diclionarul enciclopedic ilustrat, Buc., 1931,
p. 1083, 1851 ; P. V. Rotaru si C. A. Oprescu, Lexicon toponimic, Buc., 1943, p. 57,
8 Documente privind istoria Romtniei, B, XVI, vol. II, p. 372, 404 si Nol. IV, p. 358,
Buc., 1951-52 ; idem, Indicele numelor de locuri, Buc., 1956, P. 120.
9 D. Onciul, Mircea eel Bdtrtn, Buc., 1918, p. 11 ; P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrtn,
Buc., 1944, p. 238-247 si rec. In Rev. ist. rom.", 1945.
www.dacoromanica.ro
3 LOCALIZAREA BATALIEI DE LA ROVINE 393
care inexplicabil din punct de vedere strategic 1-a asezat pe valea mlAstinoasA a Mama-
tulului ling Turnu 1. Noul traseu, dupA iesirea din valea Motrului se poate ImpArti In trei
portiuni : regiunea de chnpie a Olteniei, regiunea de pAdure a Teleormanului si regiunea de lima
a Argesului. Pentru o armatA inferioarA numeric, ea loc de luptA nu era prielnicA nici cfmpia,
nici lunca largA, ci pAclurea. Ea era favorabilA unor lupte de hartuialA, iar bAtAlia definitivA nu
se putea da declt dupd o prealabilA obosire a armatel turce, dee! undeva In apropierea Pitcstilor.
Aceste deductii logice au fost confirmate de gAsirea pe barth a unui toponimic
corespunzAtor 2
La 20 km sud de Pitesti si la 14 km In linie dreapth de apa Argesului, In regiunea
de dealuri din apropierea ritului Dimbovnic se Intind azi resturile a trei pAduri : Rovine, Tufele
Rosii si Rovine Tutulesti pe circa 3 km, ce se InsirA pe valea GligAnelul In apropierea comunelor
Tutulesti, Suseni si Costesti (nod de cale feratA). Asezarea lor ne sugereazA ideea unei pAduri
initiale marl, Rovine, cu o portiune Tufele Rosii, care ar putea pAstra amintirea locului singe-
roasei batalii.
OHPE,IMJIEHHE MECTA EFITBIDI HPH POBHHE

PE3IOME
BOJILDIMICTBO cpeguenutomax 61tTn nponcxognao na rgannatx nogcTynax I{ CTO-
mige aTanyerdoll cTpanm. Hcxogn na aToro aornliecnoro aanzuoaennn, Ponane nyawo
Jammu, gam.me oT Xf,ynan, B ilecncToft MeCTIIOCTN, ygoGnoft gAn ne6onlymon apman, is na
goporax, negymnx It HypTn-ge-Apgatent. itI, geffunnTenbao, loatnee ropoga lInTemTb,
negaaexo oz. Apgatema, naxogmTcn Ponintutuft aec, itacm noToporo naameaeTcn Ty4)eae
Ponma",
Ognn Typennaft ykonymenT, negamto Hairnet:mutt, ynasamaeT, IITO aTana 6ilaa npona-
negena co cTopoma Eutaw., a He co cToponm Hnnonoan, n tITO 6nTna 6ama gana y Apgatema
(To ate yTnepazgaior 0 nenoropale aeTonncrna JIeymmannyc, Hempn, Ypygat),136.anan
noToporo naxogaTca cerogan Pomme, ctinuraehme asTopont atecrom 611TBM B 1394 r.
LA LOCALISATION DE LA BATAILLE DE ROVINE

RE SU ME
La plupart des batailles livres au moyen Age se sont drouldes sur les principales artres
menant A la capitale du pays attaque. En vertu de cette conclusion logique, l'emplacement de
Rovine devait are recherch A une assez grande distance du Danube, dans une zone boise,
favorable A l'utilisation d'une petite arme, et sur l'une des routes conduisant A Curtea de
Arges, la capitale d'alors de la Valachie. Et en effet, au sud de Pitesti, a proximit de l'Arges,
se dresse la fun de Rovine dont une portion s'appelle Tufele Rosii (les Bosquets Rouges").
Un document turc connu depuis peu montre que l'attaque partit du Banat et non pas
de Nicopolis, et que la bataille eilt lieu sur l'Arges, comme l'affirmaient du reste certains
chroniqueurs (Leunclavius, Nesri et Urudj). Or, c'est clans le voisinage immdiat de ce fleuve
que se trouve le toponyme actuel de Rovine, oa Pauteur est d'avis de localiser la bataille de 1394.
1 T. Nicolau, Doud erori istorice, Buc., 1934, p. 3-15.
2 Harta 1 : 100.000.
www.dacoromanica.ro
G ban;soang
Aes
in
/41. sibny
0 p_
fagaras
Sebe; 1--.6).00)<4.*
Cik
Sem/or
lel ci
(argo
Sfaitka men
CurteadeA e
ehad4 Pitep
Sava
elgmd 000 djejene P. MINE SCA
RIISOKY Orsava)
Smedereva r gmnicevo
41.
Severm ot Ravine
MACI VA 8 Dinth
(uNG) 8 Slatma
/4 o tyro
Lralova
e0/1
0
.e? Vidin
CAMPANIA un BAIAZID
Turnu u,
""ft Druniu/ hit Deland Icopole
Drumul liii AlIrcea
www.dacoromanica.ro A
DOCUMENTE NOI liEFERITOARE LA
RASCOALA DE LA BOBILNA
DE
L. DEMENY
Rdscoala de la BoblIna reprezintd un eveniment de o exceptionald importanta In istoria

medievald a tarn noastre. Marea ridicare a tdranimii romine i maghiare din Transilvania impo-
triva impildrii i exploatdrii feudale a preocupat istoriografia noastrd progresistd incepind
din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Gh. Sincai, Nicolae Bdlcescu, L. Klivri, S. Szi-
lagyi, Gh. Baritiu, Nmeth Gyula Kalman, Gombos Ferenc Albin, I. R. irianu i altii, In
lucrArile lor despre viata i lupta dreaptd a tdrdnimii iobage, au acordat o mare atentie acestui
maret eveniment. Atunci cind istoriografia burghezA reactionard, nationalistd, cea maghiarii
cea romineascd, a incercat s ponegreascd lupta comund a tdranilor romini i maghiari, Par-
tidul Comunist din Rominia s-a ridicat cu Carle pentru apArarea traditiilor inaintate, progre-
siste ale luptei maselor populare. In paginile ziarelor i revistelor concluse de Partidul Comunist
din Rominia sau aflate sub influenta lui au apdrut articole i studii valoroase, scrise de pe pozitii
inaintate despre rdscoala de la Bobilna. /n 1937, la aniversarea a 500 de ani de la rAscoald,
a fost editatd lucrarea comunistului M. Diaciuc-DdscAlescu, In care au fost demascate falsifi-
cdrile istoriografiei burgheze reactionare i pusd in adevdrata sa lumina lupta lobagilor rpmlni
si maghiari in timpul rdscoalei de la Bobilna.
Partidul Muncitoresc Romin i Guvernul Republicii Populare Rom Inc au manifestat
si manifestd o deosebitd grijd fata de aceastd minunatd traditie a luptei revolutionare a popo-
rului. pe dealul Bobilna in iarna anului 1957 a fost ridicat monumental in comemorarea celor
Azuti pe chnpul de luptd. Cercetdrile care i-au f deut in anti regimului de democratie populard
au ldinurit o serie de aspecte noi privind rdscoala de la Bobilna. Conducindu-se dupd conceptia
marxist-leninistd, cereetatorii nostri au (Tat: lucrdri i studii valoroase referitoare la acest mdret
eveniment 1. Au fost scoase la iveald unele documente necunoscute inainte sau insuficient cerce-
tate si interpretate.
1 Cf. M. Roller, Rdscoala de la Bobilna, in Contemporanul", 4 iulie 1947 ; *t. Pascu,

Rdscoale fdrdnesti In Transilvania in epoca voevodatelor, Cluj, 1947 ; Istoria R. P.R. sub redactia
acad. M. Roller, Buc., 1956, p. 124-136 ; L. Demny, Despre unele aspecte ale rdscoalei de la
Bobtlna, In Studii si referate privind istoria Romtniei, vol. I, Buc., Ed. Academiei R.P.R.,
1954, p. 573-598; Idem, Kpecmbaucxas sodua 1437-1438 ee. e Tpancunbeanuu, AnTope-
cpepaT gHccepTagaH Ha coacHaHae ygeHoti cTenem4 HaugHoTa HcTopattecHnx HayH,
www.dacoromanica.ro
396 L. DEMENY 2
In studiul de feta ne propunem sA prezentAm citeva documente nol Inedite sau numai
partial publicate, gAsite de noi In arhivele din tarA si din strAinAtate i pe baza informatiilor
spicuite din ele s aducem unele completAri i precizAri privind istoria rAscoalei de la Bobi lna.
In ordinea lor cronologica documentele acestea ant urmAtoarele ;
1) 1437 iunie 22. Buda. tefan de Bathor judele curtii regale ordond aminarea judecArii
unor pricini dintre nobilii din comitatul Ugocea din cauza izbucnirii rdzboiului tAranilor".
Documentul este inedit si el n-a fost folosit ptn In prezent In monografiile referitoare la rAscoala
din 1437-1438 din Transilvania 1.
2) 1438 ianuarie 10. Cluj-MAnAstur. Lorand Lpes de Waraskezy vicevoievodul Transit-
vaniei porunceste nobililor transilvani sA ajute pe Anton, abatele mAnAstirii din Cluj-MAnAstur
s6-si adune bunurile care au fost luate de armata rasculatilor condusA de Anton Nagy de Buda.
Un fragment din acest important document a fost publicat de cAtre Sor6s PongrAcz In 1910 2,
reprodus si de I. Minea in CercetAri istorice" 3. AvInd in vedere faptul c6 textul publicat de
Sros contine numai un fragment din document si aceasta cu unele inexactitAti de transcriere,
tar In prezentarea documentului el a afirmat unele Wert care s-au dovedit eronate 4, am consi-
derat necesar publicarea textului integral al documentului.
3) 1438 funk 24. Buda. Albert, regele Ungariei cere nobillior din comitatul Szabolcs.
(R.P. Ungara) s stringA cu regularitate none de la iobagii lor pentru a Impiedica strAmutarea
taranilor asa cum a fost In timpul rAzboiului tarAnesc". Documentul a fost publicat aproape
in Intregime de istoricul maghiar I. Szab6 Intr-o notA a studiului sAu apArut In 1954 In revista
SzAzadok" 5. Cu toate acestea am considerat util reeditarea acestui document pentru a pane
la dispozitia cercet6torilor nostri textul lui integral, folosind originalul cercetat de noi U.
4) 1438 iunie 25. Buda. Albert, regele Ungariei porunceste Conventului de la Cluj-
M6nAstur sA introducA pe nobilii Benedict, Mihail, Petru l loan de Swk In posesiunea satelor
confiscate de la Mihail si David de Swk, fiii lui Ladislau, pentru infidelitatea" manifestatA de
acestia din urmA prin participarea activA la rAscoalA de partea iobagilor. Documentul este inedit 7,
Leningrad, 1956 ; M. Diaciuc-DAscAlescu, Rdscoala iobagilor de la Bobtlna, Buc., Ed. stiin-

tificA, 1957 ; $t. Pascu, Bobtlna, Buc., Ed. tineretului, 1957 ; Demeny L. si Pataki I.,
A huszita forradalmi mozgalom elterjedese hazdqkban s hatdsa a parasztok 1437-1438. Jut
felkelesire. [RAspindirea miscArii husite pe ter tor:u1 rii noastre i influenta ei asupra
rAscoalei tArAnesti din 1437-1438] In A Kolozsvdri Bolyai Tudomdny egyetem (1945-1955),
Buc., 1956, p. 223-235 ; Pataki I., Az erdelyi parasztok 1437 es felkelese [RAscoala tAranilor
transilvAneni din 1437], In Korunk", 1957, nr. 6, p. 675-686 ; L. Demeny, I. Pataki, Husitski
revolutni hnuti na uzemi Lidove republiky rumunsk, In Mezinarodni ohlas husitsvi, Praga,
1958, p. 185 233 ; I. Pataki, Az 1437 es felkeles kirabbandsdnak trtnetehez [Cu privire
la istoria izbucnirii rAscoalei din 1437], In Studia universitatum Victor Babe; et Bolyai, Tom. III,
nr. 8, Series IV, Fasciculus 2, Historia, p. 55-66 ; L. Demny, Textele celor cloud Infelegeri
tncheiate In 1437 Intre rdsculafi ci nobili dupd documenlele originate, in Studii", XIII (190),
nr. I, p. 91-111 ; L. Demny, Untersuchung der bedeutendsten Urkunden ber den Aufstand von
Bobflna, In Nouvelles etudes d'histoire, vol. II, Buc., Ed. Academiei R.P.R., 1960, p.149-165.
Documentul se did la Arhivele Statului din Budapesta, cote M.O. DI. 3E272.
2 Srs Pongracz, Az 1437-iki erdelyi porldzadds trtenethez [Cu privire la istoria r6s
coalei tArAnesti transilvane din 1437], in Erdlyi Mtzeum", 1910, p. 182.
I. Minea, Despre revolulia ardeleand din 1437, In CercetAri istorice", 1925, vol. I,
nr. 1, p. 409-410.
4 In nota sa Srs PongrAcz afirmA cA Anton Nagy de Buda ar fi cAzut In lupta de linga
ClujManAstur, iar in continuare rAsculatii ar fi avut In fruntea lor pe Paul cel.Mare din
Voivodeni sub conducerea cAruia rasculatii ar fi cucerit i orasul Cluj. In realitate, in document
numele lui Paul cel Mare din Voivodeni nici nu figureaza.
5 Szab6 Istvan, Az 1351. vi jobbagylorvenyek [Decretele din 1351 privitoare la lobagi],
In Szzadok", 1954, p. 517.
a Documentul se pAstreaza in Arhivele Statului din Budapesta, cote M.O., Dl. 38106.
7 Se afM In Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. DI. 27019.
www.dacoromanica.ro
3 DOCUMENTE NO1 REFERITOARE LA RASODALA DE LA BOBILNA 397
Era publicatA numai scurta Insemnare despre introducerea lui Benedict de Swk In posesiunea
satelor respective facuta In Protocoalele Conventului manAstirii din Cluj-Manstur 2. Insemnarea
a fost publicata prima data de I. Chr. Eder 2, reeditata de I. Kemny i reprodusA si In colectia
Hurmuzaki 4. Continutul sumar al documentului 11 gasim si la Cs Anki 5.
5) 1439 ianuarie 23. Turda. Nicolae de Wyzakna, vicevoievodul Transilvanici fixeazA
o noua data a hotarnicirii mosiei din Baciu a abatelui mAnastirii de la Cluj-Manastur, care a
fost amilnata din cauza rascoalei 1.Arani1or. 6ocumentul este inedit 6.
6) 1439 septembrie 27. Futak (R.P. Ungara). Albert, regele Ungariei dA un nou act de
staphiire nobilului Jacob fiul lui AlArdi de Erche asupra satului Socol din comitatul Cluj In
locul celui ars In timpul rascoalei taranilor din Transilvania. Documentul este inedit 7.
7) 1439 noiembrie 14. VisegrAd (R.P. UngarA). Elisabeta, regina Ungariei dAruieste
lui Desideriu fiul lui Nicolae de Losoncz voievodul Transilvaniei patru sate din comitatul Dobica
pentru meritele doblndite de Desideriu de Losoncz fatA de regind l nobilime In lupta Impotriva
miscarli revolutionare husite, In inabusirea rAscoalei tAranilor transilvAneni si In prinderea
conducatorilor militari ai acestora. Documentul este inedit 8.
8) 1444 mai 17. Buda.. Vladislau, regele Ungariei dA un nou act de stApinire nobilului
Nicolae fiul lui Ladislau de Lona asupra satului Lona din comitatul Doi:ilea in locul celui nimicit
pe timpul rdscoalei taranilor transilvani. Documentul este inedit 9.
9) Patru documente din anii 1462-1465 din care rezulta cA Georg Helebrand negustor
din Aiud In timpul rascoalei taranilor" a depus o cantitate de mai multe chintalc de cupru
In valoare de trei sute de florini aur la un prieten al sam din Sibiu Syffridus Nessinger. Documen-
tele ant inedite tI
Valoarea mentiunilor existente In aceste documente constA tocmai in faptul cA ele nu
privesc numai unele aspecte partiale sau secundare ale rascoalei, ci ne dau uncle indicatil refe-
ritoare la aspectele de bazd ale rascoalei de la Bobllna ; cum shit caracterul antifeudal, fortele
motrice, aria geografica de raspindire l amploarea miscarii. Din aceste documente se degajcazA
uncle concluzii l precizari importante privind evenimentele din ultima fazA a rascoalei iobagilor
transilvani.
1 Arhivele Statului din Budapesta, A Kolozsmonostori Konvent Protocollumai 1438-1444
(A B minus), cota M.O. DI. 36390, fila 7.
2 I. Chr. Eder, Observationes crilicae et pragmaticae, Sibiu, 1803, P. 76.
a J. Kemny, Uber den Bauernaurstand und iiber den wechselseiligen Schutzvertrag der
drei standigen Nationen Siebenburgens 1437-1438, In Magazin Mr Geschichte, Literatur und
alle Denk- und Merkwurdigkeiten Siebenburgens", vol. II, Kronstadt, 1846, p. 373.
4 E. Hurmuzaki N. Densusianu, Documente priviloare la istoria rominitor, vol. I,
partea a II-a, Buc., 1910, p. 637.
6 D. CsAnki, Magyarorszag tortinelmi foldrajza a Hunyadiak kordban [Gcografia istoricA
a Ungariei In perioada Huniazilor], vol. V, Budapesta, 1913, p. 581.
6 El se afla In Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. DI. 28830. Mentiuni despre
el gasim Intr-o nota a studiului amintit al lui P. Srs, (Erdlyi MAzeum", 1910, P. 182)
si al lui I. Minea (Cercetari istorice", 1925, vol. I, nr. 1, p. 410).
7 Se pastreazd In Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. Dl. 26779. 0 mentiune
scurta despre continutul documentului gasim la D. CsAnki, Magyarorszkg tortinelmi foldrajza
a Hunyadiak koraban, vol. V, p. 427.
8 Documentul original nu ni s-a pastrat. In Arhivele Statului din Cluj, Arhiva ora-
sului Bistrita se pastreaza Insa o copie oficialA a lui fAcuta In secolul al XV III-Iea. Regeste :
cf. Berger, Urkunden-Regesten, p. 22, nr. 93 ; E. VarjA, Oklevdltdr [Cukgere de documente],
vol. I, n. 629, nr. 439.
9 Se pastreazil In Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. DI. 29479.
la Ele se pastreazd in Arhivele Statului din Sibiu : 1462 octombrie 31, cota U. 11.216 ;
1462 deccmbrie 13, cota U. 11.217 ; 1465 martie 18, cota U.II.238 ; 1465 iulic 9, cota U.II.234,
Documentele nc-au fost semnalate i copiate de cdtre profesorul Gustav Giindisch din Sibiu
caruia i pe aceasta cale Ii exprimam munumiri.
www.dacoromanica.ro
398 L. DEMENY 4
In isforiograf fa burgheza reactionarA au existat incercari de a nega caracterul profund

social, antifeudal al rascoalei de la BoblIna. Unii dintre itoricii burghezi au vazut in aceastA
rascoalA o miscare nationalA, iar altii au cautat sA nege existenta contradictillor sociale i ascu-
tirea luptei de clasa In sinul societi4ii feudale din Transilvania, promovInd teoria reactionarA
de esenta'reformistA a pacii de clasA si a colaborArii dintre clase".. Istoriografia progresistA
cu atit, mai mult eea marxista a dat o riposta hotArltA acestor falsificAri. Bazindu-se pe textele
cclor doua intelegeri (6 iulie si 10 octombrie 1437) .dintre reprezentantii taranimii rAsculate
ai nobilimii1, pe pasajele din cronicile lui Thurdczy 2 si Bonfiniusq 1 pe alte materiale documen-
tare istoricii marxisti au argumentat in chip convingAtor caracterul profund social, antifeudal
al rscoalei. Documentele noi strinse din diferite arhive vin doar sa Intareasca ii sa imboga-
tease& imaginea noastra despre caracterul antifeudal al rascoalei i despre fortele sociale parti-
cipante la miscare. Astfel In scrisbarea comitelui regal Stefan de Bathor din 22 ionic 1437 ras-
coala izbucnita In comitatul Ugocea In vara anului 1437 este caracterizata drept razboi al
taranilor" (guerra rusticorum). Din cauza izbucnirii acestui razboi" Stefan de Bathor a fost
nevoit sA porunceasca amlnarea .oricaror pricini de judecatA dintre nobilii din acest cornitat
pentru a putea condentra toate fortele armate ale clasei feudale lmpotriva taranilor rasculati.
Hotarlrea lui Stefan de Bathor a fost luata cu consimtarnintul i sprijinul prelatilor i marilor
dregatori ai regatului feudal maghiar (ex deliberatione prelatorum et baronum regni) dupA ce
palatinul Liirinez de Hdervara in scrisoarca sa din 18 iunie 1437 adresata nobilimii din comi-
tatul Samar a luat aceleasi masuri lmpotriva rAscoalei tarAnesti izbucnite In acele parti 4.
Aceste fapte ne dau o imagine dart despre amploarea pe care a luat-o miscarea taranilor iobagi
In aceste pArti, cum i despre pericolul pe care-1 reprezenta rascoala pentru clasa feudala.
Vorbind despre perioada rascoalei taranesti, Albert, regele Ungariei o caracterizeaza
si el drept timpul razboiului Intre nobili i taranii lor" 5 In scrisoarea sa din 24 iunie 1438 adre-
satA nobilimii din comitatul Szabolcs 6.
Despre caracterul antifeudal si amploarea rascoalei ne da unele stiri i scrisoarea vice-
voievodului Transilvaniei Nicolae de Wyzakna din 23 ianuarie 1439. Referindu-se la hotarnicirea
mosiilor abatelui manastirii de la Cluj-Manastur Baciu i Nadasel (azi sate In raionul Cluj) si
la cearta care s-a ivit Intre abatele manastirii i nobilii care aveau rnosiile In vecinatatea satelor
respective, vicevoievodul arata ca In timpul rascoalei judecarea pricinii a fost aminata din
cauza rebeliunii t Aranilor necredinciosi impotriva dbmnilor lor naturali" 7. Documentul carac-.
terizeaza foarte bine framinfarile adinci prin care a trecut societatea din Transilvania in timpul
marelui eveniment.
1 Textele acestor intelegeri au fost publicate recent Intr-o noua editie critica in revista
Studii", XIII (1960), nr. 1, p. 98-111.
2 Ioan de Thurocz, Chronica Hungarorum, In editia lui J. G. Schwandtner, Scriptores
rerurn Hungaricorum, Viena, 1746.
3 A. Bofinius, Return hungaricarum decades, Basileia, 1568. Pasajul la care ne referim
a fost tradus In romineste -de prof. St. Pascu, In lucrarea Bobtlna, Buc., Ed. tineretului,
1957, p. 233.
. . . Universe causam nobiliurn comitatus Sathmariensis propter guerram rusticorum
(subliniat de noi L.D.) in eodem comitatu populantem ex deliberatione prelatoruna et baro-
nurn regni generaliter debent prorogari" (A nagy-Kdrolgi grOf Kdrolyi csaldd okleveltdra [Cu-
legere de documente privitoare la familia Karolyij. Editata de Gresi Kalman, vol. II, p. 193,
doc. nr. 112).
5 Tempore guerre, inter ipsos nobiles et dictos eorurn iobagiones".
6 Aceasta scrisoare prezinta un deosebit interes i pentru faptul ca In ea se face o aluzie
directa privind legatura de cauzalitate dintre strIngerea nonei i rascoala. Cf. L. Demeny,
Introducerea nonei In Transilvania, in Studii", XIII (1960), nr. 5, p. 179-190.
7 . . . Propter infidelium rusticorum contra eorurn dominos naturales rebellantium".
www.dacoromanica.ro
5 DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA fRASCOALA DE LA BOBILNA 399
Una din trAsAturile caracteristice ale rAscoalelor laranesti medievale constA In farlmi-
tarea 1i izbucnirea Mr spontanA. TAranii ridicindu-se la rascoala Mtn i Intli atacau castelele
sau curiile stAptnilor Mr nemijlociti. Cu aceste ocazii ei dAdeau foe actelor privilegiale ale stpi-
nilor sau actelor care cuprindeau obligaVilelor fatA de stripini. In naivitatealor taranii rAsculati
nimicind aceste acte credeau c o sA scape de jugul apAsAtor al prestatiilor i obligatiilor
feudale. Cu toate acestea, trAsaturile amintite arAtau hotArtrea dlrzA a taranimii iobage de a
-dobindi libertatea prin lupta. Aceste trAsilturi shit caracteristice 1i rAscoalei de la Bobllna.
Caracteristic In acest sens este atacarea mosiei nobililor Ladislau i Stefan de Bathor din Feiurdeni
(azi sat In raionul Cluj) 1 a abatiei de la Cluj-MAnAstur 2. De fapt armata taraneasca timp
de citeva luni a existentei sale s-a aprovizionat tocmai din curiile nobiliare i bisericesti undp
erau strinse bogatiile stoarse de pe urma muncii istovitoale a iobagilor. Acest fapt reiese si din
scrisoarea vicevoievodului Transilvaniei Lorand Lpes din 10 ianuarie 1438 din care aflAm eh
armata taraneascA condusA tle, Anton Nagy de Buda dupA ce a decapitat" In luptA pe mai
multi nobili urlti de tarani a intrat In casa si curia abatelui alungIndu-1 pe acesta. Rasculatii
au confiscat patru cai ai abatelui, au golit hambarele i pivnitele mAnAstirii i s-au aprovizionat
,din produsele luate de la abate ducindu-le in tabAra lor. Slujitoril abatelui, care au incercat
sA se Impottiveascd tAranilor rAsculati, au fost decapitati de insusi conducAtorul oastei tArAnesti,
iar diacul mAnAstirii, Blasius a fost luat prizonier l predat orAsenilor clujeni.
Cu asemenea ocazii, taranii rasculati din Transilvania ardeau i nimiccau scrisorile privi-
legiale ale feudalilor. Reiese 'acest fapt din douA documente publicate in anexa. Astfel, din
scrisoarca regelui Ungariei Albert datatA la 27 septembrie 1439 aflAm at In timpul rdscoalei
taranilor impotriva stApinilor lor naturali din partile Transilvaniei" unui oarecare nobil cu
numele Iacob fiul lui Alrdi de Erche i-a fost arsA scrisoarea privilegiabil privitoare la stApinirea
de cAtre el a satului Socol (azi In raionul Reghin) din comitatul Cluj. 0 informatie similar&
gasim i In scrisoarea regelui Vladislau din 17 mai 1444. Se aratA In aceastd scrisoare printre
altele cA In timpul chid tAranii necredinciosi din partile Transilvaniei s-au rAsculat impotriva
autoritAtii regale si a stapinilor Mr imbili" rasculatii au ars scrisoarea privilegialA a nobilului
Nicolae fiul lui Ladislau de Lona cu privire la stilpinirea satului Lona din comitatul Doblca.
Un alt aspect important ce se degajeazA din documentele publicate in anexA este
aceea a participArii orAsenilor si a micii nobilimi la rAscoalA. Din izvoarele pe care le avem la
dispozitie apare clar participarea orasului Cluj 3, a tirgurilor Sic, Huedin, Almas 4, a lucrAto-
rilor de la ocnele de sare 5. In ceea ce priveste participarea populatiei orasului Aiud la rascoalA
pin& In prezent dispuneam doar de scurta informatie existentA In Protocoalele Universitatii
SAsesti din care reiese c pe la 15 decembrie 1437 armata feudald a devastat orasul Aiud
1 J. Kemeny, op. cit., in Magazin far Geschichte, Literatur und alle Denk- und Merk-
wardigkeiten Siebenbilrgens", vol. II, p. 372 ; Hurmuzaki, Documente, 1/2, p. 641-642 ; L.
Gereb-Gy. Szkely, A magyar paraszthdbordk irodalma [Literatura rilzboatelor taranesti ma-
ghiare], Budapesta, 1950, p. 82.
2 Sors Pongracz, op. cit., In Erdlyi MUzeum", 1910, p. 182 ; I. Minea, op. cit., In
CercetAri istorice", 1925, vol. I, nr. 1, p. 409-410 ; St. Pascu, Bobilna, p. 194.
3 Participarea maselor populare din Cluj la lupta tArdnimii e atestat MOO Us textul
primei intelegeri dintre rasculati si nobili, din care reiese c Man fiul Magistrului Iacob din
Cluj a sosit pe dealul Bobilna In fruntea unei cete de orAseni. In ultima fazA a rAscoalei Clujul
devine Insusi central miscarii. Orasul pe timp de citiva ani si-a pierdut privilegiile tocmai pentru
sprijinirea activA a rasculatilor. Cf. Iacob E., Oklevtldr Kolozsvdr tortnete elsif ktelhez [Cu-
legere de documente privind gtoria Clujului], Buda, 1870, p. 179-180.
4 Printre conducAtorii rasculatilor gasim persoane din tirgurile Sic, Huedin si Almas.
5 Programul formulat de reprezentantii taranimii rsculate cu ocazia lncheieriiprimei
intelegeri continea si unele revendicAri ale thietorilor de sare, ceea ce ne permite s tragem con-
cluzia ca ei au participat la rriscoalA.
www.dacoromanica.ro
400 L. DEMENY 6
pentru faptul cd a sprijinit rAscoala tdranilor 1. Documentele noi sprijind Intru totul interpre-
tarea datA pasajului amintit. Din patru documente aflate la Arhivele Statului din Sibiu rezultd,
cd. un oarecare Georg Helebrand din Aiud a depozitat tempore insultacionis rusticorum" o
cantitate de mai multe chintale de cupru In valoare de 300 florini aur la un negustor din
Sibiu, Syffridus Nessinger. Dupd moartea lui Helebrand ginerele lui, Melchior Literatus si
Thomas Lombardi din Aiud, reclamA pe la anul 1462 acest cupru.. Este lesne de presupus cA
sus-numitul Helebrand tocmai din cauza frAmIntarilor In Aiud a socotit pAstrarea unei canti-
tAti de cupru In nesigurantd, fapt ce I-a determinat sd o depoziteze in orasul Sibiu. Acest
fapt ne aratd cd rAscoala iobagilor transilvani era Indreptatd nu numai Impotriva bisericii
catolice si a nobilimii ci i Impotriva patriciatului oraselor, care in fata miscdrii maselor vedea
amenintate bogAtiife sale.
In ce priveste participarea midi nobilimi la rdscoald In unele lucrAri istorice acest
fapt era argumentat i prin aceea a Mihail si David de Swk, dot nobili din comitatul Cluj,
dupd rdscoald au fost adusi In fata judeditli nobiliare 1 deposedati de mosiile lor pentru cA
au luat parte la miscare 3. Dintr-o analizA mai atentA a documentului gAsit de noi In ArM-
vele Statului din Budapesta reiese InsA di In cazul de fatA nu este vorba de mid nobili 3.
Mihail si David de Swk lnainte de confiscarea mosiilor lor stAptneau integral sau partial
ease sate din Cimpia Transilvaniei. Mentiondm In plus cd Petru, Benedict, loan si un alt
Mihail din aceeasi familia a nobililor de Swk au avut un rol activ In lupta lmpotriva lard-
nimii rdsculate si In InAbusirea rdscoalei. Este evident cd motivele participAril lui Mihail si
David de Swk la rdscoala de partea tAranilor trebuie cAutatd nu prin aceea cA ei ar fl fost
mici nobill. E lesne de presupus cd anumite contradictii vremelnice existente in sinul nobilimii,
dar mai ales cearta dintre acesti nobili 1 episcopul Transilvaniei Gheorghe Lpes constiluiau
cauza participdrii lui Mihail si David de Swk la rdscoald. Poate i amploarea miscdril In
acele parti unde avcau ei moiile i-a obligat sa se asocieze taranilor rdsculati.
Trebuie sd remarcdm aid InsA cd aceastd precizare pe care ne-o aduce documental
citat in legAturd cu Mihail si David de Swk nu exclude faptul participArii micii nobilimi
transilvane la rdscoald. Sint alte informatil din care putem constata acest fapt. Pc de altd
parte, nu decurge din aceastd precizare nici concluzia cd o anumita parte a nobilimil mat
bogate In general ar fi sprijinit, Intr-un fel sau altul, pe rAsculati. Cazul nobililor Mihail si
David de Swk trebuie considerat ca un fapt aparte.
Din cele relatate mai sus reiese clar faptul cd din toate documentele vremil se dega-
jeazd caracterul profund social, antifeudal al rdscoalei Miscarea este amintitd In documen-
..-
tele citate drept rdscoald", insurectie", sau chiar rdzboi" al taranilor sau iobagilor Indreptatd
Impotriva bisericii catolice, a feudalilor laici, a patriciatului oraselor si a puterii regale.
Informatiile, In forma lor sumard, se retard doar la Omni sau iobagi, deci la foga principald
motrice a rdscoalei. Ele nu trebuie interpretate In chip exclusivist. Alte izvoare ne relevd,
1 Eder Josephus, Observationes criticae et pragmaticae ad historiam T ransilvaniae sub
regibus Arpadianae et mixtae propaginis, Sibiu, 1803, p. 73-74 ; Magazinul istoric pentru
Dacia" ; vol. III, Buc., 1846, p. 153-154 ; I. Kemeny, op. cit. , In Magazin fur Geschichte,
Literatur und alle Denk- und Merkwiirdigkeiten Siebenbilrgens", vol. II, p. 374 ; Transilvania",
1873, p. 54, ; Hurmuzaki, Documente, 1/2, p. 636. ; traducerea mai recentd in limba rornInd
vezi la $,t. Pascu, Bobilna, p. 232.
2 G. M. Diaciuc-DdscAlescu, Rdscoala iobagitor de la Bobilna, ed. a II-a, Buc., Ed.
stiintificd, 1957, p. 121 ; St. Pascu In lucrarea sa Bobllna (p. 144) afirmA : Mici nobili au
fost i Mihai si David din Sue, care sint pedepsiti cu confiscarea mosiilor pentru vina de a fi
participat la rAscoald".
3 Acest fapt a fost relevat i In studiul istoricului maghiar Gyorgy Szokely, Magyar
paraszthdbortik 1437 1514 [Rdzboaie tdrAnesti maghiare 1437-15141, in A magyar paraszt-
hbordk irodalma, Budapesta, 1950, p. 33.
www.dacoromanica.ro
7 DOCUMENTE NO1 REFERITOARE LA RASCOALA DE LA BOBILNA 401
pe lingA tArdnimea iobagA, participarea activA la rAscoald a populatiei srace de la orase si

tirgurl, a tAietorilor de sue, a preotimii sAtesti exploatate si a micii nobilimi. Mentiunile
despre rdzboiul", rdscoala" sau insurectia" taranilor trebuie intelese In sensul cd forte
motrice principala a rdscoalei era taranimea iobagA, romInd I maghiara din Transilvania,
fond sociald care a determinat caracterul antifeudal al rdscoalei.
Din documentele publicate In anexA se desprind asa cum s-a arAtat si In cele spuse
mai sus i unele concluzii cu privire la aria geografica de rAspindire a rdscoalei din
1437-1438.
Despre rdscoala din vara anului 1437 din partile SAtmarului, condusa de un oarecare
lobag cu numele de Martin, se stia foarte putin. Din cronicile secolului al XV-lea i cele din
secolele urmAtoare avem informatii foarte sumare privind aria geograficA de rAspindire a
acestel rascoale 1. Pind in ultimul timp singurul document publicat, care ne dAdea uncle infor-
matii mai precise despre aria geograficA 1 amploarea rdscoalei cum si despre timpul cind a
izbucnit ea, era scrisoarea palatinului regelui Ungariei L6rinc de Hdervara din 18 tunic 1437 2.
Nu de mult istoricul maghiar I. Szab6 a publicat In revista Szzadok' 8 aproape In intre-
gime tin document (reeditAm In anexA in Intregime) din care putem deduce cl rdscoala de
sub conducerea lobagului Martin a cuprins 1 teritoriul comitatului Szabolcs (R. P. Ungard).
Din scrlsoarea amintitA mai sus a comitelui regal t.efan de Bathor din 22 iunie 1437
se poate constata cu toatA claritatea cd tarAnimea iobagA In vara anului 1437 s-a rAsculat si
In comitatul Ugocea.
Reiese, in concluzie, din informatiile pe care le culegem din documentele noi c
rfiscoala iobagilor din pArtile SAtmarului, condusd de Martin, s-a extins asupra teritorlului
comitatelor SAtmar, Ugocea i Szabolcs. CA ridicarea la rAscoald a tAranilor iobagi din aceste
comitate era generald reiese si din mAsurile exceptionale luate de clasa feudald, de prelatil
si marii dregatori ai regatului feudal maghiar pentru indbusirea misetril.
Din documentele publicate in anexA se degajeazA uncle precizAri importante si cu privire
la aria geograficd de raspindire a rAscoalei conduse de Anton Nagy de Buda, Mihail Valahul
din Vireag (Floresti), Ioan fiul Magistrului Jacob din Cluj si de alti conducAtori minted.
Astfel in scrisoarca vicevoievcdului Transilvaniei, Niculae de Wyzakna din 23 ianuarie 1438,
se vorbeste de localitgile Baciu i NadAsel, mosii ale abatelui mAndstirii din Cluj-MAndstur,
ca fiind cuprinse de rdscoald. Este evident cd satele Sarmasul (azi In raionul Ludus), Jucul
de Jos, Jucul de Sus, Jucul de Mijloc, GAddlin (raionul Cluj) si Sovata aflate In timpul
rdscoalei sub stApinirea nobililor Mihail si David de Swk, au participat i ele eland de
stApinii lor la rAscoald. Aceste sate In majoritatea lor shit din Cimpia Transilvaniei. Prin
aceasta, de fapt, se semnaleazd una din primele mentiuni documentare In istoriografia noastrd
despre rAspIndirea rdscoalei i In aceste parti ale Transilvaniei. Din acest punct de vedere
este si mai importanta stirea pe care o culegem din scrisoarea regelui Ungariei Albert, datatA
la 27 septembrie 1439, din care afifim CA In timpul rdscoalei de la BoblIna a fost ars actul
privilegial de stApinire de cAtre nobilul Jacob, fiul lui Alardi de Erche, a satului Socol (raionul
1 Cf. loan de Thurocz, Chronica Rungarorum, in editia lui I. G. Schwandtner, Scriptores

rerum Hungaricarum, Viena, 1746 ; A. Bonfinius, Reruzn Hungaricarum decades, Basileia, 1568 ;
G. Renal, Chronica az magyaroknac dolgairl [Cronica despre faptele ungurilorl, Cluj, 1575,
p. 204 b'-205 a ; Tin6di Sebestyn, Es Sigmond kirdlynak s csaszdrnak kr6nik6ja [Cronica
regelui i cezarului Sigismund ], Cluj, 1574, in K. Szab6, Rgi magyar konyvt6r, vol. I, p. 112 ;
Peth6 Gergely, Rvid magyar kr6nika sok rendbeli fer historids kanyvekbl [Veche cronicA ma-
ghiard din mai multe cArti istorice], In K. Szabd, op. cit., vol. I, p. 955.
2 Documentul a fost publicat in Ketrolyi csal6d okleviltdra [Culegere de documente pri-
vitoare la familia Karolyn, vol. II, Budapesta, 1884, P. 193, documentul nr. 112.
3 Szab6 Istvan, In Szazadok", 1954, p. 517.
28 - o. 4836
www.dacoromanica.ro
402 L. DEMENY 8
Reghin). Este firesc a presupune ca acest act a fost ars cu ocazia atacarii de catre tarani a
mosiilor lui Iacob de Erche, ceea ce duce la concluzia foarte verosimila ca satele stpinite
de acest nobil au fost cuprinse de rscoale. Sate le Ercea (raionul Reghin), Nasna, Medes-
falau, Micesti (raionul Tirgu-Mures) cum si satul Socol (raionul Reghin) stapinite de nobilul
amintit se afla lp marginea de sud-est a Cimpiei Transilvaniei, atingind chiar regiunile locuite
de secui. Se constata deci ca rascoala de la Bob! Ina s-a extins pint la Valea Muresului
chiar In apropierea orasului Reghin ii a tirgului Teaca.
Cazul este similar si cu cel al nimicirii In timpul rascoalei a actului de donatiune a
nobilului Nicolae de Lona asupra satului Lona din comitatul Doblca. Din aceasta informare
putem trage concluzia pe deplin justificata asupra participaril la rascoala a taranilor iobagi
din satul Lona (azi in raionul Gherla). Aceasta cu atit mai mult, cu eft satul respectiv se
afla In plin centrul teritoriului de actiuni militare a armatei rasculatilor.
Folosind aceste date noi i pe baza informatiilor documentare cunoscute In istoriografia
noastra se poate alcatui o harta foarte apropiata de realitate privind aria geografica de
raspindire a rascoalei din 1437-1438. Studiile preliminare ne arata ca la rascoala s-a ridicat
In primul rind taranimea iobaga de pe teritoriul comitatelor nobiliare din Transilvania, unde
exploatarea feudala a atins forma mai ascutit i situatia taranimil era mai grea decit in
alte parti ale Transilvaniei.
Una din problemele insuficient clarificate In istoriografia noastra privind rascoala de la
Bobilna este aceea a timpului i conditiilor In care orasul Cluj a fost ocupat de rasculati.
Nu exista suficienta claritate nici in ceea ce priveste actiunile militare ale armatei rasculatilor
In ultima faza a rascoalei. tirl1e culese din izvoare In aceste probleme Mint lacunare si partial
chiar se contrazic. Este firesc ca In aceste conditii s existe o mare varietate de pareri In
diferite lucrari 1 studii istorice cu privire la evenimentele din ultima faza a rascoalei. Ne vom
referi aid numai la clteva pareri, adoptate in lucrarile mai recente. Astfel Gyorgy Szkely
afirma ca orasul Cluj a fost ocupat de rasculati la Inceputul lui decembrie 1437, perioada In
care centrul luptelor s-a deplasat In jurul acestui oras. Tptre 10 i 14 decembrie, dupa parerea
lui Szkely, a avut loc o While decisiva Intre rasculati i nobili In hotarul orasului Cluj *i
al tlrgului Cluj-Manastur. In lupta a cazut si Anton Nagy de Buda iar noua alti conducatori
au fost trail In teapa. Pe la 15 decembrie 1437 armata nobiliara a devastat orasul Aiud
unde s-a retras o parte a taranimii rasculate. Marea majoritate a rasculatilor a fost insa !neon-
jurata i asediata in orasul Cluj unde s-a aparat cu mult eroism pina la sfIrsitul lui ianuarie
1438, clnd orasul a fost ocupat de armata feudald 1. I. Pataki considera de aseinenea ca pe
la mijlocul lui decembrie 1437, In batalia de la Cluj-Manastur, armata rasculatilor a suferit
Infringere, Anton Nagy a fost taiat In bucati iar 9 alti conduciitori ai rasculatilor au lost trasi
In teapa linga Turda. Tot pe la mijlocul lui decembrie 1437 au devastat nobilii si orasul Aiud.
Grosul rasculatilor s-a retras la Cluj si acolo ajutat de populatia saraca a orasului s-a aparat
pina la sfirsitul lui ianuarie 1438 2. St. Pascu, dimpotriva, sus tine ca In batfilia de linga
*Manastur, care a durat patru zile, intre 10 si 14 decembrie, rasculatii au obtinut o rasuna-
toare victorie" 3. La Inceputul lui decembrie 1437 dupa parerea lui St. Pascu rasculatii
reusisera sa ocupe orasele Cluj si Aiud 4. Pe la sfirsitul lui decembrie 1437 oastea rasculatilor
sub conducerea lui Anton Nagy de Buda a atacat pc abatele manastirii de la Cluj-Manastur 5.
1 Szkely Gyorgy, op. cit., in A magyar paraszthabordk irodalma, p. 26-27.

2 I. Pataki, Az erdelyi parasztok 1437 38as felkelise, In Korunk", an I (XVI),
nr. 6, p. 685.
3 t. Pascu, Bobtlna, p. 186.
'I 4 Ibidem, p. 192.
5 Ibidem, p. 194.
www.dacoromanica.ro
DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA BOB1LNA 403
Oastea feudalA la Inceputul lui ianuarie reuseste insA s pritrunda In suburbiile orasului Cluj,
iar pe la mijlocul lui ianuarie dupA un atac general asupra orasului rezistenta tAranilor a Lost
hifrIntA 1. In aceastA ultimA bAtAlie pentru orasul Cluj a fost prins sustine St. Pascu
conducAtorul principal al rAsculatilor Anton Nagy de Buda. Chiar i aceste ctteva exemple ne
aratA c evenimentele din ultima fazA a rdscoalei shit interpretate de diferiti autori
In chip diferit, iar En unele cazuri chiar diametral opus. Cu atit mai mare este valoarea docu-
mentelor noi gAsite In arhive care se referA la aceste evenimente.
Este un fapt indeobste recunoscut cA orasul Cluj a devenit centrul rAscoalei de la Bobilna
In ultima ei fazA. La fel nu se poate contesta rolul activ al 'populatiei exploatate a orasului
In sprijinirea rAscoalei i insusi In ocuparea Clujului de cAtre rAsculati 2 Este atestat In douA
documente contemporane faptul cA rAsculatii In prima jumAtate a lunii ianuarie 1438 se aflau
in orasul Cluj. La data de 9 si 10 ianuarie 1438 ei se apArau IncA cu succes Impotriva atacu-
rilor furibunde ale armatei nobiliare, care abia la aceastA datA a reusit sA pAtrunda in subur-
Utile orasului Cluj si sA tnconjoare pe rAsculati 3. Reiese din scrisoarea conducAtorilor armatei
nobiliare scrisA la 9 ianuarie 1438 cA pInA la aceastA data rAsculatii erau stApini pe situatie
nu numai in orasul Cluj dar i In Imprejurimile orasului. Se constatA, mai departe, CA
'armata rAsculatilor condusA de Anton Nagy de Buda, dupA ce a atacat pe abatele mAnAstirii
de la Cluj-MAnAstur si 1-a alungat s-a retras In orasul Cluj. Acest lucru apare foarte clar
In scrisoarea Vicevoievodului Transilvaniei din 10 ianuarie 1438 scrisA la Cluj-MAnAstur. Este
'firesc sA dAm crezare in primul rind acestor douA scrisori scrise de persoane care au fost de
fata ca participant! activi la evenimentele despre care este vorba si sA dam o altA interpretare
declt aceea care s-a dat pinA In prezent In istoriografie informatiilor Protocolului Universi-
tAtii" SAsesti. DupA pArerea noastrA este nejustA acea pArere indeobste rAspinditA In istorio-
grafie conform cAreia informatiile din acest protocol trebuie Intelese In sensul cA IncA In prima
jumAtate a lunii decembrie, dupA unii istorici tn jurul datei de 10 iar dupA altii de 12 sau
14 decembrie 1437, ar fi avut loc o ciocnire decisivA intre rAsculati i armata nobiliarA pe
lIngA Cluj-MAnAstur In care 1.Aranii ar fi fost Invinsi, Anton Nagy de Buda ar fi cAzut In luptA
iar nouA dintre ceilalti conducAtori ai tArAnimii ar fi fost trasi in teapA imediat dupA aceastd
ciocnire 4. 0 asemenea interpretare contravine dupA cum s-a Want In cele spuse mai sus
1 St. Pascu, Bobtlna, p. 197 si 199.

2 Acest fapt nu mai poate fi pus la IndoiaIA mai ales dupa publicarea unor noi documente
de cAtre L. Makkai In 1947, din care reiese cu multA claritate participarca activA a clujenilor
la rAscoalA. Cf. L. Makkai, Kiadatlan oklevelek Kolozsvetr kzpkori tortenelhez [Documente
inedite privitoare la istoria medievald a orasului Cluj], Cluj, 1947, p. 19-22.
3 Reiese acest fapt din scrisoarea semnatA de Mihail Iakch de Kwsal, comitele secuilor, de
Desideriu de Losoncz, cApitanul nobilimii din partite Transilvaniei, Stefan fiul banului Losoncz,
Gheorghe fiul banului .de Balwanus, Andrei de Thelegi, Nicolae de Bethlen, Ioan Farkas de
Harinna, Lorand Lpes vicevoievodul Transilvaniei si de alti nobili ostasi atit din Ungaria,
cit si din partite Transilvaniei" i adresatA conducerii celor sapte scaune sAsesti la data de
9 ianuarie 1438 In care se aratA Ecce nos hodie cum valida potentia invasimus suburbium Clus-
war ita, quod de eadem civitate exire nullus potest". Originalul aeestui act se aflA In Arhivele Sta-
tului din Sibiu, cota U.II.32. Publicat J. Eder, Observationes criticae, p. 74 ; Seiwert, Akten und
Daten, p. 5 ; E. Jakab, Okieveltdr Kolozsvdr trtnete els6 kotetehez, p. 177 ; Transilvania", 1873,
p. 79 ; Archiv des V ereins tar Siebenbargische Landeskunde", N. F., vol. XII, 1874, p. 85 ; E. Hur-
muzaki N. Densusianu, Documente, 1/2, p. 636 ; Szab KAroly, Szekely oklevellew [Culegere
de documente referitoare la secui], vol. III, p. 53.
4 De fapt In Insemnare nici nu se vorbeste de o ciocnire de lingA Cluj-MAnAstur. Iat
lextul tradus In romineste de St. Pascu in Anexa lucrArii Bobilna (p. 232) : In anul domnului
1437 se rtisculA un oarecare Anton eel Mare anume ungur; i strtnse la Sine glnatele rAsculate,
si voi sa-si supunA cu acelea Intreaga Transilvanie i Mai ales pe nobili. LingA mAnAstirea din
Cluj nobilii au omorlt pc acel Anton, 1-au thiat In bucAti si 1-au nimicit, iar In tirgul Turda, au
www.dacoromanica.ro
404 L. DEMENY 10
scrisorii vicevoievodului Transilvaniei Lorand Lepes din care rezulte clar ce Anton Nagy de
Buda s-a retras la Cluj cu oastea lui dupe alungarea abatelui de la Cluj-MenAstur. Faptul GA
teranimea resculat n-a fost infrinte Intr-o ciocnire generale si Anton Nagy de Buda n-a
cAzut In aceastA betelie inainte de ocuparea orasului Cluj de cetre reseulati se confirmA si
de scrisoarea reginei Ungariei Elisabeta din 14 noiembrie 1439 1 In scrisoarea respective vorbin-
du-se de meritele In fata clasei feudale ale voievodului Desideriu de Losoncz In InAbusirea rescoalel
se a:trate di el prin InselAciuni si persecuteri a reusit se inchide In orasuI Cluj pe condueetorii
resculatilor". Punind aceastA informatie in legeturA cu scrisoarea conducetorilor armatci
nobiliare in frunte cu insusi voievodul Desideriu de Losoncz din 9 ianuarie 1438 din tabAra
asezate in suburbiile Clujului apare evident ce armata rasculatilor n-a putut fi InfrintA Ince
Iniante de ocuparea orasului. Acest lucru este si firesc, intrucit dupe o infringere intr-o
ciocnire decisive ar fi fost foarte putin verosimil ca oastea teraneasce se fi putut ocupa
orasul Cluj si sA se fi putut apera acolo, in fata unui dusman numeros si puternic, timp de aproape
o lune si jumAtate.
Este foarte probabil ce armata teranimii resculate dupe betelia de la sfirsitul lui septem-
brie 1437 in urma inchelerii celei de-a doua Intelegeri (6 octombrie 1437) s-a retras spre orasul
Cluj si cu sprijinul populatiei exploatate din oras a luat in stApinire Clujul Inca In toamna
anului 1437. De aici ea ducea o serie de actiuni de atacare a unor mosii sl curti nobiliare
si ale feudalilor bisericesti. UrmeritA de armata feudalA oastea resculatilor a sustinut o eerie
de ciocniri locale cu nobilimea MA se intre intr-o betalie decisive. La aceste ciocniri se refere
si scrisoarea sus-amintite a reginei Elisabeta prezentlndu-le In mod vAdit tendentios drept
ciocniri In care armata nobiliarli condusA de Desideriu de Losoncz a obtinut tot atitea victorii.
In realitate oastea resculatilor avea o situatie dominantA pine la prima jumetate a lunii ianuarie
1438 nu numai in Cluj dar si in imprejurimile orasului. In primele zile ale lunii ianuarie 1438
armata nobiliard cu ajutorul primit si din partea nobilimii din Ungaria a intreprins atacuri
din ce in ce mai puternice Impotriva resculatilor chemind in ajutor si armatele oraselor sAsesti.
Luptele dintre reseulati si nobili In apropierea orasului Cluj au luat forme din ce In ce mai
ascutite. In fata unei forte militare superioare, oastea rasculatilor a fost nevoite se se retrage
In oras continulnd se apere zidurile orasului. Poate In aceste lupte de la inceputul lui ianuarie
1438 a cAzut si Anton Nagy de Buda, intrucit -in scrisoarea vicevoievodului Lorand Lpes
din 10 ianuarie 1438 despre Anton Nagy de Buda se vorbeste ca Mud decedat.
Chiar si dupe aceste lupte grele terenimea rominA si maghiarA a continuat se se apere
Inconjurate de armata feudalii avind de partea sa sprijinul activ al populatiei exploatate
din Cluj. Numai la sfirsitul lui ianuarie 1438 au reusit nobilii se ocupe orasul Cluj, ultimul
focar al rescoalei. Rezbunarea nobilimii reactionare n-a cunoscut limite ; adunate la Turda la
Inceputul lui februarie 1438, impreune cu fruntasii secuilor si patricialul oraselor, nobilimea a
reinnoit faimoasa uniune (cunoscute In istoriografie sub denumirea de (mnto trium nationum)
Indreptate Impotriva luptei maselor populare. Astfel a fost inebusitA eroica luptA a celor
exploatati, romini si maghiari, luptA care s-a dat pentru eliberarea sociale si un trai
mai bun.
<omorit> noue ortaci de-al sei, pe care i-au tras in teapit pe dealul in fata Turzii. In sfirsit,
nobilii In duminica Bucurati-va intim domnul <15 decembrie 1437 >, din pricina intimplarilor
pomenite, au jefuit tirgul Aiud".
1 Cf. Anexa, p. 410.
www.dacoromanica.ro
11 DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA DOBILNA 405
ANEXE
I.
1437, iunie 22. Buda. tefan de Bathor, judele curtil regale porunceste aml-
narea judecarii unor pricini dintre nobilii din comitatul Ugocea din cauza
izbucnirii acolo a razboiului taranilor" *.
Nos comes Stephanus de Bathor, iudex curie domini Sigismundl dei gratia Romanorum
Imperatoris semper augusti ac Hungarle, Bohemie, Dalmatie, Croatie etc. regis, damus pro
memoria, quod discussionem reportate serie cuiusdam littere forensis proclamationis, quam
inter Andream litteratum filium Michaelis de Beken actorem ab una, et inter Romanum filium
Ladislai de Ewzethfalwa in causam attractum, ab alia item causam quam idem Andreas litte-
ratus contra Ladislaum Gedee et Nicolaum filium Ladislai filii Thome de eadem Ewzethfalwa,
iuxta continentiam litterarum nostrarum prorogatoriarum, arbitrionalium super factis in lit-
teris condam magnifici Mathias de Pa loch, pridem dicti regni Hungarie palatini proclamatorlis
pariter et prorogatoriis et conventus de Lelez relatoriis contentis, in octavis festi beati Georgii
martiris facere tenebamur (1) et movere habebat. In quo etiam termino, idem Romanus duas
partes iudiciorum viginti septem marcarum dupplicatas cum dupplo duas iudici 1, et tertiam
partem eorundem sine, dupplo parti adverse, item iidem Ladislaus Gedee, Romanus et Nicolaus
filius Ladislai filii Thome, duas partes alterius iudicii trium marcarum, similiter dupplicatas
cum dupplo, iudici 2 et tertiam partem eiusdem sine dupplo parti adverse, pro eorum non res-
ponsione persolvere tenebantur 8 quia universe cause nobilium comitatus de Wgocha, propter
guerram rusticorum in eadem comitatu existentem, ex deliberatione prelatorum et baronum
regni generaliter debent prorogari, eedemque partes nobiles dicti comitatus fore perhibentur.
Pro eo, ad octavas festi beati Michaelis archangeli nunc venturi, similiter dictis iudiciis duximus
prorogandam. Datum, Bwde (?), quinquagesimo tertio die termini prenotati, anno domint
Millesimo quadringentesimo tricesimo septimo.
<Pe verso de aceeasi mina > :
Pro Ladislao Gedee de Ewzethfalwa et aliis introscriptis contra Andream litteratum
filium Michaelis de Beken ad octavas festi beati Michaelis archangeli prorogatoria.
Th<omas>? pr<es>b<iter>?
II.
1438, ianuarie 10. Cluj Manastur. Lorand Lpes de Waraskezy, vicevoie-
vodul Transilvaniei poruncete nobililor transilvani s ajute pe Anton, abatele
mandstirii de la ClujManatur sa-si adune bunurile, care au fost luate de armata
rasculatilor condus de Anton Nagy de Buda **.
Universis et singulis prelatis, baronibus, comitibus, castellanis, vicecastellanis, officialibus,
viceofficialibus, ttibutariis, iudicibus, iuratis civibus civitatibus, liberis villis, villicis aliisque
quibuslibet preeminentie hominibus dignitates tenentibus et honores dominis, amicis et fra-
tribus suis honorandis Lorandus Lepes de Waraske4, vicevayuoda Transsilvanus, amicitie et
* Originalul in Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. DI. 38272, hirtie. Transcriere
de Dani Ioan cercetator la Institutul de istorie din Cluj.
1 Cuvintele duas iudici slut scrise de aceeasi mina asupra cuvintului nobis, care este taiat.
2 Cuvintele cum dupplo, iudici slut scrise de aceeasi mina asupra cuvintului nobis,
care este taiat.
3 Cuvintele persolvere tenebantur slut scrise de aceeasi mina deasupra rindului.
* Originalul in Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. DI. 26390, hirtie. Transcriere
de Dant loan.
www.dacoromanica.ro
406 1.. DEMENY 12
honoris continuum incrementum. Dicit nobis venerabilis dominus Anthonius abbas de Co los-
monostra gravi cordis cum dolore, quomodo ille quondam homo 1 nephandissimus Anthonius
rnagnus rusticorum Capitaneus inter alias detestabiles machinationum suarum nequitiosas
operationes, post quam plurimorum nobilium decollationgs efugato ipso de domo sue habita-
tionis in curium et domos suas intrasset, de quibus quatuor equos suos curriferos simulcum
quampluribus rebus et bonis suis abduci et asportari atque nonnulla vasa vinorum ebibi et
propinari, eandemque domum suam per maximum fecisset depredari. Ceterum quosdam duos
famulos suos videlicet Pau lum Zaaz dispensatorem et procuratorem curie sue et Ladislaurn
cocum propriis manibus decollasse/t/ /et bo/nis 2 ac omnibus rebus eorundem penitus ablatis
et asportatis, notarium vero suum videlicet Blasium litteratum captum ad civitatem Coloswar
deduct et per quosdam ex eisdem civitatenses miserabili nece intererni fecisset in preiudicium
suum et dampnum valde magnum. Unde vestras dominationes. amicitias et fraternitates pre-
sentibus seriose rogamus ut dum et quum prefatus dominus Anthonius abbas aut homines ipsius
cum presentibus ad vos vel dominia vestra tenutasque et loca tributorum vestrorum atque
vestri in medium pro requisitione dictorurn equoruni aliarumque rerum et bonorum tam pro-
priorum quam dictorum familiarium suorum sicut premittitur ablatorum pervenerint et eorundem
equorum seu bonorum quemcunque vel quamcunque partem apud quoscunque invenerint,
legittima approbatione mediante reddi et restitui facere dignemini et velitis. Datum in Colas-
monostra predicta, feria sexta proxima post festum Epiphaniarum domini, anno eiusdem Mil-
lesimo quadringentesimo tricesimo octavo.
HI.
1438, iunie 24. Buda. Albert, regele Ungariei porunceste nobililor din comi-
tatul Szabolcs (R. P. UngarA) s stringa cu regularitate nonele de la iobagi
pentru a nu provoca strAmutarea acestora, asa cum s-a Intimplat In timpul
razboiului" taranilor .
<De commissione praletorum >3 et baro-
num vicariorum ad con<tinentia littera-
rum> 4 condam Sigismundi Imperatoris
el Regis.
Albertus dei gratia Romanorum rex semper augustus, ac. Hungarie, Dalmatie, Croatie
etc. rex, electus rex Bohemie et dux Austrle fidelibus nostris universis et singulis nobilibus,
ac ceteris alterius status possessionatis <ho >minibus 5 in comitatu de Zabowcz constitutis,
salutem et gratiam. Ad audientiam nostre pervenit maiestatis, quod displicenter accepimus,
quomodo quidam forent ex vobis, qui nonas frugum et bladorum ac vinorum ex parte suorum
iobagionum in suis possessio<ni>bus 6 commorantium, sibi more aliorum nobilium a iobagio-
nibus eorum ex institutione regum, nostrorum scilicet predecessorum ab antiquo provenire
solitas, ab eisdem suis iobagionibus non reciperent, ut eo viso iobagiones ipsorum aliorum nobi-
lium de eo<rum> 7 possessionibus, ad huiusmodi eorundem nobilium, ipsas nonas a suis ioba-
gionibus non recipientium possessiones precip<ue> 8 hoc tempore guerre, inter ipsos nobiles et
1 In original cu o prescurtare neobisnuit4 hominus?
2 Deteriorat circa 2 cm, completat pe baza logicii interne a documentului.
* Originalul In Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. Dl. 38106, Transcriere
de Dani loan.
8 Originalul rupt circa 3 cm ; textul este completat pc baza textului identic scris sub
pecetc.
4 Rupt circa 1,5 cm ; completat pe baza textului identic scris sub Pecete.
5 Rupt circa 0,25 cm ; completat dupsa lnteles.
6 Ilvidem.
7 Rupt circa 0,50 ; completat, dupil intelcs.
8 Rupt circa 0,25 cm ; completat dupA inteles,
www.dacoromanica.ro
13 DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA BODENA 407
dictos eorum iobagiones suborte, magis se transferrent moraturos <in>1 grande preiudicium ei
desolationem possessionum nobilium predictorum manifestam. Uncle nos huiusmodi statuta
dict<orum> 2 predecessorum nostrorum, modo quo prefertur, ordinata, a cunctis nostris regni-
colis inconcusse observari volentes, ficlelitati vestre <et > 3 cuiuslibet vestrum firmiter precl-
piendo mandamus, quatenus, a modo 4 et deinceps in posterum 5 quipiam vestrum, a suis ioba-
<gio >nibus 6 premissas nonas partes dictorum frugum ac bladorum et vinorum predictorum,
eorum usibus exigant et recipiant, <ac> 7 quipiam ex vobis in exactione predicta secus facere
attemptaverit 3, ex tune volumus et presentium serie district<e> 9 <C0111>Illitti111116 19 fidelibus
nostris comiti vel vicecomiti et iudicibus nobilium prefati comitatus, ut ipsi recepta et habita
<ex>indel1 mera veritate in talium rebellium et presens nostrum mandatum spernentium posses-
sionibus pro usu nostro, ipsam nonam <par>tem 12 dictorum bladorum et vinorum de consensu
tamen ipsorum ceterorum nobilium antefati comitatus recipiant et exe<quant >13 sine dimin<u-
ti>one14 et relaxatione aliquali ; Secus igitur facere non ausuri in premissis, presentibus perlectis
exhibenti restitutis. Datum Bude in festo Nativitatis beati Johannis Baptiste, anno Domini
Millesimo quadringentesimo tricesimo octavo.
 :
De commissio prelatorum et baronum vicariorum, ad contintentiam litterarum condarn
Sigismundi imperatoris et regis.
IV.
1438, iunie 25. Buda. Albert, regele Ungariei ddruieste mai multe
sate din comitatele Cluj si Dobica nobililor Ioan fiul lui Benedict de Swk, Mihail
5i Petru fiii lui Nicolae si Ioan fiul lui Simeon de Swk, sate care au fost confiscate
de la Mihail si David fill lui Ladislau de Swk pentru participarea acestora din
urind la rdscoala din 1437-1438 de partea taranilor .
Albertus dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Dalmatie, Croatie etc.
rex electus, rex Bohemie et dux Austrie etc., fidelibus nostris conventui eeclesie de Clwsmonostra
salutem et gratiam 15 Cum nos pro fidelitatibus et fidelium servitiorum meritis fidelis nostri
Benedicti filii condam Johannis de Swk, per eum condam serenissimo principi domino et prede-
cessori16 nostro, domino Sigismundo Romanorum imperatori semper augusto, ac Hungarie etc.
regi, ser<enissime>17 nostre maiestati18, tempore felicis coronationis nostre in regem Hungarie,
1 Rupt circa 0,25 cm ; completat dupd inteles.
2 Rupt circa 0,50 cm ; completat dupd Inteles.
4 In original aznmodo.
6 In original imposterum.
6 Rupt circa 0,50 cm ; completat dupd Metes.
7 Ibidem.
8 Dupd cuvIntul attemptaverit un cuvint tdiat, indescifrabil.
9 Rupt circa 0,20 cm ; completat dupa Inteles.
11 Rupt circa 0,25 cm ; completat dupa Metes.
13 In original rupt circa 1,25 cm ; completat dupd inteles.
* Originalul in Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. DI. 27019.
18 In original dupd gratiam se vede si cuvIntul did.
16 In original pridecessori.
17 In original se vede numai Ser.
18 In original serenitate,
www.dacoromanica.ro
408 L. DEMENY 14
exhibitis et impensis, universes et quaslibet portiones et iura possessionaria Michaelis et Davi&

filiorum condam Ladislal de dicta Swk, in possessionibus Swk predicta, Zowath, Wyfalu, Kethelen,
S<arm>as 2 Hungaricalis et alia Sarmas Walahalis in Klws, necnon Omboz vocatls in Doboka
comitatibus, partium nostrarum T<ran>silvanarums existentibus habitas et situata, que scilicet
portiones et iura possessionaria propter notam infidelitatis ipsorum Michaelis et David, quam
iidem propter ipsorum adhesionem per eos quibusdam perversis rusticis, pridem contra regalem
maiestatem et sacram regni nostri4 Hungarie coronarn rebellantibus factam incurrisse perhibent,
ad nostram maiestatem devoluta et5 redacta fore asserunt simul cum cunctis earundem utilitatibus
et pertinentiis vi gore aliarum litterarum nostrarum donationalium exinde confectarum,eidemBene-
dicto filio Johannis de Swk, et per eum Michaeli carnali ac Petro filio Nicolai et Johanni fllio Simo-
nis de dicta Swk, condivisionalibus fratribus suis, ipsorurrque heredibus et posteritatibus universis
o mni eo iure, quo eedem nostre rite et legitime incumbunt collation!, in perpetuum duximus
conferenda ; velimusque ipsos per nostrum et vestrum homines in dominium earundem legitime
facere introduci. Igitur fidelitati vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus vestrum
muttatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Johannes de Gergfalwa vel Nicolaus
filius Sandrini de Moch, aut Johannes filius Barnabe de eadem sin Johannes sive Gregorius
de Frata, seu Michael de Kalyan, <s>in 6 Dominicus de Zaua, allis absentibus, homo noster ad
facies dictarum portionum, iurium possessionariarum, vicinis et commetaneis earundem uni-
versis inibi legitime convocatis et presentibus accedendo, introducat prefatos Benedictum,
Michaelem, Petrum et Johannem in dominium earundem, statuatque easdem eisdem premisse
nostre donationls titulo, perpetuo possidendas si non fuerit contradictum. Contradictores vero
si qui fuerint, evocet ipsos contra annotatos Benedictum, Michaelem, Petrum et Johannem in
presentia wayvode partium nostrarum Transsilvanarum ad terminum conpetentem, rationem
contradictionis comm reddituros. Et post hec huiusmodi introductionis et statutionis seriem,
cum contradictorum et evocatorum si qui fuerint, vicinorumque et commetaneorum, qui pre-
misse statutioni intererunt nominibus ac termino assignato, eiusdem wayvode, more solito
rescribatis. Datum Bude, secundo die festi Nativitatis beati Johannis Baptiste, Anno domini
MCCCCXXXm octavo.
<Pe verso de aceeasi mlnA> :
Fidelibus nostris conventui ecclesie ac Clwsmonostra pro Benedicto filio condam JohannIs
de Swk et aliis intrascriptis introductoria et statutoria.
<Pe verso de altA mlnA> :
lecta <et correcta> <Initiala unui nume indescifrabil>.
<Pe verso, la stInga In lungime, nota conventului> :
Statutio fuit facta feria secunda ante festum beati Jacobi apostoli 7 homo regalis in
comitatu de Clus Michael de Kalan, in comitatu Doboka Dominicus de Zawa, homo autem
noster frater Christophoros. <DupA acest text tot o notA a conventului dar de o altA mInA> :
Item in statutione <presentes> 8 erant Johannes de Geolz 9 Johannes Mins
Barnabe et Nicolaus filius Sandrini de Moch, Nicolaus et Michael litteratus de Noe, Philippus
de eadem et Paulus de Bunczhida in persona Stephani bani de Losoncz.
In original de dotrA ori el David.
2 In original sters 1 cm ; completat dupA continutul documentului.
3 Rupt 1 cm ; completat dupA Inteles.
4 DupA nosiri urmeazA cuvIntul coram Mat.
5 In original urmeazA cuvIntul dei Mat de aceeasi mina.
6 Rupt 0,25 cm ; completat dupd Inteles.
7 In original urmeazA cuvintul homines tAiat.
In original pres?
9 In original urmeazA un cuvint indescifrabil.
www.dacoromanica.ro
15 IDOCUMENTE NO1 REFER1TOARE LA RASCOALA DE LA SOBILNA 409
V.
1439, ianuarie 23. Turda. Nicolae de Wyzakna, vicevoievodul Transilva-
niei fixeaza o noua data a hotarnicirii mosiei din Baciu a abatelui manastirii
de la Cluj Manastur, care a fost aminata din cauza rdscoalei taranilor ".
Nos Nicolaus de WYzakna vicevaShioda Transsilvanus memorie commendamus, quod

eausam quam venerabilis et religiosus vir dominus frater Anthonius abbas monasteril beate
Marie virginis de Colosmonostra personaliter adherens contra Benedictum paruum de Valko,
Petrum filium eiusdem, Benedictum Mum Ladislai de Boch,Donisium de Farnas, Benedictum,
Mjrchaelem et Johannem filios eiusdem condam Stephanum de Thompa de Zenthmyhalthelke,
Michaelem et Mathiam filios eiusdem, MYchaelem filium Thome de dicta Valko, SYmonem,
Petrum et Cristoforum fines eiusdem, Johannem et Petrum fines Stephani de predicta Valko,
Thomam et Emericum filios Gregorii et Andream filium Georgii filii elusdem Gregorii filii Elie
de Thamasfalwa, ex quibus prefati Benedictus de Walko et D3ronisius de Farnas pro se ipsis,
periter pro aliis vero superius nominatis sine litteris procuratoriis quorum onera et gravamina
in infrascriptis super se assummentes astiterunt iuxta continentiam litterarum capituli ecclesie
Transsilvane reambulatoriarum pariter et citatoriarum necnon Lorandi Lepcs de Waraskezy
et Demetrii de Paan condam vicew4uodarum prorogatoriarum super facto reambulationis,
consignationis et erectionis metarum possessionis Baach ac predii Nadasthelek prefati monas-
terii in comitatu de Co los existentium in octavis festi beati Georgii martS;ris proxime preteritis
movere habuisset coram nobis. Quequidem causa propter infidelium rusticorum contra eorum
dominos naturales rebellantium motionem ac sevissimorum Turcorum ingressum, mediantibus
cisdem litteris prorogatoriis presentes octavas festi Epiphaniarum domini attigisset de partium
voluntate pro concordia inter easdem celebranda, ad octavas festi beati MYchaelis archangel!
nunc venturi duximus prorogandam talimodo, ut partes prenominate in uno certo termino
infra predictas octavas festi beati MSichaelis archangeli per ipsas communiter deputando et
aliis diebus ad id sufficientibus, octo probos et nobiles viros, videlicet quelibet partium pro sua
parte quatuor probos In iudices arbitros eligere et ad fades predictarum possessionis Baach ac
predii Nadasthelek adducere teneantur et quidquam /7/ iidem octo probi et nobiles yid presen-
tibus Anthonio filio Ladislai vel Georgio aut Petro sin MS;chaele magno seu Dominico de Zwchak
sive Georgio neve Dominico filiis Petri de Zomordok, an Emerico ceu Jacobo neu Benedicto
de eadem aut Johanne filio Stephani de Zamusfalwa sin Stephano vel Valentino de Buda sive
Gregorio de Wybuda aut Blasio vel Johanne Henke de Gerghfalwa aliis absentibus homine
nostro et testimonio prefati capituli, quod per idem capitulum ad id serie presentium amica-
biliter transmitti postulamus, reambulatis prius metis et consignatis predictarum possessionis
Baach ac predii Nadasthelek, auditisque earum partium propositionibus, responsionibus et
allegationibus, revisis etiam et examinitis earundem litteralibus instrumentis conscientiose et
iuxta iuris equitatem ac iustitia mediante disponerent, arbitrarent 1 et iudicarent hoc ambe
partes pro rato et grato acceptare et inviolabiliter observare tenerentur. Cuiusquidem disposi-
tionis, arbitrationis et adiudicationis seriem cum cursibus et consignationibus metarum inibi
fiendarum et quidquam in premissis factum fuerint per prefatum capitulum ad easdem octavas
nobis amicabiliter rescribi postulamus. 1.)bi autem eedem partes vel altera earundem in disposi-
tione m, arbitrationem et adiudicationem eorundem arbitrorum contentari nollent, ex tunc nos
Originalul In Arhivele Statului din Budapesta, cota M.O. Dl. 28830, hIrtie. Tran-
scriere de Dani loan.
I In original arbitrarentur.
www.dacoromanica.ro
410 L. DEMENY
octavis in eisdem iuxta regni consuetudinem inter partes in premissis iudicium faceremus deci-
sivum. Datum Thorcle, undecimo die octavarum festi Epiphaniarum domini predictarum. Anno
chisdem domini Millesimo quadringentesimo tricesimo norm.
VI .
1439, septembrie 27. Futak (R. P. Ungara). Albert. regele Ungariel rid un
nou act de stpinire nobilului lacob fiul lui Alardi de Erche asupra satului Socol
din comitatul Cluj in locul celui ars in timpul rdscoalei tdranilor din Transilvania*.
Albertus dei gratia Romanorum rex semper augustus, ac Hungarie, Bohernie, Dalmatie,
Croatie etc. rex et dux Austrie etc., fidelibus nostris conventui ecclesie de Kolosmonostra, salutem
et gratiam. Cum nos pro fidelibus servitiis fidelis nostri Jacobi filii Alardi de Erche per eum
maiestati nostri exhibitis et impenss, quandam possessionem Zakol in comitatu de Kolos,
partium nostrarum Transsilvanarum habitam, in cuius pacifico dominio ipse Jacobus progeni-
tores suos a dudum perstitisse, seipsumque etiam de presenti persistere, sed litteras et litteralia
instrumenta, quarum vigoribus ipse antefatam possessionem possedisset et iuri suo pertinere
debere comprobari posset, alias tempore scilicet insultus quorundam rusticorum in dictis par,
tibus nostris Transsilvanis contra eorum dominos naturales erecta cervice recalcitrantium a se
alienata et deperdita fuisse assent. Item totum et omne ius nostrum regium si quod in eadem
possessione qtralitercumque haberemus et nostram quibuscumque modis, causis et rationibus
concerneret maiestatem, simulcum omnibus suis utilitatibus et perthientiis quibuslibet, quovis
nominis vocabulo vocitatis, prefato Jacobo de Erche, suisque heredibus et posteritatibus unh
versis premissis, sicuti nostre superius exposita fuerint et enarrata maiestati, stomtibus et se
habentibus, vigore aliarum litterarum nostrarum exinde confectarum, nove nostre donationis
titulo in perpetuum1- duxerimus conferendum, velimusque ipsum in dominium eiusdem posses-
sionis per nostrum et vestrum 2 homines legitime facere introduci. Igitur fidelitati vestre fir-
miter precipiendo mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignurn,
quo presente, Anthonius de Foragow vel Johannes de Ffrata, sive Valentinus de Thwson aut
Philippus de Nowa neve Nicolaus de OrozfaYa aliis absentibus, homo noster ad faciem pretacte
possessionis consequenterque furls nostri regii in eadem habiti, vicinis et commetaneis suis
universis inibi legitime convocatis et presentibus accedendo, introducat prefatuin Jaco bum iu
dominium earundem3, statuatque eandem4 eidem premisse nostre donationis titulo, perpetue
possidendas si non fuerit contradictum. Contradictores vero si qui fuerint evocet eos contra
annotatum Jacobum5 in presentiam wayvode partium ipsarum Transsilvanarum pretactorum6
ad terminum competentem, rationem contradictionis eorum reddituros. Et posthec huiusmodi
introductionis et statutionis seriem cum contradictorum et evocatorum, si qui fuerint, vicino-
Originalul in Arhivele Statului din Budapesta, hirtie, cota M.O. Dl. 26779, Transcris
de Dani Ioan.
1 /n original imperpetutim,
2 Deasupra cuvintelor possessionis per nostrum et vestrurn text indescifrabil.
3 Cuvintul earundern *scris de aceeasi mind deasupra cuVintelor eiusdem possessionis,
care slut Mate.
4 Cuyintul eandern este OW, deasupra Jul e scris harum idem de aceeasi mind.
5 Dupd lacobum in original urmeazd tuvintul nostrum, tiliat de aceeasi mind.
6 Dupd pretactorum in original urmeazd Wayvode partium ipsarum Transsilvanarum
pretactorum scrise de aceeasi mind deasupra rindului.
www.dacoromanica.ro
17 DOCUMENTS NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA BOEVILNA 411
rumque et commetaneorum, qui premisse statutioni intererunt nominibus et termino assig

nato eidem wayuode more solito 1 rescribatis. Datum in Fwtak, die dominico proximo ante
festum beati Michaelis archangeli, anno domini MCCCCXXX nono.
VII.
1439, noiembrie 14. Visegrad (R. P. lingara). Elisabeta, regina Ungariei
daruieste lui Desideriu fiul lui Nicolae de Losoncz voievodul Transilvaniei niste
rnosii din comitatele Dobica si Alba pentru meritele lui in lupta impotriva miscaril
revolutionare husite, in inabusirea rscoalei taranilor transilvani si in prinderea
conducatorilor militari ai acestora *.
Comissio propria d<omine> regine
Nos Elisabeth dei gratis regina Hungarie, Dalmatie, Croatie etc. Austrieque et Sqrrie
ducissa necnon marchionissa Moravie etc. memorie commendamus tenore presentium significan-
tes, quibus expedit universis, quod nos recensitis, et in memoriam nostre celsitudinis revocatis
multimodis fidelitatibus ac fidelium servitiorum preclaris meritis, virtuosis gestis, et acceptis
complacentiis fidelis nostri dilecti, magnifici Deseu filii quondam Nicolai de Losonz vaivode par-
tium nostrarum Transsilvanarum, quibus ipse primum quondam excellentissimo principi domino
Sigismundo Romanorum Imperatori ac Hungarorum etc. regi genitori nostro carissimo fends
recordationis sub locorum et temporum varietate precipueque cum alias ipse genitor noster
pro reformatione dissensionum, iurgiorum et differentiarum in ecclesia dei inter christianos, re-
ges et principes in diversitate electionis papalis dignitatis, ad orthodoxe fidei non modicum
scandalum notorie vergentium habitarum tandemque per ipsius genitoris nostri laborosas prac-
ticas spiritus sancti2 gratia sibi assistente3 in concilio Constantiensi ad unitatem pads et fidei ac
existentiam unius pape in ecclesia dei residentis reductarum ad ipsum concilium Constantiense
accessisset et alias ultra remotas diversas regiones atque regna per multa temporum et anno-
rum curricula pro habenda commodosiori via pacis et unitatis perlustrasset, nonnullos reges et
principes horum occasione visitans, memoratus Deseu tune in florida etate et iuvenili adoles-
centia constitutus vigore tamen militari strenuus industriaque et consilio prematurus, lateri ip-
sins quondam genitoris nostri cum decenti familiarum < sau familiarium> suorum connitiva
incessanter adherendo, personisque sue et suorum ac expensis non parcens, ipsum genitorem
nostrum usque ad premissorum negotiorum laudabilem confirmationem4 fideliter est prosecutus ;
tandemque malitia et rabie illorum nefandorum Hussitarum hereticorum dudum in regno nostro
Bohemie ad falsas quorundam pseudoprophetarum dogmatizationes a via veritatis discedentium
et omnino errantium, rursusque et post per prefati quondam genitoris nostri, cuius memorie
protam felicibus beneficiis sit in benedictione eterna, multiplices operas atque fatigabiles labores
impensos ad veram fidei cognitionem et gremium sancte matris ecclesie redeuntium, in valescente
et crebrescente ad eorundem detestande pravitatis repressionem, atque refrenationem dicto geni-
tori nostro cum victorioso suo exercitu ad ipsum regnum Bahemie viriliter procedente prefatus
Deseu velut miles strenuus et ope egregius volens paternos et avitos lares ( ?) illo vetusto
bone laudis nomine, quod iidem semper pro sacrc huius regni nostri Hungarie corone nominis
1 In original eidem wagUode more souto scris de aceeasi mina deasupra cuvintelor nobis
fideliter, care shit Mate.
* Copie din secolul al XVIII-lea In Arhivele Statului din Cluj, Arhiva orasului Bistrita.
Transcris de Dani loan.
2 In copie numai S, intregit dupa sens.
3 In copie deasupra rindului de o alta mina.
4 Era scris consumationem corectat astfel de copist.
www.dacoromanica.ro
412 L. DEMENY 18
exaltatione gesserant decorare contra Ipsos nefandos Hussitas multifarias exercuit actus mill-
tares, demum vero predicto genitore nostro prope terminum vite sue posito et appropinquante
sevitia et malitia illorum nefandorum rusticorum, qui in partibus Transsilvanie contra domi-
nos eorum naturales erecta cervice gradiebantur, volentes omni eorum maligno conatu insignia
nobilla eorundem dominorum suorum demoliri hivalescente, predictus Deseu vajvoda de virtute
in virtutem crescens, et se semper pro regni commodo atque utilitate benevolum et ficielem exhi-
bens preattactorum (?) nefandorum rusticorum rabide acie pluries in campo accurrit de quibus
optatam reportavit victoriam, et triumphum gloriosum postremo, postremo vero medie tem-
pore mortis predicti genitoris nostri excellentissimique principis quondam domini Alberti Ro-
manorum ac Hungarie etc. regis conthoralis nostri dilecti et postea maiestatel in regem et re-
ginam Hungarie facte coronationis, prenominatus Deseu peritor ceterarum illarurn partium nos-
trarum Transsilvanarum fidelibus, capitaneum dictorum rusticorurn per subtiles hinc inde in-
vestigationes et persecutiones in civitatem Clusvar appellatam includens, poenarn debitam,
ibidem exigentibus suis scelerosis meritis sibi ministrassent in pluribusque aliis per arduis ne-
gotiis nostris et regnorum nostrorum postquam ipse hulus honore vajvodatus a prenarrato
quondam domino et marito nostro domino rege et maiestate nostra fuit presignitus, eidem do-
mino nostro, regi et consequenter nobis multipliclter studuit complacere, ratione quorum fleet
ipse Deseu vajvoda amplioribus premiorum antidotis merito existent a nobis prosequendus,
tamen triumphorum aliquali suorum retributione meritorum turn etiam pro undecim millibus,
octingentis et triginta florenis auri per ipsum Deseu vajvodam ad conservationem, tutelarnque
et defensionem dictarum partium nostrarum Transsilvanarum ex mandato regio et nostro per
plurimas banderli sui levationes contra sevissirnos TurcoS factas ad nostram et regiam ratio-
nem expositis et expensis, quasdam villas, seu possessiones nostras Lekencze, Szent Georg,
Vermes et Tats in comitatu de Doboka existentes et ad civitatem nostram Bistriciensem per-.
tinentes ab ea dem civitate nostra sequestrantes et separantes 2 simulcum 3 ipsarurn 4 utilitatibus
et pertinentiis quibuslibet terris : scilicet arabilibus cultis et incultis agris, pratis, sylvis,
nernoribus, montibus, vallibus, vineis et vinearum promontoriis, aquis, fluviis et aquorum
decursibus, molendinisque et molendinorum locis ac piscinis et piscaturis. generaliter (?) vero
quarumlibet utilitatum integritatibus quovis nominis vocabulo vocitatis ad dictas possessio-
nes rite et legitime pertinentibus et pertinere debentibus 5, sub suis metis et antiquis limiti-
bus, praefato Deseu vajvode suisque heredibus et posteritatibus universis ex certa nostra sci-
entia prelatorumque et barronum <sic I> nostrorum consilio dedirnus, donavimus et contulimus,
immo damus, donamus et conferrimus <sic I > lure perpetuo et irrevocabiliter tenendas, possi-
dendas pariter et habendas salvis iuribus alienis, isto consensu per expressum declarato, quod
si nos, vel nostri successores reges Hungarie in aliquo temporum processu mernoratas possessi-
ones Lekencze, Szent Gyorgy, Vermes et Tats ab ipso Deseu vajvoda seu suis heredibus anf-
ferre et corone rursus annectare vellemus seu vellent ex tune nos vel dicti nostri suc-
cessores reges ; ipsi Deseu vajvode seu suis heredibus alias possessiones in valore et fruc-
tuositate seu proventibus eisdem possessionibus Lekencze, Szent-Gyorgy, Vermes et Tats equi-
valentes dare et similiter perpetue conferre deberemus seu tenerentur harum nostrarum vigore
et testimonio litterarum rnediante. Datum Vissegradini (?) secundo die festi beati Martini epis-
copi et confessoris, anno domini millesimo, quadringentesimo tricesimo nono.
L. S.
s Scris deasupra cuvintelor : jure mariti.
2 In copie initial a fost scris sequestrant et separant, corectat ulterior de o altd mind astfel.
3 In copie intercalat .de o RUA mind.
4 In copie initial a fost ipsoram, corectat ulterior de o altd mind.
5 In copie initial a Yost scris gresit pertinentes et pertinere debente corectat pe
urmil de o alb/ mind.
www.dacoromanica.ro
19 DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA DOBILNA 413
VIII-
1444, mai 17. Buda. Vladislau. regele Ungariei d un nou act de stdpinire
nobilului Nicolae fiul lui Ladislau de Lona asupra satului Lona din comitatul
Dobica lu locul celui nimicit In timpul rAscoalei tranilor din partile transilvane*.
Comissio pro <pria domini regis > 1
< Nos Wladis >8 slaus del gratia Hungarie, < Dalmatie, Croatie >3 etc. rex, Lythwanieque
-princeps sumpmus et heres Russie, significamus serie <presentium quibus incu >4 mbit universis,
quod nos attentis dilige<ntia >5 sedule intra cordis nostri archana recensit
lilts preclare sincereque ac laudande fidelitatis et < >6
memoria dignis quibus fidelis noster egregius Nicolaus filius Ladislai de Lona cum suis fratribus
hinc regno primum condam serenissimorum <principum et dominorum >7 Sigismundi imperatoris
et Alberti huius regni Hungarie etc. regium predecessorum nostrorum et tandem nobis mitu
divino gubernanda eiusdem < variis >8 tern-
poribus in plerisque negotiis et presertirn in certis conflictibus, qui cum paganis Turcis, christiane
religionis etiam humus regni emulis infestissimis8 < >18 de
eisdem reportato habiti sunt gratum se reddidit et acceptum. Nam in ista novissima expeditione
Passagii, quod contra eosdem paganos Turcos < >11
et facimus, duo fratres sui nobiscum per omnes fere partes regnorum Rascie et Bulgarle usque
ad confinia partium Romanie procedendo in conflictibus <cum sevissimis>12 paganis illavice =-
= habuimus inter primos in medium hostium virili animositate se ingerendo multa strennuitatis
et militarium operum exercitia < >18 in uno conflictorum pre-
tactorum manibus eorundem paganorum attacti felici morte decubuisse perhibentur ; quorum
intuitu possessionem suam Lona pretactam in comitatu de Doboka habitam, in cuius pacifico
dominio idem, progenitores suos a dudum preStitisse et se etiam de presenti existere, sed litteras
et litteralia munimenta, quarum vigoribus eandem tenuissent14, eo tempore, quo quidem ne-
fandissimi rustici in partibus illis Transsilvanensibus contra serenitatem regiam ac proprios et
naturales corum dominos nobiles scilicet illarum partium insurrexissent, ab ipsis deperdltas
et alienata fuisse asserit, simulcum cunctis ipsarum utilitatibus et pertinentiis quibuslibet, puta :
terris arabilibus, cultis et incultis, agris, pratis, pascuis, silvis, nemoribus, rubetis, montibus, val-
libus, vineis, vinearum promontoriis, aquis, fluviis, piscinis, piscaturis, aquarumque decursibus,
necnon molendinis et locis molendinorum ; et generaliter quarumlibet utilitatum et pertinen-
tiarum suarum integritatibus quovisnomine vocitatis, sub veris metis et antiquis premissis sic
tit prefertur stantibus et se habentibus, memorato Nicolao de Lona suisque heredibus et posteri-
tatibus universis, nove nostre clonationis titulo et omni eo iure, quo nostre legitime incumbit18
Originalul In Arhivele Statului din Budapesta, pe pergament, Intr-o stare foarte dete-
riorath, cota M.O. DI. 29479. Transcris de Dani loan.
1 Originalul rupt. Textul este completat pe baza cuvintelor scrise sub pecete.
4 Rupt 3 cm ; textul completat pe baza (lanai documentului.
3 Rupt 4,5 cm ; textul completat pe baza altor documente emise In timpul lui Vladislau.
4 Rupt 3 cm ; textul completat pe baza logicii interne a documentului.
6 Rupt circa 2 cm ; textul completat pe baza logicii interne a documentului.
6 Rupt circa 3 cm.
8 Ibidem.
9 Astfel In original In locul cuvIntului nefandissimis.
10 Rupt circa 3 cm.
11 Rupt circa 3 cm.
13 Rupt circa 2,5 cm.
74 In original tennuissent.
16 In original imcumbit.
www.dacoromanica.ro
.414 L. DEM8NY 20.
collationi, dedimus, donavimus et contulimus, immo damus, clonamus et conferimus, iure per-
petuo et irrevocabiliter, possidendam, tenendam et habendam, salvo iure alieno, harum nostra-
rum vigore et testimonio litterarum mediante ; quas in formam nostri privilegii redigi faciemus,.
dum nobis in specie fuerint reportate. Datum Bude, die dominico proximo ante festum Ascen-
sionis domini ; Anno eiusdem Millessimo quadringentessimo quadragesimo quarto.
<De o alta mina sub pecetea aplicata >
Commissio propria domini regis. 2da + 10
Ix.
1462, octombrie 31. Capitlul bisericii transilvane cheama consiliul orasului
Sibiu sa predea mostenitorilor lui Georg Helebrand din Aiud cele citeva chintale
de cupru in valoare de 300 de florini aur depus de acesta la Sibiu In timpul
rascoalel taranesti *.
Circumspecti viri domini et amici nostri honorandi. Referunt nobis honestus Melchior
literatus procurator decanatus sedis Cybiniensis ac providus Thomas Fekethe de Enyed in ipso-
rum ac consortum suarum necnon heredum condam Georgii Helebrand de dicta Enyed personis,
quomodo adhuc tempore insultacionis rusticorum harum partium vestri in rnedio certi centenarii
de1 ere aut metallo cupri2tricentos florenos auri valentes eiusdem condam Georgii repositi mansis-
sent et haberentur de presenti. Et quia nos Ipsis exponentibus in hac parte videlicet de dictis
cupris et metallis gratiam fecimus sicuti eciam alias fecisse dinoscimur per alias literas nostras su-
perinde emanatas, ideo vestras amicicias et de presentibus petinus diligenter, quatenus
nostri ob respectum communique iusticia requirente3, si easdem res ad manus nostras et pre-
decessorum nostrorum auorum aut4 ipsorum exponentium aut hercdum dicti Georgii non
tradidistis que et quanta erga vos existunt dare et assignare velitis effective. Alioquin certi
estote, quod vos racione eorundem a iuris tramite et via precavere non possumus neque
volumus. Scriptum in dominica ante festum omnium sanctorum, anno domini M'CCCCI.X
secundo.
Capitulum ecclesie Transsiluane.
Sub sigillo nostri decanatus. Presentibus perlectis exhibentibus restitutis.
<Pe verso adresa > :
Circumspectis viris Jacobo magistro ciuium ac juratis ciuibus et consulibus ciuitaLis Cy-
biniensis dominis et amicis ipsorum honorandis.
X.
1462, decembrie 13. Sebes. Matia, regele Ungariei porunceste consiliului
orasului Sibiu sa plateasca reclamantilor valoarea cuprului depus la consiliu si
vindut de el cu 300 de florini aur *".
<Nola cancelarie> : < . . . > Benedicti de Thurocz < > magistri
Mathias dei gracia rex Hungarie, Dalmacie < >5 prudentibus et circumspectis
viris magistro civium ac iudici et iuratis ceterisque < >6 civitatis nostre Cibiniensis
* Originalul In Arhivele Statului din Sibiu, hirtie ; cota U. II. 216. Pecetea din cearl
alba. rotunda aplicata pe verso.
1 Dupa cuvintul de cuvintele cupro sea shit taiate.
2 Deasupra rindului.
3 Dupa requirente cuvintul velitis e taiat.
4 Dupa aut cuvintul herede e taiat.
"* Originalul In Arhivele Statului din Sibiu, Mille, cola U. II. 217. Pecetea din ceara
rosie, rotnnda, aplicata pe MO.
5 Rupt 7,5 cm.
6 Rupt 8 cm.
www.dacoromanica.ro
21 DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA BODILNA 415
salutem et .gratiam. Exponit nobis fidelis < >1 Gibiniensis admodum gravis querele
quomodo alias condam < .>2 genitor ipsius exponentis certum cuprum ad valo-
rem tri<centorum florenorum auri se ex >3 civitate nostra Cibiniensi in medium scilicet
vestri apud manus fidas causa conservacionis deposuisset et tandem vos huiusmodi cuprum pro
dictis tricentis florenis auri vendidissetis et de eisdem memorato exponenti satisfaccionem im-
pendere recussasetis et recusaretis etiam de presenti in suum preiudicium atque dampnum val-
demagnum. Et quia unicuique, quod suum est iusticia reddi requirit, ideo fidelitati vestre harum
serie firmiter precipientes mandamus, ita omnino habere volentes, quatenus statim visis presen-
tibus ampliori nostro mandato superinde expectato occasioneque ac dilacione quibuslibet semotis
de et super prefatis tricentis florenis auri memorato exponenti plenam et omnimodam satisfac-
cionem impendere debeatis et teneamini. Alioquin commisimus et presentibus striccius commit-
timus fidelibus nostris magnifico et egregiis Johanni Pabgracz de Dengeleg waywode Transilvano
ac Michaeli Zekel et Stephano de Hederfa coinitibus vestris, vt ipsi scita premissorum certitudinis
veritate vos et quemlibet vestrum ad premiss facienda arcius compellant et astringant, auctori-
tate nostra ipsis presentibus in hac parte attributa et iusticia mediante. Presentibus perlectis
.exhibenti restitutis. Datum in Zazsebes in festo beata Lucie virginis, anno domini millesimo qua-
dringentesimo sexagesimo secundo.
XL
1465, martie 18, Sebes. loan de Pongracz, voievodul Transilvaniei hotarste
ca procesul dintre Melchior si Thomas din Aiud, mostenitorii lui Helebrand, pe
de o parte, si Syffridus Nessinger din Sibiu, de alta, in chestiunea cuprului depus
la 5ibiu, sa fie judecat de juzii celor sapte scaune cu dreptul de recurs la rege *.
Johannes Pangracz de Dengelegh wayuoda Transsiluanus, Siculorum et Zolnok mediocris
romes ac balms Zewreniensis universis et singulis nobilibus, comitibus, castellanis, officialibus,
tributariis, theoloniatoriis item civitatibus, oppidis et villis ipsarumque rectoribus iudicibus,
ipratis et villicis ac alterius cuiusvis status condicionis et possessionatis hominibus harum partium
Transsiluanarum, presentes visuris salutem et dilectionem. Noveritis, quad nos quasdam causas
inter providos Michaelem et Thomam Sombor in opido Enyed commorantes ab una et inter uni-
versos cives et inhabitatores civitatis Cibiniensis partibus ab altera pretextu cuiusdam cupri et
estrum occasione motas et vertentes alias de mandato regio iuxta continenciam literarum rega-
lium nobis adiudicari debendas, comissas pro eo, quia nos universas causas iuxta regni antiquam
consuetudinem regnicolarum coram eisdem provincialibus senioribus septem sedium semper in
.antea in ipsorum media consuetudine observata discutere et adiudicare comperimus. Ex. etiam
quod nos nulli partium iuribus in hac parte derogare volentes huiusmodi causas occasione cupri
predicti cum omnibus suis articulis et dependenciis et tota serie in presenciam provincialium et
seniorum septem sedium discuciendum et adiudicandum iudicio et deliberacioni eorundem sub-
misimus et relinquimus, submittimusque per presentes eo modo, ut si qua parcium iudicio ip-
sorum septem sedium contenta non extiterit, vel contentari noluerit, extunc in presenciam regie
maiestatis consuetudine ipsorum septem sedium appellendi et transferendi habeat facultatem-
Dilectionibus igitur vestris hi persona regia firmiter precipientes mandamus, quatenus predictos
dyes et inh6itatores dicte civita Lis Cibiniensis racione cupri predicti et causarum premissarum
1 Rupt 8,8 cm.

2 Rupt 9,3 cm.
3 Rupt 9,9 cm ; completat pe baza altor documente.
* Originalul in Arhivele Statului din Sibiu, hirtie, cota U. II. 238. Pecetea rotunda din
eeara verde, aplicata pe fata.
www.dacoromanica.ro
416 L. DEMENY 22
usque deliberationem1 et discussionem ipsius cause impedire, detinere et arestari facere in nullo
ac nullibi nequaquam presumatis. Et aliud non facturi. Pressentibus perlectis exhibenti resti-
tutis. Datum in civitate nostra, Zazsebes feria secunda proxima post dominicarn Oculi, anno
domini millesimo, quadringentesimo LXm quinto,
XII.
1465, iulie 9 Sibiu. Decanul i preotii capitlului din Sibiu adeveresc a Mel-
chior si ceilalti mostenitori ai lui Helebrand s-au impAcat cu consiliul orasului
in privinta cuprului depus la Sibiu In timpul rAscoalei tArAnesti *.
Nos Michael baccalarius in decretis plebanus de insula Christiana decanusque decanatus
Cibiniensis ceterique universi et singuli plebani et ecclesiarum rectores capituli, decanatus eius-
dein notum facimus et recognoscimus publice per presentes quibus expedit universis, quod
providus Melchior literatus alias cursor noster, nunc vero inhabitator opidi Enyed vocati, in
sua ac Catharine consortis sue atque Thome Zanbordy, concivis eiusdem opidi, et Marthe consortis
eiusdem, nec non Gaspar filli et Margarethe filye condam Alexij Hungari de Cibinio et aliorum
omnium et singulorum heredum et aliorum quoruncunque, quos infrascriptum tangit vel in
futurum quoquomodo tangere poterit negotium nominibus et personis, quorumquoque omnium
et singulorum et presertim prenominatorum, si in infrascriptis quovismodo persistere nollent vel
alter eorum nollet, in se onera et gravamina vigore certarum literarum procuratorialium sub
sigillo circumspectorum virorum iudicurn et iuratorum predicti opidi Enyed ernanatarum in
personam eiusclem Melchior confectarum, coram nobis personaliter constitutus asumpsit, se ra-
tione certi cupri condam Hellebrandi soceri ipsorum videlicet Melchior ac Thome, Tempore insul-
tationis quorundam rusticorum in hac patria facte, in civitate Cibiniensi apud quendam Syf-
fridum Nessinger dictum protunc concivem eiusdem civitatis vel alium quemcunque causa con-
servacionis repositi et tandem ob notam infidelitatis eiusdem condam Hellebrandi per iudices
eiusdem civitatis ablati, ad instantem diligentiam et interposicionem circumspecti yid Georgii
Sartoris iurati elves lam dicte civitatis, talem unionem et concordiam fecisse publice fassus
et recognovit, quomodo idem Georgius Sartor sibi et prefato Thome et consortibus eorum ac
Gaspar et Margarethe, ex parte ipsius civitatis viginti duos florenos auri Hungaricalis pro huius-
modi cupro mode premisso recepto assignasset et exoluisset, et ipsos plenarie contentasset. Ideo
ipse Melchior in sua ac aliorum quorum supra hominibus et personis omnes et singulas literas
tam regales, wayuodales, capitulares quam alias quascumque sub quorumcunque sigillis et qua-
cumque verborum forma, qualitercumque hactenus emanatas vel imposterum ad eorum vel al-
terius cuiuscumque ex parte eorum instantiam forsitan emanandas, cassandas irritans et viribus
carituras pronuncians, magistrum civium iudices iuratos cives et totam communitatem preti-
tulate civitatis Cibiniensis de et super huiusmodi cupro quittos reddidisset et liberos, immo
reddidit et commisit per omnia absolutos etiam coram nobis, tali obligaminis vinculo interiecto,
quod si idem Melchior vel prefatus Thomas vel eorum consortes, Gaspar filius vel Margaretha
f ilia predicti condam Alexeii vel alter quicumque temporum in successu causam huiusmodi quo-
quomodo inchoare attemtaret et renovaret in aliqua parte, extunc talis contrapartem adversam
In centum marcis argenti convinci debeat ex facto, harum nostrarum literarum sigillis decana-
tus et capituli nostri sub appensis consignatarum vigore et testimonio mediante. Datum feria
tertia videlicet octava die festi visitationis beate Marie virginis, anno domini millesimo quadrin-
gentesimo sexagesimo quinto, in loco nostro videlicet capitulari.
o DupA deliberationem cuvIntul causa este Mat.
* Originalul In Arhivele Statului din Sibiu, hirtie. Cota U. II. 234. Pecetea ovald ascutitA
din cearA albA aplicatA pe fatA.
www.dacoromanica.ro
980 '0 - LZ ,`
:. .
. .
!", ""4// .._tr i rrle ,

- .
'1" clo ,' ,toio,.. (1 tntr$ ' 1 -0,01,0v ,,

ftV A eltpli: A tw'
-E A Ir&'t
i re.9.1/4,1. LY. . 4,14dAttir "4Nliy) 1.

'I " t"4 (1. faet.4Qe 4444 1110 /401:11.-..% -41101".
.. 4 ,.. o,
la:.( pALi
06-4.0'
514..(2. s 41' 0'10 "PurilZ*4' t5 '07:tt Sfi,
fzi d+-lA
Ar4,..4 .14 41,11
4i44 al AV
r
s111" 111,
/ZPV-ss" / iSt aa-
.1
. 4iA n ,t ti.51., as.; .51 ,07

rt64.4Ivaao
iN 7
MI04' II- ivef4twi*w
e A.4244,
ev,tt-
,..,,,,,,J. 0
:,Lt t'Af ,:. .(7
n^
'....'. 14 r go:,,(-; 77 "-4
'thtf
itt- -"4 r f 0 rkm.417 VIV4 emit 4
. .424 1.6 A1/44(110, 1*-
k () 1/41124*
4 ',4:6 ea '4f4,e 14"
/ 0444
v-7/
15A' t.
Irma.%
1'1
at Aa'et rigri
. co .1
/Ill(
.44,4
/I ,,Nlynowt1- ,1:4
/Imp
gg,
L9r47O 7
6:6141,111141;
44v-,,-
ivvito4
/ a 11
tfort4 Tit - Ye v. els

.........
t9 0" ,<"-^ .54.,.;
: S.(4'*" 11114"; t-bp
V owe 1.,.1e4
\ *44
.0- '144 .-24,20,1VV
bagra0
; - .1.1
Fig. 1. www.dacoromanica.ro
1437, iunie 22. Buda. Scrisoarea lui $tefan de Bathor, judele curtil regale care nobilimea din comitatul Ugocca.
v-sprer,a. 7.4. ,
e )
4 ,6%
L.
2%/2
k111101111111111bi -1:14111. 44, 43,4,unac-vv 44*

www.dacoromanica.ro
Fig. 2. 1437, lunie 22. Buda. Scrisoarea lui Stefan de Bathor, judele curlii regale care nobilimea din comitatul Ugocea.
, _.
o.
.....
root at.*
-
VI:3146%;i1243: tr. tC -; oirr (Ct.-0

..MAIr VMPtAms
its Ittty 41
...61-..g.t.rwiti: ille.gert .C........4;.,...4....,
, ,,,,,,,.e.o.. ',.,..;,.....4.-..-,:ft. -st.,:.,00,...,,:t..44, vi 61,-,,,,i;1/4Net
. +44-1:4-,44111:raf. <Ad fi i; t ., ., ,
. ,r_ it..y. ,1,04.ts.t4 .: 4,44.01c,:.$ AS, r.,, 6:11 t.4 Dte.. -10.
4+4$44a ,..".....:4., 9.1rA. vbieW,,--eltiqyata2C44 9+4,Z4?
.1 i-N, 1,610,1, 41.4 lvt
No.
0.. yo; v4...6, k L31* c.,...:9,.. 41 10. Asavc Aricia.: 41.,A 1
et
1%401 4, /1111,-....0 t. ...,,,,..9.1.0, . v:t....../ 4:414,4,41445kt.....,1/4,
,:
Y%tilirtiAttli, kill^ . ,
.
_,
f1.,a,
".1, ......1..-;44!... FLA
,A t 4 A 41110
f
4 _"! tb / 0 , v 4 ,.e, r,K
'IS 44
,,-...Libt_Th,.
.4 iir,::
,- ^1**.i.,
ti 4414' ir.11141, ,'-'4 gsf-
,4..z,2-
r.vk' .1 _;.,:,.....01.....t.44-..-9.........a...,`:.0
;40
6.'6.... 44$I. .01.4:4,
flite.4::k-A11.:"9.":a.:
stsg..
.,.
' : % ,y ,...i.4 01,aNC: m:rat`leiliLvvg9--ta
,
i, g- .
...A.44.e.x..:13. -,.."...1:..,A.c. -2 ,33.4.4.*,...., to,i,4: ik, sk, iiN'it/"1 A., . 'L
. . N.,
A
....o...),.4%4.. et.-L eve..1.: v.- 1t g,..4.4 .....t.,e, r. ,,,,,4; *AN. .
.
. IA:, p4..z Z +C....S.), g roottit

.
t.toc.s.1 .... 4. 1., C

- 4%4Le
., 1 N.,
lik ..a kl.A., ...,z....4,7 V' * V
, ...
.,.
.$ .;
, 4. * ..,.. ta' ",.... , Qtt
l. is. 4,,,Lt a %t til.,:A.d itir1.11 r 11,.....0,
',.
4/4O*ILI.r
tire.413
A
f
its IA t t:i,
,
ti 114
1.1t.'%'
,t,... e...tv. -11A-ti '',..r.6.1 :p..."9,4-. (1., ;\

.1.401..V.14.1,1, .,,, '". 1....* ,,
... Tv,;,...
/ ...site& A,.11.- , Nil ti.F.k bt.,44,.....,4; -41...(4 t .../.,,
"s4.0016,t4 rit14%;
..-,,,,,
v. 2-t
A
_
..r.c,..., 41,, .....1- oftit..,18.1./.4)-14,.-N, A, %. - nt_ ;;;. 1.,z.., 1. ,
:,. ri r.t,,,-1,...,. 4,9,....,, 6 --.0, iiL42X -4:41.41%. 1...4.4401F,I. C4".44. *.,...-4 .. 4- ..,, , ,
,,4
/11/4 1.
(.` k-4:.1. : 6;=....,:.` 4.,.:21.. (.4.'t %OS+ Art4LIS ,,tc;rt. 1.1.:...q. 4-st 134., ".;
-1.-
ti
fillig,"
44
: ...-2,4 - st , +at- 14...,

-\
-4-.....44,k4 ctliagss
I, 44. ' '
%4'tf
3,.>
i0.14: srr. lez

almr11,
t .._
., OA,
''.;
1 Irt4"lig .N. 414 ti,f. 4.1. r.49 1. tor ,

l''' V., vve... .. 4-1tv),,,4_,,,,4, 4,p" C.S.isok
1'
L
.iLi,,,,t,`, Nt ..:,11z..1.
1 . -7 ..,..
a
,:
ArIthi;,. ..,k...A ftrAt.
c
(rtd 4, f
. ess4. ,, "
-:: ,,,,a.,.....1441/4-4,-, .....s
1
,...--8--.... ,.gatig "t; 1

.....
..li
it #
..Li
tr
,-9
: ! '''''. ' N
.
-7- --
,
I
1 0 7 -.
I .N
,
IA ''
N
, n
'. (It) 3
,
V
&mak. . - ,)
Fig. 3. www.dacoromanica.ro
1438, ianuarie 10. C1uj-111:uni1ur. Scrisoarea vicevoievodului Lorand Lepes in chestiunca atac5rii de Care jrani
a milnilstirii de la Cluj-Wini-o7tur.
ir '7' =.` 71: ","%7 -** c. , - -
.
I
.
NIOSber .41; 42.
1.7.3 4 'Cr/
.11
x
t)
.(
iirf rw-
I
t/IC4"5
Sty, l-0) C4,11460/93041.C.'
N*Ig WV 1414. 7:triv'4440.4Pa r--.
l1, Amon. At"
hyre.T.
*V' 1 as 4:(4,t0,1 asccumes-
SALACIL
vt.44,-* I
4xerne r-rNer (11.4,6fizte
tok.% Nit 9,4vrcz,
PAAmtrif Iris," 1 AN ,v,feLrestwir /ouster' *14 a 10CipeQ*17 aire) 4124,/
Isiaisor't pr4r,4 trf Nomiq 14A
116,1-461 1 +-7. C.11 A4 r.4410n6c14,, r6tP ' "tertorArtwt4406,j mune .4 44*.
1-61,1;.1e A )01.41111rmlie
.....
e, 0 r
.
*p,zo
"4/latt."6;4 Cif!91.12 breitc e
Zits, "tort 1114- 1,1 f AS ("101141
lti,s14 7 , 7,45. yt 4.44roviitof, 4e1ei- trAt-21r4.'"/ miste1.-
ttal"to. ' r Nwtos. air/ "vs tr fe c"..r
r43
, c
11.04.
' ,4,9 ftbevir /Nreacen441 if q.noitio 'du*
,44-44.%- 44. c 440e4- IKIW ceeir7.-Lic 24.14$24
.14..4.4Nd.rP444f; f 4.4? ' c;rritak) , -.2. Ntinficxr 4rtrn t4tredr, L 114141 17.4mog 417 itattAic
1
'fr441141" AC ("),Cato y Ct. '0111.0%, 4775: Vileadir i
I.
ersilidort-i 'VCCA
ròplag'
1,;--v.Nseer1/4 ft .44. f rinvor roo i1Z4.4C '9, VORA ft-34**4.c4,t
X.&45% b1 d. I:4 1W
(7, t
, -** leiYa" Tv'4ft- (7/
...'"" r.----,
,
1...,
,s.,
. .."..., no,,,,,,,u
t -.4...,
4101,1, 44,4,
1 *OPT 4144'7'
crit-
ripe 1..........2 r..)
tion
...torrrriAbriewS IN* 4t1 vet.%
I. ! -1"'
.
tot
41.0 (----.., ...

.1.
nOt litteUt. livvitrthe- rt t414,,c;41141364
N440-ft Olcesik, Iv-Vs/soy" et.
54..e.:.;,./ --, it- C c viAor,...,..,-
4471. 0 -040*. 44.41/ 44,24, V12 Lai ctrti3e44. . ive;0;.s/ Navvy,: A....1v )1.1 AA-a 11044010t4",-
t
Nti)Avinottt' ^4,V44/1 ...virmots regia 6092-44141,
tkop,
-
,
, ; A
. .
t /1.
'
- -
www.dacoromanica.ro
Fig. 4. 1438, Omit! 24. Buda. Scrisoarea lui Albert regile Ungariei Care nubilii din coniitatul Szabolcs.
;,-2 -
7
t'
rzsAC-
..etkOws43'
--tiv44,
6.4*...7r
4;ctz.
1416"-"
ri 1%-74.`"Att
4i.14(
GIVIe
WOK* 4..1
12.c.
4 71
.43.-1311
e.agall146 0
30...i. bc _G4Z a
afIrT!'..4 fX-.5.
t.'
Poe,. 10.410-44...
9 roirta, 44.4.44
*SOD 4.14 ',MOP
0A-3
is awe! weir
e*--,, ,
vlio t
r17;
by-
04
f 'W.
ii
1
4,1Lt
43,1...1.1r
c CAC
g
szi4,,
n
.
1
P
1
cor..
,2. 3 1.4.aq
9 IAA., ...724.4_
110, l
.3..
_'
3
"*Sit.
atatPi* I
9441:".4
01,
-
,krr
.,,,,6,.
-41
.ek-
14_ -..fazi--, -3,11,.......,' ;Pro, 4,11,-,r,

.4P ponert
re'v 44(to..c.'"S
r",..
etter.,14itip:X
p,
-47)**40116.
"*.
,
-
ISL'404/e4Pi /411S;
":"14411. rv,4-v
03 eel')
it 'Fr
L
.7.fic,...,;
AA, 1 6-
rc 4 4.0664 1%2.
'
,.3; .
;
--- ,
ii
,::";4
.
t. 5.
In;
r
,
a.6.7441.4C
'.440
re.g r.
carrorriki
cot; II*
4.c.1
Jo(
'cc!,
4414.040,...t.
.....;,:a 4, A- N.,,,,es,:
.6744,S4
trel h.-
Aik
44110
41,
awii-V '
744-4re.)--
) t'41LL4
41,6,64".ur.
r
t VMS)
fks4 1/ '
ctrw,
p.
N.P/.
,Ile
111Pi
.6.444."644"
rie-"'"%).
4...4: we
lei r.. - .Aw1~1;
y err* Carr ,A61'
1 la% , 4 ..........5 44 AV
tiy- f--; .
.S.46 tcoc*S.0.441,1
,
( /4,4 c-Vho'44.1%; /V' ....:: pw47.../ CAra7-b:10 7 Zs s S.'
1-..Xfiert.c.4..4.6.
42. trysS A.. roof 41 10.4.W.4 ,0-4.....)
I. ..,,,....s.4, ,kr 6 egidt1134", *.'"V
"`.1.1 I 04 Stvi ea,e
...
GO/W.0 11,1,29 ( -3
y"-.g.4, ...or wv*e....10o, ;),.....t.v.4....-..-1- )4.4405 471t,at 0.4106 471 f)'!";"41'41
1-14ZeNtcyr) - vs, :SO' 4444 444 t C- ,
-r--17 ,
Cer
, ettr4 .,"4 I
.
1.v4,,, C.441111r Ct. to.4-06.4.1 a "U..?
ri
YO44A 46."1.4.;
0.671 **inn A
.4 I le.44.044611 ..400403 Wt.-A
-
-7.77r7, c`c.r3 _r
-;.+Zesos."-- 41";4 444' 7,44. toSc4 c-LJ. cov.k..)
A
t Or'ct c f l74.7 i-velf.A, r- 0,4;4,e-sf, 4 4. 6r -4; SO 64.6 40. 41 4; a 6664,64.0 1.4.4" 16'
644.0.444414444"' A 144 44.16.0.6.4'
-11 ir1177
(940
,- c4c 1,1421t4 'feta wc.47-044-r. I /40 1
NC:A* egh."-9
44. 1-7
Ole'w~ 41040"
40)
rrIrcl *cc )4
*cc."
git.-site7
,.. C , s 4
*11
'
Air
www.dacoromanica.ro lase() da.
Fig. 5. 1438, iunie 25. Buda. Scrisoarea lui Albert regele Ungariei In problema eunfischrii mnOilor lui Mibail *i David de Swk pentru participare4 lor la
T:'.
/
/ ,.) 16914/
or-;,)
''
4 ' -
7(10 "
thclyi
'
24;1)-
..'1,....h-a 4.0.
t .-
-
-tt
'
r
1:111
: v
/4) ntk 7ytesi
1;1
tetyi=4'4,11.i,:e.v..;
0-` ,Ziod:/m)
-4 (4/44 . .
,),/,'t ' .,)
) CA. 7 C.; 6, j ,gect ci F1.1 ?../1/
.,$)) k)
,u-Qpie1
it
I A
A
11ihail
www.dacoromanica.ro
A
.t
-._t
` . 4.
*II v.,. '
.9 i'P
1,4 &v. )1.
.
40)0( 4161,41 *1 Itliyi_v=1)1.Ail 44,
-4.0(1 .7; C:4:)'.,!t'lf,i,t; 3:1,144 *H.1
- '
4 iffs. flt)
1.:*
11744,
)1,5%.
; w`f .yr str.14 4... C.-fr.^.4".49
'
0.0
1,3
'T t%
(in:(44 'Nent344*%41.
c4-'
144;k4leil r" ;id ..fs nettiikAz
mai* I ''Pe6414".
A /1"
t
4 4.4; ,.. Z"lf; ,47.1
Wel .1 ..,44-1.4e I =
r, ,t-.6 1,1 tv,i(0-7,1 9., 4 ,tt f/rie ear (..\ -etd,
k74.4 dIree,vee:4\45 1
'1%. 7.,y #2.*-- 9.Ma+tittriv. se3 %.6
41
ZAtzke 44-1. tet,":74', )1%4 9-0.
r% 41,:,04...:,/ 444(.4% SO
Z.,:\
c.v.. . ...,4,.r,
761%1CA 714H:17:77.4,71:1
(-4 43
.411,1A,
-4- 4. .6-3. V)
1,11.4L
it%,:t.
0
&Cot Mil 449
,U. rte a A.
- fetC. . ,0 N
' z steete(4,%; -...14, ' t- ".. Ct , 444-14
et, r
14titlf 40;1= NPN( kupr,
eltk it,tv f6' , k3
44,4: 9,;.
t1,14zY .
,..ttAZu Cv... IL II
siv S:,s, reiv. t 0.0 at,...,
144.-1..
1.*-% SA- 4,tet-144-dire4 1.. 41 GO4 W('rt , Mal t4ty
a g yee:. eve, k %Aim it-AG.CerNitei ,-, 4 7%40%4 2 qf 14:314.4'. i etc- low
Vt -fltse9et . t i..ii Vietay-4.:1114Ce
9,
e`
iftlikklr{4
zrzo rzu z-NA',214
.
1 '44 epetka.;
:tetx14,404:kv (4" e 1)1141\4.,W -4.4-rAt.A' '1. rit tS11.1A SAti t \ C.6 "Z 411 %.d.c4L
.'.1 * Aptg .e4"
'
"...k*Mt
NrCl44.
, V."9424,, CAIS s441-v et t%la wait
-( AltA 0,4 *VIC -2 Agit 0.>,, - tr.e t*Vts 2f. ,i3Zi"krir4,4: v., (---......44
:7 r, t
..1441Z, 1/4_14t" '1"4- .t)..gr.e.-::ptek, ''`-
1.4.444. 1:444:::"Itti4aerik ,-...)..k...,....o :),,,,,: od
kyt- "r4"644(.6 6 S
'`''' 1.44.491,4".91;4...43 '4&-t" 0144,144.5 ,
Qig. 7. 1439, ianuarie 23. Turda. Scrisoarea lui Nicolae de Wisakna. vicevoievodul Transilvaniei in chestiunea aminarii unei hotArniciri din timpul rascoalei.
www.dacoromanica.ro
91'
' f
N
6.44,1.
IN
zs As vinn IP,Mer " ^' Art
,
h...
t,
,(,) Te.....4,......:
_
'. ,..
v
444.
,...
-
cl, cs, ...,
'kw-1,-7, 14-4e cc., t...s.,:

,.. ,
ZCAAst(,)
.
4.*." 4,10.3 (
tr:
Vatic sti.
i
s..1 4.4....IMC"X.go.
....,...+th , ss
CO(
.44,4
*0 A. 01104 elsb:
*/*) Itvets a' si,;:x.
6.--L.z..,%yvvitC.N' atott.
os:
,
.4;11%(,31,
VIAf --`." )
I .4 "....) r4v.f, '2%.,,'...1. . .
3.,
4.-
< '4114 to,
.........,.3 .
14.
At. lbws
*t.41.
es., .---14--
.4,
#.
t-s.h-r." t,L.c
Z Ct'ADsi, ';-111i41 at:41A-i. "01a tr, tr. --,
ki
(Skt, ists 41.41.6 1.':74:/"...o:tfc st..4 -6 di-dtt
i
k eit4.4.%1 CU/
111N 4440: *,1,1.- ,1,;44. .. 117, ( s 11. 11-st 1 ,-t. ;r4C4. Is46 ......:7-i T.,.1::.:
.....,.., yo. &La, 4% "1.. sostli* , fit-.1 le -44iufre.4`,1) elt-ci, ...-4;-v.IciTief,,,,arAiltic.::::if1,41
1.
1'44 lo4l1hol.41
.
""*. 11 ell 1. * Al ob 43.4.44 44.4404.44 ttrclic- (4,...4341 ticieN11
ts4444 . -44 ce. pc we-4 11.4,,,,,4, iV .. ,s... et, . c ff. - 4.11.44.1
3 ..- h.
Ge*k2.,t. $.1-4.4t- irs4; e-4. 20.444: 041 44.40
-44 4 CftA .S.14 t ne44.) froet- 4
tr: t
4 7-1'
4,9,44 tS4`11C t. vv..) 1101.44.44M
I
.pet f .0? siAlnat 1 -
4h4.174% mow
y 49;11,..7
4.9674
"f144514.4.4.,
%.104-'4' 4:0446.%,
1'1 <14-
ct
" q.l.r....ThIst 0
.....,
stV, )140314-6 N:
, C1C-44kers 4%4+4
1,41.
f
.
qtacte ..o4+,44; 91,:s 4 tit # WV') lt."7 +11 44.4 g, (3041:144 "
.. it 47.40-16
:
--,
fas.t0 014 .4:11 Zee4......4,444)
N.14,-4+106
10.4.0VN
06, /
-AC:C 4/0.Ate4a444V443; .!........c,-e- .00 4...J o- '
A. 174' I)." f***le7N
14 4ie Z:*;1,46
-4.4. '1.1.4.41404*4.. 91/90,4%,&41-;4a4A4 tpi;Ar* PrAtowo
it* sty,
is** th ,ick4,4,1 r v.* 4,64ors2 ntri cr. QvArz-
sztc
tr. <1,14.Sfittc114;
- 4.14.4t .Atio
15,,
v-rs
raat 1r jrz
l
4
4404r ./.)
ce.e teak
Le:
(14
0.4 icy
I k^N 17
:tr., 484".
.
t.4
ruiec,(4.17. .2!11::: 1:11)0:11996:21e 't 4,5441.0 !
-
:
ITI
a
Fig. 8. 1439, septembrie 24 Futak. Conceptul actului de donatiune nutlet dat de Albert, regele Ungariei lui Jacob di Erche in loiul celui nirnicit In timpul riscoalei pr5neti.
www.dacoromanica.ro
.-
,..
.. ,
. '1.
. ' . L ' .
1 -, .
A 40
''..
19114 40
,....,
,....
.-
16
; 4.- a stilt cr.nwr 0..a... et "M. QC4
.
qtlite" tank Ie. . 4.1."-t! ups; aluttao 2n..,,, ..,.

t* pii.i.e Mt" CeIN. 4.1i puitcue4 Rom .4-9iefl tidal. latior laselkt:ftifr7144111414b* 7' 1
441,e steesslatt4 ,t4;stsf,
.....
pN.Cs 444' ssAitea Otic Imo 447.,` I mitistse puts L t N-' ions; twos fig, fr4ga. .tor ;Azeut. 1/4,-1.itt .0. .-40-nfirussoft,S
4.,,z, cimfmet.,,,,, 4;2 4,11,144.3, il,",6 ,..7.xte;,,, j),,miong QP c"Ittliteas wet' frtititt
:.:-;4,
L...
west* noprsi cr ',pions set trato puesirsetl,
....,
riattt
i
nA40.1-4" ca MO+
e-
INOME Wail Zn4,14 Ina.: 2.1414 laglIPM* .
..... .
- 101 ittrj. rant willAtuf .4 bodies 94.1w malt* nkOres/Pita

,. k-rt. ,trs,441 nisei .
r , ,
A: tie. et antrum cnatri
f.leztatt+ tisi; putt- jutteuesi re Yuts.J4et' In ert tifretrut arcetrittst rtftsr. 1.4,16 agya ififiri rdcreirmoV CH ,alt:. 1
1
. le ;if .)/tt 1;te ress nascent& r enesti Fat 17020 cniTe.xt c14 0 VII*1513-44: ',Fr a4eftrt.i rum cX4stesatest .retembt al afteesi-.1. 1
,:t4.4.1orto 11.14mitv Ktieu4,-1 'Mfg 1;mA* sos tstit4Son holistic,: crIVAl 4htt
I i"
f nIggittg, .
'
'main% atiffattisiStEW 0 of.thetlVoit OrUM :raSlet .
,11 ..,
,.' 4 .
..
._,......
rgnit4"-Silir "Utnibs40 4601,-* crlett110:1 illtrich pap MOTtli 601rUitUt
1%0 4fIteh rill ICS414%. ' t.1:410, ? retattle ' -Palpireaestut Foal leitet'. '- L,,
at 4:3Paein it stnnt Ilt swete fmortfte bosuns* ttoptirttseatto F.4.6 4 1H4OpititifP ci P :i.t.14 be rh:P4 611.'i` .(.34 14(461 cZ br,thst f;44 ""4"in;t:144
gn 'On 1/4*-44ng liggini
t't .11.,"41141. ZA$14.N$ IV"t"SiirCnr t* gilt 114,0 Taal" 14,101,14116 09.414 en rift*" siiiC eTZ'r tni4Itatstst atm CjIiitttrattr, (*earn .1e,pi'o. 4,,-: leanty..zket ter--12444t.ts
A
X Ciliki Ftt 41.4":" reUt 'Pripet-us:Its/Tint aio 1,0 Stem. ("Z atttre.ana
r1I
f,tri ,#.
0 'OMAN'S 0.,,,, if,,,,p41.4.4. cz rieWe cti,44,0- rutia,-Zr4;* 91willitii" mit-
9 te-,Atit--, aettee r4e..4---' rtfIttes .t.$4614. crtratouto Q'take---' merratips "Pansite Nttesttet vitetAt., Tteserteftetvi# elitIti flautist rifitPA4: :, sfittif:ti, til triqet) ."4141144
!. NI 44'3 4,4444"11:0....p.;;Iitt trit,3-1%,t veStattetet C retto473- 144.1.1 *0E4;th-thin trectetfteenC: 'Petetitte-i...4sti, rea. -0014p Hu* C am.utrivi4 fIM.fr fir vtrfnestz ferDi
Q ri mown i'lluy144 leg ion^ (Zeofr, 1:;14-nt: s7, ro Ittattil ''rme.ar cllosse stet boeutteta ttuv:4, co' 0-ttet act?* 'ttei' ' mutenthst 01444i;'"A
.
' botreltit* ).cesas-4$ lc: murmur' rine barman &manta* s: 9fressatt.
rim* c: st-'0Aftztimiv plialtya! txnet !nor alto. tlieta. .
burnt
*sleet!
,
'
, ,; pi/
tevas."-- c'2 onto trit,4?0 W14 i.OrAltitTi f OiLl40 flif;;Alst in tni r:t4412111;* tCbtallfirlthsttf till:: halo $141frett4; F ' "Attt4tri 141.k grt,.. Nteesentre,
......
state Ina 9PenrW64# int : \ 411$4145 ruitii; '4%Stittfas Olstateint trfetto ...l'istatotatirrete'so trs.0
rittlytto ill -,
7
It
.' l'.1?-,,IY-
5;10. + ' !
... .
jAh
T I:477 *..
. . .. - 41.
;
,'
3
-.mow or, .. 11. ,

--.
t
....
t' ' I 1.
'
411,0-f
:I?' 4.4 4
...... I
--. t
-
Al
f
....
' v 1, J .
- ' 1..
...
- S
,,
*raL k_
-,:.
,
_
l
,
L_r
1444, mai 17. Buda. Actul de donatiune noun dat de Vladislau, regele Ung aiei h3i Ladislau de Lana in locul celui ars in timpul rdscoalei.
www.dacoromanica.ro
Fig. 9.
25 DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA BOBILNA 419
HOBbIE gORYMEHTIDI 0 BOCCTAHI4H 1437 1438 rr.

B TPAHCHRIDBAHI414
PE3IOME
B mane ony6ALIKOBalibl 12 BellagaHHIDIX go MIX HOp, HJIH H8A8JIIIMX TOJILACO '18CTIVIII
gortymurron, c EpaTEEm imeguniem it num. Hpelparumme ;:coxyrdeirrm npegcTaBamoT
6o.gbmolt EnTepec gaff EccuegoBanEn Bonpocon, CBJ188111113IX C noccTuniem pyMNIICHIIX H
Eenrepcmix npenocTimix Epec7Enn TpariumbEanEE B 1437--1438 rr. Ouii galoT genie
cneganin o6 urrEcDeoganbnom xapanTepe, o pasmaxe H reorpulnigeciux rpuninax
pacnpocTpatiumn BOCCT8IIHH.
B HHCbMaX Epynnefinnix canoulmnon H camoro Eoponn BenrpEg gnEnteime 1437
1438 rr. xapaETepriayeTcn Han noccTanEe" HRH guiteHpecTbniicnan Bahia", Eanpan-
aennan III3OTHB gEopEncTEa, HaTonEgecEoft gepEEE, ropoguioro naTpulEaTa. H Hop0HeB-
CHIA nuacTE.
B gempex B3 OHy6JIHHOBaHHIAX B riacTonnieff cTame goitymenTon Emelong Eanmbie
cbtegemin 0 r4y6olux cograaniumx CTOMMICH3011HHX, 11OMCfflUIMX B ropoge Aioge B rogb1
BOCCT81114H. VICHOJIbaya HMCbMO HOpOJIH OT 25 HIOHJI 1438 r., anTop rogEneT BO Enegunni
Emyropble BOTTOM, CBH38.11HM8 C rlaCTI4eM MCJIHOPO goopancTna B BOCCTaIIHH.
Ha ocEorte npeguaraemmx gonymenTon, natigunibix E pymbmcmx, a Taime aarpa-
migmax apximax, nplinogincn noBble gannble, nomoraimEue II3y11011H10 H cocTaEnenino
EapTbI noccTamin. B qaCTHOCTH nepegEcnniona MeCTIIOCTH, 0 HOTOpIDIX go um nop irn
&um HaBeCTII0, TITO OHM ORBaTEIB8JIHCb noccTaimem 1437-1438 IT. ,Ikaionn HelioTopLie-
TOHHHH 13 C13518H C noccTaindem, pylionogEmum EpenocTimm HpeCTbH1114110M MapTHHOM,.
Ecnbrxnymuem B Eagane neTa 1437 r. 11 oxEaTEEmem icomETami CaTmap, Yrova x Ca6ou.g.
Bee OTO HO8BOJIHeT anTopy cgeaan. Bung o TOM, 'ITO peinaionmo pons B BOCCT8IIIIH car-
rpauo EpecTEnncTno ;(130pHHCHHX HOMHT8TOB, nononierme EoToporo 6biao namnoro THHe-
am gem nouomenue EpecTEnn gpyriix palionon TpaucHnbnamiri.
BC/MAD:di Eirrepec npegcTanamoT goitymenTET, ocEenkanume nocaegmdi aTan see-
CTaIIIIH 1437-1438 IT. B TpurcEELEanuE. B cTame yEaumaeTcn, tiTo-Es-aa liegocTaTEa
FICT01111HHOB B paantignaix EcTopEgeunix pa6oTax H CT8T1aFIX CO6LITHH nocaegnero mum,
B0CCT0IIHH paccinTrainaroTca pa3HLIMIL aBT0p8MH HO pasnomy, a nopoio H nponinopegEno.
B nacTonnE ft pa6oTe genaeTcn HOIMITH0 BOCCT8HOBIITI, noenegonaTeabnoe'rb e061,ITnn
onoEgaTenEnoro aTana BOCCT8HHH H yEanumeTcn na yclionEn H momenT B8HTIDI BoeeTae-
MINN ropoga Hayma.
HEPWIEHb HJIJI1OCTPAIUM
PlIC. 1. 22 MOHR 1437 r. Byga. rIEcbmo 111Te(Dana ge BaTxop I nopancTEy rico-
mETaTa Yroga o6 oTcpoime cyge6max pas6EpaTenEcrin no ripEgEne ncinaxilyinnero Boc-
clamin Epecmsui.
Pim. 2. 22 HIOITH 1437 r. Byga. Thicbmo IIITed0ana ge BaTxop Ic gEoprincTny HOME-
TaTa Yroga o6 oTcpogEe cyge6max paa6npareabcTE no lIpligH110 BCHMXIlyBI1er0 BOCCI8BMH
xpecmnp (o6opoinan clopona).
Pnc. 3. 10 uniapn 1438 I'. Haym-Mmularryp. 11Ecbmo inulenoulogal Tpancnnb-
mum jIopanga JIenenia o Eanagumn Bocautunix EpecIEnti Ba Eay2E-mmib1Jirryperunl
moriacTbipb.
Plic. 4. 24 H1011H 1438 r. Byga. IIEcamo Anb6epTa, Eoponn BenrpEE K gEopEll-
cTily nomwraTa Ca6onEg.
www.dacoromanica.ro
420 L. DEMENY 26
Pim. 5. 25 HIOna 1438 r. Byga. 1111CbM0 Aab6epra, nopoan Beurpun no nonpocy

o nonclomnainin imeind4 geopna Mnxama a ainia ge Lyn, ynacmonasuntx B aoccrannn.
Pile. 6. 25 MOHR 1438 r. Byga. Hachmo Anb6erra, noponn Benrpna no nonpocy
o HOMPTICRBBI4H aMeHnt 1313pHH Mlixaliaa a Aanaga JLke Iya, riaCTBOBBBLUVIX B noccTalinn
(o6opoTnan cTopona).
Pm. 7. 23 nanapn 1439 r. TypRa. Thicbmo Hnnonan ge Banana, minenoenogbi
Tpaucnahnanan o6 orcponae ognoro cyge6noro paa6npareabcraa no npunane Bcninx-
nyanlero BoccTanim.
Pnc. 8. 24 cewra6pa 1439 r. lleptiomni gapc'rneanott aantcu Aab6epra, nopona
Benrpan, nonynenuoti geopmumom Hao6om ge Bpne marnen rpamoTin, ynunToncennoft
BO apema npecmancnoro DOCCTalasn.
PliC. 9. 14 man 1444 r. Byga. AapcTnetnian ammo, Baagucaana, noponn Be
rpm, nouneanan JIagac.nanom ge Jlona annex rpamoTbi, commeHHoil 'Tem-Lot-ram 130
/Tema noccTaintn.
DOCUMENTS NOUVEAUX RELATIFS

AU SOULtVEMENT DE BOBILNA
RESUME
L'article runit 12 documents inedits ou publies partiellement, accompagns d'une courte

etude introductive. Ces documents prsentent un intrt special pour l'etude des problemes
se rapportant au soulevement des paysans corvables, roumains et hongrois, de Transylvanie,
au cours des amides 1437-1438. Ils fournissent des informations prcieuses en ce qui concerne
le caractere antifodal, l'ampleur et l'aire geographique de propagation de ce soulevement. Dans
les lettres des grands dignitaires et meme dans celles du roi de Hongrie, le mouvement est
dsign sous le nom d' insurrection s, de orvoltes, ou meme de guerre paysanne dirige
.contre la noblesse, centre l'glise catholique, contre les patriciens de la ville et contre le pouvoir
royal. Quatre parmi les documents publies, contiennent certaines informations extremement
importantes sur les agitations sociales qui ont eu lieu dans la ville d'Aiud a l'epoque de ce
soulvement.
En se basant sur la lettre royale (lat.& du 25 juin 1438, l'auteur donne certaines preci-
sions sur la participation de la petite noblesse, a cette rvolte. Sur la base des documents trou-
yes dans les archives de Roumanie et de l'tranger, l'auteur apporte des precisions permettant
l'tude en vue de dresser une carte du soulevement de Bobllna. Ii tablit en outre une srie de
nouvelles localits affectes par la rvolte.
L'article apporte encore des precisions importantes se rapportant a la rvolte dirige
par le serf Martin, rvolte ayant clat au commencement de Pete 1437 et s'tant tendue aux
comts de Stmar, Ugocea et Szabolcs.
Tout ce qui precede mne a la conclusion que les paysans des territoires dependants des
comts nobiliaires oii leur situation tait beaucoup plus pnible que dans les autres parties de
la Transylvanie, ont t les premiers a se soulever.
Les documents qui se referent ft la derniere phase du soulevement de Bobilna prsentent
un intrt tout a fait particulier. L'auteur dmontre que les differences de presentation et les
contradictions que l'on rencontre dans la relation des vnements de la derniere phase de cette
rvolte sont dus aux lacunes de la documentation qui a servi aux divers ouvrages et etudes
historiques.
www.dacoromanica.ro
27 DOCUMENTE NOI REFERITOARE LA RASCOALA DE LA BOBILNA 421
L'auteur essaye, en se fondant sur les nouveaux documents, de rtablir la succession

des dvnements de cette phase ultime du soulevement et nous montre dans quelles conditions
et quand la ville de Cluj a et occupe. Il nous donne galement certaines precisions nouvelles
intressant l'historique de la lutte des paysans dans cette tape du soulevement.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1. 1437 (22 juin) Budapest. Lettre de Stefan Bathor, juge A la Cour royale,
adresse A la noblesse du comt d'Ugocea.
Fig. 2. 1437 (22 juin) Budapest. Lettre de Stefan Bathor, juge A la Cour royale, adresse
a la noblesse du comt d'Ugocea (verso).
Fig. 3. 1438 (10 janvier) Cluj-Mdmistur. Lettre du vice-volvode Lorand Lpes concer-
nant la question de l'attaque des monasteres de Cluj-Mfinstur par les paysans.
Fig. 4. 1438 (24 juin) Budapest. Lettre d'Albert, roi de Hongrie, adresse aux nobles
du comt de Szabolcs.
Fig. 5. 1438 (25 juin) Budapest. Lettre d'Albert, roi de Hongrie, concernant le pro-
bleme de la confiscation des proprits appartenant A Mihail et A David de Suk, a la suite de
[cur participation A la rvolte.
Fig. 6. 1438 (25 juin) Budapest. Lettre d'Albert, roi de Hongrie, concernant le pro-
blerne de la confiscation des propriets appartenant A Mihail et a David de -Suk, A la suite de
leur participation A la rvolte (verso).
Fig. 7. 1439 (23 janvier) Turda. Lettre de Nicolas de Wisakna, vicarvolvode de Tran-
sylvanie, se rapportant A la question de l'ajournement de l'abornage d'une terre pendant le
soulevement.
Fig. 8. 1439 (24 septembrie) Futak. Minute de l'acte de la nouvelle donation faite
par Albert, roi de Hongrie, A Iacob de Erche en remplacement de celui qui avait ad dtruit
pendant le soulevement paysan.
Fig. 9. 1444 (17 mai) Budapest. Acte de la nouvelle donation faite par Vladislau,
roi de Hongrie, A Ladislau de Lona en remplacement de celui qui avait brul pendant le sou-
levement.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
DESPRE LITPTA DE LA SOOT
DE
CONST. C. GIURESCU
Luptele lui Stefan cel Mare cu turcii au avut ca preludiu luptele cu muntenii. 0 actiune de
rezistenta fata de imperiul otoman, a4a cum a conceput-o marele domn, avea evident mai
multi sorti de reulit daca Ingloba si Tara Romineasca, daca aceasta era aliata 41 prietena Mol-
dovei. Se impunea deci scoaterea Munteniei din sfera de influenta turceasca, asigurarea, prin-
tr-un domn devotat lui Stefan, ca armata munteana nu se va alipi armatei sultanului. Pentru
aceasta trebuia Indepartat Radu cel Frumos, creatura 4i devotatul lui Mohamed al II-lea. Este
ceea ce va urmari 4i va realiza, In cele din urma, Stefan.
Conflictul a Inceput prin pradarea 41 arderea Braila cel mai Insemnat port mun-
tean a Flocilor, orasul de la gura Ialomitei, 41, In genera, a partii de rasarit din Muntenia
(27 februarie 1470 4i zilele urmatoare)1. Radii nu s-a putut opune si nici n-a putut replica di-
rect In cursul aceluiasi an ; a determinat Insa, se pare, prin plIngerile sale la turci, navalirea
tatarilor In Moldova, nayalire terminata catastrofal la Lipinti (20 august 1470).
La Inceputul primaverii anului urmator, domnul Munteniei a socotit sa-41 Intoarca pa-
guba de la Braila ; In fruntea unei puternice armate, s-a lndreptat deci asupra Moldovei. Stefan
se a4tepta la o asemenea replica 0 era pregatit ; oastea ti era gata strins. Lupta a avut loc ,
dupa marturia tuturor izvoarelor istorice, la Soci, In ziva de 7 martie 1471 4i s-a terminat prin-
tr-o strdlucild victorie moldoneneascd. i au biruit Stefan voevod poyeste4te letopisetul zis
de la Bistrita 41 au omorlt mare multime dintre ei. Si toate steagurile ... au fost luate, chiar
marele schiptru al lui Radu a fost luat 4i multi viteji au fost prin4i atunci, cad mai apoi
fura taiati ; lasat-au In viata numai pe doi boieri marl, pe Mircea comisul 41 pe Stan
logofatul"2.
Intreaga istoriografie romlneasca este de acord asupra rezultatului luptei deplina bl-
ruinta a lui Stefan 4i asupra datei la care ea a avut loc : 7 martie 1471, Intr-o joi. Clnd e
vorba Irma de stabilit unde veneau Socii, amintiti de izvoarele istorice, atunci acordul Inceteaza
4i e Inlocuit printr-o mare diversitate de opinii.
1 M. Costachescu, Arderea tirgului Floci # a lalomilei In 1470, Iasi, 1935.

2 I. Bogdan, Cronice inedite atingaloare de istoria romtnilor, Buc.. 1895, p. 53.
www.dacoromanica.ro
424 CONST. C. GlURESCU 2
Unii cred cd lupta s-a dat la satul Sod din fostuljudet Suceava ;asa crede, de pildA, Emil
Picot, editorul cronicei lui Grigore Ureche - Simion DascAlull si D. Frunzescu autorul Dic-
fionarului topografic si statistic al Romtniei2. Altii shit de pdrere cd e vorba de Sod! din
Bacdu ; In acest sans s-a pronuntat majoritatea cercetAtorilor ; citez pe N. Iorga3, pe Ion Ursu,
cunoscut prin studiile sale asupra domniei lui Stefan cel Mare4, pe 0. GOrka, editorul cronicei
de la Mnchen3, pe Alexandru Lapedatu3, pe Petre P. Panaitescu7 i pe autorul articolului
de fate. 0 a treia categorie opteazd pentru satul Sod din lostul judet Tutova ; de aceastA pdrere
este G. Pasce si- ca a doua ipotezd, aldturi de aceea privind Socii Bacdului - 0. Gdrka 10.
Em. Picot, Chronique de Moldavie . . . par Gregoire Urechi, - Paris, 1878, P. 112 :
Soci est un village du district de Suceava. . . ".
2 D. Frunzescu, Dicfionar topografic i statistic al Romaniei, Buc., 1872, p. 449.
3 N. lorga, Istoria armatei romtnesti, vol. I, Buc., 1910, p. 136: El iesi lnaintea vecinului
dusman la Soci, In tinutul Bacdului, cu toatd oastea lui" ; idem, Istoria rominilor, vol. IV, Buc.,
1937, p. 167-8 : Satul Sod unde se Intilnird oltile - sensul unguresc e : cojocari - ar
parea sd fie In tinutul, locuit de Secui mai vechi si mai noi, al Bacdului".
In realitate, Soci vine de la soc, planta bine cunoscutd, cu flori mirositoare ; de ad si
socet ; toponimicile Sod si Socet slut rdspindite In Intreaga tard ; cf. Iorgu Iordan, Rumdnische
Toponomastik, vol. I, Bonn si Leipzig, 1924, p. 32 si vol. II, p. 155.
In N. Iorga, Geschichte des rumdnischen Volkes, vol. I, Gotha, 1905, p. 346, Socii
slut In Moldova, lard altd precizare, iar In Studii i documente, vol. III, Buc., 1901, p. XXXV, nu
se dA nici un fel de indicatie asupra asezdrii lor.
I. Ursu, ,tefan cel Mare i turcii, Buc., 1914, p. 38 : Dar $tefan Ii tinu calea la Soci
(in jud. Bacdu) si-1 puse pe fugd". Idem, 'tefan cel Mare, Buc., 1925, p. 69 : O localitate Soci
nu existd ... In Muntenia. Se gdseste insd In jud. Bacdu, aproape de granita Munteniei. DacA
lupta ar fi avut loc In Muntenia, letopisetul (zis de la Bistrita) care are date precise, lard
indoiald cd n-ar fi uitat sd specifice. De aceea Inclindm a crede cd bdtAlia a avut loc In Moldova" ;
cf. p. 68 : a ndvdlit in Moldova, dar la Sod In judetul Bacdu, s-a ciocnit de $tefan care i-a
zdrobit toatd oastea".
5 0. Gdrka, Cronica epocii lui lefan cel Mare (1457-1499), Buc., 1937, p. 116, nota 1 :
In deobste de # Sod i, locul luptei din 7.111.1471, trece satul moldovenesc Soci din ocolul
Sucevei ; noud insd ni se pare mai exacta precizarea localitAtii Soci In jud. Bacilu sau
localitatea Soci azi dispdrutd din judetul Tutova, fiind mai aproape de Tara Romineascd".
Al. Lapedatu, ,Siefan cel Mare, Buc., 1904, p. 42: Asa, pentru arderea Brdilei, rdspunse
prin o asemenea expeditie de jaf In anul urmAtor, 1471, prin fevruaric, InaintInd pind la Bacilu".
In lucrarea sa anterioard, Radu cel Frumos <1902 >, p. 26, Lapedatu afirmase totusi :
Localitatea Sod nu se poate stabili insa In ce loc sd fi fost".
7 P. P. Panaitescu, Grigore Ureche, Letopiseful fdrii Moldovei, Buc., 1955, p. 225 ; Soci,
sat (tinutul Bacdu)".
8 C. C. Giurescu, Letopiseful Torii Moldovei Mutt la Aron vodd <1359- 1595), tntocmit de
Grigore Ureche vornicul i Simion DascOlul, ed. a II-a, Craiova, 1939, p. 35, nota 106. Soci, sat
in judetul Bacdu" , acelasi , Tirgui Soci, In Revista istoricd romInd", XIII (1943), p. 97-98.
In Istoria rominilor, vol. II, ed. a IV-a, Buc., 1943, p. 61, relevind faptul cd cloud dintre izvoarele
care relateazd bdtAlia de la Soci I anume Cronica In limba germand descoperitd nu de mult
la Munchen i Cronica moldo-polond afirmd cd ea s-ar fi dat In Tara Romtneascd, i cA Socii
ar fi fost un tirg (bey einem Margt genand dy Scho(z)", ajung la concluzia : oriunde ar fi
situatd localitatea" Irni exprim deci Indoiala cu privire la identificarea, admisd anterior, a
Socilor cu cei din Bacdu.
9 G. Pascu, Letopiseful cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache In legdturd cu toate
letopisefele moldovenesti in slavoneste, Iasi, 1938, p. 150-151 : Soci, trebuie sd fie satul cu
acest nume, azi dispdrut, In tinutul Tutovei, pe plrlul Dumitra (cf. moldo-polond : la apA, la
Soci), mentionat Inca din 10 sept. 6960 (--= 1452) ".
m Vezi mai sus, nota 1.
Litre cei care n-au Incercat sA localizeze Socii, dar Ii aseazd In Moldova, citez pe Florian
Aaron, Idee repede de istoria prinfipatului Tarii Romtnesti, vol. I, Buc., 1835, p. 131, pe Mihail
Kogalniceanu, Ilistoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens, vol. 1,
Berlin, 1837, p. 98 si pe A. Treb. Laurian, Istoria romtnilor din timpurile cele mai vechi ptnd
n zilele noastre, ed. a IV-a, Buc., 1873, p. 312.
www.dacoromanica.ro
3 DESPRE LUPTA DE LA SOC1 425
In sfirsit, o a patra categorie crede ca este vorba de o localitate din Muntenia, disprut In
zilele noastre. In acest sens se pronunta A. D. Xenopoll si autorii Marelui dicfionar geografic2.
E de Inteles asadar, de ce Mihai Costachescu, unul din cercetatorii care au cautat sa preci-
zeze locul luptei, ajunge la concluzia : Nu e usor de stabilit unde a fost localitatea Sod, fata
de parerile deosebite ale cronicarilor si istoricilor : In Tara Romineasca, In Bacau,
Baia, Tutova ?"3.
Stabilirea precisa a locului unde a avut loc lupta nu intereseaza numai In sine pentru
cunoasterea exacta a celor petrecute dar si pentru concluziile care se trag asupra Intreget
campanii, asupra caracterului ei. Caci nu e tot una daca Intilnirea celor doua osti a avut loc
In apropierea capitalei moldovenesti, la Socii Sucevei, dupa ce armata munteana strabatuse, pra-
dind si arzind, o mare parte a teritoriului Moldovei, daca aceasta intilnire s-a Intimplat la Socii
Bacaului sau Tutovei in care caz numai sudul tarii a avut de suferit sau clack In sfIrsit,
!Anita s-a dat In Muntenia, asadar daca Stefan, prevenit, a iesit Inaintea ndudlitorilor si I-a
silit s primeasca lupta pe chiar teritoriul lor ; in ultima ipoteza, Moldova n-a avut A sufere
nimic, Muntenia este cea care a platit, repetindu-se cele petrecute cu un an Inainto.
Spre a putea lamuri controversa, se impune o reexaminare a izvoarelor si, evident, In
primul rind, a celor contemporane faptului. Aceste izvoare se Impart In doua. categorii :
unele care se multumesc sa indice numai locul luptei, Socii, fail vreo precizare,
altele care dau si precizari asupra asezaril acestui loc. Din prima categorie fac
parte : 1) letopisetul zis de la Bistrita ; 2) analele zise putnene ; 3) cronica lui
Grigore Ureche Simion Dascalul 4 ; 4) cronica lui Nicolae Costin. In a doua categorie intra ;
1) cronica moldo-polona si 2) cronica moldo-germana, descoperit la Manchen si publicata
nu de Inuit.
Letopiseful zis de la Bistrifa afirma : In anul 6979 (1471), luna lui martie In 7, Intr-o
joi, a fost r5zboi cu Radul voevod la Soci si a biruit Stefan voevod"5 ; descrie, dupa aceea, pier-
derile lui Radu. Analele zise putnene dau tot asa : a batut Stefan voevod pe Radu voevod la
Soci"6. Cronica lui Grigore Ureche Simion Dascdlul expune faptele mai pe larg : Radul
voda, vazind atita prada In tura sa, ce-i Meuse Stefan voda, nu vru sa lase sa nu cerce stem-
batatea sa. Ci pururea se timpla, cela ce va sa-si Intoarca bataia, de doua ori 11 bat, c strin-
gind oastea sa si vecineasca, au venit asupra lui Stefan voda ; iara el, ca un leu gata spre
1 A. D. Xenopol, Istoria romtnilor din Dacia Traiand, ed. a III-a, vol. IV, Buc. <1927 >,
p. 41 : ... Stefan intilneste pe Radu cel Frumos la Soci, sat ce a disparut acum din Mun-
tenia, 11 bate, luindu-i toate steagurile si se intoarce triumfator in Moldova".
2 Marele dicfionar geografic al Romlniet, vol. V, Buc., 1902, p. 448 : Nu shit exacte cele
afirmate de unii autori de geografii, cum ca la Soci, In judetul Suceava, s-a Intimplat lupta
dintre Stefan cel Mare si Radu cel Frumos, lupta intimplata la Sod din jud. Rhnnicul-Sarat.
(vz. A. D. Xenopol si Gr. Tocilescu)". Nici Xenopol insa, nici Gr. Tocilescu citati aici, fail hull-
carea operei respective nu fixeaza Socii in fostul judet Rimnicul-Sarat. Pentru primul, \ ezi
nota precedenta. Grigore Tocilescu, Manual de istoria romtnilor, Buc., 1899, p. 156, spune doar
attt : Stefan in a 1471 (sic 0 ... prda marginea si arse Braila. Radu cel Frumos, ca sa-si
razbune de aceasta strimbatate, 11 Intimpina la Soci, unde se dete o batalie crincena (7 martie
1471) intre frati de acelasi singe" (cf. acelasi, Manual de istoria romtnd, Buc., 1886, p.146,
acelasi text).
3 M. Costachescu, op cit., p. 79.
4 Numesc aceasta cronica asa, deoarece ea nu ni s-a pastrat decit in forma ampli-
ficata de Simion Dascalul si este imposibil de a se deosebi, In mod precis, pe toald Intinderea
cronicii, partea scrisa de Simion Dascalul, de aceea a lui Grigore Ureche (vezi Grigore Ureche
vornicul si Simion Dascalul, Letopiseful Idrii Moldovei . . ., ed. C. C. Giurescu, p. XVI XVIII).
5 I. Bogdan, op. cit., p. 39.
Idem, Vechile cronice moldovenesci Mud la Urechia, Buc., 1891, P. 145.
www.dacoromanica.ro
426 CONST. C. GIURESCU 4
vine, de sirg s-au pornit i la Soci le-au esit tnaintel, si dind rAzboi vitejeaste, martie 7, nu mai
putin de vitejia moldovenilor, carii erau gata au sd moard au sd izbindeascd, dectt de mes-
tersugul lui Stefan vodd, Radul vodd pierdu rAzboiul cu multd pagubd de ai SAl, cA pe tot!
1-au tdiat, i toate steagurile Radului vodA le-au luat si pre multi viteji I-au prins vii..."2. In
sfirsit, Nicolae Costin, In Letopiseful sdu povesteste : ... asea i Radul vodd, strIngIndu-si oastea
sa 1 megieseascA, au vinit asupra lui Stefan vodd. Ce IndatA ti esi tnnainte Stefan vodd i s-au
lovit ostile la locul ce sd. chiamd Socii, martie 7, cu mare Indrdznire..."5.
Aceste patru izvoare, din care ultimele cloud au la bazA tot relatia letopisetului de la
Bistrita, transmisfi printr-un letopiset moldovenesc", astAzi pierduta, sin precizeazd unde yin
Socii, In ce loc anume, In Moldova sau In Muntenia. Ele nu ne pot servi deci la localizarea ctmpu-
lui de luptd. Ultimele cloud cuprind Insd expresia le-au esit inainte" (11 esi Inainte") care suge-
reazA o intimpinare a nAvAlitorilor la hotar.
Dar dacd prima categorie de izvoare nu ne spune unde erau situati Socii, cea de-a doua
afirmA clar cd aceastd localitate se afla In Muntenia. Astfel, In cronica moldo-polond citim:
,,a avut rdzbol cu Radul, voevodul muntean, la rIu, la Soci, In tara munteand, si au Mut pe
voevodul muntean"5. Izvorul acesta ne dA cloud informatii : cd Socii erau In
Muntenia si cd erau vecini cu o apA curgAtoare, cu un riu. Cronica moldo-
germand este si mai explicitA 6979 (1471), in luna martie, Intr-a saptca zi,
intr-o joi, plecd Stefan vodA In Muntenia si In aceeasi zi avu o bdtAlie mare
cu Radu vodd pe un cimp lingA un tirg numit Socii"6. Prin urmare, potrivit
acestui izvor contemporan, .scris chiar In timpul viefii lui Stefan st cuprinzlnd amd-
nunte precise, pe care nu le gAsim In letopisetele zise de la Bistrita i Putna7, Socii
erau un tirg, i anume un tirg situat in imediata apropiere a granifei. Localizarea aceasta
rezultd limpede din stirea cd, In aceeasi zi, Stefan a trecut In Muntenia si a dat i bAtAlia.
Prin urmare, cimpul de luptA a trebuit sA se gdseascd nu departe de hotar, dat fiind cA depla-
sarea unei Intregi armate se fAcea i atunci, ca si mai tirziu, cu oarecare incetineald.
Coroborind ptiri1e cronicelor moldo-polond i moldo-germand, rezultd cd Socii erau un
tirg, situat In Muntenia, ling o apd curgAtoare i aproape de hotarul cu Moldova.
Avem vreo informatie care sd verif ice aceastA concluzie? Putem gdsi in alte izvoare, de
caracter istoric sau geografic, o astfel de asezare? CercetAtorii de pita acum au fost incurcati
1 Sublinierile din textele citate ne apartin.
2 Grigore Ureche vornicul i Simion Dascdlul, Letopiseful Wit Moldovei, ed. a III-a,
Craiova, 1943, p. 35-36.
a Nicolae Coslin, Letopiseful (Aril Moldovei de la zidirea lurnii pInd la 1601, ed. Ioan
St. Petre, Buc., 1942, p. 254.
4 C. C. Giurescu, Introducerea la editia Letopisefului fdrii Moldovei de Grigore Ureche
pi Simion DascAlul, p. LVIIILIX ; G. Pascu, op. cit., p. 77.
5 I. Bogdan, op. cit., p. 225. Textul polon : na rzece u Socze[ch], w ziemi multanskiey"
(ibidem, p. 175). In editia din Cronice inedite . . citim : na rzecze o Ssocze w ziemy mul-
tansky". S-ar putea traduce si la apA, la Soci".
PArerea lui G. Pascu din Letopiseful cel moldovenesc . . .,p. 150, cum cd in acest pasaj al
cronicei moldo-polone am avea de-a face cu o intervertire i omisiune de cuvinte", n-are nici
un temei. Pasajul corespunzAtor din cronica moldo-germand, pe care Pascu 11 aduce ca argument
In sprijinul pArerii sale, este, dimpotrivA, un argument contra ei, consunind, in schimb, perfect
cu cronica moldo-polond ambele aseazd Sod! in Tara Rorntneascd.
6 In dem Mond martij; an dem 7 tag, an einem donerstag, zogk Stephan voyvoda in Mon-
tenia, und hat an dem selbygen tag eine grosse schlachtunge mit dem Radull voyvoda auff einem
felde, bey einem margi genand dy Schotz . . ." (Olgierd Gdika, Cronica epocei lui Stefan cel
Mare (1457 1499), p. 115-116 si 146. Asupra acestei cronici vezi si I. C. Chitimia, Cronica lui
Stefan cel Mare, In CercetAri lilerare", III (1939), p. 219-293 si idem, Cronica lui Stefan
cel Mare, Versiunea germand a lui Schedel, Buc., 1942, 72 p.
/ C. C. Giurescu, Istoria romtnilor, vol. II, editia a IV-a, p. 586 ; C. Grka, op. cit., p. 104.
www.dacoromanica.ro
5 DESPRE LUPTA DE LA SOCI 427
de faptul cA n-au gasit o asemenea asezare tirg sau sat cu numele de Soci, in Muntenia.
Xenopol, admitind ca Socii au fost un sat dincoace de Milcov, adauga sat ce a dispdrut acum"1.
In Mare le dicfionar geografic al Rominiei nu existA, intr-adevAr, un sat cu acest nume pe teri-
toriul muntean2 ; nici .Dicfionarul geograf ic al judefului Rimnicul-Sdrat nu-1 mentioneaza3 ; asadar,
la finele secolului al XIX-lea, asezarea nu mai exista sau isi schimbase numele. Ea nu e po-
menita nici In Dicfionarul lopograf ic si statistic al lui D. Frunzescu, intocmit pe temeiul situatiei
de la inceputul anului 1871"4 ; nu apare nici In foarte dezvoltata hartA manuscrisa austriacA
din 17915, nici In aceea a lui Rhigas din Velestin (Viena, 1797)6, nici In sfirsit, In harta stolnicu-
lui Constantin Cantacuzino (Padova, 1700)7.
Cercetind, in ultimul timp, cu amfinuntime, harta statisticA rusil din 1835 un adevArat
monument cartografic al t Arilor noastre si, in acelasi timp, o imagine exacta a asezarilor ome-
nesti de tot felul din Principate de la stine, tirle, cosere, salase de pescari si mori, pinii la odAi
izolate, hanuri, schituri si manastiri, cAtune, sate, tirguri si orase am gasit In judeful Rtnmicul
Sara!, chiar MO hotarul cu Moldova, o asezare cu numele de Soci.6 E un catun avind intre cinci
si douAzeci de curti" sau gospodarii, situat intre Putna si un mic afluent al Siretului6. Are ca
vecin spre nord, satul Vulturii (In Moldova), spre sud-vest, satul Tuguestii-Hingulesti (In Mun-
tenia), iar spre sud-sud-est, satul Maluri (In Moldova).
Pe temeiul Milli ruse, ridicate de un intreg corp de cartografi militari In rastimpul 1828
1832, dar tiparita, In prima editie, abia in 1835, s-au Intocmit hartile administrative ale Muntenlei
si Moldovei, litografiate ambele la Bucuresti In 1833, primele hdrfi aparute In fdrile noastre. Ele
shit mult simplificate fata de originalul rus, nedlnd dintre asezArile omenesti decit pe cele mai
insemnate, adaugind, in schimb, impartirea In plasi, care in harta rusa tipAritA a fost suprimata1.
In aceastd hada administralivd a Munteniei, din 1833, e trecut de asemenea satul Soci, la
hotarul cu Moldovan. Cum marimea asezarii nu justifica In nici un caz mentionarea ei nu shit
1 Al. Xenopol, op. cit., vol. IV, p. 41.

2 Marele dictionar geografic al Romlniei, vol. V, p. 418.
3 Gr. Danescu, Diclionarul geografic, statistic si istoric al judefului Rimnicu-Sdrat,
Buc., 1896.
6 D. Frunzescu, op. cit., Prefata.
5 Militairische Carte der kleinen oder oesterreichischen und grossen Wallachei welche beide
zusammen aus 394 Sectionen bestehet, und wehrend dem Waffenstillstand zwischen der k.k. und der
turkischen Armee vom Monat September 1790 bis Ende May 1791 durch dem General qua<r>-
liermeisterslaab unter der Direction des obristen Specht geometrisch aufgenommen, und in das reine
ausgezeichnet worden, In 108 foi (Academia R.P.R., Manuscrise, nr. inv. 1003D. XXVII 6).
6 Nia Xirct riic BXcextag, Viena, 1797 (Academia R.P.R., Manuscrise, C. LXIX, 14).
7 C. C. Giurescu, Harta stolnicului Constantin Cantacuzino, Buc., 1943 (Extras din
,.Revista istorica romina", XIII), p. 18.
8 C. Giurescu, Principatele romlne la Inceputul secolului XIX. Conslatari istorke, gen-
grafice, economice si statistice pe lemeiul hdrfii ruse din 1835. Buc., 1957, p. 264.
9 Acest afluent nu poarta nume In harta rusa, plansa V.
18 C. C. Giurescu, op. cit., p. 195-202.
Cele doua harti administrative ale Tarii Rominesti si Moldovei se gasesc la Academia
R.P.R., Manuscrise, sub cotele : D.XXIX, 21 (Tara Romlneasca) si D. XXIX, 24 (Moldova) ;
cf. manuscrisul htirtii administrative muntene, desenat de Hoc si Ciocirlan, sub cota : D.XX IX,
20. Alte exemplare din harta administrativa munteana, loc. cit. sub cotele I, 29 si H. III, 682.
11 Hartd administrativd cu tdblifd statisticeascd a Prinfipatului Valahii, alcdtuitd din
porunca deplin tmputernicitului prezident al Divanurilor Prinlipaturilor Valahii f i Moldovii
Domnul Gheneral adjutant Kisselef, de pod-polcovnicu gheneralicescului Slab Berghenheim I-iu
1
fi capitanul din acelasi stab cneazul Galif in, dupd mastabul , In orasal Bucuresti, 1833.
420 . 000
Tradusd de praporcicul milifii Sonful I-iu, fre litografia lui I. Eliad si R.T. Bile (Academia
R.P.R., Manuscrise I, 29).
www.dacoromanica.ro
trecute sate cu populatie mult mai numeroasA trebuie sA admitem cA s-a avut In vedere un
alt motiv. SA fi fost constiinta cA e vorba de o asezare istoricA, unde s-a dat lupta din 14717
Sau, pur i simplu, Imprejurarea cA, fiind chiar la hotar, a servit ea punct de reper pentru
trasarea acestui hotar ? Ori care ar fi motivul nol InclinAm pentru eel de-al doilea cert
este cA Socii figureaza In acest document cartografic, ca, prin urmare, In anil 1828-1835, ase-
zarea continua sA existe cu acest nume.
Mentionam, In sfIrsit, cA Socii stilt trecuti printre satele din judetul Rlinnicul-SArat In
opera descriptivA a lui Dionisie Fotino, IntocmitA pe temeiul recensAmIntului din 1815, si anume
In plasa Belegeti", Intre satele Tuguetii" l Malurile"1.
Este asadar doveditA existenta localitAtii far spusele celor douA izvoare moldovenesti
cronica moldo-polond i cronica moldo-germand capAta o confirmare categorica : asezarea este
In Muntenia, este MO hotar ; prin urmare, lupta a putut avea loc In aceeasi zi In care armata
lui Stefan a trecut dincoace ; este, In sfIrsit, lfngd o apd care strAbate cimpia IntinsA din partea
locului2.
Convingerea noastrA este cA aici, pe aceastA cfmpie de lingA Socii munteni, a avut loc
lupta din ziva de 7 martie 1471. Domnul Moldovei, informat cA vecinul a pornit cu oastea
Impotriva sa,l-a prevenit, trecind el hotarul si intimpinindu-lpe teritoriul muntean. Se explicA,
In feint acesta, i expresia cronicilor de mai tlrziu a cronicii lui Grigore Ureche-Simion
DascAlul i aceea a lui Nicolae Costin cum cA Stefan cel Mare i-a esit Inainte" lui Radu cel
Frunios, nu 1-a lAsat deci sA patrundA In Moldova spre a prAda si a lua robi.
Cronica moldo- germand aratA InsA cA Socii erau un ttrg (Margt), deci o asezare mai Insem-
natA, iar localitatea gAsitA de noi In jud. RImnicul-SArat, pe vremea Regulamentului Organic,
nu este nici mficar un sat, ci un biet cAtun, avind Intre cinci 1 douAzeci de gospodArli sau
curti. Cum se explicA aceastA nepotrivire ?
Socii fac parte din categoria nurneroasA, i In Muntenia si In Moldova, a tirgurilor I oraselor
cu evolutie regresivA, a asezArilor care, odinioarA Infloritoare, au ajuns azi simple sate sau
catune, uneori nici mAcar atit, dispArInd de pe fata pAmintului. Ttrgsorul i Gherghifa, altAdatA
orase lnsemnate, primul chiar resedinll domneascA In secolul al XV-lea, Bodivoaia, capitala
judetului Vlasca In secolele XVI XVIH, Corndfelul de pe Mostistea, ai cArui ordseni" sInt
pomeniti in actele secolului al XVI-lea, orasul de la Tismana, unde se adunau banii Olteniei,
ca sA nu mai amintesc de BrIncoveni, bastina lui Matei Basarab, de Cleanovul din Mehedinti, de
Ttrgul Gilortului, de Brddicenii Gorjului toate aceste asezAri muntene sInt astAzi sate sau
cAtune. Iar In Moldova Scheia, orasul cu soltuzi I plrgari din secolul al XVI-lea, Stefdnestii,
citat ca unul din orasele Insemnate ale aceluiasi secol, Baia, odinioarA InsAsi capitala t Arii,
Adjudul rechi, constatat pe vremea lui Alexandru cel Bun, apoi tirgurile Domnesti, Ttrgu 1
1 Dionisie Fotino, 'Iaropk nciXoet Accxlcfcg, t. III, Viena, 1819, p. 190 ; Mecca
A4neXeryt-rCi, : DrouryouvrCI, Mo.rCft, Mcaoupas ; cf. traducerea lui Gh. Sion, Istoria generald
a Daciei, Buc., 1859, p. 148. Numai la fostul judet Rimnicul-Sdrat, Sion traduce lista de sate
din textul grec al lui Dionisie Fotino ; pentru toate celelalte judete din Muntenia si Oltenia,
el le suprimd, socotindu-le fArA interes. Asupra scAderilor traducerii lui Gh. Sion, vezi Const.
C. Giurescu, Noi contribufiuni la studiul marilor dregdlorii In secolele XIV si XV, Buc., 1925,
p. 13, notb 1 ; cf. acelasi, Istoria romlnilor, III, Buc., 1946, p. 830. Adaug aci cA dacA, In
unele locuri, Gh. Sion suprimA pArti din textul grec, in altele, el tl amplified ; vezi, de pada,
pasajul referitor la Mihail Kogalniceanu, inexistent, evident, la D. Fotino.
2 AceastA al:pa forma chiar, pe o anumit distanta (vreo trei kilometri), hotarul dintre
Tara Romineased si Moldova. Ea era, ca atare, bine cunoscutA contemporanilor ; asa s-ar explica
siexpresia cronicii moldo-polone : la rlu, la Soci", adicd la apa de la hotar. Pe aceastA apA se
afla saint cu nume caracteristic Maluri la vreo 4, 5 kilometri sud-sud-est de Soci (vezi harta
din 1835, plansa V).
www.dacoromanica.ro
Trolus, Tirgul Putnei, Piscul (In Covurlui), toate acestea au avut aceeasi soarta. Ca sa nu
mai amintesc, iarasi, de orasul de la gura Ialomilei (Tirgul de Floci), de V icina si de tirgul Sdrata
care au disparut, cclui de-al doilea nemaicunosclndu-i-se nici macar vatra desi a fost un
centru comercial i religios important In veacul al XIV-lea
Asa au decazut i Socii. Fiind asezat llnga hotar, In calea ostilor, a fost pradat si
ars in mai multe rinduri, In timpul razboaielor dintre Stefan cel Mare si Radu cel Frumos, prima
data In 1470, cind toata partea de rAsarit a Tarn RomInesti a fost trecuta prin foc i sable 2.
Lupta Insasi de la Sod, din martie anul urmator In ipoteza ca tIrgovetii izbutisera sa-si
refaca ceva din case si dughene a fost a doua lovitura. A urmat a treia in 1473, cu prilejul
campanici care a dus la ocuparea Bucurestilor si la prinderea familiei lui Radu 3. Peste alti trei
ani, o notia lovitura, atunci and ostile moldovene, pe urma turcilor care se retrageau, au
intrat iar In Tara Romlneasca si au inscaunat pe Vlad Tepes 4. Tlrgovetii au renuntat, In cele
din urma, sa mai stea In acest loc atit de bIntuit, i s-au mutat in alte partl, la Rimnicul
Sarat, la Braila etc.
Asa s-a IntImplat si de partea cealalta a Milcovului, unde Ttrgul Patna, capitala judetului
Putna In veacul al XV-lea, a fost pustiit, in acelcasi imprejurari de continue razboaie fratricide,
la care s-au adaugat i expeditiile turcesti. In 1559 aprilie 16, un document de la Alexandru
Lapusneanu aminteste de o jumatate de sat din parte de sus pre Putna, uncle au fost Ttrgul
Putnei 5. Tn locul celor doua asezari, de o parte si de cealaltd a hotarului, in locul Socilor si a
Tlrgului Putnei, se vor ridica mai tirziu, In veacul al XVI-lea, Focsanii, moldoveni i munteni 6.
Pe locul vechiului tIrg din Rimnicul-Sarat, au ramas citeva case de plugari, formlnd
un catun ; acest catun a dainuit, pastrIndu-si numele, dupa cite am vazut, pina In prima juma-
tate a veacului al XIX-lea ; azi nici macar atit nu mai aminteste asezarea urbana de acum cinci
sute de ani.
Ne ramble sa explicam de ce marea majoiitate a cercetatorilor istorici i geografi
au cautat Socii, locul bataliei din 7 martie 1471, in Moldova.
Cred ca unul din elementele care i-au influentat a fost ideea de revansd din partea lui
Radu cel Frumos, dupa prada Brailei si a Ialomitei de care $tefan, Intimplata In anul prece-
dent. Aceasta idea o sugercaza cronica lui Grigore Ureche-Simion Dasollul : Radu voda, vazind
atita prada ce-i Meuse Stefan voda, nu vru sa lase sa nu cerce strimbatatea sa..."
S-a adaugat apoi element de greutate o scrisoare de la insusi Stefan cel Mare, din
13 iulie 1471, care regele Poloniei, In care, scuzIndu-se el nu-i poate trimite ajutorul de oaste
cerut, invoca, hare altele, i Imprejurarea ca Radu cel Frumos a venit, cu foarte putin tirnp
mai Inainte, Impotriva sa ca sa-i devasteze tara. Textul latin al scrisorii suna asa : In hits
eciam proximis diebus elapsis magnificus Radul woyewoda venit in regnum meum ut idem anichi-
lando devastgret me el regnum mem. . ." 7. La prima lectura, s-ar putea avea Impresia ca nava-
lirea lui Radu In Moldova s-a i efectuat, a avut loc ; asa au interpretat-o de altfel unii cerce-
1 Vezi pentru uncle din aceste orase i tirguri C. C. Giurescu, Tirguri fi orase romtnesti
dispdrule, in Din (recut, Buc., 1942, p. 164-171 ; idem, Pentru descoperirea Vicinei, In Revista
istorica romina", XI XII (1941-1942), p. 530-531 ; idem, Un vechi oras al Tani! Romtnesti,
Corndlelul, Buc., 1957.
2 M. Costachescu, op. cit.
3 I. Ursu, Stefan cel Mare, p. 72.
4 Ibidem, p. 151 152.
5 C. C. Giurescu, Istoria romtnilor, vol. II, editia a IV-a, p. 447 ; cf. idem, Din trecutul
judefului Putna, Focsani, 1937, p. 20.
6 Pentru dezvoltarea acestor doua asezAri gemene, vezi D. F. Caian, Istoricul orasului
Focsani, 1906, 281 [2851 p. ; cf. C. C. Giurescu, Din trecutul . . p. 20-21.
7 I. Bogdan, Documentele lui pfan cel Mare, vol. II, Buc., 1913, p. 312.
www.dacoromanica.ro
tAtori 1 In realitate, textul latin nu spune aceasta. Traducerea In romIneste este urmMoarea :
Chiar In aceste zile din urmA, magnificul Radu voievod a venit asupra tarii mele pentru ca,
nimicind-o, sA mA prade pe mine si tara mea". Nu se spune deci, explicit, ca a si intrat In
tara si a a prAdat-o, ci se sugereazA numai o atare actiune. Cad venit in" nu InseamnA
numai a veni In, ci si contra", asupra" 2. Iar dacA Radu ar fi prAdat Intr-adevAr Moldova,
Stefan n-ar fi omis s-o spuie clar, la indicativ, n-ar fi tntreb.iintat, cum o face, forma subjoncti-
vului. Ar fi fost un puternic argument pentru a justifica netrimiterea ajutorului de oaste cerut.
Ca sA arate cl i-a fost imposibil s-o facd, Stefan invocd tot felul de argumente, fare altele si
expedilla lui Radu cel Frumos care, In treacAt fie zis, n-a avut loc chiar In aceste zile din
urmd" scrisoarea e din 13 iulie ci cu mai bine de patru luni Inainte. De altfel, Intreaga
scrisoare este, cum bine s-a observat, un lant de abilitati" a.
Asadar, ideea de revansd, pe de o parte, textul voit ambiguu al scrisorii lui Stefan,
pe de alta, au fAcut ca marea majoritate a istoricilor sd admitA o invazie a lui Radu cel Frumos
In Moldova si sd situeze Socii Intr-unul din satele cu acest nume ale ei. In realitate, Stefan,
bine inforxnat i prevAzInd atacul, 1-a preintImpinat, trectnd el hotarul i obligind pe adversar
sd primeascd bdtAlla linga tlrgul Sod din fostul judet Rfmnicul-Sdrat.
0 EHTBE V COT-114
PE3IOME
Onpegegemte pacnonontemm mecTHocru Conit, rge 7 MapTa 1471 roga npomoruga

6HTHa AteHtgy CTC4/allOM Begmatm, rocnogapem Mongaarm, H Pagy Kpacnamm, roam-
gapem Bagaxim, HocayHmao noHogom npogoanorrenbutax 06cylitgemili pyrin.mcmix HCTO-
puorpagma. HeHoTopme uccaegoHaTeim cnilTaart, nTO peTh ageT o ceae COT111 6Jrua Cynatihr,
gpyrHe yHaaamagri Ha COT114 oHono TyToBar, TpeTBH, HaH6ogee MHoronuczemmle, nogarana,
TITO aTo noce.nerme Conn, HaxogHuteeca image BaHay. Bce ammeyHaaamme MOCTHOCTI1
110a0gHTCH B Moagarun!. Hatcoueg, lierneyran rpyrma Hcc.negosaTeaett HarcHaaaaa mHeHHep
'ITO pm. irgeT 06 HcqemiyaLuent cure B Banaxim.Hccaegosamte Hcex.IICTOT11111110B4OTHOCH-
111HXCH H 31.0t1 611TBO, H B nepayro onepegb, ;Aux cTaparx moagascrarx ReTomiceti moagas-
CRO-171011bCHOii H HoggattcHo-repHaHcHott, Ha HoTopux nocgegrma HanHcaHa ewe Ho
Hpemena CTe(paHa Bentmoro, HoHaaaao, TITO pent, 14geT 0 rdecTuourn, naxognigefica B Baga-
'um 14 pacnogonteHHA B6n14814 petal, negaadio OT HowncHoit rparmum. Ilogo6Han mecT-
mocTb, HOCH111a11 Haaaamre ConH, HaxormTcH Ha pyccHon CTOTHCTI4TleCHOii HapTe pymbur-
MIX HIIHMOCTB, oTnenaTaHHoft B 1835 rogy. 0Ha pacnonomeHa B 6unmem. yeme PLIM114111y3
CapaT Ha cardoil rpaHm.te, paagegmnuett o6a mumecTaa, AreHigy peHoti IlyTiroik H me5o.ab-
11NIM 11p14TOHOM Cepeia, TITO COOTBOTCTByeT yHaaamimit rbro.irgancHo-repmancHoil aeTormett.
0Ha oTmendria Taxace na aghtHm4cTpaT11anoli HapTe Baltaxmr, cocTaraermorr no pyccHoit
pyHormeHott cramcninecHott HapTe. TaHHH o6pa3om agecs, y HaHaurcHoro cum COT111,
upouaomaa 6wrsa 7 mayra 1471 roga. B XV Bette aTO nocegerme 6tago ropogom. Iloagriee
1 I Ursu, op. cit., p. 69; G. Pascu, op. cit., p. 151.

2 Vezi L. Quicherat si A. Daveluy, Dictionnaire latin-jranfais, Paris, 1892, p. 659,
col. 3.
3 I. Ursu, op. cit., p. 70.
www.dacoromanica.ro
nce, BR II miorrn gpyrue nocegemm ropoAcRoro num B MysTaam n Mo.ngaram, OHO

npmugo B yEaAon, cTarmat ae6ogbun4rd noceaRom, scaegennte npoilowimsminE B aTo11
o6jiacut nacnas arra, coripcmongpsunixcH orrycTomeminzda.
LA BATAILLE DE SOCI
RESUME
L'identification de la localit de Soci, oa fut livre la bataille du 7 mars 1471, qui
mit aux prises Etienne le Grand, prince de Moldavie, et Radu le Bel, prince de Valachie, a
suscit de longues discussions entre les historiographes roumains. Certains pensaient qu'il
s'agissait du village de Soci pres de Suceava ; d'autres d'un Soci clans l'ancien dpartement de
Tutova ; une troisime catgorie, la plus nombreuse, penchait pour Soci pres Bacu, tous les trois
en Moldavie ; enfin, une quatrieme categorie de chercheurs taient d'avis qu'il s'agissait d'un
village de Valachie, aujourd'hui disparu. L'tude de toutes les sources se rapportant a cette
bataille et, en tout premier lieu, celle de deux vieilles chroniques moldaves la chronique moldo-
polonaise et la chronique moldo-allemande, cette derniere &rite du vivant d'Etienne le Grand
indique qu'il s'agit bien d'une localit de Valachie, sise pres d'une riviere, a proximit de
la frontiere avec la Moldavie. Dans la carte statistique russe des Principauts roumaines,
imprime en 1835, on trouve, en effet, une localit du nom de Soci, dans l'ancien dparte-
ment de Rfmnicul-Sdrat, aux confins des deux pays, entre la riviere de Putna et un petit
affluent du Siret, ce qui concorderait par consequent avec les indications de la chronique
moldo-allemande. Cette localit figure galement sur la carte administrative de la Valachie,
dress& d'apres le manuscrit de la carte statistique russe. C'est la, par consequent, a Soci, en
Valachie, qu'eut lieu la bataille du 7 mars 1471. La localit, qui etait une petite \Tulle au X Ve
siecle, a dechu, comme tant d'autres agglomerations urbaines de Valachie et de Moldavie, au
rang d'un modeste hameau, a cause justement des combats reitrs dont la region fut le theatre
et des devastations qui les accompagnaient.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
CALATORIA LUI PIERRE LESCALOPIER IN
TARA ROMINEASCA SI TR ANSILVANIA LA 1574
DE
PAUL I. CERNOVODEANU
A doua jumAtate a veacului al XVI-lea nurndrA o seamd de cAlAtorl Insemnati, care au

strAbAtut tArile noastre in drumurile lor prin rAsAritul Europei. Negustori, misionari, capetenii
militare sau diplomati, au lAsat mArturii asupra trecerii lor prin Moldova, Tara RomineascA
sl Transilvania, fie prin InsemnAri de cAlAtorie, corespondentA sau rapoarte oficiale, fie chiar
prin memorii, anale si istorii tiparite, In care descriau cadrul lor geografic si economic si con-
semnau trecutul poporului romtn.
Printre acesti cAlAtori, socotim Ins& cA Pierre Lescalopier ocupd un lac aparte. Spre
deosebire de alti drumeti, animati de diferite preocupAri sau legati de anumite sarcini, tlnarul
parizian, student sirguincios al UniversitAtii din Padova, a InfAptuit In anul 1574 o lungd cAlA-
torie de la Venetia la Constantinopol, strAbAtInd cu acest prilej, la Inapoiere, Tara RomineascA
si Transilvania, numai din plAcerea de a se instrui si a cunoaste lumea ; el a avut doar, mai
mult de formA, o misiune diplomatic& la curtea princiarA din Alba-Iulia. Lescalopier, desi
catolic, se aratA dezbArat de fanatismul politic si religios care domina pe atitia contemporani
ai sAl. DatoritA inteligentei si spiritului sib.' de observatie ascutit, cAlAtorul francez si-a Insemnat
Intr-un jurnal de drum, tot ceea ce i-a stirnit curiozitatea, de la simpla descriere a locurilor
strAbAtute, amintirea legendelor trecutului IndepArtat si mentionarea obiceiurilor Intilnite,
pIna la Insirarea bogAtiilor economice, consemnarea institutiilor si organizArii de stat a tdrilor
pe unde a umblat, fAcInd totodath si digresiuni asupra evenimentelor politice si militare de care
a avut cunostintA.
Memorialul de cAlAtorie al lui Pierre Lescalopier nu a rAmas necunoscut cercetAtorilor
nostri ; el a fost dat la ivealA, pentru Intlia oarA, In 1921, de cercetAtorul francez Edmond
Cleray, care a publicat extrase dintr-Insul, limo-lite de o prezentare, In studiul intitulat Le
voyage de Pierre Lescalopier Parisien" de Venise a Constantinople, l'an 1574", apArut In
Revue d'histoire diplomatique", vol. XXXV (1921), nr. 1, p. 21-55.
Cu tot interesul manifestat de istoricii din trecut fata de importanta, de multe ori, excep-
tionalA, a stirilor cuprinse In acest memorial deseori mentionat sau comentat In diferite
28 - 0. 4286
www.dacoromanica.ro
434 P. CERNOVODEANU 2
lucrAri 1 totusi nici unul dintre ei MI a avut curiozitatea sA cerceteze mai amAnuntit cuprin-
sul jurnalului de cAlAtorie al lui Lescalopier, pAstrat Intr-o copie contemporanA In bi-
blioteca FacultAtii de MedicinA din Montpellier si sA extragA toate Write privitoare la drumul
sAu prin Tara RomIneascA 1 Transilvania, desi se stia a Edmond Cleray, In articolul sAu,
le prezentase doar intr-o formA fragmentarA i rezumativa.
De aceea scopul studiului de tap este de a reedita In intregime textul cAlAtoriei lui
Pierre Lescalopier In ladle noastre cu toate pArtile omise 2 de cercetAtorul francez, rAmase
inedite pfnA acum L prezentind un deosebit interes pe baza microfilmului obt.inut de curind
de la biblioteca Faculatii de MedicinA din Montpellier si pAstrat la Biblioteca CentralA de Stat
din Bucuresti, sub cota MF-89.
Datele biografice care se cunosc asupra lui Pierre Lescalopier shit destul de sumare,
Bind amintite de altfel, In Intregime, de Edmond Cleray 3. NAscut la Paris, dintr-o famine instA-
ritA, care locuia In vechiul cartier al Lombarzilor, Lescalopier a fost hArAzit de tinAr carierel
1 Mai aks In acelea privitoare la trecutul orasului Bucuresti, cAruia Lescalopier i-a
fAcut cel dintli o descriere mai amAnuntitA. Dintre aceste lucrAri amintim : N. Iorga, Istoria
rozntnilor prin cdldtori (ed. II), vol. I, Buc., 1928, p. 194-200 si Les voyageurs franfais dans
VOrient Europeen, Paris, 1928, P. 31-32; C. Moisil, Bucurotii Vechi : schild istoricd fi urba-
nisticd. Buc., 1932, p. 11 ; Les Franfais et la .Roumanie (textes choisis par Paul Desfeuilles
et Jacques Lassaigne), Bue., 1937, p. 221 223 ; A. POITIESC11, Un parizian la curtea lui Ale-
xandra Vodd (1574), In Gazeta municipalA", VII (1938), nr. 314 (13 martie), p. 1-2 ; N.
Iorga, Istoria Bucuretilor, Buc., 1939, p. 44-53 ; G. Potra, BucureVii In 1574, In Gazeta
municipalA", XI (1942), nr. 518 (26 aprilie), p. 1-2 ; Dan Berindei, Oraul Bucurefli In veacu-
rile XIV, XV i XV I, In Comunicdri t articole de istorie, Buc., 1955, p. 12-13 ; .Bucurelit
de odinioard In lumina sdpdturilor arheologice (editat de Muzeul de Istorie a ora-
sului Bucuresti), Buc., 1959, p. 59, 147. CAlAtoria prin Transilvania mai este amintitA, in afara
lui N. Iorga, de Rodica Ciocan, Etienne Bdthory, prince de Transylvanie, roi de Pologne et les
Roumains, Buc., 1939, p. 18 si de Birkas Gza, Francia utazOk Magyarorszdgon, Szeged, 1948
(Acta Universitatis Szegediensis. Sectio philologica, Tomus XVI, Series Nova, t. II), p. 38.
2 In primul rind, Edmond Cleray nu s-a calduzit dupA vreun criteriu riguros stihrtific,
ci a reprodus arbitrar In lucrarea sa pasagiile care i s-au pArut mai interesante (mentionarea
luptelor dintre moldoveni i munteni in Tara RomineascA la 1574, p. 44-45, descrierea cAIA-
toriei lui Lescalopier la Bucuresti, p. 46-47, relatArile sale asupra romlnilor i obiceiurilor
de la Curte, p. 48, primirea cAlAlorului la curtea lui $tefan Bathori, P. 49-50, descrierea minei
de aur de la Zlatna, p. 51-52, plecarea-lui Lescalopier de la curtea din Alba-Iulia,
p. 52-53) ; cele mai multe Orli din jurnal au fost rezumate insuficient (sosirea In Transilvania
drumul pinA la Alba-Iulia, p. 48-49, preocupArile epigrafice ale lui Lescalopier i ederea
sa la Curtea din Alba-Iulia, p.51-52, vizitarea ocnelor de sare de la Turda, p.53, continuarea
cAlAtoriei de la Alba-lulia pinA la Satu-Mare, p. 53), iar altele au fost cu totul omise (cAlA-
toria lui Lescalopier de la Giurgiu la Bucurcsti, apoi de aici la Tirgovite, trecerea muntilor
pi sosirea la Bran, vizitarea bisericii evanghelice din Cristian, sederea la Brasov, drumul de
la Brasov, prin Fgiiras si Sibiu, la Alba-Iulia, mentionarea inseriptillor latinesti de la Zlatna,.
Alba-Iulia i TAuti, traiul dus la Alba-lulia i vizitarea Imprejurimilor, parAsirea tarii si
trecerea prin Ardud si Satu-Mare). In afarA de aceasta, chiar din pasagiile reproduse, Cleray
omite uneori mici portiuni din text intr-un chip nejustificat (de ex. la p. 50 Intre cuvintele
le s<ieu>r Normand n'entend point latin" si il ne parloit jamais a leurs deputes", sau Intre
le degre, son pere, sa maison, etc." si il me commanda voir M. le Normand", sau Intre it
me faisoit venir a son coste" i Tous les grands nous festoyoient..." ; la p. 51 Intre cuvintele
canal de bois" si les pierres cuittes", intre l'un apres l'autre" si la poudre ou gravier" ;
la p. 52 Intro un grand feu dessus" si par apses le feu estant....", etc.); alte ori nu transcrie
corect textul (de ex. la p. 49 conites pollonnois" In loc de coches pollonnois" etc.), moderni-
zeazA ortografia (nu respectA Intotdeauna u" pentru v", pune accente etc.) si lasA nedez-
legate prescurtArile paleografice (Q pentru s<ols>, soli, monetA s.a.); Insusi titlul manuscrisului
nu este redat exact, hind trunchiat (p. 21, n.1). Toate aceste constatAri, precum i lipsa
apreape totalA a unui aparat critic, fac ca studiul liii Cleray sA nu mai corespundA actua-
lelor exigente stiintifice.
3 Op. cit., p. 21-22, 55.
www.dacoromanica.ro
3 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA I TRANSILVANIA 435
juridice, fiind trimis la invAtAturA in 1571 la faimoasa Universitate din Padova. Aid, el cApAtA
cunostinte temeinice, stApinind destul de bine limba latinA. AflIndu-se In Italia, dornic de a
cunoaste lumea ai a-si Imbogdti experienta, profitind de o recomandatie cAtre ambasadorui
Frantei pe lingA Malta poartA, Lescalopier a Intreprins, incepind de la 1 februarie 1574, o
cAlAtorie de la Venetia la Constantinopol, inapoindu-se la Padova, prin Balcani i centrul
Europei, In decursul aceluiasi an, la 12 octombrie. Continuindu-si mai departe studiile juridice,
peste nouA ani, Pierre Lescalopier a fost numit consilier al Parlamentului din Paris, la 15
ianuarie 1583, dupA ce s-a cdsAtorit cu Madeleine Seguier, fiica unui magistrat (maitre des Comptes)
de acolo ; in 1597 el a ocupat slujba de maitre des requetes de l'Htel du Roy" si apoi aceea
de presedinte al Camerei de Anchete parlamentare (Chambre des Engultes).
Jurnalul sau de cAlAtorie, intitulat Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l'an 1574
de Venise A Constantinople par mer jusques a Raguse et le reste par terre et le retour par
Thrace, Bulgarie, Walach, Trasiluanie ou Dace, Hongrie, Allemagne, Friul et Marche Treui-
sane jusques a Venise", alcAtuit, In afara titlului, din 66 file numerotate, dintre care numerele
32 si 33 shit duble, a ajuns In copie 1 In biblioteca presedintelui Parlamentului din Dijon
Jean Bouhier (1673-1746) la 1721, apoi intrA In stapinirea bibliotecii FacultAtii de MedicinA
din Montpellier, unde se anti i astAzi, sub cota H 385, fiind semnalat de profesorul Louis Humbert
cercetatorului Edmond Cleray 2.
Manuscrisul pare a fi copiat de o singurA mink pe la sfIrsitul secolului al XVI-lea, In
acelasi interval de timp, f5r intreruperi. A primit numai citeva adnotari ulterioare, din partea
unuia din posesorii sAi poate chiar din aceea a presedintelui Bouhier, distins jurist, fllolog
Ii om de Mere care a adaugat In dreptul fiecArei inscriptii latinesti, ce a putut fi identificatA
Intr-acest memorial, trimiterea la culegerea umanistului flamand Jan Gruter 3, In editia apArutA
la Amsterdam in 1707.
Nu voi mai insista asupra Intregului continut 4 al jurnalului de cAlAtorie al lui Pierre
Lescalopier, cunoscut cercetAtorilor din lucrarea lui Cleray.
BogAtia informatiilor sale, bazatA In cea mai mare mAsurA pe observatia directA, face
din acest memorial un izvor de o deosebitA importantA pentru studierea istoriei Tarii Rorninesti
si a Transilvaniei in a doua jumAtate a veacului al XVI-lea, putind sta aldturi de mArturille
1 Intr-adevAr manuscrisul prezintia unele nume proprii foarte corupte (Faboska, Egemna
etc.) i greseli de transcriere (1-er coup in loc de 1-ere coupe, 70.000 In loc de 10.000 s.a.)
precum i o inconstantA In ortografie (Walacchies, Wlacchie, Poulogne, Pologne etc.) care nu
par a apartine autorului, ci unui copist ce nu a deslusit corect textul, pe alocuri.
Se mai stie insA cA o altA copie a manuscrisului figura si in catalogul bibliotecii ma-
gistratului i cunoscutului istoric Jacques Auguste de Thou (1553-1617), inrudit cu familia
caltorului (Catalogue de Thou, II, 466), cf. insemnArii de pe spatele foii de gardA a jurna-
lului lui Lescalopier.
2 Adnotatie de pe foaia de titlu a jurnalului i Cleray, op. cit., p. 21.
3 Jan Gruter (1560-1627), cunoscut filolog, profesor de istorie la Heidelberg (1592)
si director al bibliotecii Palatine (1602), autor al unei docurnentate culegeri de inscriptii ro-
mane, intitulatA Inscriptiones antiguae totius orbis romani, auspiciis Jos. Scaligeri ac. M.
Velseri..., publicatA pentru Inttia oarA la Heidelberg, in 1601 sau 1603, cf. Firmin Didot,
Nouvelle biographie gdniral^..., vol. XXII, Paris, 1858, col. 264-267. Adnotatorul manu-
scrisului lui Lescalopier a folosit insA editia a II-a a acestei lucrAri, hnbogAtita de Georg
Graevius i apArutA la Amsterdam in 1707, In douA volume a cite douA pArti (Inscriptiones
antiguae totius orbi romani in absolutissimum corpus redactae, curis secundi Jani Gruteri et
notis Marg<uardi> Gudii emendatae et cura Georg<ii> Graevi recensitae..., Amstel., MDCCVII).
Este neindolos necesarA publicarea Intregului jurnal de cAlAtorie al lui Pierre Lesca-
lopier, ce contine stiri deosebit de interesante i pentru istoria vecinilor nostri, sirbi, bulgari,
nnguri i slovaci, cit i o descriere foarte amAnuntita a Constantinopolului din acea vreme,
dar acest lucru depAseste atit cadrul studiului de fatA, cIt si proporVile sale.
www.dacoromanica.ro
valoroase ale celorlalti cAlAtorl intllniti in aceastA epocA, Giovanandrea Gromo (1565), Franco
Sivori (1583), Antonio Possevino (1584), Jacques Bongars (1585) s.a., MA a mai aminti si de
inaintasul lor, cu citeva decenii, Georg Reicherstorffer (1550)1.
In comparatie cu alt.! cAlAtori, care au stat vreme mai indelungatA la noi, avind rosturi
politice sau militare la curtea domnilor sau principilor ardeleni i putind astfel sA se documenteze
mai pe larg, in scrierile lor, asupra tArilor romInesti, Pierre Lescalopier nu a petrecut aid dectt
un scurt interval de timp, strAbdttnd Tara RomineascA i Transilvania de la Giurgiu pinA
la Satu-Mare, intre 14 lunie si 16 august 1574. Totusi, acest lucru nu 1-a impiedicat ca sA con-
semneze in memorialul sAu de drum, o seamA de stirl pretioase privitoare la locurile pe unde
a umblrit.
Spirit cultivat, pAtruns de o netArmuria curiozitate I sete de cunoastere, Lescalopier
si-a notat cu grija i in cea mai mare mAsurA In mod corect numele satelor i oralelor
pe care le-a strAbAtut, a vizitat unele monumente i locuri mai de seamA, al-a insemnat tradl-
title gi legendele asupra lor, a cAutat societatea oamenilor lnstruiti de la care sA poatA aduna
stiri, s-a arAtat comunicativ i omenos fatA de insotitorii sal, vizitii sau cAlAuze, ce 1-au in-
drumat de-a lungul drumului. In aftrA de aceasta, Lescalopier a arAtat un deosebit interes
pentru unele probleme de ordin economic, Informindu-se de cursul monetelor in aceste pArti
si de exploatarea bogAtiilor subsolului, vizittnd minele aurifcre de la Zlatna, acelea de mercur
din ..,propiere sl ocnele de sare de la Turda, in care a 0 coborit chiar, spre a putea vedea meto-
del de lucru folosite. in aceastA privinjA, valoarea mArturiilor lui Lescalopier este, fArA indo-
ial.i, deosebit de pretioasA.
Pe lingA informatiile cu caracter istoric, culese, mai ales In Transilvania, asupra insti-
tutithn , organizArii politice i militare a statului, moravurilor locultorilor s.a., Lescalopier a
incercat intr-un mod cu adevArat umanist sA facA i unele ineursiuni in trecutul indepArtat
al Daciei Romane, cAuttnd sA culeagA i sA-si imbogAteascA memorialul cu diferite inscrIptli
latinesti de la Alba-Iulia, Zlatna sau Sarmisegetuza, pe care netntelegindu-le insA totdeauna le-a
transcris, uneori, cu greseli. De altfel, pui ine dintre acestea au fost vAzute chiar cu ochil
sal cele mai multe mai ales acelea plAsmuite, privitoare la luptele viteazului rege dac
Decebal cu romanii i Infringerea sa 3 Hind reproduse, ISra s o marturiscasca tusk din prea
folosita si de alti cAlAtori Chorographie" a. Transilvaniei, a invAtatului ardelean Georg
Reicherstorffer 4.
Deoarece Lescalopier s-a bazat tn general pe observatia directA, surprindem foarte putine
imprumuturi strAine in jurnalul sAu de cAlAtorie, contrar obicciului alit de rfispindit al epocii,
prelulnd numai citeva informatii din lucrarea lui Beicherstorffer. In afara inscripliilor copiate
de aid, Lescalopier a mai luat cunostintA si de tradilia scoboririi rominilor din legendarul
1 Pentru fiecare din acestia, vezi mai ales : Johann Karl Schuller, Georg Reicherstorf ler
Lind seine Zeit. Ein Beitrag zur Geschichte von Siebenbiirgen in den Jahren 1,527-1537, Vicna,
1859 ; Giovanandrea Gromo, Compendia di tub 11 regno posseduto dal re Giovanni Transilvano
ed di tulle le cose notabili d'esso regno (sec. XVI), publicat in Apulum.Buletinul Muzcului
regional Alba-Iulia", vol. II (1943-1945), p. 140-214 ; 1efan Pascu, Petru Cercel t Tara
Romtneascd la sfirsitul secolului al XV I-lea, Cluj, 1944 ; Giacomo Bascape, Le relazioni Ira
l'Italia e la Transilvania net secolo XVI. Note e documenti, Roma, 1931, p. 58-163 ; Herman
Hagen, lacobus Bongarsius. Bin heitrag zur Geschichte der gelehrten Studien des 16-17 Jahr-
hunderts, Berna, 1874, etc. etc.
Doar 9, dintr-un numar de 26 inscriptil reproduse.
3 In numAr de 6.
Chorographia Transilvaniae. quae olim Dacia appellata, aliarumque prouinciarurn &
regionum succinta Descriptio & explicatio. Georgio a Reychersdorff, Transyluano, autore, Viena,
1550, p. 1 v 2 v si 15 v.
www.dacoromanica.ro
5 PIERRE LESCALOPIE't tN TARA ROMINEASCA I TRANSILVANIA 437
cApitan roman Flacons 1 ; in schimb, pare cu totul indoielnic ca el sA fi cunoscut legenda inflin-
tArii coloniilor sAsesti din Transilvania de care saxonii adusi de Carol eel Mare consemnatd
la 1566 Intr-o versiune diferitA lap do aceea prezentatA de dInsul din opera italianului
Ascanio Centorio degli Hortensii 2.
Scris In franceza curentA a veacului al XVI-Iea, Intr-un stil simplu, limpede i concis
continInd atitea stiri pretioase, memorialul de cAlAtorie al lui Pierre Lescalopier, Intregind
informatiile aduse de alte izvoare externe, cu privire la Tara RornIneasc i Transilvania In
aceastA epocA, meritii a fi pus In adevArata lui valoare l prezentat cercetAtorilor nostri cu
toad. scrupulozitatea stiintificd.
ReproducInd mai jos, In original, stirile priviloare la luptele dintre Ioan VociA cel Cumplit
al Moldovei I Alexandru VodA Mircea al TArii Rominesti, allate de cAlAtor la Constantinopol,
Inainte de a veni la nol (fol. 39-41 v ale manuscrisului din Montpellier) precum i textul corn-
plet al cAlAtoriel lui Pierre Lescalopier In tArile noastre (cuprins Intre fol. 45-61 v al jurna-
lului sAu), am autat sA respect ortografia manuscrisulm neintervenind cleat uneori la semnele
de punctuatie, redind apostrofele i trecind cu litere majuscule unele nume propril 1 cu
minuscule numele comune.
De asemenea rn-am strAduit ca In note sA fac toate identificArile cerute de text, cite
mi-au fost cu putinia 1 s Intregesc informatille prezentate de Lescalopier acolo unde se
prezenta cazul cu comentariile i explicatiile necesare.
< LUPTELE DINTRE MOLDOVENI I MUNTENI

IN TARA ROMINEASCA LA 1574 >
(Fol. 39) J'auois voulu alter de Constantinople en Hierusalem auec les dessus ddts >mats
Mons <ieu >r l'ambassadeur 3
(Fol. 39 v) auquel j'estois recommand par l<ett>res de Monsieur le President Du
Ferrier 4, m'empescha pour les hazards de ce voyage, plus long et dangereux que a y aller
de Venize, ioint qu'il se vouloit seruir de mon latin en Walacchie et Transiluanie et Pol-
logne. Et pource il me feit expedier trois passeports, l'un pour me recommander par le grand
seig<neu>ra en Bulgarie & Moldauie, l'autre au prince de Walacchie 6 et le tiers au valuode do
Transiluanie 7 ; c'est le nom de gouuerneur ou duc. II me donna ses 1<ett >res latines de crcra-ce
aux d<its> valuodes et m'instruit de cc qu'il auait faict et moyenn auec Mehemet bassa 8
1 Ibidem, p.5.
2 Commentarii della gverra di Transilvania, del signor Ascanio Centorio degli Hortensii.
Ne gvali si contengono tulle le cose, che svccessero nell' Vngheria dalla rotta del re Lodovico XII
(sic) sino all'anno MDLIII, Venetia, 1566, p. 71.
a Francois de Noailles (1519-1585) episcop de Acqs, ambasador al Frantei pe lingA
Inalta PoartA 1ntre 24 mai 1571 si 1 august 1574, cf. Antoine Degert, Une ambassade pi-
rilleuse de Francois de Noailles en Turguie, In Revue historique", an LIII, tom. CLIX(1928),
nr. II (nov-dec.), p. 225-260.
4 Arnaud du Ferrier (c. 1506-1585) Presedinte al Camerei de Anchete (President
des Enquetes) a Parlamentului din Paris si ambasador al Frantei la Venetia, cf. Firmin
Didot, Nouvelle biographie generale, vol. XVII, Paris, 1856, col. 549.
5 Selim al II-lea, sultan al Turciei intre 23 septembrie 1566 si 22 decembrie 1574.
6 Alexandru al II-lea Mircea zis Oaie SeacA, domn al Tarii Rominesti intre 14 iunie
1568 si septembrie 1577, cu o scurtA 1ntrerupere Intre 30 aprilie i mai 1574.
7 1efan I3Athori, voievod al Transilvaniei Intre 25 mai 1571 si 14 decembrie 1575 ;
ales la aceastA data' rege al Poloniei, unde domnejte efectiv de la 1 mai 1576 (data Incoro-
nArii) pfnA la 12 decembrie 1586.
a Mehmed Sokolli pale, mare vizir al Portii otornane Intre iunie 1565 si octombrie 1579,
cf. M. Guboglu, Sultani si mari dregatori otomani, in Hrisovul", vol. VII (1947), p. 72,
www.dacoromanica.ro
en faueur d'Alexandre vaiuode de Wlacchie, chasse par Juan le Moldaue 1, auquel ii auait
procure le secours du beillerbei de la Grece 2, qui l'alloit restablir. Pourtant Monsieur l'ambas-
sadeur desiroit qu'il tint ceste grace du roy de Pologne 3 par le com<m>a<n>deme<n>t duquel
ii auait interpose l'authofitC du roy de France . n<ot >re maistre. La fin estoit qu'il rendit au
palatin Laski 5 deux chasteaux que le Walaque lui auoit usurps, pretendant qu'ilz estoient
dans les bornes de Walacchie et que Laski ne luy en auait faict l'homage 6 Enuers le Trans-
siluain que le mariage a luy
(Fol. 40) offert de Mad<emois>elle de Cha<tea>uneuf 7, l'une des Blies de la royne mere 8,
que le roy nommoit sa cousine, estoit agreable au grand seigneur et luy confirmerent sa bonne
grace et ramitid du roy de Pollogne son voisin.
Que si j'estois pris des Moldaues je parlasse de toutte autre chose que de ces deux choses,
al je voulois sauuer ma vie que je die n'auoir autre charge sinon de remercier ces deux valu-
odes de leurs bienfaictz aux Francois qui auoient pass de Pollogne en Leuant et ma creance
de quelques bagues vollas en Walacchie au s<ieu>r vico<m>te de Tauanes 9 on quelque autre
feinte a ma volont. Que je communicasse bien & au long auec Mons<leu>r de l'Isle Gilles de
Noailles 10 son frere, design son successeur en ceste ambassade, lequel ii estimoit que je deusse
trouuer encore a Cracouie, que je luy rendisse bon conte de tout ce que j'aurois faict, veu
1 than Vodd zis cel Cumplit, domn al Moldovei Intre februaric 1572 si iunie (13 sau
14) 1574.
2 Ahmed pasa, beglerbegul Rumeliei, cf. Mignot, Histoire de l'Empire Ottoman..., vol.
II, Paris, 1773, p. 211-212, la B.P. Hasdeu. loan Vodd cel Cwnplit (1572-1574), ed. I.C.
Chitimia, Buc., 1942, p. 126.
3 Henric de Valois, rege al Poloniei, ales la 16 mai 1573, incoronat la Cracovia la 19
februarie 1574, domneste pInd la 15 iunie 1574.
4 Carol al IX-lea, rege al Frantei intre 5 noiembrie 1560 si 30 mai 1574.
6 Albert Laski (1533-15971, palatin de Sieradz, pretendent la tronul Moldovei. Asupra
lui, vezi Alexander Kraushar, Olbracht Laski Wojewoda Sieradzki, 2 vol., Warszawa, 1882 si
Thodore Itilban, Henri de Valois en Pologne et les Roumains, Buc., 1942, p.8, 51, 67-68 etc.
6 tirite date aici de Lescalopier, sint vddit urmArile unor confuzii. Palatinul Laski n-a
stapinit niciodatd pdmInturi in marginea Tdrii Roininesti, ci In aceea a Moldovei, deoarece a
tinut de clteva ori, In puterea sa, cetatea Hotinului, in vremea lui Despot Vodd (1561), a
lui Alexandru Vodd LApusneanu (1564) si la Inceputul domniei lui loan Vodd cel Cumplit
(1572), cf. Kraushar, op. cit., vol. I, p. 56, 59-60, 62, 65, 259. Laski a fost In mai multe
rinduri pretendent la tronul Moldovei intre 1566 si 1571, urmlnd s ddruiasca lui Bogdan
Vodd LApusneanu mosiile sale din Polonia, In schimbul ceddrii domniei, cf. A. Veress, Docu-
mente priviloare la istoria Ardealului, Moldovei i Tdrii Romtnesti, vol. I, Buc., 1929, p. 267,
nr. 322, p. 290, nr. 344, p. 291-92, nr. 346, p. 295, nr. 350 i p. 296-97, nr. 354. In vremea
nidicrii lui loan Vodd cel Cumplit lmpotriva turcilor, Laski I-a sprijinit, Impreund cu Con-
stantin, ducele Ostrovului, fapt care a atras asprele mustrdri ale marelui vizir Mehmet So-
kolli pasa Clare senatorii Poloniei, cf. Veress, op.cit., vol.II, Buc., 1930, p.25-26, nr. 25,
p. 41-44, nr. 33.
7 Renee de Rieux, mademoiselle de ChAteauneuf (c. 1550-1587), nobild bretond, domni-
soara de onoare a reginei mame Caterina de Medici, cf. F. Didot, .Nouvelle biographie...,vol.
X, Paris, 1856, col. 106. Asupra acestui protect de cAsAtorie, vezi instructiunile adresate de
Carol al IX-lea ambasadorului de Noaillcs la 22 februarie 1574 In E. Charriere, Negociations de
la France dans le Levant, voL III, Paris, 1853, p. 325-326, n.l. ; cf. si N. lorga, La France
et le sud-ouest de l'Europe, In Revue historique du sud-est enrol:leen", X III (1936), nr. 1-3
(Janv.-Mars), p. 34 si Germaine Lebel, La France et les Principautes .Danubiennes du XV I-e
siecle ei la chute de Napoleon l-er, Paris, 1955, p. 14 etc.
8 Ca terina de Medici (1519-1589) regind a Frantei, vAduva lui Henric al II-lea.
9 Jean de Saulx, viconte de Tavanes, pentru care vezi mai jos.
78 Gilles de Noailles (1524-1597) abate de l'Isle si de Saint Armand, consilier al Parla-
mentului din Bordeaux, trimis al Frantei in Polonia cu prilejul ridicArii la tron a regelui
Henric de Valois, cf. Didot, op. cit., vol. XXXVII, Paris, 1862, col. 116-117.
www.dacoromanica.ro
'7 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA $1 TRANSILVANIA 439
<it appris en ces expeditions, aff in d'y ayder a son passage. Et me meit seul Francois auec
mon valet en la compagnie des ambassadeurs de Transsiluanie 1 qui estoient venus communi-
quer le manage de lcur d <it> prince et en requerir le co <n>se <n >teme<n >t du grand seig<neu >r.
Mons<ieu>r l'ambassadeur le fit trouuer bon a Mehemet & luy feit croire que ce seroit
fortifier ce prince
(Fol. 40 v) amy des Tures contre les Allemants et Espagnolz, communs ennemis des Tures
et des Francois et feignit auoir aduis que ce prince estoit secrettement sollicit pour espouser
la fille de l'empereur d'Austriche 2. Tant y a que ces ambassadeurs transsiluains emportoient
le consentement du Turc a l'execution de ce n<ot >re manage.
Auec Mons<ieu>r Massiot 3 estoit venu de Paris George Mikaloski 4, gentIlhomme
poulaque, enuoye par le palatin Laski pour viser plus haut, car comme ii estoit a Paris auec les
autres s <eigneu >rs poulacques qui venoient querir le roy, ii fut aduerti par courrier expres que
Jean Moldaue estoit entre auec 60 mille hommes en Walacchie et auait tue Alexandre de
Walacchie dans sa ville de Boccaretzchte 5 et presupposant la place vuide, 11 envoyoit offrir
dix mile ducatz d'augmentation de tribut annal et 200 mille ducatz de corruption, moitie
pour Mehemet et moitie pour les trois autres bassatz, affin que le d<it> palatin Laski fut
nom<m > valuode de Walacchie 6. Mais Mikaloski trouua les affaires en autre disposition.
L'incursion du vaiuode moldaue et la prise de Boccareschte estoit vroye, mais le prince
walacque s'estoit sauu a la course a Chat Joaneschte 7 sur le bord
(Fol. 41) du Danube ; ii auoit assemble vne petite armed de 10 a 12 mille hommes, ou
il fut vng moys apres secouru du beillerbei de la Grece qui enuoya denoncer guerre au Moldaue,
s'il passoit outre auant que d'auoir le consentement du grand seig<neu>r 8.
1 C5petenia trimisilor era MilesvAr JAnos, dupa cum aratA mai jos Lescalopier. In
1574 capukehaielele transilvAnene la Poarth erau DAczo JAnos din Sepsiszentgyorgy (Sf. Gheor-
ghe) i Grujd Peter, cf. Bird Vencel, Erdly kovetei a Portdn, Cluj-KolozsvAr, 1921, p. 114.
2 Proiect putin verosimil, intrucit singura fiicA, r5mas5 nemAritat5, a ImpAratului Maxi-
milian al II-lea, arhiducesa Margareta de Habsburg (1567 1633), mai tirziu trecutA la calu-
gArie, avea pe atunci doar 7 ani, cf. Johann Hubner, Genealogische Tabellen nebst denen daw
gehrigen genealogischen Fragen zur Erlauterung der politischen Historie, vol.I, Leipzig, 1725,
pl. 126.
8 Consilier al Parlamentului din Bordeaux si secretar al ambasadorului de Noailles, cf.
Degert, op.cit., p. 236, n. 3.
Mihalovskl. Asupra activitAtii sale pollee In leg5turA cu evenimentele din Tara Bond-
neasc, vezi i scrisoarea lui Francois de Noailles din 8 mai 1574 la B.P. Hasdeu, Fragmente
documentare, In Arhiva istoricd a Romtniei, vol. I, partea I, Buc., 1865, p. 151, nr. 235.
5 Bucuresti.
6 Pentru IncercArile nereusite ale lui Laski de a doblndi tronul Tani Romtnesti sau al
Moldovei, vezi i rapoartele ambasadorului de Noailles din 8 mai, 19 mai si 30 iunie 1574
adresate Caterinei de Medici si regelui Henric al Poloniei, cf. Hurmuzaki, Documente, supl.
I, vol. I, Buc., 1886, p. 33-35, nr. LXVILXVIII.
7 Ionesti, sat dispdrut linga Strimba, raion Giurgiu, reg. Bucuresti, aflat odinioara la
marginea raielii Giurgiului. Amintit In registrul vamal al Brasovului din 1503 (cf. Quellen
zur Geschichte der Stadt Kronstadt, vol. I, Kronstadt, 1886, p. 17, 30) si intr-un document
intern din 27 august 1597 (7105) (cf. Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, VI, Buc., 1952, p. 286,
nr. 304),
8 La aceste evenimente se referA raportul ambasadorului genovez la Poart5, Battista
Ferraro, din 7 mai 1574 (cf. Hurmuzaki, XI, p. 87, nr. CXXXIV), al bailului venetian An-
tonio Tiepolo din 18 mai 1574 (ibidem, VIII, Buc., 1894, p. 178, nr. CCL IX) i scrisoarea
umanistului francez Hubert Languet din 10 iulie 1574 de la Viena (Hasdeu, loan Vodd cel
Cump10..., p. 236). Ferraro ne informeaz5 In rapoarlele din 19 mai si 4 iunie 1574 despre ple-
carea beglerbegului Rumeliei, Ahmed pasa, la Adrianopol, in asteptarea evenimentelor (Hur-
muzaki, XI, p. 87-88, nr. CXXXV i CXXXV II).
www.dacoromanica.ro
Si le Moldaue eut suiui sa fortune, il ruynoit son enneml, mais craignant le retour
des matines, H porta respect a ceste menace et enuoya des ambassadeurs a Constantinople
remonstrer que sa querelle yarticuliere estoit auec vng desir de seruir mieux le grand seig<neu>r,
que le Walacche auoit le 1<er> couru son pays et apres auoir usurpe les terre<s> de Laski,
vouloit faire de mesme en la Moldauie. Le Walaque aussi y enuoya des ambassadeurs et
impetra particulierement le secours de Mons<ieu >r d'Acqs et les affaires luy succederent que
le beillerbei de la Grece fut commandd de passer le Danube a Schat Joaneschte auec le plus
de force qu'il pourroit, ce qu'il feit si a souhait que le Moldaue se retira par composition et
le Walaque fut reintegr et touts deux promirent d'aller a Constantinople dedans l'an, pour
sur leur querelle obeir au jugement qu'en donneroit le grand seig<neu>r.
Le premier iour de Juin 1574 partis de Pera nous couchasmes au logis du Tra<n>siluain
(Fol. 41 v) a Constantinople ou plusieurs Hongres, Poulonnois et Transiluains faictz Turcs,
souperent auecques nous ; les uns estoient trinitaires, autres anabaptistes, zuingliens, luthe-
piens et d'autres religions modernes, qu'ilz disoient exercer plus librement soubs l'habit de
Turc qu'en leur pays. Mais l'ambassadeur me diet que pour leurs fautes duties & criminelles,
ilz auaient fuy la justice en cet azile de mauuais chre<t>iens...
a
Pierre Lescalopier povesteste In continuare cAlAtoria sa prin Bulgaria (fol. 41 V-45),
ajungind la Rusciuk, cu insolitorii sAi, la 14 iunie i poposind acolo pina la 16 iunie In casa
voievodului Tsrii RomInesti pe care a clAclit-o pentru odihna alor sAi, ce se duc I yin cie la Con-
stantinopol" (logeasmes en la maison du vaiuoda de Walacchie qu'il a faict bastir pour retraicte
des siens qui vont et viennent de Consta<n>tinople) (fol. 44), inainte de a trece DunArea.
< CALATORIA LUI PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA

SI TRANSILVANIA >
(Fol. 4.5). Le 16 Juin nous passasmes le Danube dans vng grand bac ; l'on y vint visiter
entre nous s'il y auoit aucun esclaue fugitif. Dela en auant les aspres ne sont plus en vsage,
mais des niquetz 2 merques d'une N<ot>re Dame, que j'ay veu receuoir en France pour liars ;
c'est monoie de Hongrie et la nomment phenis. Ilz en baillent cent pour vng talar, ou 50 3
aspres, qui seroit de proufit a qui venant de chred >ient voudroit aller en Turquie, ou pour
40 aspres l'on donneroit vng talar 4.
1 Capukehaielele transilvAnene erau gazduite la Constantinopol in casa ardeleanA"

(erdlyi Ildz) sau seraiul ardelean" (Erdel-serai) din preajma portii Balat (Balat-kapu), In
mahalaua cu acelasi nume, cf. Bir, Erdly kuelei a Pollan, p. 106,
2 Niguel, monetA francezA mAruntA bAtutA In 1421 de regele Carol al VI-lea, ce valora
2 dinari turonezi, cf. A. Dieudonn, Manuel de numisrnalique frangaise, vol. II, Paris, 1916,
p. 271, 280, 306 ; In secolul al XVI-lea nichetii au circulat in Franche-Comt, fiind emisi Intre
1537-1550, sub Carol Quintul, la Besancon, oras aflat sub jurisdictia imperiului german,
ap. F. Schrtter, Wrterbuch der Mnzkunde, Berlin-Leipzig, 1930, p. 459.
3 Cifra 50" este scrisA deasupra cuvitntului cent", sters.
4 Pentru echivalenta cu asprii turcesti a diferitelor monete strAine care circulau In
aceastA epocA In Imperiul otoman, vezi J.W. Zinkeisen, Geschichte des osmanischen Reiches in
Europa, vol.III, Gotha, 1855, p.799-800 si F. Braudel, La Mediterranne et le monde mddi-
lerranen a l'epoque de Philippe 11, Paris, 1949, p. 418-419
www.dacoromanica.ro
9 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA $1 TRANSILVANIA 941
Nous demeurasmes ce lour en l'autre riue du Danube en vng gros village 1 qui appar-
tient au grand seig<neu>r, pour com<m>a<n>der aux deux bords de ce grand traiect.
Avec les Turcs ii y demeure grande quantit de Walacques. Nis a vis enuiron 30 pas
en l'eau est vne tour quarre et la ruine d'une antienne forteresse 2 que l'on dit auoir este
ruyne par l'armee de Pierre l'hermite qui passa par la du temps de Godeffroy de Boud>llon.
Le 17 nous couchasmes a Schat Joaneschte, frontiere de la Walacchie de ceste part
(Fol. 45 v0) ou nous eusmes peine a trouuer des viures, pour les trouppes des Tures qui
retournoient ayant remis Alexandre en sa ville de Bocareschte.
Le 18 juin nous trouuasmes toutte la journee des compagnies de gens de cheual en armes
qui retournoient en Turquie ; leurs armes estotent gra<n >des et grosses lances et des ronda-
ches vouteds carrees en bas qui pose sur l'areon et par haut eschancres par le coing clu
cost des yeux, l'autre coing montant jusques 2 doigtz pardessus la teste. Elles estoient de
bois couuert de cuir boully et force clouds dors et des aisles d'aigles et d'outardes attaches
dessus et des petitz miroirs ; d'aucuns auoient en teste vne peau de beste et sur le deuant de
la teste vng miroir et aux costes du miroir des aisles d'oizeaux ; cela faict peur a regarder. Mats
ils sont fort mal arms, peu auaient cuirasses et brassarts ; II n'y en auoit pas le quart qui
eut la teste armed et si nous ne vismes autre chose tout le jour jusques a 3 heures que gens
(Fol. 46) de guerre 3. Je croy qu'ilz n'ont fiance qu'en la multitude ; ilz sont tres bien disci-
plines, car aucun ne nous arresta et plusieurs nous saluotent.
Nous estions partis deuant le lour et vinsmes a Bocareschte qu'il estoit nuict. Les murs
de ceste ville sont de gros troncs d'arbres fiches en terre contre l'un l'autre et attaches ensem-
ble auec des soliues de trauers, Hellas aux d<its> troncs auec de longues et grosses cheuilles
de bois ; 4 1e paue de la ville est de troncs d'arbres. 11 y passe vne riuiere nomme Dambouisca5.
En ceste ville nous trouuasmes le vaiuoda Alexandre au secours duquel estoigt venus les princi-
paux de son pays et les Tures, comme il est escript cy dessus. Il faisoit bonne garde en son
1 Orasul Giurgiu, amintit documentar pentru Intlia oarA la 23 septembrie 1403 ca

loc de relnnoire a tratatului de aliantA dintre Mircea cel BAtrin I regele Vladislav Jagelon
al Poloniei, cf. P.P. Panaitescu, Mircea cel Bdlrtn, Buc., 1944, p. 292-293 ; Hurmuzaki, Docu-
mente, 12, Buc., 1890, p. 824, nr. DCLII.
2 Vechea cetAtuie din Ostrovul DunArii, In fata Giurgiului, ridicatA In vremea domniei
lui Mircea cel Bdtrin (1386-1418), ca punct de apArare Impotriva turcilor. Totusi In anul
1417 cetatea Giurgiului a azut, dupA lupte crincene, In miintle sultanului Mehmed I, aye-
zarea purtInd de atunci i numele turcesc de Yer-KOki. Pentru mai multe amAnunte vezi
N.A. Constantinescu, Celatea Giurgiu. Originele i trecutul ei, In Anal. Acad. Born.", Mem-
Sect. Ist., Seria II, t. XXXVIII (1916), p. 485-522 si I. Barnea, P. Cernovodeanu si C. Preda .
.5antierul arheologic Giurgiu In Materiale si cerceteiri arheologice, vol, IV, Buc., 1957, p. 219-237,
a Infittisarea ostasilor turd, descrisA de Lescalopier, este asemAnAtoare cu aceea a deli"-
nor, recrutati din rindurile bosniacilor sau albanezilor, alatuind corpurile de garda ale vizi-
Pentru a Infricosa vrajmasii si a arena cit mai InspAimIntAtori, ei Ii acopereau trupul
cu blAnuri de urs, pe cap purtau un fel de calpace din piele de leopard, de care atlrnau pene
lungi de vultur, iar de pavAza, tinutd In mina sting, pironeau cele douA aripi ale vulturului
cu cuie mad aurite ; In dreapta strIngeau lancea, la bait iataganul, iar sub sa, gata de luptA,
buzduganul. Cf. Nicolas de Nicolay, Les navigations, prgrinations et voyages [aids en Turguie...,
Anvers, 1577, p. 235-238. Pentru organizarea armatei turcesti In sec. XVI, vezi i Zinkeisen
op. cit., III, p, 139-179.
4 Cronicarul sas Hieronim Ostermayer aminteste cA Mircea VodA Ciobanul, din pricina
neIntelegerilor sale cu boierii i temindu-se ca nu cumva sA fie atacat pe neasteptate de care
unit din ei, refugiati In Ardeal, a poruncit In 1545 ca Bucurestii sA fie Inconjurati cu pari mari
de stejari, cf. Chronik des Hieronimus Ostermayer, 1520-1561, In Deutsche Fundgruben der
Geschichte Siebenbilrgens, vol. I, Klausenburg, 1839, p.31.
6 Dlmbovita.
www.dacoromanica.ro
chasteau ferm comme la vine, ou nous luy feismes la reuerence ; l'on eut bicn de la peine a
trouuer vng trucheme<n>t latin pour moy. Enfin le prince nous felt loger et traicter et nous
don<n>a son coche hien atteld auec vng sien secretaire pour nous faire passer tout son pays,
sans qu'il nous coustat rien.
11 recent gratieusement la 1<ett>re de Monsdeu>r l'ambassadeur et promeit
(Fol. 46 W) de faire ce qu'il desiroit de luy et de rescrire a Constantinople que si Mon-
sdeu >r son frere venant de Pologne passoit par la, qu'il l'honoreroit comme legat d'un roy
de Fance, auquel ii vouloit seruir.
Son palais 1 estoit de cloisonages de charpenterie remplie de torchis 2 de boue et
herbe hacht parmi. L'on nous mena parler a luy dans vne grande salle tapissee de Turquie,
des reliefz tout au tour d'enuiron trois pieds de haut, ainsi qu'aux caruacerats. Au bout de
la sale, vis a vis de la porte, ce prince estoit assis dans vne chaire. Personne n'estoit sur ces
Iieux releuds, sinon luy et vng page debout a cost, qui prit ma 1<ett>re et la bailla au
pri<n>ce ; plusieurs arm& de haches ou marteaux d'armes estoient emmi la place de ceste
sale. Ce truchement latin estant venu, le prince luy feit bailler ma 1<ett>re par son page
pour la lire haut et l'interpreter. Je scauois qu'll n'y auoit rien de secret, mais pour parler ii feit
retirer le monde au bout de la sale et son page aussi et ne demeura que ce truchement qui
(Fol. 47) sembloit expliquer mon parler latin auec longs discours ; le prince me parloit eji
peu de parolles. Je sortis du chasteau auec vne torche & fusmes menes en maison bourgeoise,
ou depuis furent ramens nos Transiluains qui auaient pris logis ailleurs pe<n >dant que j'estois
retenu auec le prince ; Pon nous feit grand chere par vng cuisinier du prince qui fut
envoy expres.
Le lendemain 19 de Juin je me promenay par la ville ou je ne veis aucun beau
bastiment ; deux eglises l'une a la grecque 3, l'autre de lutheriens 4, estoient de bois ; toutes
les couuertures decl.uilles de bois ou de chaume. Le pays est fructueux, mais ii n'y a pierre,
ni ardoise. Apres desieuner, disner, nous fusmes coucher a Vopeschta, 5 village ou le viconte
de Tauanes 6 allant de Pologne en Co<n>sta<n>tinople, pensa estre brusl en vne mechante
cabane oii le feu s'esprit par la negligence d'un des siens qui, ayant attach sa chandelle contre
1 Palat cunoscut sub denumlrea de Curtea Veche, retnnoit odatA cu biserica domneascA,
In vremea lui Mircea VodA Ciobanul (1545-1554, 1558-1559). Pentru mai multe amAnunte
vezi Bucuresti. .Rezultatele sdpaturilor arheologice si ale cereldrilor istorice din anul 1953, vol. I,
Buc.,1954, p. 184-256 si Bucurestii de odinioard (editat de Muzeul de Istorie a orasului Bucu-
rcsti), p.147-165.
2 Cuvintul torchis" lnlocuieste pe acel de charpenterie" sters.
3 Nu pot identifica aceastd bisericA de lemn, asupra cAreia Lescalopier nu dA nici un
fel de amAnunt.
4 Asupra posibilitAtii existentei vreunci biserici luterane la Bucuresti In veacul al XVI-
lea, In stadiul actual al cunostintelor noastre, nu putem face nici o precizare. In aceastA pro-
blem:1 mai vezi Hans Petri, Hat es in Bukarest wdhrend des 16. Jahrhunderts eine evanghe-
lische Gemeinde und Kirche gegeben?, In Siebenbilrgische Vierteljahrschrift", Hermannstadt,
LVII (1934), p. 311 ; S. Reli, Comunitaii prolestante In Romlnia veche disparate in masa orto-
doxiei romine, 1935, p. 17-18 ; Hans Petri, Geschichte der evangelischen Gemeinde zu Bukarest,
Leipzig, 1939, p. 2-3.
5 Probabil satul Vulpesti, lIngA PAdurea Radu Von, aflat tn apropierea Bucurestilor,
pe drumul TIrgovistei (astazi satul Vulpesti din comuna Poenarii Vulpesti, raion Racari, reg.
Bucuresti).
6 Jean de Saulx, viconte de Tavanes (sau Tavannes) (1555-1629) curtean al regelui
Henric de Valois pe care 1-a Insotit In Polonia. Dupa Incoronarea regelui la Cracovia (19 fe-
bruarie 1574), Tavanes a pArAsit aceastA tarA, plecind Intr-o cAlAtorie la Constantinopol, mer-
gind prin Ungaria, Txansilvania si Tara RomlneascA ; el a ajuns la PoartA la 16 aprilie 1574,
cf. Lonce Pingaud, Les Saulx-Tavanes. Eludes sur l'ancienne social franaise. Lettres el docu-
ments iniclits, Paris, 1876, p. 126-203.
www.dacoromanica.ro
11 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA l TRANSILVANIA 443
le mur de bois et torchis, s'endormit. Les paisa<n>ts accoururent au feu et croyants que cc
fussent gens du bogdan Moldaue, les chargerent & blesserent ; le scieun de Tauanes se
(Fol. 47 p) sauua dans le bois d'ou le lendemain, se trouuant a Boccaretzchte, le vaiuode
le recent humainement, enuoya pour recouurer quasi tout ce qu'il auait perdu, feit rapporter
les blesses auxquelz n bailla vng chirurgien qui les accompagna jusques a Constantinople pour
les medicamenter par le chemin
Le 20 nous vinsmes a vne ville nome Faboska 2 murdA com<m>e l'autre.
Le 21 a Egemna 3 petite montagne ou faute de maison nous couchasmes a restoile.
II pleut toutte nuict si que nous fusmes contraintz d'en partir mouills et ne trouuasmes ou
nous seicher jusques au lenclemain que nous couchasmes a Tergouista 4 le 22. C'est la me-
tropolitaine 5 de la Walacchie ou le palais du prince 6 est seulment mure de grandes hayes ; la
nous trouuasmes des Genuois fugitifs de Chio 7 qui nous traiterent ioyeux de nous ouir parler
leur langue.
1 In amintirile, inserate in lucrarea asupra vietii tatlui sdu, Tavanes p istorisit si el,
Insd foarte denaturat, incidentul avut In Tara Romineasce, relatInd fantezist cd ar fi fost
atacat noaptea, Intr-o colibd, Impreund cu cei patru tovarfisi ai sal de drum, de vreo 200
de oameni, care au dat foc casei si i-au fdcut prizonieri, scdpind doar prin interventia bindvoi-
toare a domnului '11/.11 RomInesti, cf. Memoires de tres-noble, et tres illvstre Gaspard de Saul;
seigneur de Tavanes, mareschal de France, admiral des Mers de Levant, govverneur de Provence,
Consenter dv Rog el capitaine de cent hommes d'armes, Sully, fArd data, Cinquieme advis...,
p. 55 si 67.
2 Nu pot identifica aceastd localitate, al cdrui nume apare atlt de corupt In jurnalul
lui Lescalopier. Ar putea fi eventual satul Cojasca (raion Ploesti, reg. Ploesti) amintit docu-
mentar la 20 martie 1571 (7079) (cf. Doc. priv.ist. Rom., B, XVI, vol.IV, Buc., 1952, p. 7-8,
nr.9), dar In on i ce caz nu ca un oras cu ziduri" (vine murei), cum indied cdliitorul, deoarece
pe drumul dintre Bucuresti i TIrgoviste, nu s-a aflat nici o data un asemenea oras.
3 fardsi un cuvint foarte corupt, a cdrui rezonantd este Insd asemAndtoare cu aceea a
denumirii de GeamAna", topic destul de rdspIndit In veacul al XVI-lea, In jud. Dlmbovita
si Oltenia (vezi .Doc. priv. ist. Rom., B., Indice, Buc., 1956, p. 60). La 15 ianuarie 1613 (7121)
este amintit, Intr-un hrisov, satul Gemenile, In apropiere de Lazuri (raion TIrgoviste, reg.
Ploesti) pe drumul care ducea la TIrgoviste, cf. loan C.Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Can-
tacuzino, Buc., 1919, p.205, nr. 658.
4 Orasul Tfrgovite.
6 Tirgovite a fost cetatea de scaun a Tarn RomInesti Incepind de la 22 iunie 1418
(6926) (cf. Doc. priv. ist. Rom., B, XIII, XIV si XV, p. 71, nr. 56) si pind In primavara
anului 1660 (cf. Radu Grecianu, Via/a lui Constantin VMS Brtncoveanul, ed. $t. Grecianu,
Buc., 1906, p.60) cu unele perioade de Intrerupere clnd resedinta domneascd se muta la Bucu-
resti, oras unde s-a stabilit de altfel definitiv capitala tdrii, din a doua jumatate a veacului
al XV I I-lea.
6 Ridicarea curtii domnesti din TIrgoviste dateazd din vremea lui Mircea cel BdtrIn
(cf. Mircea Ionescu, Ttrgovistea. Schne istorice ;i lopografice, Oradea, 1929, p. 11), documen-
tar orasul fiind amintit pentru Intlia oard pe la 1403 In hrisovul de privilegii al domnului
pentru negustorii din Liov, cf. P.P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrtn, p. 101-102. Palatul dom-
nese a fost reInnoit i Infrumusetat de cdtre Petru Vodd Cercel (1583-1585), dupd cum rela-
teazd amanuntit secretarul sdu genovez Franco Sivori, cf. $t. Pascu, Petru Cercel i Tara
Romtneascd la sfirsitut sec. XVI, p. 174-175.
7 Insula Chios, aflatd In stapinirea dinastilor genovezi Giustiniani, a fost cuceritd de
flota lured, sub comanda rnarelui kapudan Piali pasa, In primdvara anului 1566, cf. Iacobus
Palaeologvs, De rebvs Constantinopoli & Chij... anno 1673, In Nicolaus Reusner Operis collec-
land Epislolarum Turcicarum..., Francofurti ad Moenum, 1590, liber XI, p.142-143, Jerosme
Justinian, La description el histoire de l' isle de Scios ou Chios, Paris, 1606, la Zinkcisen,Geschichte
des osmanischen Reiches, vol. II, p. 901-903 ; vezi i N.Iorga, Byzance apres Byzance, Buc.,
1935, p. 66-67 si F. Braudel, La Mediterranne... a l'pogue de Philippe 11, p. 863. TinInd
scama de faptul cd sotia lui Alexandru Vodd Mircea (1568-1577) Ecaterina doamna, era fiica
nobilului 'got Salvareso (vezi N. forgo, Contribu(iuni la istoria Munteniei tn a doua jumatate
a secolului al XVI-lea, Bue., 1896, p.7), iar Milo Voievod, fratele domnului Meuse un dar
www.dacoromanica.ro
Le 23 a vn<e> autre petitte ville derniere de la Walacchie 1 ou le vaiuovode tient

(Fol. 48)vne garnison de peu de gens, qui a l'ayde d'une seule barre qui ferme le chemin,
empeschent que l'on ne passe sans passeport ; ilz sont dans une tour ou ilz entrent auec
vne longue eschelle qu'ilz tirent apres eux.
Tout ce pays & Moldauie et la plus part de Transiluanie a este peupl des colonies
romaines du temps de Traian l'empereur ; le capitaine se nommoit Flaccus qui a donne ce nom
nouueau au pays de Flacchie & par glissement de langue Wlacchie 2. Ceux du pays se
disent vrays successeurs des Romains & nomment leur parler romanechte c'est a dire romain ;
la plus part de leurs parolles sont demies italiennes et demies latines meslees de grec et de
baragouin. Ilz ont en fort grande horreur le pape et l'Eglise rom<aine> et honorent comme
Dieu leurs valuodatz ; et en tout ce qu'ilz font ou prient ilz le mettent tousiours le premier.
Ilz boivent excessiuement ; le 1-<er>coup est per la sanitat da D<omi>na zou, c'est la sante du
seig<neu>r Dieu, le 2-<erne> pour celle du vaiuoda, le 3-<eme> pour celle du Turc, le 4-<eme>
pour la sante de touts bons chre<t>iens
(Fol. 48 v) ou ilz ne nous compreignent pas, la 5-<e>me pour la paix et la 6-<eme> ilz corn-
mencent a boire a ceux de leur compagnie auec grandes ceremonies et prieres de salut,
sante, bon voyage/ et retour, d'acco<m>plissement des desirs & c. Preschantz ainsi sur la
vendange, ilz se leuent en pieds tenants le boire en main haute, boluent debout et vous ont
en reputation si vous faictes comme eux ; ilz boluent dans des Holes qui ont vng long goulet
penible a qui ne l'a accoustum. J'appris que quand le vaiuoda mange en compagnie, il a sa
table fort haute & aupres vne autre beaucoup plus basse ou sont assis ceux qui mangent
aueques luy et quand quelqu'vn vent boire, II va premierement baiser les pieds du valuoda,
et mangent tousiours la teste nue 3.
Ce mesme iour nous passasmes 20 ou 25 fois vng torrent 4 venant des mo<n>tagnes en
quelques endroits si creux, que les cheuaux nageoient et le coche du vaiuoda estoit en l'eau
pardessus les moyaux des roues ; pour ne me mouiller je montois sur la couuerture ; les gens
de cheual furent mouills jusques a la ceinture.
de 100 galbeni mAndstirii Nee; Movh din aceastd insuld In 1573 (cf. Palaelogvs, op. cit.,
p. 146-147), putem constata astfel uncle legaturi ale familiel Basarabilor cu Chiosul In veacul
al XVI-Iea, ceea ce ne face verosimild stirea cd_mnii din nobilii sau negutatorii genovezi mai
de seamd, s-ar fi refugiat la curtea domneascd din Tlrgoviste.
1 Este vorba de Rucdr (raion Mused, reg. Arges) punct de trecere din Tara Romlneasca
Inspre Transilvania, pe drumul TIrgoviste-Cimpulung-Bran, Intilnit ca We de hotar i vame
In aceastd epoca (vezi doc. din 25 ianuarie 1575 (7083) In Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol.
IV, p. 162, nr. 165).
2 Traditia exagerata a scoborlrii romlnilor exclusiv din colonizatorii romani, condusi de
cdpitanul Flaccus, este consemnat pentru Intlia oard In Cosmographia umanistului Italian
Aeneas Silvio Piccolomini (papa Pius al II-lea), tipiiritd la Venetia In 1501, cf. Claudio Iso-
pescu, .Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geograrica italiana del Cinguecento, Buc.,
1929, p, 4-5,
3 Despre ceremoniile de la ospetele domnesti,pe care Lescalopier le aminteste cel dintli,
mai pomenesc i alti cdldtori strdini, ca de pilda Franco Sivori la 1583 (cf. St. Pascu, op. cit.,
p. 180-181) sau Antonmaria del Chiaro In vremea lui Constantin Vodd BrIncoveanu (Istoria
delle moderne rivoluzioni della Valachia, Venetia, 1718, p. 55-57), numai CS acesta din urmd
povesteste cS Intli se bea In slava lui dumnezeu, apoi in aceea a Imparatului, iar drip aceea
pentru domn i boierii tdrii. Acelasi protocol II afldm si In condica de ceremonial a logofd-
tului Gheorgachi din 1762, cf. Dan Simonescu, Literatura romtneascd de ceremonial. Condica
lui Gheorgachi, 2762, Buc., 1939, p. 175.
4 Drumul de munte dintre Fluar si Bran este presdrat cu o multime de riulete i plrluri
ce se scurg din manta apropiati, purtind numele de Valea OrSii, Valea lui Sighiste, Valea
Ordei s.a. pe care Lescalopier nu le-a putut Insd deosebi. Vezi i Banta turisticd a masivului
Piatra Craiutui. Zarnefti-Bran-Rucdr, editatd de Institutul cartografic Unirea", Brasov, 1936.
www.dacoromanica.ro
13 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA t TRANSILVANIA 445
Le 24 iour de Juin nous trauersasmes vng

(Fol. 49) autre torrent 1 au pied de la 1-<re> montagne 2 de Transiluanie. Puis nous passasmes
la d<ite> montagne haute difficile et pleine de grands bois et au sommet nous trouuasmes la
1-are> garde de Transiluanie en vng petit chasteau qui n'a point de porte et y e<n>tre<n>t
auec vne eschelle qu'ilz tirent apres eux. Ce chasteau est nomme Terc<h>var 3 d'ou nous
descendismes a Noistat 4 village d'Allemans Saxons d'origine ; les Hongres et Walaques l'appe-
llent Chri<sti>an falua 5. La je trouuai vne eglise 6 comme les n<ot >res et y entrant rouis
lour salut en latin qui me resiouissoit, mais en fin. d'un cantique entendant qu'llz priolent
Et destruas papisticam et turcicam tirannidem", je cognus qu'ilz estoient lutheriens. Les
verrieres et paroirs peintes de histoires sacres estoient comme les n<ot >res et les p <re >b <st >res
vestus comme les n<ot >res.
Le 25 Juin je remerciay mon conducteur et luy donnoy seulement vne belle ceinture de
lassis turquesque qui valoit 6 ducatz dont il felt cas et remmena le coche que le vaiuoda
m'auoit prest. Je remontay sur mes cheuaux et m'en allay coucher a Brassouia que les Saxons
nomment Coronestat 7.
(Folio 49 v) C'est la 1-<ere> ville de Transiluanie. Je pe<n >sots estre arriu a Mantoul),
Cant la ville est belle, toutte peinte en huille le dehors des maisons, belles eglises, bonnes murail-
les, beau pau, peuple dull & gratieux.
Le 26-<6 >me je fus saluer le maieur 8 et luy dies que l'ambassadeur de France qui
estoit en Constantinople, m'enuoyoit vers le vaiuoda de Transiluanie par commandement du
Toy de France, pour chose que son d<it> prince auoit agreable. Je le priai me mettre en com-
pagnie seure pour aller trouuer son prince. II me tendit la main dont il estreignit la mienne
par caresse et parla auec moy vng quart d'heure en bon gros latin. Que it scauoit que son
prince recherchoit de se marier auec la cousine du roy de France, que les grands, le peuple et
les villes de son estat dsiroient vne si noble alliance. Qu'il honoreroit tousiours les Francois
comme pare <n >tz de son prince, lequel luy auait donne charge de bien traicter touts Francois
qui passeroient et leur donner vng secretaire du prince pour les conduire et deffrayer par
toutte la Transsiluanie,
(Fol. 50) que ce jour il me traiteroit en amy et le lendemain il me donneroit vng co<n>-
ducteur. Pour gaige de son amitie ii beut a moy sur le champ plein vng beau grand verre
de cristal et il me fallut faire de mesme pour Phonneur du pays ; il me logea en maison bour-
geoise ou je feis venir aussi le s<ieu>r Mikaloski. J'allay remercier nos Hongres Transsiluains
4 Valea lui Giuvala, cf. ibidem.

2 Muntele Giuvala, cu piscul Coltii de 1335 m., cf. ibidem i loan Turcu, Escursiuni pe
munfii prei Birsei i ai dgdrasului.., Brasov, 1896, p. 37.
3 Tbrcsvdr, Torzburg, Bran (Orasul Brasov, reg. Brasov). Castel ridicat de brasoveni, pe
cheltuiala orasului, In schimbul confirmrii vechilor privilegii i obtinerea altora noi, dupe
cum specified regele Ludovic I cel Mare al Ungariei, in hrisovul sau din 13 noembrie 1377.
Pentru istoricul castelului vezi mai cu seamd Emil Micu, Castelul Bran. Scurld privire istoricd,
Buc., 1957, continlnd intreaga bibliografie.
4 Neustadt.
5 Keresztnyfalva, Cristian (Orasul Brasov, reg. Brasov).
6 Biserica evanghelica fortificata trecutd in mina reformatilor In sec. XVI ; se pare cd a
fost ridicata In prima jumatate a veacului al XIV-lea In stilul arhitectonic cistercian, cf. E.
Jekelius, Das Burzenland, vol. IV1, Brasov, 1929, p.135-136, 169-170, si mai ales Virgil Vatd-
sianu, Istoria artei feudale in larile romtne, vol. I, Buc., 1959, P. 112-113 etc.
7 Brasov (Kronstadt, Brass6).
8 Lucas Hirscher, jude al orasului Brasov fare 1561-1564 si 1567-1590, cf. Friedrich
Stenner, Die Beamten der Stadt Brassd (Kronstadt) von Anfang der stadlischen Verwaltung bis
au!' die Gegenwart, Brass (Kronstadt), 1916, p. 69.
www.dacoromanica.ro
446 P. CERNOVODEANU 14-
ambassadeurs, de leur bonne compagnie et donnay au chef d<omi>no Joani Milesvar vng
anneau d'un saphir porta de France, pour ce que par les chemins ii le louoit pour l'ouurage et
me prioit de luy ve<n>dre. Ilz alloient au petit Varadin 1 trouer le frre 2 du prince par expres
comma<n>dement du Turc pour faire cesser la fortification qu'il y faisoit et que le Turc
disoit estre vne entreprise au dommage et frayeur des garnisons turques qui estoient en Hongrie
de ceste part. Le vahrode transiluain scachant le mescontentement qu'en auoit pris le Turc,
auoit enuoy a Coronestat pour commander a ses ambassacleurs de l'aller attendre a Varadin
ou ii iroit et ne feroit rien qu'eux mesmes n'eussent reduict ceste forteresse en tel estat que
Mehemet bassa 3 leur auoit dict que son m<altr>e
(Fol. 50 v) 0 la vouloit et de conferer auec le sangiac de Bude 0 et prendre son attestation
comme la forteresse auroit este reduicte en son 1-<er> estat 5. Des le point du iour le ddt>
sdeu >r Milesvar auoit exp edie en diligence l'un de ses confreres auec le pacquet pour le porter
an prince en Alba Julia.
Comme je retournois pour disner je veis arriuer Monsdeu>r Gilles de Noailles abbe de
l'Isle et de Scain>t Armand, lequel le roy de Pologne auoit presse de partir de Cracouid-
auant qu'auoir receu l'aduis de son frere que estoit en Constantinople. J'auois charge de l'aller
trouuer en Cracouie et luy dire tout ce que j'aurois appris en Transiluanie auec l'instruction
de son voyage & arriu8 en Consta<n> tinop <le>. Apres que j'eus disn auec le s<ieu>r Mika-
loski aux despens de la vile, j'allay saluer Monsdeu >r l'ambassadeur, qui estoit loge et traict
de mesme car il auoit vng secretaire du prince qui l'auoit faict honorer & traicter par tout..
Je luy p<rese>ntay les lettres de Mons<ieu>r son frere et demeuray ce jour & le suyuant
three luy. Ii auoit deux caches pollonois et deux ou trois cheuaux de selle.
. Le 28 Juin je pris conga de luy et
(Fol. 51) auec n<ot >re secretaire conducteur et le s<ieu>r Mikaloski je fus coucher a SaIden&
Village d'Hongres a 3 lieues de Coronestat.
Le 29 nous passasmes vng bois en montagne 7 par laquelle le chemin est tout pau
de gros troncs d'arbres qui autrement seroit tres mauuais et vinsmes nous coucher a Fougarest8,
1 Confuzie la Lescalopier Intre Kis Varda (micul Varadin) cetate In comitatul Sza-
boles din Ungaria, pe unde trece mai ttrziu In calatoria sa si cetatea Oradea Mare (Nagyvrad,
Groswardein), la care se referA de fapt informatia de aici.
2 Gristofor (Kristaf) Bathori (1530-1581), cApitan al cetatii Oradea Mare Intre
1572-1577, cf. Dr. Toth-Szaba Pal, Nagyvdrad. Az Erdelyi fejedelmek s a MIR uralom kora-
ban, Nagy Varad, 1904, p.83, Antoine Aldasy, La genealogie de la famine Bdthory, In Etienne
Batory roi de Pologne, prince de Transylvante, Cracovie, 1935, p.8, etc.
8 Marele vizir Mehmed Sokolli pasa, amintit mai sus.
4 Mustafa pasa de Buda, amintit In documente la 22 noembrie 1573 (cf. Szalay Laszla,.
Erdely s a Porta 1567-1578, Pesta, 1862, p. 125, nr. LXXV) si 18 noembrie 1574 (cf.
Hurmuzaki, Documente, XI, p. 90, nr. CXLIII).
5 Intr-adevar, In vremea principelui tefan Bathori, au fost efectuate uncle lucrAri de
IntArire ale cetatii Oradea, prin munca taranilor din comitatele Bihor, Crasna i Solnoc-Do-
blca, sub conducerea arhitectului imperial Ottaviano Baldagara ; in 1573 era terminat asa-
numitul bastion aura" (Aranyos-Bastion), iar In 1576, bastionul, purtind mai Urziu, numele
lui Bethlen, cf. Adalbert Scholz, Geschichte der Festung Nagy Vdrad, Nagy Varad, 1907, p.116.
entru descrierea amanuntita a arhitecturii cetAtii, ibidem, p. 319 328 ; mai vezi i Nicolae
Firu, Oradea Mare, Buc., 1924, p. 26-36.
6 Zeiden, Feketehalom, Codlea (Orasul Brasov, reg. Brasov).
7 PAdurea de pe Dealul Strimbei, Intre ainca NouA i ainca Veche, pe drumul ce duce
la aercaia i FAO:1.as, cf. atefan Metes, Situalia economicd a romtnilor din Tara FOgdrasului,
vol. 1, Cluj, 1935, p. LXXX si harta districtului FAgaras, p.276-277.
Fogaras, Fogarasch, Fagaras, oras (raion Fagaras, reg. Brasov).
www.dacoromanica.ro
15 PIERRE LESCALOP1ER IN TARA ROMINEASCA i TRANSILVANIA 447
ou est vng fort chasteau 1 auec vng large foss plein d'eau au milieu d'ung grand bourg bien
peupl. C'est le premier cont de Transiluanie.
Le dernier iour nous disnasmes a Fla Ida 2 village habit d'Hongres & d'Allemans et de
Walacques, c'est a dire qui retienn<en>t le parler d'allemand et de walacque. Nous couchasmes
a Casteihaulse 3 village habit de mesmes. Ce jour nous passasmes 12 ou 15 villages 4 011 ilz
parlent wlaque, subiectz neantmoins du vaiuode de Transiluanie.
Le 1-<er> jour de Juillet 1574 nous vinsmes disner a Hermestat 5 grande belle ville
toutte peinte p<ar> le dehors des maisons, habite seulernent d'Allemands qui y font garde
aux porte<s> perpetuelement, encore que tout ce pays soit en bonne paix soubs la protection
dir Grand Turc. Les Hongres la nomment Sebin 6 du nom de la riuiere qui y passe ; nous y
arrivasmes
(Fol. 51 v) a 7 heures du matin. Nous proumenasmes tout le iour par toutte la vile au
Palais ou l'on exerce la Justice 7, aux eglises qui sont belles comme les n<ot>res mais de
lutheriens 8, sur les rempars et par tout. Sur les 3 heures de releue nous fumes coucher a
Hornelae 9 village.
Le 2 Juillet nous disnasmes a Milhboc 10 vile semblable a Hermestat & de mesme
gouuernernent ; on la nomme Sabesam 11. A demyelieue au dela nous passasmes vne riuiere
grosse nommee Maroussa 12 et demi lieue plus outre nous allasmes coucher a Alba Julia, qui
1 Cetatea FAgArasului a fost Intemeiata, dupd traditie, prin 1310, de care voievodul
Transilvaniei Ladislau Kan ; In veacurile XIVXV, a apartinut domnilor Tarii Rominesti si
lamiliei ardelene Gereb, care i-a adus citeva reparatii, Incheiate pe la 1504 ; In veacul al XVI-
lea, cetatea i comitatul FAgarasului au fost stapfnite de *tefan si Gabriel Mailath, apoi de
Gaspar Bks, cf. Dr. Szadeczky Lajos, Fogaras vdra s uradalma trtnelmi emiekei, Kolozs-
var, 1892, Octavian Popa, Fdgdraqul sub domnii munteni, Fagaras 1935 i Fdgaraul sub regii
ungari, Brasov, 1937, Coriolan Buracu, Cetatea i castelul Fagdraului, Fagaras 1937, Balogh
Jolan, Az erdelyi renaissance, vol. I, Kolozsvr, 1943, p. 80 si Vatalianu, op. cit., I, p. 125.
2 Fofeldea (Hafold), corn. Hosman (raion Agnita, reg. Brasov).
g Kastenholz, Hermny, Casclt (raion Sibiu, reg. Brasov).
4 Pentru numeroasele sate roninesti din Tara Fagarasului, Beclean, Voila, SlmbAta,
Vistea, Ucea, Arpasul, Cirta etc., aflate pe drumul Fagaras Casolt, vezi mai ales t. Metes,
op. cit., p. VIVII i harta.
5 Hermannstadt, Sibiu.
6 Corect Nagyszeben, dupa riul Cibin.
7 Palatul comunal din Sibiu, dateaza din ultimul sfert al veacului al XV-lea, capatInd
uncle amenajari Intre 1500-1521 la aripa de nord ; In 1545 clAdirea a devenit proprietatea
orasului i casa sfatului, cf. EAU. Thalgott, Hermannstadt. Die baugeschichlliche Entwicklung
einer siebenbargischen Stadt, Hermannstadt, 1933, p.45-48, Balogh, op.cit.,vol.1, p. 68, 93,
192, 272-273 si VAtasianu, Istoria artei leudale, vol. I, p.621-623.
9 Amintim printre bisericile catolice rele mai de seama ale vechiului Sibiu, biserica
Sf. Maria, ridicat la mijlocul veacului al XIV-lea pe ruinele unei bazilici romanice din sec.
XII, biserica Sf. Elisabeta, cladita de ordinul minoritilor In sec. XIII, biserica Ursulinelor,
Infiintata la 1474 de calugarii dominicani s.a. Dintre acestea, biserica Sf. Maria a devenit
In sec. XVI biserica parohiala evanghelicA, la 1528 se slujeste In biserica Sf. Elisabeta dupa
ritualul reformat, In 1543 sInt Indepartati dominicanii din oral, iar la 6 februarie 1553 devine
prim intendent al cultului evanghelic, preponderent la Sibiu, pastorul orasului Paul Wiener.
Pentru toate acestea vezi Emil Sigerus, Chronik der Stadt Hermannstadt, 1100-1929, Her-
mannstadt, 1930, p.7-8, Thalgott, op.cit., p. '72-77 si VatAlianu, op. cit., vol. I, p. 40-41,
213-216, 332-333, 527-530, 538 etc.
9 Amnas (Omls) (raion Sibiu, reg. Brasov).
" Miihlbach.
11 Szaszebes, Sebes, oras (raion Sebes, reg. Hunedoara).
12 Maros, Mure.
www.dacoromanica.ro
est vng fort et grand chasteau 1 accompagn d'ung bourg grand, merchant et peup16 comme
vne ville. II n'y demeure Allemande ni Walacque mais touts parlent hongrois. C'est la langue
naturelle du pays, car Transiluanie estoit vne prouince de la Hongrie auant la diuision de ce
beau et florissa<n>t royaume chred >ien par I'vsurpation de ceux d'Autriche qui contraignerent
la mere 2 du dernier roy hongrois d'appeller le Turc a son ayde qui la vint secourir mail
luy faisant scauoir
(Fol. 52) qu'elle et son filz le roy enfant 3 n'estoient et ne seroient asses forts pour deffe-
<n>dre vng si grand estat contre ceux d'Austriche, ii luy laissa vne prouince au milieu du pays
et plus eslogna d'Austriche qui fut ce vaiuodat au commancement libre 4; et depuys la mort de
ce roy dernier auquel 11 laissa le titre de roy 11 a voulu avoir 70 mille ducatz de
tribut annuel 4.
Alba Julia est le nombril du pays, demeure esleue par les princes a cause de la salu-
brit de l'aer et des tres bonnes terres d'enuiron.
Ii y a apparence qu'en ce lieu y ayt eu autrefois vne fort grande ville et aupres se
voyent encore les rellques des murailles antlennes 6. Et dedans et dehors le chasteau sont
plusieurs inscriptions romaines faisant mention d'un Decebalus roy des Daces dont ceste pro-
uince faict partie, lequel fut vaincu par Traian 7.
1 inceputurile indepArtate ale eetAtii dateaza din vremea intemeierii episcopiei (sec.
XII), suferind apoi numeroase innoiri, mai ales In timpul domniei regelui Vladislav al II-lea,
la 1516, clad se dispune reconstruirea ei in piatrd. Cetatea din Alba Iulia apara ridicAtura pe
care se aflau, In afara catedralei din ores, palatul episcopal si locuintele clericilor, de aceea a
primit unele adaosuri din partea episcopilor Ferencz Verday (1516-1524) si Jenos Goszt6ny
(1524-1527), cf. Kovery L., Erdelyi regisegei, Kolozsver, 1892, p. 68-70, Balogh, Az erdilyi
renaissance, vol.I, p.91, 184, 251-252 si VAtdsianu, op. cit. ,vol. I, p. 283-284, 604-605.
2 Isabella (1520-1559), fiica regelui Sigismund I al Poloniei si a Bond Sforza din Mi-
lano, sotia regelui Ungariei loan I Zepolya (Szepolyay) (1526-1540).
3 loan al II-lea Sigismund Zepolya, rege ales" al Ungariei i principe al Transilvaniei
intre 22 aprilie 1540-1 august 1551 si 15 septembrie 1556-14 martie 1571.
4 Pentru imprejurerile politice prin care a trecut Transilvania in perioada anilor 1551-
1571, pine la 1556 Mild in stdpinirea imperialilor, iar de la aceastd. datd revenind din nou
reginei Isabella si fiului ei Joan al II-lea Zepolya, vezi mai cu seamd Veress Endre, Erdelyi fe-
jedelem interregnum (1551- 1556), Budapesta, 1889 si Izabella kyrdlynd, Budapesta, 1901, A.
Huber, Die V erhandlungen Ferdinands I mit Isabella von Siebenbargen (1551- 1555), Viena, 1891,
Szedeeky L., Izabella is Jdnos Zsigmond Lengyelorszdgban (1551- 1556), Budapesta, 1888, Pozs-
onyl Szentmertoni KAlman, J dnos Zsigmond erdelyi fejedelem dlet ds jellem rajza, Szekelykeresztur,
1934, Stefan Pascu, Transilvania tn epoca Principatului. Timpul suzeranildlii turcelti, 1541-
1691, Cluj, 1948, p. 43-57, Din istoria Transilvaniei, vol. I, Buc., 1960, p. 117-137 etc.
5 GresalA evidentd de transcriere a copistului manuscrisului, care a confundat cifra
1 cu 7 (70.000 in lot; de 10.000). Intr-adever tributul Transilvaniei datorat Portii a fost
fixat initial la suma de 10.000 de galbeni pe an si datoritA indspriril jugului turcesc, princi-
pele Stefan Bethori ajunge sd plAteascd, incepind din 1575, cite 15.000 de galbeni anual, cf.
St. Pascu, op. cit., p. 33 si 59 ; mai vezi l Szalay Lesz16, Adalekok Erdely viszonyaihoz a
portdval Bdthori Istvdn ds KristOf alatt AdOugyek, Pesti Nap16, 1856, Liptek Jenos, A portal
add tOrtenete az erddlyi fejedelemsegben, Kesmerk, 1911, Roderich Goos, Osterreichische Staats-
vertrage Frstentum Siebenbelrgen (1526- 1690), Viena, 1911, p. 192, Georg Muller, Die
Turken Herrschaft in Siebentargen Verfassungsrechtliches Verhiiltniss Siebenbargens zur P forte,
1541- 1688, Hermannstadt-Sibiu, 1923, p. 12 si 66.
6 Lescalopier se referA desigur la urmele vechii asezdri romane Apulum, colonie ince din
vremea impAratului Traian (98-117), pentru care vezi mai ales Cserni Bela, A (.50 feher-vdr-
megye tOrldnete a rOmay krdban, in Alsafeher vdrmegye monografidja, vol. III, Nagyenyed,
1901, p. 107-661, Ion I. Russu, Apulum. Numele i originea localildfii daco-romane, In Aputum.
Buletinul Muzeului regional Alba lulia, vol. III (1947-1949), P. 145-159 si Gr. Florescu,
Apulwn, ibidem, p. 162-169.
7 Asa-zisele inscriptii de la Alba Iulia sau Sarmisegetuza, cu privire la luptele lui Traian
cu Decebal l ascunderea comorilor regelui dac, nu sint decit plesmuiri ale umanistilor seco-
www.dacoromanica.ro
17 PIERRE LESCALOPIER Ng TARA ROMINEASCA SI TRANSILVANIA 449
Le 3-<me> jour de Juil let je fus saluer le prince Estienne Battori extraict de la noble
famille des s<eigneu>rs de SomlYo 1. II me recent fort humainement, me tenclant sa main dont
ii estreignit la mienne en grande faueur et ne permeit
(Fol. 52 v) que je luy baisasse sa main. II parla auec moy fort longuement en latin sur
la creance mentionne aux 1<ett>res de Mons<ieu>r d'Acqs que je luy auois presentees s'an-
quera<n>t en outre de tout ce que j'auois veu et appris en n<ot>re voyage. Puis il me corn-
<m>a<n>da de voir son chancelier Mons<ieu>r Martin Wersouitius 2 et le sdeu >r Blandrat 3
son con<seill>er, Francois comme moy (me diet il). Mais son premier con<seill>er estoit
de Sauoye et retenu con<seilber d'Estat des le vivant du dernier roy & 1-<er> vaiuoda.
Cependant que je le saluois, le s<ieu>r Estienne 4 son neueu 5 me regardoit de loing
fort attentiuement et comme je laissois le prince, il vint m'embrasser a son veu, dont j'estois
estonn, jusques a ce que me parlant italien je recognus sa voix plus tost que son visage. Nous
auions este compagnons aux exercices de Padoue 6. Il me mena chez Mons<ieu>r le chancelier
Wersouitius qui me tesmoigna l'obligation de son prince enuers Mons<ieu>r d'Acqs pour
auoir dextrement faict que Mehemet auoit procure le consentement du d<it> mariage pretendu
en France, d'autant que c'estoit oster le plus grand empescheme<n>t qui fut a craindre,
pourceque les Tures apprehendoient le voisinage des Francois
lului al XVI-lea, Incepind cu Mezerzius, Taurinus, Lazius i continuind cu Reicherstorffer,

Possevino, Sigler, Zarnoscius si allii; Lescalopier se asazd i el pe aceeasi pozitie traditio-
nalist, reproducind, In jurnalul sau de caletorie, citeva din asemenea inscriptii, figurind In
opera lui Reicherstorffer (vezi mai jos).
1 Pentru domnia principelui Stefan Bethori, nescut la 27 septembrie 1533 si reposat la
12 decembrie 1586 ca rege al Poloniei, vezi Indeosebi Buday Kalman Bdthory Istvdn erdlyi
fejedelemsge 1571-1576, Szegedin, 1932, ,, * . Etienne Batory Roi de Pologne, Prince de
Transylvanie, Cracovia, 1935, Veress Endre, Bdthory Istvcin Kirdly, Budapesta, 1937, si Bat-
hory Istvdn Erdlyi fejedelem s Lerzgyel Kirdly levelezse, vol. I, Kolozsver, 1944, Rodica
Ciocan, Etienne Bdthory, prince de Transylvanie, roi de Pologne et les Rownains, Buc., 1939,
I. Lupas, Un principe transilvan rege al Poloniei, In Studii, conferinfe qi comunicdri istorice,
vol. II, Cluj, 1940, p. 161-169 etc.
2 Martin (Marton) Berzeviczy (1538-1596) copist In cancelaria palatinului Toma Na-
dasdy, apoi juratus notarius" la 1558, ocupe o functie In cancelaria regal maghiara a lui
Ferdinand I de la Viena i devine In 1573 vice-cancelar, apoi cancelar al principelui Stefan
Bathori, pe care 1-a Insotit I. 1576, In Polonia. Asupra lui, vezi Berzeviczy Edmund, Ber-
zeviczy Mdrton erdelyi kancelldr, Budapesta, 1899, A. Veres, Berzeviczy MdrIon, Budapesta,
1911 i Adrien de Divky, Les Hongrois en Pologne a l'pogue d'Etienne Batlwry, in Et. Ba-
tory, Roi de Pologne..., p. 116-120.
3 Giorgio Blandrata (1515-1588) italian din Saluzzo, medic al curtii princiare si con-
silier intim al regelui Ioan al II-lea Zapolya si al principelui Stefan Bthory. Adept al credintei
unitariene, el a participat intens la disputele teologice care au dezbinat clerul transilvAnean
la mijlocul veacului al XVI-lea. Asupra lui Blandrata, vezi Michael Burian, Dissertatio histo-
rico-critica de duplici ingressu in Transsilvaniam Georgii Blandratae, Alba-Carolina, 1806, Vin-
cenzo Malacarne, Commentario della vita e delle vicende di Giorg io Blandrata, arclziatra in Po-
Ionia e Transilvonia, Padova, 1814 si Dr. N. Igna, Un medic italian la Alba Julia tn secolul
al XV I-lea, In A pqlum. Buletin. Muzeu. reg. Alba Julia, vol. II (1943-1945), p. 399-401.
4 te fan Bahori (+1601), fiul lui Andrei (+1563), cepitan de Satu Mare, care era fra-
tele mai virstnic al principelui Stefan. Militar Inzestrat, Stefan a Insotit In Polonia pe unchiul
sau, devenit regele acestei teri, iar dupe moartea lui, s-a reintors In Transilvania, unde a
slujit In calitate de capitan al Oradiei Mari Intre 1588 si 1592, cf. Dr. TOth-Szabo, Nagy-
vdrad..., p.83 si A. Alciasy, La gindalogie de la famille Bdthory...", p. 8-9.
5 Scris la Inceput filz", apoi sters t corectat neueu".
6 Intr-adevar, principele Stefan Bathori a trimis la Invetetura pe nepotul sari Stefan
la Padova, In 1571, cf. Emeric Lukinich, La jeunesse d'Etienne Bathory, In Et. Batory, Roy de
Pologne,..,p. 19.
2.9 C. 4336
www.dacoromanica.ro
(Fol. 53) et craignoient d'auoir guere 1 auec aucune nation sinon auec les Francois, mais II
trouua mauuaise la feinte du mariage d'Austriche, pourceq<ue> son prince ne pouuoit conser-
uer la bonne grace du Turc sinon en haissant les imprialistes. Et estoit sceu par tout, qu'il
faisoit touttes les demonstrations possibles comme ii ne vouloit alliance, ni amitie auer eux et
de faict contre son humanit ordinaire, ii n'auoit voulu parler allemand au sdeu >r Normand 2,
ambassadeur de France vers luy pour le d<it> mariage et Iuy respo<n >dolt par truchement pmir-
ceque le d<it > s<ieu>r Norma <n >t n'entend point latin. Le prince parloit fort hien allemand ;
7 villes principales de son obeissance sont gardes et habites de tout temps par Allemands.
Nea<n>tmoins ii ne parloit jamais a leurs deputes et magistratz, sinon latin ou hongrois et
haissoit qu'on luy parlast vne langue que le Turc haissoit. Apres s'estre enquis de plusieurs
choses que je ne sgauois point de la dame offerte en ce maHage, son aage, sa beautd, sa des-
cente ou parentele auec les roys de France, le degre, son pere, sa maison etc. et ma response
ou excuse, que destine par mes parents pour estre vng iour juge, j'auois
(Fol. 53 v) este nourri aux universits eslognees de la court, qu'il y auoit 3 ans que
j'estois hors de France curieux de voir le mo<n>de selon mon aage, il me commanda voir
Monsden>r le Normand et le prier de parler frangois au prince et m'admettre pour truchement.
Je le feis et quictay le logis qui m'auoit este donne pour porter mon bagage ches le thit> s<ieu>r
le Normand, ou touts les matins l'on nous enuoyoit des cheuaux de l'escurie du prince, ou
monts nous luy faisions compagnie a proumener deux heures ou a la vollerie ou chasse au
lieure ; tousiours le prince parloit a moy latin et si par pudeur je me tenois derriere Mon<s>-
ieu<r > le Normand, il me faisoit venir a son cost& II parloit latin au d<it > Norma <n >d, lequel
en conceut jalousie telle que ii ne parloit point frangois au prince mais allemand 3 et ne me
voulut faire part des affaires de sa negociation, dont mon aage ne me permettoit d'auoir grand
soucy. Tous les grands nous festoyoient et s'enyuroient pour nous faire plaisir.
II nous suruint vne disgrace par vng Italien sonneur de lire et chantre qui
(Fol. 64) venoit de France et disoit en secret que Ma<emois >elle de Cha<tea>uneuf n'estolt
point parente du roy et qu'elle estoit etc. y meslant quelqu'autre chose. Sur quoy je fus tent
plusieurs fois par le s<ieu>r Estien<n>e, neueu du prince et par Blandrat. Mais je pouuois bien
auoir bon bec, car je ne sgauois rien du faict.
Le neueu du prince me feit voir la Slatina 4 ou sont les minieres d'or et de vif argent que
tenoient a ferme Jacomo Grisoni Venitien et Fausto Guai Bomain nouri a Paris jusques a 18
ans, lesquelz font gra<n>d chere a qui les visite.
En allant pres du lieu je veis aux ruines d'un vieux bastiment scul en vne grande pierre
carre, deux filles les cheueux espars qui essuioient leurs larmes. Entre elles estoit ce qui suit
Apud Gruler 5
CCCXLVI 4 D. M.
P. AEL. Juliannus vixit mensibus V diebus XXV
P. AEL. Prouincialis Dec. col. filio
Et en vne autre grande pierre
1 Scris la Inceput cu doi de r, guerre", unul din r fiind apoi teiat.

2 Thomas Le Normand, dupe cum nate mai jos Lescalopier.
3 Urmeaze cuvintele -terse ou je".
4 Zlatna, Zalatna, comune In raionul Alba, reg. Hunedoara.
5 Trimiterile la Gruter apartin, dupe cum am mai spus,unui adnotator al manuscrisului
din secolul al XVIII-lea. Inscriptia de fate. se Old Intr-adever la Jan Gruter, Inscripliones
antiquae Lolius orbis Romani..., vol. I, pars. II, p. CCCXLVI, nr.4. Publicat si In Corpus In-
scriptionum Latinarum, vol. III, pars prior, Berlin, 1873, p.219, nr.1321.
www.dacoromanica.ro
19 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA SI TRANSILVANIA 451
Apud eund1
CCCLXXXVII 4
D. M.
P. Cel. seno. constanti Dec.
Col. Del. Matiae CL aequo
IFEM. DEC. COL. DAC, V. A. XXX
Morellius adiutor II. VI. P.
COEL. DACI. H. T. V. P.
En vne maison d'un habitant de ce lieu ou y a peu de maisons vne pierre ro<m>pue
com<m>e suit
LLINI
E ET NICOLVMEA TE
AIAN. HADRIANI
RNVS PRIMICENIVS 2
(Fol. 54 v) Et en vne autre pierre au logis des d<its> s<ieu>rs

I.O.M.
C. SEMPRONIVS
VRB. PROCONS.
AVGVST 3.
Le 5 jour de Juillet nous vismes la mine d'or ou l'on va fort auant soubs vne gra<n>de
rnontagne 4. Ilz en tirent de la pierre qu'ilz font premierement cuire com<m>e plastre, puis
piler auec vng moulin a eaux qui chasse dans vng canal de bois large d'un pied, long deux toises,
les pierres cuittes ou des gros potteaux les pilent haussants et baissants l'un apres l'autre et
deuenues grauier, la poudre ou grauier est emporte peu a peu a trauers ce canal par l'eau qui
a la sortie de ce canal le respand sur des toilles grosses este<n>dues sur vng ordre daiz ; pen-
chantz douceme<n>t dans vng fort grand cuuier, Por s'attache a ces toilles, ce qui ne s'y prend
tombe dans ce cuuier et l'eau par dessus se perd en bas ; deux fois en 24 heures us lauent ces
toelles, les lauent dans d'autres cuuiers, puis dans de grands plateaux de bois, ils preignent ce
qui est dans ces cuuiers de l'eau et du sable qu'ilz debattent peu a peu, tant que l'or se tire d'un
cost et le grauier inutile demeure de l'autre coste du platteau 5.
Ainsi j'ai veu
1 Gruter, ibidem, p. CCCLXXXVII, nr.4. Inscriptia este defectuos transcrisA de Les-

calopier (Cel. seno" In Mc de Celsenio", Del. Matiae" In Mc de Delmatiae", Morellius",
in loc de M. Orellius", etc.); lectura corectA In CIL, 1111, p. 219, nr. 1323.
2 N-am putut identifica acest fragment de inscriptie in CIL. Pare a fi inedit.
3 CIL, I11, p. 217, nr. 1298.
4 Masivul Corabia-Vulcoiu-Botes (1351 m) din regiunea muntilor Metaliferi In Apuseni,
la nord-est de Zlatna, centru aurifer exploatat Inca' din vremea romanilor, cf. Ion Russu Abru-
deanu, Aurul romtnesc. Istoria lui din vechime Mud azi, Buc., 1933, p. 122-124 si harta de
la p. 109.
5 Pentru exploatarea aurului in secolul al XVI-Iea in regiunea Zlatnei, vezi i Lukcs
Bela, Az erdlyi aranybOnydszat, In Az osztretk-magyar monarchia irdsban s kepben, Buda-
pesta, vol. XX (1901), 0. Paulinyi, Magyarorszag aranytermelese a XV szazad vegn es a
XV I szazad derekan, In Bcsi tort. intezet evkonyue, Budapesta, VI, 1936, Ion Russu Abru-
deanu, op. cit., p. 224-227, t. Pascu, Transilvania In epoca Principatului, p. 244-245, I
Toth Zolten, Micdrile fOreingli din Munlii Apuseni Mud la 1848, Buc., 1955, p. 22-25, ete.
www.dacoromanica.ro
(Fol. 55) quelquesfois sur n<ot >re pont au change 1 tirer l'or tombe parmi les ordures des
boutiques. Quand ilz ont tire quantite de ce grauier d'or, ilz le mettent dedans vne petite chapelle
a distiller auec vng peu de vif argent, ou par l'opera<ti>on du feu, lc vif argent reduit l'or en
lingotz et le vif argent s'euapore.
Le 6-<d>me nous vismes la miniere de vif argent 2. Sur vne montagne haute demilieue,
y a des trous ronds comme des puys par lesquels l'on descend dedans les minieres, d'ou l'on
tire de la terre de couleur entre iaune et rouge de la quelle ilz emplissent des pots de terre qui ont
la bouche fort estroitte, a l'entree de la quelle ilz mettent vng peu de charbon de terre, puys
ferment ce trou ou bouche du pot d'une bodte de bois d'une piece et agencent plusieurs pots ainsi
accoustres la bouche contrc bas tenus auec de la terre molle, puys ilz font vng grand feu dessus
& aux 4 costes qui dure 4 ou 5 heures et par apres le feu estant cess et les pots rafroidis, iN
deffont & retirent les potz et trouuent que de la terre de dedans est could, a trauers ce charbon
mis a la bouche de chacun pot, le vif argent que l'on void mouuoir dans ces boetes ; ii y a enuiron
500 potz ainsi accoustrs a chacun feu qu'ilz font.
Le 7 nous retournasmes en Alba Julia ou
(Fol. 55 u) j'obseruai a la porte de ceste part nomme Carnpedor 3 (que restime auoir este
le capitolc car le chasteau est le < plus> haut & fort de toutes les autres maisons) vne grande
louue tarn& de relief en vne pierre et deux petitz enfans qui la tettent.
En la mesme porte ii y a escrit de caste et d'autre ce qui s'en suit :
Apud Gruter 4 Apud Gruter 5
XVI 16 XIV 6
I. 0 .M IVLI.PRIMVS.S.LEG.XIII GE.
Visius VIBIVS V.S.L.L.M.
POSTHVMVS
V. S .
D'un coste et d'autre de la maison du prince :

Apud Gruter 6 Apud Gruter7
X3 LXVII 9
I.O.M, AESCVLAPIO ET HYGIAE CAETERI-
ET DIIS POENATIB . S QVE
1 Pont au change", un pod al zarafilor In vechiul Paris, cf. L. Dubech et P. d'Espezel,

Histoire de Paris, tome I-er, Paris, 1931, p. 155.
2 ZAcAmintele de mercur se exploatau la Valea Dosului, sat asezat la o distantA de 7
km nord de Zlatna (raion Alba, reg. Hunedoara). Citeva date privitoare la extractia mercu-
rului In vechime la L Pascu, op.cit., p. 248.
3 Este vorba de poarta dinspre rAsfirit a vechii cetAti din Alba Iulia, ridicatil In sec.
XII, pc temeliile castrului roman si cu materiale ramase chiar din zidurile asezArii de la
Apulum ; poarta, ce se numea Sf. Gheorghe, deschidea drumul spre Mures si avea Intr-adevAr,
deasupra ei statuia lui Romulus si Remus sugind la shill lupoaicei, cf. * Alba Mita (Thar-
mis-Apulum-Bdlgrad). Descriere istoricd i geograficd a orasului, Buc., 1922, P. 21-22.
Gruter, Inscriptiones, vol. I, pars. I, p. XVI, nr.16. Inscriptie transcrish de Lesca-
lopier cu unele mici greseli de lecturA ; vezi CIL, III, p. 191, nr. 1057.
6 Gruter, op. cit., p. XIV, nr.6 ; CIL, ibid., p. 190, nr.1045.
6 Gruter, op. cit., p. X, nr.3 ; CIL, ibid., p. 195, nr. 1081.
7 Gruter, op. cit., p. LXVII, nr.9 ; CIL, ibid., p. 185, nr. 987.
www.dacoromanica.ro
SCAVRIANVS DIIS DEABVSQVE HVIVS LOCI

SALVTARIBVS C. IVLIVS
FRONTONIANVS VCT.EX B F EOS
LEG.V.M.P. REDDITIS SIBI LVMI-
NIBVS
GRAT.AGE.EX VISO PRO SE ET
CAROI A MAXI MA CON IVG . ET . IVL .
FRONTINA FILIA
V. S. I.M.
A demie lieu de l'autre part il y a vng riche monastere de S<ain>t Michel 1 seul en la
campagne, ou demeurent sculement des fermiers ; l'eglise estoit deucnue grange ; ii y a vne
pierre sur la porte de la court ainsi escripte :
Apud Grnter 2
DXCI V V
D.M.
M.VLPIO AVG.LIB.HERMIAE PRO AVRARIVM CVIVS RELIQVIAE
EX INDVLGENTIA AVG. IN ROMAM LATAE SVNT SALONIA
PILASIRICA CONIVX EID.GENES.LIB.BENEMERENTI
FACERE CVRAVIT.VIXIT ANN.LV.
Le 9 de Juillet retourna en Mba lc d<it> Mons<ieu>r Thomas le Normand, qui estoit
alle en vne
(Fol..56) vine voisine voir quelques amis, car il auoit plusieurs cognoissances et auoit este jeune
a la guerre en ce pays et en Hongrie.
Le s<ieu>r Blandrat lequel m'auoit persued de seiourner pour conduire en court les
s<ieur>s ambassadeurs du prince qui iroient perfaire son maHage et qui m'auoit promis pour
ce subiect vng charriot de 4 cheuaux, vne chaisne d'or & mon voyage gratis, commanga a me
descouurir que les choses ne passeroient pas outre, tant pour les aduis dorm& au prince des
.defaults de Mad<emois>elle de Cha<tea>uneuf, que pourceque nouuelles leur estoient venues
de la mort du roy Charles 9 et retour de Poulogne (qu'il nommoit fuite), que l'on craignoit
en France vng remuement du due d'Alengon 3 et du roy de Nauarre 4 et alteration de l'estat ;
que les s<ieu>rs Polonnois disoient qu'ilz ne receuroient plus Henry et esliroient vng autre roy
et que tout cela aduenant, son prince ne voudroit pas effectuer ce dont il ne verroit plus les
causes ;qu'en vain il espereroit suport de la France, qui s'en alloit ruiner son estat, aussi
peu d'un roy voisin qui ne serait plus parent de sa femme. Je le priois de faire entendre a
son prince ce qu'il scauoit de la loy salique, quc iamais le roy ne meurt que son successeur
1 Vechea milmIstire romano-catolic SI. Mihail din satul Tauti (Thtfalud), corn. Metes
(raion Alba, reg. Hunedoara), Intemeiatd la 1379 Intr-o arip a unui castru datind din sec.
XIII (Castrum Beatae Mariae Virginis de Szentmihlykve Piatra Sf. Mihail), de epi-
scopul de Alba Iulia Gobelinus si ddruitil ordinului calugarilor paulini; constructia lcalului
a fost terminat Intre 1386-1389 in vremea episcopului Emeric. In veacul al XVlea men4-
stirea a apartinut ordinului paulinilor, aflindu-se sub protectaa castrului Piatra Sf. Mihail" ;
In 1521 este acordat capitlului din Alba Iulia, iar regele Ferdinand I o ahltur5 acestei epis-
copii la 29 mai 1553, cf. Dr. Cserni Bela. A Szentmihdlykdi zdrddnak fel fedezsrol, In Archae-
ologiai rtesit V, vol. XIX (1899), fasc. 5 (dec.), p. 398-400.
= Gruter, Inscriptiones, vol. I, pars.II, p. DXCIV, nr.7; CIL, HP, p. 218, nr.1312.
3 Frangois (1554-1584), duce de Alencon, fiul cel mai mic al regelui Henric al II-lea
al Frantei si al Caterinei de Medici, amestecat in intrigile politice ale vremii sale.
Henrie al III-lea de Bourbon, rege al Navarei Intre 9 iunie 1572 si 14 mai 1610 (Hen-
ric al IV-lea al Frantei, Incepind de la 2 august 1589).
www.dacoromanica.ro
454 P. CERNOVODEANII 22
ne soit connu, que les Parlamentz, les princes et nobles conserueroient ceste boy. Mais pour
neant
(Fol. 56 00) car il m'alleguoit que ceste loy auait este violeiS et touttesfois 11 promettoit d'en
parler au prince.
Le seig<neu >r Estienne m'en dit a peu pres fors que l'on ne tenoit encore ces nouuelles
bien asseurdes et ceste incertitude nous feit continuer encore quelques lours n<ot>re bonne
chere. Le s<ieu>r Michaloski s'en alla en Poulogne et fut d'aduis que je n'y allasse, croyant,
qu'on y hairoit les Francois pour cet abandonnement du roy.
Le 12 de Juillet le s<ieu>r Blandrat docteur medecin et 1-<er> con<seill>er du prince
nous festoya dilitieusement auec musique le long du disner. Ii auoit du bien a Salusse et en
Sauoye, mais il en auoit infiniment d'auantage en ce pays la. Et neantmoins 11 n'auoit
point este mule et n'auoit pres de lily enfant, ny parent, il n'auoit pas bruit d'estre auare,
mais 11 viuoit en parsimonie et ne couchoit que sur vng bane enuelop d'une cathelogne et
vng oreiller soubs sa teste, sinon quand ii estoit malade.
Nous demeurasmes en ces festins quotidiens jusques au 21 Juillet, voyant tousiours
quelque lieu de plaisir ou chose des richesses du prince, vng iour ses cheuaux, vng autre son
cabinet d'armes.
Vng iour l'on nous feit voir la tente de
(Fol. 57) camp du roi Jehan dernier 1. Elle estoit tendue en vng pre et sembloit vng grand
chasteau, les murs de toille auoit des creneaux et de loing sembloient de magonnerie ; 11 y auoit
deux grands portailz pour sortir deuant & par derriere. Au dedans 4 grands pauillons accom-
pagns de 4 petitz pour garderobes. Au milieu vne grande sale tout autour des murs des escu-
ries diuises de logis pour les escuiers & seruiteurs, touts les cordages estoient de soye. Vng
autre jour l'on nous mena voir des aqueductz que le prince faisoit faire pour conduire de
l'eau en son chasteau d'une lieue loing.
Le 20-<e>me le prince nous enuoya querir et parla latin a M<onsieur>r le Normand,
qu'il estoit certiore des nouuelles de France, qu'il y auoit debat pour la couronne, que le roy
de Poulogne s'y acheminoit pour se la co<n >seruer, qu'il n'estoit scant parler des ioyes de ma-
riage a des princes affligs de telles diuisions, que cela seroit cause de suspendre son desir
jusques au restablissement des affaires de France, qu'll escriuoit a la royne 2 humbles actions
de grace de sa volonte, qu'il rechercheroit quand ib verroit les affaires du royaume le per-
mettre, que a Mons <ieu >r le Normand & autres s <ieu >rs qui auoient trauaill pour luy en ceste
alliance qu'il auoit recherche, II
(Fol. 57 v) offroit son amitie pour recompense.
J'interpretay ce dire a Mons<ieu>r le Norma<n>d, qui feit response en francoisr pour
ce coup qu'il reputoit heureux le seruice faict au roy son m<alt>re en cet affaire, puis qu'il
auoit este aggreable a vng prince si vertueux, que le royaume de France ne pouuoit receuoir
trouble ni guerre pour le droict du successeur, qu'il le prioit d'escrire au roy Henry 33 lequel
le renuoyroit bien tost affin de paracheuer en ioye et bonne paix l'alliance qu'il auoit tousiours
affectione d'ung si gra<n>d prince auec sa cousine. Nous nous humiliasmes a luy baiser le
bas de sa robe qui luy couuroit jusques deux doigtz au dessoubs le genoul et il nous accolla.
Nous fusmes dire adieu a ceux qui nous auoient traictes. Le prince donna a Mons deu >r le
Normand quattre beaux cheuaux de coche et a moy vng cheual de selle & luy enuoya ses 1<ett>res
au roy & a la royne.
5 loan al II-lea Sigismund Zapolya rege ales" al Ungariei.

2 Caterina de Medici.
3 Henric al III-lea rege al Frantei Intre 30 mai 1574 (proclamat pe cInd se afla Inca In
Polonia) i 1 august 1589.
www.dacoromanica.ro
Le 21 nous fusmes a Agnedi 1 bourg habitd d'Hongres & cl'Allemands au dessus duquel
est vng fort chasteau 2 entourd de fosss pleins d'eau. Ce chasteau auoit estd co<n>fisque
sur le conte de Fogarestz Jehan Becquetz 3, les maieurs duquel tenoient en engageme<n>t
pour 30 mine talars prests a la mere du
(Fol. 58) roy Jehan ce contd. Le prince auoit voulu le retirer et rendre les 30 mille talars et
sur le refus de Becquetz, ii l'auoit assiege dans le chasteau de Fougarestz, d'ou II eschappa
de nuict & se sauua a Vienne ou 11 estoit encore aupres de l'empereur 4, cause que le prince
luy auroit confisqu tout son bien.
Le 22 Juillet nous vinsmes a Torda 5 ou sont les remerques d'une grande vine qui y a
estd 6 ; nous passasmes soubs vng grand portail de pierres de marbre mal polies ; loing de la y
auoit vne pierre escripte ainsi que s'en suit :
A DECEBalo missis qui Traianum per insidios
interficerent profugis deprehensis milites
Rom. tales versus decantabant :
Le tout escript en grandes lettres
Vbi eras Ramnasia vbi eras
Quantum abfuit ne Roma
Lugeret sed viuit Traianus 7
1 Nagyenyed, Aiud, oras (raion Aiud, reg. Cluj).

2 Vechea cetate a Aiudului, IntemeiatA probabil de colonistii sasi In sec. XII, ce ajunge
apoi In stApInirea capitlului episcopal din Alba lulia, cApatind multe innoiri. Din prima fazA
de construire par a data cloud bastioane, al mAcelarilor i cizmarilor, asezate In colturile de
nord-est i sud-est ale cetatii; in mijlocul incintei se indlta odinioarA o capela ridicatA Intre
anii 1333-1334, cf. Szdtmary Kdroly, A nagyenyedi egyhazkerites, In Archaeologiai Kzleme-
nyek, Budapesta, vol. VII (1868), p. 43 si urm., la VdtAsianu, Istoria artei feudate, I, p. 125.
3 Gaspar Bks de Kornydt (1520-1579), comite al Fagarasului Intre 1566 si 1573. El
ia In stapinire comitatul i cetatea Fagarasului de la loan al II-lea Zdpolya, In schimbul sumei
de 30 000 de florini, cu care regele le cumpArase de la ultimul mostenitor Gabriel Mailath. De-
oarece Bks se comporta ca un suveran neatirnat, neplAtind impozite i netinind seama de
autoritatea centralA, noul principe Stefan Bdthori IncearcA sd-i limiteze puterea prin hotririle
Dietei din 1571. El clAdu cistig de cauzA Margaretei, sora lui Gabriel Mailath, care incerca sA
rscumpere FAgArasul de la Bks, socotind ilegal vinzarea fAcutA de fratele ei, deoarece fu-
sese IncAlcat dreptul de preemptiune. Bks nu se supuse somatiei princiare de a ceda cetatea
IncercA sA tarsgAneze lucrurile, bizuindu-se pe ajutorul ImpAratului Maximilian al II-lea.
Bdthori descoperind urzelile sale, ataca FagArasul prin surprindere, asediindu-1 la 4 octombrie
1573. Neputind rezista, Bks fugi In ascuns din cetatea care se precIA la 18 octombrie cpi-
tanilor lui Bathori ; fostul comite se refugie la Kaschau pe ling ImpAratul Maximilian al II-lea.
Principele Transilvaniei 11i justified actiunea In dieta de la Medias (15 octombrie 1573), de-
clarind rebel pe Bks si confisclndu-i averea. Toate incercArile acestuia de a recuceri cetatea
se dovedir zadaruice i o nAvAlire a sa In Transilvania, In vara anului 1575, cu sprijinul Imp-
ratului, a fost InfrIntil. Mai tirziu, Bks s-a ImpAcat cu Stefan Bath6ri, ajuns rege al Poloniei,
slujindu-1 acolo cu credintil pima la moarte. Pentru toate acestea, vezi SzAdeczky Ldjos, Kor-
nykti Bks Gdspeir 1520 1579, Budapesta, 1887, Szalay Ldsz16, Bks Gaspdr, pdlyOjkhoz
adalk, Pesti-Nap16, 1858, Szildgyi Sdndor, Bks Gaspar, 1521 1579, In Vasdrnapi Ujsag", 1875,
Adr. de Divky, Les Hongrois en Pologne ez l'epogue d'Etienne Bdthory, p. 105-112, 0. Popa,
Fdgeirasul sub regii ungari, p. 23-30.
4 Maximilian al II-lca impArat al Germaniei Intre 25 iulie 1564 si 12 octombrie 1576.
5 Turda, oras (raion Turda, reg. Cluj).
6 Vechea asezare romanA de la Potaissa, municipiu in vremea hnpAratului Septimiu
Sever (193-211) si colonic, pentru care vezi Ion. I. Russu, Descoperiri arheologice la Potaissa,
Sibiu, 1941.
7 Inscriptie false, nevAzutA de fapt de Lescalopier, ci copiatA nemdrturisit din Reichers-
torffer, Chorographia Transilvaniae, p. 1 y. Vezi i CIL, Iil, p. 8, nr. 66.
www.dacoromanica.ro
A l'autre bout du village y auoit en vng mur ruineux, cc qui suit escrit tout en grandes
lettres dans vng marbre grossier et mal poli :
Decebalus mortem sibi vbi consciuisset
Daciamque Traianus in prouinciam redegisset
Milites Ro. tales versus decantabant 1
Apud Gruter 2
CLIII .5
Nonne tibi dixi Decebale I
funus tuum est Herculem lacessere
(Fol. 58 v) Non recte fads tua ipse quod jaces manu, sed
Te vtcumque caesar vicit tulit tibi
Semper augur Augustalis.
A ce Torda passe vne riuiere qui vient de montaignes du pays dans le grauier de laquelle
Fon trouue de l'or. Ilz la nomment en hongrois Aragnauis 3, Eau d'or 4. Pres ce village y a de
montagnes qui sont minieres de sel 5, qui vallent par an 14 mille escus de ferme. Je me feis
descend.re dans vne par vng trou comme dans vng puis. Elle est creuse presque de milieue.
Au bas ii y a 4 sortes de sel prest a manger sans requerir aucune facon. Ii faut souuent en
espuiser l'eau mice vne peau de beuf Bee a vng chable par les 4 bouts.
Le 23 Juillet nous vinsmes a Collosuar en latin Claudiopolis 6, belle et forte ville toutte
peinte par les rues meslee d'Allemands et d'Hongrois qui peu d'annees auparauuant estoit
babitee seulement par des Allemands.
L'on tient que Charlesmagne ayant plusieurs lois surmont les Hongres voyant qu'ilz
rebelloient soudain qu'il estoit absent d'eux, bastit 7 forteresses ou ii meit garnison de Sa-
xons pour maintenir le pays en son obeissance 7.
CES SEPT
(Fol. 59) villes sont nommees en hongrois Meg<y>es, Sasebes, Beistrich, Sebin, Brassouia, Se-
quesvar et Colosvar, en alleman Meduis, Millebach, Neesleit, Hermestat, Coronestat, Saxe-
o Inscriptie falsa, ImprumutatS de asemenea din opera lui Reicherstorffer, p. 2.

2 Gruter, Inscriptiones, vol. I, pars. I, p. CL III, nr. 5. Inscriptie false, cf. CIL., I1I1,
p. 10, nr. 72 ; transcrisa cu greseli (funus tuum in loc de funestum) clupa Reicherstorffer,
op. cit., p. 2.
a Aranyos, Aries.
4 Cuvinte scrise la marginea foil, In afara rIndului.
5 Pentru exploatarea minelor de sare In regiunea Turdei, vezi raportul cornisarilor im-
periali Pal Bornemisza, episcop de Veszprm si Georg Werner care Ferdinand I, din martie
aprilie 1552 (cf. Hurmuzaki, Documente, vol. IV2, Buc., 1894, p. 711-715, nr. CCCXLVI), la
t. Pdscu, Transilvania In epoca Principatului, p. 236-237, 241-242, dar mai ales Al. Do-
bosi, Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania In coal media (secolele XIV XV I) In Studii
i cercetdri de istorie medie, vol. II (1951), nr. 1 (ianuarie-iunie), p. 125-166.
Kolozsvr, Klausenburg, Cluj.
7 Traditie curioasa care circula In Transilvania veacului al XVI-lea. Izvoarele istorice
concludente dovedesc Ins5 ca primele asezari ale sailor din Transilvania dateaza din vremea
regelui Gaza al II-lea (1141-1161), cf. N. Iorga Histoire des Roumains de Transylvanie et
de Hongrie, vol. I, Buc., 1915, p. 55 ; G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenburgen Sachsen flu-
das sdchsische Volk, vol. I, Herumnnstadt, 1925. Mai veil si R. F. Kaindl, Geschichte der Deal-
schen in den Karpathenlandern, Gotha, vol. I, 1907, Muller-Langenthal, Siebenbrgen. Die Sachsen
und ihr Land, Stuttgart, 1922, I. Schiopul, lmigraliunea sdseascd tit Transilvania" In Glnd
romlnesc", vol. III (1935), 9 p., Hermann Hienz, Quellen zur Volkes- und Heimatkunde der
,Siebenbilrger Sachsen, Leipzig, 1940 etc.
www.dacoromanica.ro
25 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA Si TRANSILVANIA 457
bourg et Clausembourg 1. D'ou vient qu'ilz n'ont encore admis aucun Hongre resident parmi
eux et si aucun y prend femme il est contraint de l'emmener demeurer allieurs. Quant a p<re
se >nt Colosvar est hors de ce nombre, pourceque depuis 8 ou 9 ans ilz auoient laiss6 de garder
leurs porte & auoient rnieux aym6 la libert du pays et se mesier en tout parmi les Hon-
grois. Les autres 6 villes ont leur communaut ancienne et conseil ; le prince jure les entre-
tenir en leur libert, ii y establit la justice, tout s'y faict en son nom, mais ilz ne le receu-
roient dedans auec plus de trois cent hommes 2
Hors cette ville nous allasmes loger en vng monastere 3 qui appartient au chancelier, ou
ses fermiers italiens nous feirent grand chere auec yin clairet. Il n'y en a point a plus de 200
lieues de la, mais ilz confesserent l'auoir faict par meslange du jus de cerises. La Hongrie
& Transiluanie porte bon yin blanc
(Fol. 59 v) et de beaux froments. L'on tient en ces lieux que les Allemands Saxons, qui sont
tant aux sept villes qu'aux villages habites par eux, pourroient rnettre en armes bien cent
mille hommes.
Le 24 nous passasmes a Dragu 4 petit village de ces Saxons.
Le 25 Juillet nous disnames a Odouuarel 5 village et couchasmes a Sillacheie 6 dernier
village de Transsiluanie, au dessus duquel deffend ceste frontiere vng chasteau 7 du prince
auec mortespayes. Ilz ne laissent sortir aucun cheual du pays sans passeport.
Ce pays est riche en touts biens, entour6 de montagnes et bois de touttes parts, d'ou
luy vient son nom, pourceque au regard des autres pays de quelque coste que ce soit, ii
est trans siluas. 4
La court du prince est bien en bon ordre et a belle suitte. Entre ses bandes de cheual
il a deux compagnies de Poullonnois lanciers qui seruent par six mois, 4 autres du pays de
mesme, et cinq cents arquebusiers touts d'une liure, qui sont tousiours aupres de luy 8.
Touts les moys faisant monstre, Pon casse celuy qui manque de quelque chose.
Medyges, Medwisch, Medias Szszebes, Mithlbach, Sebes sau Sebesul Sesesc Bes-
tercze, Bistritz, Bistrita Nagyszeben, Hermannstadt, Sibiu Brass6, Kronstadt, Brasov
Segesvar, Schassburg, Sighisoara Kolozsver, Klausenburg, Cluj.
2 Pentru regimul scaunelor sesesti din Transilvania, conducerea i statutul lor juridic,
vezi mai ales Georg Ed. Muller, Sthle und Distrikte als Unterteilungen der Siehenburgisch-
Deutschen Nationsuniversildt 1141-1876, Sibiu, 1941.
3 Clujmendstur (Kolozs-Monostor), veche mnstire a ordinului celugerilor benedictini
din apropierea Clujului, ridicatfi In sec. XII In stilul arhitectonic roman. Suferind striceciuni
In decursul tirnpului, corul i sacristia au lost refecute la sfirsitul sec. XV sau Inceputul
sec. XVI, iar lecasul a fost relnnoit la 1508, In stil gotic tirziu, Hind prevezut cu doue turnuri.
Asupra acesteia vezi Kvri Leszl6, Erdely epiteszeti endekei, Kolozsvert, 1866, p. 258-262,
Esterhazy Janos, A kolozsmonostori apdtsag es egyhdzi maradvdnyainak leirdsa, In Archaeologiai
Kzlemnyek", Budapesta, vol. VII (1868), p. 89 si urm., Csomor Lajos, A Kolozsmonostori
bends apatsdg, Kolozsver, 1912, St. Pascu, I. Pataki si V. Popa, Clujul (Ghid istoric), Cluj
1957, p. 166-168 si V. Vetesianu, Istoria artei feudate, vol. I, p. 22, 546-547 etc.
4 Dreg, Dragu (raion Huedin, reg. Cluj).
6 Udvarhely, Szamosudvarhely, Some Odorheiu (raion Zaleu, reg. Cluj).
6 Zilah, Zaleu, ores (raion Zaleu, reg. Cluj).
7 Veche cetate amintite Inca de la Inceputul sec. XV, In pertile stapfnite de familia
Dragffy ; aici s-au dat lupte In vremea rescoalei conduse de Gheorghe Doja la 1514, precumt si
Intre Ferdinand I si Ioan Zapolya la 1527. Pentru mai multe amenunte vezi Fodor Daniel,
Zildh varos ezereves multjanak ismertetese, Zilah, 1896, Dr. Petri M6r, Szildgy varmegye mono-
graphidja, vol. II, Zilah, 1901, p. 513 si urm., L. Gheorghiu, Zaldul. Schifd monograf ica,Zalau , 1926.
8 Principele Stefan Bethori s-a ocupat Intr-adevar de reorganizarea armatei transil-
venene, hoterind In dieta de la Cluj din 1573 ca nobilimea ardeleane i aceea a comitatelor de
la hotar, Impreune cu secuimea, se dea nu numai clrei echipati, dar i infanteristi. Infanteria
Incepe se se Imparte In unitti speciale, fiecare cu comandantul i stindardul ei. Bethori s-a
Ingrijit si de Iinterirea artileriei, In timpul domniei sale functionInd 5 turnetorii de tunuri.
Pentru amenunte, St. Pascu, Transilvania tn epoca Principatului, p. 302 si urm.
www.dacoromanica.ro
458 P. CERNCWODEANU 20
Vng italien fermier du monastere de Colosuar 1 me dit que la aupres y auoit vng
chasteau
(Fol. 60) des Paleologues jadis empereurs de Constantinople refugis en Transiluanie 2.
Ce fermier me barna les inscriptions cy apres transcriptes qui se trouuent en diuers
lieux de ce pays.
A vng bourg 1-<er> du pays nomme Zarmlsae 3 autresfois ville principale de la prouince
Traianus Dada subacta in regia Zarmis
Inuentis Decebali thesauris sub Sargetis
amne conditis hoc posuit 4
Apud Gruter 5
XXI 8
IOVI INVENTORI DITI PATRI TERRAE

MATRI RELICTIS DACIAE THESAVRIS
DIVVS NERVA TRAIANVS VOTVM SOLVIT
ClujmAndstur, mai sus amintitd.

2 Asa cum se prezintii aceastd stire in relatarea lui Lescalopier, nu corespunde adevdrului.
Credem, mai degrabd, cd este o confuzie provocatd de faptul cd intr-adevr a locuit la Cluj,
cu putind vreme mai inainte, cunoscutul teolog reformat Iacob Paleologul (1520-1585), ori-
ginar din insula Chios si trecut de tindr in Ungaria. Paleologul a fost magistru la colegiul
unitarian din Cluj intre 1569 si 1573, cdderea protectorului ski Gaspar Bks, comitele Fdgd-
rasului, provocindu-i insd pribegia in Moravia, cf. I. Palaeologus, De rebvs Constantinopoli
& Cluj, p. 142-153, G. I. Haner, De scriptoribus rerum Hungaricarum et Transilvanicarum
vol. I, Viena, 1774, p. 213-214, nr. XCVI ; Karl Landsteiner, Jacobus Pataelogus, Viena,
1873 si recenzia acestei lucrdri de cdtre Fraknd Vilmos in Szazadok", Budapesta,1874
p. 45-50.
3 Sarmisegetuza, colonia iuris italici", ridicatA de impdratul Traian in valea Hategului
la o oarecare depdrtare de vechile asezdri dacice. tali a purtat numele de Colonia Ulpia Tra-
iana Augusta Dacica, iar de-abia din vremea impdratului Hadrian (117-138), acel de Sarmi-
segetuza, cf. C. Daicoviciu, Sarmisegetuza (Ulpia Traiana) In lumina sdpdturilor, Cluj, 1938;
idem, Sarmisegetuza et ses environs, Buc., 1944 ; idem, La Transglvanie dans l'antiquit, Buc.,
1945, p. 128 si urm. ; I. I. Russu, Sarmisegetuza capitala daco-gefilor, in Revista istoricd
romind", vol. XIV (1945), fasc. 3, p. 376-400 etc.
4 Inscriptie falsd, mentionatA in Reicherstorffer, Chorographia Transylvaniae, p. 2 v.
Legenda ingropdrii comorilor de care Decebal, in albia riului Streiu (Sargetias) din apropierea
resedintei sale, spre a nu cddea in mina romanilor, este arnintitd de istoricul roman Dio Cas-
sius, LXVIII, 144-5 si figureazd la Reicherstorffer, op. cit., p. 15 v. Pentru amilnunte vezi
Inchinare lui Nicolae Iorga cu prilejul fmplinirii virstei de 60 de ani, Cluj, 1931, p. 223-228
si I. Russu, Decebal regale dacilor, Sibiu, 1941, p. 9. Comoara atribuitd lui Decebal, alcAtuit
din peste 30 000 monede de aur, mai ales macedonene i descoperitA intimptor in albia Stre-
iului pe la 1543 de niste pescari romini, ft ajuns, in parte, in mtinile regentului Ardealului George
Martinuzzi (cf. Wolfgang Lazius, Comentariorum Reipub. Romanae illius, in exteris provincijs,
bello acquisitis, constitutae Basileae, MDLI <1551>, liber XII, sectio II, cap. I, p. 1094,
reprodus de G. $incai, Cronica Romtnilor, vol. II, Iasi, 1853, p. 182 ; Hurmuzaki, op. cit., IV5,
p. 686, nr. CCCCXXXV III).
5 Gruter, Inscriptiones, vol. I, pars. I, p. XXI, nr. 8. Inscriptie falsd, cf. CIL, MI,
p. 9, nr. 69.
www.dacoromanica.ro
0. "4.
. 41;4.' 46- S.,ordix.reel4 -

r
,fre
.S.,(427?oor44 3er.-AS.50i isitei C-07z-Sgv-z evjgr.,,,a eor--Ific4Z444)1
12r,itt- .tiecto see- 4rte a41,01,'/ 4:fided
JO-77 Le. 9-"242. -4-14 /1,x-je",-.A4Pn4
elt(.7 44"- gaiter:cod- "waft-e.. 4-22p1r.
-biedr CeW wti& c4P )741Vreg 167.--47/4e-riftri pev4 f troosee4ri.,
wifno -441,4a 0v.,e..,4".* en ,r cc fv4 4
/ C.R4 -Sae: A 477edi A40-4P-Z iftfj," "z97,1477.-e-74e,2.441

14- 2-5 au; "ter-1 hwized
a aciaiwzA,1
t-) e
ofee,24:4-1-0 .5 .1=15- p7^"tri-c-t,,'paele X
'lrte C eize 41-1--rxx I a 3 e r-:: el-e.;41 c?aeL / ).-ed j.rzer/29.,r4
464,4,2.. lAi Z-- '..-r-1;77/2z-ideco.,,m,--ie-- erg, 1-72:44e-701 rIfeAsez4.44 fre ,54/2,Pret.t
-144 C-4,11-07ay.e,zs., e/2-4,77-e. ce-444.4i.3 4.c to-Avrit-
iovi auvulToRt 'Dm PAM:. TERVE
/
sw;t1 c
r fLale r
irr:a;ce, ade.e.e.itemee
Ar-e-eir eucux c 814-rki rt. !CT Vicidc Tfft.S/IvRis
f-4 OuyyS NERy4 7AA74Nt'S yorii,41011..i7
C e tecy,3 a4211 c en. taws gawd%ceteemze
AP
'Vi. A 1-ef (2.47-zte. h Ca141-oa4- ,h7t4 Y rei
i C
d-z. ...cd ei-11-crid Z br-utted 44 IV IRAIAN0 PRO MLvrE WE/Z.:
,. .; disr14 Pirieedt-- f-ex '71-ewr .4" ak . ANTON,' Ey N-ARELit s-4 -0 Alarms
i Tet.,,,iza 4.4.S ascityt4 4....514,e CON.H.crENTES ,141/PCIP10 pojyt aVf7
..... 7'7 yi
i'. 5 ..C;. C-C.. ;Ore
.
Li- ere i .
A cosi( 4.1e k 4- 4. rs.tr
re Co a/24- 4 frixee- ej<2eoz 6t "444- 1- o. 44.. E - wok"' przo IMPER- 4 R.
4 fic:Ate ; oliti Put IfY6 IET 13.,L.i4 Av6: //VG
.. -4/171e, fel 0,,,44 AGC-4got
M : VLPZYS Mv7-.411YYS Al 0 Ea.xlit. at
II( a le-dve- Cer-""tyru-.9.6 4 jraitfLoxefris' rtErr
t.
an e.,62-1
e ...p-f. I 4.-1
NoRoaca //ay -7-4.40.1-YM 4 SO! .tE Spo E
r4LCONE t."1- cHirto Cog
TO
4 f..4
.
au-bzim Alt ,11-e44,5. Al Sec /4444 14_ eot j-Ortg r
1
Centi tt.-./444:44?-44 -inset favsze. . 'lace seicerv (240 c-44 ,-vgzicr 7..;iff '41;4 aster
!
4,Ulari0,4ieta*bel44 ""Yenielt re-5 .74.; rfigtei32

-144 tvnif- 2,f.ex-Vga rew_ Cale- C(4 -..1 4r- Orme. ita PWn e 441e suct. 71: -Z L' I: .t C.4/4 r
awvax. h 4..66w C #44

--
.
'T., frej re 1,Lsci cde,5 ,t-a fe 7 e4

coo
Zox ihr frIlt _#1-7N-ier2..- A 7rzer-x.cite.12- lattivg, 44.1.10,14 ittztv
, j'
4,7.F.3.4, 4t. ay,-.244y 44e.eiri-- r (Cos kg.4 d4:9445 er'sivrit$,. (7.6- Ar4 vrx.'rrrtf:47:t,
.
4-.2.45-.... ;,
Fol. 59 v 0 60 din jurnalul de ciiltorie al lui Pierre Lescalopier

www.dacoromanica.ro
e 4336
27 PIERRE LESCALOPIER IN TARA ROMINEASCA $1 TRANSILVANIA 459
A la porte de Colosvar dans vng marbre gris

Apud eund<ern>1
XI 3
I. M. N. TRAIANO PRO SALVTE IMPER.
ANTONII ET N. AVRELLI CAES. MILITES
CONSISTENTES MVNICIPIO POSVERVNT
A cost gauche de la mesme porte
Apud Gruter 2
VI 6
I. 0. M. E. IVNONI PRO SALVTE IMPER. M. AVR.
ANTONII PII AVG. ET. IVLIAE AVG : MATRIS AVG.
M : VLPIVS MVTIANVS. MIL. LEG. XIII GEM.
HOROLOGIARII TEMPLVM A SOLO DE SVO EX VOTO FECIT
FALCONE ET CLARO COSS.
A Sechesvar en lettres semblables :
Apud eundem 3
CCLXV I 2
Diuo Seuero Pio colonia Ulpia Traiana Aug.
Dacia Zarmis.
Au mesme lieu aux murs cl'un particulier, pres le palais, c'est la maison de ville
Apud eund 4
VI 3
Romulo parenti, Marti auxiliatori foelicibus
auspiciis caesaris D. Neruae Traiani Augusti
(Fol. 60 o) condita colonia Daciae Zarmiz per M.
SCAVRIANVM EIVS PRO .P .R .
Apud Gruter 5
CCCXXXII 7 & DCCLXVIII 4
D.M.
CASSIAE PEREGRINAE INTEG.FAM.I.VIL.ANN.XXII.F.
VISIVS SCENOB.SARD.CONIVG.
1 Gruter, op. cit., p. XI, nr. 3. Inscriptia se afla In poarta pontina de la Cluj, cf.
Reicherstorffer, op. cit., p. 13 si CIL, IIII, p. 170, nr. 860.
2 Gruter, op. cit., p. VI, nr. 6. Informatia data de Lescalopier este gresita, deoarece
inscriptia se afla in zidul catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, cf. Reicherstorffer, op. cit., p. 15
11 CIL, MI, p. 193, nr. 1070.
2 Gruter, op. cit., p. CCLXVI, nr. 2. Alta stire eronata, Intrucit inscriptia s-a gasit la
Sarmisegetuza, cf. Reicherstorffer, op. cit., p. 15 v* si CIL, IIII, p. 234, nr. 1452.
4 Gruter, op. cit., p. VI, nr. 3. Si aceast inscriptie s-a gasit tot la Sarmizegetusa, cf.
Reicherstorffer, op. cit., si CIL, Mk, p. 232, nr. 1443.
5 Gruter, op. cit., vol. I, pars. II, p. CCCXXXII, nr. 7 si vol. II, p. DCCLXVIII,
nr. 4. Inscriptia s-a gasit la Abrud, cf. Reicherstorffer, op. cit., p. 16 si CIL, IIII, P. 214,
nr. 1266.
www.dacoromanica.ro
460 P. CERNOVODEANU 2s
Apud eund1
DXXVI 4
D.M.
M.AVRE.ANTONINI MIL.LEG.XIII. GEM.
VIXIT ANN.XII.MENS.XI DIEBVS II
MILITAVIT ANN.V.LIB.RARAVREL.
Apud eund 2
IV 4
I.O.M.
TITO ANIANO E DIIS DEABVSQVE
PRO SALVTE VICTORIAE DOMINI N<OST>RI
SANCTISSIMI ANIANVS AVG.T.B
SVB.LEG.AVRARIA
V.M.
Apud eund 3
XXIX 3 & DLXII 7
M.D.M.
SACR.
PRO SE ET
SVIS C.STATIVS
POLLIO VLT . LEG . XIII
Apud eund 4
LXIX 3
AESCVLAPIO ET HYGIAE
L.VLP.NIGRINVS
PATRO.COLL.ET ABR.COL.
APVL.PRO SALVTE SVA ET
SVORVM POSVIT
Apud eund 5
CVIII 2
GENIO . S .
T.B.CLAVDIVS
MANSVETVS
0
PRO SALVTE D<OMI>NI N<OST>RI
SANCTISSIMI ANTONINI
PII AVGVSTI
2 Gruter, op. cit., vol. I, pars. II, p. DXXVI, nr. 4. Inscriptie din Zlatna, la Reicher-
stOrffer, op. cit., p. 16 v si CIL, Hh, p. 219, nr. 1317. Transcrierea lui Lescalopier prezinta
geseli i omisiuni.
2 Gruter, op. cit., vol. I, pars. I, p. IV, nr. 4. LecturS gresit (Anianus In loc de Avi-
anus); inscriptia provine de la Alba lulia (Apulum), cf. CIL, IIh, p. 195, nr. 1088.
3 Gruter, op. cit., I, pars I, p. XXIX, nr. 3 si vol. II, p. DLXII, nr. 7. Transcrierea
prezintS mid erori (VLT In loc de VET, omisiunea cuvIntului G<emina>); provine tot de la
Alba Iulia, cf. CIL, IIh, p. 197, nr. 1101.
4 Gruter, op. cit., vol. I, pars. I, p. LXIX, nr. 3. GAsitE tot la Alba Iulia, cf. CIL,
111,, p. 184, nr. 984.
6 Gruter, op. cit., p. CVIII, nr. 2. Tot din Alba lulia, cf. CIL, IIh, p. 187, nr. 1015.
Partea a doua a inscriptici, IncepInd cu PRO SALVTE" etc., nu figurcaza In corpus la acest
num5r.
www.dacoromanica.ro
<Fol. 61)
Apud. eund 1
DCCCV .1
D .M.
HIC PIETATIS HONOS HAEC . SVNT PIA DONA MAR IT
CVI MVLTVM DILECTA EVI EGO MARCELLINA
PRO MERITIS CERNIS QVAE MIHI SOLVS CONIVX
AELIVS COGNI.POST OBITVM MEMOR AMORIS DICAT
Apud eund 2
LXXX 1
DEAE NEMESI SIVE FORTVNAE
PISTORIVS RVGIANVS V C LEG. XIII
G. HORD.
Le 26 iour de Juillet 1574 nous passasmes la montagne 3 borne du pays de Transi-
luanie asses aisd respect aux autres acluenues de cc pays et si nous demeurasmes bien 5
heures a la passer et au pied d'icelle nous logeasmes a Erdeult 4 premiere desce<n>te en
Hongrie 5, ou y a vng beau chasteau 6 du mesme nom,deuant lequel sont morts plus de 30
mine Turcs du temps que le roy Jehan ayd de Soliman douziesme empereur des Turcs 7 faisoit
la guerre a l'empereur d,'Austriche pour le recouurement de son pays. Ce chasteau n'est de
grand monstre, mais les Allemans furent tant encorags a le deffendre, que malgrd le camp
ennemi estime a 70 mille hom<m >es, ilz meirent du secours dedans par deux fois 8.
1 Gruter, op. cit., vol. II, p. DCCCV, nr. 1. Transcrisd cu unele mici greseli de lecturd
(EVI In loc de FVI, COGNI In loc de COQVE); gasita In apropiere de Sibiu, cf. CIL, lIlj,
p. 245, nr. 1537.
2 Gruter, op. cit., I ,pars. I, p. LXXX, nr. I. Transcris gresit HORD In loc de GORD ;
descoperita la Alba Iulia, cf. CIL, 1II, p. 200, nr. 1125.
3 Muntii FAgetului (Bukk).
6 Erdd, Ardud, corn. si sat (raion Satu Marc, reg. Maramures).
5 Transilvania se separase de fostul regat al Ungariei, devenind principat autonom sub
suzeranitatea turceascA, prin athname"-ul sultanului Soliman al II-lea din 24 iunie 1566.
Prin armistitiul Incheiat mai Inainte, In aprilie 1562 de cAtre regele loan al II-lea Sigismund
cu imperialii i ratificat prin pacea de la Satu Mare (februarie 1565), fuseserA cedate imperiului
5 comitate de granitA din Transilvania : Bereg, Ugocea (Ugocsa), SAtmar (Szatmar), Sabolci
(Szabolcs) i Solnocul de Mijloc (Kozep-Szolnokmegy). Pacea de la Spire (1570), dupii un nou
rAzboi cu imperialii, readuce Transilvaniei doar comitatul Solnocul de Mijloc, Joan al II-lea
pierzlnd titlul de rege al Ungariei i recunoscind suzeranitatea ImpAratului Maximilian al II-lea
pentru celelalte comitate de granitd, cf. St. Pascu, Transilvania In epoca Principatului, p. 39
57. Pentru schimbArile de granitA dintre Transilvania i Ungaria In epoca dominatiei turcesti,
vezi Mike, Imre, Erdelyi kulonvdldsa MaggarorszdgbOl, Buda, 1860, p. 32-128 si Dr. Lukinich
Imre, Erdly teriileti vdttozdsai a trtik Wit& kordban 1541-1711, Budapesta, 1918, p. 93-163.
6 La 1456 se acorda familiei Dragffy dreptul de a construi un castel de lemn sau de
piatrA" pe una din rnosiile sale, puttnd sA-1 IntAreascd cu turnuri, curtine i anturi: la 1487 o
inscriptie cornemora Inceperea construirii castelului din Ardud In piatrA, iar la 1507 primestc
unele Innoiri In stilul Renasterii, cf. Balogh J., Az erdlyi renaissance, vol. I, p. 176, 178 si
224, la Valdsianu, Istoria artei feudale, vol. I, p. 612.
7 Soliman al II-lea Magnificul, sultan al Turciei Intre 18 august 1520 si 23 septembrie
1566.
8 Cetatea Ardudului a fost asediatA de armatele turcesti conduse de Hasan pasa de
Timisoara si de oastea ardeleanA a regelui Than al II-lea Sigisrnund Zapolya, In timpul rAz-
boiului din 1565-1566 Impotriva Austriei. Garnizoana de acolo, primind ajutoare de la co-
mandantul imperial Lazar Schwendi aflat la Satu Mare, s-a apArat cu eroism, rezistInd asal-
www.dacoromanica.ro
462 P. CERNOVODEANU 30'
Ce iour mesme nous couchasmes a Sachmar 1 a vne lieue par de la, grand bourg bier'
habite d'Hongres & vng chasteau 2
(Fol. 61 v) bien fort auec mortespayes d'Allemands et lansquenetz ; l'entre en est deffendue
d'une large riuire nome Samoche 3, dessus laquelle est vng long pont de bois et au bout
vng pont teals. L'on nous logea au bourg ou nous fusmes festoys par le cap<itai>ne Mons-
<ieu>r Tiffamboch affection6 aux Frangois. La tomba malade Mons<ieu>r le Normand, cause
que nous y seiournasmes jusques au 16 Aoust.
Le d<it> iour 16 Aoust nous disnasmes a Scinger 5 et couchasmes a Ochreto 6.
HYTEIHECTBHE HbEPA ,TIECICAHOHbE B BAJIAXI/HO

14 TPAHCIITIbBAHHIO B 1574 r.
PE3IOME
Cpegm tipReaemnant urremeemeommo, 11o65sBaBmHx n PrithincRox Hromecmax BO

BTopoft noitoinme XVI B., napoxicHomy lopHeTy Ilaepy aeciiazorme OTBOAIITCH az-laminar,
Hoe mecTo. AlieBEMR ero nyremecTooff (coBpemeankae HOLUM ero xpaosacsi B 6116JMOTelie
turilor vrajmase i respingind dou atacuri; totusi, datorita numdrului copiesitor al turcilor si
ardelenilor, ostasii imperiali au fost siliti sa capituleze dupa lupte aprige, sustinute vreme de
sapte zile, cf. Borsos Sebestyn, KrOnikdja 1490-1583, In Erdelyi trtenelmi adatok (ed. gr6f
MUDS Imre), vol. I, Kolozsvrtt, 1855, p. 22-24 ; Eduard Wertheimer, Zur Geschichte des T iir-
kenkriegs Maximilians II 1565 und 1566, In Archiv Par sterreichische Geschichte", vol. VIII
(1875), partea I, p. 45-101 ; Szentmrtoni Kalman, .Thnos Zsigmond Erdelyi fejedelem ilet-es
jellemrajzsa, p. 199-200 etc.
Szatmar nemeti, Satu Mare, oras (raion Satu Mare, reg. Maramures).
2 Cetatea de la Satu Mare este amintit ca fortareata regald Inca din 1217, fiind distrusa
de invazia tdtara la 1241. /n 1411 a fost claruit Impreuna cu alte cetAti unguresti despotului
Serbiei Gheorghe Brancovici, refugiat In Ungaria din pricina cotropirii turcesti. Dupa Mohacs, a
cazut In mina imperialilor, dar in 1535 a fost recucerita de than I Zpolia ; ajungind In scurta
vreme din nou sub Habsburgi, la 1543 regele Ferdinand I o ceda familiei Bathori, care o Intari
din nou. In timpulluptelor dintre imperiali, turci i ardeleni, cetatea a trecut din mina In mina,
Mud definitiv cucerita la 1565 de comandantul habsburgic Lazar Schwendi i revenind Ungariei
ocupate de austrieci, cf. Tankticzi Gyula, Satu Mare vdros kepes tiikre Monografia oraplui
Satu Mare, Satu Mare, 1936, p. 5-6, Ghidul rnunicipiului Satu Mare, Satu Mare, 1936, p. 6
etc. Mai vezi i Bagossy Bertalan, Szatinkr Nmeti trtenete, Budapesta, 1908.
3 Szamos, Somes.
KristOf Teuffenbach sau Tieffenbach, capitan de Satu Mare, Intilnit ca atare Intre
1571 si 1577, cf. A. Veress, Balhory Istvan Erdelyi fejedelem es Lengyel Kirdly levelezese, I,
p. 105, nr. 68, p. 135, nr. 98, p. 262, nr. 264, p. 295-296, nr. 319 si Documente privitoare
la istoria Ardealului, Moldovei i Tani RomtneVi, vol. 11, p. 84 86, nr. 74, p. 98 99,
nr. 76, p. 100-105, nr. 78, p. 136-138, nr. 112.
5 Csenger, localitate In fostul comitat Satu Mare (azi In R. P. Ungara), cf. Dr. Csnki
Desz6, Magyarorszdg trtenelmi foldrajza a Hunyadiak koraban, vol. I, Budapesta, 1890, p. 468.
8 Okorit6, localitate In fostul comitat Satu Mare (azi In R. P. Ungara), cf. Csanki,
op. cit., p. 482. De aid Lescalopier Ili continua drumul prin Ungaria de Nord si sudul Slo-
vaciei, prin Kaschau (Koslice) si Pozsony (Bratislava), spre Viena, ajungind acolo la 19 sep-
tembrie (Mss. citat, fol. 61 v 64). El pleacd din capitala imperiului habsburgic spre Italia
la 29 septembrie, Incheidu-si alatoria la Padova, unde soseste la 12 octombrie 1574 (ibid., fol.
64-66 v0).
www.dacoromanica.ro
31 PIERRE LESCALOPIER IN TARA RONaNEASCA SI TRANSILVANIA 463
Megnuralcuoro (DanyabreTa B Monneabe), magepail{14 xa HoToporo 61,Tgx anepuble tony6ax-

ROBaHa1 xccnegonaTeRent 8gmongom Haepen B Revue d'histoire diplomatique, Jvi 1, 1921,
cTp. 21-55, cogepaurr cxegeman 6o.nbmo1 i BaaolocTx gnu maygenun npoingoro Baaaxxx
x Tpancriabnamm omicanxe noceakemmix ropogoa Is mecT, nepetnicaenxe 3110110M11,1OCKI1X
60TaTCTB, ripesugenxil 14 noJurriviecxoti opramnamm yangemmrx cTpan.
Ha ocnone munpo4m4abma, no.aygermoro rocygapcTnemnit LlexTpam,noit Bx6m4o-
'renal r. ByxapecTa OT Megiumicicoro clpagyabTeTa B Monneabe, B nacronigem xccaego-
nannx BOC11130113B0AIITCH 110JIHLI1 TeliCT gneamma nyTemecTanx Hbepa jleClia.11011be B
Pyrnmcinix 1111/1414eCTBOX (OT Ailwppicy go CaTy-Mape) B nepxog mentgy 14 MOHR
14 16 anryna 1574 r.; Tanute nomemexm gam' gxemmua, nponyinennme Hgepeem B
insgamm 1921 r. x xeony6JumonalunAe go cxx Hop; nocaegame npegcTanamor 6oasmort
anTepec. TexcT pyliormcx nocnpoxauegex Ha amie opromia.aa 11 conponomgaerca
neo6xogyninau4 yroonexunmx, uommexTapumun 14 paai,ncnenumar.
LE VOYAGE DE PIERRE LESCALOPIER A TRAVERS

LA VALACHIE ET LA TRANSYLVANIE EN 1574
RESUME
Parmi les voyageurs trangers qui traverserent les Pays Roumains au cours de la
seconde moitie du XVIe siecle, une place de choix revient au juriste parlsien Pierre Lescalopier.
Son journal de voyage, conserve par une copie contemporaine appartenant a la Bibliotheque
de la Facult de Mdecine de Montpellier, a t porte pour la premiere fois A la connaissance
des rudits, sous forme d'extraits, par Edmond Cleray (cf. Revue d'histoire diplomatique,
1921, el, pp. 21-55). Les informations qu'il renferme sont d'une ipiportance extreme pour
l'histoire de la Valachie et de la Transylvanie, a cause de la description des villes et des localits
visites par Lescalopier, qui enumere les richesses conomiques, et consigne les institutions et
l'organisation politique des Etats traverses par lui.
Un microfilm du manuscrit, dil A l'obligeance de la Facult de Mdecine de Montpellier
et de la Bibliotheque Centrale de l'Etat a Bucarest, permet au present travail de rditer, int&
gralement cette fois, le texte du rcit du voyage entrepris par Pierre Lescalopier dans notre
pays, depuis Giurgiu jusqu'A Satu Mare, entre le 14 juin et le 16 aofit 1574. On insere galement
les parties dudit journal omises par Ed. Cleray dans son edition de 1921, lesquelles, en raison
de leur caractere d'inedit, offrent un intret special. Le texte du manuscrit est reproduit
id dans la langue originale, accompagn des identifications, commentaires et explications /Aces-
saires A son intelligence.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
SATELE LITT MIEtAI VITEAZIM
DE
ION DONAT
Mihai Viteazul este cel (Until domn al Tarn Romlnesti, despre care s-a scris o monografie
istorica. Cercetarile asupra acestei domnii, Incepute la jumatatea secolulul trecut de Nicolae
Balcescu 1, au fost reluate apoi de mai multe ori, pe baza unor izvoare il observatii noi, care an
adus clarificarl importante si au stirnit discutii 2. Totusi, analiza concreta a materialului prIvitor
la domnia lui Mihai i, In genere, la ultima parte a secolului al XVI-lea, da i azi prilej
cercetfitorului sa constate fapte i aspecte neluate In seama 'Ana acum, sau 11 ajutli sa distinga,
cu mai multa exactitate, specificul acestei epoci.
Una dintre cele mai importante probleme, care trebuie analizata din nou pe baza izvoa-
relor, priveste locul detinut de Mihai Viteazul In marele proces de aservire a taranimii libere,
ce se deschide In aceasta vreme. S-a observat demult ca mai toato documentele cunoscute
asupra domniei lui Mihai se referd la dezbracarea mosnenilor de proprietatile lor" 3, acestea
ajungind, de foarte multe ori, chiar sub stapinirea sa. Totusi, singurul istoric care a Incercat sA
Intocmeasca o lista de satele ruminite de Mihai a fost, cu mai mult de o jumatate secol In urn*
Ion Bogdan, care nu cunostea pe atunci cleat 36 asemenea sate, inclusiv cele cumparate de
domn In timpul eft fusese boier 4. Este Insa evident ca, pentru rezolvarea problemei mentionate
mai sus, cunoasterea cit mai amanuntita a acestor cazuri de rumlnire formeaza o operatie prega-
titoare absolut necesara, cu a-tit mai mult cu eft, Intr-un asemenea domeniu, istoricul nu se
poate dispensa de aprecierea statistica a faptelor, care singura Inlesneste comparatii valabile
cu starile precedente, sau cu cele ce au urmat. Cercetarea, care trebuie asadar Inceputa de
aci 5, prezinta oarecare dificult1 ce se datoresc In special Imprejurarii ca majoritatea satelor
1 Istoria Romtnilor sub Mihai Vodd Vileazul, scrisa Intre 1846 si 1852. A fost tiparit
pentru prima owl la 1878, de Alex. Odobescu, avInd dupa aceea numeroase editH.
2 Vezi In special : Ion Slrbu, Istoria lui Mihai Vodd Viteazul, domnul Tarii Romtnesti,
2 vol., Buc., 1904-1907 ; N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Buc., 1935 si P. P. Panaitescu,
Mihai Viteazul, Buc., 1936.
3 A. D. Xenopol, Istoria romtnilor, vol. V, ed. A III-a, p. 319.
4 I. Bogdan, Patru documente de la Mihai Vileazul, In Prinos lui D, A. Sturdza la tmplt-
nirea celor saplezeci de ant, Buc., 1903, p. 156-157,
5 Spre a putea cunoaste numarul acestor sate, conditiile In care au fost achizitionate,
categoriile de vInzatori, pretul i situatiile succesive uneori neasteptat de complexe
prin care au trecut in cursul vietii lui Mihai Viteazul i dupb moartea sa, dam la anexe clte
un scurt istoric al acestora, pentru a justifica astfel concluziile ce urmeaza.
80 - 0. 4390
www.dacoromanica.ro
466 1. DONAT 2
cumparate de Mihai, sau rumlnite de el in sila, nu ne shit cunoscute din acte contemporane,
ci din documente mai noi. Mihai Viteazul a fost unul dintre domnii cei mai des pomeniti In actele
urmasilor, iar aceste mentiuni se refera, In mare parte, chiar la satele care au stat o vreme
sub stapinirea sa. De aceea informatia trebuie cantata intr-un rastimp neobisnuit de lung si
in izvoare risipite, din care unele nici nu s-au tiparit pin aeum.
Prin cercetarea de fata, In care cea mai nou informatie este din 1710, numarul satelor
stapinite de Mihai Viteazul, cu exceptia celor confiscite pentru viclenie, se ridica la
193, dar In viitor acest numar s-ar putea sa sporeasca.
DOMENIUL DE BOIER AL LUI MIIIAI VITEAZUL
Niciunul dintre satele, pe care le constatam documentar In stapinirea lui Mihai Viteazub
nu este aratat de izvoare ca dedina a sa, adica avere mostenita de la parinti. El a stfipinit, in
primul rind, satele pe care i le-a adus, ca zestre, jupanita.Stanca : parti din Mdgurele (MO Bucu-
resti), schimbate mai tirziu cu manastirea Sf. Troita pentru Iztaz (r. T. Magurele) ; p5.ri In Poiana
(probabil Poienari r. Ploesti) i Ctrstienesti (Itnga orasul Bucuresti), schimbate pentru Salcia
(r. Filiasi) ; satul Sdlcufa (r. Craiova) i, poate, parti la Mdnesti (ling Buftea or. Bucuresti)
si $irin (?) Toate celelalte sate ale lui Mihai apar, cel putin Intr-unele documente, ca fiind
de cumparatura si pot fi impartite desi nu totdeauna In mod sigur In dou categorii, dupa
cum au intrat In stapinirea sa In vremea boieriei, sau pe cind era domn. Fiecare dintre
aceste categorii de sate ridica anumite probleme istorice, aratindu-ni-1 uneori pe Mihai in
situatii Med precedent : cea dintli dintre acestea se refera la faptul cd el este singurul domn
al Tarn Rominesti, din secolele X1VXVI, despre care stim ca a mum:drat sate pe chid
era boier.
Izvorul principal, privitor la domeniul din boierie al lui Mihai, 11 formeaza hrisovul sAu
din 6 septembrie 1598, \ prin care, Ca domn, ii intareste siesi 23 de sate de cumparatura
din Romanati Fdrcasul, Stveni, Gostavdful, Bdbiciul, Scdrisoura, Rusinesti (Rusdnes(i),
silistea Crdcestii lui Danciul (linga Cilieni), Cilieni, Titta (Tiia), lzbiceni, Pldviceni, Selistioara,
Vigina, Crusovul, Studina de Jos, Studina Mare, Studinifa, Frdsinetul de Jos si de Sus, Vlddila,
Deveselul, Redea i Comanca (toate In r. Caracal i Corabia) 2. Intarirea este facuta cu formula :
Sa fie domniei mele i fiilor domniei mele i nepotilor i stranepotilor domniei mele mai sus
zisele sate... de ohaba, neclintit, in vecii vecilor" 3. Inainte de Mihai, doar Mihnea Turcitul
a mai Intrebuintat, o singura data, o formula analoaga, intr-un hrisov prin care ti Intarea doua
sate cumparate de el ca domn, de la niste boieri, pe care Insa le claruia, prin acelasi act.
manastirii sale din Bucuresti 4.
Cele 23 de sate au fost cumparate de Mihai de la megiasi in zilele lui Mihnea voievod
si In zilele lui Stefan voievod, chid am fost domnia mea mare stolnic si mare postelnic si
mare aga si mare ban al Craiovei", adica aproximativ intre 12 decembrie 1588, clnd Mihal
apare prima oara ca mare stolnic in divanul lui Mihnea Turcitul, i vara anului 1592, clnd
I Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. 11, p. 141-142 ; St. Nicolaescu, Doc. cu privire
la istoricul mdndstirii Radu Vodd din Bucuresti, In Bucuresti, an. III (1937), p. 191-192 ;
Acad. R.P.R., CCl/17 ; Arh. St. Buc., m-rea Miliai Vodd, XIXI1; Muzeul de Istorie Buc.,
nr. 39079.
2 Pentru istoria tuturor satelor din acest capitol, vezi Anexa I, p. 481 i urm.
3 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 341.
www.dacoromanica.ro
3 SATELE LUI MIHAI VITEAZUL 467
se sfIrseste domnia lui Stefan Surdul, adicd hi mai putin de patru ani. Suma indicatd
In documente, ca plAtitA de el pentru 19 din aceste sate cAci pentru patru nu se mentioneazd
pretul este de 1 232 220 aspri, adicd In medie 65 000 aspri pentru un sat. Despre aceste cum-
pArAturi Mihai aratd cd au fost fAcute din truda si din slujba pe care am slujit-o domnia
mea si din averea domniei mele, din dajdia satelor i iganilor" l..
Informatii contemporane din timpul boieriei lui Mihai In legAturd cu aceste cum-
pArAturi, nu avem declt pentru cloud sate : Pldviceni 1 Scdrisoara. Acte din 1588 si 1591 aratd
cif, In ambele cazurl, Mihai a cumpArat atunci numai pArti din aceste sate, desi la 1598 el
si le 1ntdreste in Intregime. Neasteptat de bogate shit frisk In multe cazuri, stirile din vremea
urmAtoare. Mai Intli, printr-un brisov din 1597, Mihai ddruieste mamei sale Teodora satele
Studina Mesteacdnului, Studina Barbului, Crusovul, Frdsinetul de Ctmp i Studinifa Hame-
iului, cu obligatia de a le lAsa, la moarte, nepoatei sale Florica. Actul a fost ulterior falsi-
ficat, numele acesta fiind Inlocuit cu cel al Marulei, pretinsa fiicA naturald a lui Mihai
Viteazul, care 1-a i folosit In procesele purtate mai tfrziu i pe care, de altfel, le-a pierdut 2.
Doud din aceste sate au fost ddruite apoi mAnAstirii Cozia.
Dar cele mai cuprinzAtoare informatii, despre cumpArdturile mentionate in hrisovul
de autointdrire din 1598, se gAsesc In actele urmasilor lui Mihai. Ele Ii aratA pe fostii mosneni
purtInd repetate procese, In care se jeluiesc cd ii s-a fAcut sild de cdtre Mihai, care, ca In
eazul Crusovului, le-a luat dedina lor fArA nici un aspru... si nici nu 1-a scos de la bir,
nici nimica", ci numai i-a dat zestre ginerelui sAu Preda postelnicul. Satul Scarisoara aratd cd
a fost cotropit cu nilpdsti de biruri i luat pe seama domneased, deci In timpul chid Mihai
a fost domn ceea ce cintAreste bAnuiala cd acolo el si-a Intins stApfnirea pc clnd se afla
In scaun. Simion Movild considerd el Insusi cd acest sat este domnesc si-1 libereazA pentru
70 000 aspri. In alte cazuri (Frdsinetul de Cimp, Studinifa, Crusov), vine Insd In divan popa
Stoica logofdtul, mArturisind di la cumpArare, Mihai 1-a trimis In sate, unde a numArat pretul
pita la un ban".
Tot In timpul clnd a fost boicr, Mihai a mai cumpArat de la mosneni satele : Pleasovul
de Jos si de Sus, pe malul sting al Oltului, IMO domeniul sAu romanatean, iar In restul Olte-
niei, Crdisani i Dobra. De la boieri cumpArd, de asemenea In Oltenia, Bordsti, Ponordlul si
Saracovul, iar de la necunoscuti, cloud vii la Priseaca i SmIrddstef, lingd Craiova. Mihnea VodA
Turcitul ii vinde satele Bdnciulesti i Popesti, din apropiere de Bucuresti ; iar Stefan Surdul
fi dA, pentru plata unei datorii rAmase pe urma lui Plrvu logofdt, satele oltene Ciutura,
Ctrna, Perisorul, Seaca i Stejarul.
Ca mai tot domeniul din Romanati, Pleasovul rAmIne, o vreme, In zestrea fiicei lui
Mihal, pe clnd alte sate si viile vor fi fAcute danie. Satele primite de la Stefan Surdul
shit rAscumparate de mAndstirea Coluna. Pentru o parte din aceste sate se vor ivi de ase-
menea procese, care aratA cumpArAturi fAcute neregulat.
Rezumind istoria tuturor acestor sate analizatd In anexd ajungem la situatia
cuprinsd In tabelul de la pagina urmAtoale.
Este evident ed cifrele indicate acolo, Intemeiate In mare parte pe afirmatiile lui Mihai din
actul de la 1598, nu oglindesc totdeauna realitatea, deoarece shit contrazise de actele rAmase
pe urma proceselor purtate dupd moartea sa. Astfel, se vede cd, Intr-unele cazuri, satele
cumpArate nu erau Intregi. In hrisoavele lui Mihai cfteva sate poartA mai multe nume (de
ex. : Studina Barbutui, a lui Guia, a Sturzii, a lui Mesteac, Mare, de Mijloc, de Jos), ceea
I Doc. prim ist. Born., B, XVI, vol. VI, p. 340 341.

2 A. Sacerdoteanu, Marula nu e fiica lui Mihai V ileazul, in Hrisovul, I (1941),
p. 218-240.
www.dacoromanica.ro
468 I. DONAT 4
Tabelul 1
Domenlal de boler al MI nibs! VIleasal
Nr. satelor
Situatia satelor in timpul vietll
lui Mud Viteasul
Pretul declarat (aspri)

f.
Situatil necunoscute
1
Ditru Ito unor boleri

Part! de sat al vll
rulte unor membri

Date zestre eau M.-
i>" T.,
al
ai famine! sale
11 .8
Felul satelor is V
Is
a
Alte altuatil
0 V 1 4a
i ..
.g
. I IN S .3
g
%
.3
r)
0E1
.9
20
CD a.
,f
a ssa
2 'E 7
3
4
3
1
s 1
5
a
-I"
Total 44 37 7 1515700 13 3 4 9 15 9
1. Sate primite zestre 4 1 3
2. Sate cumpdrate de la
domni * 7 7 120000 2 5
3. Sate cumpdrate de la
boieri ** 3 2 1 70000 2 1
4. Sate cumpArate de la
mosneni. 28 27 1 1314200 13 1 14 9
5. Vii cumpArate de la
persoane indicate nu-
mai nominal 2 2 11500 2
Inclusiv cele primite pentru birul lui Pirvu vel logof&t.
Inclusiv Oxide din Izlaz, achizitionste pe bard el prin schimb.
ce este putin obisnuit pe ansamblul toponimiei contemporane din Tara Tiomineasc i intd-
reste concluzia cd numai anumite Orli de sat fuseserd cumpArate. In al doilea rind, preturile
indicate in hrisovul de autointdrire shit probabil majorate ad-hoc, deoarece shit mai mari decit
pretul mediu din acea vreme al satelor, constatat din alte documente ; iar in afard de aceasta,
izvoarele aratd cd vinzdtorii nu si-au primit totdeauna sumele pentru care se tocmiserd.
Totufi, este tn afard de Indoiald cd Mihai a cumpdrat, ca boier, un mare numdr de sate qi cd a
Matti, pentru ele, o importantd sunut de bard. Este locul s ne intrebdm act clack in privinta
aceasta, Mihai nu s-a deosebit, in vreun fel, de ceilalti boieri cumpAratori de sate din Tara
Romineascd, de pin la vremea sa.
Se tntelege cd rdspunsul la aceastd intrebare nu va putea fi gdsit decit dacd vom intocmi
o statisticA exacta a vinzarilor funciare, consemnate in actele din secolele XIVXVI, care
ne-ar putea da indicatii utile si pentru alte probleme privitoare la structura t evolutia dome-
niilor feudale ; dar, deoarece o astfel de statisticA nu s-a tipdrit Inca, va trebui s ne multumirn,
de data aceasta, cu urmaloarele sondaje, care se referd la principalii cumpdrAtori boieri
familii boieresti din rdstimpul mentionat
a) Despre Craiovesti putem spune, cu mu1t4 probabilitate, cd au stapinit cel mai important
domeniu boieresc din ultimii ani ai secolului al XV-lea si de la Inceputul celui urmator ;
cad dupd aceastA vreme, averea lor se micsoreazd intr-o mAsurd apreciabild, mai ales prin
confiscdrile domnesti i prin daniile fAcute mandstirilor. Deoarece familia Craiovestilor ajunge
In apogeul puterii sale politice si al bogdtiei, in cursul vietii celor patru fii ai lui Neagoe Stre-
bdianu, ne-am astepta sd-i afldm pe acestia cumpArind un numar important de sate ; dar,
www.dacoromanica.ro
5 SATELE LIM MIHAI VITEAZUL 469
In loc sA fie aa, Barba banul si fratii sAi sint arAtati In documente cumpArind doar satul
Vadastra Mare, cu 15 000 aspri, Potelul cu Balla Alba i jumatate din Celei cu Siliftioara"
drept 1 000 galbeni 0 o vie la Rtmnic cu 4 000 aspri, toate spre a fi ddruite manastirii lor de
la Bistrita 1.
b) Un reprezentant de seamd al boierimii muntene, din aceeasi epocA, a fost vlastelinul
Bade a din Suici, despre care stim cd stAptnea 23 sate. La 1505, toate acestea skit caracterizate
dedine 2.
c) Importanta familie a Marginenilor, inruditA cu Craiovestil si cu boierii din Stile, e
reprezentatd, In vremea la care ne referim, In special prin Draghici, marele vornic al lui Vlad
CAlugdrul si prin nepolli sai din secolul al XVI-lea, Draghici spatar si Udriste vistier. Intr-o
perioadd ce se Intinde pe mai mult de o jumdtate secol, MArginenii n-au cumpArat declt 3 sate
Intregi si parti In 8 sate, platindu-le in total cu 22 740 aspri, pentru cloud cumparaturi lipsind
indicatia pretului 3.
- d) In vremea premergatoare celei In care si-a cumparat satele Mihai, boierul cu cele
mai multe cumparaturi pare a fi Dragomir din Luciani, marele vornic al lui Alexandra Mircea.
El a cumpdrat 2 sate intregi 0 parti In 13 sate, platind suma de 261 690 aspri 4.
In aprecierea sumelor de mai sus trebuie sd tinem seamd, MA indoiald, de Imprejurarea
cd valoarea mosiilor a crescut, iar cea a asprului s-a micorat mult la sfigitul secolului al
XVI-lea. Pe de and parte este necesar sd reamintim cd Mihai a trecut desigur in hrisovul
sAu din 1598 preturi mai mari decit cele plAtite in realitate, evident spre all crea temeiuri
formale de stapinire ; dar chiar rip fiind, analizele precedente nig aratd pe Mihai Viteazul
drept cel mai mare cumpardtor de sate dintre boierii Tdrii Romtnest(, tnceptnd din primii ani
pentru care avem izuoare scrise, 'And cdtre sfirgitul secolului al XV I-lea.
AceastA concluzie este Intdritd printr-o altd analizd statisticA. Dupd cum am vAzut, Mihai
si-a cumparat cele mai multe sate Incepind din decembrie 1588, clnd ajunge dregAtor de divan,
WWI la sfIrsitul domniei lui Stefan Surdul, In vara anului 1592. Numai despre cloud din cumpd-
rAturile sale afldm, din documente, cd au lost fAcute pe chid era ban sau bAnisor de Mehedinti,
adicd prin 1586 5. In mice caz, cel mai larg rdstimp, In care putem sd socotim cd Mihai a achizi+
tionat aceste sate, este cuprins lntre anii 1585 si 1592 si reprezintd domnia a doua a lui
Mihnea Turcitul si pe cea a lui Stefan Surdul. Stabilind, cu ajutorul documentelor cunoscute
azi 6, totalitatea cumpardturilor de bunuri rurale, fdcute In Tara Romineascd, in cursul acestor
(loud domnii, ajungem la relatia exprimatA In tabelul 2.
Asadar, din cele 40 de sate Intregi, care s-au vIndut In Tara Romineascd in acesti apte
ani, Mihai a cumpdrat singtir 36 sate ; iar din pretul total al bunurilor rurale vIndute, in-
I Vezi, pentru Vddastra Mare, ibidem, XIII, XIV si XV, p. 225 ; XVI, vol. I, p. 47,
49 ; vol. II, p. 327, 353 ; vol. III, 45 ; pentru Patel, ibidern, vol. III, p. 108 si vol. H, p. 327,
unde pretul e dat In aspri si vite; pentru vie, ibidem, vol. I, p. 39. Indicatiile documen-
telor nu shit totdeauna ldmurite. Aci s-au indicat numai izvoarele principale. Pentru rest, vezi
Indicele numelor de locuri, sub voce.
2 Ibidem, vol. I, p. 33-34.
3 Ibidem, vol. I, p. 59-60 ; vol. II, p. 249 ; vol. III, p. 98-99.
' Ibidem, vol. IV, p. 328-323, 450-452, 460.
6 P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 22-23.
6 S-au prelucrat actele din colectia Documente priand istoria .Romtniei, B, XVI, vol.V,
p. 183-481 si VI, p. 1-54, plus urmAtoarele documente : a) pentru boieri : Acad. R.P.R.,
XLV/68, CCCX/13, DLXXII/1 si 2, DCCXXXIV/119, 122 si 123 ; Arh. St. Buc., S. I.
nr. 1492 ; Muz. Ist. Buc., nr. 28312, 28313, 35844 ; N. Iorga, Studii f i documente, vol. XVI,
p. 139 ; b) pentru cumpArdtori indicati numai nominal : Acad. R.P.R., LXXVI/22, CCCLXXV!
129, MCLXXVI/46 ; Arh. St. Buc., Condica rn-rii ,egarcea, f. 116 ; Arh. St. Craiova, I/7 ;
Muz. Tg. Jiu, doc. din 1585 si 1588, august 23.
www.dacoromanica.ro
470 I. DONAT 6
Tabelul 2
'lunar Ile male es s-au cumpirat In Tara Bomineacrii, In domn1a a dona a lid MIhnea Tacna! 91 In eea a Id t3telran
Surdul (1585-1592)
Vinzelorii Pretul
Sate
Nutt mope-
ds sat. VInzIL- ncsti,
Gum pfmAtorii tregi
InSaM ogoare. tori MI- sau
vii. Domni Boieri cati mosneni AIM Suma In aenri ..
mori etc. nurnai care se
nominal viud
indivi-
dual
Total 40 551 7 60 486 37 1 2485553 100
Mihai Viteazul 36 4 7 3 2 28 1515700 61,0
Ceilalti boieri 4 227 46 175 9 1 662765 26,7
Curnpariltori indicati
numai nominal 316 9 307 224488 9,0
MAnAstiri 4 2 2 82600 3,3

Sint considerati aci dregatorli de mice fel, cum si persoanele numfte In actul de Intirire : boieri. siugi dom-
can i Mnani. La acestia e-au adtmgat net ce shit caracterizati astfel in alte acte : Latco din Glogova. Sarchlz din Bujo-
rani. Mimi din Boteni si Mihai din TIrsor. cum si vlAdica Mihai. Ilizo, Necula i Dumitru grecil si Liver casap.
sumInd 2 485 553 aspri, domnul afirmA cd a plAtit 1 515 700 aspri, adic5 mai malt de 60 %.
Independent de Indoielile, pe care putem s le avem cu privire la realitatea unora din plAtile
fAcute de el, este evident cA Mihal a avut, In acesti ani, o situatie exceptionalA launtrul clasei
boieresti muntene, care 1-a calificat oarecum pentru domnie.
Aceste constatAri nc obligA sA ne Intrebm care a fost originea averil lui Mihai Vi-
teazul, deoarece trebuie s inem seama cA el a fAcut cumparAturile pe vremea cind era
Incd tinAr i Intr-un interval destul de scurt. In hrisovul din 1598, Mihai afirm5, cum am
vAzut, cA cele 23 sate din Romanati au fost cumpArate din slujba i averea sa, din dajdia
satelor si tiganilor i aproximativ acelasi lucru 11 repetA, la 1619, Gavriil MovilA, cu pri-
vire la satul CrAisanf. Dar, In ce priveste boieriile, oridt de manoase ar fi fost, ele singure
n-ar putea sA explice o asemenea uriasA acumulare de avere, pe care am constatat-o ca fiind
fArA precedent, mai ales cA Mihai n-a fost boier mare declt vreo patru ani. Sumele de care
a dispus n-au putut sA-i vinA nici din venitul satelor, deoarece In afara cumpArAturilor, n-a avut
cleat satele de zestre, primite ttrziu, la 1584, clnd s-a cAsAtorit cu jupanita Stanca 1. Pe de
altA parte, zestrea acestela, farA IndoialA importantA, a fost desigur formatii In special din
imobile i scule, nu din neobisnuite sume de bani lichizi. IatA de ce putem conchide cA, In
afarii de veniturile comune tuturor boierilor, Mihai a avut probabil sprijinul lui Iane hanul
cistigurile de negustor din prima sa tinerete 2, ceea ce explicA de ce a putut dispune de
o foarte importantA avere In numerar.
1 Pentru anul cAsAtoriei, P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 25i

2 Cronicarul polon al expeditiei lui Zamoiski spune cA Mihai a fost negustor de boi
A. T. Dzialnski, Coltectanea vitam resgzte gestas I. Zamoiscii illustranlia, Posnan, 1861, p. 280),
un diplomat spaniol, cA a facut comert cu giuvaericale (A. Veress, Documente, vol. VI,
p. 162 163) ; iar armeanul Grigorovici cA ,,a crescut foarte s5rac, fost-a i negustor dincolo
www.dacoromanica.ro
7 SATELE LUI MI HAI VITEAZUL 4.71
Analiza cumpAraturilor din boierie ale lui Mihai Viteazul ridicA i alt probleml, de
cel mai mare interes pentru istoria socialA a Tarn flominesti. Tabelul nr. 1 aratA cA,
din cele 40 de sate, In care Mihai stiipInea prin cumpArAturA, 28 sInt foste sate de mosneni. Ceva
mai mult, dacA luAm In considerare numai satele intregi i dacA eliminAm cele 5 sate ale
lui Pirvu logof6t, care n-au fost achizitionate printr-o cumparaturA propriu-zisA i nici n-au
rAmas In stapinirea lui Mihai, atunci constatAm cA, din 31 sate cumprate -de el In Intre-
gime, 27 shit mosnenesti. Asadar, temeiul averii de boier al lui Mihai 1-au format cumpl-
rAturile de sate libere.
Mihai Viteazul s-a deosebit si in aceast privintA de inaintasii sal boieri. PinA In domnia,
a doua a lui Mihnea Turcitul, boierii din Tara RomincascA n-au cumpArat, dupA cit putem
constata din documente, sate libere lntregi. S-a observat cA, pe la jumAtatea sccolului al XVI-lea,
boierii cumpArau In special ogoare, adicA terenuri arabile, cu care Il mAreau rezerva 1; dar
vInzarea acestora ca si a unor locuri, vii etc. nu presupunea, In chip necesar, cAderea In
stare de rumlnie a vInzAtorului tAran, care putea vinde astfel numai o parte din p5m1ntul p e
care 11 poseda. Documentele de Wild la sfluitul domniei lui Petru Cercel nu cuprind nici un caz
de vinzare, cAtre boieri, a vreunui sat de mosneni 1ntreg, sau a unor Omni liberi vInduti indi-
vidual, In care rumlnirea sd fie mentionatA explicit 2. In tot secolul al XVI-lea, pink la
aceast data, Intilnim doar dota cazuri de Inchinare" a unor sAteni, fArA vreo indicatie de
pret. Primul se referA la Mos din Lupsanu, care s-a Inchinat vecin lui CalotA vornic, la 1517 3;
iar cel de-al doilea este al unui numAr de 21 oameni din Trestenic, care dau I Inchink"
lui Dragomir clucer, In divan, toate partile lor 4, ceea ce InsemneazA desigur cA devin rumlni.
Intre 1585 si 1592 aflAm In schimb, cum s-a vazut mai sus 5, 37 de vinthri, colective sau indi-
viduale, ale unor mosneni cAtre boieri ; dar dintre ele, 28 shit cumparAturilelui Mihai.
Toate acestea Insemneazd, pe de-o parte, cd tnceputul math crize fdrdnevti de la finele seco-
lului al XV l-lea, In care cumpararea, ca mijloc legal" de despoiere a frdnimii de movie fi libertate,
a jucat un rol de seamd trebuie pus In domnia a doua a lui Mihnea Turcilul6; iar pe de
alta, cd Mihai Vileazul a fost, tn Tara Romineasci I, primal boier, care a cumprat un mare num&
de sate libere. Ceilalti cumpArAtori, din acesti ani, sint i Aranita logoft, Armega ban, Ptrvu
clucer sl Dan al dollea vis tier.
de DunAre, in Moldova si in toatA Tara Romitneasdi" (I. Crficiun, Cronicarul Szamoskozg,

p. 101), vezi P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 23.
1 V. CostAchel, Domeniul feudal, In V Ulla feudald, p. 248-249.
2 Intr-o poruncA din 1611, a lui Radu Mihnea, se mentioneazA o vinzare de cnezi din
VAleni i CirstAnesti, care s-a fAcut In zilele rdposatului Alexandru voievod eel BAtrIn si In
zilele rAposatului Mihai voievod si In zilele lui Simion voievod" (Doc. priv. ist. Rom., B, XVII,
vol. II, p. 36) ; dar Alexandru cel BatrIn, din acest act, pare a fi i dupl context Alexandru
cel RAu, cAci pe Alexandru Mircea, nepotul ski Radu Mihnea 11 numeste de obicei bunic.
3 Ibidem, XVI, vol. I, p. 121.
5 Tab. 2, p. 470.
6 In domnia precedentA, a lui Petru Cercel, gasim, ce-i drept, un numAr de 25 sate
libere rumlnite, In total sau In parte, de boieri ; dar dintre acestea, 24 shit satele obligate, prin
judecatA, sA despAgubeascA pe Dobromir banul, pe care 11 prAdaserA pe and fugea peste munti,
In Ardeal. In acest caz, avem de-a face cu o penalizare de caracter exceptional si care nici n-a
putut sA dureze ; cAci, cel putin unele din satele respective, se Intilnesc mai tIrziu din nou libere.
Inainte de Petru Cercel, In tot secolul al XVI-lea, statistica rumlnirilor explicite, facute In folosul
boierilor, cuprinde 11 cazuri, din care 9 hotArite prin judecatA, plus cele 2 inchinAri" de mai
sus. Ele slat risipite In domniile lui Neagoe Basarab (1), VintilA din Slatina (3), Radu Paisie
(3), Petru cel TIMAr (1) si Alexandru Mircea (3).
www.dacoromanica.ro
472
Harta 1. - Domeniul de boler al lui Mihai Viteazul

I. Mos()) cumpfirate, en forma de azi ; II. Mosiile unor sate not, defalcate probabil din cele ale lui Mihai
Viteazul; 111. Masi( de zestre l schhnb.
1. Tdrcasu (3144 ha): 4. Skiveni (1265 ha) ; 5. Gostavdtu (1860 ha) ; 6. Bresuica (1228 ha): 7. Clmieni
(670 ha) ; 8. Bdbiciu (1909 ha) : 9. Preajba de Gimp (1812 ha) ; 10. Scdrisoara (1218 ha) ; 11. Pidviceanca
(1825 ha) ; 12. Jieni (1577 ha) ; 13. Ruscinesti (3062 ha) ; 14. Cilieni lnelusiv Crdcestii .Danctitauti (4379 ha) ;
15. Pollogeni (2346 ha) ; 16 Tiia (1958 ha); 17. Ordoreanca (1071 ha): 18. .Doanca (1102 ha) ; 19. Isbicent
(4618 ha) ; 22. 23. 24. Giusdrdsli. Iletoldoveni 1 parte din Metz (cca 7000 ha) ; 26 si 27. Sitistioara l Corabia
(3969 ha) : 28. Tudor Trladimirescu (1381 ha) ; 29. Views (6610 ha) ; 30. Brastava (5068 ha): 31. Crusov (2251 ha)
32. Pldoiceni-Orddirrile (1563 ha) ; 33. Studina (2883 ha) ; 34. Studinita (1772 ha) ; 35. Fretsinetu (3084 ha)
36. Viddila (3016 ha); 37. Damsel (4118 ha) 38. Redea inclusiv Redisoara (5227 ha): 89. Comanca (1892 ha).
www.dacoromanica.ro
Un aspect neobservat pIna acum, al cumparAturilor din boierie facute de Mihai Viteazul,
este eel geografic. Raportarea la hada a celor 23 de sate, din hrisovul de la 1598, arata ca Mihai
ti-a constituit din ele un domeniu comasat, de-a lungul Oltului, de la Inaltimea orasului Caracal
pinA la Dun Are. Acest complex teritorial, pe care Il fragmenta, numai prin exceptie, vreo sta-
pInire straina, forma baza averii sale personale si se gasea In vecinatatea unor sate, In care
jupanita Stanca avea drepturi de mostenire. Pe chid celelalte sate cumpArate In boierie au
fost ddruite de Mihai unor boieri sau manastiri, pe acestea le-a pAstrat pentru familia sa,
cu exceptia Visinei. Spre a-si marl aceasta stapinire, el a schimbat satele de zestre din
Muntenia cu parti din lz laz, exercitind probabil si ad un drept de preemtiune, caci satul
fusese mai Inainte al lui Dobromir banul, cu care se lnrudea Stanca.
SA cercetam ce suprafata va fi avut, initial, domeniul din Romanati al lui Mihai Viteazul.
Prima lmprejurare, ce ne ajuta sa gasim un raspuns aproximativ la aceasta Intrebare, este
ca, din cele 23 sate cumparate de Mihai, 22 exista si astAzi ; iar Cracestii lui Danciu, care
si la 1598 ant numiti siliste, se localizeazA prin hotarele indicate In hrisov, ca fiind o parte
din mosia Cilieni. Numai Pllivicenii nume care se repeta de mai multe oH In toponimia
acestei regiuni, ne da prilej de IndoialA : ei par a fi Insa actualul Tudor Vladimirescu. Mai
trebuie adaugata precizarea ca mosia Silistioara, care cuprindea si vadul Corabiei", aco-
perca Intregul teritoriu al orasului cu acelasi nume, Intinzlndu-se la miazanoapte pinA la
Magura lui Radu, de la hotarul Visinei.
In cursul vremii, forma generala a acestor mosii a rAmas fail Indoiala aceeasi, asa cum
se poate dovedi, prin vechile descrieri de hotar, cA s-au petrecut lucrurile cu majoritatea mo-
siilor din tara. Harta nr. 1 arata hisA ca, Intre mosiile care poartA numele celor din
1598, exist& astAzi altele, de aceeasi forma, dar mai inguste, care le despart pe cele dintli.
CercetArile arata ca acestea shit mosii ale undr sate noi, Infiintate cel mai devreme pe la sfirsitul
secolului al XVIII-lea. Pozitia, forma si vechimea lor nu lasa nici o IndoialA ca ele au fost
defalcate din mosiile vecine mai vechi.
Suprafata mosiilor, care poarta numele celor stapinite odinioaTA de Mihai Viteazul, este
azi de 59 698 hectare. DacA la acestea adaugam suprafata mosiilor intermediare noi si pe
cea a mosiilor de zestre si schimb, totalizind 23 698 hectare, ajungem la Incheierca ca Mihai
Viteazul a stapinit aci un domeniu de peste 80 000 hectare 1. Configuratia acestui complex
teritorial ne sugereaza si motivul pentru care, o data ajuns la tron, Mihai a facut oras dom-
nese" din satul Caracal, unde izvoarele ni-1 arata locuind uneori 2 : el a procedat asa deoarece
aceastA veche asezare a Craiovestilor, dAruita dtiva ani mai Inainte manastirii Glavacioc, se
gAsea In imediata apropiere a domeniului sail personal.
SATELE CUMPARATE DE MIHAI VITEAZUL IN TIMPUL DOMNIEI
A doua categoric de cumparAturi ale lui Mihai Viteazul o formeaza satele achizitionate
de el In timpul domniei. Nici In aceasta privinta nu s-a /ntocmit pfna azi o evidenta, pe
eit posibil mai completa, a acestor sate, ceea ce ar fi lnlesnit aprecieri valabile 0
convingatoare. Pe temeiul analizei Mute pentru fiecare sat, ce se da In anexe, ajungem In
aceastA privinta la datele rezumative din tabelul 3.
Si aci avcm nevoie de o comparatie. Datele de mai sus pot ft Intelese deplin numai daca
shit analizate comparativ cu cele privitoare la cumparaturile Mute de ceilalti domni ai
1 Pentru suprafata fiecArei mosii, vezi harts 1.

2 Vezi anexa I : Boras li.
www.dacoromanica.ro
474 I. DONAT 10
Tabelul 3
/Web) eampgrate de MIMI VIteazul In tImpul domnlel
Pretul satelor (sumele eunoseule)

Situalla eatelor in vremea
Pretal mediu al satelor Intregi *

Sate
lud Mlhai Viteazul
Sate rfunase domnesti la

din case domneasek sau
zul. eau despre care nu

moartea lui Mihai Vitea-
Darn lie unor manbstirl
a
IEI
Daruite unor membri

1
DLrufte unor bolerl

V *E
11 1 .91Ed
avem informatli
..g.
5 ..8
1
I g
date zestre
.-1

TO S S 1 1
.2
O
E-
E
.-.
....
i E
il 2
Total 149 129 20 1.023.330 7 18 33 4 4 83
Sate cumpArate de la
boieri 25 16 9 299.000 43.000 3 2 7 13
mosneni 113 103 10 704.330 21.582 4 14 21 4 4 66
necunoscuti 11 10 1 20.000 10.000 2 5 4
* Nu e-a calculat ad sums de 130.000 nepri. deli de Mihal Viteazul unul neguetor pentrn eatul Dralea. care
reprezenta o datorie neplatith.
** Trei sate rhscumarate de la domn, far unul de la bolerul care-I prImise ca dente. .
Tarii Rominesti din secolele XIV XVI. In aceasta privinta 1 lasind la o parte preturilein-
formatia cuprinsA In documentele cunoscute nota 1 este cea rezumatkIn tabelul 4.
Ceea ce atrage atentia In primul rind aci este volumul foarte mare de cumpdraturi
ale lui Mihai Viteazul : Intr-o domnie efectivd (In Tara RomineascA) de aproximativ vase
ani, el a cumparat 64 5 % din totalul satelor cumpArate, phia la 1600, de toti domnii Tarn
llominesti la un loc. LIngA aceast constatare trebuie s adAugam altele. Predecesorii lui
Mihai Viteazul si-au cumpArat satele, fn marea majoritate a cazurilor, de la boieri ; pe chid
din cele 149 sate ale lui Mihai, numai 25 fuseserd boieresti. In schimb, domnii de pinA la el
au cumparat doar 5 sate de mosneni, fatA de 113 cumparate de Mihai. Aceasta Insemneazd
cd din totalul satelor rumtnite direct de domni prin cumpdrare, ptnd la 1600, Mihai Viteazul
a rumtnit 95 7%.
Scopul, pentru care au fost fAcute aceste cumpArAturi, 11 deosebeste de asemenea pe Mihai
Viteazul de predecesorii sAi. Domnii de pfnA la el au cumpArat absolut toate satele spre a
le da de zestre, sau a le darui, fie si sub forma deghizatA a vInzarii. Principalii beneficiari
ai daniilor domnesti au fost mfinastirile : doar in douA cazuri, domnii anteriori anului 1593
au dAruit sale cumpdrate unor boieri, care sA nu fi fost membri din casa domneasca 2. Desi Mihai
nu dAruieste boierilor decit o mica parte din satele sale, el este totusi domnul care le-a Mut
cele mai multe danii de acest fel: din totalul de 20 sate, daruite de domni boierilor In secolele
1 Este folosit in lucrarea : Domeniul dornnesc din Tara Romtneascd In secolete

XIVXVI, aflatA In pregdtire.
2 In schimb, domnii au dAruit boierilor un male numar de sate confiscate pentru
viclenie.
www.dacoromanica.ro
11 SATELE LUI MIHA1 VITEAZUL 475
Tabelul 4
Satele complicate de demon Tarn BomlnegtI plod la 1600
I
Numkul eatelor Cump/irate de la : Drina% date zestrP
' eau vIndute unor :
1
Membri din caaa
Domnul V
Sate ramaae
domneascit
domnafti
E 7i 1.' P. 4 --a
V
Bo led
E4
4
4 .11
04
i
In
1 g
Z
0
0 .
ta
1 *51.3 S 1
'cti .0
Total 231 170 61 85 4 118 24 15 20 101 12 83
1. Vladislav II 1 - 1 - - 1 - - 1 - -
2. Vlad Tepes
3. Vlad CAlugArul
4. Radu cel Mare

11
2
7
9
4
2
3
8
7
-1- 2 - -
- - - 1
11
6
- -
- -
5. Neagoe Basarab 10 7 3 7 3- - - - 9 -1
- - - - - - -
6. Radu de la Afumati
7. Radu Paisie 21
1 1
8 13
-
15
1
-
- 4 4 -
2*
1
17 - -
8. PAtrascu cel Bun
9. Alexandru Mircea
10. Mihnea Turcitul 20

1
7
1
8 12
6
14
1
6 -
-
1
2
- - -
4 2 -
7
16
- -
2 -
1
-
IA . Petru Cercel 1 - 1 1 1 - -
12. Mihai Viteazul 149 129 20 25 - 113 11 7 18 33 8 83
adicA In procente :
Dornnii de 'Ana la Mihai

Viteazul 35.5 24.0 67.2 71.8 100 4.3 54.0 53.3 10.0 67.3 41.7 -
Mihai Viteazul 64.5 76.0 32.8 28.2 - 95.7 46.0 46.7 90.0 32.7 58.3 100
Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100
' Meglael el un buler".
XV-XVI, 18 sate - adicg 90% le-au fost date de Mihai Viteazul. Cit priveste danlile cdtre
mgngstiri, Mihai a participat la ele cu 32 7% din total,-fiind domnul care a dAruit mAnAs-
tirilor numArul cel mai mare de asemenea sate, wile& 33.
Dar, In aceastd privintA, principala deosebire dintre Mihai Viteazul i inaintasil sgi In
scaun priveste domeniul domnesc. Cu toate cA, ping la 1593, prin mina domnilor Tarn Rominesti
au trecut aproape sase sute de sate si Iraqi de sate, acestia nu le-au pAstrat i n-au fAcut din
www.dacoromanica.ro
476 1. DONAT 12
ele un domeniu al coroanei, de caracter permanent. Cu exceptia unor bAlti, a cite unui deal
domnesc din Podgorie etc., nu gAsim in documentele muntene, ale acestei vremi, nici o dovadA
despre existenta unui domeniu domnesc rural, care sA treacA de la o domnie la alta. Deoarece
un asemenea dorneniu trebuia sA se compunA din complexe teritoriale marl, cu greu ar fi
putut sA rAminA neconsemnat in izvoare.
AceastA situatie a fost schimbatA de Mihai Viteazul, care a lAsat domnilor urmAtori
83 de sate sau un numAr apropiat de acesta. DupA cum se va vedea, Constantin Brin-
coveanu afirml, la 1710, a Mihai a cumpArat o mosie IntinsA, de la sud de orasul Buz Au,
pe care se gAseau mai multe siliti, ca a fie mosie a scaunului acestei t Ari" j. Acesta este ded
Intelesul pe care Il au actele ce vorbesc despre satele cumpArate spre a fi domnesti", sau despre
cnezii care s-au VIndut vecini domnesti". CumpArAturile au fost fAcute cu banii vistie-
rid" si se gAseau trecute intr-un catastih de satele de cumparAtoare", pAstrat desigur In acelasi
loc. Toate acestea denotA o organizare specialA si este de presupus cA natura si amploarea
acestor operatii bAnesti, neobisnuite pins ad, au adincit demarcatia dintre camera dom-
neascA" si vistieria tarn".
Influentat probabil de stArile din Ardeal, uncle domeniul domnesc reprezenta o parte
importantA din teritoriul tAril, Mihai a hotArit sA creeze i In Tara RominescA o asemenea
bazA economicA a domniei, punind-o In legaturA cu proiectul de a Intemeia, cu ajutorul impe-
rialilor sau al Poloniei, o dinastie ereditarA proprie a. Mijloacele pe care le-a folosit In acest
scop sint arAtate, cum se va vedea, Intr-un mare numAr de document; de la inceputul
secolului al XVII-lea. PinA i vinzAtorii boieri au trebuit sA suporte presiuni i sama-
volnicii ; dar cei ce au suferit, In primul rind, sila domneascA, au fost t Aranii liberi. Despre
satul Drdghineti, documentele spun cA Mihai i-a cotropit, de le-a luat ocinele cu sila 1 i-a
vecinit fArA voie". tn legAturA cu Gdgeni se precizeazA cA Mihai a cotropit multe sate" si 1-a
vecinit i pe acesta cu sila, ca un domn volnic". Cu privire la Nenciuleti se spune cA au
fost cotropiti cu multe nApAsti de biruri, ce le-au pus pe umerii lor, pinA ce s-au vindut
vecini domnesti, cum s-a vindut toatA tare, fdrA voie". RelatAri asemAndtoare se pot gAsi
pentru multe alte cazuri. La Porumbreni, mijloacele folosite shit IncA si mai dure : fiindcA
sAtenii n-au vrut sA se vincIA, domnul s-a mlniat asupra lor si le-a fAcut multA rAutate
...si au trimis la dinsii oaste In silA". Nu-1 de mirare deci cA, In actele de mai tirziu, se va
vorbi adesea de pAcat i lacrAmi" 3.
0 constatare geograficA aratA cA, fAcind aceste cumpArAturi, Mihai a urmArit un anumit
plan, cAci a vizat in special sate dintr-o anumitA regiune. DupA cum am vAzut, marea majo-
ritate a satelor cumpArate de el erau mosnenesti ; dar In vremea sa, ca i in cea care a urmat,
cei mai multi mosneni se gaseau pe platforma din nordul Olteniei, plus tinutul vecin dinspre
rAsArit (actuala regiune Arges) i In Subcarpatii BuzAului. Ne-am astepta deci ca Mihai
sA-si fi fAcut cumparAturile mai ales In aceste douA regiuni, prin excelentA mosnenesti. In
loc sA fie asa, el cumpArA aci numai 7 sate de mosneni, din care unul In conditii neobis-
nuite (la iesirea din tarA", cu banii ostasilor). Toate celelalte sate mosnenesti, cumpArate de
Mihai, se gAseau In cImpie, unde tAranii liberi desi mai numeiosi decit in secolele urmA-
toare erau totusi relativ putini, reprezentind numai oarecare insule inecate Intre lati-
fundii boieresti i mAnAstiresti. Satele acestea prezentau avantajul de a putea fi Ingenunchiate
1 Vezi anexa II : Moceti.

a Cf. textul tratatului cu imperialii la I. Sirbu, Istoria lui Mihai V iteazul, vol. I,
p. 571-574 si proiectul celui cu polonii la I. Corfus, Corespondent d inedild asupra relallitor dintre
Mihai Viteazul i Polonia, p. 13 si urm.
3 Din documentele utilizate in acest studiu reiese cA 38 de sate, din cele 149 cumpArate
de Mihal In timpul domniel, au pretins cA s-au vIndut In silA.
www.dacoromanica.ro
13 SATELE WI MIHAI VITEAZUL 477
mai uor, Incleosebi pentru cd fuseserd sdrAcite, prin distrugeri, prAzi si mertice strinse pentru
osti, In timpul rAzboatelor, care s-au purtat mai adesea In aceste pArti. Deoarece ddrile pe care
nu le puteau plAti slut ardtate ca ndpAsti", este probabil cd ele nu erau. cerute Intregii
tdri, ci reprezentau impuneri cu caracter local. Faptul cd, desi noi nu cunoastem azi toate
satele cumpArate de Mihai, harta celor cunoscute prezintd anumite concentrAri vizibile, este
o dovadd c aceste cumpdrAturi nu s-au fdcut la IntImplare, ci Mihat a urmArit sA-si con-
stitute astfel mart stApiniri unitare, asa cum 1-am gasit Mind ca boier. Un act vorbeste de
altfel despre o mosie linpresuratt cu alte mosii domnesti", ceea ce indicd aceeasi tendintd.
Aci trebuie addugatd si o and observatie. Prin victoriile sale, Mihai a fdcut iardsi din
Dundre hotarul tarn cdtre turci, pe care i-a scos din toate ralalele. Teritoriul acestora,
alipit la Tara RomlneascA, nu putea deveni cleat domeniu domnesc, ceea ce reprezenta o si-
tuatie analoagd celei de dupd pacea de la Adrianopol, chid raialele shit luate pe seama
statului. Mihai avea deci, pe Dundre si In clinpie, aceste Intinse teritorti, ceea ce-1 putea
determina sA-si facA cumpArdturile In aceleasi parti ale tarn. In sfIrsit, se poate presupune
si un interes militar, de organizare In vederea apardrii, a acestei regiuni mereu primejduite,
In care cantonau trupele si trebuiau Mute !utilise aproviziondri.
DESFACEREA DOMENIULUI DOMNESC AL LUI MIIIAI VITEAZUL
Cu toate cd domeniul domnesc din vremea lui Mihai a fost constituit In cea mai mare
'parte din cumpArAri silnice, el trebuie sil fi costat sume importante, pe care vistieria
domnului, In permanenta nevoie de bani, datoritd activitatii sale militare, nu va fi reusit sd
le pldteascA decIt cu mare greutate. In locul grijii personale de Imbogatire, pe care o Indlnim
la alti domni, Mihai Viteazul a fost preocupat sd IntAreascd institutia domniei prin crearea
acestei baze economice proprii, care i-ar fi dat mai mind independenta si putere. In acest scop,
el a fAcut cheltuieli neobisnuite, a recurs la nedreptAti si a sfIrsit prin a provoca In tax%
o agitatie pentru dreptate, pe care nu o cunoastem Inca suficient.
Pentru cei mai multi dintre urmasii sat In scaun, din primul siert al secolului al XVII-lea,
existenta acestui domeniu a reprezentat, In schimb, un mijloc de a clstiga bani, de a face
danit favoritilor st de a cApdta totodatd faimd de domni milostivi". De aceea, datoritd
pe de o parte miscdrilor de protest ale tArdnimii, iar pe de alta acestor interese ale domnilor,
desfacerea domeniului lui Mihai va lncepe IndatA dupd cdclerea sa. Atunci clnd Radu Mihnea,
1ntr-o prima Incercare de a lua domnia In urma lui Mihai voievod", vine pInd la Giurgiu cu
agaua si cu sceptrul", ti les Inainte cloud sate, Porumbreni 0 ,5ov1reu1, pe care el se grabeste sd
le ierte de run-di-lie, primind In total 62 000 aspri, cu care IntImpind multa cheltuiald ce avu-
sese pentru treaba cinstitului Impdrat si pentru treaba tarn" 1 Imediat dupa aceea, clnd
Simion Movild se asazd In scaun, domnia lui a chemat toate satele din tail, care au fost
cumpArate de Mihai voievod, sd -vie la domnia lui sA se rdscumpere din vecinie" 2. Mai ttrztu,
inaintea lui Radu Serban, and s-au ridicat Buzestii cu haiducii" boierii Buzesti au
cotropit multe sate ale rAposatului Mihai voievod si le-au Impartit si le-au dat ei unde le-a fost
voia", chiar dacd erau dintre cele ce fAcuserd parte din averea de boier a domnului 3.
Dup Radu Serban, continuatorul In multe directii al lui Mihai Viteazul, pe care 11
gdsim si aci Intr-o poznie deosebitd de a celorlalti domni ajunge la tron, In cea dintli domnie
1 Vezi anexa II : Porumbrent 0 .Fouircul.

a Idem : Homurile.
3 Idem : Crdifani 0 Intorsura.
www.dacoromanica.ro
478 I. DONAT 11
lungd, Radu Mihnea. Despre acest om al turcilor, un document din 1619 spune a n-a vrut
sa ramlna tam domniel lui s fie vecini domnesti, cad a vazut domnia lui cA este Ora fm-
paratului. Asa a facut domnia lui slobozenie i iertare tuturor satelor domnesti, cite
au lost cumparate de Mihai voievod, de s-au rascumparat de vecinie... cu asprii care au fost
luati de Mihai voievod din vistieria tarn" 1 Aceeasi politica va fi urmata de Alexandru Bias
aiGavriil Movil.
Clstigurile cunoscute, pe care le-au scos, In primal patrar al secolului al XVII-lea, domnii
Tarn Rominesti 1 boierii donatari, din desfacerea domeniului cumparat de Mihai, rezulta din
urmatoarea situatie :
Tabelul 5
&mete ineasate de down' I bolerl, din ellberarea san yinzarea satelor enmplirate de Milt& Viteazul in timpul domniet
Domnul (domnla)
Radul Alexan- Gavrill Alexan-

Total
Sintion Radu Mlbnea dru MovilA dru
MovilS Serban 1800 (19. Mon 1818 Coconut
1800...1602 1602-1611 1811 --1618, 181 1620 1623
1620-1823 1618 1827
Total (In aspri) 1.490.340 83.000 80.000 880.730 188.000 246.610 12.000
Sume Incasate de domni

de la mosneni 1.121.610 83.000 - 719.800 158.000 160.810 -
Sume Incasate de boieri
de la mosneni 148.730 - - 88.930 30.000 17.800 12.000
Sume Incasate de domni

de la boieri 220.000 - 80.000 72,000 - 68.000 -
Sumele de mai sus nu pot avea cleat importanta unor indicatii generale, pc de-o parte
fiindca documentele nu indica totdeauna pretul rascumpararii sau al vinzarii, iar pe de alta
fiindca, In acest tabel, sumele platite In galbeni (ughi) au fost transformate In aspri, admitindu-se
pentru toate cazurile, raportul : 1 galben =.- 200 aspri, ceea ce nu este exact 2. La sfirsitul
secolului al XVI-lea si In vremea urmatoare, valoarea aspiului s-a modificat de mai multe
ori, insa nu ne este posibil sa cunoastem astazi fluctuatiile sale anuale. Dar oricum ar fi, de
ad rezult trei constatri importante : a) a principalul beneficiar al acestei situatii a fost Radu
Mihnea ; 6) ca aproximativ 85 % din sume au fost platite de mosneni i c) ca Radu erban
n-a luat nimic de la mosneni, cei 80 000 aspri Incasati de el fiind pretul rascumpararii unor
sate boieresti. Faptul este semnificativ i arata si mai bine pozitia acestui domn, care n-a
cnezit el !mils"' nici un vecin si In domnia caruia nu se constata declt o singura incercare
de cnezire, de altfel nereusita, a unui sat manastiresc 3.
1 Idem : Nenciulgti. Cf. si Intorsura.

2 Aceasta era Insa valoarea asprului la 1617 (vezi anexa II : Ctrlojarai).
3 Doc. prio. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 71 72.
www.dacoromanica.ro
15 SATELE LUI MIHAI VITEAZUL 47g
0 problema greu de rezolvat, In legatura cu crezirea satelor lui Mihal, este cea privitoare
la prelul cu care au fost filcute rascumpararile. S-a observat Inca demult ca, la rascumpa-
rarea satului Sularul, cumparat de Mihai cu 40 000 aspri In 1596, Wenn au plant acestuia,
pe and era la Balgrad, 80 000 aspri 1. Un fapt identic s-a petrecut sub Simion Movila, cu satul
Homurile 2, care se Hiscumpara platind la vistierie pentru un aspru doi". Deosebiri mai mult
sau mai putin maH, Intre pretul Vinzarii i cel al rascumpararii, se mai Inttmpind si In alte cazuri 3.
Gr. Tocilescu, tiparind documentul Sularului, dadea situatiei de acolo o explicatie, care ramlne
un model de fals interpretare istorica. El afirma cS, drept rasplata pentru vreo fapta de arme,
satenii au primit de la generosul i viteazul domn, nu numai mosia ce i-o vInduserd mai
Inainte, dar Inca si 80.000 aspri pe d'asupra" 4. Aceasta afirmatie a fost respinsa de Xe-
nopol, care socotea, dimpotriva. ca satenii au fost obligati sa plateasca Indoitul sumei primite
la vinzare 5.
Din analizele de mai sus s-a vazut Insa Ca au fost I cazuri cInd satenii au plata, la
rascumparare, numai suma cu care se vIndusera. In legatura cu satul Ciulnifa se spune ca
Radu Mihnea s-a milostivit de a slobozit toate satele domnesti, cite au fost cumparate de
Mihai voievod, sa se rdscumpere de vecinie de la domnia lui I sa dea toti aspri domnesti,
clti au that de la Mihai voievod, la visteria domneasca" 6. Gavriil Movila spune,
la rindul s 6u, despre satul Gdgeni, ca au rugat pe domnia inea ca sa dea domniei
mele asprii cIti le-a dat Mihai voievod" 7. Despre alte sate aflam ca s-au rascumparat cu
asprii care au fost luati de Mihai voievod din vistiefia tarii", ca au dat toti asprii domnesti
de unde i-au luat, de la domneasca vistierie" 8 ; ...au dat acei aspri mai sus spusi (ai vInzarii)
Inaintea tuturor cinstitilor dregtori" 9. Satul .5optrliga primise dela Mihai 12.000 aspri si
cu aceeasi suma de aspri turcesti" se rascumpara la 1614 10 $i un sat boieresc, Grojdibodul,
este rscumparat cu suma cu care fusese vindut 11 Informatiile shit deci contradictorii si
este greu de tras o concluzie definitiva, lnainte de aflarea unor izvoare mai lamurite. Totusi,
este probabil ca la calcularea sumelor rambursate s-a I,inut seama si de fluctuatiile asprului,
amintite mai sus, iar calculul s-a facut spre cel mai mare folos al domniei.
Satele ruminite de Mihai Viteazul ridica i o alta problema, importanta pentru istoria
acestei epoci de adInca framlntare a taranimii. Izvoarele arata ca, Intre vecinii domnesti"
de atunci mosneni rumlniti de Mihai i vecinii de mostenire" ai boierilor i manfis -
tirilor, au existat deosebiri de stare juridica : cei dintli se puteau rascumpara mai
usor. Satenii din Gdaingli, care fusesera vecini ai jupanitei Neaga vorniceasa, pretind In
divan ca n-au fost vecinii acesteia, ci cnezi v/nduti lui Mihai voievod. Plrau asa preci-
zeaza Radu Mihnea ca sa se rascumpere, s scape de vecinie". Domnul adevereste !ma ca au
fost vecini ai jupanitei Neaga si le refuza rascumpararea, lasIndu-i nepoatei acesteia 12. Chiar
stapinii satelor domnesti, care le primisera ca danie, se puteau opune cu greu cererilor de
1 Anexa II : Sularul.
2 Idem : flomurile.
3 Vezi i mai jos.
4 Revista pentrU ist., ark. It fit., an. II (1883), p. 544.
6 A. D. Xenopol, Istoria Rominilor, vol. V, p. 442, cf. si N. Plopsor, 0 razuralire a taranilvr
In timpul domniei lui Mihai Viteazul, In Arhivele 011eniei, an. VIII (1929), p. 442 si urm.
6 Anexa II : Ciulnifa.
7 Idem : Gageni.
8 Idem : IVenciute$ti.
o Idem : Lazu.
18 Idem ,5optrliga.
u Idem : Grojdibodul.
12 Idem : Gdvdneti.
www.dacoromanica.ro
480 1. DONAT 16
cnezire si se Intilneste un caz in care, pentru ct boierul refuza rdscumpArarea, domnul

ia el banii de la sateni s1-1 cnezeste 1. La 1641, Inssio nepoata lui Mihai Viteazul, jupanita Ilinca,
referindu-se la mosnenii din Mirmli, care au venit la ea cu multd rugdminte, ca sa se rdscum-
pere", spune cd m-am socotit In tot chipul i avind i poruna de la maria sa domnul
nostru l de la tot sfatul niI, ca sd-i las sd se rdscumpere, nu am avut cum face intr-alt
chip, ci 1-am slobozit" 2. Aceste indicatii vor trebui examinate In legAturd cu cele ce privesc
pe cnezii vinduti boierilor 1 mAndstirilor, care par a fi avut, In anumite conditii, o situatle
asemanatoare.
0 parte din satele cumpArate de Mihai Viteazul au fost ddruite de domnii urmAtori unor
boieri sau, exceptional, unor mndstiri. Cel ce a fAcut cele mai multe danii boierilor a fost
Radii $erban, domnul care n-a ingAduit nici o cnezire.
Tabelul 6
Manilla (Acute de domni, intro 1600 e 1625, din &manful domnese al lid Mihal 'Viteazul
lihnlon Rada Rada hillines Alexandra Garen

Total Movilit 8erban 1611 --1616: - Ilia4 Movilii,
1600.-1602 1602-4611 1620--1623 1616--1618 1618--1620
Total 57 14 25 16 1 1
Sate ddruite unor tooled 54 14 25 15
Sate ddruite unor mnds-

tiri 3 1 1 1
Dupd cum rezultd din izvoare, aceste danii nu aveau un caracter definitiv, cu toate
blestemele pe care le pun in hrisoave domnii donatori. Satele urnblA mild din boier in
boier", domnii ddruindu-le adesea din nou, fara ca cel putin sA aminteascd daniile predece-
sorilor, sau sd arate de unde aveau satul. Boierii puternici reusesc sfi capete ins reintAriri
succesive, ceea ce Insemneazd cd acesti credinciosi" rAmlneau in mare parte aceiasi, sub
toti domnii.
Un fapt nou apare atunci chid cercetdm lista celor cdrora 11 s-au fdcut aceste danii.
In cursul secolelor XV si XVI, mai cu seamd pIna In domnia lui Mircea Ciobanul, satele
domnesti reprezentind in cea mai mare parte confiscAri pentru viclenie au fost cidruite,
aproape exclusiv, marilor boieri de WA. Beneficiarii daniilor, Mute din domeniul lui Mihai,
vor fi InsA reprezentantii altor categorii sociale : pe de-o parte ei sint boieri greet (Pano vis-
tier si ginerele san Vasile vistier, Ianiu vistier, Antonie cdmro, Dumitrachi Cantacuzino,
Constantin Vaptista, Constantin Celebiu i Costachi chehaie 3 ; iar pe de alta, elemente miii-
tore, cdpitani i iuzbasi, ei 1111111 in mare parte strain! (Mihai Ghiula cdpitan, Damian iuzbasa
sirbul, Rat Mihai cdpitan, Gruia cdpitan, Gherghe capitan si SlAvuiu fost iuzbasA). Cele
mai multe sate le primesc grecii : Patio vistier singur primote, de la Simion Movild 1 Radu
Serban, 23 de sate. Ca si In epoca fanariotd, la Inceputul secolului al XVII-Iea impamln-
tenirea boierilor greet se face, cu ajutorul domniei, mai ales in dauna taranilor liberi.
1 Anexa II : alupaui.
s Idem : Mirceti.
Ultimii trei par a 11 aceeasi persoand
www.dacoromanica.ro
ANE XE: ISTORICUL SATELOR
SATELE CUMPARATE DE MIHAI VITEAZUL IN TIMPUL BOIERIEI
Bbiciu (r. Caracal). Sat cumparat de Mihai Viteazul pe clad era boier, de la megiasi,
pentru 90.000 aspri. i-.1 Intareste ca domn, la 1598. 0 parte din steni si-au rectstigat mai
ttrziu libertatea ; cad la Inceputul secolului al XIX-lea mosia era star:41111a, Impreund, de mos-
neni si episcopia Rlinnicului 1.
Rtinciute4ti (sat (lisp. linga Cioroglrla or. Bucuresti) si Popeqti (probabil r. Racari). Satele
au fost cumparate de Mihai, de la Mihnea voda Turcitul, cu 80.000 aspri. El le-a daruit manastiril
Sf. Nicolae (Mihai Voda), la care Insa n-au ramas, cad mai tlrziu le aflam daruite de Pana vistier
manastirii Sf. Ecaterina 2.
Borfti (Borosteni r. Tg. Jiu). Mihai 1-a cumparat pe vremea cind era mare ban al Cra-
iovel, de la jupinesele Mara si Dumitra, cu 23.000 aspri. Ca domn 1-a (Wait lui Stoichita vistier,
despre care un act din 1628 spune &A ar fi stapinit satul pima In domnia lui Radu Mihnea.
Totusi, printr-o scurta carte din 8 aprilie 1602, Simion Movila 1-a (Wait, Impreuna cu alt
sat (fail a arata de uncle le are), lui Preda TIntareanu ace c-au fost lui movie mai nainte",
dar si pentru slujba (Preda era Intr-adevar sotul Martel). La 1622, jupanita Dochia a tut Stoi-
chill vistier se judeca cu Maria si fill sal In fata lui Rada Mihnea, care se margineste sa arate
ca Dochia a ramas de lege si i s-au rupt cartile In divan. La aceasta juclecata neregulata se
refera Alexandra Ilias la 1628, clnd spune despre Mihal clucer, fiul lui Preda Tintareanu,
ca nu stiu cum a lucrat, de I-a Meat Radu voievod carte, de i-au fost dat satul". Alexandra
Ilias nu Indreapta insa hotarlrea lui Radu Mihnea, ci Isi Intareste satul siesi, deoarece Stoica
vistier i-a fost mult vinovat si dator" si pentru cd satul a lost domnesc, cumparat de Mihal
voievod. Mihai clucerul TIntareanu porneste iarasi judecata, dar pierde. $i Inca au marturisit
In divan ... Gligore fost mare comis si Mihul spatar, cum ca pe vremea and a fost Mihail
voievod domnia sa in Caracal, la masa si la preumblare pe afara, atunci de matte ori s-au fost
cercat . , . boierul Preda Tintareanu de a cerut acest sat de la raposatul Mihail voievod", dar
acesta, a fost zis cum ca mosia ce a cumparat pe banii sal, Inca din boierie, nici cum nu
voieste a o da". El a daruit-o totusi, cum am vazut, lui Stoica vistier 3.
Celieni (Cilieni r. Corabia), sat cumparat de la megiasi cu 70.000 aspri, cuprins In hri-
soya! din 1598 4.
Ciutura (r. Craiova), Impreuna cu Ctrna (r. Segarcea), Periprul (r. Bailesti), Seaca
(r. Calafat) si Stejarul (sat disp. lInga Perisor r. Bailesti) au fost primite de Mihal, pe chid era
mare aga, de la tefan Surdul. Satele fusesera ale lui Plrvu vel logofat, care le claruise
mandstirii Coluna. Plrvu logofat a pribegit la Tarigrad cu Mihnea Turcitul si a murit acolo,
ramlnIndu-1 In Ora birul neplatit. *tefan Surdul a obligat pe Mihai sa plateasca aceasta
datorie 40.000 aspri dInclu-i In schimb satele, pe care apoi le vor rascumpara de la el
calugaril de la Cosuna 6.
I Doc. prio. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 337; Obsteasca catagrafie a Tar!! Roma-
nestl din 1831 (material inedit, In posesia autorului).
2 Arh. St. Buc., m-rea Mihai Vail, XIXII.; Acad. R.P.R., XLII/29, CCCXCVII/42 ;
Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 390.
3 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. III, p. 496 ; Acad. R.P.R. ; LXX.VI/21 si 50.
4 Ibidem, XVI, vol. VI, p. 337.
5 Ibidern, p. 128 129.
31 - 0. 4336
www.dacoromanica.ro
482 1. DONAT ' 18
Comanca (r. Corabia), sat cumpArat de la megiasi cu 53 000 aspri, figurind In hrisovul
din 1598. La 1831, mosnenii stApIneau mosia ImpreunA cu episcopia Rlinnicului 1.
Crdcestii lui Danciu, siliste (llnO Cilieni r. Corabia), In acecasi situatie, cumpAratA pentru
15 000 aspri 2.
Crdisani (sat disp. lIngA Lazu r. Craiova), despre care o prima poruncA a lui Radu Serban,
din 1604, aratA cd a fost megiesesc si cumpArat de demult de rAposatul Mihai voievod,
fArA nici o silA... tot cu aspri din vistierie", deci In vremea and se afla In scaun ; dar
acelasi domn spune, la 1610, cA atunci chid a cumpArat satul, Mihai era bAnisor In judetul
Mihedintl" (In alt act : ban...), adAoglnd cA 1-a plAtit cu 72.000 aspri. Nici In acest caz cum-
pArAtura nu s-a Mut regulat : Intr-un act din 1614 se povesteste cum, In vremea lui Radu
Serban, vecinii au venit cu pIrA, zicInd cA nu s-a vindut tot satul, ci numai a patra parte ;
dar domnul a adeverit di Mihai voievod a dat toti aspri gata, de peste tot satul... si
nici unui om din sat nu i-a rAmas (dator) nici o lascaie". Totusi satul nu renuntA, ci foarte
tare s-au plfris de lege", asa theft Radu voievod Serban n-a vrut sA iasa din rinduiala Tarn
RomInesti, din lege" si le-a dat 12 boicri, cu care .Insa mosnenii n-au putut jura. Din
porunca lui Radu Serban de la 1604 si din reintaririle ulterioare (anii 1610, 1613, 1614, 1615,
1617 si mai ales 1620), reiese ca Mihai a daruit satul lui Nica comis din Giiviinesti, pentru slujba ;
dar si In aceasta privinta informatine se contrazic : la 1619, Gavriil MovilA va afirma ca Mihai
a dat zestre acest sat... fiicei domniei lui jupanita Florica", care 1-a stapinit pfnA In vremea
pribegiei ; apoi domnul adAuga : In aceea vreme, Inaintea lui Radu voievod Serban, boierii
Buzesti au cotropit multe sate ale rAposatului Mihai voievod, de le-au ImpArtit si le-au dat
ei unde le-a fost voia lor. Apoi au dat atunci si acest sat... lui Nica comis. Si n-au avut nici o
treaba sa dea boierii acest sat... nimanui, pentruca nu a fost cumparat de rilposatul Mihail
voievod In domnia lui, cu aspri domnesti, ci a fost cumpArat cu aspri din boieria lui, clnd
era boier, din slujba lui dreapta si 1-a dat zestre fiicei sale...". Gavriil Movila mai aratil
ca In timpul sari multe sate din acelea care se vinduseril raposatului Mihail voievod, au
venit... sa se rAscumpere. !litre aceia, a venit si acest sat... In pint cu jupanita Voica a lui
Nica comis, ... iar domnia mea am voit sa iau aspri de la ei si sa-i las sa fie cnezi" ; dar
Preda slugerul si jupanita Florica n-au voit a-1 lase sal se rascumpere" si au ridicat Ord
cu jupanita Voica, aduclnd si cartea pArintelui lor, cu pecetea domniei lui, scrist de chid
a fost boier". Se cIA cIstig lui Preda slugerul, iar jupanita lui Nica comis si vecinii riimln de
lege. Din act rezulta ca Nica comis era frate cu Precla sluger, asa ca dania ramasese
In familie 3.
Crusov (r. Corabia). Sat cuprins In hrisovul din 1598, unde pretul cumpArarii este de
80.000 aspri. Cu un an mai Inainte Mihai 11 daruise mamei sale, doamna Teodora, iar dupd
moartrea acesteia, fiicei sale Florica. Despre Crusov ni s-a pAstrat de asemenea unele infor-
matii contradictorii. La 28 si 29 decembrie 1611, judecInd pricinile pe care satul Crusovul
Lalei" si satul Crusovul Mare" le aveau cu Preda postelnic, sotul Floricti, Radu Mihnea
constatA ca mostenii au fost cotropiti de Mihai, care le-a luat dedina lor fAra nici un aspru
...si nici nu i-a scos de la birnici nimica", ci numai i-a dat zestre ginerelui sau. De aceea
domnul ia satele de la Preda si le libereaza din rumlnie, Lira a le pretinde ceva. Totusi, la
25 iunie 1623, acelasi domn, In domnia a doua, prezintA cu totul alffel judecata din 1611.
El afirma cA ar fi adeverit Insusi atunci, In divan, ca Mihai a cumparat satul Crusov de
I Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI,p. 340 ; Obsteasca catagrafie citata.
2 Ibidem, p. 337.
3 Ibidem, XVII, vol. 1, p. 127-128, 432 ; vol. II, p. 179-180, 259-260, 406-407 ;
vol. III, p. 64-94, 393-394 ; Arh. St. Buc., m-rea Brfncoveni, XVIII/4.
www.dacoromanica.ro
mult, and a fost boier, mare stolnic, In zilele lui Mihnea vodA", ba cd s-a gasit i boierul
care a numArat banii sAtenilor, acela0 Stoica logolat din Loloesti. Pe temeiul acelei ju-
decAti, Preda sluger i jitelnita Florica au stapfnit In continuare satul, ceea cell Ikea pe Radu
Mihnea sA arate, la 1623, cA sritenii au rAmas de lege a doua oara". Trebuie remarcat ca
cele trei hrisoave de mai sus s-au pAstrat In copie, aia limit nu se poate hotArl dada toate
shit autentice 1.
Devesel (r. Caracal). A fost cumparat cu 80.000 aspri i figureazA In hrisovul din 1598.
Mihai 1-a dat zestre fiicei sale Florica, dar la 1620, vecinii de acolo din sat, toti mosnenii",
vin la divan cu Ora, cerInd sA fie vecini domnesti, nemaivoind ei O. fie vecini jupanului
Preda sluger". Gavriil Movild vede Insa hrisovul lui Mihai, cum a dat zestre acel sat fiicei
sale" si le refuzA banii, dfndu-i tar la mina boierului Preda sluger si a sopei sale Florica" 2.
Dobra (r. VInju Mare). A fost cumpArat de Mihai pe vremea clnd era banisor In Mehedinti,
de la megiasi, cu 50.000 aspri. Ca domn, 1-a daruit lui Lupu paharnicul Mehedinteanu 3.
Fdrcas (r. Caracal). FigureazA In hrisovul din 1598, cumparat cu 90.000 aspri 4.
Frdsinetul de Jos si de Sus (FrAsinet-GarA r. Caracal), dou4 sate cuprinse de asemenea
In hrisovul din 1598, cumpArate de Mihai pe cfnd era ban de Craiova, primul cu 30.000 aspri,
iar cel de-al doilea cu 60.000 aspri. Frasinetul de Cimpie figureaza si In actul din 1597 (dania
cAtre Teodora i Florica), fiind mai tfrziu dAruit manAstirii Cozia. Sub Radu Serban, sAtenii se
judecau cu mAnastirea, pretinzind cA nu s-au vindut lui Mihai de bundvoie, ci In sild si
cA nu le-a plAtit nimic pentru mosie. Procesul se reia la 1612, sub Radu Mihnea, care constata
ca Mihai a cumparat satele pe chid era mare stolnic i ca a trimis acolo pe popa Stoica logo-
fatul, care a numarat pretul pinA la un ban". Alte documente arata ca Frdsinetul se Anduse
numai pe jumatate In vremea cfnd Mihai era boier, cealaltA jumatate fiind cumpArata de el
In timpul domniei 5.
Gostaval (r. Caracal). Figureaza In hrisovul din 1598, cumpArat cu 70.000 aspri. A lost
de asemenea In zestrea Floridal. La 1617, chid aceasta l Preda postelnicul au avut greutati
si nevoi pentru rfndul banilor", jumatate din sateni s-au rAscumparat cu 48.000 aspri, pe chid
cealaltA jumatate a fost vIndutA de Preda postelnic liii Mirzea mare paharnic. Mosnenii din
partea rAscumpArata se vor vinde Insa din nou, la 1626, lui Trufanda mare vistier 6.
Gruiu, vezi mai jos : Sldveni.
Izbiceni (r. Corabia). Cumparat pe 90.000 aspri i cuprins In hrisovul din 1598. Chid
a venit Simion vodA cu leii, de 1-au batut pe Mihai, el s-a Imprumutat cu 67.000 aspri
cu un cal bun, de la Preda banul Buzescu. Pentru aceasta datorie, dar i ca mila", Radu
erban (IA lui Preda banul acest sat, pe care 11 calificA domnesc 7.
Izlaz (r. T. Magurele). Mihai a schimbat cu manastirea Radu Voda pArtile pe care le avea
de zestre In MAgurele, lIng Bucuresti, cu o parte din Izlaz, sat fn care probabil sopa sa
Stanca putea exercita dreptul de preemtiune. El plAteste In plus 12.000 aspri, pentru o altA
parte 8
Perisor (r. Bailesti), vezi mai sus : Ciutura.
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 339 ; XVII, vol. II, p. 38-41 (copii slave
din 1906); vol. IV, p. 295-296 ; vezi si vol. III, P. 71-72 si 520.
2 Ibidem, XVII, vol. III, p. 526-7.
3 Muzeul Regional Tg. Jiu, sub data : 2 mai 1613.
t Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, P. 336.
5 Ibidem, p. 340 ; XVII, vol. I, p. 22, 65, 81 ; vol. II, p. 8, 56-57; vol. III, P. 520,
8 Ihidem, XVII, vol. III, p. 137-139 ; Acad. R.P.R., CLXXXIV/13.
7 Ibidem, B, XVI, vol. VI, p. 338 ; XVII, vol. I, p. 192.
8 t. Nicolaescu Doc. cu privire la istoricul mandstirit Radu Vodd din Bucuresti, in
Bucuresti, an. III (1937), p. 191-192.
www.dacoromanica.ro
484 I. DONAT 20
Pldviceni (r. Caracal), cuprins de asemenea In hrisovul din 1598. Despre acest sat ni
se pdstreazd o poruncl a lui Mihnea Turcitul din 1588, prin care se intAreste jupanului Mihai
ban" si jupanitei sale Stanca, 40 de stInjeni cu siliste In sat, vaduri de moard si vii, cum-
Orate de la Tudor si Nica pentru 2.000 aspri si doi boi, pretuiti 600 aspii. Ar rezulta di
aceasta era numai una din pdrtile cumpArate aci de Mihai, care prin actul din 1598 In
care se omite pretul cumpardrii Isi va 1ntri Pldvicenii toti" 1.
Plegovul de Jos i de Sus (r. T. Mdgurele) au fost cumpArate de Mihai pe clnd era
mare stolnic, de la megiasi, dindu-le zestre Floriciii. Sub Radu Mihnea, vecinii yin In cloud
rInduri la judecatd cu Preda postelnic, pretinzInd cd nu s-au vindut de bundvoie si cd nu
li s-a dat nici un aspru ; dar si de data aceasta mrturiseste In divan popa Stoica logofatul
cd, fiind trimis de Mihai, a numrat el Insusi asprii sfitenilor, care prin urmare rdmin de lege 2.
In a doua domnie a lui Alexandru Ilias, satul a fost pus zlog, de Preda sluger si fiul sdu
Mihai postelnic, pe clnd erau pribegi, la Iovan LAtinul din Bosna-Sdraiu, pentru 600
ughi. Preda n-a putut plati la soroc si a fost bgat la Inchisoare. Apoi i s-a aminat ziva,
dar iardsi n-a putut plati. Sub Leon vodd se judecd din nou si Preda sluger (id satul lui
Matei, fiul lui Iovan Lainul. In 1631, cind yin pribegii impotriva lui Leon vodd, Pdtru
vistier, ginerele lui Preda sluger, II gdseste pe Iovan LAtinul la Caracal si 11 taie. Apoi Leon
vodd Intreste satul lui Matei, care-1 vinde lui Nicula vistier 3.
Ponordlul (sat disp. ling Balta, r. Baia de Arama), pe care Mihai Viteazul 11 dru-
leste, la 1596, lui Lupu al doilea paharnic (Lupu Mehedinteanu), a fost cumprat de el pe
chid era ban In judetul Mehedinti, in zilele lui Mihnea voievod. Hrisovul din 2 mai 1613,
pentru IntArirea satelor lui Lupu Mehedinteanu, adauga precizarea cii satul era la Inceput
boieresc, al jupanului Barbu postelnic din Bordsti si al altora, fiind vIndut pentru 30.000 aspri.
Popeti (probabil or. Bucuresti), vezi mai sus : BancialeVi.
Priseaca (sat disp. lIngd orasul Craiova). Pe and era mare ban, Mihai a cumpArat
act un loc de vie de la Tatomir si de la vecinii lui, cu 4.500 aspri, ddruindu-1 mndstirii
Cosuna 4.
1?edea (r. Caracal). Figureazd In hrisovul din 1598, cumparat cu 80.000 aspri. Stenii
si-au reclstigat libertatea, cad la 1831 erau mosneni 5.
Rusineti (Rusdnestii de Jos, r. Corabia), sat In aceeasi situatie, figurInd cu pretul
de 67.000 aspri. Cu toate acestea, documente mai noi aratd cd megiasii s-au vIndut In zilele
raposatului Mihail voievod... vecini domnesti". 0 parte din sat se rdscumpArd de la Gavriil
Movild, dar la 1623 se And din nou lui Trufanda mare postelnic, pentru 442 ughi 6
Saracovul (sat disp. lIngd Vldaia, r. Vinju Mare) a fost cumplrat de Mihai de la me-
giasi, pe vremea chid era ban de Mehedinti, afard de 40 de pasi, cumpdrati mai Inainte
de Radu banul din Desa, pe care Mihai 11 va lua cu hapca". .Saracovul va avea mai ttrziu
soarta satului VIdclaia, mull:drat de Mihai In timpul domniei 7.
Sedripara (r. Caracal). 0 parte din sat se vInduse, Inainte de 18 decembrie 1591,
lui Mihai, atunci mare postelnic. La 1598, el 1st Intdreste Insd Intregul sat, afirmlnd cd 1-a
cumparat cu 80.000 aspri. Sub Simion Movild, cnezii pirau cd. Mihai i-a ruminit cu sila In timpul
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. V, p. 383 ; vol. VI, p. 338.
2 Ibidern, XVII, vol. II, p. 77-78 ; Acad. R.P.R., XCV, 62, 63 si 64.
3 Muzeul Regional Tg. Jiu, sub data. Vezi si Acad. R.P.R., LXXX/3.
4 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 103.
6 Ibidem, p. 340 ; Obsteasca eatagrafie citatd.
6 Doc. priv. ist. Rom., B, vol. VI, p. 337 ; XVII, vol. IV, p. 326-327, 418-420 ; Acad.
R.P.R., CLXXXIV/13.
7 Arhivele Olteniei, an. XVII (1938), p. 80 ; XX (1942), p. 88 89.
www.dacoromanica.ro
21 SATELE LU1 MIHAI VITEAZUL 485
domniei, cu ndpd5ti de biruri. Simion vocld 11 elibereazd pentru 70.000 aspri, birul acelor
1144U", lar domnii urmAtori le dau hrisoave de Intarire" 1.
Seaca (r. Calafat), vezi mai sus : Ciutura.
Silistioara (r. Corabia). Sat cuprins In hrisovul din 1598, fArd pret. ArAtind cd mo5-
nenii s-au vIndut In zilele lui Mihai voievod, iar de atunci au fost pe seama domneascd,
Radu Mihnea va ddrui satul, la 1613, lui Gherghe clucer 2
Sldveni sau SIdoenii de Jos (r. Caracal). Cuprins In hrisovul din 1598, de asemenea
fard pret. Intr-o porunca a lui Gavriil Movild din 1619 In care numele satului a fost
ras 51 inlocuit prin cel de Gruiu se aratd cd Mihai 1-a dat de zestre Floricdi, lar aceasta
5i sotul sdu s-au gindit to inima lor sA-si facd pomand cu ace5t1 oameni, sd-i sloboadd
din vecinie, pentru Dumnezeu Insd 51 cu pret au dat mopenii acelui sat
30.000 aspri" 8.
Smtrddstef (sat disp. lingS ora5u1 Craiova). Probabil In timpul boieriei, Mihai a cumpArat
act o vie de la Dragomir, cu 7.000 aspri, ddruind-o mAndstirll Co5una 4.
Stejarul (sat disp. lIngd Peri5or r. Bdi1e5ti), vezi mai sus : Ciutura.
Studina Barbului, a Mesteacdnului, de Jos, Studina Mare, Studinifa, Studinifa Harnett:tut
(r. Caracal) slut sate sau pArti de sate care nu pot fi identificate cu suficientd. precizie.
Unele din aceste nume apar mai filth In actul de danie cdtre Teodora 51 Florica, in care
Mihai afirmd cd a cumpdrat satele pe cInd era ban al Craiovei. Ele Ant cuprinse 5i In hrisovul
din 1598, unde Studina de Jos figureazd cu pretul de 50.000 aspri, iar Studinita cu 17.000 asprl.
Studinita a fost ddruitd mai ttrziu mAndstirii Cozia, cu care Wenn se judecau, pretinzInd
cd nu s-au vindut de bundvole, ci In silk ISrA nici un ban. La 1612, Radu Mihnea constatd
Insd cd Mihai a cumpArat satul pe and era stolnic 51 cd a trimis acolo pe popa Stoica logofdt,
care le-a numbrat pretul. Sub Leon vodd sAtenii pretind cd n-au fost rumini ai lui Mihai 51 se
Inchind lui Necula vistier, care era atunci puternic 5.
Tiha (Tiia r. Corabia). Cuprins In IntArirea din 1598, cu pretul de 35.000 aspri 8.
Visina (r. Corabia). Figureazd In Intdrirea din 1598, cu pretul de 65.000 aspri. Este lAsat
chiar de Mihai mAndstiril Cozia, de la care se Imprumutase cu 20.000 aspri i ni5te plumb 7.
Vlddila (r. Caracal). Este cuprins de asemenea In hrisovul din 1598, indiclndu-se pretul
de 110.200 aspri 8.
II
SATELE CUMPARATE DE MIHAI VITEAZUL CA DOMN
Apele Vii (r. Caracal). SAtenii au fost cnezi pInd In zilele lui Mihai Viteazul, care
i-a rumlnit In silk aruncindu-le 50.000 aspri cu putin Inainte de ie5irea lui din tars. Slmion
Mani% constatind cd li s-au luat satele Apele Vii de Sus 51 de Jos" fArd nid o dreptate, 11 slo-
bozejte In divan, pentru 70.000 aspri. Totu5i, Radu Serban va ddrui acest sat domneasc"
1 .Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 26, 337 ; XVII, vol. III, p. 74.
2 Ibidem, XVI, vol. VI, p. 338-339 ; XVII, vol. II, p. 175-176.
3 lbidem, vol. HI, p. 150, 326-327.
4 Ibidem, XV, vol. VI, p. 102.
5 Ibidem, XVI, vol. VI, p. 290, 339 ; XVII, vol. 1, p. 22, 65, 81 ; II, p. 56 57 ;
vol. III, 71-72, 520 ; Arh. St. Buc., rns. 209 (condica rn-rii Cozia), f. 291 ; C. Giurescu,
Vechirnea runttniei, In Studii de istorie sociald, p. 115.
Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 338.
7 Ibidem, p. 340 ; XVII, vol. I, p. 21, 28, 36, 63, 80.
a Ibidem, XVI, vol. VI, p. 340.
www.dacoromanica.ro
486 1. DONAT 22
lui Stroe stolnicul Buzescu, pentru slujbd, reintdrindu-1 apoi jupinesei sale Sima stolniceasa,
Mel a aminti de rAscumpArarea din vremea lui Simion Movild. Satul fusese cerut si de doamna
Florica, Iiica lui Mihai Viteazul, care pretindea cA-1 are de zestre. Sub Radu Mihnea, la 1613,
sAtenii se jeluiesc cA s-au rdscumpArat de la Simion voievod, iar acum shit tinuti de Preda
postelnicul, ginerele lui Mihai, care deci It luase de la Buzesti. Radu Mihnea hotdrste cd este
mult pAcat sd fie acesti cnezi i cu asprii dap i robi". De aceea le reIntareste ocina, iar Preda
postelnic i sotia sa Florica nici un amestec si treabti sd nu alba de acum Inainte cu aceste
sate" 1.
136duleasa (r. T. MAgurele). Mihai a impresurat satul cu multe nhipAsti de bir, ce a pus
in spinarea mosnenilor, de i-a rumtnit fiSrA voia lor si le-a leptidat banii cu sila. Plnd la
1617 au lost rumini doinnesti, iar atunci au venit la Alexandru Ihia, care vAztnd atita pAcat
oi lacrimi, i-a slobozit pentru 100 galbeni 2.
Bicoi (r. Cimpina), Au fost oameni slobozi i s-au vindut lui Mlh alvoievod". Acesta
a dat apoi Wilco iul lui Manole logofdt, In schimb pentru satul Ploesti, pe care 1-a fAcut
oras. Cartea de schimb este nesocotitA lnsd de Radu Mihnea, fiinda n-a fost scris In ea cu
mina lui Mihai voievod" si de aceea, la 1615, jumAtate din sat e luat pe seama domneascd. Cea-
laltd jumAtate se rAscumpAra cu 50 galbeei 3.
Bdjeqtii de pe Mostiqte (sat disp. linga Mariuta or. Bucuresti). S-au vindut lui Mihai, ca
sd fie sat domnesc". La 1613 Radu Mihnea Ii ddruieste lui Gruia cdpitan, pentru slujbd.
Acesta s-a Invoit apoi cu mosnenii de i-a lAsat sd se rdscumpere cu 13.600 aspri, ...ca sd fie
iar cnezi cu ocind" 4.
Bdlteni (r. Faure!). S-au vindut de blind' vole lui Mihai, ca sd fie vecini. La 1605,
Radu erban dAruieste jumAtate sat lui SlAvuiu fost luzbasd, pentru slujbA cu vArsare de singe 5.
Birca (r. Segarcea). I-a ruminit Mihai cu neste nApAsti de biruri, si le-au fost lepAdat
numai 10.000 aspri". La 1609, Radu *erban, spunind doar cd este sat domnesc, 41 ddruieste
lui Pand vistier, Impreund cu alte sate. La 1613 sAtenii vin la Radu Mihnea si se pling de
nedreptate, iar domnul Ii slobozeste pentru 150.000 6 aspri, TArS sd mentioneze in nici un
Tel (Tanta lui Radii Saban care Pand vistier. SAtenii yin st la Alexandru Ilia, In 1617, aducind
hrisovul de rdscumpArare al lui Radu Mihnea ; iar acesta Ii lartd si el, addugind cA n-a mai
luat nici un ban de la dlnsii. Altfel apare istoria satului Intr-un hrisov al lui Matei Basarab,
din 1642. SAtenil s-au rAscumpArat mai Intli de la Mihai Viteazul, aducindu-i banii In orasul
Rimnic, lingA Ocna Mare", dar Mihai nu a mai apucat sd le dea cdrti, deoarece a trecut In
Ardeal. In urma sa, Radu Mihnea a trimis om domnesc de a cerut bani de la mosnenii
satului, de s-au rdscumpArat de cAtre domnia lui", iar Alexandru I1ia, bled s-a milostivit, de
a innoit hrisovul". Sub Matei Basarab vine In tail doamna Ancuta a lui Pdtrasco voievod
si fiica el Ilinca, nepoata lui Mihai, ca sd mute de mostenirea bunicului lor, cerind mos-
nenilor sd se rdscumpere de vecinie. Domnul constatd Insd cd acestia au dat banii In mina
rdposatului Mihai voievod" i respinge cererea 7.
1 Doc. priv. ist. Rom., B., XVII, vol. I, p. 302-303, Magazin istoric pentru Dacia,
vol. II, p. 265-268.
3 M. Sevastos, Monografia oraqului Ploeli, p. 825 (text confuz).
5 Ibidem, vol. I, p. 182-183.
Cifra 150.000 pare a fi gresitd (Documentul s-a pdstrat in copii care cuprind i alte
erori, ibidern, vol. II, p. 228-229).
7 Ibidem, vol. I, p. 360 ; vol. II, p. 228-229 ; vol. III, p. 116-117 ; 165-166 ;
Acad. R.P.R. Cl/55.
www.dacoromanica.ro
23 SATELE LUI 'MIHAF VITEAZUL 487
Bobesti (In or. Bucuresti). Sat drept domnesc, mum:drat de Mihai de la megiasi, care
s-au vindut nesiliti i neprigoniti. Simion MovilA subliniind aceasta 11 ddruieste la 1602
lui Pan vistier, pentru slujbA cu vArsare de singe 1.
Bontesti (sat disp. la Fundul Danciului r. Urziceni). CumpArat de Mihai cu aspri gata,
impreunA cu satul 'Marti], de la mosnenii satului" : Burtea vornic, Albul logofAt. din Fundeni,
Neagul logoft. din SAcueni i Cirstea fiul lui Minjind i dAruit jupanitei Oprina, pe care
a gospodArit-o ca pe o fatA In casd si a mAritat-o cu Marco logofAt din Topoloveni. Unele
izvoare aratA cd jupanita a cumpArat direct, dar cu banii domnului. La 1617 VlAdaia, fiica
lui Burtea, pretinde cA nu este cartea lui Mihai voievod dreapta", dar pierde 2.
Bora (probabil r. Slobozia). Au fost mai Inainte cnezi, dar cind au vAzut atitea greutAti
de nApAsti de biruri si de mertic signulte rAutAti pe capul lor... n-au putut sA facA alt chip
si s-au Inchinat vecini lui Mihai voievod, fArA voia loi", primind numai 12.000 aspri. S-au
rAscumpArat la 1613 de la Radu Mihnea, pentru 200 galbeni. intr-un hrisov din 1615, al aceluiasi
domn, pentru satul Bora de Sus, dar pentru aceiasi oameni i cu aceleasi hotare, pretul rAs-
cumpArArii este 54.000 aspri. Probabil acesta este satul omonim, pe care Radu erban II dAruicste,
la 1602, lui Gherghe al doilea cornis, fArd sA arate de unde 11 avea 3.
Brdtiesti (BrAtesti r. C. de Arges). Mihai cumpAra jumAtate sat de la Radu postelnic,
fratele jupanitei Frujina, dAruind-o la 23 martie 1597 acesteia care avea de zestre cealaltA
jumAtate la c5sAtoria sa4 .
Buciumeni (?). La 28 august 1599 Mihai dAruieste mAnAstirii Sf..Nicolae din Bucuresti
pArtile cumpArate de la Ignat, Dan, Urs s.a., pentru 11.600 aspri 5.
Bucsa (r. Slobozia). Cnezi cu ocine de la strAbuni, care s-au vindut de bunAvoie lui Mihai
si au fost sat domnesc la toti domnii, pinA la 1613, chid Radu Mihnea Ii daruieste lui Dumitru
al doilea logof At si Aldimir al doilea pitar, pentru slujbA In tAri strAine6.
Budenii de pe Cllniste (r. Giurgiu). A fost cumpArat de Mihai de la megiasi, care-1 aveall
dedinA de la strAmosi, insA cu bani drepti, gata, din vistierie" i fArA nici o sild. La 26 septembrie
1600, domnul 1-a ddruit jupanului Antonic Grama, pe care spune cA 1-a prAdat pe nedrept ;
dar la 1602, fArA sA aminteascA despre dania cAtre Grama, Simion MovilA dAruieste satul
drept domnesc, cumpArat de Mihai voievod pe aspri gala" i Lira nici o silA, lui PanA vistieA
Bugheni (r. Mizil). Megiasi de bastinA, care s-au vindut rumini lui Mihai voievod. Acesta
i-a dat jupanitei Ilina, pentru o datorie de 500 galbeni, Imprumutati pe chid era la BAlgrad.
La 1619, sub Gavriil MovilA, jupanita Ilina a slobozit satul pentru 60.000 aspri 8.
Burciulesti sau Burciuleasa (sat. disp. linga Balta AlbA, r. FAurei). Impreuna cu satele
vecine Stdesti i Cdpotesti a fost de mostenire a lui Burciu vistier. Nepotii acestuia se plingeau
cA au fost cotropiti de Mihai Viteazul dupa gura unor oameni mincinosi, i fdrA nici un pret.".
Radu $erban constatA cA intr-adevAr au fost cotropiti si le dd satul ; dar mai ttrziu Damian
cApitanul rdscumpAra satele Burciuleasa i Cdpoteasa de la Radu Mihnea, pentru 16.000 aspri.
Sub Matei Basarab nepotii acestuia se judecau cu nepotii lui Burciu vistier, dar pierdeau.
1Doc. priu. 1st. Rom., 13, XVII, vol. I, p. 31.

2 Ibidem, vol. I, p. 488 ; vol. II, p. 182-183, 321 ; vol. III, p. 58-59, 103, 127 ;
vol. IV, 72, 347 348.
8 Nandris, Doc. rorntnesti In limba slaud din randstirile Muntelui Athos, p . 84 86,
89-91 ; Doc. priu. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 62-63.
4 Arh. St. Buc., A. N. CXI/3.
5 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; m-rea Mihai Vodd, MX/1.
6 Doc. priu. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 163-164.
7 Ibidem, vol. II, p. 163-164.
8 St. D. Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 291,
www.dacoromanica.ro
488 1. DONAT 24
Procesul va 11 reluat in vremea lui Constantin BrIncoveanu, and vor cIstiga urmasii lui Damian
cApitan 1.
Cacalefi (azi Castra Nova r. Caracal). Satul este cuprins In hrisovul din 24 ianuarie 1609,
prin care Radu *erban ddruieste un numgr de 17 sate lui Pang vistier, arAtInd doar cA shit
sate domncsti. Cu privire la 11 dintre ele, documente din primele trei decenii ale secolului
al XVII-lea ne informeazA precis cA au fost cumpArate de Mihai Viteazul de la megiasi. Despre
altele (Giorocul, Cdctuldlesti, Ttrnava, .Rddila i Horezul), aflate In aceeasi regiune, stim doar
ca au lost mosnenesti, dar putem presupune ca au avut aceeasi soartA. Cu privire la Cacaleti,
o poruncd din 1685, a lui *erban Cantacuzino, precizeazg cA In zilele lui Mihai voda", partea
lui Murgea a cazut pe seama domneascA, f5rA Indoiala In acelasi chip in care au ajuns sub
mina domnului satele imediat vecine Ape le Vii l Pufuri. DAruita de Simion MovilA aceluiasi
PanA vistier, partea lui Murgea a fost rascumpdrata de mosneni de la ginerele acestuia, Vasile
vistier 2.
Caraula (r. IWO. Au fost oameni megiasi, cu ocini din mosi-stramosi, pinA In zilele
lui .Mihai voievod". Acesta i-a cotropit cu multe napAsti de biruri i i-a vecinit fan vole, lent-
dindu-le numai 12.000 aspri. RAmin vecini ptna la 1615, and Radu Mihnea, vazind atita pAcat
lacrimi, Ii slobozeste ca i pe alte sate cite au fost cumpArate de rAposatul Mihail voievod",
luindu-le 300 galbeni. SI s-au rAscumpArat ei de vecinie... de au dat toti aspri domnesti
iar la vistierul domniei mele" 3.
Cdcali (sat disp. probabil linga Radulesti r. Urziceni). A fost cumpgrat de Mihai Viteazul
de la vinzAtori nenumiti., pe 10.000 aspri l daruit mgnAstirii Sf. Nicolae4.
Cdciuldlesti (r. Segarcea), vezi mai sus : Cacalefi.
Cdtddresti (r. Buzau), vezi mai jos : Grosani.
Cdminesti (probabil CAmineasa r. DrAgAnesti-Vlasca). Sat cumparat de Mihai i daruit lui
Zaharia vornic 5.
Cdpoteasa (sat disp. Ilnga Balta Alba r. Faurei), vezi mai sus : Burciuleasa.
Cdtunul Tatului (CAtunul r. Videle). A Impresurat pe megiasi cu oarecare nApasta de bir
i-a rumlnit, lepadIndu-le doar 5.000 aspri. Stilt cneziti de Radu Mihnea la 1614, pentru
14.000 aspri
Clocdnesli (r. Calarasi). Cumparat de Mihai de la megiasi, pentru 45.000 aspri. La 1599
Ii daruieste manAstirli Sf. Nicolae 7.
Cioldnesti (r. R. de Vede). Bria a vindut partea sa lui Mihai Viteazul (probabil o data cu
alti megiasi). Apoi a cazut rob, iar silistea a rgmas domneasca i pustie, lira oameni. Clod se
Intoarce din robie este miluit cu ocina lui, pe care la 1618 Gavriil Movili i-o reIntireste, pe
temeiul altor carti mai vechi 8.
Ciorotast (r. Bailesti). S-au vindut lui Mihai Viteazul cu toatg ocina. La 1609 Radu
erban Ii daruieste, impreuni cu alte sate, lui Pani vistier, arattnd doar ci au fost sate
domnesti". In prima domnie a lui Radu Mihnea satul se riscumpAri de la acesta, ceea ce
1 Acad. R.P.R., CXCII/115.
2 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 360; Arltivele Oltenia, an. VIII (1929),
p. 310.
a Ibidem, vol. II, p. 367-368.
4 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; m-rea Mihai Vodd, XIX/1 ; Acad. R.P.R., XLII/29;
St. D. Greceanu, Genealogitle, vol. II, p. 390-391.
3 Situatie neclari. Numele satului este sters cu o linie In documentul original. Acad.
R.P.R., CCCX/15.
a Ibidern, DCXXXII/1.
7 !bider!, XLH/29 ; St. D. Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 390-391 ; Arh. St. Buc.,
S. I. nr. 1654 ; nz-rea Mihai Vodd, XIX/1.
www.dacoromanica.ro
25 SATELE LUI MIHAI V1TEAZUL 489
Insemneaza Ca Radu Mihnea n-a tinut seama de dania predecesorului sax', pe care nici n-o
mentioneaza 1.
Ciulnifa (r. Slobozia). La 1610, jupanul Necula postelnic <Neculae Patrascu, fiul lui
Mihai Viteazul) schimba satul cu Oancea logofatul, pentru satul Glina. tntr-un zapis al acestuia
din urma se arata ca satul Ciulnita a fost cumparat de raposatul Mihai voievod, pe bani. Dect
apoi s-au cazut la fiu-sau, Necula postelnic". Acte mai noi spun ea Mihai Viteazul a cotropit.
satul cu napasti de biruri deci in vremea dud era domn. El n-a ramas in neamul lui Mihai,
cad Radu Mihnea 11 darueste jupanului Costachi Chehaia, care II stpineste ettava vreme.
Iar apoi raposatul Radu voievod s-a milostivit de a slobozit toate satele domnesti, cite au
fost cumparate de Mihai voievod, sa se raseumpere de vecinie de la domnia lui i sa dea
toti asprii domnesti, cid au luat de la Mihai voievod, la visteria domneasca". Satul se rascumpara
pentru 215 galbeni In anul 7123 (1614-1615). Alexandru Masi reintareste rascumpararea la
1616-1617, far% sA la vreun ban. La 1628 Oancea logofatul pretinde ea satul este al lui,
schixnbat cu Necula voievod pentru Glina, dar pierde 2.
Ctineti (sat disp. linga Ulesti r. Gaesti). I-a asuprit Mihai voievod, de le-a luat dedinile
si i-a vecinit cu sila. Au fost sat domnesc pina In zilele lui Gavriil Movil, care Ii slobozeste
pentru 6810 aspri. Reintarire de la Radu Mihnea, din 1622 3.
ampenii de la Gida Neagra (7). Mihai Viteazul a cumparat parti de la Stan, Mircea,
Toader i alit oameni", pentru 12.400 aspri stinjenul cIte 20 asprl. La 28 august 1599 le-a
Omit manastirli Sf. Nicolae (Mihai Voda) 4.
Clrligafi, jud. Ialomita (sat disp. linga Ulesti r. Urziceni). Mihai a asuprit satul cu napasti
de biruri i le-a aruncat numai 16.000 aspri, far mosnenii daca au vazut ca nu pot rabda,
s-au inchinat vecini fr voia lor". La 1614 yin la divan, jeluindu-se de mare asuprire i slut
slobozill de Radu Mihnea pentru 30.000 de aspri 5.
Cirligafi, jud. Teleorman (r. Turnu Magurele). Mihai a impresurat si a stapinit aceasta
plasa cu alte mosii domnesti. Radu Mihnea, in prima domnie, a daruit-o jupanului Ianiu vistier ;
iar la 1624 acesta permite mosnenilor sa rascumpere jumfitate siliste, cu 4.000 aspri, cealaltd
jumatate raminind boierului 8.
Ctrtojani (Cirtojanca r. Videle). Mosnenii s-au vindut lui Mihai Viteazul, care i-a daruit
lui Andrei calugarul, fost ban. Acesta pune satul Wog la nepotul su Hriza fost portar, pentru
170 galbeni, pe care neputindu-i plati, Ii lasa satul. Hriza II (IA zestre fiicei sale Malama si gine-
relui Para postelnic. and Para postelnic era plecat intr-o slujba, soacra-sa libereaza satul pentru
200 galbeni, din care nu primeste !ma decit 100. Dupa judecata, satul plteste i restul sumei
si se elibereaz. Cei 200 galbeni reprezentau, la 1617, 40.000 aspri 7.
Cocordti (Cocorastii Mislii r. ampina). Sat cumparat de Mihai Viteazul de la Voila cu
ceata lui s.a., pentru 10.000 aspri si scoaterea de la bir. Domnul 1-a daruit manastirii Mislea 8.
Coluneti (Colonesti r. Slatina). A fost cumparat de Mihai Viteazul, care 1-a (lama jupa-
nului Grama al doilea armas, pentru slujba cu varsare de singe, chid a venit Jigmont craiul
2 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. 1, p. 360 ; vol. IV, p. 130-131.
2 Ibidem, vol. I, p. 498 ; Biblioteca Centrala de Stat, Fil. N. Balcescu, LXXXIII/3 ;
Acad. R.P.R., DCXL/2.
3 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. IV, p. 107.
4 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; in-rea Mihai Vorld, XIX11 ; Acad. R.P.R., XLII/29 ;
Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 390-391.
a Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 339.
6 Ibidem, vol. IV, p. 396-397.
1 Ibidem, vol. III, p. 174, 185-187. Andrei Calugarul mai vinduse satul si jupanului
Patru Oncescu, pentru 34.000 aspri (Arh. St. Buc., S. I. nr. 1638).
www.dacoromanica.ro
490 L. DONAT.. 26
de a scos pe Sinan pasa din taril. Apoi acest sat nu le-a placut sA fie vecini, ci au mers de s-au
tocmit singuri cu Mihai voievod, ca sA se r5scumpere cu 950 taleri, sA fie iar cnezi", dar numai
unul dintre vecini a putut stringe 200 taleri si s-a rAscumpdrat. Ceilalti yin In 1601 la Simion
Movild, rugIndu-se st-i ierte. Domnul citeste InsA cArtile de mil, fdcute de Mihai Vodd cu mare
blestem sit pe cele Intocmite pentru rAscumpArare i milueste la rindul sAu pe Grama armas
cu partea nerdscumpdratd
Copdceni jud. Vlasca (r. Giurgiu). A fost cumpArat de Mihai Vitcazul de la megiasi care
s-au vindut nesiliti i neasupriti". La 1602 Simion Movild II ddrueste, Impreun cu alte sate
,,drepte domnesti", lui PanA vistier 2
Costeqti (r. Horez). CumpArat de Mihai la iesirea din tar5, de la mosnenii satului, pe 42.000
aspri j scoaterea de M bir i ddruit mAnAstirii Bistrita. Banii au lost dati din lefile ostasilor,
care au IngAduit aceasta. Oastea a stat cltfiva vreme In mAndstire. La 1613, unii vecini plrau
cd n-au luat banii la vinzare ca alti sAteni pre partea Mr", fiindcik atunci chid au numArat
sAtenii banii, le-au lipsit 1000 de bard". Cit au lipsit den banii lui Mihai vodd" este acoperit
apoi de mAndstire. Domnii urmAtori vor respecta scutirile acordate satului 3.
Costieni (sat disp. ling Bora r. Slobozia). Stoica 4i Radu au mers singuri la Mihai voie-
vod i 51-au vindut partea lor, 150 stInjeni, pe care o aveau de la strAmosi, iar ei sA fie rumlni,
Mihai dAruieste aceastd parte de sat lui Vintild logofatul, pentru slujba In 'Sri straine. La 1620
rumlnii se rAscumprd de la Vintild logofht cu 55 ughi 4.
Costieni (sat disp. llng Spantov r. Oltenita). Mosnenii se vind rumini pentru 15.400
aspri i slut ddruiti de Mihai, la 28 august 1599, mAndstirii Sf. Nicolae 5.
Cotrdceni (Cotroceni or. Bucuresti). Partea Iui Stoica vAtaf, Preda si Istfan a fost cotro*-
pitA cu nApasti de biruri i luatA pe seama domneascA de Mihai (dar alte documerite spun
cd au vindut pe bani gata). La 1614 Radu Mihnea i-a slobozit sA-si rdscumpere ocielle",
lulndu-le 24.000 aspri. ReIntAriri din 1615, 1616, 1622, 1623 si 1625 6.
Creieqli (probabil r. Giurgiu). Vad de mom% cumpArat de Mihai Viteazul i dAruit rad-
nAstirii Sf. Nicolae de la Gherghita. A fost reintdrit de Radu erban 7.
Crevenicul (r. Videle). Simion Movild ddrueste acest sat drept domnesc", cumpArat
fArd nici o sild de Mihai voievod de la megiasi, lui Pand vistier, pcntru slujbA cu NArsare
de singe 8. . ,
Cungti (r. Cd15rasi). La 28 august 1599 Mihai ddruieste 700 stinjeni mAnAstirii Sf. Nicolae
din Bucuresti, cumpArati de la oamenii din sat, care s-au vIndut de bunAvoie pe 14.800 aspri 9.
Curia (sat disp. probabil lingA GAleteni r, Videle). CumpArat de la megiasi, cu bani drepti
gata din visterie, fArA nici o sire, i dAruit de Mihai, la 26 septembrie 1600, jupanului Antonia
Grama, pe care 1-a prAdat si I-a inchis pentru o pird mincinoasA, aducindu-1 in sArAcie. Dania
e reintAritd de domnii urmAtori 10.

3 Ihidern, vol. I, p. 114-115, 447-448 ; vol. II, p. 29-30, 138, 157, 238 ; vol. III,
p. 85-86 ; 290-291, 584-585.
4 Ibidern, vol. III, p. 454.
5 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; rn-rea Mihai Vodd, XIX/1. Acad. R.P.R., XLII/29.;
Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 390 391.
6 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI I, vol . II, p. 336, 372 ; III, p. 62 ; IV, p. 95 96,
222-223, 555-556 ; Arh. St. Buc., rn-rea Cotroceni, 1/4.
7 Arh. St. Buc., m-rea Sdrindar, V11/1.
8 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI I, vol. I, P. 30 31.
9 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; m-rea Mihai Vodd, XIX/I ; Acad. R.P.R., XLII/29 ;
Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 390 391.
10 Doc. priu. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 390-391 ; XVII, vol. II, p. 35, 343.
www.dacoromanica.ro
27 SATELE WI MII-fAI VITEAZUL 491
Dddulesti (sat disp. lIngd Tirsor r. Ploesti). Izvoare de la Inceputul secolului al XVII-lea
arat cd satul a fost vIndut de PAdure banul, Tatul, PIrvul, Stoica i Dumitru lui Mihai vodd,
pe bani gata. Numele acestor vInzAtori se gdseau lnscrise la catastihul lui Mihai vodd de satele
de cumpArAtoare". Radu Serban dArueste satul lui Gherghe cdpitan, pentru slujbA, iar Radu
Mihnea 11 reIntreste aceluiasi, arAtind doar cd a fost domnesc. Totusi In acelasi an Radu
Mihnea 11 ddruieste jupanului Vasile vistier, tot pentru dreaptd slujbd. Se precizeazd cd fusese
cumparat o parte cu 10.000 lIaspri, iar alta cu 16.000 aspri hied de clnd a fost Mihai
vodd crai In tara Ardealului". Tatul, Plrvul i Fadure banul plrAsc cd Mihai nu le-a dat nici
un ban pe mosia lor, dar pierd. Un act din 27 martie 1612 arat cu toate acestea cd boierii
de mai sus au vIndut partea lor lui Ghinea, pentru 12.000 aspri. Apoi In noiembrie 1615, Radu
Mihnea judecil o pricind i d satul lui Vasilie vistier. In 1626 Alexandru Coconul 11 reintAreste
lui Trufanda vel vistier i jupinesii sale Maria fata rilposatului Vasilie vistier, nepoata lui Para
vistier". Trufanda avusese plrA cu Gherghe cdpitan de dorobanti s. a., iar domnul n-a vrut
sd rdmiie nici acesta asa In desert", ci 1-a miluit cu 10.000 aspri, luindti-i cartile. La 1633,
Maki Basarab Intdreste lui PAdure paharnic i verilor lui Mihai postelnic cu fratii sAi o parte
din Dadulesti spunind cd mai nainte mi-au lost pdrut domniei mele cd au fost acet sat
tot domnesc" si 1-a dat unei slugi, Stan iuzbasa din Tirsor. Boierii phiserd cd nu tin cAldrasii
numai partea lor, cea domneascd, ci tin satul peste tot. Documentele se pdstreazd In rezu-
mate confuze 1.
Depusa (sat disp. lingd Belitori r. Rosiori de Vede). I-a ruminit Mihai Viteazul pentru
nApdsti de bir si au fost pe seama domneascd pitnd la 1614, chid s-au rdscumpArat de la Radu
Mihnea 2.
Despicali (2). Mihai cumpard a patra parte din sat, cu rumlnii, de la Stefan logofdt
jupanita lui Chera, pentru 22.000 aspri ; iar alte pArti, de asemenea cu rumfnii, de la Chiriac
fratii sAi, pentru 11.000 aspri. La 28 august 1599 le ddruieste mAndstirii SI. Nicolae din
Bucuresti 3.
Detcoi din jud. Vlasca (Tetcoiu r. Gdesti). La 1636 Matei Basarab aratd cd a fost sat
domnesc, cumpArat de Mihai voievod si-I ddruicste lui Oprea mare alga 4.
Dttga (r. Slobozia). DAruit de Simion Movild (ca sat drept domnesc, cumparat de Mihail
voievod de la megiasi, pe aspri gata, fArA vreo asuprire), lui Pand mare vistier, pentru slujbd.
Ddruit aceluiasi de Radu Serban, la 1609, fArd sA mentioneze cumprAtura lui Mihai i dania
lui Simion 5.
.Dtrvari(r. Vinju Mare). CumpArat de Mihai Viteazul de la megiasi, care au fost apoi sloboziti
de Gavriil Movild. La 3 mai 1620 s-au vindut pentru a doua oard lui Dumitru postelnicul
pentru 590 galbeni. Hrisovul lui Alexandrii Coconul, prin care se Intdreste acestuia .
satul, nu mentioneaza vInzarea cdtre Mihai Viteazul 6.

Dobrostoveni (r. Caracal). Au fost oameni slobozi i s-au vindut rumlni lui Mihai Viteazul
(probabil in timpul domniei). Acesta 1-a &fruit nepoatei sale Tudora a lui Stanciu logofat,
cdrora 11 se Intdreste stApinirea de Radu Serban 7.
1 N. Iorga, Studii i documente, vol. V, p. 179, 479-481. Vezi i Muz. Ist. Bac., nr.
26.876.
2 Doc. priv. ist. .Rom.,B, XVIII, vol. II, p. 458-459 ; Acad. R.P.R., CCCCXXX/9.
3 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; m-rea Mihai Vocid, XIXII. ; Acad. R.P.R., XLII/29 ;
Greceanu , Genealogiile, vol. II, p. 390 391.
4 C. Giurescu, Vechimea rumlniei, In Studii de istorie social& p. 52-53, 87-88.
5 Doc. priv. 1st. Rom., B, XVII, vol. I, p. 31 si 360.
6 Ibidem, vol. IV, p. 510 ; Arh. St. Buc., ms. 1251, f. 30.
2 Ibidem, B, XVII, vol. II, p . 9 10.
www.dacoromanica.ro
492 I. DONAT 213
Dralea (sat disp. lIngd Cunesti r. CAldrasi). La 28 august 1599, Mihai 41 Intdreste
satul ca sA fie stiut cd este al meu, domnesc". A fost a lui Danciu vornic din Popesti, care era
dator la negutAtorul Mavrichie din Bucuresti 130.000 aspri. Dupd moartea lui Danciu vornic,
Mavrichie a luat satul pentru datorie, dar domnul n-a vrut sA lase sA intre strAini in satele bole-
resti si a dat pesin In mina negutAtorului 130.000 aspri. A ddruit apoi satul mAndstiril
Sf. Nicolae din Bucuresti 1
Drdghiceni, (r. Caracal). Mostenii satului, mari i rniC, s-au vindut rumini lui Mihai
voievod, pe aspri gata, de build voie. Radu -erban ddruieste satul lui Tudor vAtal din Maldd-
resti, pentru slujbA cu vArsare de singe, iar Radu Mihnea 1-1 reintdreste la 1612 2.
Drdghinesti, jud. Vlasca (r. Vide le). Au fost cnezi, iar Mihai Viteazul 1-a cotropit,
de le-a luat ocinile cu sila i I-a vecinit fArA voie. S-au rdscumpArat de la Simion Movild, iar
la 1620 un hrisov al lui Gavril voievod aratil cd Paraschiva al doilea logofAt a rAscumpArat
o jumdtate sat pentru 37.000 aspri 3.
Drdgotesti (r. BuzAu), vezi mai jos : Moceti.
Dulceni (r. R. de Vede). Cnezii s-au vindut lui Mihai Viteazul si au fost vecini Ora In
vremea lui Radu $erban, care I-a druit lui Rat Mihai capitan i fiului sAu Ilie. Sub Alexandru
Ilia ei se rAscumpArd de la acestia cu jumatate de ocind, pentru 50 galbeni ; iar jumdtate
de ocind a rdmas la mina lui Rat Mihai fr nici un vecin". Dacd Rat va vrea sd o vindd si
pe aceasta sA nu fie volnic sd o vindd la alti oameni 4.
Epotqli (Ipotesti r. Slatina). JumAtate sat a fost mostenire a lui Dumitru biv vel vornic,
care a vindut-o, In vremea lui Mihai voievod, drept 15.000 aspri, lui David postelnic din Ben-
coveni. Sub Radu erban, cAlugarii de la Clocociov yin insA la divan si pIrdsc ct Dumitru vornic
a vIndut acea parte lui Mihai voievod, Intorcind banii primiti mai inainte de la David postelnic.
iar Mihai a daruit-o mAndstirii lor. CAlugArii rdmin de lege in repetate rinduri, dar In 1618,
Gavriil Movild gaseste cd Mihai a cumpArat In adevAr satul, dar cd un boier puternic, Fotii ( ?)
biv vel postelnic, a luat o jupineasA din Brincoveni si a tinut acea jumdtate de sat In sila
luli Domnul restituie deci satul mAndstirli Clocociov, ctitoria lui Mihai. Apoi la 1622, in
. ultima sa domnie, Radu Mihnea judecd din nou pricina i afM cd acel ce a cumpArat n-a
lost Mihai voievod, ci David postelnic si deci cAlugArli sA n-aibA nici o treabd" 6.
Fileni (sat disp. lingA Reviga r. Slobozia). Sat drept domnesc, cumpdrat de Mihai voievod
de la megiasi pe aspri gata, ddruit de Simion Movild lui Pand vistier 6
Flocestii de pe Sabar (sat disp. Ilng Dumitrana or. Bucuresti). CumpArat de Mihal de la
megiasi, cu ban! drepti din visterie i ddruit jupanului Antonie Grama, pentru o pradd nedreapta
La 1602, satul drept domnesc, ... care s-au vindut de bund voie", este ddruit lui
Pand vistier 7.
Frdsinetul (r. Oltenita). La 14 mai 1622 Radu Mihnea Ii ddruieste credinciosului boier
fried prietenul domniel mele", Constantin Vaptista, arAtind doar cd a fost domnesc". Domnul
!add satul de dAd i slujbe pentru un timp limitat, stabilindu-i pentru viitor un regim fiscal
privilegiat. Totusi peste un an, la 10 mai 1623, acelasi domn ddruieste FrAsinetul vlastelinului
si primului sdu sfetnic Dumitrachi Cantacuzino. De data aceasta se aratd cd a fost cumpArat
1 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; m-rea Mihai Vodd, XIXI1; Acad. R.P.R., XLII/29 ;
Greceanu , Genealogiile, vol. II, p. 390 391.
2 Doc. prio. ist Rom., B, XVII, vol. I, p. 410 ; vol. II, p. 123.
$ Ibidem, vol. III, p. 580.
4 Ibidem, p. 377.
5 N. Iorga, Studii i documente, vol. V, p. 177-181 ; Nandris, Doc. slavo-rom, din ma-
ndstirile Muntelui Athos, p. 93-95, 105-107.
8 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 31, 360.
7 Ibidein, XVI, vol. VI, p. 390 ; XVII, vol. I, p. 31.
www.dacoromanica.ro
de Mihai Viteazul, si a tot fost pe seama domneascA, iar de cind cu rAutgile a rAmas pustiu ;
dar despre dania anterioar nu se face mentiune. I se acorn si de data aceasta un regim
de slobozie special. La 1624 fiul lui Radu Mihnea, Alexandra Coconul, d un hrisov asemA-
nAtor aceluiasi boier, fArA a aminti Inca dania pArintelui sAu
Gdgezzi (r. Mizil). Au fost megiasi de la mostenirea lor, pin In vremea lui Mihai voievod,
care a cotropit matte sate. De asemenea a cotropit l acest sat, de i-a aruncat aspri l I-a
vecinit cu sila, ca un domn volnic". De atunci au rAmas vecinii pe seama domneascA, Ora la
1619, and yin la Gavriil MovilA, plingindu-se de cotropire. Si au rugat pe domnia mea Ca sA
dea domniei mele asprii citi le-a dat Mihail voievod". Domnul cerceteazA In divan si afl c
acesti oameni n-au fost niciodatA vecini, ci le-a Meat Mihai voievod cotropire" si le ingaduie
sA aducA toti asprii, citi au luat de la Mihai voievod. Apoi acesti oameni au adus top
asprii deplin, 70.000 aspri, la vistierie s-au rAscumpArat" 2
Gdojanii Oancei (sat disp. ltng PlAsoiu r. FAurel.). Au fast cnezi si s-au vindut lui
Mihai voievod de bunA voie, rAminInd sat domnesc sub tori domnii, ptnA la 1614, cind Radu
Mihnea Ii dAruieste lui TAnasie mare portar, pentru slujbA In tad strine. Mosnenii vin insA
la domn de s-au rugat, cu mare rugA ca sA se rAscumpere de vecinie. La aceasta, domnia mea
rn-am milostivit de 1-am slobozit a se rAscumpere de la dregAtorul domniei mele TAnasie mare
portar. Si s-au rAscumpArat de la el ... pentru 3200 (?) aspri" 3.
Gdrbaciu (probabil r. Vedea). Cumparat de Mihai de la megiasi l rmas pe seama dom-
neascd pinA la 1614, and Radu Mihnea 11 dAruieste lui Ghinea postelnic, nepotul agAi Leca,
pentru slujbA In tart strAine 4.
Gdureni, jud. Dolj (sat disp. lIngA. Birea r. Segarcea). Map, unchiul lui Radu logofAt
din Desa, a vindut jumAtate sat lui Mihai Viteazul. Iar apoi dupA moartea lui Mihai voievod,
aceastA jumAtate sat ... i cu vecinii, a umblat milA din boier In boier". Radu Mihnea a dAruit
partea domneascA", lui Vasilie vistier. Si de atunci Incoace spune Matti Basarab la
1634 a tot fost pe seama domneascA", ceea ce InseamnA cA dania cAtre Vasilie vistier a
trebuit a fie, Intre timp, retras. La aceastA datA domnul dAruia jumState din sat lui Rada
logofat din Desa, pentru slujbA la Tarigrad, asa that satul s-a Intors In familia vechiului stApin 5.
Gduriciu (r. Zimnicea). Mihai Viteazul a cumpArat satul de la cnezi, dAruindu-1 slugii
sale Turturea paharnic. La 1612 Rada Mihnea reintAreste dania, mentionInd cA dupA pieirea
lui Mihai, Turturea i-a furat capul l 1-a adus In tail, de 1-a slujit i 1-a lngropat cu cinste,
ca. pe un domn 6.
GdvdneVii de Sus 1 de Jos (r. Buzdu). La 1597, Mihai dArnielte aceste sate, impreunA
cu allele, Episcopiei BuzAului. Au fost cnezi, care au venit singuri In fala domnului, de si-au
vinclut ocinile de bunA voie. Sub Gavriil MovilA, un vecin din GAvAnestii din CoastA, fugit
In Moldova si robit de tAtari, se reintoarce 0 este iertat de episcopie, dupA ce plAteste 30 galbeni 1.
Gioroc (r. Craiova), vezi mai sus : Cacalcli.
Gtrleni (sat disp. lIngA Sadova r. Segarcea). Megiesii s-au vindut lui Mihai voievod
cu toatA ocina. Iar In urmA ... au cAzut, pe mina lui PanA vistier". (Gtrlenii fac parte
din satele domnesti" dAruite acestuia, fdrA altA precizare, de Radu Serban, la 1609). Sub Radu
Mihnea, jitelnita Catarina, fiica lui PanA i sotul sAu Vasilie vistier, vind satul popii Badea.
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. IV, p. 126, 271-272, 393.
a Ibidem, vol. II, p. 304.
4 Ibidem, p. 320.
5 Acad. R.P.R., XLII/79.
6 Ibidem, DCXLII/3.
7 Doc. priv. ist. Rom., 13, XVI, vol. VI, p. 258 ; XVII, vol. III, p. 525.
www.dacoromanica.ro
494 I. DONAT 30
Apoi, acei mosteni ei nu s-au indurat pentru aceastA ocinA, pentru cA a fost ea mai inainte
dedina lor. Astfel au fAcut Intocmire cu popa Badea, de si-au rAscumpArat ocinile", plAtind
3130 aspri 1.
Glaves, jud. Saac (sat disp. llng BAdeni r. Mizil). CumpArat de Mihai Viteazul de la megiasi
si iertat de Gavril Movild pentru 60 ughi. La 1643 satul se vinde din nou, lui Lupu vornic, pentru
12.000 aspri. (Valoarea este probabil aceeasi) 2.
Glina (in or. Bucuresti). Au fost oameni cnezi, cu ocini dinainte vreme" i s-au vindut
de bunA voie, tot pe aspri gata", lui Mihai voievod. Acesta dAruieste satul lui Anghelache
mare portar, pentru slujbA cu singe varsat prIn tan strAine. La 1602, Simion MovilA, f Ara
a aminti de clania cAtre Anghelache, dar mentionind cA satul a fost cumpArat de Mihai, Ii dAru-
leste lui PanA vistier ; apoi, la 1610, Oancea logofAtul aratA cA satul a fost primit de el de la Radu
erban, pentru slujba ce i-au slujit". Oancea H schimbd cu Necula postelnic, fostul Neculae
PAtrascu voievod, nub lui Mihai Viteazul. La 1615 Radu Mihnea spune totusi cA Anghelache
portar si jupanita lui Stanca au tinut Glina pinA atunci la toti domnii". Apoi dupA moartea
lui Anghelache portar, sotia i fiul lui dAruiese jumAtate sat mAnAstirii Sf. TroitA (Radu vodA),
iar cealaltA jumAtate o vind aceleiasi mAnAstiri, pentru 30 galbeni. Sub Alexandru Bias, un
vecin din Glina vine la domn cu InselAciune" i dA aspri pe ascuns de si-a rAscumpArat partea
de ocind de la Alexandru voievod si a fAcut si carte mincinoasa fara stirea calugarilor si a jupa-
nitei Stanca". Sub Gavriil MovilA, la 1620, acestia se pirAsc cu vecinul, iar domnul adevereste
cA a fticut InselAciune, ca un Inselator" 04 rupe cartea, scotindu-1 batjocorit din divan 3.
Glupavi (sat disp. bingA MirAu r. Giurgiu). Au fost cnezi i s-au vindut lui Mihai voievod.
La 1606, Radu erban, arAtind el satele pe care le-a cumpArat Mihai au cdzut toate sub
mina sa, dAruieste Glupavii jupanului Costea chehaia, pentru slujbA la Tarigrad. Mai tirziu clania
este reintAritA si de Radu Mihnea. Sub Alexandru Lbia mosnenii yin la Costea sluger, cu multA
rugAminte i cu 330 galbeni", ca sA se rAscumpere, dar boierul refuzA. Domnul primeste insA
el banii sAtenilor si-i cnezeste, chemInd pe Costea sA dea cartile de vecinie". Acesta pretinde
cA i-au ars Intr-o casA, dar n-au fost arse". DupA aceea Gavriil MovilA a dat satul iarAsi inapoi
la mina lui Costea sluger", la care sAtenii revin cu mijlocitori, ruginclu-1 sA ia ughi 40 si sA-i
ierte de vecinie. Costea sluger ia banii, dar nu dA nici acum cArtile. far dupd aceia satul...
vAzind nevoia, au fugit toti la Giurgiu, la turd, de au spart satul i birul, numai pentru vecinie".
Domnul le trimite cArti de credintA sa vie Inapoi si de la Costea sluger sd alba pace. La 1626
acesta s-a pus din nou in spinarea satului sA-i fie vecini, pretinzind CA n-a primit cei 40 ughi.
Li se cld boieri tocmitori, care-i ImpacA, sAtenii urinind sA plAteascA Inca 60 ughi ; dar acum mos-
nenii vAzind atita nevoie si cheltuialA..., nu au putut sa implineasca top asprii, ci au vIndut .
ocinA In sat ... a patra funie, fArA oameni", lui Costanda sluger 4.
Grdditea, Grddefti (GrAdistea r. Oltenita). Mihai a cumpArat satul de la megiasi pentru
35.500 aspri, iar la 28 august 1599 1-a dAruit manAstirii Sf. Nicolae. La 1621, stApinirea mAnAs-
tirii era tulburatA de slugile doamnei FloricAi" 5.
Greundtici (sat disp. lingA Dobrosloveni r. Caracal). Sat de oameni slobozi, care s-au vindut
lui Mihai voievod. Acesta 1-a dAruit nepoatei sale Tudora i sotului ei Stanciu logofAt, cArora.
Radu Mihnea le reintAreste stApinirea 6.
I Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. I, p. 360 ; vol. III, p. 524.
2 Arh. St. Buc., ms. 454, f. 181 483.
3 Doc. prim ist. Rom., XVII, vol. I, p. 31, 498 ; vol. II, p. 353 ; vol. III, p. 508 ; vol. IV,
p. 206 207. Vezi i Arh. St. Buc., Mitropolia rdrii Romtneqti,V /I5 ; m-rea Radu Vodd, 11/28.
4 Arh. St. Buc., Mitropolia Tdrii Rominesti, CX X II/5 ; m-rea Miltai Vodd, X IX/I.
5 Acad. R.P.R. XL1I/29 ; Arh. St. Buc., S. 1. nr. 1654 ; Doc. priv. ist. Rom,
B, XVII, vol. IV, p. 24.
Doc. prim ist. Rom,, B, XVII, vol. II, p. 9-10.
www.dacoromanica.ro
. Grojdibod, Gdvojdibrod (r. Corabia). A fost de mostenire al jupanului Mihail postelnic,

de la pArintii si de la unchiul sAu Mitrea vornicul, cAruia i s-a IntImplat moarte In zilele
lui Mihail voievod". (A lost tAiat pentru viclenie). PArtile lui Mitrea vornic au rAmas atunci
altui nepot al ski, anume Dr Agusin, Tr' acea vreme multi boieri si megiasi si-au vindut ocinile
raposatului Io Mihail voievod". Dr Agusin s-a dus si el de si-a vindut partea lui si dupA aceea
si partea lui Mitrea vornic, care rAmAsese In mina lui... pe 50.000 aspri, fArA stire lui Mill AilA
postelnic". La 1605 acesta vine In fata lui Radu Serban, care constatA a a fost cu lege sA
cumpere el ... pentrucA i-a fost frate de ocinA si dupA aceia si vat. primar ..., dActt sA fi
cumpArat rAposatul Mihail voievod, care n-a avut nicio treabd cu acest sat si dedinA a kr.
Dar a cumparat Mihai voievod ... Mil lege si fdrA dreaptA judecatd, cu sila". (Cu toate cA
documentul n-o spune, cumpArAtura lui Mihail Viteazul a stat probabil In legAturA cu viclenia
lui Mitrea vornic, clnd domnul a confiscat cea mai mare parte a averii acestuia). Amintind slujba
credincioasd a lui Mill ABA postelnic, Radu Serban li IngAduie sd se rascumpere si sa-si tie mai
sus spusa ocind ... ca sA-i fie dedina iarAsi la dedinA". Boierul merge la negutAtori si ia cu
doblndA 50.000 aspri, pretul pe care 1-a dat raposatul Mihail voievod," iar domnul cid banii
pentru treaba si greutatea tArii" 1
Gropsani (r. Bals). Jun-id-tate din sat a fost cumpArat de Preda ban Buzescu de la megiasi,
iar cealaltA jumAtate n-au vrut sA se vindd acestuia, ci s-au vIndut rAposatului Mihail voievod
pentru 24.000 aspri gata. Si au fost In acea jumdtate de sat cinci biruri, iar ... Mihai voievod
a scos patru biruri, fac cisla Mr 150.000 ( I) aspri si MI% de alte dart si mIncAturi". Mihai a
schimbat partea sa cu Preda ban, pentru parte In VlAdeni. Apoi aceastii jumAtate de sat ...
ei s-au ridicat si au plecat ... pInA In Ardeal, ca sa nu fie vecini lui jupan Preda ban" ; dar
Mihai n-a vrut sA se lepede de tocmeala cu acesta, ci Inca i-a IntArit cartile". Deoarece actele
de staplaire au fost pierclute de Preda ban In rautati, Radu $erban i le Innoieste la 1605 2.
Grosanii de pe Calmatui (sat (lisp. ling BrAdeanu r. Mizil). Satul, Impreuna cu
plasile Obidifi, Mdldesti si Cdlddresti, a fast cumparat de Mihai cu aspri din vistierie si a rAmas
domnesc pinA la 1621, and Radu Mihnea Il vinde lui Antonie cAmArasul pe 160 galbeni cu
stirea tuturor boierilor". Banii slut dati la treaba Orli, unde a fost greutate si nevoie. La 1632
Antonie cAmArasul ddruieste ocinile mAnAstirii Banul, InsA numai ocina ogor", WA vecini 3.
Grozduesti (In or. Bucuresti). A fost sat de mostenire al jupanitei Neaga vorniceasa, care
_
a dAruit jumAtatea de jos mAnAstirii Sf. Nicolae, iar jumAtatea de sus a vIndut-o lui Mihai
Viteazul. Apoi jupanita Neaga a cAzut roabA la turci si neavInd cu ce sA se rAscumpere, Simion
VodA a miluit-o cu jumAtatea cea vindutd lui Mihai Viteazul, pe care ea o vinde acum, cu
25.000 aspri si 120 galbeni, lui Dumitrache Chirita mare postelnic. (AceastA parte va reveni
mai tlrziu In neamul Neagai vorniceasa). Vinzarea chtre Mihai s-a petrecut probabil dupa uci-
derea, ca viclean, a lui Mitrea vornic, atunci and domnul a lAsat-o sAracd" pe sotia acestuia a.
La 1623, satul vine cu pita la divan, pretinzlnd cA n-au fost vecini ai jupanitei Neaga, ci cnezi
si cA s-an vindut vecini lui Mihai voievod. Plrau asa ca sA se rAscumpere... sd scape de vecinie".
Radu Mihnea constatil cA nici n-au fost cnezi de demult, nici vecini vinduti rAposatului Mihai
Voievod, nici 1nchinati de jupanita Mitroaie..., nici nu i-am gAsit domnia mea In catastihul
lui Mihai... cel de cumpArare a satelor domnesti, pe niciunul, ci au fost vecini ai jupanitei
Neaga". Domnul li cid lui Sima logofat si jupanitei sale Safta, nepoata Neagai Mitroaia.
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 19u-191.

a Ibidem, p. 194-195
3 Ibidem, voI. IV, p. 30 31. Mai multe relntArirl, ibidem, p. 43, 146, 446 447 ;
Arh. Stat Buc., m-rea Bana, IX/13. Vezi si mai jos.: Obidifi.
3 Doc. prim ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 25.
www.dacoromanica.ro
496 I. DONAT 32
La 1629 satenii vin din nou la Ord, zicind cd au fost sat domnesc, cumpArat de rdposatul
Mihai voievod, cfnd s-a vindut toatd tara", dar pierd si de data aceasta 1.
Grozthresti, jud. Romanati (r. Caracal). Intr-un prim document, la 1615, Raclu Mihnea
aratA a a fost curial:16ra de Mihai si ddruit de el, pentxu slujbd, lui Leca spAtar, care-1 schimbA
pentru alt sat cu Lupu Mehedinteanu mare paharnic. Cfnd acesta fuge peste munti, sub Ale-
xandru Ilias, satul rAmtne iar pe seama domneascd. In vremea lui Gavriil Movild, Preda Flo-
ricolu 11 vecineste, pretinzind cd-i este de zestre. Apoi, la 1620, Radu Mihnea constatd cd satul
a fost cotropit de Mihai cu multe nApAsti de biruri, pe care le-a pus in spinarea cnezilor, lepd-
dIndu-le numai putini aspri cu sila, iar Preda sluger n-a avut nici o treabd cu ei. Domnul li
slobozeste pentru 290 galbeni 2.
Herbsti (Hereasca r. Mead) este unul din satele cumpArate de la mosneni, pe care
Mihai le ddruiette, la 1600, lui Antonie Grama pentrucd 1-a prAdat pe nedrept. Impreund cu
Scrorilea este refritrit lui Grama si apoi ginerilor sdi, Tipa cupetul si Isar, de Nicolae PAtrascu,
Simion Movild, Radu *erban, Radu Mihnea si Alexandru Ilias. Sub Gavriil Movild vecinil s-au
sculat si s-au rdscumpArat cu bani, slam-And a slut vecini domnesti ; dar ceva mai tfrziu, acelasi
damn descopere a au umblat cu viclesug si au purtat divanul cu val, asa cd fi dd vecini fikelor
lui Antonie Grama, iar banii rdscumpArarii 11 confiscA. Apoi fetcle lui Grama sArAcese si And
satul lui Petru sluger, pentru 400 galbeni. La 1633, sub Matei Basarab, vecinii yin la Ord si
cu acesta, zicind cd au foSt vecini domnesti si rdscumpArati de la Gavriil vodA pe bani,
dar pierd 3.
Hornurile, jud. Vlasca (sat disp. lIngd Glavacioc r. Gdesti). Le-a fAcut silnicie Mihai
voievod, de le-a luat ocinile... si le-a aruncat lor 7 000 aspri". Cfnd vine Simion Movild, domnia
lui a chemat toate satele din tard, care au fost cumpArate de Mihai voievod, sri vie la domnia
lui, ea sA se rAscumpere din vecinie". Cnezii plAtesc 13.000 aspri de a dat satul Homurile
pentru un aspru, doi...". Radu Mihnea, care aratd toate acestea la 1614, vAzInd cartca de
rAscumpArare de la 1601, and satul a dat asprii iardsi in vistieria domneascA, de unde s-au
luat si inainte vreme", le relntdreste stApfnirea, ca si Alexandru Ilias 4.
Horez (Horezu-Poenari r. Segarcea), vezi mai sus : Cacalefi.
Iasi (sat disp. lingd Strimba r. Giurgiu). La 20 mai 1598, Mihai Viteazul ddruieste
lui Tudoran pitar, pentru slujbd, 'Agile lui Porcoth vAtaf, Stoica logofdt s.a., adicd 1042
stinjeni, pe care le-a cumpArat de la fiii lui Balea s.a. cu 15.630 aspri, stfnjinul cite 15 aspri".
VinzAtorii slut calificati oameni". Plata s-a Mut In divan 5.
Iworani (or. Pitesti). erban mare paharnic (viitorul Radu $erban voievod) vinde pe
18.000 aspri partea sa domnului nostru Io Mihai voievod", care o ddruieste mAndstirii Arges.
La 6 mai 1597, *erban paharnic dd si el mAndstirii carte, ca sd-i fie ohabnicA si neclintild 6.
Intorsura de Sus, Torsura (Intorsura r. Segarcea). Mosnenii s-au vindut lui Mihai fArd
voia lor, pentru nApAsti de biruri si pentru 15 000 aspri. Apoi rAposatului Mihail voievod i s-a
intimplat de 1-a bAtut eantilerul si ell Ieremia voievod... si a vrut sd pribegeascd. Apoi...
a avut multA nevoie ... pentru lefile ostasilor ... Ci a trimis la mostenii satului ... sit dea
ei banii, sA se rAscumpere". Acestia au adunat 40.000 aspri, pe care 1i dau domnului sd fie
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 13, 25-26 ; IV, p. 247-248, 257, 259, 270,
303, 325, 387, 437, 442, 451, 492, 497, 54 ; Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni I/II ; ibid.,
m-rea Sf. loan din Buc., 11/17.
2 Arh. St. Craiova, doc. nr. LXIV/2.
3 Doc priv. ist. Born., B, XVI, vol. VI, p. 390 ; XVII, vol. I, p. 57; III, p. 30, 58,
481; Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni, doc. VI/5.
4 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 265-266; HI, p. 83-84.
5 Ibidem, XVI, vol. VI. p. 316.
www.dacoromanica.ro
iar cnezi". Dar dupA aceea, s-a Intimplat vremea and s-au ridicat Buzestii cu haiducii".
Ei nApastuiesc pe cnezi, zicind cA nu s-au r5scumpdrat de la Mihai si li cfau vecini unui haiduc,
anume Rat Ianos. Crt a tinut acesta satul In silA, el n-a luat numai ce este venitul veci-
nilor, ci a jefuit si a luat multe averi si aspri fArA dreptate". Sub Radii Serban, satul se judecA
cu Rat, care rAmlne sS le IntoarcA 45.000 aspri, dar moare. La 1614 sAtenii vin la Radu Mihnea,
care s-a milostivit de a slobozit toate satele domnesti". Acesta, desi constatA cA au WAR
40 000 aspri lui Mihai, ia de la ei, pentru a-i libera, Inca 98 000 aspri bani". Alexandru Dias
le va reIntAri rAscumpArarea, dupA Intocmirea predecesorului su, fara sA le mai cearA bani,
ci numai pentru blestem" 1.
Jugdstreni, jud. Romanati (sat disp. lingil Rosiani r. Bals), vezi mai jos : Rosiani.
Lazu, jud. Mehedinti (r. Craiova). Au fost cnezi (Intr-o traducere veche : boierl si mazili)
si s-au vindut lui Mihai, ca 55 fie rumlni domnesti. La 1615 vin la Radu Mihnea de au dat
toti asprii domnesti de unde i-au luat, de la domneasca vistierie... de s-au rAscumpArat drept
175 galbeni" 2.
Lihdceni (Liiceni r, Caracal) cu silistea Oslenilor. Satele" au fost cnezi si s-au vindut de
bunAvoie lui Mihai voievod cu 55 000 aspri. Mihai le-a tot tinut at a fost In via-0", apoi
Radu erban le-a dAruit slugii sale Mos logofAt. La 1610 sAtenii vin la Ora cu acesta, ziand
cA au vIndut numai satul LihAceni, nu si silistea Oslenilor, dar pierd 3.
Maia (r. Urziceni). Jupanita Sofica, fiica lui Stoica din Ungurei si sotul sAu Vlad lo-
gofAt din SlAvitesti si-au vindut partea lui Mihai, pentru 6000 aspri, iar acesta a dAruit-o
mAnAstirii Snagov. Acte din 1620 spun Insfi cii Vlad logofatul n-a avut nicio treabA cu acea
ocinA, care era a lui Buzinca mare comis si rdmine platnic pentru ceea ce a vIndut
fArd drept 4.
Mdldesti (sat disp. lingA BrAdeanu r. Mizil), vezi mai sus : Grosani.
Micsenesti, jud.. Ilfov (r. Urziceni). Un hrisov din 1654-1658, al lui Constantin Serban,
aratd eA satul a lost cumpArat de la mosneni de Mihai, care 1-a dAruit lui Leca vel comis,
de la care s-au rAscumpArat pe bani gata. Totusi Simion Movila 1-a dAruit lui Mihai Ghiula cA-
pitan, de la care sAtenii s-au rAscumpArat din nou. Ei se rascumpArA apoi si de la Radu Mihnea,
tot pe bani gata". Sub Alexandru Ilias se And pentru a doua ow% de data aceasta lui Necula
vistier, pentru 400 ughi ; dar In vremea lui Matei Basarab, Necula vistierul piere la rAzboi
si fiul sAu Dumitrasco postelnic pribegeste. Domnul ia atunci satul si.-1 dA Intli lui Iancu cApitan
din Gherghita, iar apoi mAnAstirii CAldArusani dupA ce-1 despAgubeste pe Iancu cApitan cu 200
ughi. Satul mai fusese dAruit, la 1602, de Nicolae PAtrascu, doamna Stanca si doamna Florica,
mAndstirii Sf. Nicolae din Schell Brasovului, ca sat al lor de movie". De aceea, Matei Basarab
dA si bisericii 150 ughi. Sub Constantin Serban, mAnAstirea CAldArusani poarta judecatA cu Du-
mitrasco postelnic, tutors din pribegie si cu biserica din Schei. Clstiga Dumitrasco postelnic,
tar despre dania fAcutA bisericii din Schei, domnul hotArAste cA n-a avut PAtrasco vodA treabA,
nici s-au cAzut domniei lui O. se amestece In pomana si In mila Mini- sail lui Mihai vodA" 5,
Mircesti (sat disp. lingA Simileasca or. BuzAu), vezi mai jos : Mocesti.
Mocesti (sat disp. lingA Lipia or. BuzAu). Mosia a fost de strAmosie a lui Udrea biv
vel armas, care a vIndut-o lui Mihai Viteazul. intr-un hrisov din 1710, Constantin Brincoveanu
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 237-239 ; III, p. 107-109.
2 Arh. St. Buc.. m-rea Brincoveni, XVIII/7. Pentru altA r5scumpArare a sAtenilor din
1654, Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 397.
3 Doc. prim ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 481-482.
4 Ibidem, vol. III, p. 474 475 ; vol. IV, p. 371 ; Acad. R.P.R., nr. DCCXI/6 si 11.
5 Tezaur de rnonumente istorice, vol. II, p. 385-388 ; Doc. prio. ist. Rom., B, XVII,
vol. I, p. 60-62.
32 - C. 3333
www.dacoromanica.ro
498 1. DONAT 34
aratA cA Mihai a cumpArat-o ca sA fie mosie a scaunului domniei acestei tali". Sub Gavriil
MovilA, mosnenii" din silistea Drgctesti, Mircesti, Smedesti i Urcdnesti (Arcdnesti?) ce shit
pe aceastA mosie Mocesti", s-au rascumparat cu 60.000 aspri, pe care domnul i-a bagat in vis-
tieria t Arii, fiind dati iar din vistieria Ifirii". La 1641, Elina, fiica lui Nicolae PAtrascu, dA zapis
mosnenilor din Mircesti, arAtind cA dupii ce s-a Inapoiat In lark In zilele mariei sale Matei
Basarab voievod, alesu-mi-s-au pArticeaua mea cu judecata domnu nostru si a tot sfatu/
t Aril, satele mosu-meu raposatului Mihai vodA si au cAzut a fi pe seamA i acest sat ..., ca
sA-mi fie rumini cum au fost si mai Inainte . Deci acesti mosteni venit-au la mine de au cazut
cu mullA rugAciune sA se rascumpere ... i eu Inca am socotit In tot chipul i avind i po-
runcA de la maria sa domnu nostru si de la tot sfatul t Aril Ca sA-i las sd se rAscumpere, nu
am avut cum face lntr-alt chip, ci i-am slobozit de s-au rilscumpArat de ruminie stinjeni
235 ... drept ughi 40 ... Asijderea IntAresc si cu blestem ...". La 1646 se dA hrisov lui
Costandin vel postelnic, pentru 205 sfinjeni ce au fost ai jupanitei Elina, care i-a dat acestuia
deoarece el mai avea i alte mosii aproape de Mircesti. Ceva mai titrziu, sub Constantin erban,
nepoata lui Mihai Viteazul a dAruit, la moarte, toata mosia Mocesti mAnAstirii Comana ; dar la
1710, Constantin BrIncoveanu vAzind cA raposatul Mihai voievod au cumpArat aceastA mosie
cu banii tarn si In urmA Gavriil MovilA banii ce i-au luat iar i-au dat In vistieria tarn",
hotArAste c n-au avut doamna Ilina nicio treabA ca SA Inchine acea mosie mAnAstirii
Comanii" 1.
Neculesti, jud. Vlasca, pe Cladnita (sat. disp. lIngA Calugarita r. Videle). La 1633, Matei
Basarab afirmA cA a lost mum:drat de la mostenii <de Mihai Viteazul> si a ramas de atunci sat
domnesc. El II dAruieste mAnAstirii RincAciov 2.
Nenciuleti, jud. Teleorman (r. Alexandria). Au fost cnezi pina la Mihai Viteazul, care
i-a cotropit cu niste nApAsti de biruri, de le-a luat dedinile cu sila. RAmln vecini pInA la 1619,
and Gavriil Movila Ii slobozeste cu 16 000 bani gata" 3.
Nenciulesti (sat disp. liug MAnAstirea r. Oltenita). Cnezi cotropiti de Mihai cu multe
nApAsti de biruri, ce le-au pus pe umerii lor, pina ce s-au vindut vecini domnesti, cum s-a vIndut
toatA tara, lAna vole". S-au rAscumpArat de la Radu Mihnea, care n-a Vrut sA rAmInA tara dom-
niei lui sA fie vecini domnesti, cAci a vAzut domnia lui cA este tara ImpAratului. Asa a fAcut
domnia lui slobozenie i iertare tuturor satelor domnesti, cite au fost cumpArate de Mihai voie-
vod, de s-au rascumpArat de vecinie de la domnia lui, cu asprii care au lost luati de Mihai
voievod din vistieria tarn". Satenii plAtesc 270 galbeni. La 1628, Oancea logofAt pirAste el
satul i-a fost dAruit lui de Mihai, dar se dovedeste cA a umblat cu carti mincinoase i pierde 4.
Obidifi (sat. disp. lingA Cotorca r. Mizil). Unul din satele drepte domnesti, cum-
pArate de Mihai voievod de la megiasi", pe care Simion Movila le dAruieste, la 1602, lui PanA
vistierul. Ca sat domnesc, fArA altA precizare, este reintArit aceluiasi boier de Radu erban,
la 1609. Apoi la 1617, Alexandru Jlia care mentioneaza cb este sat cumpArat de Mihai, cu
aspri din vistieria domniei lui", dar afirmA cA a rAmas de atunci pe seama domneascA II
vinde pe 360 galbeni jupanului Costandin Celebiul, ginerele jupanului ScArlat Grama. VInzarea
s-a fAcut pentru nevoia si greutAtile tarn, and a mers domnul cu oastea la Schinder Pasa, pe
apa Putnei 5.
Osleni (sat disp. lingA Liiceni r. Caracal), vezi mai sus : Lihaceni.
1 Doc. priu. ist. Rom., B, XVII, vol. III, p. 235, 261, 263-4, 404 ; Arhiva Soc. stiin-
Nice i literare din Iasi, an. I (1889), p. 118-120 ; Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 296.
2 Arh. St. Buc., schitul Ndmdesti, II/10 (doc. rupt).
3 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. III, P. 384-385.
4 ALM Ist. Bud., nr. 39.075 ; Arh. St. Buc., m-rea Radu Vodd, XLV/8.
5 Doc. pria. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 31, 360 ; vol. III, p. 164. Vezi si mai
sus : Grosani.
www.dacoromanica.ro
Periafi (sat disp. probabil ling GrAdistea r. FAurei). CumpArat de Mihai de la cnezi,
care s-au vindut In divan pentru 24 000 aspri. La 27 mai 1598, domnul 1-a clAruit episcopiei
Buzdului 1.
Piscani (sat disp. MO Plopeni r. Chnpina), v. mai jos : Plopeni.
Pldtdresti (r. Oltenita). La 28 august 1599, Mihai ddruieste jumdtate sat, cumpdrat
de la megiasi cu 10.000 aspri, mdndstirii Sf. Nicolae 2.
Pleana (sat disp. ling Seaca de Pdclure r. Craiova). A fost de mostenire al lui Radu
Serban, care I-a vIndut lui Mihai pe and era mare paharnic. Domnul 1-a ddruit lui Clrstov
sluger. La 1607 Radu clucerul Buzescu pirdste cd satul este al lui de mostenire, dar pierde 3.
Plopeni (r. ampina). Tmpreund cu Piscani (sat disp. ling Plopeni), satele au fost
cumparate de Mihai de la megiasi, care s-au vindut de build vote pe 5.000 aspri, fiind
<Millie mAndstirii Mislea 4.
Pojortfi (sat disp. 11/10 Gdvdnesti r. Buzdu), vezi mai sus : Gdvdnesti.
Porumbreni (sat disp. lIngd StAnesti r. Giurgiu). Au lost oameni slobozi, dar Mihai
voievod s-a pus in spinarea lor Ca sd-i facd rumini, insA ei n-au vrut sd se Irina. De aceea,
domnul s-a miniat asupra lor si le-a fAcut multA rdutate si impresurare si au trimis la clInsii
oaste In sild. Deci acel ... sat, dacd a vdzut atita rdutate si mtnie, a venit ... de a luat aspri
27 000, InsA cu multA sild". S-au rdscumpArat In urma lui Mihai voievod", la Giurgiu, de
la Radu Mihnea, cInd acesta fusese trimis de ImpAratul turcesc si avusese mind cheltuiald cu
agaua si cu turcii, pentru treaba cinstitului Impgrat si pentru treaba Orli". SAtenii au platit
atunci 44.000 aspri. La 1614, Radu Mihnea reintdreste aceasta slobozenie 6.
Prigorifi (sat disp. lingd Dulceni r. R. de Vede). A fost probabil rumlnit de Mihai Vi-
teazul, ca si satele vecine Depusa si Dulceni. 0 poruncd din 1620, a lui Gavriil Movild, In le-
gAturd cu Depusa, amtnteste de vremea cind s-au rdscumparat de ruminie satul Prigoritii,
de cdtre Alexandru voievod" Ilias, care elibereazd si celelalte cloud sate 6.
Prunduresti (sat disp. MO TabArdsti r. Buzdu). Aceast siliste de sat a fost cumparata
de ... Mihail voievod and a fost cursul anilor 7101 < 1592-1593 >", tar dupd aceea a rdmas
pustie, WA oameni. La 1620, Gavriil Movild o ddruieste mAndstirii Izvorani 7.
Pupezeni (sat disp. lingd Bucu r. Slobozia). 0 poruncd a lui Gavriil Movild din 1619
aratd cd satul s-a rdscumpArat din vecinie de la Radu Mihnea. Este foarte probabil cd devenise
domnesc prin cumpdrAtura lui Mihai Viteazul 8.
Pufuri (r. Craiova). Sat de mosteni Impresurat cu o mare si grea nApastd de biruri, de
Mihai voievod, care le-a aruncat numai 1000 aspri. La 1609 e intre satele domnesti ddruite
de Radu 5erban lui Pand vistier ; iar la 1615, Radu Mihnea 11 sloboade din rumlnie, dupd ce res-
tituie In divan suma primitd, fdrA sd mai mentioneze dania care Pala vistier 9.
Radostifa (sat disp. ling Grecesti r. Segarcea). Mosneni cotropiti cu nApdsti de biruri
de Mihai Viteazul, care le-a lepdclat aspri cu silnicie (nu se indicd suma). La 1615 se pling de
cotropire si Radu Mihnea li slobozeste pentru 280 galbeni ".
1 Doc. pria. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 320.

2 Arh. St. Buc., S. I. nr, 1654 ; m-rea Mihai Vodd, XIX/1 ; Acad. R.P.R., XLII/291 ;
4 Ibidem, vol. III, p. 21-22.
5 Condica Lahovari, f. 1-2 (la Institutul de istoriel.
7 lbidem, p. 467.
5 Ibidem, p. 299.
9 Ibidern, vol. I, p. 360 ; vol. II, p. 364.
10 Muz. Ist. Buc., nr. 28.573.
www.dacoromanica.ro
500 1. DONAT 36
Rddija (sat disp. lingd Redea r. Caracal), vezi mai sus : Cacalefi.
Rosiani, judetul Romanati (r. Bals). Un act din 1662 aratd ca 1mpreuna cu Jugdstrenii
3-au dat rumtni lui Mihai vodd, de a lor Nina voie. Apoi raposatul Mihai von ... au miluit
pe credincioasa sluga Necula paharnic,... &lei au fost un om dintr-altd patrie, venit dintr-
alte limbi, de s-au fost 1nchinat si au slujit raposatului Mibai vodd... cu mutt singe vdrsat".
Mihai i-a fdcut zapis cu mina sa. Sub Simion MovilA satele au ridicat ptra cu Necula paharnic,
zicind cd Mihai le-a lepdclat banii cu sil, dar pierd. Apoi sub Radu Serban jupineasa Florica,
fata lui Mihai voievod, ptrdste c WM sat' n-a miluit pe Necula paharnic si care satele, dar pierde
si ea. La 1662 rumtnii vin iarAsi la divan, zicind cd mosia Jugastreni n-a fost miluit de Mihai,
ci a lost Impresurata cu sila. 0 seama din rumtni (din Rosiani) se rilscumpAra, dar numai cu
capetele (doc. rupt). Restul este 1ntarit urmasilor lui Necula paharnic J.
Rurntni (probabil Romina r. Bals). Judecii au zis cA se vor vinde popii Stepcea, care
a si platit un bir al lor ping la cisluire, de 4900 aspri turcesti. Apoi au mtntit si s-au vindut lui
Mihai voievod. Acesta a schimbat satul, pentru o parte in Hurez, tot cu popa Stepcea, dindu-i
si carte sa-si Intoarca cei 4900 aspri 2.
Saracov (sat disp. linga Vlddaia r. Vinju Mare), vezi mai jos : Vtdclaia.
Scrovistea (sat disp. linga Herasca r. Racari), vezi mai sus : Herdsti.
Seaca (Seaca de Padure r. Craiova). A fost a lui Radii Serban voievod de la mosii lui ;
apoi clnd el a fost mare paharnic 1-a vindut, pre sute de aspri", lui Mihai Viteazul. Acesta 1-a
daruit slugii domnesti Patru, pentru slujbfi cu vArsare de singe. La 1606 Radu Buzescu clucer
pretinde cd este mostenirea lui, dar pierde 3.
Smedesti (sat disp. lingd Lipia r. Buzau), vezi mai sus : Mocesti.
Sornorut (sat disp. linga Floranu r. Craiova). A fost al lui Mihai Viteazul de cumparatoare
(fait a se putea stabili cu sigurantd vremea chid a fost cumparat). Mihai 1-a daruit mai Intli lui
Giurgiul pitar, dar fiinded acesta 11 vicleneste, el li ia satul 91-I dd lui aga FArcas. Fiii acestuia
1-au vindut apoi lui DrAghici logofatul din Plesoi, pentru 150 ughi ; dar In vremea lui Matei Ba-
sarab, dacd au luat Istrate pe Ilina, nepoata rdposatului Mihai vodd, tras-au pird in divan ...
cu Drdghici logofdtul din Plesoi, zicind Istrate postelnic cum cd este mai volute el a darea banii
pe acest sat, cad se trage despre Mihai vodd, mosul jupdnesii Ilincdi Intr-aceia Matei vodd au
judecat cum sd 1ntoarcd Istrate postelnic banii truldrat lui Draghici logofdtul...". Satul e ddruit
apoi manastirii Ciutura, ctitoria mi Istrate postelnic Leurdeanu 4.
Spanjog (Spantov r. Oltenita). Mihai Viteazul cumpara satul pentru 12.000 aspri, de la
sAtenii cc s-au vindut rumlni. La 28 august 1599 11 ddruieste mAndstirii Sf. Nicolae 5.
Stdesti (sat disp. Unga Balta Albd r. Fdurei), vezi mai sus : Burciutesti.
Stdnulesti (sat disp. linga Gdvanesti r. Buzdu). Cumparat de Mihai de la cnezi pc 11.000
aspri, inclusiv darile puse la socoteald si ddruit la 1597 episcopiei Buzdului 6
Stejarul, jud. Jiul de Jos (sat disp. lingA Perisor r. Bdilesti). Au fost mai 1nainte judeci
ei s-au vindut lui Mihai voievod. (Dar acesta este unul din satele lui P1rvu logofift, pe care Mihai
le primise de la Stefan Surdul, pe and era mare aga). La 1617 Alexandru Ilias ddruieste satul
mandstirii Cosuna, aratind cd pind atunci a fost pe seama domniei. Totusi este probabil cd acesta
1 Arh. St. Buc., Copii particulare sub data : 1662, aug. 3.

3 Ibidem, vol. I, p. 206-207. Vezi si mai sus : Pleana.
4 Greceanu, Genealogiile, vol. II, p. 297.
s Arh. St. Buc., S. I., nr. 1654 ; m-rea Mihai Vodd, XIXIi ; Acad. R.P.R., XLII/29 ;
" Doc. priv. ist. Rom., B , XVI, vol. II, p. 258 320.
www.dacoromanica.ro
este satul Stejarul pe care Radu $erban 1-a dAruit, la 1609, ImpreunA cu alte sate domnesti",
lui PanA vistier. La 1633, Matei Basarab /I va dArui lui DrAghici logofAt f Iancu postelnic 1.
Stroeti (r. Urziceni). A patra parte din sat s-a vindut lui Mihai voicvod. Megiasii se
rAscumpArA apoi de vecinie de la Gavriil, MovilA, pentru 20.000 aspri, dar Ii vind ocina lui
Radu logofAt 2.
Suharna (sat disp. lIngA ClAtesti r. Oltenita). FigureazA In dania de sate atre mAnAstirea
SI. Nicolae, fAcutA de Mihai Viteazul la 28 august 1599. Fusese cumpArat de domn de la Mitrea
vornic i jupanita Neaga, pentru 36 000 aspri. Pe la 1621, stApfnirea cAlug5rilor era tulburat5
de slugile doamnei Florica 3.
Sularul (sat disp. 11110 Giubega r. BAilesti). A fost curnpArat de Mihai Viteazul
de la toti sAtenii" cu 40 000 aspri, la 1 februarie 1596, In Gherghita. Litre noembrie 1599
siseptembrie 1600, Wenn yin la B5Igrad si se rascumpArA, platind 80.000 aspri. Domnul le Ina-
poiazA cartile de mosie, iar pe porunca din 1596 face, cu propria sa mink o mentiune de rAscum-
pArare. Istoria satului trebuie completath cu informatiile pe care le aduc trei documente din
august 1609, din care douA au fost datate gresit 4. Analizate impreunA, ele aratA cA Sularul fAcea
parte din satele lui Mihai Viteazul, pe care Radu Serban le-a dAruit lui PanA vistier, ceea ce In-
semneazA ca el n-a tinut seama de rAscumpArarea din 1599. Actele rnai arata a a patra parte
din sat fusese cumparata de Stepan clucerul, care moare la 1574 5. Mihai nu putuse cumpara
deci, la 1596, satul Intreg. Stepan daruise aceasta parte manastirii Bucovat, iar la 1609 aceasta
avea pricinA pentru hotare cu rumlnii lui 'Dana' vistier. Rumlnii Ii purtau procesul independent
de judele" lor Pana vistier, care, fapt neobisnuit, sprijinca mAmistirea Impotriva lor 6
Sulimanul (r. Lehliu). Cumparat de Mihai Viteazul (de la vInzAtori necunoscuti) si
dfiruit de el lui Cernica vornic. Radu Serban II reintAreste acestuia In 1604, dupa ce vede
si cArtile de mila ale lui Mihai i Nicolae Piitralcu 7.
egarcea (r. Segarcea). La 1614, Radu Mihnea arata ca satul a fost a lui Serban voievod,
din mosi strAmosi ; tar chid a lost dregator al lui Mihai voievod, din cei 12, rangul lui mare
paharnic", 1-a vindut domnului si a fost sat domnesc. Apoi Serban a ajuns domn i satul a
riimas din nou pe seama sa. far dupa trecerea si a lui Serban voievod, chid na-a daruit
pe domnia mea eu sceptru ... au rArnas toate satele domnesti pe seama domniei mele, cum
e obiceiul /Aril", Radu Mihnea 11 dAruieste manastirii StAnesti, pe care Buzestii o InchinaserA
patriarhiei de la Alexandria 8.
Soptrtiga, jucl. Saac (r. Mizil). Radu Mihnea dAruieste, la 1612, satul tot, boierului
san Ghinea postelnic al doilea, arAtind ca sAtenii au fast cnezi, dar s-au vindut lui Mihai.
1 Doc. priv. ist. Rom., 13, XVII, vol. I, p. 360 ; vol. III, p. 89-90 ; Arh. St. Bue.,
Episc. Rtrnnic, XCVII1/2.
2 Doc. priv. ist. Born., B, XVII,vol. IV, p. 345 (mentiune confuzA).
3 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; rn-rea Mihai Vodd, XIX/1 ; Acad. R.P.R., XLII/29 ;
4 Este vorba de documentele datate : <1612-1613> august 6 si <1612-1613> august
22 (Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 92 si 97). Cel din urmA, cartea lui Pana vistier,
face corp cu porunca lui Radu $erban din 22 august 1609 (ibidem, vol. 1, p. 406-407), fiind
data In aceeasi zi cu aceasta. Expresia : ce 1-au miluit domnul nostru Radu voievod" trebuie
citita : ce rn-au miluit..." (doc. e o copie). Prirnul doe. este o dispozitie ad-tiva In aceeasi
pricinA, a lui Radu Serban (nu Radu Mihnea), data cu dou5 saptAmIni mai lnainte, chid
PanA vistier nu fusese Inca la fata locului.
5 t. Nicolaescu, Doc. slavo-rom., p. 281.
6 Doc. priv. ist. Rom., B, XVI, vol. VI, p. 201-202.
Ihidem, XVII, vol. I, p. 110.
8 Ibidern, vol. II, p. 287-288.
www.dacoromanica.ro
502 L DONAT 38
Satul pare a fi identic cu Sopirliga Tiganului, despre care acelasi domn, la 1614, va spune
a a fost al mosnenilor de demult, de la facerea lumii", dar i-a ruminit Mihai cu napasti
de biruri, aruncindu-le numai 12 000 aspri i de atunci au fost vecini la toti domnii. Ei yin
acum si se pling de strImbatate, iar domnul H slobozeste pentru 12 000 aspri turcesti. i acest
sat a fost revendicat de Ilinca, nepoata lui Mihai Viteazul. La Inapoierea sa In tara, In 1642,
domnul si divanul Ii aleg o seama din satele raposatului ei bunic", printre care si SopIrliga.
Mosnenii yin insa cu rugamintea de a se rascumpara, de care lucru ea Inca a socotit in
toate chipurile si a avut invatatura de la tot sfatul tarii ... si n-a avut cum sa faca in alt
chip, ci i-a slobozit". Satul este obligat s mai plateasca 32 galbeni, adica 6 400 aspri 1.
,5ovtrcu (sat disp. linga Putineiu r. Giurgiu). A fost cumparat de Mihai, pe asprii dom-
nesti, de la megiasi si darult lui Zaharia clucer. In vremea unei incercari de a lua
demnia, Radu Mihnea 11 libereaza, luindu-1 18 000 aspri, cind am venit domnia mea cu agaua
si cu sceptrul...pina la Giurgiu". Stenii au iesit atunci linaintea domnului si au zis cd
shit sat domnesc". La 1602 e din nou Intarit lui Zaharia clucer, de Radu Serban. Sub Radu
Mihnea, satul vine cu pira, Impreuna cu .Albul comis, fiul lui Zaharia clucer, dar domnul
nu vrea sa se calce sau s se nimiceasca mila i pomana altor domni" si de aceea restituie
satului asprii luati i Ii da sa fie rumIni lui Albul comis, care-1 va vinde lui Pana vistier.
Totusi, la 1638, Matei Basarab arata ca satenii slut mosneni, dar s-au invatat fugari de bir si
de dajdie. De aceea el ia satul pe seama domneasca al-I daruieste aceluiasi Albul comis, fara
sA aminteasca Insa de dania precedenta 2
,51ircovila (r. VInju Mare), vezi mai jos : VIddaia.
Tdtaru (sat disp. llnga Stroesti, r. Urziceni), vezi mai sus : Bontesti.
Ttrnava (sat disp. linga Horezu-Poenari r. Segarcea), vezi mai sus : Cacalefi.
Toporul (r. Giurgiu). Unul din satele cumparate de Mihai de la megiasi, pe care Simion
Movila le daruieste, la 1602, lui Pana vistier. Este probabil satul domnesc Toporesti, pe
care Il reintareste acestuia si Radii Serban, fr a-i arata provenienta 3.
Trdisteni (sat disp. lInga Chiliile r. Caracal). Au fost judeci i s-au vindut lui Mihai
Viteazul Vara nici o sil, cu 32 000 aspri. La 14 iunie 1599 el daruieste satul manastirii Ostrov 4.
Trdsura (?). L-a cumparat Mihail voievod pentru 10 000 aspri, daruindu-1 mandstirii
Sf. Nicolae 5.
Trestenici (Trestenicul r. Giurgiu). Alt sat daruit lui Pana vistier, in aceeasi situatie
ou Toporul (vezi mai sus).
tircemesti (sat disp. llnga Lipia r. Buzau), vezi mai sus : Mocesti.
Viespari (sat disp. lingA Mihaesti r. R. VlIcea). A lost cumparat de Mihai Viteazul,
iar Radu Serban 1-a daruit lui Anghel logoft 6.
Visina Seacd (?). Sat de cnezi, care s-au vIndut lui Mihai pe 24 000 aspri. El 1-a daruit,
la 1599, manstirii Sf. Nicolae 7.
I Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. II, p. 114, 332-33 ; Acad. R.P.R., Cl/53.
2 Acad. R.P.R., CCCX/15. Arh. St. Buc., Mitropolia Tdrii Romtnesti, CXXII/9. La 1614
Radu Mihnea aratd ca pentt u banii ce i-am luat domnia Inca de la satul Sovircul am socotit
si am lsat birurile lui in doi ani, de n-a dat nici un bir i nici o dajdie, pina cind s-au Implinit
acei bani' (Acad. R.P.R., CCCX/16).
a Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. I, p. 31, 360.
4 Ibidem, XVI, vol. VI, p. 353.
5 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; rn-rea Mihai Vodd, XIX/1 ; Acad. R.P.R., XLII/29 ;
Acad. R.P.R., Pecefi, 186.
7 Arh. St. Buc., S. I. nr. 1654 ; m-rea Mihai Vodd, XIX/1.
www.dacoromanica.ro
M=111.
ems%
//
C,_...-..
1
..,
t-s---...
zmee,se,
....
"-N. , ,et
.
...assesmdwo
/l.), -- ...=
Borjp Costeiti
Brdteftl -atae-Y4 efmk
.51,-,111
Oonteat
fvis
//
,,..-.. aza,,u4
Caseristo kl.61N .5%,"dutk-itirGianefil de-Jos
Balcol sac' em ggen,
/
Are14-4_
546.111
9 opira's
,e,,,,,,...i..--z 44 a v../
05Snepiam." t.txt
kaarane
Ity_44494 .,,teo aatclireft,
I &,....,, Bucfa
4
...Yfcts...st,...
4,949
Yd..;
UI
Hares?, Alispneft,
f..Colone,s(i Delco' :TA
tti.eqa Arala. ;tesem lalorn, a Waclent

Sernecup.i
rsi
Ciulniea
Zem.u....4
Prtseacaooi
CItund Tatou) 14721 6roseiveftt Ot/ga
Drighweish
oDore
Seece
,stmtno
6roprn 'ecip.e0zus 10.4,4 Cotrocers Bobefti Subman
Arrovila .viji
'. 0 -"=4 aoldnefti GimaPltirefti Esjsmel
eNre cvera *Zara Epot.ti ocejti
&/
Canvas. Cretest,
utuse et,frvor Creverucul Capacn 'i
ftspesl seiv.,0A.,..,:,.
`rda It'rea""19.4, aware,
Dirvarl Cara u la idstet.. 1 e_satulltr. -noninefti
Ruden jeeittetu
ste___IAs
o Penscru
Plot-aura
-.o
Gros,i,e6pieh
Care/ep OrVinceanu
etthrosiovem
4,.. olgrresul
?
eleiLtsai
Carrweftl ed,44,
egtew
,Gracfistea
Cormap S6 ' \raven/

Apele-Vil Recte ceomana%
&&teell;
.4 kREP
sta.,
,tuura Paesel grhgval

44're
wow n_ge Suso_N9b!"
Zvor.ss,? birdspePocart,soars Du/ceru
Toporo LEGEND4
al,,,rce Horez
Sews .r9,09,454,,e,9 -seszcAsSAishtoniviced
Ouirna
w,e Tas...
0,9ucuhaoucupneVr
0"Liszvoo 'de Jos of...,9t., 111.....&,zBadolease
Trestenisp6""'"'
0,70w-tal o Sate Campgrale ca boier
U ra A ri
_Pits lisiss o 0`4"/Ileni
4 oriba
dIrIncelyarigZruf:Nenciuteffi
Voeroda Sale cumparate ca tiormi
6jurical
06n2fit,bod Sec oara
gletpwkii,,. Sate asp:irate (locahrale apex/mew)
0/s/az
www.dacoromanica.ro
Harta 2. Satele cumpArate de Mihai Viteazul.
VI leant (sat disp. llng Botoroaga r. Videle). A fost cumpArat de Mihai de la meglasi,
jar Radu erban 1-a dAruit lui Damian iuzbasa S1rbu, cAruia i 1-a reIntArit Radu Mihnea.
La 1614 o parte din sat se rfiscumparA de la Damian iuzbasa cu 30 galbeni 1.
Vtrbicioara (r. Calafat siIite fArA rumtni. A fost cumpAratA de Mihai Viteazul, iar
Radu Mihnea a dAruit-o lui Ion comis cu dreptul de a face sIobozie 2.
Vtrvor (r. Craiova). Cnezii s-au vindut lui Mihai, la 1596, pe 30 000 asprl, iar el a
dAruit satul mAnAstirii Coluna 3..
Vlddaia (r. Vinju Mare). La 1615, Radu Mihnea aratA cA satul, Impreunii cu hotarele
ce se cheamA Saracovul i $tircorila ... au fost toti oameni cnezi", dar s-au vIndut lui Mihal
de bunavoie, rAminind pe searua domneasca. Radu erban i-a dfiruit apoi lui Cirstel slugerul,
cAruia fi reintAreste dania Radu Mihnea. Totusi acelasi domn spune, la 1622, cA satele au
lost cumparate de la megiasi de Radii ban Verzescu, unchiul lui Radu logofat din Desa, in zilele
lui Alexandru Mircea ; iar mai tlrziu, Mihai voievod s-a pus In spinarea acestor boieri",
de le-a rApit cantle I satele fArA nici un ban. Acestea au rAmas domnesti, dar au tinut si
Chstea stager ..., iar dupA moartea lui au azut larAsi sub stAptnire domneasca". Radii din
Desa jeluieste pentru marea strhntoare ce a avut de la Mihai. Intru aceasta domnia mea am
cerut bani de la Radu logofAt si au dat aspri 30 000, de au rascumparat acele sate". Apoi
Lupu Mehedinteanu Intoarce In silnicie asprii Jut Radu logof At, fiindcd a fost puternic,
tinInd satele plInA la moarte, dupA care Radu logoft le rascumpara din nou de la ginerii lui
Lupu ; dar sub Matei Basarab satul trece din nou, prin judecatd, la familia lui Cirstov slugerul 4.
Vlddeni (r. Fetesti). Mihai cumpArA partea lui ChiritA Costandin si a fratelui san Latcar
pe care la 24 august 1594 o dAruieste rnAnAstirii Sf. Nicolae 5.
Voivoda, jud. Teleorman (r. Alexandria). Mosnenii s-au Vindut lui Mihai si s-au rAscum-
pArat de la Alexandru Inas. La 1626, se vind din nou, fn divan, lui Apostol mare paharnic
pentru 74 000 aspri
Zavoi (sat disp. linga Naipu r. DrAgAnesti Vlasca). Cnezii s-au vindut lui Mihal, iar Nicolae
PAtrascu a dAruit satul lui Radu logofat din Boari, caruia i-1 reintareste Simion MovilA si
Radu Mihnea. La 1614, sAtenii rascumpAra cloud funii de la Radu logofAt cu putini asprl,
cu 19.000 de bani, ca niste sAraci care n-au putinta" 7.
Zmeesti (r. BuzAu). CumpArat de Mihai de la megiasi, pentru 10.000 aspri i lertare
Lie bir in trei ani, i dAruit mAnAstirli Menedic 8
Zvorsca Mare i Zvorsca Mica (r. Caracal). Au fost mosteni, dar Mihai voievod a pus
matte nApAsti de biruri In satul lor... de i-a cotropit, ca sA-i fie vecini si nu le-a dat nici un
aspru". Radii Mihnea i-a iertat i i-a slobozit de vecinie sa fie iar cnezi". La 1617, Ale-
xandru Dias reIntAreste l Imputerniceste iertarea, pentru care satenii par a nu fi plAtit
nici o sumA. Ei dAduserA InsA o dusegubinA de 90 vaci 9.
1 Biblioteca CentralA de Stat, Filiala N. BAlcescu, doc. 216.

2 Acad. R.P.R., CCXC/15.
8 Doc. priv. 1st. Rom., B, XVII, vol. I, p. 369 ; II, p. 322-323 ; Arh. St. Buc., Con-
dica rn-rit Cdluiul si Bucovdtul, nr. 722, f. 406 v.
4 Doc. priv. ist. Rom., B, XVII,vol. II, p. 413-414 ; vol. IV, p. 179. ,
5 Ibidem, XVI, vol. VI, p. 148 ; XVII, vol. IV, p. 581.
6 Copie la Institutul de istorie.
8 Ibidem, vol. II, p. 531, 536.
9 Mu& Ist. Buc., nr. 26 877 ; I. C. Filitti, Arhiva Gh. Gr. Cantacuzino, p. 207.
www.dacoromanica.ro
504 T. DONAT 40
CE.11A MMXAH XPABP0110
PE3IOME
B HacTomgett pa6oTe, c Heabio Tomforo onpegeaenan mecTa, oTHogamoro Mural

Xpa6poiwy B nporfecce saHa6aneHan cao6oaHoro HpecmHacTaa (Ho Hem XVI Beim), paccaa-
Tp1413a1OTCH npao6peTeHae kna, B Hatrecne rocnonapH a 6onpaHa, cea. Minralo He neperuao
no HacaencTay Ha ognoro ceaa; OH nonyqma B npaoaHoe sa mieffoil allIllb 4 ceaa (ma HIDE
TOJIbH0 ogfro genalwa); onaaHo c 1585 no 1592 rr., salnuman 140J1714110CTb HanfecTinnia B
Mexenmage a HBAHHCb 6onpaHom omaaaa, OH np14o6pea 40 cea, as HoTopmx 36 wainiom,
sanaaTaa sa mix 1 515 700 acnpoa. Ha Og1411 6offpaH Baaaxaa o Maxan He Hyrum TaHoro
HoaatiecTaa cea H He sanaaTma Tama orpomHott cynfara (6onpaHoa, conepinaranam xv:t
Maxan camp) 6onbinylo noHynHy, 6bra Aparoaap na JIyqaa, mammal sopHaH AaexcaHapa
Mapqa, npao6peaund4 2 cum neaaHom a 13 qacrrnma sa 261 690 amp*.
Heo6bitu1wit xapaHTep noHynoR 6onpaHa Maxan Xpa6poro o 61,ncHHeTcn caegyionfma
CTaTI4CT14,1eCal4M11 JA9HHLIMH: B Tettenne 7 aeT, aa HoTopue o6pasosaaocb saanefule Maxam
(HomeH), BO aceit cTpaHe 6tano npogario 40 cea nenaHoa a 551 'Men,' 11HO, o6urett CT0MM0CT1310
2 485 553 acnpa. 143 mix 36 cea muutHom a 4 cena qacTatufo aura npao6peTeabl Maxaea
Xpa6pLum, HoTopmfl Omni sanaaTan 61 % OT CyMMbl CTOIIMOCTH max yro1, nponaHnux
sa aT14 room. BepoHTHO, Maxalt npommea aTy noHynHy Ha geHbra, nocTaaunrecn eay B
monogocTa B peayabTaTe TOprOB3114, a TaHate nonytiermbre OT pogcTaemlana HaaecTifaHa
(6aua) fine. OTO npao6pereHae-, cgenarauee Maxan OgH14M ma cammx 6oramix 6omp, npeno-
npeoeamao B HOHOTOPOR cTeHeinf ero fursoraeHme.
14a 36 cea, npao6peTemmx Maxam meatutoa, 27 6b1o4 saceneabl aealionomecTHLuwa
HpecTBHHaaa aommenama, H, caegoHaTeamfo, B OCHOBHOM ero 6onpciale anagenan
cocTonna na cao6ommix cea. 14 a aToa oTH0meHm4 Maxatt npeasomea caoax npegurecTseH-
amfoa-6onp, um-quasi:max oo cmx nop alum qacm ceaa a yroirait, To ecn, meamfe BaageHan,
c nomonlmo HoTophix OHM yaenagasana CBOH anageHaa. C 1585 no 1592 rr. 6onpaa
Woo nponano 30 cen, Haceaerunax aornHenama ; 143 1111X 27 frpao6pea Maxati. DTO osua-
qaeT, c onHoff CT01/011 1TO Hatzano roy6oHoro apecmnacHoro Hi:mama Houna XVI B.
morna nonynua Han ysartoneHamil cnoco6 0THFITI411 y HpecTbna small H cao6oabl mrpana
snaqaTeni,Hylo poor., IlyaCHO OTHOCTI4 (B 133.11311114) MO BT0p0My BIM }ROHM Max1114
TypqmTyaa; c opyron CT0p0Hb1 Maxa# Xpa6phuA 6ain 6onpaHoa, 331Cpe110CTI4BUIHM
canoe 6onbufoe Honatfecno cso6ommix cea.
Harlan reorpaclufgecHoe nononseHae 6onpcHax BaageHatt Maxan, aaTop nprocogHT
a ammoqemno, ,1TO ero HOMOCTba 113X0AH7114Cb Ha peHe OAT, aemigy HapaHaom a gyaaea,
rge 6bIaa pacnoaoweHm H 110MOCTbfl, nonycleHabie B nmfaHoe. Bce snageHan cocTaaanalf
(mono 80 000 ra.
Bo aTopylo HaTeroplflo cea, npanagamaufax Maxaio Xpa6ponly, axognT cena,
liynnenfible na B To apean, Horga OH 6tan rocnonapem. Hx xmcno, HaaecTHoe o HacToHutero
apemena, nocTHraeT 149 (129 Ha MIX npmo6peTeno genvmord). B 3TOM oTHomeHHH Allman
Xpa6pilti He luvieeT npeginecTaeHHHHos, pasifilx ce6e. Bo-nepaLlx, ero npao6peTeHan
cocTasanfoT 64 % acex cea, Hy11.11eHHbIX rocnoaapnam Banaxam no 1600 r. Bo-aTopmx, ero
npeourecTaenHainf nonynanif B OCHOBHOM CUM, npanagneniaame Gonpam, B TO spew' Han
MHxatt Xpa6paii1 noHynan cena 0110 60i0mix HpecTbnn (Ha 06igero 1111C713 118 nommen-
(WAX cen, Hynnemmix rocnonaparvm B XV a XVI BB., Maxall ogna Hymn 113 can, T.e. 96 %).
www.dacoromanica.ro
BOBLIIHMICTBO aNTOB lipiga-npogaam cangeTeabentyloT o TOM, MTO Muxalt 6paa

cum B CMOT HaHOPOB H BO 6opoB, xoTopme nuerrean He B COCTOHHHH 6b13114 yranaTim,11 gal:ma
aa Him tity-rroacxylo Hexy. B TO Hperdx Ban npegaigynx4e roenogapH, no }Ix TrHepatgexHHH,
cosepinaall notcynmy na animate epegc,Tua, MHxatt rum THJI aa HpHo6peTeHnoe Ha rocygapcT-
Hennott Hamm. Ileab OTHX notcynox 6mga paamiquoti: palmate roenogapn noxynagH ceAa,
gTo6ai 14x gapHTL, Muxatt nie coagaa Ha cHollx notcynox anatinTeabHoe rocnogapcxoe Haa-
gexile. OH eTpehilancx yxpenwrb HHCTIITyT HIDDROCTBB nyTem CO3g8.1111H co6entexHoftalco-
H0mpieenott 6aaai, geaantueit ero 6ogee cHabHand H Heaamselimam.
Houle cmepTH Mincan Xpa6poro coagaHnoe ISM rigagemie &Lao pa3gpo6aexo roc-
Hogapfibm, HonygaininudH 6thilatune cyrtnul aa npotgemle" nexoTophsx aaxpenolgemmix ceg
It magonamuinau axatlwregbnale Haagen Ha CBOHM RIO 6Hmqam. CHM gapHaH Haagemin upevimy-
ulevrnenno rpetiectcHm 6oxpam, cpegH xoroparx MUM, ogHHIlaxo-HHerlsep Honpnag 23 cena.
OBIACHEHHE PIrICYH HOB
PHC. 1. Boxpcxne anagelina MHxax Xpa6poro.

PHc. 2. Ceaa, xynaexHale Mi}xaem Xpa6pana.
LES VILLAGES DE MICHEL LE BRAVE
IIRSINE
Cherchant a determiner avec plus d'exactitude la place de Michel le Brave dans le

grand processus d'asservissement des paysans libres, a la fin du XVIe siecle, l'auteur tudie
les achats que fit Michel le Brave en tant que boyard, puis comme prince. Il ne posseda aucun
village par droit d'hritage, mais seulement quatre villages dotaux (dont un seul qui lui
appartenait en totalit) ; mais entre 1585 et 1592, poque a laquelle il fut # banisor o de Mehe-
dinti et boyard dans le Conseil princier, il se rendit acquereure de 40 villages (dont 36 dans
leur totalite) au prix de 1.515.700 aspres. Aucun boyard de Valachie jusqu'a lui n'a achet un
tel nombre de villages et paye une si grosse somme. (Le boyard qui, avant lui, fit le plus
d'achats en ce genre, fut Dragomir de Luceani, grand e vornic o sous le voevode Alexandre
Mircea, qui acheta 2 villages en totalit et des parcelles de 13 autres, acquittant la somme de
261 690 aspres).
Le caractere inaccoutum des achats que fit Michel le Brave quant il etait boyard rsulte
egalement de la statistique suivante : durant les 7 amides qu'il mit a constituer ses domaines,
on constate que dans tout le pays, furent vendus 40 villages dans leur totalit et 551 parcelles
d'autres villages, au prix global de 2 485 553 aspres. Parmi eux, 36 villages entiers et 4 parcel-
les representent les achats effectus par Michel, qui acquitta a lui seul, pour eux, 61 % du
prix de Pensemble des biens ruraux qui firent l'objet de transactions au cours des amides
considres. II est probable que Michel fit ces achats grace a l'argent qu'il avait gagne comme
marehand, durant sa jeunesse, et grace aussi a celui qu'il dut recevoir de son parent, le
ban Iani. Ce sont ces achats (qui firent de lui Pun des plus riches seigneurs du pays) qui
recommanderent, en quelque sorte, Michel pour la couronne.
Sur les 36 villages achets entirement par Michel, 27 &talent des villages de paysans
libres, ce qui signifie que le fondement de sa fortune de boyard tait represent par l'acqui-
www.dacoromanica.ro
506 1. DONAT 42
sitlon de villages libres. A cet gard aussi, Michel s'est distingu des boyards ses prdcesseurs
qui, jusqu'A cette date, s'taient surtout rendus acquereurs de parcelles de villages et de
terres de labour de moindre tendue, qui leur permettaient d'augmenter leurs reserves. Entre
1585 et 1592, on constate tout d'un coup la vente a des boyards de 30 villages entiers de
paysans libres, dont 27 sont achetes par Michel. Geci signifie d'une part que le commencement
de la grande crise traverse par la paysannerie A fin du XVI siecle (crise dans laquelle un
r6le insigne revient A l'achat en tant que moyen legal pour depouiller les paysans de lcurs
terres et de leur libert), doit etre place, en ce qui concerne la Valachie, sous le second rgne
de Mihnea le Turc et, d'autre part, que c'est le boyard Michel le Brave qui a alors asservi le
plus grand nombre de villages libres.
L'auteur examine aussi la situation geographique des domaines du boyard Michel et
constate que ses terres taient masses sur l'Olt, entre Caracal et le Danube, oil se trouvaient
galement les terres apportees en dot par sa femme. Ge domaine couvrait 80 000 hectares
environ.
La seconde categoric de villages appartenant A Michel le Brave est constitude de ceux
gull acheta pendant son regne. Leur nombre, tel qu'on le constate jusqu'A present, est de
149, dont 129 villages entiers. A cet gard encore, Michel le Brave s'est trouve dans line situa-
tion sans precedent. Tout d'abord, ses achats reprsentent 64% du total des villages achets
jusqu'en 1600 par tous les princes de Valachie. Ensuite, ses prdcesseurs au tr6ne acheterent
principalement des villages appartenant aux boyards, tandis que ceux achetds par Michel
taient surtout des villages de paysans libres. (Sur un total de 118 villages de paysans libres
achets par des voevodes aux XV et XVI' sicles, Michel en acheta 113 a lui seul, c'est-A-
dire 96 %.)
La majorit des actes concernant les dites acquisitions montrent que Michel le Brave
prit les villages en question en change des impots et contributions que les villageois ne pouvaient
plus acquitter, leur payant ainsi des sommes drisoires. Alors que les voevodes ses prdeces-
seurs dclarent avoir fait leur acquisitions de leurs propres deniers, Michel a paye les siennes
avec l'argent du tresor public. Le but de ses achats tait lui aussi different : les princes d'antan
avaient achet des villages pour en faire des donations, tandis que Michel se constitua avec
ses achats un important domaine princier. Il se montre proccup de renforcer l'inslitution
du pouvoir princier par la creation de sa propre base conomique, a meme de lui assurer
plus d'indpendence et de force.
Apres la mort de Michel le Brave, le domaine princier qu'il avait constitu fut morcele
par les voevodes qui lui succderent et qui gangnerent de grosses sommes en librant des vil-
lages asservis ; et iN eurent toute latitude pour gra tiller de dons insignes leurs favoris. Les
principaux bnficiaires de ces libel-antes furent les boyards grecs, dont l'un, le evistier, r
(ministre des finances) Fano recut A lui scul 23 villages.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1. Les villages du boyard Michel le Brave.

Fig. 2. Les villages achets par Michel le Brave.
www.dacoromanica.ro
CRIPTOGRAMELE DIN INSEMNARILE DE TAIRA
ALE LIII
CONS T ANTIN-VODA BBINCOVEANIT
DE
R. PAVA
Unul din documentele cele mai pretioase pentru studierea epocii lui Constantin - VodA
Brincoveanu este fdrA indoiall jurnalul sdu intim, cunoscut sub numele de Insemndrile de
daind 1. Aceste note zilnice shit scrise pe filele albe ale calendarelor cu prognostice istorice
meteorologice compilate de un anume Ion Frincul sau Ion Romtnul.
intr-un stil laconic Brincoveanu 41 noteazA toate intimplArile lui marl 1 mid. AlAturi
<le stiri politice de cea mai mare importaMA, gAsim i amAnuntele neinsemnate ale vielli lui
de toate zilele. Informatille militare se pierd in pomelnicul nesfirsit al bacsisurilor si plocoanelor
trimise mai marilor de la PoartA. Inseamnd mindru ziva chid i se dA domnia in toatd viata-
dar nu uitd nici pe aceea in care a luat iarM de curdtenie sau scos o mdsea. Scrie cu emotie
cd au raposat maica, multd jale L mihnire lAsindu-ne", dar afldm L bucuria ce-1 cuprinde la
vestea cd au mazilit pe Ali Pap Vezirul, cu toatA lacomd L spurcatd poarta lui".
Citeva din aceste insemndri au Mat insA In nedumerire pe toli cercetAtorii, cdci shit
scrise in limbaj cifrat.
Folosirea unui cifru nu ne surprinde, cdci poate niciodatA criptografia n-a fost mai justi-
ficatA ca pe timpul lui Brincoveanu. Vremurile erau tulburi, iar politica incepuse sA ia aspecte
complicate. Imparatul din Viena initiase Sfinta aliaMA", prin care austriecii, polonezil si
venetienii li ImpArteau, cel putin pe hirtie, Imperiul otoman. DimpotrivA, Franta, in vrdsmilsia
ei cu Imperialli, reinnoia alianta ei cu turcii, spre indignarea lumii crestine. Este momentul
istoric chid intrd In arena politicii europene Rusia, Suedia L Prusia. Iar pe deasupra, Anglia
si Olanda, care 4i vedeau negotul zdruncinat de rdzboaie l nesigurantA, fAceau eforturi dispe-
rate sd aplaneze conflictele.
1 Manuscrisul se gdseste la Muzeul de istoria oraplui Bucuresti. Publicat partial de
Al. I. Odobescu sub titlul de Foletul Novel i Kalandarele lui Constantin Vodd Brincoveana,
In Revista romind", I (1861), p. 657-678. Fragmente descoperite ulterior au fost publicate
de N. Iorga In Studii i documente, V, p. 162-274, n. 46 si 631 si 311, n. 1, dupii ms. 3214 si
3774 de la Academia R.P.R. 0 editie completA a tuturor insemnArilor cunoscute a fost pu-
blicald de Emil Virtosu sub tillul de Insemndrile de taind ale lui Vodd Brdncoveanu 1693
1707, Buc., 1940, iar mai tirziu acelasi autor publicA In intregime calendarele lui Ion Frincu,
Impreund cu insemndrile lui Brincoveanu sub titlul Foletut Novel, calendarul lui Constantin
Vodd Brancoveanu 1693-1704, Buc., 1942.
www.dacoromanica.ro
508 R. PAVA 2
Acum se precizeaza stiinta diplomatiei In sensul modern al cuvintului, dar clasele domi
nante pun la punct i spionajul politic 1.
nate cancelariile europene Intretineau aproape pe fata si cite un cabinet negru". Vio-
larea corespondentei era o lndeletnicire pe care si BrIncoveanu dupa obiceiul vremii o practica
far jena. Ginerele sau, Duculet-Vocla al Moldovei, tinea pe ling el chiar un expert In ma-
terie, pe un grec din tara frInceasca, pre anume Nicolai Deport, om invatat i telpiz, de
stia despecetlui cartile de cetia i izvodia sa stie ce scrie" (Neculce).
Brincoveanu nu era strain de aceste manopere, cad corespondenta sustrasa de Duculet
curierului francez ce trecea prin Moldova spre Bucuresti era Indreptata. Intr-un raport, Con-
tele Marsigli scria Imparatului Leopold ca a Want cu ochii lui la Brincoveanu un sac plin cu
asemenea scrisori interceptate 2.
Evident ca nici o precautiune nu era de prisos In vremea aceasta. Nu degeaba postel-
nicul Bajcscul recomanda cinstitului parinte Macarie : Iar ravasul, ma rog sfintiei tale,
ca unui cinstit sa-lbagi indata ce-1 vei citi, in foc. ca acum shit turburarile cele cu tremur" 3.
Ca o consecinta logica a nesigurantei, se raspIndeste tot mai mult uzul criptografieL
In Franta, Louvois creeaza chiar un serviciu al cifrului, unde functionau criptologi de meserie,
ca Vimbois si De la Tixere 4. Fara sa se ajunga la subtilitatile specialistilor lui Ludovic al
XIV-lea, criptografia ajunge totusi un procedeu curent i In t Arne noastre. Daca arhivele nu
ne-au pastrat prea multe exemple de scriere cifrata, lucrul se explica prin grija ce o aveau
corespondentii de a distruge imediat aceste documente compromitatoare.
Folosirea scrierli cifrate si In Insemnrile de Mind apare deci ca un procedeu firesc.
Sistemul folosit de BrIncoveanu este elementar ; slovele textului clar ant Inlocuite prin
cifre, litere grecesti sau latine si semne conventionale. De altfel acesta era procedeul in-
trebuintat de aproape toi contemporanii lui. Desigur ca n-a avut eunostinta de nici unul din
tratatele de criptografie ce se puteau consulta pe vremea lui 5.
Exista /ma o asemanare izbitoare Intre cifrul din Insemnari i un altul, folosit Intr-un
raport al capichehaiei lui Serban Cantacuzino. Acest cifru a fost dezlegat acum saizeci de ani
de Nerva Hodos 6.
Alfabetul lui Serban Vocla i cele folosite de BrIncoveanu au comune 11 semne :
ea 4 6 9 3 (4 k . Inrudirea este accentuata mai ales de semnele neobis-
nuite 62 si p , a caror prezenta In ambele alfabete e greu sa o punem pe seama hazardului.
Avind In vedere evenimentele la care se refera, documentului descifrat de Nerva Hodos

i s-a putut fixa ca data anul 1680. Pe vremea aceea, Brincoveanu era mare postelnic al lui
erban-Voda, dupa ce cu citiva ani Inainte fusese al doilea logofat. Probabil ca In aceasta
calitate, BrIncoveanu, care avea o Inclinatie naturala pentru lucrurile de taina, a pus la punct
ci cifrul lui Serban Cantacuzino.
5 Bruno Emil Konig, Schwarze Cabinette, Berlin, 1899 ; Andr Lange si E. A. Soudart,
Traili de Cryptographic, Paris, 1935. J. W. Thompson si S. K. Padover, La diplomatie secrete

el l'espionage politigue en Europe de 1500 et 1815, Paris, 1938.
2 Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romtnilor, V, 1, CCLXIX.
3 Ibidem, V, p. 310.
4 Valerio (capitaine), De la Cryptographie, H, Paris, 1896, p. XI.
5 Gaspar Schott, Schola Steganographica, Niirenberg, 1665 ; Ath. Kircher, Polygraphia
nova, Roma 1663 ; L. H. Hiller, Misterium artis stegnographicae novissimum modum epistolas,
Uhn, 1682 ; Frederici, Criplografia, oder geheime Korrespondenz, Hainburg, 1685.
6 Acad. R.P.R., doc. 228/XI, publicat In transcricre de N. Iorga, Studii ;i documente,
III, p. 97.
www.dacoromanica.ro
3 CRIPTOGRAMELE DIN INSEMNARILE DE TAINA ALE LUI BRINCOVEANU 509
Dar acest alfabet, initial conceput pentru corespondenta greceascd, nu cuprindea semnele
corespunzatoare slovelor 3, It, it, w, x, t, caracteristice limbii noastre i nici chiar pe 6,
fard echivalent In greceste. Pentru redarea acestor litere, se recurgea la conventii ca
g = t.L7, Itc q *r etc. De exemplu, pravt. --= bani, ygt, = griji, s'ugL turci etc. 1.
eg f'7 OTh
#41,-)77 ff -ow /y/
#7 4-, r 1.64 4-g? lie r3 It/
74-04/,61/ 1416/
,41 43/.1) f rg/
/*It '"Leir&rf
/1 pi)
f<ir
c/ Tr,
r-f,72:
)41ti nri 1/4 VVYt a -,Fp,44,--vi6
vvitow/' ies/ii/f
o (410 ot1:7,d;1,/lcdis 41
4
Y41.-
Fig. 1. - Fragment din raportul cifrat al capiche-

haiei lui $erban Cantacuzino.
ABCAEZHe I KAMNMOTIPMT/14)XWil
cP a 3 6n0- 4rot2 i3- 3.1.4(11L,?1-f
Fig. 2. Alfabetul folosit de $erban Cantacuzino (1680).
Poate ca. In forma aceasta improprie 1-a folosit si BrIncoveanu in primii lui ani de domnie.
Dar mai Urziu, evenimentele ce se anuntau prin urcarea pc tron a rdzboinicului sultan Mustafa
I-au silit probabil sd-si reorganizeze serviciul secret si deci sl schimbe i acest cifru putin
practic. Totusi el n-a socotit necesar sd creeze un nou alfabet, ci s-a multumit numai sd dea
o altd semnificatie simbolurilor din vechiul cifru, adduglnd doar citeva semne noi pentru a
implini tot alfabetul rominesc.
Cred cd Brincovearm a adoptat cifrul din Insemndri pe la Inceputul anului 1695, caci
criptogramele din acest an shit scrise sovitor, cu multe greseli i cu indreptdri, ceea ce tr-
deazd. un alfabet nou, pe care nu ajunsese sd-1 stdpineascd bine (fig. 4, 5, 6 si 7). Peste
1 Pentru transcrierea greceascd a sunetelor rominesti, vezi Al. Elian, Documente prioind
istoria Romtniei, Introducere, vol. I, Bile., Ed. Academiei R.P.R., P. 375.
www.dacoromanica.ro
510 R. PAvA 4
cinci ani, fn criptograma din 1699 (fig. 8), grafismul sigur al semnelor indica o deplind famili-
arizare cu acest cifru.
Dupa aceastd data, s-a petrecut probabil un eveniment serios poate riscanta lui cata-
tonic la Odrii din 1703 care 1-a obligat sa-si ia alte precautiuni, cad In Insemnarile din anul
1707 constatam o noua schimbare a citrului, folosind flisd si de data aceasta tot semnele
vechiului alfabet.
Devi sistemul de cifrare este eft se poate de simplu, am avut la descifrare unele dificultati
rezultate din greselile de cifrare, corectate pe deasupra chiar de Brfncoveanu, din confuziile
dintre unele semne asemanatoare, din prezenta In text a unor nume straine, fara ecou fn limba
noastra, si din unele pete si deteriordri ale manuscrisului. Dar ceea ce ne-a fncurcat mai mult
a fost faptul ca abia tfrziu ne-am dat seama ca insemndrile din 1707 fusesera cifrate cu un
alfabet schimbat. Aspectul semnelor era asemandtor, dar aveau semnificatii diferite, astfel ca
ipotezele ce pareau plauzibile in unele criptograme se naruiau end fncercam sa le verificam cu
ajutorul celorlalte fragmente citrate.
Tabloul de cifrare folosit de BrIncoveanu In intervalul 1695-1699 este redat In fig. 3 I.
In rindul II figureazd alfabetul folosit in anul 1707.
fiSerAeht3HKaMNOCIPCTZ54) 4 in b A10
743" 30.4.Z- 9 g4 6 5.C.7203-hrn dl 1=- 6 d
I4 9-5-_v_m-tii -kuKcit-.Azy- g. I- I
Fig. 3. Cele cloud alfabete folosite de Brfncoveanu.

I. Alfabetul din intervalul 1695-1509. U. Alfabetul din anul 1707.
Prima criptograma este cea din 12 aprilie 1695 (fig. 4). Impreuna cu contextul el In
limbaj clar ea sund astfel : + Aprilie 12 dni, teri, au purces Stoian vdtaf de cdlaragi de la Pot-
logi, cu Ibraim eaug care venise pentru card gi cu tel s-au trimis I CARTILE SOLILOR
ENGLEZ FIAMENG.
..!...,'S i ,I
...--
rr ----1-- y 0 ! ,----,
-. a 61 ;kaii 4 >try! <kuu j (h.ct f 1 hr,e/ 771
r- . .
I. J. ..,,, , k 1P7-0, yoyy ifyi.ki/e4/C
7, ).4.1..% .. e < f
1
4 4(
>dr-
,7-7)4011 )21'41
,z76244 iz 12 p.c f ,2 fjeli.:21 lifiy,

A4 07 /1, h. tit( /e4 ;
Fig. 4. Criptograma din 12 aprilie 1695.
Acest mesager englez este evident secretarul lordului Paget, ambasadorul Angliei la
Constantinopol. Asa cum rezulta dintr-un raport al lui Giambattista Romanini catre regele
Sobietchi, la Inceputul lunii decembrie 1694, el plecase din Constantinopol spre Londra. Un
alt raport din 3 aprilie 1695 ne informeazd ca secretarul era din nou la drum, Inapoindu-se
in Stambul 1.
Dupa cum se vede din Insemnarea lui BrIncoveanu, la 12 aprilie (stil vechi) el sosise
la curtile domnesti din Potlogi, unde fusese rellnut ca oaspe. Corespondenta lui urgentii
I N. Iorga, Acte fi fragmente, I, p. 304.
www.dacoromanica.ro
5 CR1PTOGRAMELE DIN INSEMNARILE DE TAINA ALE LUI BRINCOVEANU 51t
fusese Ins A trimisd Inainte prin curierii domnului. Acesta, pentru a-si atrage bunavointa
ambasadorului englez, care avea mare trecere la Poartd, li fAcea bucuros asemenea servicii 1.
Fiameng pare sd fie o transcriere a numelui Flameng sau Flemming, Intr-o formd italieni-
zatA des Intilnitd chiar In calendarele lui Ion Frincu, pe care Isi nota Brincoveanu Insemndrile
(ex. Camp sau ibtaHA134)
Insemnarea este interesantd prin aceea cd este singurul document care mentioneazd
numele acestui secretar de ambasadd.
Dupd despresurarea Vienei, turcii Inregistreazd numai InfrIngeri, fiind siliti sd pArdseascd
Ungaria, Transilvania si parte din Serbia. Reactiunea otomand sub viziratul lui Mustafa Kil-
prillii se fringe o datA cu moartea acestuia la Slankamen (1691).
Se pdrea cd turcii se resemnaserd In situatia aceasta, chid se urcd pe tron tIndrul sultan
Mustafa II, care chiar din primele zile de domnie Isi proclamd hotArlrea de a redoblndi cu
sabia tot ce au pierdut Inaintasii (februarie 1695).
In toatd ImpArAtia Incep pregtitiri pentru campania pe care trebula s-o conducd chiar
sultanul. In ceea ce-I priveste pe Brincoveanu, el primeste poruncd strasnicd sd dreagd cetatea
Cladovei si sd grijeascd de zaharea si bogazuri", adicd sd asigure aprovizionarea si
transporturile.
La rindul lor, austriacii, alarmati de aceste pregdtiri, Incep si ei sA la In pripd mdsurile
impuse de Imprejurdrl. Generalul Veterani primeste ordin sd vind In Transilvania pentru a
organiza apArarea.
In calitate de bei ai unor provincii de margine, In contact direct cu strdindtatea, domnii
nostri aveau si obligatia sd informeze Poarta de toate miscdrile crestinilor. Pentru aceasta,
dar mai ales pentru uzul sdu personal, Brincoveanu Intretinea o Intreagd armatd de spioni la
Sibiu, Viena, Venetia si chiar la Moscova 2.
Criptograma de la 20 mai 1695 este in legatura cu aceste evenimente si sund astfel :
Mai 20 dni, am trimis 2 cdldraq de la Cernef cu veaste cd au venit VETERANI LA
ARDEAL".
.... (0-4 , / 1--

Ai4 A -, xr-I044,'t ..y40.7y14c i ir gt/ rat
ill Al r....c 11 ? z3z7-.),4 54
Fig. 5. Criptograma din 20 mai 1695.
Izgonind pe turci din Transilvania, austriacii ar fi vrut a lichideze acest principat prin
anexare. De aceea ei contestard dreptul de guvernare tindrului Mihail Apafi al II-lea, care moste-
nise tronul Transilvaniei In 1690, pe motiv cd e minor. El este invitat la curtea din Viena,
unde este tinut lntr-un fa de captivitate auritd. Dar nobilimea ardeleand, =BRA sd vadd
tam transformatd Intr-o simpld provincie a Imperiului habsburgie, lncepe sd se miste. Toll
cer pe Apafi, care, asa lipsit de personalitate cum era, simboliza pentru ei independenta.
Dupd unele zvonuri, ardelenii ar fi fost inclinati chiar sd accepte supunerea fatd de turci,
care le fAgAdulau o oarecare autonomie 3.
1 P. Giurescu si N. Dobrescu, Documente i regeste privitoare la Constantin Brincoveanu,

51 si 150.
2 Documente # regeste, p. XIV.
8 Hurmuzaki, vol. V2, CCCCVI.
www.dacoromanica.ro
512 R. PAVA 6
Sultanul Mustafa, care intrevedea avantajele practice ale acestei miscari, lncepuse si el
sa se intereseze de acest Unar, lasind sa se Inteleaga ca ar fi dispus sa-I Inscauneze domn, In
cazul unei recuceriri a Transilvaniei. Faptul coincidea i cu dizgratia In care cazuse contele
Tat:ay, candidatul sustinut de turci pinS atunci
Ingrijorat de framIntarile ardelenilor tocmai In preajma razboiului ce ameninta, Imparatul
Rudolf consimte sa-1 lase pe Apafi sa se Intoarca In Transilvania, o data cu generalul Veterani,
nadajduind ca prin aceasta va mai linisti spiritele. Binelnteles ca BrIncoveanu, prin agentii lui,
Ii urmarea toate miscarile, cad Insemnarea de la 27 august 1695 are urmatorul continut :
Avgust 27 dni, marti, au trimis pe Radu i 2.... cdldrasi la Ordie cu veastea lu SIN
APAFI.
,C
?4.7 ir 01.. ry, h v7-1 pr.yetit
""."" ' v't G CN,f
el?* p4/111 r 5tj4 A4y4134-741
Fig. 6. Criptograma din 27 august 1695.
Orclia" era tabara turceasca de la Belgrad, unde sultanul supraveghea In persoana

pregatirile de razboi.
Lipsa de prestigiu personal a Unarului Apafi In ochii lui BrIncoveanu este ilustrata In-
deajuns de apelativul Sin Apafi", adica fiul lui Apafi I, desi trecusera cincisprezece ani de clnd
acesta murise 3.
Criptograma cea mai lunga este cea din 15 septembrie 1695 :
Septemvrie 15 dni, duminica. <Mi-au> 4 venit v<easte de > 4 la SIBII CA AU BATUT
TURCII PE <VETERANI> SI L-AU LUAT $1 PE TEL VIU. la 10 dni ale hit Septemmie
LA LOGO$ FHND RAZBOIUL".
P .:fC
or' CC E / "- A, t; /64., .
fe..e fie 4A 617 ip kir& -i 076011 7 "."
allA4,1 0 Z -Cf -fu $44.1S14, 1"z

14Z-1 ) :y p 4r n
Ct. 7-4 z:
42-1/ 14.1A7 /7 213
Fig. 7. Criptograma din 15 octombrie 1695.
Turcii se pregatisera toata vara, aminind atacul pina In toamna, cind imperialii Incepuser4
sa creada ca vor fi scutiti de o cainpanie In anul acela. Oastea otomana era comandata chiar
sHurnutzaki, vol. I, supl. I, XDI.
2 loc alb In text.
3 Cf. cu 1nsemnarea de pe ms. 1838 Acad. R.P.R. Scris-am... cinch" am mers riciorul
tut Apart Mihaiu craiul Ardealului la Beci" (G. Strempel, Copisti de manuscrise, Buc., Ed,
Academiei R.P.R., 1959, p. 233).
4 Ms. rupt.
www.dacoromanica.ro
7 CRIPTOGRAMELE DIN INSEMNARILE DE TAINA ALE LUI BRINCOVEANu 513
de sultan. Surprinsi, nemtii opun o rezistenta slabA. Doar la Lugoj, unde se gasea generalul
Veterani cu clteva mii de soldati, lupta a fost deosebit de Inversunata. Nu se stie care ar fi
fost rezultatul bAtaliei, dacA In InvalmAsealA n-ar fi cAzut chiar Veterani.
Infringerea austriacilor a fost categoricA. Desi lupta aceasta constituise doar un episod
izolat, care nici n-a avut urmAri, Europa crestina era emotionata. Pesimistii Intrevedeau
o nouA era de expansiune a turcilor. In privinta lui Veterani circulau cele mai contradictor!!
stir'. Cei mai multi nadajduiau c generalul fusese luat prizonier i cA s-ar putea rascumpAra
din captivitate, asa cum Meuse i generalul Haus ler, cu cltiva ani mai Inainte.
Aceasta era si versiunea pe care i-o transmitea lui Brincoveanu informatorul sat! din
Sibiu, cind spune : *i 1-au luat i pe fel via". In realitate, Veterani cAzuse sub o salvA de
muschete i murise. Mai tirziu, Brincoveanu va afla amAnunte asupra mortii generalului chiar
de la turcul care li retezase capul la Lugoj, ca sd-1 expedieze Imp Mat la Stambul, dupa obicei
Daca istoriceste acest text nu aduce nimic nou, este interesant din punct de vedere cripto-
grafic, cad ne dezvaluie un amanunt al cifrului. In aceasta criptograma, generalul Veterani
este indicat printr-un patrat lntre douA puncte (. 0.). Desigur c principalele personalitati
cu care avea de-a face figurau In codul lui Brincoveanu cu cite o hieroglifA proprie. Era de
altfel un procedeu foarte raspindit, pe care-1 constatAm Inca. din secolul al XIV-lea, In ra-
poartele de ambasada venetiene. Printre documentele cifrate primite de tarul Petra cel Mare
din Tara RomineascA se gaseste i o corespondenta greceasca din anul 1700, In care numele
contemporanilor slut redate la fel prin semne asemanatoare 2.
Imediat dupa batalia de la Lugoj a inceput sa se sopteascA ca in bagajele lui Veterani
turcii ar fi gasit niste scrisori compromitatoare ale lui Brincoveanu, printre care s-ar fi aflat
chiar cifrul prin care acesta coresponda cu generalu13.
Adevarul este ca Brincoveanu, ca s se poatA mentine /ntre cei doi mari, Ii slujea
si pe unul i pe celAlalt i, dupA cum Ii informa pa turd de miscArile nemtilor, tot asa Ii scria
si lui Veterani de pregatirile otomanilor.
Iarna prematura din 1695 i-a VOA elanul sultanului, care a fost nevoit sd se multumeasca
cu maruntul succes de la Lugoj, care In f ond fusese mai mult spectaculos decit important.
El porunci deci retragerea trupelor, stabilind ruta de inapoiere prin tara noastra, tar lui BrIn-
coveanu Ii comunica sa-i iasa In IntImpinare la Dimircapi (Portile de Fier).
DupA zvonul cu hirtiile gasite la Veterani, se Intelege cu citA spaima a primit domnul
porunca sa se Inf51iseze padisahului. Autorul Istoriei Tar!! Romtnesti, care se pare a se gasea
In apropierea domnului, ne dA cu amanunte tot zbuciumul lui, Ora sa se hotarasc s piece
la drum, cad cei mai multi II spuneau pe fath : Dar de s-au gasit la Viterani niscare carti
trimise de aid si vor cunoaste lucrurile noastre pentru care te va opri i te va mazali ?" 4.
In cele din urma BrIncoveanu si-a luat inima In dinti si a pornit In IntlImpinarea sulta-
nului, socotind ca cu mergerea sa toate se vor potoli, orice rnInie ar fi, tocma si carti de vor
fi prins, le vor tinea mincinoase...".
De data aceasta l3rtncoveanu a scapat cu bine. Probabil cA asupra lui Veteran! nu se
gasise nici un act compromitator. In orice caz, toata actiunea asta 1-a costat, dupA Condica
de cheltuieli, exact 25 262 taleri, cheltuiti pe bacsisuri, blAni, plocoane i tratatii cu poamele
pezmezii cei cu apa de trandafir i cu moscos fAcuti, i struguri i altele ce socotia donmul",
pind ce s-a vazut scapat de cinstea de a avea ca musafir pe sultan.
o Hurmuzaki, vol. V2, CCCCXXII.

2 Inedit. Fotocopii primite din partea Arhivelor din Moscova, Acad. R. P. R. , pachetu I 648,
3 Hurmuzaki, vol. XVI, DCCLIV ; Documente i reqeste, 128 si 129.
4 Istoria Tdrii Rominefti, Buc., Ed. stiintifica, 1959, p. 68.
33 ct. 4836
www.dacoromanica.ro
514 R. PAVA 8
Am insistat mai mult asupra acestui episod, pentru lumina In care apare activitatea
secrett a lui BrIncoveanu, dust mai ales la adtpostul scrierii cifrate.
Criptograma din 1699, In legaturt cu nunta hit Dimitrie Cantemir, este oarecum
amuzanta.
Este bine cunoscutt cordiala animozitate dintre BrIncoveanu i Cantemiresti, cu feluri
de Imponciseturi" sau cu pin i amestecaturi la Poarta si la vezirul".
Cind Antioh Cantemir a Indraznit sa-i ceara o fatt st-i fie doamna, au pus pricint et
shit de neam prost Cantemirestii" (Nicolae Costin), cad la curtea din Bucuresti era notoriu
et batrInul Cantemir tali au fost herghelegiu, apoi lefegia, apoi ceaus la steagul spattresc
aicea in tart" (Radu Greceanu).
In replica, Dimitrie Cantemir, ca istoric, analizeazt genealogia Brincoveanului si con-
statt cu umor et toatt evghenia lui merge numal In linie femeiasca, asa et n-avea dreptul sa
se numeasca nici Cantacuzin, nici Basarab i nici BrIncoveanu. $i ca hazul st fie deplin, amin-
teste fabula turceasca cu catirul, care, Intrebat fiind odatt eine a fost tatt-sdu, a raspuns et
ma-sa a fost lapt 1.
De altfel, BrIncoveanu, urmarindu-si cu Inversunare adversarul, se amestecase si in
casatoria thitrului Dimitrie Cantemir, cum ne spune i Neculce cronicarul : Logodisa-se
Dumitrasco Beizadea cu o fatd a lui $erban Voda, ce era atuncea In Tara Ungureasca, cu
taint. $i prinsert muntenii de veste 0-1 sta pedict despre nemti ea nu lasa pe doamna lui
$erban Voda sa i-o dea. $i Inca mare vrajba din aceasta se facea".
Brincoveanu socotea et are acest drept, caci era ruda cu domnita Casandra I voise sa
impiedice aceasta mezalianta".
Chiar In textul necifrat ce preceda criptograma, BrIncoveanu lsi tradeazt necazul prin-
tr-un joc de cuvinte trivial, Inlocuind titulatura de beizad6 (fiu de domn) a tindrului Dimitrie
prin aceea de boczad exerementului)2.
In Intregime, Insemnarea este urmatoarea :
Mai 20 dni, sambdtd, au venit sol de la Moldova, pohtindu-ne la nunta al Diunitru
boczadi CACACEA".
---, ,-7- .---,--4-7-- -7(

A. ( Jot:R/4w" -c.4-7y(,(Aly.
7. ' c r- 7161
ITP)
-,a7 /24. M7X4
pf-,<,
ii(a
":7"
P7 /0-ffr/n41'
01.
Fig. 8. Criptograma din 1699.
In dcfinitiv, dupt toate lucraturile care au precedat aceasta nunta, invitatia trimeast era
de-a dreptul o sfidare, ceea ce explict Indeajuns felul In care Brincoveanu noteazt pentru viito-
rime porecla de rls a mirelui.
Bineinteles et toate astea n-au fost pricind st nu trimeatt la Moldova pe aga Ienache
Vacarescul cu urari de bine si cu daruri, pret de 460 talere, cum precizeaza Condica Vistieriei.
1 D. Cantemir, Istoria lmperiului otoman, Buc., 1876, p. 624.

2 P. P. Panaitescu, In Convorbiri literare", LXXVI, 1943, P. 821 i urm.
www.dacoromanica.ro
9 CRIPTOGRAMELE DIN INSEMNARILE DE TAINA ALE LUI BRINCOVEANU 515
Cum am arAtat mai sus, In insemndrile din 1707 1, Brincoveanu foloseste alt cifru. Cele
27 de litere cuprinse in cele cloud criptograme din acest an oferd un material de analizA prea
siirac pentru a putea da o traducere sigurd.
Insemnarea din 23 aprilie este urmAtoarea :
Am trimis carte i un beIghir negru frumu.sdl (criptogramd de cloud cuvinte), dragomanut
(fig. 9).
(Lly , ...("1 1 27-- .!---"e--0

r I 1- 2
f
eio co VA, A -1 2 Ors f y.A9-7 ael4ft
(7"
_.1:71::"mf 437
Fig. 9. Criptograma din 23 aprilie 1707.
Dupd sensul frazei se vede e primul cuvint cifrat este un nume in cazul dativ. Ter-
minatia . . . ULUI" este confirmat de repetarea unui semn identic In locul celor doi U.
Adoptind aceastd ipotezA obtinem in al doilea cuvfnt al criptogramei terminatia caracte-
risticA ... UL".
Transpunind aceste echivalente 1 In criptograma din 24 martie, se contureazA sfirsitul
de cuvInt . ..LILE".
-VI a
-%
/f*"
,
ilred,17.5 /14f er.:44e4",57 zr?
Y.,..fre,:;77; (2/e?
27.1/y Lirty9-111. 1.zfi.s-
CSC'172-- f54 /-z

--i- ,gfiLizi 2s tf:.
"1
-77
d
4-7
J 4'
pa : sp.? 7-t( v
Fig. 10. Criptograma din 24 martie 1707.
Consideratii de pozitie i repetire a literelor ne-au sugerat pentru criptograma din 23

aprilie traducerea : PRIIATANULUI FRANTOZUL".
Cum se vede, e vorba de un bacsis trlmis unuia din amicii lui din Constantinopol, pare-se
un interpret francez, al cdrui nume din pdcate nu e indicat. Insemnarile de taind i Condica
Vistieriei sint pline de asemenea atentli costisitoare, cu care Brincoveanu gratifica pe toti
agentii lui din apropierea seraiului. De data aceasta, darul era un belghir", adicA un cal de
trap anume Invatat sd calce ca sd nu zdruncine pe calaret.
Cealaltd criptograma, cu contextul ei, ar fi urmAtoarea :
Martie 24 dni, cu Toma Giki, cdnd au mersu, am scris la pdrintele panaghiotatos,
macariotatos Hrisanthu, Exaporiton, dascdlul Spandonathe, Ia Diikiti trimitand i jup. In
Raw BAGALILE".
1 Insemndri pe un calendar grecesc, Acad. R.P.R., ms. 3214.
www.dacoromanica.ro
516 R. PAVA 10
Insemnarea e mai mult decit banala. E vorba doar de expedierea unor scrisori
de curtoazie diferitelor fete bisericesti i altor personalitati fanariote cu prilejul pastelor ce se
apropiau. Profit Ind de plecarea curierului, jupfneasa lui Razo 1s1 expedia si ea la Tarigrad
bagaliile", adica bagajele.
Cuvintul acesta nu este decit italienescul bagaglio". In alte scrieri ale vremii se folo-
seste de preferinta euvintul boarfe". Totusi prezenta acestui neologism nu trebuie sa surprincla,
cad pe vrernea lui Brfncoveanu, cel putin curtea, suferea o sensibila influenta italiana 1. In
paragraful referitor la secretarul lordului Paget am mai IntlInit fnclinatia lui Brfncoveanu
pentru italienisme. De altfel expresia bagalii" o foloseste chiar Ion Frfncu, autorul Foletului
novel.
0 umbra de indoiala ne-o lasa totusi forma priiattin" din criptograma de la 23 aprilie
deoarece aiurea Brincoveanu scrie numai prifaten". De aceca interpretarea acestor ultime
criptograme o consideram numai o Incercare de descifrare.
Al. Odobescu, In comentariile ce Intovrasesc prima editle a Insenmdrilor de taind, in
privinta criptogramelor spune : Cheia lor ne ramfne necunoscutd si putem numai bnui ca
sub dfnsele se ascunde ceva din acele uncltiri pc care Brincoveanu voia sa le tainuiasca si
caror divulgare a grabit trista lui sffrsire".
La rfndul sail, Emil Virtosu presupune c cuprinsul lor era, desigur, foarte secret".
Astazi, !ma, cfnd taina lor este dezlegata, raminem oarecum dezamagiti de caracterul
destul de banal al acestor fnsemnari ce ne apar mai degraba ca niste simple acte de discretle.
Nu ne ramlne deci decft satisfactia de a fi adaugat o pagina la istoria destul de saraca
a criptografiei romfnesti.
KPHITTOITAMMIDI CEKPETHIDIX 3AHHCOIC

POCH0,4APH KOHCTAHTHHA EPIDIHROBHHY
PE3IOME
B JIB qHOM wierunuce rocHogapn HoucTanTnna BpamHommy ecm MHOPO Ill4po-
BaHEILIX Men%
Ananua o6oaHageHH11 zumppa cHageTenbcrHyeT o ero cpogeTHe c gpyrnm cexpeTHum
amparmrom, ricnonbaortaHHum B omcippoBaHHom goHnage BO Bperal rocnogapn Illep6aHa
liaturaRyamlo. Bonlonixo, MTO DBTOpOM 0601IX aJ143aBHTOB HmunercH EpLIHHoHnHy, 6m-3-
unit' norocpeT B Tumane rocHogapn IllepGaHa bO crwero acTyrmeHHH Ha upecToa.
B cexpenmix aanHcHax HnepHale Hpilwrorpamm 6alan mcnonLsonaHal H 1695 r.
B 1707 r. Bp:MHOS/THY. meHHe'r mpub, Ho coxpameT 're Hie aaaHH, ganan HM Jxpyroe ana-
qeme. Anothwe ananenne alitaKOB Hprirrrorpamm tHecama aaTpygHaeT npogecc pacum*po-
HuHaHHH.
3arn4cH OTHOCHTCH B HecHoHolluordy nepHogy Hpyrmaix nonwrlixtecmix 6pomemiti
is Hotin, HoTopEati onpa.HganmeT HCH0J1b30BaHHO HpHnTorpaspHH. OgHarto, B OCHOBHOM,
OTH Hpramorparnas He HexpamaloT Hc.roprriecHnx geTaneti, a upegcTaHamoT co6o11 ;Rena-
HMI coxpaHurra ceHperHocTL HeHoTopaix Hemet.
liasecTHadi HuTepec Haim:tan pepHan Hpuirrorpamma, B HoTopoft upoemaloumd
anpene 1695 r. tiepea Banaxmo celipeTapa nopga IlagmeTa cjoirypupyeT Hog mbleHem
Enemninra, npipiem DTO HMH Be HOHBJIHeTCH 60JIMIle 1111 B ogHom 143 H3HecTmAx7(oHymeHTos.
N. Cartojan, Istoria literaturii romtne vectii, vol. III, Buc., 1945, p. 205-207.
www.dacoromanica.ro
11 CRIPTOGRAMELE DIN INSEMNARILE DE TA1NA ALE LUI BR1NCOVEANU 517
ItpunTorpamida OT 15 ceHTH6pn Toro Hie roga cogepacHT Hpantoe ornicamie ayrom-

cHoro 6oH (10 ceHTH6pn 1695). B aTom onucamm ounr6otmo yHaamHaeTcH, 'fro reHepaz
B,Teporn4 6MB B3FIT B naeH. B geficTinrreamiocus BeTepoHH 6}.121 y6HT B 3TOM cpameHHH.
3a6aoHylo Ho Ty, IIJIIllocTpuppompo OTH0111311143 Me71{Ay 6yxapecTemaf if HCCKHM
gaopamx, BHOCHT HameTHa OT 20 mall 1699 r. H CBF1351 C meHHTL6oll ,IlmirrpHH KanTemnpa.
floab3yFtes ma4:tpord, BpbmHoHirmy gaeT moaogomy ,AHHTinno Hounoe upoamme.
OCTO211,111,1e HpHuTorpammu cogepHiaT 3ThBIT6 6aHanbHme eameTHH, He npeAcTammo-
!Hue HHHaHoro ucTopHgecHoro H1ITepeca.1
LES CRYPTOGRAMNIES DES NOTES SECRRTES

,DE CONSTANTIN BRANCOVAN
RESUME
Le journal intime du prince Constantin Brancovan comprend un certain nombre de

passages redigs en langage chiffr.
L'analyse des signes qui composent le chiffre trahit des rapports troits entre ce dernier
et un alphabet secret dont il est fait usage dans un rapport chiffre du temps du prince Serban
Cantacuzene. L'auteur de ces deux alphabets est fort probablement Brancovan lui-merne
qui, avant de rgner, avait fait partie du Divan (conseil) du prince $erban, en qualit de
logothte.
Les cryptogrammes des Notes secretes apparaissent des 1695. Mais, en 1707, Brancovan
inodifie le chiffre, en maintenant toutefois les mme signes, auxquels ii atribua cette fois
une autre signification. Ce double sens des signes des cryptogrammes a soulev bien des
difficults lors de leur dchiffrement.
Les notes en question ont t &rites a une poque des plus tourmentes, epoque de guerres
et d'inscurild, qui explique l'usage par le prince de ces cryptogrammes. Pourtant ces crypto-
grammes ne rvelent en general aucun detail historique de quelque importance et constituent
plut8t un paravant oppose aux indiscretions.
Le premier cryptogramme offre un certain intret.
C'est ainsi que le secretaire du Lord Paget, qui traversa la Valachie au mois d'avril
de Vann& 1695, y est mentionn sous le nom de Flemming, nom que l'on ne retrouve dans aucun
document connu.
Le cryptogramme du 15 septembre de la meme armee donne un rcit succinct de la bataille
de Lugoj (10 septembre 1695). Mais la version est inexacte, car il en ressort que le general
Veterani n'y aurait pas t tu, mais simplement fait prisonnier.
Une note piquante illustrant les relations que la Cour de Bucarest entretenait avec celle
de Jassy, est introduite en 20 mai 1699. Il y est question du mariage de Dmetre
Cantemir. Sous le convert d'un mot chiffre, Brancovan y gratifie d'un nom trivial le jeune
prince moldave.
Le reste des cryptogrammes ne reprsente que des notes banales, denues d'intrt
historique.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
UN PLAN INEDIT PItIVITOR
LA CAMPANIA DE LA PRUT (1711)
DE
C. SERBAN
Cercetrile fAcute pind in prezent, privind campania de la Prut 1 s-au oprit intr-o mdsurd
deosebitd asupra operatiilor militare de pe valea Prutului. Pentru stabilirea eft mai precisd
a locului unde s-au desfAsurat luptele care au precedat armistitlul si pacea de la Vadul Husilor,
istoricii au acordat o atentie speciald schitelor, hArtilor si planurilor Intocmite mai ales de cdtre
contemporani, fie cd au fost, fie cd n-au fost martori oculari ai acestor evenimente. Din fericire
s-au pdstrat pinA acum asemenea planuri care provin din diferite fonduri de arhivd si publicatii.
Unele din ele shit chiar din secolul al XVIII-lea, fiind publicate la numai cltiva ani de la desfd-
surarea evenimentelor, altele au Minas In arhive pind In sec. XIX si XX and au fost
publicate.
Cel mai vechi plan al campaniei de la Prut, publicat, apartine brigadierului Moreau
de Brassey, mercenar francez In armata rusd. El si-a publicat memoriile politice si militare in
1716. Cu acest prilej, a dat In textul expunerii doud planuri care se referd la campania de la
Prut. Pentru el ele shit putin cunoscute de istorici, vom da mai jos o sumard prezentare a
lor : a) primul plan reprezintd celebrul ,,Patrulater" (formatie de luptd adoptatd de armata
a M. Kogalniceanu, Fragments tires des chronigues moldaves et valagues pour servir
l'histoire de Pierre le grand, Charles XII, Stanislas Leszczynski, Dimtre Cantemir et Costantin
Brancovan, Iasi, 1845 ; A. D. Xenopol, Pierre le grand et les pays roumains, Louvain, 1886,
29 p. ; A. Mislaevski, Rdzboiul cu Turcia din 1711. Operafiunea de la Prut, St. Petersburg, 1898,
20 + X + 359 p. ; N. Iorga, Carol XII, Petrul cel Mare i fdrile romtne (1709 1714), Buc.,
1910, 57 + 4 p. ; C. C. Giurescu, Une relation inedite sur la campagne de Pierre le grand en Mol-
davie, Cluj, 1927 ; V. Papahagi, Informafille venefiene relative la rdzboiul ruso-turc din 1711,
In Revista istoricd", 1932, p. 107 132 ; T. Holban, Noi tiri despre luptele ruso-turce din 1711,
in Cercetdri istorice, 1940, p. 300-305 ; A. Boldur, Expedifia de la Prut din 1711 si jurnalut
lui Petru cel Mare pentru Istoria Romtnilor, In Studii i cercetdri istorice, 1946, p. 47 100 ;
S. Calimach, Un document privitor la colaborarea militard romino-rusd, In Studii", an. III (1950),
p. 178 179 ; R. Iu. Enghelhardt, Din istoria campaniei de la Prut a lui Petru, In Ucenli
zapiski", VI, (Istorie), Chisindu, 1953 ; C. erban, Un episod a campaniei de la Prut. Cucerirea
Brdilei (1711), in Studii i cercetdri de istorie medie, vol. II, p. 449-456 ; Jurnalul feldmarea-
lului B. P. Seremetev despre campania de la Prut (1711),In Relafii romtno-ruse ln trecut. Studii
i conferinfe, Buc. , 1957, p. 72-95 ; L. E. Semenova, Din istoria relafiilor romtno-ruse de la
sftritul sec. XV IIinceputul sec. XVIII, In Vestnik Moscovskogo Universiteta", Istorico-
filologhiceskaia seriia, nr. 3, 1958 (vezi traducere In Analele romlno-sovietice, Seria istoria
2(26), 1959, p. 109-133).
www.dacoromanica.ro
520 C. $ERBAN 2
rusa in retragere spre Iasi, din momentul luaril contactului cu grosul armatei turceoti oi pina
la stabilirea pozitiei de aparare pe malul Prutului, la Vadul Huoi lor). Patrulaterul" este
format dintr-un rind exterior de capre de sirma (spanischereiter) purtate la brat de infanterioti
(sau cavalerioti), de un rind de artilerie apoi de patru rinduri de infanterioti. In interior shit
grupate carele de aprovizionare i munitie precum i restul artileriei. Directia de inaintare a
patrulaterului" este de la sud catre nord. De jur imprejurul lui sint arAtate atacurile cavaleriei
turco-tiltare fAcute din mers b) Al doilea plan reprezintil lagarul turcesc i rusesc de pe malul
Prutului. LagArul rusesc are forma unui pentagon neregulat, inconjurat de capre de sirmA oi de
un sant. Aceste fortificatii shrt apArate de artilerie i infanterie. LagArul este traversat de un
alt oant mai larg, care pare a fi o vale secatA. In millccul lagrului rusesc sint grupate carele
cle aprovizionare, caii, munitia i cortul tarului. Malul Prutului este apArat de infanteria ruseasca.
LagArul turcesc se afla tot pe malul drept. Armata turceasca inconjura circular pozitia de aparare
a ruoilor in spatele unui oant pe care silt amplasate bateriile de artilerie in actiune. Dincolo de
oantul circular se aflA lagarul turcesc, avind in centru cortul marelui vizir. Ambele planuri
shit redate cu elemente in relief. Singurul semn conventional arata ca terenul este o stepa 2.
In 1723 aparea la Londra cartea francezului La Motraye descriind impresiile sale din
calatoriile fAcute In Asia, Europa oi Africa. Se otie cA el a trecut i prin tara noastra, in 1711,
II s-a aflat in tabara turceasca in zilele desMourarii campaniei de la Prut. De aceca in volumul
II aflam douA planuri mult cunoscute i folosite de istorici 3. Dupa citiva ani a aparut la Haga
o editie francezA cu un continut identic 4.
De asemenea sint cunoscute i schitele privitoare la aceasta companie publicate In
1878 in colectia Hurmuzaki. Este vorba de doua planuri, mult deosebite intre ele : unul este
mai mult o schema 5, iar celAlalt o reprezentare destul de grosolana a pozitiei ambelor tabere
de la Vadul Huoilor. Aceste doua planuri provin din Arhiva Ministerului imperial de razboi
din Viena.
Toate aceste planuri poseda elemente mai mult schematice, shit Intocmite grosolan
si contin foarte putin elemente topografice. In multe cazuri nu se pastreaza o proportie uniforma
intre diferitele elemente ale planului. Ele dau o vagA imagine de ansamblu istoricilor care cer-
reteaza documentele i cronicile privind luptele din Valea Prutului din 1711.
Un document cartografic de mare importanta privind campania de la Prut se OM in
original 1n Arhivele Ministerului Afacerilor StrAine din Franta 6 oi intr-o fotocopie In Biblioteca
Academiei FLP.Ft. din Bucureoti. Fotocopia provine din Arhiva Palatului, depusa in 1953.
Acest plan se afM intr-o mapa care contine diferite acte ale familiei Basarab Brincoveanu 7.
Planul redactat In limba franceza are urmAtorul titlul : Planul afacerii de la
Prut dintre ruoii comandati de Insuoi tarul Petru I i turcii i tAtarii i citiva suedezi
1 Jean Nicolas de Brassey, ltlimoires politiques. . ., vol. I, Veritopolie, 1716, p. 66.

2 Ibident, p. 79.
3 Primul plan reprezinta lagarul arrnatei ruse de la Vadul Huoilor, iar al doilea ambele
tabere in miocare de-a lungul Prutului. La Motraye, Travels through Europe, Asia and into
Part of Africa..., vol. II, Londra, 1723, pl. XXVI A, XXVI B.
La Motraye, Voyage du Sr. A. de... en Europe, Asie et Afrique..., vol. II, La Haye,
1727, pl. II UI. Sint reproduse de A.A.C. Sturdza, C. Brancovan, prince de Valachie 1688 1714.
Son regne et son poque, Paris, 1915, p. 288.
6 Planul schematic a fost intocmit la 21 august 1711 oi redactat In limba latinA. UnitAtile
militare shit schitate prin cerculete iar apele prin linii tremurinde. Celt-Halt plan mai complet
insoteote un raport al lui Talman, rezidentul Austriei la Constantinopol, din 21 august 1711.
Vezi Hurmuzaki, VI, p. 98-99.
6 Archives des Affaires Etrangeres de Paris, Correspondance politique, Turquie, dossier
51, folio 81.
7 Acad. B.P.R., Arhiva 649.
www.dacoromanica.ro
3 UN PLAN INEDIT PRIVITOR LA CAMPANIA DE LA PRUT (1711) 521
al polonezi sub ordinele marelui vizir Baltagi Mehmet pap, 18, 19, 20, 21 si 22 iulie
1711" (20/30 cm).
Planul are o sageata de orientare N S. El reprezinta tn ansamblu toate miscarile
armatelor rusesti i turco-tatare din momentul luarii contactului dintre cele dotta armate pe
malul Prutului, marsul de retragere al armatei ruse urmarite de armata turca si desfasurarea
luptelor de pozi tie de la Vadul Husilor plina la incheierea armistitiului i pacii (18-22
lulie 1711).
Planul are bogate elemente topografice. Astfel intreg planul este strabatut din coltul de
jos stinga spre coltul sus dreapta de o linie sinuoasa a Prutului. Malul drept este desenat mai
gros, ceea ce inseamna ca e mai Malt, iar malul sting cu o linie mai subtire. Ambele maluri
shit marginite din loc In loc de grupuri mici de arbori. Directia de curgere a Prutului e menti-
onata en o sageata. Cam pe la jumatatea lungimii riul Prut primeste un afluent pe partea
stInga, format din cloud ape mioi. Valea Prutului este marcata In unele locuri Ca o
regiune mliistinoasii, mai ales pe partea stInga.
La o distanta variind intre 25 si 75 m, pc malul sting, apare o linie neregulata de trial-
timi, de dealuri marcate cu linii hasurate. La culmea acestor dealuri slut grupuri de arbori
si mici mameloane ; din loc In loc, dealurile au vai adinci cu sau fard ape. Pe malul drept,
linia dealurilor este la o distanta ceva mai mare. Cea mai apropiata distanta este de aproape
75 m iar cea mai indepartata de 150 m.
Elementele care indica pozitia celor doua armate slut explicate intr-o ampla legenda,
care acopera jumatatea inferioara din dreapta a planului. Textul este urmatorul : A. Pozitia
armatei rusesti ; B. Armata turceasca ajunge la 18 (iulie) la ora 8 dimineata pe malul Prutului ;
C. Corpul de sase mii de oameni de cavalerie trimis de tar, In intimpinarea armatei otomane,
pentru a o intilni ; D. Pocluri construite de catre turci In noaptea de 18 spre 19 (iulie) dupa
ce corpul de vase mii rusi s-a retras si a fost urmarit de catre trupele lui Vali pasa (si) care a
trecut Prutul si care fortara pc tar sa ridice tabara i sa paraseasca o parte din bagajele
sale ; E. Corpul lui Vali pap ; F. Hanul tatarilor merge de-a lungul riului Prut In timp ce armata
turceasca trece pe podurile sale pentru a merge cu (trupele) sale sa treaca prin vad ; G. Vadul
unde hanul tatarilor trecu Prutul ; H. Pozitia hanului dupa trecerea Prutului ; I. Resturile corpului
tatarilor care nu trecura de loc riul ; R. Pozitia pe care o lua tarul dud, retrigindu-se,
s-a gasit Inchis Intr-o pungd (cul de lampe) formata de Prut si de un na mlastinos (L). Armata
rusa Impinsa foarte mult de catre aceea a turcilor construi In grabd o pozitie de aparare ea
front al ei, care fu unita cu rtul prin cai de friza (Wile groase cu tepi) pi cu abatize flancate
de tunurile i infanteria sa ; cavaleria si bagajele In centru ; M. Pozitia pe care a luat-o armata
turceasca a carei aNangardd dupa ce a Incercat sa forteze ctinpul i dupa ce a fost respinsa
si-a luat locul In pozitia de aparare, ea insisi ca sa se puna la adapost de focul rusilor l sa
instaleze bateriile sale ; in noaptea de 20 spre 21 (iulie) s-a desfasurat o canonadd de ambele
parti ; dar mai putin violenta din partea rusilor ; N. Corpurile de trupe ale suedezilor si ale
polonezilor carora vizirul le-a dat eteva piese de arlilerie. n aceasta pozitie tarul inconjurat
de toate partite Vara provizii i fait ajutoare, a ridicat la 21 (iulie) ora 8 dimineata steagul alb
pi trimise (un sol) si ceara pace care fu Incheiata a doua zi la 22 (iulie) dimineata".
Plasarea unitatilor militare rusesti i turco-titare i deplasarea lor In cimpul tactic este
sugestiv reprezentati. De exemplu, inaintarea armatei turco-tatare, pe malul drept al Prutului,
dupa construirea celor patru poduri, se face pe patru coloane, iar retragerea armatei ruse pc
acelasi mal, se face intr-o regiune de deal, pe o singuri coloani i apoi, mai la nord, pe
doua coloane.
Traseul directiilor de retragere a armatei ruse si de inaintare a armatel turcesli se Intre-
taie cam la 2/3 din lungime. Acest fapt este confirmat de documente i cronici, potrivit carora
www.dacoromanica.ro
522 C. $ERBAN 4
contactul dintre grosul celor doul armate beligerante s-a fAcut abia la doua-trei zile dup5
prima ciocnire la malul Prutului a avangArzilor lor.
Traseul armatei Mare este arAtat pe malul sting al Prutului pe creasta dealurilor impd-
durite, adicA complet acoperitA de vederea armatei ruse. Acest traseu traverseazA Prutul si
ajunge pe dealurile ImpAdurite de pe malul drept, in spatele grosului armatei ruse.
In ceea ce priveste lagiirul fortificat de la Vadul Husilor, unde s-au dus luptele de apArare
ale armatei ruse, se mentioneazA In plan traseul proiectilelor de artilerie trase din ambele
tabere. Din aceste date rezultA cA artileria rusA si-a concentrat majoritatea focului spre grosul
armatei marelui vizir, care se instalase In directla sud. Totusi, citeva piese de artilerie trimiteau
proiectile si In detasamentele tAtarilor despartite de riul Prut in doug. De pe malul sting al
Prutului, se vede a artileria corpului suedez a fost activA, In timpul luptelor trAgind linpo-
triva lagArului rus.
in ceea ce priveste lucrArile de organizare a terenului de cAtre pionierii rusi, constatAm
cA ele au urmArit crearea unei pozitii cit mai favorabile pentru apArare. Forma lagArului rus
se apropie de aceea a bastioanelor de cetate, .cu intrinduri si iesinduri In unghi. In interior,
este organizath a doua linie de apArare (K). Pozitia armatei otomane, amplasatA pe malul drept
al Prutului, se compune dintr-o linie frIntA cu trei laturi pinA la valea unei ape secate .(L).
Aceasta linie, dublatA de unitati de infanterie, are In fail un sant de aparare. Dincolo de valea
apei secate, se aflA o unitate asezatA paralel cu valea, formind un obstacol natural. Ceva
mai la nord, aproape de Prut, slut douA unitAil de Mari care inchid marele semicerc in
mijlocul cAruia se afla armati rusA.
Din toate planurile privitoare la campania de la Prut, acesta este singurul colorat.
Din fotocopie nu reiese acest element ; totusi, el rezultA din altA plea documentarA si aceasta
putin cunoscutA. In acelasi depozit al Academiei R.P.R., se mai aflA o copie pe calc
In culori dar necompletA 1. Ea are acelasi titlu cu unele mici schimbAri : Planul afacerii
de la Prut dintre rusii comandati de tarul Petru I In persoanA si turci cu tAtari, moldo-
vent (subl. n.) si cniva suedezi, sub ordinele marelui vizir (G. V.) Baltagi Mehmet pasa".
La acest titlu a fost adAugat cuvintul moldoveni" si omise cuvintele 18, 19, 20, 21
si 22 iulie 1711".
Copia pe calc a fost defectuos IntocmitA. IatA unele greseli : sAgeata de orientare N S
aflatA in partea superioard a fost copiatA ca Rind o unitate militar Mail ; santul de aparare
al armatei turcesti a fost gresit reprezentat ; litera C a devenit litera E ; pe Prut au fost marcate
trei poduri In loc de patru. IatA citeva omisiuni : n-au fost mentionate grupurile de arbori
de pe ambele maluri ale Prutului, ImpAduririle de pe crestele dealurilor, o unitate de tatari
care inchidea drumul armatei ruse cAtre nord, traseul armatelor beligerante ; traseul tirului de
artilerie este arAtat numai cu un fascicul. In schimb, a fost adAugat un fascicul de tir al arti-
leriei unitAtilor poloneze si suedcze.
In aceastA hartA coloratfi shit reprezentate cu culoarea albastrA-verzuie : riul Prut,
afluentii lui si valea mlAstinoasA ; cu rosu : unitatile armatei ruse ; cu alb : unitAtile suedeze si
poloneze ; cu maro : unitAt.ile tAtare ; cu gri : unitatile turcesti.
Din elementele care slut notate pe plan rezultA cA acesta se aflA In Arhivele Ministerului
Afacerilor StrAine din Paris, Mud descoperit de A.A.C. Sturdza pe timpul clad cerceta Arhivele
principalelor capitale europene, In vederea intoemirii unei monograf ii asupra politicii externe
a lui C. BrIncoveanu 2. In ceea ce priveste autorul nu este exclus ca el sA fie un militar
de carierA.
I Acad. R.P.R., H. 3239, C, CV, 58.
2 V. Zaborovschi, Colectia de documerde externe a domnului Basarab Brincoveanu, in
Revista istoricA", 1931, p. 113-116.
www.dacoromanica.ro
.4 r. 4a; aiii444.,f 9. 11. -'4"
_
4
.
-,
_ .
111631F-7-
4(12 4140,#iye .14. do. ,c4r 44144e 44741 ,441, ;jut.- d .
1/4 1
.. . .
-411,DArfe .7
.
1..4"; IP? Saltfreit .44/414Z ,4Neei
.4of s."'
zo
.
.. - V."% .- a /.
4..
At, 9/
..
---7-7------- ._ -----m,----
--_- -_____ . elataNINIMIN
''.....""rTeMe1WW.MEree'..!7Tntaft
,
" ........ Aid, Nit!" //r J, 27.a. S.
4..4414, f ie. 041.
5 Ao. 6114221
q"
ibas "13.- -
,
!mint. lei WII,WAY r0/11 Mall i pill' re4t; f.
As.
or,t. as. a low it'Ore
1
*Po stti a.. Aft.
. "It
.
KF4Iir iiti% 1 tap/Arum . (Alfa. fore4--, 1 pit alas - a.. '1 :AA
SAL
,,. , .,
.
. or, tteit.
aver lee tarletrof a._ 7110I,apt...410.47,Vil iik, I v.:404114-- Jairt4p,,ICA,:k V1
it
.4anky..;i, Arai Ici otha vw 9i-and ra,d, PiNe
41/C.
at ; 3. la'
.4iliddv/itelienta.,27mot, II It 19,1,1
1111111.1111121211111111"te
1. 1411.. 1",
-'.- :. NO:%111E tgar..
, eh- it. flat"- 1 11.
..,.. .
1 ,
k,. '44 VA-16.45.. 3 r.
... .
-
1,114,
4,, . t
Li /-------, ,
04/4/.904. .411101.1..,44406::
tit. 45.%-twib-
*6'1f4&-41(
(4
IF,.
t
SOP.
)
Aittieat.ft_.e.441MASOPAVE
C.
.. 1 _
-
A"
Its
Ct.*. 0 4 )
ta* 111..A
241101-44
4 .4 4.
Ir Asa 3.44
.-"
TL4
ot-s.0 _lkitrevs 1
Av.
VAAL*
1
1
". _
eel_
4 .4" 1L47
.
-1,*
C 4 4,
.1.411; 421.
441i as el,
,.:0;'"`" c
ts.
A ILS,
ANY
w
Ls it- a te-
I t &ass 4..4 ...
ir-
42144"1116. ..94/11-
cti14).1
=
G
___/
oww4:7 4....aran
a
------,
0111144- CV" m4L (r. ft.#4* ' iAL -tkletts raut,.. ts 11tr.t.tw .4q1?-fj efestilo
, 14. tt
6 4.:*00 ea Ovoiv, 4
Ak,c2.1 fur e_ meg- t 1ms
tut_ 1":1 let Mak bp.,4 gr-ti fe.f ism
- I
- 444. ter 1001 p :.. fortfe: a& f
es
I.
.1 .C.)41-tren,eiCoss' iitti-t otit te*Ine got, Wart& tia'ar.11," 3.4,12 c.

c N.0.14,-, r.... et4
.
411311):2"slu4Csa-goict.2.
3
47" -toot& -14.61... lei 1.411;
ftatitevetti pg1,(4,.. *L. :it r.us,,_
f.a.
-_
3
th0VC- el tht,tAti4-AestAr.f., i1/4 Leap.,

_ eras- pc,vn. It aaret,4. 24. *a. - esp.tty.4.- 40., IS rt.16 PLVeli
Nit eutrotn., t tafteatt.WA, a lkivArso., $40-01.t.1": 64t4 it 1,44-414404ispt tatarittt.....,0141 PA4? v *,..4 .14 tpAI Nal
11 amt. cock,t04- ?Owe icke,,,,C70,4e, Ads;/.-, paeleittok se, saft4-: ;44t, lo"v4r4ra. or."41,0 ...Quiet ft.
tt....y.t41.60, la i3.114.. 6 St- otraft0 11, +31: 14.44 1.7.4041. v; 4v.._120b.k FP 4.051 tAt./.211/4
A1?)e. des.t4 u labigie
7.s1i4 tts"at-- *(4101 PL & V fed:r4.0.;416,0facvia, tot. xsir4Hatzflit)
,is.!)414,"L...., stlkil"" 444 ftL Pe8444 11"114""14
-^ ;e4,..90oLie; e's` It-Pm'ri-s.:14/0/r44 .4fero Jsrfts- v.-Aka. ar,r,:. 16 jiiint-m4a, irjAritit low:Catamea--
'*4.41.11fa2r.-441itaf s)gd 4.4..a.at-ok- 4;5;440E6 454,,, 444 ?; a , `4771140 crtg_pok,...A.4 a a. ereawit..Eut.t.
E * 40,44: 14., .-cu...E, *74,44,*.ionut-et 4, a umweelai fat ttcf... 4
1
"
3,-.:401'41"0 .01 4 Iou tki 43 sogrit-a- parekoo.44 eser-6--
d
aa.
,4a
C ootarriotuits -144 itoor p- A iU.<11:444.'
LI
.. It
'
I c.. Cs4akt41..._
, ..?AsoActs51.41, fa- pes4t.ir4 Jtee-careia2...- .41*
.
6IL sat.- isasb. iftsilkcw.v40. 2 1. _
.
. '
- . . .
Ira 414.11 .
f
efr e 4,4
eft
4944 1 119 4,--1 eoc.:41/;74,.4-r de
F
( AP Z4 gAte i. Z,C4.4...if 4 le
-
1.-r -1 a
, - - ':7!. -' -PA% '7 - - www.dacoromanica.ro

AiNaktv-Vg.-sx1LAllexeMtittli '-.Y31344
_;,;;;;L:
5 UN PLAN INEDIT PRIVITOR LA CAMPANIA DE LA PRUT (1711) 523
Date le oferite de planul prezentat pot fi intregite cu tir1le publicate de T. Holban,

in 1940, In legAturd cu campania de la Prut 1, care aduc o importantd contributie la cunoas-
terea problemei. Dintre acestea, important este documentul intitulat Relatiune despre cele
1
ce s-au petrecut intre armata turcl i cea ruseascd (moscovitd) in Moldova in 18, 19, 20, 21
si 22 iulie 1711". Acest document are aproape acelasi titlu cu planul prezentat mai sus.
Din confruntarea documentului cu elementele planului, rezultd cd aceste cloud piese
fac parte din acelasi fond de materiale, ceea ce este confirmat si de faptul cd ambele piese
provin din fondul : Turcia, de la Arhivele Ministerului Afacerilor StrAine din Paris. Singura
deosebire este cd documentul se and in dosarele : Memoriit i documente, iar planul in dosarele
Corespondentfi politicd. T. Holban mentioneazd cd documentul este precedat de un plan detaliat
(sublinierea noastrd) asupra locului luptei i aranjdrii celor cloud armate 2.
Credem ca planul prezentat mai sus nu este acelasi cu cel indicat de T. Holban. Dupd
tehnica folositd pentru redarea lui, el pare a fi intocmit in a doua jumAtate a sec. XVIII.
0 dovadd o constituie In primul rind orientarea planului cu o sdgeatd N S, element cart
nu apare sub aceastd formd in planuri pind in prima jumdtate a sec. XVIII. Vechile planuri,
fie cd nu au mentionatA orientarea, fie dacA o au, ea este reprezentatd prin roza vinturilor.
De altfel, 1 preciziunea liniilor, reprezentarea orizontald fr perspectivd si relief, sint
elemente moderne ale cartografiei de la sfirsitul sec. XVIII.
Planul topografic prezentat mai sus este cel mai exact si cel mai detaliat dintre toate
planurile cunoscute pind acum. El pAstreath proportiile firesti, apropiindu-se foarte mult de
hArtile topografice moderne. Contine multe elemente referitoare la teren i la cele cloud armate
beligerante. Indica pentru prima data tirul artileriei i traseul trupelor, aduce o precizare a
tuturor conditiilor fizice In care s-au desfdsurat luptele de pe Valea Prutului, in 1711.
HEOHYBJIHKOBAHHblfl HJIAH HAMIIAHHH HA P. HPYT

(1711 r.)
PE3IOME
0 xojle Ranmanall Ha p. IlpyT (1711 r.) 6buni ony6anHoaama HeHoTopme Haam4

cospenteHHHHos, coopmaume mano Tonorpasbagecxxx me/del:mos; 60HbIHHHCTBO HBJIHHOCI,
J1HH1 , cxerdatar. ABTop upegcTammeT Hogpo6Halik TonorpacInmecHnik Haul aToro Hoxoga,
opHraHan HoToporo HaXOJIHTCH B Apxime ManncTepcTaa HnocTpammx. li(en bparnna. Er0
Tonorpa4n4iec1He aaemeHTLI, a TaHme oGloicHeHHH, HaxognigHecH B nerenge nnaHa, COB-
nagaloT c gambnin goHymeHTOB Toro HpemeHH. Ile HcHonbaosaHHoit TexHHHe MOHCHO oupe-
x(eawra, 9TO nnaH OTHOCHTCH HO aTopolt Hoaormue XVIII B. B 'ITO OH COCTBBHOR Hagpoama
BOBEIMIM.
1 T. Holban, Not lirt despre luptele ruso-turce din 1711, In Cercetdri istorice, 1940, nr.
1-2, p. 229-309.
2 Ibidem, p. 303.
www.dacoromanica.ro
529 C. *ERBAN 6,
UN PLAN INEDIT DE LA CAMPAGNE DU PRUTH

(1711)
RnSUME
Le ddroulement de la compagne du Pruth (1711) a donne matire a la publication

de certains plans contemporains renfermant un nombre rduit d'indications topographiques. La
plupart sont de simples croquis. L'auteur prsente id un plan topographique (Waffle concernant
la campagne en question et dont l'original se trouve aux Archives du Ministere Iran gals des Affal-
res Etrangeres. Ses elements topographiques ainsi que les explications que renferme sa le-
gende coincident avec les informations livres par les documents contemporains. A en juger
d'apres la Maniere dont il est execute, ce plan appartient A la seconde moitie du XVIII sicle
et. a te dress par un officier de carriere.
www.dacoromanica.ro
ASPECTE ALE COMERTULITI BRASOVEAN
IN VEACUL AL XVIII-lea
NEGUSTORUL AROMIN MIHAIL TUMBRU
DE
E. LIMONA In colaborare cu D. LIMONA
Dintre pretioasele materiale documentare ce se aflA In depozitul Arhivelor Statului din

Brasov au rAmas Inca nevalorificate de cAtre istorici o serie IntreagA de acte serise In limba
greacA, In cea mai mare parte scrisori i registre comerciale.
In dorinta de a veni In ajutorul cercetAtorilor istoriei noastre economice, Directia Arhi-
velor Statului a tipArit Catalogul documentelor grecesti de la Arhivele Statului din Brasov,
in douA volume.
Studiul de fatA ti propune conturarea activitatii comerciale a negustorului brasovean
Mihail Tumbru, a cArui corespondentA formeazA obiectul principal al pomenitului catalog.
Gine a fost Mihail Tumbru? In curtea bisericii grecesti din Brasov, pe o lespede peste care
desi s-au scurs mai bine de 150 de anise mai poate citi i acum in limba romlnA cu caractere
cirilice urmAtorul epitaf
Aici sub aceastA piatrA rAposatul chir Mihail Cimbru, fost negustor prea cunoscut si
cetAtean In cetatea Brasovului. A murit la 6 aprilie In anul 1805, In virstA de 52 de ani" 1. Din
epitaf se poate vedea indirect anul nasterli lui Tumbru 1753. DupA moartea lui, Incepe Intre
sotia acestuia, Paraschiva, i sora lui, Agni, cAsAtoritA cu Ioan Dimitriu, un proces 2 pentru
mostenire care dureazA 26 de ani.
Cu ocazia acestui proces, corespondenta comercialA a lui Tumbru a fost depusA la divi-
zorat, apoi la magistrat, de aci actele procesului s-au plimbat pe la guvernul din Cluj, ba chiar
la Curtea imperialA unde s-a fAcut recurs in ultimd instantA spre a reveni din nou la magis-
tratul din Brasov, de unde, cu Intreaga arhivA a magistratului, a intrat In patrimoniul Arhi-
velor Statului din Brasov.
Corespondenta depusA la magistrat In anul 1820 pare sA fi fost mai bogatA decit cea care
ne-a parvenit. Din lista protocoalelor comerciale si a actelor" depuse la magistrat, ca si
Epitaful e publicat In Cristofor Ktena, At inLypacpat xat o licptcpayrcd slig iv

X'sccpecvou7r6XeL ipOoKou Vaolv Tpi&Sog. (Inscriptiile idonaLorll
g ixx).71oEccg rijg 'Ayta
bisericii grecesti orlodoxe SF. Treime din Brasov), Buc., 1938, p. 27.
2 Asupra procesului cf. fondul de arhivA Sedria OrfanalA, anil 1806-1827, vol. 17,
p. 1-1679, Arhiv. Stat. Brasov.
www.dacoromanica.ro
526 E. LIMONA si D. LIMONA 2
de altininteri din documentele pastrate, reiese ca Mihail Tumbru tinea riguros contabilitatea
afacerilor sale si mlnuia cu iscusinta arta unei contabilitali superioare.
Din aceasta corespondenta, aproape exclusiv comerciala, scoatem putine date strict
biografice, insa foarte multe asupra activittii sale comerciale l in general asupra vietii corner-
dale a Brasovului, precum si a marilor centre de comert circumscrise In zona dintre Venetia,
Triest, Viena, Iai, Constantinopol, Seres, Salonic, Tricala i Larisa, In ultimele decenii ale
veacului al XVIII-lea, ceea ce face ca aceasta corespondenta sa devina un nepretuit izvor de
documentare, neintrecut nici chiar de corespondenta din aceeasi vreme a marelui negustor
de la Sibiu, Hagi Constantin Pop, cel putin In ceea ce s-a publicat din ea Ora in prezent.
Daca negustorul sibian intretinea o mai vasta retea de rclatii i corespondenta sa este
mai variata si mai bogata In informatii culturale i politice, In schimb corespondenta lui Tumbru
dezvaluie o inegalabila.bogatie de date si practici economice, Inca insuficient luminate de cerce-
tarea istoriei noastre economice.
Ca date strict biografice, din corespondenta lui Tumbru reiese cd el este originar din Sea-
tiste in Macedonia, comund despre care fostul consul francez din Ianina de la inceputul veacului
al XIX-lea F.C.H.L. Pouqueville 1 spune Ca a lost intemeiata prin veacul al XII-lea de pastori
valahl. Acestui strat originar i s-ar fi suprapus unul de aromini din Pind 2. Cunoscutul filolog
G. Weigand socoteste aceasta comuna ca fiind curat aromlneasca i numai tirziu grecizata 3.
Numele de familie Ciumbri, sub forma aromineasca, 11 intllnim in bogata lista de-
nume aromtnesti citate In cartea lui Anastase N. litciu 4, ca familie existenta In Bitolia, originara
din vestitul centru cultural aromlnesc Moscopole, distrus de turd pe la jumatatea veacului al
XVIII-lea. Dintre moscopolenii fugiti din fata dezastrului, o ramura Ciumbri se va fi asezat
la Seatiste, 1ncercind 'Ara succes, atita timp eft rarnine acolo sa-si faca o stare 5.
Despre Ion Tumbru, tatal lui Mihail, nu stim nimic ; dar de la mama sa Ghcnovia avem
citeva scrisori, in care apare mereu incurcata In datorii banesti i stapinita de dor dupd feciorul
Instrainat. Surorile sale, Agni, Tasu i Nita, le gasim casatorite cu aromini6.
Nu stim exact chid va fi plecat din Seatiste Mihail Tumbru ; probabil insa ca In am!
1773, caci cel mai vechi document pastrat de la el, un catastih de socoteli, dateaza din 1774.
Inca de la virsta de 21 de ani 11 gasirn pe Mihail Tumbru angajat intr o tovarfisie de negot cu
Hagi Trandafir Gheorghe Dosiu, seatistean si el, cu_sediul se pare la Belgrad, ale caror afaceri
comune ating in anul 1774 cifra de 15 759,91 grosi. Chid intovarasit, chid In calitate de comitent
sau comisionar, Ora in anul 1779 11 intilnim pe Tumbru vInzind l cumparInd marfuri ca : matase,
bogasiuri, cioltare, cabanite sibiene, ciorapi, fesuri, basmale, bumbac, in, arnici, astrahane,
sahtiane, piel de miel, toluri brasovene, beteala, p1oti, imamele, pinteni, ceara, sofran, sapun,
Wall, icre, cafea etc. Afacerile sale aveau drept cadru de desfasurare localitatile Timisoara,
Lugoj, Sinmiclaus, Ciacova, Belgrad, vtret, Biserica Alba, Panciova, Ilancea, Zemlin, Mitro-
vita, Varadin, Osec, Slivno, Tirnova, Seres, Pesta, Gylingyos, Lipsca, Sibiu, Brasov, Fagaras,
Gherla, Iasi, Galati, Bucuresti.
Atit in anii acestia de inceput de activitate comerciala, cit si mai tirziu de altminteri,
relatiile sale imbratisau In special acea puzderie de negustori aromini care irnpinzisera centrele
comerciale din Balcani i orasele imparatiei habsburgice.
I F. C. H. L. Pouqueville, Voyage de la Grece, ed. II, Paris, 1826, vol. III, p. 78, apud
Anastase N. Hiciu, Arominii, Focsani 1936, p..111-112.
2 Th. Capidan, Romlnii nomazi, Cluj, 1926, p. 55, apud Anastase N.:Hiciu, op. cit., p. 112.
1 G. Weigand, Die Aromunen, I. p. 129.
I Anastase H. Wein, Arominii, p. 192, 197.
5 Sedria Orfanala p. 73, 135, 137 v.
6 Tasu e casatorita cu Hagi Costa Gheorghiu Tintibiri cu atelier la Seatiste ; Agni e
casatorita cu Joan Dimitriu, negustor din Seatiste.
www.dacoromanica.ro
3 ASPECTELE COMERTULUI BRASOVEAN IN SEC. XVIII 527
Iat numele aromInesti ale cttorva dIntre tovarAsii de negot al lui Tumbru : Tintarul"
Rusovici din Timisoara, Constantin Tintibiri din Seatiste, cumnatul lui Tumbru, Nicu
Dimitriu Tuna din Seatiste, Costa Ioan Busa din Seatiste, Pavel Gheorghe Leatu din
Seatiste, stabilit la Galati, Gheorghe Turunta din Seatiste, stabilit la Viena, Hagi Trandafir
Dosiu din Seatiste, Nicolae Ioan Riga din Seatiste rudA cu Tumbru , Mihail Gheorghe Sila-
pendi din Seatiste, Dimitrie Hagiopol din Seatiste, coleg de scoalli cu Tumbru 1, Pavel Iconomu
din Seatiste 2, stabilit la Viena, Naum Gheorghiu din Seatiste 3, Ioan Paicu, probabil din Seatiste,
stabilit la Zemlin, Dimitrie Ioan Poshari cutovlahul" din Viena, Nicolae Hagi Moshu din
Viena, Teodor Nicolae Dumbari, Pandu Gheorghiu din Tirnova unchiul lui Tumbru
Darvari din Viena, Nicu Lalu din Timisoara, Gheorghe Caciaun, Dima Lioga din VIrset, Ioan
,
Ioan
Paguni din Gyongyos, Marcu Trandafir din Ciacova, Trandafir Ioan Duca, Gheorghe Casilita
de la Biserica ADA, Lazu Gatu din Virset, Mitacu Nicolau Cutuli din Tirnova, Constantin Hagi
Vaiu din Mitrovita, Teodor Manusi din Seres, Gheorghe Manusi din Viena, Nicolae Stamu din
Sibiu, Manole Caranicu, Ionache Papaciacali din Tirnova, Mihali Dimitriu castoreanul, care avea
fabricA la Timisoara, Gheorghe Ioan Riviti, Chiriac Barba din Viena, Alexandru Barba din
Constantinopol, Gheorghe Shina din Constantinopol, Gheorghe Than Marcu din Sibiu, Nicolae
Papailie din Timisoara, Hagi Ianache Batuta valahul din Zemlin, Dimitrie Hagi Mihali COtanu
din Viena, Rizu Dormusi din Pesta, Joan C. Cecherdechi din Cluj, Gheorghe Castrisiu din Bucu-
resti, Dimitrie Ceacari din Viena, Gheorghe Patani din Viena, Stamati Nedelcu Caromfil originar
din lizunciova, stabilit la Sibiu, Dimitrie C1iv, Nicolae Tintarul, Nica SmeanA din Rusciuc
etc. etc.
Mavrodi M. Safranu, rudA cu Manicatii din Sibiu si care testeazd averea familiei din
Melenic, Hagi Constantin Pop din Sibiu, ba chiar i Panaioti Hagi Nicu, marele donator al
bisericii grecesti din Brasov, par sd fi fost tot aromini, unii din ei cum s-a Intimplat cu Pana-
loti Hagi Nicu cuceriti Intr-o milsurA mai largA de curentul asa-numit grecoman".
In comparatie cu aromInii, negustorii armeni detin In aceastA corespondentA numai un
rol secundar, de important localA, Indeletnicindu-se aproape exclusiv cu negotul de piei, pe
care le procurau de la negustorii aromini i pe care le desfAceau pe pietele locale. Astfel IntlInim
pe un Artin armeanul, Agomosgi, Andrei VArtanu, Antal Isac din Aiud, Grigore Isar din
DumbrOveni, Stefan Gal, CIrstea i Iacob Ornoi, CIrstea Zabolic, Mihail Diac, Petre Ratiazar
tol i acestia din urmd din Gherla GOitan Cichi, Mihail si Grigore David, Ctrstea Copet, Grigore
Negru, Botosanu toti din Gheorghieni s. a.
Ce a determinat pe Tumbru ca i pe toti connationalii sAi sA-si pAraseascA micul
orAsel al patriei cu 700 de case si citeva sute colibe" 4, spre a se transplanta In inima Europei
Centrale, pe marile drumuri comerciale care legau Occidentul cu Orientul ?
Curentul de emigrare a aromlnilor din Peninsula BalcanicA, Inceput Inca din veacul al
XVII-lea, se datoreste In parte conditiilor de viatd nesigurA pe care le crease stApinirea turceascA
cu necontenitele sale lupte cu austriacii, haraciul apasator, samavolniciile i jafurile pasalelor
si ale bandelor armate, al cAror ecou Ii Intlanim In lamentatiile unora din corespondentii lui
Tumbru. Emigrarea se intensificA dupA cele douA atacuri din 1769 si 1788 suferite de centrul
vigil aromInesti, Moscopole, din partea turcilor condusi de All-Pasa din Ianina.
Experienta drumurilor comerciale, dobinditA In calitateu de cArAvAnari, a arominilor,
deprinderile de comert cApAtate de la venetieni, cu care au venit de timpuriu In contact, sArAcia
1 Registre Diverse, nr. 58, P. 186-187.

2 Ibidem, P. 137.
3 Ibidem, p. 152-153.
4 Anastase N. Hiciu, op. cit., p. 112.
www.dacoromanica.ro
528 E. LIMONA si D. LINIONA 4
solului care nu putea hrani un popor prolific, asezarea geografica a peninsulei au contribuit 1 ele
la spargerea cadrului strimt al patriei i cautarea unor conditif mai bune de trai.
Dupa parasirea Seatistei, Tumbru trebuie sA fi dus un timp o viata In felul acelor wan-
dernde Kauf- und Handelsleute" cu casa si familia In Macedonia, supusi turci, platind tribut
anual Portii, venind la Brasov sau Sibiu in anumite perioade ale anului, desfacindu-si marfurile
si reintorcIndu-se In patrie, cum Ii descrie Herrmann 1 pe companistii greci" va fi umblat
si el de ici colo, dupd cum 11 indemna interesul afacerilor sale, caci un catastih din 1775 este
datat din Tirnova, iar din catastihul din 1774-1779 reiese ca platea chirie la Brasov pentru
o odaie pe timp (le doua luni i pentru magazii in diferite localitati. De altminteri, o astfel de
viatd duc multi dintre corespondentii lui Tumbru, care se reIntorc In patrie", la familiile
lor, dupd perioade mai lungi sau mai scurte de Instrainare.
La 17 iulie 1780, tovarasul de negot, Gheorghe Ioan Marcu din Sibiu, Il indeamnfi pc
Tumbru s se hotarasca o data si sa se faca ardelean, sa se stabileasca la Brasov sau Sibiu si
sa inceapd negotul cu Bogdania".
Abia In 1782 Tumbru se stabileste la Brasov, o data cu castoria sa cu Paraschiva,
fiica cunoscutului negustor rondn din Brasov, Ioan Boghici. Pentru toaleta de mireasa a acesteia
comanda de la Viena multi rifi de catifea i crois de matase", loti de cipci, tanchel auHt 11
plichia aurite" in valoare de 201.2 fl.
Tot In anul 1782 Tumbru a schirnbat supusenia tura cu cea cezaro-craiasca, depunInd
juramintul de credinta 2.
In timp ce conditii grele de viata au gonit pe Tumbru, ca i pe alti aromini, din patrie,
conditii deosebit de favorabile i-au Imbiat sa se aseze in orasele de sub stapinirea Habsburgilor.
In vremea aceea Austria se afla in plina expansiune economica, cu obiectivul principal calm
Orientul apropiat. Politica mercantilista a vremii, constienta de faptul ca mijloacele banesti
necesare statului modern nu pot fi procurate numai prin vechile sisteme de constrIngere, ci
prin ridicarea posibilitatii de productie, Incepe sa acorde o atentie deosebita dezvoltarii
industriei i comertului, precum i asigurarii unei baze de procurare a materiilor prime si
de debuseuri pentru produsele proprii. Pcntru protejarea negustorilor si a marfurilor care luau
drumul spre tarile Imperiului otoman, Austria Incheic, la o saptamlna dupa pacea de la Passa-
rowitz din 21 iulie 1718, un tratat de comert, reconfirmat prin pacea de la Belgrad tie la 1739
si recunoscut ca perpetuu prin actul Incheiat la 20 mai 1747, completat apoi prin sinedul de
comert de la 24 ianuarie 1784 3.
Cu toate condi tiile de prosperare pe care politica austriaca le crea negustorilor sai, In loc ca
acestia sa invadeze I mperiul otoman, s-a intImplat Myers, negustorii otomani au invadat orasele
1 George Michael Gottlieb v. Herrmann, Das cite und neue Kronstadt, Sibiu, 1883, vol. 1,
p. 406.
2 Actele Magistratului, nr. 280/1782.
3 Tratatul de la Passarowitz aducea libertatea de comert pentru supusii austriaci
(cu drept de reciprocitate pentru supusii otomani) in Turcia, pe apa si pe uscat, cu tot felul
de produse, in afard de cele prohibite In mod expres, cum erau armele t i praful de pusca,
garanta siguranta persoanei si a credintei, a bunurilor si a transactiunilor negustorilor imperiali,
lnlesnea stabilirea de consulate si agentii pretutindeni in Imperial otoman, deschidea Dunarea
pentru comertul i navigatia supusilor imperiali, nu Insa pina la varsarea ei In Marea Neagra ;
prin sinedul din 1784, se obttne pentru vasele comerciale sub pavilion austriac deschiderea
Marii Negre i libera trecere prin Bosfor i Dardanele ; tot prin sined slut inliiturati ne-
gustorii turci care fusesera investiti cu privilegiul de cumparare exclusiva a marfurilor ce se
aduceau in tinuturile asupra carora se Intindea monopolul lor. Cf. Ghenadie Petrescu, Dimitrie
A. Sturdza si Dimiti ie C. Sturdza, Acte si documente relative la istoria renascerei Romlniet, vol. I,
Buc., 1888, P. 41 si urm. ; E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria rominilor, vol. VII,
Buc., 1876, p. 513 si urm.
www.dacoromanica.ro
5 AsPECTELE comERTuun BRA5ovEAN IN SEC. XVLU 529
austriace. Acest fapt se datoreste imprejurdrii cd Austria nu avea In acea vreme o pAturd autoh-
tond de negustori i Winn pc care Ii avea se gdseau prizonierii unei mentalitdti Invechite, feudale.
CaracteristicA este incercarea sasilor din 1711 de a lnjgheba o societate de comert 1 In care trans-
plantau traditia Ingrddirilor unui regim de breas1A. Lipsa de experientd a drumurilor si a cdilor
de navigatie, precum i deprinderile unei economii inchise medievale Ii determinau pe negustorii
autohtoni sfi priv eased cu nelncredere tratatele Incheiate i sd Inregistreze mai degrabil zvonurile
despre abuzurile sAvirsite In paguba negustorilor, ridicdrile de taxe si impozite fArd nici un tel
de autorizatie, atacurile banditesti, luptele interne si anarhia din Imperiul otoman.
NumArul mic al negustorilor autohtoni a determinat stdpinirea austriacA sd foloseascd
In realizarea expansiunii ei economice pe negustorii otomani care invadaserd orasele austriace,
acordindu-le privilegii sau uneori fAcindu-le sicane, cu scopul de a-i determina sd schimbe supu-
senia otomand cu cea austriaca.
Negustorii acestia se recrutau in primul rind dintre aroinlni, dupd cum se vede si din
documentele catalogului nostru, apoi dintre greci, armeni, slavi sud-balcanici s. a. Germanit
le spuneau Insil greci", deoarece ei foloseau In tranzactiile lor comerciale si in relatiile lor cu
oficialitatea limba greacd, pe care o invdtaserd In coli, asa cum era moda vremii In Imperiul
otoman. Pentru germani, grec" era sinonim cu negustor, chestiunea de nationalitate jucind un
rol mic pe atunci. Orice negustor de limbd greaca si de rit ortodox era numit grec.
Prin asezarea sa intr-un oras al domeniilor habsburgice, Tumbru culegea roadcle privile-
giului creat de Adunarea de la Alba Iulia din 1 oct. 1678 si Intdrit de principele Mihail Apaffy
la 4 nov. 1678 dupd modelul privilegiilor din 8 iul. 1636 si 29 dec. 1641, acordate Companiei
din Sibiu de cAtre Gheorghe Rakczy. Aceste privilegii au fost intArite la 12 sept. 1701 pentru
sibieni si la 15 mart. 1718 pentru brasoveni.
Ele asigurau companistilor libertalea de a face comert cu mdrfuri turcesti In
slatele habsburgice, Insd corner t. cu ridicata, nu cu amilnuntul. Ei erau supusi de-a dreptul
Ctimdrii imperiale i Tezaurariatului, carom compania le plAtea 300 taleri pe an, prin privilegiul
de la 1678, si 1 000 fl. ren. pe an, prin privilegiul leopoldin ; In rest companistii erau scutiti de
alte samba fiscale si de ajutorul de oaste. Companist11 aveau judecator propriu si 12 asesori sau
plrgari jurati 2.
La 13 aug. 1777, Maria Tereza lArgeste privilegiul companistilor sibieni i brasoveni,
In sensul cd li se permite comertul cu orice fel de marld, nu numai turceascd, precum i comertul
a la minuta" In orasul de resedintd, iar In celelalte localitAti numai In timpul tirgurilor anuale,
li se permite sd tind bolti" cu usi deschise asupra strdzii, li se permite sd cumpere alimente In
cantitdti mai mari pentru propriile nevoi, nu Insd pentru comert. Pentru a se putea bucura de
aceste drepturi, companistii trebuiau sd feed dovada cd shit ndscuti In Macedonia, ca au mijloace
suficiente pentru a face comert, s depund homagium" jurdmintul de supus i sd-si aducd
sotia i (win din Turcia In Transilvania 3.
La stabilirea sa In Brasov, situatia, comerciald pe care o gasea Tumbru aici nu va fi fost
cu mult deosebitd de aceea pe care o cunoastem din unele date statistice din anii anteriori.
Astfel, In anul 1768, din cei 122 negustori pe care.ii numdra Brasovul, numai 11 firme erau sasesti,
Otto Fritz Jickeli, Der Handel der Siebenbiirger Sachsen, in Archiv des Vereins fr
siebenbargische Landeskunde", serie noud, Sibiu, 1913, vol. 39, p. 96.
2 N. Iorga, Acte rominesti i clteva grece;ti din arhivele Companiei de comert oriental din
Brasov, publ. cu o introd. despre istoria Companiei, Vdienti-de-Munte, 1932 ; Despre Compania
grecilor Sibiului, In Studii ;i documente, vol. XII.
3 I. A: Grimm, Die politische Verwaltung im Grossfurstenthum Siebenbiirgen, Sibiu, 1857,
vol. III, p. 33-34.
84 - C. 4836
www.dacoromanica.ro
530 E. LIMONA *I D. LIMONA 6
31 companisti greci" 1 80 negustori scheieni. Li 1771, in afarA de greci", erau 32 firme In

Br asov, dintre care numai 12 sasesti, restul valahe i bulgare" k
In ceea ce priveste numarul i componenta companistilor, conscriptia din 16 Ian. 1781
inregistra in compania greaca 15 membri de drept ; al ti 24 mai mult romini s-au stre-
curat in companie pe nedrept", scrie Herrmann 2. Compania greaca, la venirea lui Tumbru,
fi depasise tinipul de inflorire, care cade intre anii 1716-1739 3, asa incit el, ca si multi alti
companisti tl negustori romini localnici, cauta sa treaca In rindul BtArger"-ilor, alaturi de sasi,
pentru a scapa de Tel de Tel de sicane si restrictii de drepturi pe care le fAcea magistratul in
numele comunitatii sasesti, care n-a vAzut niciodata cu ochi buni privilegiile imperiale acordate
strAinilor, privilegii care le atingeau pe ale lor proprii.
Astfel, In 1780, Costa Gianli i alti companisti ies din companie pentru a deveni Bilr-
ger"-i ; iar In 1782 Ion Boghici, socrul lui Tumbru, cumparA casa In cetate i capata prin aceasta
dreptul de cetatean 4.
0 data cu casatoria sa i cu depunerea juramintului, Mihail Tumbru trebuie sa fi iesit si
el din companie, caci In cearta pentru biserica greaca izbucnita intre companisti i cives graeci
ritus" 11 vedem situat de partea tivisilor".
Un moment important In viata si activitatea lui Tumbru a fost desigur constituirea corn-
panlei cu socrul su Ioan Boghici i cu postelnicul Hagi Stan Jianu din Craiova. Compania a luat
fiinta in octombrie 1789, prin contract Incheiat pe trei ani I prelungit apoi pe Inca alti doi,
pina la 1 sept. 1794. Compania functiona sub numele lui Tumbru, care era elementul tinar II
dinamic al el, deplasindu-se cu usurinta la Bucuresti, Ia1, Slivno, Viena etc., la diversele tirguri
unde afacerile reclamau prezenta sa. Totodata el tinea i contabilitatea afacerilor companiei.
Ceilalti doi parteneri de companie par sa fi participat la inceput fiecare cu cite un capital de
10 000 fl., iar la reinnolrea contractului cu cite 15 000 fl., precurn i cu cite un capital Investit
cu dobinda, de 3 000 fl. Jianu si de 5 000 fl. Boghici. Gistigul se Impartea in trei parti. Tumbru
pare sa nu fi dispus In vremea constituirii companiei de capital.
Anii In care a functionat compania shit anii celei mai bogate activitati. Comert de export,
import si tranzit cu marfuri brasovene din Tara Romineasca si Moldova, turcesti, venetiene sau
de alte proveniente de pe plata Triestului, comertul cu valori mobiliare, cambii i monede, la
Vicna, Constantinopol, Bucuresti, Seres, Zemlin, pe pietele Ardealului i Banatului, toate acestea
au lost practicate cu ajutorul unei armate intregi de corespondenti 1 comisionari, care vizitau
regulat tIrgurile ardelene, banatene, austriace, maghiare, din Tara Ronatneasca si din sudul
Dunarii, tirguri care In acea vreme alcatulau axa In jurul careia se centra Intreaga activitate
comerciala. Totodata Tumbru intretinea la Sibiu, Timisoara, Pesta si Viena magazii permanente
de desfacere a marfurilor, iar la Brasov o magazie de desfacere a vinurilor ad.use din Tara Romi-
neasca si de la Arad. Citva timp a fost i arendasul dijmei cerealelor din Vulcan 2, ba avea si
la Araci unele bunuri in folosinta.
Roadele materiale ale acestel ocupatii le gasim consemnate In inventarul averii 6 alcatult
dupa moartea sa de catre divizorat irnpreuna cu Constantin Boghici, cumnatul lui Tumbru.
Inventarul cuprinde un activ In valoare de 69 023.38 fl. ung., constind dintr-o casa In Piata
Pestelui nr. 410, in valoare de 12 000 fl. ung. ; 5 iugare de pArnint agricol in cimpul Cristianului,
In valoare de 263.50 fl. ung. ; perle, argint i obiecte casnice, In valoare de 1 509.50 fl. ung. ;
1 Fr. Teutsch, Geschichte der Siebenburger Sachsen, Sibiu, 1907, vol. II, p. 235.
2 Herrmann, op. cit., vol. II, P. 235.
3 N. Iorga, Studii ;i documente, vol. XII, p. IX.
Herrmann, op. cit., vol. II, p. 236.
5 Actele Magistratului, nr. 581/1786.
o Succesiuni, nr. 21/1805, p. 526-529.
www.dacoromanica.ro
7 ASPECTELE cOMERTULUI BRAsOVEAN IN SEC. XVIII 531
marfuri In valoare de 24 763.83 fl. ung. ; credite Indoielnice In sumd de 6 500.40 fl. ung. Iar pasivul
cuprinde 35 512.11 fl. ung. Dupa cit se pare, evaluarea aceasta a fost facutA In scopul de a favo-
riza pe sotia lui Tumbru, aci din actele procesului pentru succesiune afldm despre o stupind si
12 ogoare, despre vinzarea casei cu suma de 24 050 fl. ren. In anul 1821 s. a.
Pentru a putea aprecia ce Insemna pe atunci o asemenea avere e suficient sa ne &dim
ed S. Dobosi unul din cei mai bogati oameni din Sibiu a lasat In 1759, dud a murit, o avere
de vreo 100 000 florini 1 ; ca Ionache Gheorghiu sluga" lui Tumbru, avea un salarlu de 70 fl.
pe an pentru toata alergAtura pe la diversele Urguri unde desfAcea marfurile tar un senator
avea un salariu de 300-400 fl. ren. pe an 2
Dar rezultatul activitajil comerciale a lui Tumbru, ca si a tuturor negustorilor care apar
In documentele catalogului nostruTumbru nefiind cleat un caz reprezentativ este faptul de
importarrtd covitrsitoare de a fi contribuit In mod hotarltor la descompunerea vechii economii
feudale-iobagiste si de a fi pregAtit trecerea la economia capitalista. Elemente desraddeinate
dintr-un alt mediu, fart plumbii traditlilor regimului de breasla si MA prea multe scrupule
Ltd de statul de adoptiune pe care nu ezitau sd-1 frusteze prin contrabanda de marfuri si
monede, precum si prin mituirea functionarilor sai spirite cutezatoare Infruntind riscurlle
transporturilor In Imperiul otoman, bunt cunoscatori ai practicilor fostei lor stAptniri si decl mat
bine adaptati la ele declt negustorii austriaci, ei se afirmd cu tarie pe plan economic Impotriva
clasei feudale intrate In descompunere, pregnind calea smulgerii puterii politice din mlinile
feudalilor. Prin diaspora lor In cele (lout Imp Ardtii, otomana si austriaca, precum si prin Ingra-
direa lor de a se ocupa cu comertul cu amdnuntul, el shit Indreptati In mod necesar catra comertul
international, contribuind la crearea pietii internationale In regiunea care leagA Europa Centrald
cu Orientul apropiat, Principatele romlne si tarile sud-dunarene.
In persoana acestor negustori, capitalul comercial pdtrunde In forme variate In economia
feudald, Inchisl, zdruncintnd-o. Astfel, prin achizi l ionarea de materii prime de la micii producatori,
prin desfacerea produselor mestesugaresti,prin monopolizarea exportului, prin arendarea Incasarii
dijmei, capitalul comercial devenea un intermediar Intre gospoddria iobagista si marea plata
internationald. Pentru satisfacerea unei pleti internationale, negustorli acestia, care dispuneau
de capitaluri, fAceau avansuri asupra productiei urmatoare, determinind pe micii producAtori,
prani sau metesugari, sA product peste nevoile locale de consum, stimullnd In felul acesta
productia 3.
Extinderea economiel de credit, mlnuirea tehnicii cambiei indosabile, deprinderea de a
tine o contabilitate ordonata, largirea cercului de activitate prin utilizarea de factorl" comi-
sionari si corespondenti, rationalizarea vietii economice In vederea maximului de c4tig,
o anumita sobrietate In felul de Aga 4, toate acestea due la acumularea capitalului comerclal,
care, mai tlrziu, Isi va gasi Intrebuintare In Industrie. Pregatind trecerea de la economia feudald
la cea capitalista, capitalul comercial joact rolul unui factor progresist, revolutionar 5.
Dar i pe alta cale capitalul comercial este un ferment de descompunere a vechii economii.
Clasa feudald, cedlnd intereselor economice, dar si atractiei pe care o exercita asupra sa comertu16,
1 Pr. Teutsch, op. cit., vol. II, p. 542.

2 Herrmann, op. cit., vol. II, p. 542.
3 A. Otetea, Casa de comerf Hagi Constantin Pop din Sibiu fi rolul ei In dezooltarea corner-
futui din Tara Romtneascd, In Comunicdri f i articole de istorie, Buc., 1955, p. 44.
4 Din catastihele de cheltuieli ale casei Tumbru Catalog nr. 403, 412 se vede ca
acesta 10 intorcea pe dos giubeaua si anteriul, cumpara mobild veche de la licitatie, iar din
Catalog nr. 1495, 1507, se vede ca prefera sa cumpere o cast de fier veche, cAci fierul nu se
Invecheste si face aceea1 treaba, chiar daca nu se vede marca pe ea".
5 K. Marx, Capitalul, vol. IIP, Buc., E.P.L.P., 1956, p. 571 ; voL IIP, p. 324 si urm.
6 A. Otetea, op. cit., p. 43-44.
www.dacoromanica.ro
Incepe sd se asimileze burgheziei comerciale, iar pe de altd parte sA atragd aceastd burghezie la
conducerea finantelor statului. Din corespondenta lui Tumbru afldm cd afacerile sale erau adesea
finantate de vistieriile domnesti din Bucuresti si Iasi, prin intermediul lui Constantin Vasiliu
si Teodoran Cincu, mari negustori si bancheri din Bucuresti. Mai afliim cd baronul Brukenthal
fAcea comert cu Ilnd, iar din Actele Oierilor, cuprinse In pomenitul Catalog, sintem informati
cd logofdtul lonitA, vistiernicul Hristodul, serdarul Robescu, medelnicerul Panaiotache, postel-
nicul Gheorghitil, polcovnicul lancu, setrarul Dragan, cAminarul Polizache s. a. aveau cAserii In
judetele SAcueni, Slam-Rimnic, Buzau si Ialomita si fficeau ncgot cu brinzd. Ba, mai mult,
clasa feudalA se lndeletnicea nu numai cu comertul de mArfuri, ci si cu cel de bani.Astfel,dintr-ua
catastih al lui Manicati Safranu aflilm cd nu se mai pot lua galbeni nici de la nobili, deoarece
si ei au devenit zarafi"1.
Activitatea negustorilor din documentele noastre se desfAsoarA In cadrul monarhiei
absolute, caracteristicd epocilor de tranzil ie cum aratd K. Marx 2 chid vechile pAturi sociale
se descompun, iar pdtura medievald a orAsenilor se conslituie In clasa modernd a burgheziei si
and nici una din pArtile In luptA n-a ajuns Inca sd domine asupra celeilalte". Aceastd monarhie
se and prinsA de-a lungul aproape a Intregului veac al XVIII-Ica In rAzboaiele cu turcii si cu
francezii, a cAror influenta asupra comertului o Intllnim la tot pasul In documentele noastre.
Nevoia de a echipa si Intretine o armatd numeroasd contribuie si ea, aldturi de politica economicA
mercantilistA, la acordarea unui larg clinp de activitate acelora care pe plan extern pro-
movau monarhia austriacA In rindurile statelor moderne, a puterilor colonialiste, iar pe plan
intern Impotriva vointei monarhici absolute si a feudalilor promovau o nouii orinduire
sociald.
Fireste cd In activitalea si mentalitatea negustorilor din veacul al XVIII-lea ca In
orice fazd de tranzitie gAsim aldturi de elemente Innoitoare si rAmAsit.e ale vechii orinduiri.
Asa bundoard constitutia companiilor comerciale nu era depersonalizatd si bazatd pe capitalul
anonim, asa cum se va Intimpla mai tlrziu cu societAtile comerciale capitaliste, ci ele erau bazatc
pe relatii personale, ba adesea de rudenie sau cunostinte apropiate din aceeasi comund, asa
Incit ai adesea impresia cd toti corespondentii lui Tumbru alcdtuiesc o familie, o mare familie
aromineascd riispinditA de la Viena la Constantinopol si de la Seatiste la Iasi. Tot ca o 1111144A
de mentalitate feudald trebuie privit obiceiul de a face invocatii cu caracter religios la inceputul
bilanturilor de socotcli sau In impasurile comertului.
Amestecul de vechi si nou se desprinde la tot pasul din portul, atitudinea, gindirea acestor
negustori. Dintr-un castastih de cheltuieli ale casei, allam cd Tumbru purta calpac, giubea
cdptusitA cu bland de samur, anteriu, din altd parte cd isi comanda la Viena serviciu de masa
de cositor, fete de masa si servetele de Linz sau de Rumburg, Doppia Scrittura" (dubla conta-
bilitate) si cartea de socoteli, cambii, balante, ambele editate de Toma Dimitriu seatisteanul,
In anul 1794 2 si cil era abonat la ziarul grecesc Ephimeris 4 care apirea la Viena, editat de fratii
Markides Puliu din Seatiste, adepti ai revolutionarului Riga Velestinul poate mild cu
Tumbru , ziar care difuza, stingaci, ideologia revolutiei franceze.
Dar niciieri ciocnirea dintre vechi si nou nu apare mai frapant ca In scrisorile postelnicului
Hagi Stan Jianu. Dintr-o repulsie fatA de credit, caracteristicA mentalitAtii feudale, el Indeamnd
permanent sd nu se vindA marfd pe veresie, cAci veresiile nu aduc nici un cistig. In afara capita-
1 Protocol de scrisori 1796 nov. 4, p. 289, Arhiv. Stat. Sibiu.

2 K. Marx si F. Engels, Opere, vol. V, p. 212, la P. I. Leascenko, Istoria economiei
nalionale a U.R.S.S., Buc., 1955, vol. I, P. 289.
3 Registre Diverse, nr. 58, p. 237 238, 241 242.
4 Asupra acestui ziar cf. D. Russo, Studii istorice greco-romtne, vol. II, Buc., 1939,
p. 359 si urm.
www.dacoromanica.ro
9 ASPECTELE COMERTULUI BRA$OVEAN IN SEC. XVIII 533
lului invcstit In marfuri si a celui dat cu camat In locuri sigure", el mai avea galbeni pe
care li minglia doar cu privirea si e furios clnd Tumbru 11 pune In situatia de a se atinge de
acesti galbeni, de a-i schimba, pentru a onora o polita. Nu Vara rezerve accept tovarasia la
negotul cu monede, cad vrea s traiasca linistit i onorabil la batrinetele sale, dcoarece mult
s-a trudit in tinercte". Dorinta de eistig mare si lesnicios invinge pina la urind si 11 vedem Indem-
nind pe Tumbru sa Lica ell mai multe transporturi de monede, ba chiar straduindu-se si el sa
schimbe la Craiova bani turcesti In bani nemtesti.
Alaturi de trasaturi ce prevestesc o noul orinduire, apar In documentele noastre, In
germene, o serie intreaga din racilele orinduirii capitaliste de mai tirziu : concurenta slbatica,
coruptia autoritatilor de stat, Impartirea nedreapta a justitiei, crize, falimente, 1nceputuri de
exploatare colonialista.
In cele ce urmeazd vom prezenta activitatea lui M. Tumbru sub cele dotia aspecte mai
importante : comertul cu marfuri I comertul cu valori mobiliare, cambii i monede.
COMERTUL CU MARFUBI
Line 1. Tendinta de expansiune economica i necesitatea de a imbraca o armata, devenila

mai numeroasa si al carei consum sporise prin necontenitele razboaie din veacul al XVIII-lea,
dadeau impulsul dezvoltarii industriei textile austriace. Reprezentanta de la Timisoara a
casei de comert. Dimitrie Hagiopol si Pavel Iconomu ne informeazd ca Erna groasa si mijlocie
are cautare, o cumpard statul pentru nevoile soldatilor", iar Ioan Cincu, comisionarul lui Tumbru
de la Sibiu, 1i exprima nadejdea ea va vinde breslei postavarilor Una stogose necesard la con-
fectionarea de iamurluci pentru seferlii", breasla fiind zorita de catre comisia Impar4-
teased' de la Balgrad".
Breslele i fabricile Inghiteau cantitati enorme de Una. Pentru aprovizionarea kr intra
In joc o armatd Intreaga de negustori intermediari, iar lupta dusa Intre acestia nu este pentru
nici o alla marfa mai acerbil.
Unii negustori aveau pretentia sa puna monopol asupra intregii productli a unor sate.
Astfel chir Nacu, mare negustor de Una vienez, a dat ordin In cele 5 sate ale sale (din Banat)
ca nimeni din traialele sale sa nu Indrazneasca sa vInda Una altora". Fiecare mare negustor
Ii avea matrapazul" salt care colecta lina de la sate. Familii intregi de negustori erau speciali-
zate In acest negot (Citirii i Hagi Mihalii in Banat).
La Slnmiclaus, In Banat, se tinea un fel de bursa a llnji, uncle se adunau matrapazii al
negustorii de Ilna pentru a taia pretul".. Dupd nume i uneori dupa indicatia originii, matra-
pazii par sa fi lost aromtni stabiliti In Sinmiclaus. Astfel Iani Primba, Anastase, Eutimie Toma
Hristu, Mihail Dimitriu Tascu, Mihail Gheorghiu seatisteanul. Cu toate ca la Shimiclaus sta-
bileau un pret., negustorii nu respectau angajamertul luat acolo. Pe fata, negustorii vienezi au
fixat tirgul la 221/2-23 creitari oca, iar pe ascuns au dat taranilor 24112-25 cr., calcind i legea *
Licata de ei iriipind Unita Una, adormindpe ceilalti". Hagiopol nn pricepe ce blestcmlilmpinge
sa se arunce unii asupra altora, atit la cumparare, eft si la vinzare. La nici o marfa nu se intimpla
acest carlagan". Si nu numai in Banat, ci si la Nicopole se Intimpla acelasi mascarlIc", cum
11 caracterizeaza Teodoran Cincu, marele negustor de lipscanie din Bucuresti, care se lasase
atras si de negotul cu Una. Matrapazii i negustorii Isi aranjau socotelile kr de obicei pc
spinarea taranului producator. La Sinmiclaus, matrapazii care luasera bani Inca din iarna
de la negustori si se obligasera sa le vinda 5 000-8 000 ocale de Una, acum nu vor sa le vInda
.taloga, Toate tiri1e privitoare la marfurile cu care a facut comert Tumbru sint luate din
catalog, din colectia Acte-Bresle (Arhiv. Stat. Sibiu), registre diverse s. a.
www.dacoromanica.ro
534 E. LIMONA I D. LIMONA 10
nici jumAtate, din cauzA ca matrapazii ImpreunA cu vienezii au thiat pretul Hull la 241/2 cr.
oca, iar paoreii (Bauer) cer acum pentru Una 25-26 cr. oca i astfel s-a produs dihonic Intrc
matrapazi si negustori". Pcntru sporirca dihonk i", unii matrapazi luau arvuna de la mai multi
negustori, acestia aflau prin scion!! lor i cei mai puternici si mai IndrAzneti dintre negustori
confiscau Una arvunita de confrr. mai slabi. Astfel chir Nacu a pus forpot" pe 4 000 ocale
linA arvunita si de catre Hagiopol, din care pricina arab!! au purtat proces.
In anul 1781, Tumbru proiecta o tovfirilsie pentru negotul cu Una, pe timp de 6 ani, cu
Ioan Paicu din Zemlin i cu Hagi Batuta valahul". In acelasi an incheia contract cu postvarii
ca sa le furnizeze Ilna mita pentru sucne". In 1782 achizitiona lina din Banat prin Mihail
Dimilriu din Timisoara. In 1785 trimitea la 'Viola 25 500 funti lina. In 1790 trimitea lui Cantari
din Noi (sad mite negre i folcsea pentru achizilicnarea Unei pe Hagi Trandafir Gheorghiu ri
Nicolae Papailie In Banat si pe Constantin Chiru In Tara RomineascA, In timp ce desfacerea
Mei la Sibiu se face prin comisionarul Nicolae Stamu. Dar abia din 1791 negotul cu Una se
intensifieS. Prin reprezentanta din Timisoara a casei de comert Dimitrie Hagiopol si Pavel
Iconomu. din Viena, Tumbru cumpara Una din Banat, prin Mihail Gheorghe Silapendi, aducea
Una de la NIcopole i Itov. Bind pe rind, Dimitrie Poshari, marele negustor i bancher din
Viena, casa Dimitrie Hagiopol si Pavel Iconomu sau Darvari 1 fiii se lngrijeau sa plaseze Una
fabricilor din Viena ca : Schmidt, Linz, Neugethan, Marcus Neustadter, Fabrica ImpArAteasca,
precum i fabricilor din Salzburg. La Sibiu, llna era vinduta breslelor prin comisionarul Stamati
Nedcicu Caromfil, apol prin than Cincu. In compania Tumbru se intovaraseste temporar pentru
negotul cu 1MA si Teodoran Cincu din Bucuresti. In 1793 1st asocia In negotul cu lIna pe Nicolae
Stancovici si comp. din Bucuresti, jar In 1803 pe than Elefterie din Bucuresti.
Una era diferentiath dupA provenienth, dar mai ales dupa calitate. Din Valahia era
pretuita In special Una ialomiteana. Schwartz aducea postAvarilor din Sibiu Una tabaca
si stogose de la Craiova. Una turceascA" se aducea de la Nicopole, Vidin, Sistov, Scoplie,
Culon i Moghilita. Tumbru mai aducea Una de la Odaia Vizirului de lingA Braila, precum si de
la Subotita i Macovo de dincolo de Tisa. Jianu informeazA pe Tumbru ca un aga turc, cu care
Meuse negot acum 5 6 ani, poate furniza pentru compania thr 20 000 30 000 ocale ulna curata
predabila la Islaz, pe teritoriul Valahiei" cu plata la preluarea line!. Aga Hagi Memos de la
Nicopole promite comisionarului lui Tumbru 10 900 ocale ulna, dar cere sa-i dea arvuna,
ca sa nu se inteleaga cu altii. Altadath, acelasi comisionar cumpArA 6 000 ocale de la Hagi Halil
aga Hagi Mola Oglu de la Nicopole. Una banateana si cea de Arad, precum si Una seceleana,
erau de asemenea foarte cautate.
Dupa calitate, lina era diferit pretuita i servea unor scopurl variate. Breasla posta-
varilor din Sibiu voia Una tigaie subtire, fina ; de aceea loan Cincu da In grija lui Tumbru sa o
separe de lina groasA, pentru a multumi breasla si a-si respecta contractul Incheiat. Altadata,
breasla pretindea llna tabaca de Vidin, stogose bland, nu birsand. PalAricrii din Sibiu voiau mite
fine de munte. Mitele sA fie spalate asa cum se obisnuieste la Tetova de ling Dunare si In alte
regiuni, unde oile se tund dupA ce au fost puse de 3-4 ori In apa, iar Una a fost uscata". Lina
birsana era cAutata de vigurari l mitari, lina stogose la confectionarea de iamurluci" sau de
velinte. Una era uneori saina", adica neagra i noroioasA, ceea ce nemultumea pe musterii.
Inainte de a o vinde, negustorii aduccau Una la cosar" pentru a fi spalatA, cu care ocazie
Una de Banat pierde din greutate 40 %". Tumbru dispunea uneori ca Una sa fie spAlata pe
cimpia Brezei. Dui:4 uscare, Una se cAlca" In saci. 1.1n sac cuprindca 70-250 ocale. IncArcati
In carute, sacii luau obisnuit drumul Sibiului sau al Pestei, iar de aid cu corabia catre Viena.
Cu breasla din Sibiu se Inchciau contracte pentru furnizarea line!, Intarite de judet.
Judctul Sibiului, von Branz, care avea propria sa Zeugfabrik", trebuia si el servit" cu lIna
si plata se cam lasa asteptata. Pentru a reusi sa contracteze cu breasla, Ioan Cincu, comisionarul
www.dacoromanica.ro
lui Tumbru, avea de luptat din greu cu Lupu tiganul i cu Schwartz. Cel dintfl, mai putin lacom
de cfstig, oferca brcslci Itna la preturi mai moderate, rccuperfndu-si ctstigul prin marilc cantilati
pe care le furniza, lar cel de-al doilea ctstiga breasla prin oferta marfli pe datorie. De aceea loan
Cincu zorcste pe Tumbru sA-I trimita Ilna lnainte de a sosi Ifna lui Schwartz, iar altadatii cere
10 000 ocale ulna Ling seceleana, spre a putea lovi pc Lupu". Alt concurent al lui Cincu era
fncornoratul" de Trandafir, care, ca un om fara judecatA i necioplil", ofera breslei lina cu
27 cr. oca. Dar concurenti erau multi. Dcoarece breasla va lua de la tigan 10 000 ocale si de la
Corada 15 000 ocale i fiindca cumparase si de la Sacele, de la baronul Brukenthal, precum si
de la negustori unguri l valahi, nu va putea plat! Ifna pfna la sfirsitul lui decembrie". Un concu-
rent de temut la Sibiu era si Hagi Constantin Pop.
Rareori breslele se aprovizionau cu Unit i In mod direct. Astfel, o data ni se spnne ca
vataful breslei va aduce 600 ocale Una, iar altadata aflam ca miariI sibieni t cisnadieni, in
numb' de 400 mesteri, au aprobare de la guvern de a strInge Una din satele de la poalele mun-
tilor I pfna la Drastic, prccum si de a ridica lina de la odce hasnar" care a luat ulna de contra-
banda. DacA breslele 1st mai procurau ltna uneori direct, din interior, peste granita nu se Incu-
metau sA treaca. Actele de breasla 1 din a doua jun-Mate a veacului al XVIII-lea slut pline de
plingeri Impotriva acestor greci" i valahi" din Austria care fi spcculau pe breslasi, furni-
zindu-le materie prima d peste hotare, precum si de cereii adresate guvernului pentru reducerea
rigorii lazaretului, care Impiedica pe negustorii straini sa vinA aid i pe breslasi sa tread.
dincolo. Desigur cA nu numai aceste rigori constituiau un impediment, ci i o anumita menta-
litate Inchisa, feudalA, precum i nelncrederea In starile politice-sociale din Imperiul otoman,
cu toate garantiile pentru persoanele i bunurile suclitilor austrlaci luate prin tratate.
Pretul llnli varia dupA calitate, dupa regiunea de unde provenea sari unde se desfacea
si, fireste, 1 dui-A legea cererii i ofertei.
In ceca ce priveste pretul de cost, In 1782 Mihail Dimitriu trimitea din Banat lul Tumbru
5 000 ocale Ilna, cumparatii cu 5 potori oca. In 1787, Nicolae loan Riga informa pe Tumbru cA
Ilna tigaie se cumpara In Banat cu 36 cr. oca, cea mijlocie cu 20 cr., cea groasa cu 12-15 cr. oca.
In 1793, Hagiopol spera ca In Banat Etna finii va putea fi cumparata cu 9 grosite oca, iar cea
cabadicii" cu 7 grosite, tintnd seama ca llnarti din Viena, cu exceptia lui Nacu, n-au dat avansuri.
In 1789, se cumpara cu firman Ilna din regiunea Seres, de cCdre evrei, pentru francezi,
cu 35 aspri oca.
Yu 1793, la Nicopole, pretul lInei s-a taiat la 50 aspri oca, facindu-se teslim la schela
de acolo". In 1795 Hagiopol sfatuia pe Tumbru sa cumpere 30 saci cu ulna de Ialomita, chiar la
pretul de 20 parale, cad daca se va Incheia pacea, cei 30 saci cu 'Ina vor da un cfslig de 80
sad cu Una, iar daca nu se va Incheia, iarasi nu vor avea nici o pierdere".
Pretul de vtnzare de asemenea cunoaste marl variatii. Astfel, In 1785 Tumbru vindea
la Pesta 25 500 funti cu 34 fl. ren. suta de fun% Incaslnd 8 670 fl. ren., In limp ce prctul de cost
si cheltuielile fusesera de 7 306 fl. ren. In 1793, llna se vindea la Viena cu 44-46 fl. si nimeni
nu se uita la ea, din cauza chesatului pricinull de rfizboi". In 1796, Hagiopol vindea prietenului
lutcran" de la Salzburg cu 40 fl. chintalul franco lint fina i cu 26 fl. Una groasA, In timp ce,
adusd la Viena, cea dintli costase 351/2 fl., Iar cea de-a doua 211/2 fl.
Aceeasi Instabilitate a pretmlui, nu numal de la un an la altul, ci chiar in cursul aceluiasi
an, o gasim si la desfacerea Hull pe piata Sibiului. In general, cum rcmarca Hagiopol, Una de
mai multi ani urca la prel dintr-odata i scade iarasi dintr-odata cu 5-10 fl., dupa cum se
umIla laptele chid fierbe i scade cInd se raceste".
Colectia Acte Bresle, vol. I II, Arhiv. Stat. Braov.
www.dacoromanica.ro
636 E. LIMONA i D. LIMONA 12
In privinta cheltuielilor de transport, &inn in aceastA corespondentil numeroase infor-

matii. Astfel, in 1793 Hagiopol plAtea pentru transportul Hull de la Timisoara la Viena cu land-
cucii" 2.30 fl. la chintal. Cu aceste landcucii Etna va ajunge curatii la Viena si nu va fi furatfi
pe drum de valahi i unguri, cum se Intimpl5 de multe ori. CArulcle au plecat la 18 aug. i vor
ajunge la Viena la 5 sept." In 1794, Mihail Gheorghiu Silapendi platea un gros chirie la suta de
ocale de la Cu Ion si Moghilita pinii la Cimpina, 68 parale la suta de ocale de la Cimpina la Brapv,
15 grosi pentru vamA i cartulie luat5 de la ispravnic pentru libera trecere a 7 400 ocale Ilea,
8 grosi pentru doug scrisori domnesti, 127,42 grosi pentru cump5rarea a 22 saci de 283 ocale la
pretul de 54 aspri oca, 20 grosi pentru iumbrucul" Turciei si eintar. De la Pesta la Viena, in
1791, se plAtea corniei lui Cranica un navlu" de 47 fl. pentru 47 saci cu linA.
Atit cei care fAccau achizitia Hull, eft i cei care desfAceau Him pentru Tumbru, ii calculau
un provizion" de 1-3 %. Matrapazil Ili calculau si ei un colausluc".
Cu toate cheltuielile i greutatile pe care le comporta negotul cu lina, el era foarte rentabil.
Dintr-o socotealA a lui Tumbru din 1804, se vede cA realizase un cistig de 7 279 f I. ren. pentru
90 sad cu linA, Anduti la Viena, care 11 costase 25 891 fl. ung. sau 21 576 fl. ren., iar cu chel-
tuielile cu sacii, spAlatul Mil etc. se urcase la 24 333 fl. ren.
Bumbacul. In tov5rAsie cu loan Paicu din Zemlin, M. Tumbru a fAcut comert cu bumbac
In anii 1780-1782 prin intermediul casei de comert Th. C. Manusi din Seres. Dar abia dupA
constituirea companiei cu Boghici i Jinnu comertul cu bumbacitncepe sa ocupe un loc din ce in
ce mai important In activitatea comercialA a lui Tumbru. Bancherii care nnijloceau p15tile pentru
companie erau Dimitrie Poshari, Dimitrie Hagi Mihali Ciltanu, iar mai tirziu Ioan Darvari din
Viena, care par sS fi fost i ei interesati in comertul cu bumbac. Firmele care f5ceau achizitii
de bumbac erau la Seres Diamandi Papasteriu, Ianuli Hagi Dimitriu si comp., iar la Triest
Nicolae Plastara. Agent!! purtAtori de grijii ai transporturilor erau la Novisad Mihail Cantari,
iar la Sistov Hagi Ilie Alexiu.
Bumbacul se procura fie direct din Seres i satele din regiune ca Dovista, Dumba, Vilcista,
Cul, Negrita, Alostrati, Dopolia, Ahini, Saviac, fie de la Triest. De aci se aducca bumbac de
Seres, Casaba, Axar, Smirna, Chircagaci, Hasan Pap, Salonic, Tricala, Arta, Knichi. In anii
1798 si 1799, Tumbru aducea bumbac direct din Smirna. Ioan Metaxas ii trimitea 95 baloturi
in caicele lui Cota Ahmet si Balucgi Mehmet Regi" pinA la Constantinopol, de unde M. Vasiliu,
Panaioti MArgarit si comp. le expediau mai departe la Brasov.
Din Seres, bumbacul era transportat prin Sistov, Zimnicea, Cimpina cAtre Brapv.
Alteori, lua calea marl! de la Salonic la Triest cu bastirnent venetian". Apoi cu carutele de la
Triest la Petau, de aici cu caicele pe Drava pinA la Perlet sau cu carutele prin Varadin, Novisad,
Timisoara. Uneori bumbacul de Chircagaci si Smirna se aducea pe mare, apoi prin Galati cStre
Brapv. Corespondentii lui Tumbru de la Viena ii trimiteau bumbac pe DunAre pinA la Pesta.
Bumbacul se indesa in saci de care basagii" si se transporta in poveri, baloturi sau
colete. De la Omni bumbacul era cumpArat cu litra, cu oca sau cu topul si se desfAcea la Viena
cu chintalul sau la Sibiu si Timisoara cu sacul sau cu oca. Un top avea 720-730 dramuri. 0
povara avea c. 61 64 topuri sau, dud m5surAtoarea se fAcea In funti, c. 135 funt,i. Un balot
cuprindea 100-250 funti.
Bumbacul era pretuit dup5 provenienta i dup5 calitate. Dupa calitate, intilnim in
acte : bumbac tarAnesc, matrapazic, usiuri, chesmen, liton, subugi, hamic, cu saz, fArA saz.
Pretul de cost varia la Seres, in anii 1780-1796, Intre 52-90 parale topul, pentru a ajunge
1n 1797 la 110 130 parale topul. Calitatea bumbacului si mArimea topului cad erau topuri
mari si topuri mici aduceau variatil de pret. Astfel dintr-o scrisoare din 1792 aflAin c5 bum-
bacul tirsnesc costa 62 65 parale, cel matrapazic 57-58 parale, cel chesmen 67 parale, iar
usiurile 90 parale.
www.dacoromanica.ro
13 kSPECTELE COMERTULUI BRASOVEAN IN SEC. XVIII 537
Pretul de vinzare la Triest varia In anii 1790-1792 Intro 40-51 fl. chintalul, iar la
Viena in anii 1781-1782 Intre 51-60 fl. chintalul, pentru a ajunge In 1794 la 39 fl. chintalul.
In cursul anului 1799, pretul cunoaste cele mai mari variatli, Intre 45-93 fl. chintalul. La Sibiu,
loan Cincu vindea bumbacul cu 98-104 fl. ung. sacul.
In privinta cheltuielilor de transport, aflilm cA In 1780 diasacgiul" a primit 40 aspri de
povara ; pentru betaat adieu vama noua" s-au plata 20 grosi pentru 10 poveri, iar 20 perechi
saci de 246 ocale perechea au costat 102.60 grosi,adica 50 aspri de oca. In 1791 se plateau 13 grosi
la povara chirie de la Seres la Sistov, iar In 1792 se urea la 19 grosi. Fireste ca chiria se aranja
prin buna Invoiala, cad tot In anul 1792 Hagi Ilia Alexiu cheltuia pentru 10 poveri bumbac
trimis de la Scres , 90 grosi chide pina la istov, la care se adauga 12,60 grosi vama, 25 grosi
betaat", 21 aspri pentru cartulie", 35 grO-si chink pina la Cimpina, 60 aspri pentru tescherea" ;
la acestea li calculeaza un provizion de 2,60 grosi.
Variatiile pretului la bumbac se datorau uneori recoltei slabe, pricinuite de seceta, grin-
clink ploi. Un flagel care stingherea adesea comertul cu bumbac la Seres era ciuma. Uneori
ciuma alunga'pe toti negustorii din Seres". 0 scrisoare vorbeste de 100 morti zilnic.
Bidicarea pretului de cost era uneori provocata de concurenta negustorilor care yin
unii peste altii ca sa cumpere bumbac", pricinuind acelasi carlagan" ca si la cumpararea Hull.
Aceeasi tendinta de monopolizare a productiei se intilneste si la cumpararea bumbacului.
Firma Diamandi Papasteriu avea sub puterea sa" satele Vezenic, Dovista, Cutu, Dopolia.
La achizitia bumbacului, concurenta faceau i francezii, care cumparau mari cantitati de la
Seres si Salonic.
Legea cererii si a ofertei reglementa atotputernic i pretul de vInzare. Astfel, in anul
1799, de unde ln4una ianuarie se faceau pronosticuri cA pretul se va urca, deoarece la Triest
nu mai vine bumbac de la Smirna, din cauza ca francezii au patruns in statul Neapole, situatia
in Adriatica s-a incordat si nu mai yin corabii de la Smirna la Triest", se ajunge In cursul anului
la situatia unei scaderi a pretului din cauza marilor cantitati care sosisera. Pretul bun de mai
lnainte a atras pe piata Vienci mari cantitati de bumbac din diferite regiuni, pe care Londra si
Hamburg nu le vor cumpara, deoarece si acolo se gaseste mult bumbac". In luna noiembrie, la
Viena se aflau peste 35 000 baloturi, iar la Triest 25 000 baloturi si nu e cautat din cauza
lipsei de bani". In timp de 5 zile, pretul bumhacului scade de la 92 fl. la 87 fl. chintalul. Pretul
mai ridicat de pe piata Hamburgului 120-125 fl. chintalul, In Limp ce la Viena era de 83-86 fl.
in anul 1799 martie determina pe Darvari sa indemne pe Tumbru sa trimita ceva bumbac
pentru Hamburg". Este probabil ca Tumbru va fi desfacut bumbac i In Hamburg, nu numai
la Brasov, Sibiu, 1 imisoara, Pesta, Viena. In acelasi an, situatia bumbacului devenise precara
si la Hamburg.
Starea de razboi si tulburarile politica se rasfrIngeau asupra comertului In general. 0
scrisoare din 1791 vorbeste de criza i scaderea de pret" pricinuite de razboi, iar In 1795 Hagiopol
Ii exprima parerea ca dad( se incheie pace, dupd cum a incheiat prusacul, desigur bumbacul,
lina l alte marfuri se vor ridica la pret, deoarece le cere Elvetia i Reichur. In timp ce Jianu
care, cu circumspectia caracteristica virstei, constituia un fel de Mat in avintul comercial al
companiei II indemna pe Tumbru sA \Thula cu chibzulala marfa, caci drumurile slut Inchise,
sosesc putine marfuri i sa nu cumpere prea mina mania pina nu va vedea rezultatul razboiului,
caci la incheierea pacii preturile scad". Uita, fireste, ca urmarea unui transport mai lesnicios
si mai ieftin In timp de pace se compensa prin marea cerere a industriei In plina dezvoltare,
care ducea la efectul contrar, de urcare a pretului.
In general inchiderea i deschiderea schelelor, prin Impiedicarea sau favorizarea eke.,
latiei marfurilor, influenia automat pretul.
www.dacoromanica.ro
Tulburarile din Peninsula Balcanica Ingreuiau mult aduccrea bunibacului din Seres.
In 1799 alldm de negustori atacati de zurbagii" In drum spre Sercs. In 1792, din cauza con-
flictului de la Belgrad, cumparAtorii stau de o parte, bumbacul fiind oprit la Nis '. Pentru all
asigura protectia transporturilor, loan Hagi Dimitriu din Seres cauta sa serveascd pe am Osman
aga Tinanoglu, rugind pe Tumbru sA vIndA cele 11 poveri de bumbac ale accstula la un pret
bun, spre a multumi pe prietenul lor".
Deoarece sistemul de platd a bumbacului, ca si a celor mai multe mArfuri aduse de peste
granita, era prin cambli, se Intimpla ca negustorii de bumbac din Seres refuzau s le furnizeze
bumbac pe polite, cci accasta implied luarea de polite i pentru Constantinopol, In care caz ei
slut nevoiti sa alba dc-a face cu turcii si nu doresc sa-si pericliteze situatia".
Instabilitatea monedei si a cursului cambiei Impiedicau uneori comertul cu bumbac
sau lb 1ndreptau cAtre piata cu un curs mai bun.
Cu toate greutatile pe care le Intimpina negotul cu bumbac, negustorii preferau acest gen
de negot, aduclnd mari cantitati i lulnd uneori cu asalt aceastA marl% Nemtii pindesc sa cum-
pere bumbacul chiar de la lazaret". La Triest a fost ravais" pe piata, ramInInd magaziile goale,
cAd negustoiii fAcuserA tocmealA Inca de la lazaret.
Ca si pentru alte mArfuri, e greu de stabilit ce volum ocupa comertul cu bumbac In acti-
vitatea comerchld a lui Tumbru, deoarece nu sIntem In posesia corespondentei sale complete.
Din scrisorile pe care le avem reiese ca In anul 1790 compania Tumbru a pus In circulatie cca. 750
baloturi bumbac, ceea ce Inseamna o cantitate foarte mare, tinind seama ca Intregul comert.
cu bumbac al Brasovului comporta 2 000 baloturi In anul 1798 1.
Asupra ctstigului realizat la comertul cu bumbac, dintr-o scrisoare din 1800 aflam ca la o
cantitate de bumbac care a costat la Brasov 8 607 fl. ren., iar cheltuielile de transport 1 090 fl. ren.,
s-a realizat un dstig curat de 1 313 fl. ren.
Ceara. Un loc de frunte In activitatea comerciala a lui Tumbru 11 ocupa ceara. Ea
forma mai mult obiectul unui comert de tranzit Intre Moldova si Venetia. Rareori ceara bog-
daniet." era adusa pentru consumul Brasovului sau al Vienei. Comertul cu ceara era exercitat
uneori pentru propria-i socoteala, de cele mai multe ori Insa pentru socoteala tovaraseasca
cu loan Paicu din Zemlin, cu Gheorghe Than Marcu din Sibiu, cu Gheorghe Turunta din
Viena, cu casa de comert D. Hagiopol si P. Iconomu, cu Trandafir Gheorghiu Dosiu din Timi-
soara, cu Anastase Lagu din Triest, cu firma N. Plastara din Triest, iar dupa constituirea
companiei cu Boghici i Jianu, pentru socoteala companiei lor.
Ceara cu care facea negot era In cele mai multe cazuri de provenienta moldoveneasca
ceara bogdanicd" dar i ceara munteneasca, bandteand, de Arad, Hotin, Cernauti ocupa
un loc important In aceasta corespondentd. Ceara era exportata la -Venetia prin Triest, unde
Isi dddea Intilnire cu ceara de Lehia, Podolia, Smirna, ceara ruseasca. Uneori ceara era exportata
si In Nemtia".
Negotul cu ceara nu era lipsit de trucia, griji, cheltuieli i pericole. Uneori exportul
cerii din Moldova si Muntenia era prohibit. Pentru obtinerea liberului export se faceau demer-
suri pe lingit rusi, care, prin tratatul de la Cuciuc-Cainargi, obtinusera dreptul de a interveni
la Poarta In favoarea Principatelor. Ruii, prin elciul de la Constantinopol, obtineau firman de
liber export al cerli. Diplomatul" afacerilor cu ceara era Constantin Vasiliu din Bucuresti,
care se pricepea sa Intretina relatii cu rusii i sa obtina prin ei firman de la Poarta pentru
liberul export, ba chiar 1 firman prin care domnitorul Moldovei este silit sit rcstituie banii
Incasati pentru vama. Un corespondent al lul Tumbru se lauda chiar ca rusii vor smulge
Portil un hatihumaium" pentru libera circulatie a marfurilor din Tara Romineascd si Moldova
1 F. Jickeli, op. cit., p. 172.
www.dacoromanica.ro
in orice regiune. PIn atunci !ma, trebuia sa se obtina de fiecare data, pentru fiecare trans-
port, un asemenea firman, care costa bani i alergatura. Astfel In 1781 se vorbeste de 40 grosi
plati ti pentru firman si 100 grosi pentru curierul rus care a lost trimis cu firmanul la domnul
Moldovei, spre a se putea exporta o cantitate de ceara in valoare de 7 680 grosi si 72 aspri.
.Alteori liberul export se capata prin oferire de plocon catre domnul Moldova sau ceara era
pur i sirnplu adusa pe ascuns la Oituz.
Pentru stringerea cerii din Moldova se deplasa uneori Tumbru personal sau se ducea
numal pina la Oituz la vama spre a o lua In primire. Cu concentrarea cerii moldovenesti la
Iasi se ocupa 0 Constantin Vasiliu, care la 24 oct. 1780 avea adunate 7 100 ocale ceara. La
lai ceara era depozitata la Zotu Panu, prietenul lui Vasiliu. Acest Zotu Panu pare sd nu fi
fost om de euvint i corect la clntar, cad la un moment dat necinstea sa este generalizata
atribuita tuturor negustorilor ieseni, recomandindu-se recintrirea cerii luata in primire
de la el. Incarcata in poveri, de la Iai ceara trecea prin Grozesti-Oituz, unde se supunea
obllgallilor lazaretului I vamil. Transportul alcatula un mic convoi, cad intr-o scrisoare e vorba
de potcoNirea a 33 cal care duceau poverile. De la Oituz ceara lua drumul BrasovSibiu
Ti misoara Pesta Viena Triest Venetia.
Transportuale erau Insotite de oameni de incredere, deoarece chirigili ar putea fura
ceara pe drum". Astfel de la Iasi transportul era Insotit de atm Diani, omul de Incredere
al lui C. Vasiliu. Transportul la Venetia era insotit de Teodor Rudolf, Gheorghe Manicati
Safranu, Antonie Dimitriu, Arpas, Toma Vilara. Cu toate aceste masuri, uneori se pomeneau
cd la Venetia ceara a iesit lipsa la cintar.
Ce cantitati de ceard se tranzitau anual I i ce volum ocupa ceara In comertul lui Tumbru,
e greu de stabilit, corespondenta sa nefiind completa. Ceea ce se poate spune e ea in anul
1781, care e cel mai bogat In corespondenta referitoare la ceara, dupa calculele noastre, s-au
tranzitat cca. 50 000 ocale i vreo 265 colete.
Pretul de cost al cerii moldovenesti variaza hare 64-68 parale oca In anii 1780 si
1781, ba un negustor seatistean cumpara de la Tecuci chiar cu 55 parale oca ; in 1791 ajunge
la 85 parale oca. Pretul cerii banatene e de 30 grosite oca In 1780, de 34 grosite In 1790, de
15-16 grosite funtul din cauza chesatului" In 1792, de 75-90 fl. chintalul In anii
1791-1796.
Pretul de vInzare la Triest variaza Intre 65-86 fl. chintalul in anii 1781 si 1782 si se
ridica la 100-106 11. In anii 1791-1793. La Venetia, variaza intre 39 1/2-41 ducatl chintalul
in anul 1781 si ajunge la 44 1/2 ducat.i in anul 1795. La Viena, variaza Intro 70-81 fl. chintalul
In anii 1781-1782, Intre 90-95 fl. In anti 1790-1791, e de 85 fl. In 1794 si de 100 fl. In
1796. La Timisoara varia Intre 85-95 fl. chintalul In 1790.
Pretul cell! varia (hip calitate. Cea mai apreciata pare sd fi fost ceara moldoveneasca,
a card puritate i parfum serveau ea termen dc comparatie pentru alte ceri. La Triest, pretul
emit se stabilea In functie de sosirea cerii moldovenesti. Pretuita era 0 ceara din Tara Romt-
neasca, In timp ce ceara banateana nu era asa de curata, din care cauza se scadea supradaraua,
pe lingA scaderea obisnuita de 4 %. Totusi ea era preferata la Venetia cern din Lehia i Gaza-
clia". In timp ce ceara de Lehia se vindea la Triest cu 47-48 fl. chin talul, cea de Smirna cu
103-104 fl., cea din Moldova si Tara Romineasca se vindea cu 105-109 fl.
Pretul era in functie si de abundenta sau deficienta productici. Astfel aflam ca in
anul 1791 albinele s-au prapadit In Valahia" i daca se vor fi prapadit si In Moldova si va
fi putina ceara, cineva poate cistiga lotul", speculind ceara de anul trecut.
Evolutia razbolului ruso-turc din 1789-1792, cu inchiderea sau deschiderea dupa Impre-
jurAri a schelelor din Turcia, avea urmari asupra pretului. S-au inchis schelele In Turcia
el e posibil ca ceara sa se leftineasca", scrie un corespondent in 1790.
www.dacoromanica.ro
540 E. LIMONA si D. LIMONA 16.
Concurenta intre negustorii care achizittonau ceara joacti si ea rol in determinarea

pretului. Astfel Hagiopol din Timisoara se plinge de mai multe od lmpotriva lecedireilor
blistinasi" (cetgenli din Timisoara i probabil si Arad) care oferd preturi mai marl, asa Inclt
el n-a putut cumpdra la tirgul de la Vilagos si la VIrset, unde se dusese sii cumpere ceard.
$i negustorii sereslii i varadinlii filceau concurentA pe plata Banatului. La achizitionarea
de ceard se practica sistemul cdpar"-ului, a avansurilor date producAtorilor i uneori se Intimp la
ca intreaga productle de ceard sd fie arvunitil. Adesea negustorii procurau ceara de la a
doua mind, de la aceia care o colectau spre a o specula. In aceasta calitate apare In Banat
un Dimciu Postinica, probabil tot aromin. Pentru procurarca cerii se fdcea uneori si contract.
Cind ceara era putina, negustorii ajungeau de se luau si la bAtaie (astfel la Arad In 1793).
In privinta cheltuielilor de transport, afldm ed de la lasi la Grozesti s-a plAtit in 1781
88 grosi chide pentru 5 139 ocale ceard, 2.39 groi pentru potcovitul celor 33 cal, 2.54 grosi pentru
incdrcat, 3.24 grosi pentru cdrtulie, iarbd i bacsis mocanilor i alte cheltuieli pentru dia-
sacgiu". De la Oituz la Venetia si In interiorul Venedei cheltuielile de transport se ridicau
la 18 fl. ren. de fiecare colet. Pentru vama din Moldova se pldtea 3 parale de oca. La Timi-
soara i Triest se adAugau vdmile ImpArdtesti. De la Timisoara la Triest, cheltuielile de transport.
se ridicau In 1781 la 10 fl. ung. de fiecare colet. in anul 1799, pentru 6 buti cu ceard In greu-
tate de 75 chintale s-a plant chirie de la lazaretul Bran pind la Brasov 14.22 11. ren.,
de la Brasov la Viena 600 11. ren., adicA 8 fl. la chintal, iar pentru harmitul nemtesc"
191 fl. ren.
De la Pesta la Venetia transportul a durat 20 zile, dupd cum afltim dintr-o scrisoare
din 1780.
Agentii care colectau ceara, ea si cei care o desfAceau, incasau un provizion de 1 2 %.
Ceara nu se vindea totdeauna sub forma pur, ci amestecatA cu bostind", adied cu
reziduuri de la turtele de ceard. Funtul de bostinA costa 36 cr. Alteori ceara era amestecatA
cu talp" 114 talp si 3/4 ceard si e greu de cunoscut cd a lost amestecatd". Mari mesteri
In a falsifica ceara se pare cd erau tintarii din Banat, care dupd cum le este obiceiul, dacA
nu pun ceva in mar% crapA". Oca de talp costa 30-32 grosit.e.
Aldturi de ceara de albine, un toe In comertul cu ceara 11 ocup i ceara de seu. In 1797
Tumbru trimitea ceara de seu la Varadin lui Bogdan Hagi Vulcu.
Ceea ce trebuie remarcat, este faptul cd ceara mai Indeplinea i alte functii economice
cleat aceea de marid de schimb. Cu ceard se plateau mill-furl cumpArate la Venetia, fireste nu
In sensul trocului primitiv, ci prin compensarea titlurilor de creanta. Astfel aflAm cd sirma de
la Venetia lard specificarea cantitAtii a fost plAtita cu 4 000 ocale ceard moldoveneascd..
Cu ceard se plateau datorii la Venetia si la Triest. Ceara servea drept cautie, in contul cAreia
Tumbru putea trage polite oriunde sau putea cumpAra mArfuri. De obicei, ceara era amanetat
la consulul de la Venetia. Acesta avansa bani In contul cerli, era In relatii de cont curent cu
Marcu din Sibiu, tovardsul lui Tumbru, lua decizii cu privire la ceard, fiind un factor hotdrItor
In negotul cu ceara, In calitate de cunoscAtor al conjuncturii pietei Venetiei.
Pafarhina. Patachina sau boiaua", cum apare uneori in documentele noastre,
cheton" sub denumirea greceascA, kreizpir" sub forma germand coruptd din Kreuz-
beeren" este planta cunoscuta In botanicd sub numele de rhamnus, plantd din care se extra-
geau materii colorante verde si galben foarte edutatd de manufacturile si fabricile textile
din veacul al XVIII-lea.
Patachina se aducea din Tara Rona/leased, in special din Ialomita, care avea reputatia
de a produce patachina de cea mai bunA calitate, apoi de la Craiova 1 regiunea de 11110
Olt, din regiunea Nicopolei, de la Adrianopol, Sistov, Velison, Zemlin, Macedonia, precum si
din pArtile Ungariei, aceasta din urmd fiind consideratA de proasta calitate.
www.dacoromanica.ro
17 ASPECTELE COMERTULUI BRA5OVEAN IN SEC. XVIII 541
Pentru achizitionarea patachinci, Tumbru folosca pe Mihail Gheorghe Silapendi seatis-

teanul, care calatorea prin Tara Romineasca, Oltenia, Nicopole, itov, arvunea Inca din pri-
mavara recolta de patachina, iar prin iulie stringea In sad sau In butoaie boiaua, o expedia
la Orsova, iar de acolo clad nu trebuia sa se supuna carantinei lazaretului de la Mehadia
era transportata cu carutele prin Pesta catre Viena. Aici casa de comert D. Hagiopol si P. Icono-
mu o desfacea la fabrici ca : Kethofer-Zitz-Cotton, Friedauer-Zitz-Cotton s.a. Alteori, marfa era
vinduta unor case comercialc ca I-Iipmeyer et Prixner, care o inmagazinau spre a o specula la
momentul oportun, sau chiar i bacanilor care se napusteau" asupra ei. and lazaretul de
la Mehadia era Inchis, marfa era Indreptata spre Sibiu pentru nevoile manufacturii locale.
Timp de doi ant, In 1794 si 1795, Tumbru se lasa prins de negotul cu patachina,
cedind inlet contagiuni care cuprinsese toata negustorimea, specualtia cu patachina devenind
un fel de moda. Prin proportiile pe care le ia i prin patima pe care o deslantuie negotul
cu patachina, aproape ca se poate vorbi de o manie a patachinei, asa cum Olanda cunoscuse
cu un secol mai inainte o manie a lalelelor".
Dimitrie Poshari, bancherul de la Viena, propane In secret" lui Tumbru sa faca tovd-
rasie de negot cu patachina, fiind dispus sa depuna un capital de 6 000 grosi, iar Tumbru
numai 3 000 grosi, spre a cumpara 100-200 cintare de boia, ba mai tirziu chiar 360 cintare,
prevazIndu-si mari cfstiguri din aceasta afacere. Bineinteles cA secretul" era nu numai cunoscut,
ci i practicat de o puzderie Intreaga de negustori, care alergau pe la vama ca sa se pin-
deasca unii pe altii ce fel de marfa t cit au adus, cu ce pre i cui o vind. Astfel, Hagiopol
stia ca un Costa Damciu poseda 150 chintale de patachina, Mihali Dimu 70 chintale, Dimitrie
Lazar 80 chintale, Manusi si Daniel de la Orsova 200 chintale, ca un Constantin Bucuresteanul
a vindut chetonul cu 47 fl. chintalul sau ca gelepii din Zagor 1-au vindut cu 35 fl.
Pretul patachinei la producatori era la *istov In anti/ 1794 de 80-85 grosi suta de ocale,
la Adrianopol de 95 grosi, In Tara Romineasca si Oltenia, din cauza marii cereri, se ridica la
130 grosi, iar la Velison la 60 parale oca, adica 150 grosi suta de ocale,
Incarcatii cu cheltuielile de transport, vama si mai ales cu beneficiul negustorului inter-
mediar care se strAduia sa reduca la minimum acele cheltuieli patachina ajungea sd se
%Thula fabricilor din Viena cu 45-50 fl. chintalul in anul 1793, cu 34-38 fl. In 1794, spre a
scadea In 1795 la 23 fl. chintalul.
Variatia pretului de cost se datora uneori cauzelor naturale, productia fiind slaba In
unii ani. Astfel gam ca In 1794 nu s-a facut destula boia din cauza manei care a cAzut pe
arbusti i i-a ars, iar oamenii lovind arbustii ca sa-i taie, toata boiaua a cazut pe jos", iar
sistovenii avind cite 10-20 arbusti i stringind putina boia, au urcat pretul". Dar de cele
mai multe ori urcarea pretului era creata In mod artificial de concurenta negustorilor inter-
mediari intre producatori si fabricile consumatoare. Astfel, comisionarul lui Tumbru se plinge
ca la Sistov, Babaiovanoglu i-a stricat tirgul pentru 700 ocale boia, platind 70 grosi In kc
de 55 cu cit tocmise el, iar Hagiopol constata ca chetonul nu se gaseste la primii vinzatori,
ci la matrapazi, adica la bancheri, care la inceput au cumparat chetonul cu 39-40 fl. chin-
talul, pe care acum 11 vind cu 47-48 fl.". Acesti matrapazi" intermediari faceau comenzi
din timp la producatori i pentru a exclude pe clt posibil pe ali concurenti, ofereau cite 1-2
grosi mai mult ca altii la cumpararea marfii. Febra speculatiei cu patachina duce la un moment
dat la situatia ca s-a umplut Imparatia cu patachina", ceea ce provoaca o scadere a pret.ului
de vinzare, spre indignarea unuia dintre negustori, care face constatarea ca acum toti se
vaieta i arunca vina asupra timpurilor nenorocite, desi din cauza prostiei unor negustori s-a
cumpArat kreizpirul la un pret ridicat, ca acum sa se vinda la Viena la un pret mai mic. Multi
negustori au trimis stafete In Tara Bomineasca i Turcia oamenilor kr cheltuind 100-200
grosi pentru a contramanda cumparaturile de patachina", In martie 1795 Hagiopol presu-
www.dacoromanica.ro
pune cd In Viena trebuie sa se gAseascA I 500 chintale si invocA Indurarea cereasca" pentru
ca negustorii de patachind sa poata iesi din acest impas In care s-au aruncat singuri, nApus-
tindu-se cu totii asupra acestei marfi, pe care in lacomia lor de cIstig o acumulasera in cantitAti
care depaseau posibilitAtile de consum ale pictii. Bunii nostri greci" spune cu ironic amarA
Hagiopol se zbat care mai de care sa o cumpere scump si sa o vindA ieftin".
Cu toata dezvoltarea pe care o luase In acea vreme industria austriaca, ea nu putea
tine pas cu disponibilul capitalului comercial. Pe de altA parte, nu trebuie uitat ca Austria
era prinsA In r5zbolul Impotriva Frantei, ceea ce se rgsfringea dAunator asupra industriei..
Pentru a desface in mod avantajos marfa, negustorii tin seama de conjunctura. In
aceste vremuri, cineva trebuie sA fie si negustor si profet", remarca Hagiopol, grAbindu-se uneori
sil Alicia patachina Inainte de sosirea mArfii altor concurenti, alteori pAstrind-o In magazie
pInA se va mai urca pretul, urmarind atent pe la va ma care si cite butoaie de patachind a
adus, tinind evidenta exacta a cantitatilor de patachind pe care le poseda fiecare din negustori
asteptind cu nerabdare sezonul In care fabricile cauta patachina, temindu-se de concurenta
gelepilor din Zagor, dar mai ales speculInd asupra situatiei polilice, a staril de razboi sau de
pace de care depindea atit prosperitatea, cit si decAderea comertului. Perspectiva Incheierii
pAcii cu Franta incurajeaza pe Hagiopol sA indemne pe Tumbru sA cumpere vreo 200 chintale
de patachina, caci o data cu pacea toate se vor Indrepta si se va vinde si marfa stricata",
insA marfa trebuie cumparatA la un pre t mic, caci dupa razboi vor scadea preturile. Posharl
arata ca inainte de rAzboi boiaua se vindea cu 13-16 fl. chintalul, iar acum din cauza
siferului" francezilor se vinde la pret ridicat.
Nu numai situatia de razboi stiau sa o speculeze in profitul lor, dar negustorii acestia
nu se dadeau inapoi nici de la unele practici incorecte. Astfel, stiind ca patachina ungu-
reasca nu este cautata, fiindca nu vopseste bine, o amestecau cu patachina valaho-turceasca
In proportie de 150 lunti bola ungureascA la 100 funti boia valaho-turceasca si acest
amestec 11 vindeau la un pret scazut de 22 fl. chintalul, reusind In felul acesta sa scape si de
marfa proasta si sa dea totodata loviturA si confratilor negustori, care aduceau cheton valaho-
turcesc la un pret mai ridicat, din cauza calitatii si a cheltuielilor de transport, acesta Mild
adus de la distantA mai mare.
Piei le. Prin Voicu Ciopalii, omul de 1ncredere al lui Boghici, dar mai ales prin Stoica
Cojocaru seceleanul care va fi fost unul din membrii acelor familli privilegiate de cojocark
romini din Sacele si aducea cu el o experientA de generatii In aceasta meserie compania Tumbru
fAcea achizitii de turme Intregi de capre din satele din jurul Bucurestilor, din diversele cadi-
licuri, de la Craiova, precum si din Moldova. Pieile erau apoi duse In satul Preajba din partile
Craiovei, unde mesterul Stoica Cojocaru le prelucra cu scumpie transformindu-le in cunoscutele
si pretuitele cordovane sau safiane popular sahtiane craiovene, care erau cautate pe plata
Vienei, ba ajungeau chiar si la tirgul din Lipsca. CAutate erau si salianele bucurestene, precum
si cele secelene. La tabachanat"-ul din Sacele, un mare numar de tabacari se Indeletniceau
cu prelucrarea pieilor pentru Tumbru. Astfel : Gheorghe Goaga cu care avea contract, ale
calla stipulatii ne slut cunoscute din unul din registrele comerciale pAstrate , Gheorghe
Gamulea, fratii Pascu si Ioan Buzatu din Baciu, Nita Ieremia din Baciu, Radu Baziri, Matei
v.a. Cu unii din ei avea tovarasie, Tumbru punlnd capitalul, iar tab:learn procurInd si prelu-
crind pieile. Din cistig, 2/3 reveneau lui Tumbru, far 1/3 tabAcarilor. Astfel cu Ioan Cristo lo-
veanu din Baciu a cumpArat piei de la zalhanaua din Mavrodin (Vlasca) si Gaesti, iar cu
Ciopala din Cernatu si cu Cfrstocea piei din Bucuresti.
Uneori scoaterea safianelor din Tara Romineasca era prohibita. De aceea Tumbru cauta
surse de aprovizionare cu piei si In partile Banatului, prin easa de comert D. Hagiopol si P. Ico-
nomu, precum si In satele secelene si cele din preajma Sibiului, ba chiar si la zalhanaua din.
www.dacoromanica.ro
Siria (Vilagos) si nu dispretuieste nici ocaziile care i se ofera, astfel II vedem o data cumparind
piei pe la Busciuc, altadata de la un turc turnavit.
Nu numai pieile de capra, tap si ied formau obiectul negotului sail, ci si pieile de iepure,
pe care le aducea din Valahia si mai ales din Moldova unde pieile de iepure ar fi mai
mari si mai bune , spre a le desface la Viena In tovarasie cu Gheorghe loan Marcu, prin
omul lor, Dimitrie Pavel. Ele aveau insa de tinut piept concurentei pieilor din Moravia. De
asemenea si piei de bou desfacea compania Tumbru la Sibiu, prin comisionarul Ioan Cincu.
Dar si acest negot era umbrit de acela al pieilor de bou din Ungaria, care fiind mai mari, mai
-
grele, mai bine uscate, erau preferate pieilor din Moldova si Tara Romtneasca.
Musteriii pieilor erau de obicei breslele ssesti din Brasov si Sibiu, pielarii, curelarii,
cizmarii, palarierii pentru pieile de iepure, opincarii valahi pentru pieile de bou. Sau pieile erau
desfacute pe la tirgurile anuale negustorilor armeni, care, la rIndul lor, le difuzau In diferitele
centre ale Ardealului. Armenii ca musterii erau chlar preferati sasilor, caci atunci chid negus-
torul ajunge sa ofere marfa sa sasilor, va avea mica pricopseala", remarca Ioan Cincu.
Pieile erau Inmanunchiate In turale, iar turalele In baloturi. 0 tura avea obisnuit 10
bucati de piei, rareori 9, iar un balot avea 10 turale, adica 100 de bucati de piel. Turalele
erau apreciate si &ilia greutate, caci I. Cincu recomanda lui Tumbru sa nu-i trimita turale
cordovane care sa cintareasca mai putin de 8 ocale turaua, spre a-si multumi musteriii, iar
Hagicpol informcaza ca safianele lucrate la Craiova shit mai scumpe, avind greutatea de 12 4-13
funti, In timp ce pieile de bou din Ungaria trageau 24-28 funti bucata.
In privinta pretului de cost, aflam ca In anul 1791 se procure din satele din jurul Bucu-
restilor o piele de mint bruta cu 80-90 parale, In anul 1793 de la zalhanaua din Bucuresti
cu 90 parale bucata. In 1794 Hagiopol cere lui Tumbru sa-i furnizeze fiind cautate la Viena
piei de capra si tap cu 45-50 parale bucata, iar de ied cu 20-22 parale. In 1804, In Tara Romi-
neasca costa 100 parale bucata, iar prelucrata in cordovana 120 parale. Itn 1805, Tumbru cum-
pail din Tara Romlneasca, prin Stan Voiculeasa, cu 125-142 bucata.
Din Banat, In anul 1791, pieile de capra se procurau cu 8 mariasi si 10 creitari perechea,
cu plata In grosi turcesti la cursul de 44 cr. grosul. In acelasi an, din Sibiu pieile de tap
se procurau cu 5.34-6.40 fl. ung. perechea.
Pieile de iepure din Tara Romineasca si Moldova se obtineau In 1795 cu 20-25 grosi suta
de bucati. Pieile de bou de la casapii din Sibiu se obtineau in anul 1795 cu 12-13 fl. perechea.
Pretul de vInzare se prezinta astfel :
Pieile de iepure se vindeau la Viena, In anti 1780-1781, cu 20-24 fl. suta de bucati,
In 1794 cu 22-28 fL, In 1795 cu 40-45 fl. La preturile acestea trebuie Insa calculata o
scadere, cad pieile de iepure se vindeau pe alese si aflam ca din 1000 bucati doer 600 erau bune.
Pieile de bou se vindeau la Sibiu In anul 1793 cu 23-27 fl. ung. turaua, safianele de
Vidin se vindeau la Viena In 1794 cu 15 Y2-15 fl., iar In 1795, din cauza marei cantitati care
se afla pe pinta, pretul safianelor scade la 11-13 fl., iar al celor craiovene la 14-16 fl.
and marfa era vIndura pe veresie, se obtinea chiar 23 fl. ung. turaua. In 1804 Tumbru
vinde la Brasov safiane cu 28 fl. ung. turaua.
Litre prelul de cost si pretul de vInzare se interpuneau cheltuielile de transport, varna
si prelucrarea pieilor, and nu erau vIndute in stare bruta. Astfel, dintr-o socoteala a lui Tumbru
din 1805 aflam ca turaua de 10 piei de capra, cumparate din Tara Romlneasca la preturi va-
riabile Intre 125-142 parale bucata de piele, Impreuna cu cheltuielile de transport pina la
lazaretul Timis de 10 parale la tura, revine In medic la 35.90 grosi turcesti sau 35.75 fl. ung-
turaua, la care se adauga vama de 80 aspri la tura, 10 aspri chirie Villa la Sacele, 5.60 fl.
ung. pentru lucratul lor cu scumpie la Sacele ; asadar turaua revine la 42.25 fl. ung.
Comisionarul I. Cincu Isi calcula la vInzarea piellor un provizion de 1-2 %.
www.dacoromanica.ro
544 E. LIMONA i D. LIMONA 20
Iii privinta clstigului realizat la afacerile cu piei, aflain ca in anul 1785 la vInzaren
a 21 turale safiane mari i mici ulachia" t galbene, care la Rusciuc au costat 169.38 grosi,
iar cu cheltuielile de transport si vama s-au ridicat la 211.13 % grosi turcesti sau 186,34 fl. ren.,
Tumbru a avut un beneficiu de 41.94 % grosi. in 1804, In tovarasie cu Ioan Vulea si Achim,
Tninbru a cumparat 4 104 cordovane In valoare de 10 671 grosi sau 10 884.42 a. ung., la cursul
de 102 aspri grosul, i scumpie In valoare de 25 72.06 fl. ung., pe care vinzIndu-le cu 15 292
fl. ung. a realizat un cIstig de 1 836 fl. ung.
Negotul cu piei Isi avea grijile i riscurile sale. Pieile trebuiau cautate sa nu aibd viermi,
caci la lucru se gauresc Ca sita". Astfel de piei provin de la caprele care manincd porum-
bare". Cei care grupau pieile In turale amestecau piei de bun calitate cu altele mai putin
bune, iar Intre pieile de iepure foarte multe erau defectuoase. La transport etc trebuiau puse
In arari", spre a nu fi udate de ploaie. Lipsa de orientare asupra pietii si multimea negus-
torilor care se Indeletniceau cu acest comert aducea uneori un aflux de marfuri care de-
pasea posibilitatea de consum, ceea ce atragea o scadere a pretului. In prezent nu exista
negustor la Viena care s nu posede 1000 turale cordovane" spune Hagiopol In 1795. Consu-
matorii acestei marli, mesterii breslasi, cu tehnica lor Invechita, nu puteau face fata acestei
avalanse de materie prima. De aci concurenta aspra Intre negustori. loan Cincu de la Sibiu
e menu cu ochii asupra marelui negustor Hagi Constantin Pop, straduindu-se sit aiba marfa
buna, spre a putea rezista concurentei acestuia, caruia Ii convenea sa vlinda uneori mai
ieftin sau sa plateasca o chink de transport mai mare, compensindu-se In marele volum al
afacerilor sale. Pentru a reusi sa-si desfaca marfurile la un pret mai bun, negustorii erau adesea
nevoiti sa vindd pe veresie, care Isi avea riscul sau.
Afacerea cu piei trebuie sa fi fost totusi rentabila, judecind dupa marile cantitati de
piei i scumpie care se aduceau din Tara Romineasca, Moldova, Oltenia, de la Vidin, Sistov,
precum $ i din faptul ca. In acest negot se lasil antrenati i boieri ca serdarul Zamfirache Hagi
Gheorghiu care Intovarasit cu negustorul craiovean Cernatescu aducea cordovane craio-
vene la Sibiu, iar de aici le muta la Pesta, in vederea unui elstig mai bun. Jianu cere lui Tumbru
sa trimitai un om cu practica la Craiova, care sa cumpere 5 000-6 000 safiane, iar Teodoran
Cincu din Bucuresti Ii oferea 3 000 pia de la zalhana. in 1795 s-au trimis de la Viena la
tlrgul de la Lipsca peste 3000 turale safiane. In 1796, Tumbru aducea odata prin varna de
la Timis 1 210 cordovane, iar altadata In 1800 vindea 4 104 cordovane i arvunea In Tara
Romlneasca 2570 bucati piei de capra i cordovane. In mod frecvent desfacea la Sibiu, in
anii In care 1-a avut pe Ioan Cincu comisionar, cite 60-70 turale.
Alle mdrfuri. In afara marfurilor despre care a fost vorba mai sus si care formeaza
obiectul celor mai multe scrisori din corespondenta lui Tumbru, acesta mai facea comert de
tranzit si export si cu alte marfuri, cu directia Moldova, Tara Romineasca, Venetia, portul liber
Triest, orasele Imparatiei otomane ca Zemlin, Novisad, Osec, Tirnova, Tricala, incidental
Constantinopol, precum si import din aceste tad si orase catre orasele stapinirii habsburgice.
Acest comert era practicat atit pentru propria-i socoteala, cit si In comision pentru socoteala
prietenilor de comert. De asemenea Tumbru desfacea alte marfuri In mod permanent la Brasov,
Sibiu, Timisoara, Pesta, Viena, unde avea corespondenti i comisionari, precum i ocazional
la diferitele tirguri anuale ca : Dragaica din Buzau, tirgul din Mizil, Rtureni, diferitele tirguri
din Ardeal si Banat, astfel Brasov, Sibiu, Medias, Fotoc, Miercurea, Alba Iulia, Sebes, Aiud,
Deva, Mad, Timisoara, Lugoj, Ciacova, Siria, VIrset, Biserica Alba, Panciova, Osec, Varadin,
Pesta si Viena. Uneori mergea personal la tIrguri, astfel la Dragaica, uncle II Insotea socrul
sau Boghici, de cele mai multe ori Insa trimitea factorii"
In Moldova Tumbru trimitea coase comandate de la Graz, zahar adus de la Fiume si
Venetia, arsenic, manganez, matase, ciorapi, piepteni, marfa brasoveana ca velinte, sfori, po-
www.dacoromanica.ro
croave, gitane, lazi, marfa venetianA ca hirtie, cipci de Bo Ionia, filigene pentru zarfuri,
margean pentru metanii, percal pentru rase cAlugaresti, cadelnite, teriac, confetto, canelinii,
anason, zahar candel, rubine, granate, pistoale," flinte etc. La Iasi se pare di trimitea si
cArtile specificate In factura lui Teodosie din 4 iun. 1780, ca lexicoane, enciclopedii, colectia
Bizantinii", Homer, Ha lima, Telemac, gramatici, pedagogil, calendare, mineie, octoihuri,
5 cronici arabe" i alte carti In numeroase exemplare.
Un client stabil al madurilor tranzitate de Tumbru era Malacu Ioan Alivruli turnavitul
din Piatra Nearnt, cAruia Dimitrie Hagi Mihali CAtanu din Viena Ii trimitea in special alagea,
dar i matase, ciorapi, blanuri, marfuri comandate la Triest.
Clienti ocazionali apar un Avram I Lupu evreul din Focsani, carora li se trimitea
hirtie, afrat, conteria, colane negro, rubine, zAbranice adica cipci de Bo Ionia, plumb, alice etc.
In Tara Romtneasca, la Dragaica desfacea In 1787, In tovarAsie cu Boghici, 12 poveri
cu mar15 ca : dril, sfori, coase, pietre de in, teluri, civit, zahar, avind ficcare tovards un
cistig de 74.31 fl. ung. Din Tara Romtneasca aducea, cu ocazia dilatoriei la Dragaica, boi
si smelt. Dragaica pare sd fi fost locul de Intlinire al negustorilor din tinuturi mai Inde-
partate, caci Tumbru vindea aici civit si piper lui Nicolae Tintarul i Nica Smean5, ambii
aromini din Sistov.
La tirgul din Mizil fAcea schimb cu Nedelea Rusiocli din Ploesti, dind civit contra tutun.
Din Tara RomtneascA aducea i vin pentru clrciuma pe care o tinea la Brasov. Vinul
era adus de obicei de la MAnAstirea Poiana. Acachie, staretul mAnAstirii, cerea de la Tumbru
cub i boicle, ba chiar i planul bisericii. Dar si *tefan Iconomu, vamesul de la Cimpina,
care se Indeletnicea i cu comertul, trimitea lui Tumbru poveri intregi de vinuri achizitionate
din Tara Romineascd. Tumbru, ca si alti multi brasoveni, aducea vinuri si din regiunea
Craiovei. Jianu propune lui Tumbru sa-i trimitA 10 15 buti cu yin din viile sale de la
Vulcanesti si Sutesti".
Tumbru mai trimitea In Tara Romineasca si Oltenia diferite obiecte cerute de prie-
tenii lui de negot, pentru necesitatile personale sau gospod5resti. Astfel trimitea lui Jianu 6
copuri cu ulei pentru boala sa, o oca nevre, 2 ocale icre", toluri, straie, pietre de hi, o
galeata cu mazilre". Lui Mitaeu Nicolae Cutuli din Bucuresti pietre de in, o pipernita. Lul
Teodoran Cincu din Bucuresti Ii trimitea 2 pocrovii bune pentru cai si 2 paturi rosii", unturA
de urs, necesarA pentru cai", saminta de ctnepA, in, pezmeti, ciubere", legume, mazare,
fasole, un butoias cu ulei, 2 sobe de fier din Banat, o plosca, gAitane, vergele de fier coman-
date la un mester fierar pentru 15 ferestre pentru casa pe care vrea sA o faca la vie la
Roll" unde se refugia de ciuma din Bucuresli vergelele sd fie groase eft un basparrnac
si lungi de 4-5 palme". Pentru T. Cincu, tranzita 11 baloturi postav voroslov", care-i soscau
acestuia probabil de la Lipsca. Lui Gheorghe Castrisiu i Elefterie loan din Bucuresti Tumbru
trimitea : 19 bucati panglici, 2 butoaie cu zahar In cantitate de 15 chintale, un balot cu cirmiz,
o cutie cu 10 tabachere, precum si 5 colete de marfa In cantitate de 2 175 funti, pe caro
le trimitca Nicolae Hagi Moshu din Viena si pentru a caror tranzitare Tumbru isi calcula un
provizion de 10 cr. la suta de funti. Lui MArgArit si Elefterie Ioan si comp. trimitea 1 680 ocale par
de capra de la Sacele. Vatafului Mihail de la Cimpina Ii vindea 3 ocale de tutun cu un gros ocaua.
51 Tumbru la rindul salt primea servicii din partea prietenilor din Bucuresti, precurn
si marfuri de ale acestora, pe care se straduia sa le vincla. Astfel, Teodoran Cincu Ii trimitea et('
delicatesa pentru masd 1 000 melci primiti de la Arvanitohori, pe care sa-i Imparta cu Boghicl
Gianli, 2 ocale mdsline, 1 oca caracatitd, o pereche de ghete, 7 2/8 coti onghiur salt fin
cu 3 grosi cotul, un fes cifte caic fin cu 3,90 grosi, 3 ocale tutun cu 3 grosi oca, bland de samuri
pentru cdptusitul giubelii sale, 14 ocale si 125 dramuri mdtase de Tricala cu rugdmintea
de a fi vinduta". Constantin Vasiliu din Bucuresti trimitea lui Tumbru 400 cozi de samur
36 C. 4336
www.dacoromanica.ro
care fuseserd cumprate cu 40 partite bucata spre a fi vindute cu 25 grosite bucata.

Altddatd Tumbru aduce de la Breaza 30 chile porumb", de la Cimpina cascaval si urdA
pentru prietenul Ioan Cincu din Sibiu. Elefterie loan din Bucuresti Ii trirnite 2 poveri ristic,
adicd 4 chintale de cite 44 ocale, cu 70 grosi chintalul.
De la Venetia se aclucea cositor, mercur, zahdr, hirtie, lmfi, cafea s.a. Marfa venetiand
era insotitA pind la Viena de cAtre Gheorghe Safranu, apoi expediatd la Sibiu lui Gheorghe
Ioan Marcu, care prin Tumbru o trimitea mai departe In Moldova si Tara Romineascii.
Alexandru Barba din Constantinopol trimitea prin intermediul lui Tumbru postav
fratelui Chiriac Barba din Viena, iar acesta trimitea altddatd 400 lot i beteald de la Viena
la Constantinopol, via Bucuresti. De la Constantinopol primea Tumbru prin intermediul
lui N. Plastara de la Triest mdrgdritare bune, pe care voia sd le ddruiascd unei mirese.
De la Constantinopol se aducea prin intermediul lui Baila la Zemlin 2 000 ocale untdelemn
cu 25 parale oca, spre a fi desfacut In socoteald lui Tumbru.
De la Zemlin Tumbru primea saran, arnici, ibrisim i desfAcea acolo, prin Mihail
Dimitriu, viguri. Tumbru furniza prietenului Paicu din Zemlin 3 bldni de miel negru pentru
2 calpace bosniace, iar lui Nicolae Mihail 300 rill &tan de Mid de caprd i astrahane va-
lahe pentru calpace.
La Vucovar, Tumbru trimitea viguri i aducea de acolo vinuri.
La Novisad Tumbru trimitea lui Mihail Cantari viguri, icre, nevre, iar acesta vindea
pentru socoteala lui Tumbru untdelemn. De la Hagi Bogdan Fligi Vulcu din Novisad primea
tabac de prizat, pe care apoi 11 expedia lui Zisu Scandali la Botosani, prin intermediul lui
Sdndulache lash, negustor de brasovenie, sau prin Atanasie Gane din Iasi.
De la Tirnova l Tricala Tumbru aducea prin loan Paicu din Zemlin i Nicolae Ioan
Riga seatisteanul atunci cind dezordinele" albanezilor nu impiedicau transporturile
mdtase bohasiand, ibriim, arnici, sofran, bogasiuri ortamavi, camhanele.
Dintre toate orasele cu care intretinea relatii de schimb M. Tumbru, nici unul nu
se compard ca intensitate de via-0 comerciald cu Triestul. Declarat port liber de austriaci
Inca din 1719, aid Ii dAdeau intilnire mArfurile din toate colturile lumii : ceara moldo-valahl
cu cea de Podolia, Smirna, Salonic, Rusia, bumbacul de Hasan Pasa, Chircagaci, Casaba,
Smirna, Seres, cafeaua tie Martinica, San Domingo, Alexandria, zahdrul francez i cel de
Lisabona, orezul rnilanez si eel de Ostilia, alageaua de Sam, Senegalia, Thira i Magnezia, mdtasea
de Brusa si Italia cu cea de Veria, Tirnova, Tricala i Larisa, sineala tie Marsilia cu cea de
Caroline si San Domingo, sdpunul de Greta, mArgAritarele de Constantinopol cu cele de Ca-
zacia", piper, scortisoard, cuisoare, liimli, limonsui, untdelemn, rozol, migdale, fidea, maca-
roane, tdmiie, alice, talere, solnite, cositor, pantaliria de care se atirnd pustile", mAnusi
de damd, mucarnite, alamd, salsaparile" etc. etc.
Cu toate aceste feluri de mArfuri fAcea negot Tumbru. Prin casa de comert. Nicolae Plas-
tara din Triest care avea totodatd i o fabricd de rozol Tumbru fAcea comenzi de mari
cantitati de mArfuri. Ele erau aduse cu cdrutele pind la Petau, unde le lua in primire agentul
Thadeus Stiegler. La Petau ele erau IncArcate pe seici cumptirate, conform ordinului lui
Tumbru, de cdtre Mihali Cantari din Novisad i purtate pe Drava pina la Perlet, de unde
cdrute inchiriate de la Sebes le duceau prin Timisoara si Sibiu cdtre Brasov. Chid nu se
gdseau seice, marfurile erau transportate cu cdrutele prin Varadin i Novisad. De la 'Mast
pind la Sibiu mrfurile au fdcut o lund de zile, aflam dintr-o scrisoare.
De la Graz, Tumbru aducea In tovArdsie cu Gheorghe Joan Marcu mii de coase, plumb,
alice. De la Viena, bare de cositor si forme in care se toarnd cositorul, scatoalce, iar pentru
nevoile sale o casd de fier, un serviciu de mud cu numele sdu gravat, servetele de masd, cear-
ceafuri, Doppia scrittura", carte de contabilitate
www.dacoromanica.ro
La Sibiu, Timisoara, Pesta i Viena, Tumbru avea magazii permanente dc desfacere

a marfurilor. La Sibiu, comisionarii lui erau Stamati Nedelcu Caromfil, apoi loan Cincu, la
Timisoara Hagi Trandafir Gheorghiu, Mihail Dimitriu, Ionache Gheorghiu, sluga" lui Tumbru,
ruda sa Nicolae Than Riga, reprezentaga case! de comert Dimitrie Hagiopol si Pavel Iconomu,
la Pesta Rizu Dormusi, la Viena Gheorghe Turunta, Dimitrie Poshari i casa Hagiopol si
Iconomu.
Acestia vindeau pentru socoteala lui Tumbru : viguri, ghioturi adica pinza brasoveana,
cabanite, pi&tra acra, arnici, toluri, straie, pinza groasa pentru satra, pietre de in, peste,
icre, nevre, tutcal, miere, caracatite, nerule de Komoran, untdelemn, limonsui s.a. La rindul
lor, comisionarii trimiteau lui Tumbru marfuri spre a le vinde, fie pentru socoteala lor, fie
pentru socoteala lui Tumbru. Astfel Hagiopol din Timisoara trimitea yin Ausbruch" cu
45-50 fl. acovul i yin rosu cu 6.30 fl. acovul, iar Teodorache Ioan Cincu Ii trimitea de la
Arad vin de Minis si vin Ausbruch". M. Dimitriu Ii trimitea de la Timisoara caliu necesar
pentru vopsitul arniciului, Hagi Trandafir Gheorghiu matase s.a.
Daca Intre articolele cu care Tumbru Mcea comert cerealele nu apar cleat incidental
griul de Mirovo nu este de mirare, caci pentru Austria acest fel de comert Incepe s ia
proportie abia dupa 1829, dui:a pacea de la Adrianopol, o data cu desfiintarea monopolului turcesc
asupra cerealelor din Principatele romIne. Ceea ce este surprinzator tusk este faptul ca neggul
cu vite ocupd un loc modest. Din corespondenta lui Tumbru afMm ca acesta aducea boi
de la Dragaica, rtmatori din Tara Romineasca, c Mihali Gheorghiu Silapendi a sosit (din
Tara Romineasca) la Sibiu cu 400 boi ai Citirilor, ca David Popovici s-a dus sa cumpere
vite (In Tara Romineasca), ca un Achim a luat bani de la Hagi Constantin Pop Ca six' cum-
pere vite (din Moldova), dar si informgia pretioasii data de Hagiopol cd la Viena compania
foloseste 10 000 galbeni pe saptamina pentru cumpararea i aducerea In fiecare saptiimina
a cite 1000 boi din Bucovina, Tara RomIneasca si Moldova, spre a putea furniza Vienei came".
Cu ocazia desfasurarii activitatii comerciale, nu rareori se intimpla ca tovarasii de
negot sa intre In conflict. In asemenea cazuri, se facea mai kali apel la onoarea de sea-
tistean" chid impricinatul era Tumbru, apoi se constituia o comisie de judecata format
de negustori, In care intra cite un epitrop al fiecareia din partile In litigiu, iar cind nu se
ajungea la aplanarea diferendului, se punea forpot" pe marfa Impricinatului si se ajungea In
1ga instantei judecatoresti. Despre felul cum judecau aceste instage, aflam dintr-o scrisoare
din 1791 ca numai bogatilor li se face dreptate", iar dintr-o scrisoare din 1794 ca baronul von
Miller Hofagent" a primit 12 galbeni pentru a aranja lucrurile in asa fel, hieit tovarsia pentru
lina a lui Tumbru cu Fotache sa se desfack deoarece Fotache daduse faliment, iar unul din
creditori pusese forpot" pe ltn. Deoarece baronul are multi i mari prieteni", Hagiopol spell
ca Tumbru va avea cisiig de cauza. Lisa nu e recomandabil sa se apeleze la baron, deoarece
avocatii te amina i te store de bani", e mai bine ca Raicovici sa fie convins sa ridice
Verbot"-ul pe cale pasnica.
COMERTUL CU VALORI MOBILIARE
Cambii. Monede. In corespondenta lui Tumbru intilnim toate formele de plata pe care
le cunoaste economia ) plata marfii prin marfa, plata In numerar, dar mai ales ca forma
cea mai frecventa plata MA numerar sub diversele ei modalitgi, prin virament, compen-
satie, bilet la ordin i cambie.
Prin cambii se reglementau plgile In relgiile internationale. Nesiguranta drumurilor
diversitatea monedelor a facut ca uzul cambiilor sa ia mare extindere In platile la distanta.
www.dacoromanica.ro
548 E. LIMONA si D. LIMONA 2I
in t Arne Imperiului otoman drumurile erau Impinzite de hoti. Numeroase sint scrisorile care
vorbesc de acest pericol In calea negustorilor. 0 scrisoare din 1791 ne relateaza c hotii au
Incercat sd intre chiar si In Uzunciova, spre a jcfui tirgul, dar pasa i-a batut". Pe ling amenin-
tarea hotilor, se mai adauga i aceea a zurbagiilor", care, profitind de stdrile de rdzboi
51 tulburarile din sudul Dunarii, atacau pe negustori. Pentru a face mai sigure transpor-
turile, se recurgea la sistemul transporturilor prin caravana.
Organizarea rudimentara a bAncilor austriace din acea vreme nu Insemna de loc o
Inlesnire a platilor la distanta. Dintr-o scrisoare aflam cA banii depusi la 29 martie 1790 la
casa bAncii din Timisoara, spre a fi expediati la Viena, n-au sosit nici la 31 mai, tar altadata,
In 1791, banii depusi la Kriegskasse" din Varadin, spre a fi expediati la Viena, au fost scosi
la Viena, numai cu mari lupte", dupa o lunA.
Nu numai nesiguranta drumurilor i insuficienta organizarii bancare, ci 51 primitivitatea
mijloacelor de transport 5i proasta organizare a transportului contribuie la promovarea parti-
cularului detinator de capital, a bancherului", intr-un rol de frunte In economia vremii. Din
cauza mijloacclor de transport, circuitul de transformare a banilor In marfuri si a marfurilor in
bani avea o durata foarte lungA, asa Inca pentru a se vedea din nou 5i mai curind In posesia
capitalului, negustorul se vede nevoit sa apeleze la bancher. Acesta facea pentru negustori
Incasari si plati prin viramente, precum i scontari de trate Inainte de scadenta. La Viena
si la Constantinopol, Tumbru avea In permanentA bancherii sal, iar la Brasov el Insult se
Indeletnicea cu asemenea operatil.
Ccea ce sporea posibilitatea de speculatie cu cambii, era faptul ca trata indosabila,
adica aceea emisa la ordinul prezentantului, trata transmisibila de la un proprietar la altul
fara vreo limita, cunostea deja In vremea aceea o larga Intrebuintare. AlAturi de trate cu scadenta
la un tirg oarecare, de la Timisoara, Osec, Virset, Slivno etc., tirguri care par sa fi func-
tionat -si ca tirguri de polite", nu numai de marfuri, si care obligau pe remitent si pe
trasat sa se IntlIneasca la o anumita data si un anumit loc spre a efcctua plata, Intilnim In docu-
mentele noastre si trate indosabile, care, intrate pe mlinile bancherilor, &yin un obiect de spe-
culatie ca oricare altul. Cu astfel de speculatii, vinzari si cumparari de trate, se ocupa i Tumbru.
Bralovul fiind la rascrucea dintre Imperiul otoman I cel austriac i negustorii avind
permanent nevoie sa faca plati Intr-o parte si In alta, Tumbru se vede solicitat, Inca din 1780,
de catre loan Paicu din Zemlin, precum si de care Panaioti Hagi Nicu si Constantin Vasiliu,
ambli din Bucuresti, sa se ocupe cu schimbul de cambii. Banii pentru cumparari de cambli
ti punea la dispozitie Constantin Vasiliu, care avea legaturi la curtile domnesti de la Bucu-
resti i Iasi si care golea uneori vistieria de sume pe care le investea In speculatii cu cambii.
Nevoile Curtil domnesti din Bucuresti de a face plati la Constantinopol puncau adesea
camara domneasca in legaturd cu negustorii de cambii. Astfel aflam cit Nicolache, camarasul
domnului mazilit Moruzi, care cumparase 7 cambii de ale lui Tumbru pentru Constantinopol,
In valoare de 15 000 grosi, i pentru care nu izbutise sit incaseze la Constantinopol decit o parte
din bani, ridica pretentii fala de vInzatorul cambiilor. Banii trebuie platiti birtaman, cad
el nu cunoaste canoane i regule europenesti cu privire la polite". Pentru rezolvarea acestui
incident, Tumbru este sfatuit sit trimita un sudit ca epitrop, caci judecata cu suditii se poarta
altfel decit cu raialele".
Tumbru schimba polite pentru Constantinopol, Seres, Tirnova, Viena, Bucuresti, Brasov.
Grija sa era ca schimbarea sa se facA pentru acele localitati unde cursul era mai convenabil.
De aceea Palm 11 informeaza permanent asupra cursului cambiilor In diferitele localitati
pentru care faceau schimbul de polite. Ca indreptar scrvea Gonstantinopol, cad atunci chid
acolo cursul este ridicat, schimbarile de polite nu mai sint convenabile". Paicu 11 Indemna pe
Tumbru sa se straduiasca pentru un cit mai mare gir de polite" si sa se multumeasca cu
www.dacoromanica.ro
un provizion numai de 1 %, crici atunci chid afacerea cu schimbArl de polite va atinge

100 000 grosi va avea un cistig bun". Sa nu Vila seamA de termenul politelor" 11 mai indemna
Paicu, ci sa iasa numai cfsligul de 4-4 1/2", iar altadatA : sA schimbe polite pentru Seres
cu un cistig de 6 %, iar pentru Constantinopol de 8 %".
Cu schimbArile de polite", scrie Tumbru In 1794, el a reusit sa pima In miscare piata
noastra, foarte slaba, unde nu shit nici bani, nici cumpArAtori", cad numai el are posibilitati..
Gustul de citstig, dar mai ales criza de numerar care la un moment dat, in 1796,
este acutA pe piata Vienei determina pe unii negustori i bancheri vienezi sd se Indelet-
niceasca cu speculatii de cambii de dragul speculatici, adica sA faca dintr-un mijloc de plata
un obiect de joc, un fel de arta pentru arta" pe plan economic. Spre a iesi cel putin
temporal din impasul de numerar, case comerciale solide, despre care n-ai fi crezut el se vor
prabusi vreodata", bleep sa-si dea reciproc asa-numite polite economice", accepte de corn-
plezenta j, nefundate pe vinzAri si cumpArAri, pe raporturi reale de datorie. Aceste polite
economice erau apoi negociate, puse In circulatie. Or, dacA Intre cei doi parteneri care lsi
scmnau reciproc acceptele de complezenta nu exista o obligatie de plata, o asemenea obligatie
survenea In mod automat indata ce polita intra In circulatie In mina unei a treia perboane, care
o data cu transferul de polita dobindea toate Imputernicirile asigurate de dreptul politelor.
Dar criza de numerar era general cauzat de nesfirsitele rAzboaie si de o anumitA politica
monetard si ea nu putea fi rezolvatil prin mijloace individuate i temporare, prin paleative
ca polita economicA", i astfel toate acele case comerciale care erau prinse In lantul acceptelor
de complezenta se prabusesc In bloc In faliment. Falitii Ii justified prabusirea prin vinovatia
altora, dar ei nu spun adevdrul. Negustorii s-au prilbusit din cauza cd fusesera legati Intre ei
cu vexelele lor economice, asemenea unui lant, pe care si le dadeau unii altora, si din cauza
aceasta toti au cazut In acelasi timp". Falimentul valahilor de la Viena, printre care se
aflA i Moshu cu taraful sail" se ridica la cifra de peste 3 000 000 fl. PInA In prezent au cAzut
la Viena 14 case comerciale de ale noastre", scrie Hagiopol lui Tumbru. Aceste case erau :
Nicolae Hagi Moshu, Pavel Iconomu, Nicu Dimitriu Tuna, Gheorghe Turunta, Dimitrie Psaras,
Teodor Coiopol sau Coiopavlu, Gheorghe Manu i Fill, Eustatiu Arghenti, Fronim, Mamara,
Constantin Mosca, Gheorghe Rust! si alte case comerciale nemtesti". Urmarea imediatA a
acestui disunator faliment a fost ca pe piata Vienei, Constantinopolului, Seresului, nu se mai
acorda nici un fel de credit. Chiar dacil s-ar spInzura cineva, tot n-ar putea gasi 100 fl. de im-
prumutat", iar la Seres nimeni nu gaseste sa Imprumute nici 10 grosi". Tumbru, desi nu
se afla prins In lantul politelor", se lupt sA Una piept protestelor de polite de la Con-
stantinopol i Seres. Iar falitii, unii fug la Belgrad sau la S.opron In Ungaria sau stau ascunsi,
altii intrA In tratative cu creditorii sau ajung la Inchisoare, iar ceva mai tirziu, unul din ei,
Nicolae Hagi Moshu, trimitea candid giuvaere la Bucuresti lui Gheorghe Castrisiu.
De pe urma falimentului lui Pavel Iconomu, bancherul sAu de la Viena, Tumbru este
pagubit cu 15 000 grosi pentru care poarta proces citiva ani.
Falimentul de la Viena nu era un caz unic. Corespondenta din anul 1799 pomeneste
de falimentele de la Hamburg si de pe alte piete din Germania.
In afard de comertul cu cambii, Tumbru mai practicA i comertul cu monede, adica
zarafllc. Inca din 1781 incheie contract de tovArAsie cu loan Palen pentru schimbari de mo-
nede. Dar abia din 1791, acest gen de comert ia mari proportii in activitatea lui Tumbru.
Zaraflleul cu caragrosi i vantigt este mai avantajos decit marfa adusA de la Triest cu
mind cheltuiala", observA Hagi Stan Jianu, care se bucurA cA Tumbru s-a hotArlt sA mai
restringa negotul, pentru a avea bani mai multi pentru transporturi de monede la Constan-
1 Despre polita de complezenta. cf. K. Marx. Capilabil, vol. 1111, Buc.. E.P.L.P., 1953,
p. 456.
www.dacoromanica.ro
tinopol" i dd binecuvIntarea" sa acestui gen de comert. Jianu e dispus sa-i trimita bani
,,ca sn-i adaoge la capitalul de la zarMia din Constantinopol". Pentru sporirea capitalului,
11 Indeamnd pe Tumbru sa incaseze veresiile i sa vinda ceva marfa, iar banii s-i foloseasca
in afacerea cu monede.
Compania Tumbru a avut la Bucuresti drept corespondenti i asociati la cornertul cu
monede, rind pe rind, pe urmatorii : Panu Dimitrie, Hagi Nicu, Dimitrie Chiriti, Stavru Spiru,
Panu Steriu, Teodoran Cincu. Iar la Constantinopol pe Baila, Gheorghe Shina, Mihail Vasiliu,
Alexandru Vasiliu, Toma Constantin. In aceastil tovarasie Teodoran Cincu avea depus un ca-
pital de 10 000 fl. In rnonede turcesli, adica 12 095.60 grosi.
Chid zaraflicul era convenabil la Bucuresti sau cind exportul monedelor catre Constan-
tinopol era interzis, connertul cu monede se practica pe loc In Bucuresti. Dar si la Craiova,
Slivno, Seres i Viena ii desfasura activitatea compania Tumbru. Astfel Tumbru dispunea
sa se trimita la Seres suforinii care n-au putut fi vinduti convenabil la Constantinopol. Uneori
monedele turcesti erau trimise la Viena pentru a fi vindute cu ocazia tirgurilor anuale. Teo-
doran Cincu din Bucuresii scrie lui Tumbru ca n-a reusit s schimbe intreaga suma de 1 000
galbeni in exindari i grosi vechi curenti, ca sd-i expedieze prin prahoveni, astfel ca sa ajunga
la Viena in timpul bilciului Jubilate, din cauza ca zarafii au maturat aproape toate monedele".
De cele mai multe ori ins monedele erau trimise la Constantinopol. Cu ajutorul cornisionarilor
sM din Sibiu, Timisoara, uneori Viena, Tumbru aduna de pe aceste piete monedele destinate a
fi trimise la Constantinopol.
Comertul cu monede cu care se indeletnicea compania Tumbru cuprindea in esenta
urmatoarele operatii : de la Bucuresti se trimiteau la Brasov monede turcesti, cu ajutorul lor
se cumparau monede austriace din orasele Ardealului i Banatului, aceste monede erau trimise
la Constantinopol via Bucuresti spre a fi vindute cu cintarul la taraphana, de unde se
oblineau in schimb monede turcesti, iar acestea erau remise prin polite la Viena.
Care este explicatia acestei plimbari in circuit a monedelor din Irnperiul otoman In cel
austriac i invers?
Fara indoiala ca. rnobilul negustorilor care exportau monede dintr-un imperiu In altul
era cistigul, La fiecare presehimbare a monedelor realizau beneficii. Condi tiile insa care faceau
posibil acest gen de afaceri erau : pe de o parte, faptul cli arile nu aveau fiecare un sistern
monetar propriu si cil In fiecare arA circulau liber o multiplicitate de monede din diferite tari,
preschimbarile dintr-o moneda in alta erau foarte frecvente, pentru a se putea face fata diver-
selor plati. Pentru marfa sa, un negustor voia plata intr-o moneda, altul in altfel de rnoneda ;
cursul monedelor varia de pe o piata pe alta si era normal ca fiecare sa doreasca preschimbarea
in moneda cu curs mai bun. Relatiile comerciale intre Imperiul otoman i cel austriac activau
circulatia monedelor dintr-o parte in alta i necesitatea preschimbarii lor. Din actele noastre
reiese c un rol important in aceasta circulatie monetara au avut-o oierii seceleni i negustorii
de porci. Si unii i altii aveau nevoie de moneda turceasca indata ce treceau munii, primii
pentru intretinerea lor si a turmelor la pasunat, cei de-al doilea pentru a cumpara porci din
Tara Rornineasci si Moldova si a-i educe pentru vinzare in Ardeal. Preschimbarea monedei
austriace in moneda turceascd se facea la zarafi. Uneori, contra monedei austriace depuse la
zarafi se prirnea o cambie care era incasata in monedd turceasca la Bucuresti sau Craiova,
de la corespondentii de acolo ai zarafilor. Astfel in corespondenta lui Tumbril. gasina adesea
carnbii trase de Tumbru asupra lui Jianu sau asupra lui Teodoran Cincu la ordinul secelenilor.
far loan Cincu din Sibiu scrie lui Tumbru sa-i trimita grosi, deoarece valahii au inceput sa-i
ceara, avind nevoie sli cumpere porci neingrasati, spre a-i pune la ghinda".
Pe de alta parte, Austria, care scosese prima moneda de hirtie kca din 1762 asa
numitele Bankozettel" , se vede nevoita din cauza nesfirsitelor razboaie si a crizei de nu-
www.dacoromanica.ro
rnerar sd punA In circulatie alte noi emisiuni de monede de Milk, In 1771 si 1785, care ImpreunA
cu prima emisiune atingeau valoarea de 44 milioane florini In bancotidule. Incepind din 1792,
pe mAsurA ce Austria intrA din ce In ce mai adlnc In rAzboiul cu Franta, cheltuiclile cu Inarmarea,
pierderile de oameni i p5mtnt golesc visteria i bancotidulele nu mai au acoperire Ca In vremea
emisiunii lor, chid puteau oriclnd fi convertite In monedA metalicA. Devalorizarea bancotidu-
lelor merge crescind pind la bancruta de stat din 1811, chid valoarea moneclei de hIrtie este
redusA la o cincime, adicA o monedA de "Artie de 5 fl. ren. a fost preschimbatii cu un Einl-
sungsschein" de 1 fl. ren. 1.
Ca In toate cazurile clnd o monedd de hirtie depreciatA se gAseste In circulatie alAturi
de o monedd metalicA, monecia rea alungA pe cea bunl. Astfel negustorii din documentele
noastre bleep sA strIngA moneda bunS, moneda metalicA, lAsInd circulatiei moneda rea de hIrtie.
Si filnda valoarea metalicA a monedelor pe care le strIngeau negustorii depilsea valoarea lor
legalA, ei preferA sA le vindA la clntar ca metal, argint sau aur, la taraphanaua din Constanti-
nopol monede austriace, iar la monetAria de stat din Viena si din Alba Iulia monede turcesti.
Monedele turcesti care i se trimiteau lui Tumbru din Bucuresti erau : grosi, exintari,
ecatontari sau sutari, ichilici sau grosi dubli. Cu ele se cumparau monede de argint austriace
griosta", cum li se spune In documentele noastre astfel : icusari sau tvantigi, adicS monede
de 20 creitari, apoi decari, adieA monede de 10 creitari, mariasi sau decaeptari, adicA monede
de 17 creitari, jumAtAti de mariasi, sferturi de mariasi sau sustaci, eptari sau pitaci, adicA mo-
nede de 7 creitari, pentari adicA monede de 5 creitari, In fine grosite adicS monede de 3 crei-
tad. Unele din aceste monede erau din emisiuni diferite, astfel Intilnim mariasi vechi i noi,
icusari vechi i noi, decari ImpArAtesti i decari din alte regate". Monedele diferitelor emisiuni
erau de greutate inegalA. Uneori monedele vechi erau mai usoare din cauza uzajului circulatiei,
alteori monedele noi erau mai ware sau In orice caz de mai mica valoare, monetAria scAzind
titlul sau cantitatea de metal nobil cu fiecare nouA emisiunc, In vederca unui beneficiu In
favoarea statului.
Dintre toate aceste moneile de argint, cele mai cAutate erau icusarii, care aveau mai
inult argint, In timp ce decarii i celelalte aveau multA marda", adicA aliaj.
VInzarea grosilor pe pietele Ardealului i Banatului i cumpdrarea de icusari i alte
monede de argint austriace de pe aceleasi piete erau operatii care necesitau multS alergatura
ostenealS. Grosii trebuiau mai Mtn prefacuti In bancotidule, cu acestea se cumpArau apoi
icusarii, care nu totdcauna se gAseau cu usurintA. Negustorii alergau pe la bAcani, pe la case
particulare, pe la tirguri in cAutare de icusari. Si, ca orice marfA, moneda aceasta cu eft era
cerutA de mai multi, cu atit devenea mai rarA si mai scumpA. Afacerea cu icusari contagiase
toat.A negustorimea mare si micA din orasele imparAtiei austriace si ale celei otomane, Melt co-
mertul cu mArfuri, ha chiar i cel cu cambii cAzuserA pe al doilea plan. Toti s-au \drift In gnosta
si nimeni nu vrea sA cumpere polite", scria Poshari de la Viena In 1792, iar Hagiopol de la
Timisoara informeazA cA la tIrgul de la Timisoara, vienezii lIngA marfa lor trAgeau tutun",
vizitatorii ttrgului nemaiinteresIndu-se de mArfuri, ci exclusiv de cumpArare de icusari. La
Sibiu, negustorii aleargA turbati din pravalie In pavane dupA icusari", care se gasesc greu,
fiindcd ii string ai nostri". Ai nostri" erau Hagi
: Constantin Pop, Manicati Safranu, Gheorghe
loan Marcu, Dimitrie Dutca, Hagi Moshu, Anastase Cavalerul, Fotache Hagi Gheorghiu, Du-
mitrache Teohari s.a., care transportA intr-una monede la Bucuresti". Intre negustori se creeazA
un fel de Intrecere, care mai de care sA trimitA mai multe monede la Constantinopol. Teodoran
Cincu lb stimula pe Tumbru, care se pricepe sA prefacA pAmintul In izvor", i 11 Indemna sA
1 O. F. Jickeli, op. cit., p. 120 ; H. Ritter v. H. Hankiewicz, Bestimmungen dber Miinz-

wesen, Staatspapiergeld und Staatsschuld in Osterreich, Mena, 1887, p. 58.
www.dacoromanica.ro
552 E. LIMONA 1 D LIMONA 28
trimita eft mai multe trapsporturi pentru Constantinopol, sa nu se uite la cheltuieli mai marl,
dacA se IntImpla, caci i acestea shit spre folosul lor, iar moara se invIrteste mereu".
Tot asa de intens se practica negatul cu icusari 1 transportul lor la Constantinopol si
de catre negustorii din Seres, asa Illicit se ajunge la un moment dat ca nu se mai puteau face
plati pentru Viena, capitalurile fiind Investite In icusari. La fel la Craiova, toti alearg5
dupA tvantigi".
Transportul monedelor Intre Brasov si Bucuresti era Incredintat carutasilor praoveni"1
Trica Bobi, Ion Mare, Dobra sotia lui Ion Mare, Nita Maciucii, Vasile Milciuca, Vasile
Putoare sau se Mem de catre Voicu Ciopala, omul de Incredere al lui Boghici. Dac5 la trans-
portul marfurilor erau utilizati In mod frecvent ca si In trecut carutasii zarnesteni, la
transportul monedelor erau preferati carutasii praoveni", transportul monedelor fiind plin
de riscuri din cauza hotilor i fiindcA uneori transporturile se faceau cu calcarea ordinclor
prohibitive. Pentru transport cArutasii Incasau o chide de 2 grosi la mie si adesea trebuiau
bine cinstiti" pentru curajul lor de a Infrunta prohibitiile.
Pentru transportul monedelor de la Bucuresti la Constantinopol se formau caravane
specialc, chid se trimiteau multe poveri de monede ale mai multor negustori, sau se In-
credintau unor caravane care duceau rnArfuri In acea directie. Caravanele erau bine pazite
cad hol,ii erau multi si IndrAzneti pe drumurile ImpAratiei otomane. Astfel aflam despre o
caravana Inso tit5 de 15 neferi i un odabas, altadat se expediazd la Constantirropol mo-
nedele cu calaballcul domnesc", cu suita care se ducea sA o aducA pe stapina doamna", sotia
lui Mihail Sulu, sau se expediau cu caravane care mergeau la tIrgul de la Slivno. Intotdea-
una transporturile erau Insotite de oameni de Incredere ca : tauceii" eunoscuti din Arvani-
tohori, oameni domnesti", Mustafa Bairactar, Tufecci base, Gheorghe Scuma cazadiul,
Gheorghe Crahti cazacliul, Nicolae Dimitrie venetianul" s.a.
Drumul transporturilor de monede de la Bucuresti la Constantinopol ducea prin Zim-
niece, istov, Slivno, Adrianopol. La Zimnicea compania Tumbru avea de comisionar care se
Ingrijea de preluarca i predarea mai departe a monedelor pe Nicolae Dimitrie lash iar la
istov pe Hagi Ilie Mexiu. De la Bucuresti la Constantinopol calatoria monedelor dura uneori
mai mult de o lunA. Altadata ni se spune cA de la Sistov la Constantinopol calatoria
a durat de la 7 martie pin5 la 22-23 martie". Cheltuielile de transport se ridicau la 3.60
grosi de povarA pentru distanta Bucuresti-Zimnicea, Impreung cu vama" si la 22 grosi de
povarA pentru distanta Zimnicea-Constantinopol. DupA cit se vede, aceste transporturi erau
vamuite ca orice marfA.
Monedele erau puse In pungi, pungile In butoaie sau In casele". Tumbru primea reco-
mandatia ca butoaiele sa nu fie mai grele de 58-60 ocale i fiecare butoi sa nu alba mai
mult de 9 000 bucati monede, deoarece shit greu de IncArcat i drumul e plin de apa". Mo-
nedele trimise de la Timisoara la Brasov sau de la Brasov la Viena erau adesea ascunse In
saci cu Mina, lInA, bumbac sau patachinA. Monedele trimise la Bucuresti erau descarcate la
hanul lor", adica la hams! lui $erban-Voda.
Asupra cantitAtilor de monede trimise la Coristantinopol ne informeaza diferitele bilan-
turi Incheiate cu asociatii, corespondentii, cornisionarii. Astfel din bilantul cu Panu Steriu
si M. Vasiliu aflAm cA Tumbru a trimis Intre 3 ian. 14 iul. 1792 monede In valoare de 31 734,22
fl. ren. si a Incasat de la Constantinopol 40 151,104 grosi. Al. Vasiliu de la Constantinopol Ii
trimite lui Tumbru o socotealA In valoare de 26 070,111 grosi pentru perioada de 1 ian.
6 febr. 1793 i de 30 948,72 grosi pentru perioada 6 febr. 21 febr. 1793, iar pentru perioada
1 Erau de fapt cArAusi scheieni, care Ii ziceau praoveni", dupA drumul Prahovei pe
care II bateau.
www.dacoromanica.ro
21 febr. 27 iun. 1793 o socotealii In valoare de 56 918 grosi. In 1793 mart. 19, rleodoran
Cincu primise de la Tumbru icusari In valoare de 88 386 fl. i trimisese 101 750 grosi, iar in
6 apr. 67 000 grosi. /litre 19 dec. 1792-27 febr. 1793 loan Cincu din Sibiu a trimis lui Tum-
bru icusari In valoare de 22 153,52 fl. ren. Si permanent aflam de cite 30-36 poveri monede
ale diferitilor negustori, trimise la Constantinopol.
La taraphana monedele de argint se vindeau cu clntarul, care cuprindea 5 000 dramuri,
adicA o teche". Chid monedele erau predate cu numArul, unitatea de numArAtoare era mina
sau INurf"-ul, care semnifica obisnuit 5 monede, dup5 numdrul degetelor de la mina'. Astfel
1260 mfini eptari Inscamnd 1260 x 5 = 6300 buc51i eptari. Ins Intr-un singur act apare
mlna" cu semnificatia de 7 monede.
Dintre monedele de argint vIndute la taraphana, preferate si mai bine plAtite erau icu-
sarii. Cintarul de icusarl se plAtea cu 1090 grosi, in timp ce cintarul de decari numai cu
1070 grosi. Decarii erau de altminteri mai usori declt icusarii. Alteori aflAm cA taraphanaua
plAteste 9 parale, ba chiar numai 8 parale pentru dramul de decari. De la o vreme, taraphanaua
observind c5 decarii au multA marda", a refuzat s5-i mai cumpere. Corespondentii de la
Constantinopol, care avcau raet" la taraphana, au Incercat s5 amestece printre icusari mo-
nede co contineau mai putin argint, spre a le putea vinde. Si sistemul a mers un timp, dar
apoi bleep sA scrie lui Tumbru s5 nu mai trimit monede mici, pitaci, grosite, decari, ma-
riali, deoarece nu sInt acceptate la taraphana". Ele se And pe sub mind", cu greutate
si team:V. Monedele marunte nevIndute la taraphana si care nu puteau fi vIndute rentabil nici
zarafilor din Constantinopol erau restituite la Brasov.
La vinzarea de monede la taraphana, partea de clstig a fiecarui asociat aflAm cA a fost
de 1076,57 fl., adicil 1346,24 grosi la un transport de monede In valoare de 40 151,104 grosl,
altddatA af1Am despre un cistig de 2153,54 fl. ren. la un transport In valoare de 31 734,22
fl. ren.
Beneficiul rezultat la preschimbarea monedelor austriace In monede turcesti si invers
agio, laz, bas, hamur5, cu terminologia care apare in documentevaria Intre 27 1/2-30 %
la Bucuresti, Intro 8-20% la Craiova, intre 15-20 1/2 % la Zemlin, iar la cumpArarea de icu-
sari la Brasov, Sibiu, Timisoara, Viena se plAlea un agio Intre 1/2-3 %. Variatia agio-ului de-
pindea de raportul Intre cerere i ofertd. Cu eft o monedA era cdutatA de mai multi si se oferea
In cantitiiti mai mici, cu atilt i agio-ul se ridica. lar cererea i oferta era determinatA de circu-
latla m5rfurilor si a persoanelor. Astfel afl5m CA la Zemlin agio-ul va scadea dup5 deschiderea
drumului" i CA a Inceput sA scadA (pentru icusari), pentruc5 negustorii de porci au Inceput
sa cumpere grosi".
Problema grea era gasirea momentului celui mai avantajos pentru remiterea la Viena a
grosilor incasati la taraphanaua din Constantinopol, cad cursul florinului varia permanent.
$i desi variatiile acestea nu erau prea mari, totusi raportate la cantitAtile de monede ce tre-
buiau remise, repercusiunile erau sensibile asa limit nu e de mirare ca scrisorile stilt pline
de informatii asupra cursului grosului sau al florinului i ca acest curs constituia busola asupra
careia se concentra atentia i Ingrijorarea acestor speculantl de valori mobiliare. Variatiile
cursului erau uneori binevenite unor corespondenti de la Constantinopol mai putin corecti,
care tArAganau reiniterea grosilor sub pretext ca nu este convenabil cursul florinului. Litre
timp aceslia utilizau grosii In .afaceri personale si refuzau adesea de a plAti o doblnda la
acesti bani, ceea ce determina uneori compania Tumbru sA schimbe corespondentii de la
Constantinopol. Asa s-a IntImplat cu Al. Vasiliu, clinele de arvanit", cum 11 batjocorea Teo-
doran Cincu.
Plati le Intre Viena i Constantinopol se reglementau prin cambii. Interesul calor din
Viena i In general al calor din imperiul 'habsburgit era ca pretul grosilor pe piata Vienei sa
www.dacoromanica.ro
creasca, deoarece ei aveau de vindut grosi sau cambii de .grosi, iar interesul acelorasi negus-
tort care aveau de remis florini de la Conbtantinopol la Viena era ca pe piata Constantino-
polului florinii sau cambille de florini s scada. Or, lucrurile se IntImplau tocmai invers : growl
era in continua scadere pe piata Vienei si in general a Transilvaniei, iar florinul era In con-
tinua urcare pe piata Constantinopolului. Asa inclt vInzarea grosilor In orasele austriace nu
mai era rentabila la un moment dat si tot asa de putin rentabila era si remiterea de la Con-
stantinopol a sumelor obtinute din vinzarea icusarilor la taraphana. Astfel Incit compania se
vede neNoita sa-si Intrerupa pentru un timp aethitatea de zaraflic.
In timp ce cursul florinului la Constantinopol se ridica de la 45 1/2 (In 1792 febr. 11)
la 54 1/2 parale florinul (In 1793 iul. 17), cursul grosilor la Viena scaae de la 81 fl. suta de
grosi (In 1792 apr. 13) ia 71 fl. suta de grosi (In 1793 mai 20). Situatia se agraveaza in
anii urmatori. Florinul ajunge la Constantinopol la 60 1/2 parale (In 1796 iun. 10), iar suta de
grosi la viena la 60 fl. (in 1794 iul. 25).
Care este explicatia scaderii grosului in imperiul habsburgic si a urcilrii florinului la Con-
stantinopol ? 1
Din cauza nesfirsitelor razboaie, In Austria era mare criza de numerar. Corespondenta
din anii 1793-1794 e plina de lamentatii asupra acestei crize, a siclet"-ului, a chesat"-
ului, a stenahoriei" de bani. Aceleasi plingeri se auzeau nu numai din orasele austriace,
ci si din Bucuresti, Seres, Salonic si de peste tot, unde la consecintele razboaielor ruso-turco-
austriace se mai adauga i consecinta spoliatfilor stapinirii otomane. In trile romtne
lucrurile se mai complicau din cind In cind si din cauza schimbrii domnilor, care avea ca
urmare lipsa de bani si de polite pentru Constantinopol. In prezent, din cauza schimbrii
domnilor, polit.ele pentru Constantinopol lipsesc, iar banii fiind ridicati, e o mare criza de
bani", scria Teodoran Cincu in 1793. Iar altadata, In acelasi an, se plinge ca a gasit greu
polite din cauza mutarii domnului Mihail Sutu la Iasi i venirea la Bucuresti a lui Al. Mo-
ruzi de la Iasi" si ca In ultimii 25 de ani n-a fost niciodata o criz de bani ca acum".
Fthzboaiele i criza de numerar slabisera importul austriac 1 1 deci i nevoia de plata
peste granita, de aceea cambiile de grosi nu mai erau cautate nici de importatori i nici de
speculantii de cambii, care se vIrisera in afaceri cu icusari, ce pareau mai rentabile la un mo-
ment dat. Astfel ca pe plata Vienei era excedent de polite de grosi, precum si de grosi si
deficit de moneda austriaca, multi vInzatori i putini cumparatori", ceea ce duce inevitabil
la scaderea cursului grosilor. Pentru a Injgheba ceva numerar, negustorii erau nevoiti sa
Arida la un pret foarte scazut cambiile de grosi sau grosii cu care voiau sa cumpere icusari.
Sau uneori erau nevoiti s economiseasca" polite, adica sa-si dea unii altora accepte de
complezenta spre stupoarea unui negustor corect en Teodoran Cincu, care spune ca nu si-ar
fi Inchipuit vreodata ca dou case onorabile", ca aceea a lui Poshari i a lui Manoli (Erna-
noil Teodoru) sa recurga la acest procedeu. Lipsa de numerar i abundcnta de polite due
la o crestere a scontului sau politiaticului" la vinzarea de polite 'Ana la 2 1/2 %.
Growl a ajuns Intr-o stare nenorocita. Daca cineva ar dori sa vinda grosii pe bani
gata, chiar la cursul de 68 fl. (suta de grosi), i-ar fi imposibil, din cauza marei crize de nu-
merar eurent". Aici ca i In alte multe parti, se afla 100 vInzatori si numai 10 cumparatori".
La Constantinopol situatia se prezenta exact invers cleat la Viena. Acolo era buluc
de bani" i cambii putine, ceea ce duce la urcarea cursului florinului. La Constantinopol au
sosit multe corabii cu bani", de aceea cambia Vienei se va urea, observa M. Vasiliu de la Con-
stantinopol. In timp ce Austria era ocupata cu rdzboaiele i exportul ei In Orient. scadea,
Anglia si Olanda Ii continuau nestingherite comertul lor cu Levantul i expansiunea consoli-
Asupra raportului dintre cursul schimbului i import-export cf. K. Marx, Capitalul,
vol. 1112, p. 546, 550.
www.dacoromanica.ro
-data cu mult Inaintea Austriei. De aceea corespondentii lui Tumbru propun adesea sA facii
remiteri de bani cu cambiile Angliei sau Olandei, care erau la un curs mult mai favorabil.
Situatia grosilor pc piata Vienei se agraveazA si din alte motive cleat criza cte moneda
austriacA si abundenta grosilor si a cambiilor de grosi. Zaraflicul cu grosi nemaiaducind nici o
pricopseala" negustorii i zarafii IncearcA speculatia cu galbeni. Cursul e prost", observA
Hagiopol, la posta trecuta cambiile s-au cumpArat la cursul de 73 fl. suta de grosi". Alta-
data la o singurd post& de la Constantinopol s-au cumpArat 60 000-80 000 grosi, iar acum se
oumpara numai 5000 grosi la o posta". Aceasta se datoreazd faptului cA au sosit peste 60 000
galbeni". Asa cum un timp fusese o goana dupA icusari, acum Incepe goana dupA galbeni, indi-
ferent cd galbenii erau turcesti, austriaci sau olandezi. At It nemtii clt i grecii, razoclii
(strbii) i alte neamuri aleargd cu galbeni". Grosul a ajuns aproape de bataie de joc" si
cursul sdu va scAdea pe plata Vienei, din cauza marelui avans de galbeni". Avansul galbe-
nilor se datoreste faptului CA toll se ocupa cu acest zaraflic". Piata Vienei se gaseste intr-o
mare dezordine i nimeni nu se poate orienta si nu poate face speculatii ca in alti ani. Aproape
orice marfa se vinde sub pret. AceastA nenorocire provine de la urcarea galbenilor. La Con-
stantinopol, tort acei care au posibilitatea sa dea galbenii la taraphana primesc in schimb
cu ajutorul lui taraphana efendi nesfiele pe care le duc la Seres si le vind. La fiecare nes-
f ia cistigii 5 parale, Inc It un galben costa aproape 8 grosi", scrie Hagiopol. AceastA speculatie
cu galbeni Ii trezeste o comparatie cu nenorocita noastrA patrie" Seatiste. Aceasta se
aseamAnA cu hanelele nenorocitei noastre patrii. La Inceput au fost 220 hanele i fiecare
hanea era platitA cu 240 grosi, acum le-au fAcut la 180 si se platesc cu 460 grosi. Pe fatA taie
pe ascuns fac altceva". Birurile pe care turcii le aplicau comunelor subordonate puterii si
silniciei lor erau repartizate pe hanele", pe case, familii, gospodarii. Samavolniciile comise
de turci au dus la exod i depopulare. Din unele scrisori ale noastre se vede clar ca cei rAmasi
trebuiau sa plateascA bir i pentru membrii fugiti. Totusi se vede cA depopularea era asa de
evidentA, Incit stApinii otomani vor fi acceptat sa considere ca redus numarul caselor birnice,
insA, cu perfidie, se compenseaza de ceea ce pierdeau prin reducerea hanelelor" printr-un
spor al birului pe casa, ba chiar au grijA sa realizeze o supracompensatie". Prefacerca galbe-
nului In nesfiele reduces valuarea nominalA a monedei, lush' Ii sporea valoarca rcalA prin
jocul speculatiei. Galbenul se vindea cu 5-6 grosi, lush' transformat in nesfiele, ajungea
la 8 grosi, dind un cistig de 2-3 grosi. Multi negustori de la Viena, aflind ca In Turcia
galbenul se gaseste la cursul de 7 grosi si 10 parale, au Innebunit i to ti s-au pus In miscare,
calculind i un cistig de 55 %". Acura 5 zile au plecat doi negustori la Constantinopol cu
50 000 galbeni In care grit i amanete straine", scrie Hagiopol. Se teme cA grosii vor scadea
si mai mult din cauzA cA galbenii slut zilnic scosi afara". La Sibiu valahii aleargA din casa
in casa sA cumpere galbeni, plAtind 10 cr. laz". Valahii cumparA galbeni i ii vInd la la-
zaret cu 13 grosi si 19 aspri dotiA bucAti". PlnA l opincarii seceleni cumpara galbeni Impa-
ratesti la Brasov si Ii cluc In Tara RomineascA si Moldova, unde se vind bine".
In 1793 Tumbru trimitea In repetate rinduri galbeni la Constantinopol prin curierul rus.
In 1795 se multumea mai mult sA procure galbeni pentru Teodoran Cincu din Bucuresti. Din-
tr-o scrisoare din 5 nov. 1795 aflAm cA Tumbru are Intelegere cu T. Cincu s5-i trimitA acestuia
galbeni In valoare de 3000 grosi pInA la 20 nov. Iar Joan Cincu din Sibiu trimite mereu,
prin intermediul lui Tumbru, vArului Teodoran Cincu din Bucuresti gropuri" cu galbeni olan-
dezi, ImpAratesti
La un moment dat nu mai era mare pricopsealA" cum scria I. Cincu In 1795
nici la zaraflicul cu galbeni, cad la Bucuresti galbenul se vinde cu 7 grosi". Iar Hagiopol
de asemenea scria cA nu e nici o afacere sa se ocupe si de galbeni", deoarece se gasesc greu
si cursul lor nu se va urca din cauzA cA imparatul foloseste numai galbeni pentru rAzboi
www.dacoromanica.ro
556 E. L1MONA *i D. L1MONA 32
si galbcnii shit tinuti pentru Reich, lar alta monedA, adicA banco, nu poate fi folosit". De
allfel zaraflicul cu galbeni era adesca lmpiedicat si de mAsurile prohibitive luate de stat cu
privire la exportul galbenilor, cum se vede si din scrisori, din 1794. lar altadatil : galbenii
nu vor mai avansa la Constantinopol, potrivit unui firman care opreste sti fie vInduti peste 7
grosi". MAsurile prohibitive pentru galbeni erau bine venite negustorilor care aveau de yin-
zare grosi i cambii de grosi, al caror curs scAzuse si din cauza zaraflicului cu galbeni.
Taraphanaua din Constantinopol preschimba galbenii nu numai In nesficle, cum am
vAzut mai sus, ci si tn funduclii si se pare cA Tumbru meditase la o asemenea afacerc cu
funduclii, cAci Hagiopol Ii atrage atentia ca tntreprinderile unora cu funduclii sint fulra nici o
bazu si Ca niste ouA goale. Afacerea cu funduclii o poate face numai acela care are pe cineva
prieten la MOnz la Constantinopol, unde duce galbenii de la Viena i primeste funduclii".
In 1796, Tumbru trimitea galbeni la Bucuresti si la Constanlinopol, spre a fi preschim-
bati In grosi si mai ales In exindari. Dintr-o socoteala din 30 tun. 1796 aflim ca. Tumbru a
trimis la Constantinopol 1000 galbeni mageari In valoare de 7000 grosi, 492 galbeni ma-
geari In valoare de 3452.90 grosi. Tumbru trimitea i suforini, dar acestia n-au lost schimbati,
deoarece nu i s-a dat mai mult de 20 grosi de suforin"-. Elefterie loan din Bucuresti scria
lui Tumbru ca /litre galbenii pe care i-a trimis a gasit multi rai mardades" si ca dupa cc
va vinde galbenii i va Incasa de la Curte bani pentru cambiile vindute, cu aceste sume va
cumpAra gnosta" grei pe care-i va trimite la Brasov. Acesti gnosta" erau exindarii. In
1796, Elefterie Than ca i Teodoran Cincu trimiteau lui Tumbru In schimbul galbenilor
primiti de la acesta : exindari vechi de arada" sau curenti", exindari vechi grei de 8 1/2
dramuri i exindari de ai sultanului Mustafa. Pentru acestia din urmii se platea un laz mai
mare, de unde se poate deduce ca erau mai grei i cu un titlu mai mare In argint. Exindarii
erau trimi0 la topit la monetaria din Bilgrad (Alba Iulia), prin intermediul lui Manicati Sa
franu. Despre procedeul acesta de a da monede turcesti la topit la Alba lia gasim nume-
roase referinte lntr-un registru-copler de scrisori provenit de la negustorul sibian Manicati
Safranu 1.
Afacerea cu exindari nu dureazA mult, deoarece se phi-tea laz mare pentru ei si se &eau
greu la Bucuresti. Lipsa se explica prin faptul ea sint transportati la Conslanlinopol"
Exportul exindarilor din Tara Romtneasca era uneori prohibit. Astfel Elefterie Ioan scria lui
Tumbru la 16 mai 1796 ca nu i-a putut expedia cele 10 poveri cu exindari vechi, deoarece
domnul a dat poruncA aspra ca nimeni sA nu IndrAzneasca sa scoatil din interior asemenea
moneda". Unii au Incercat sA scoatA autorizatie, dar n-au reusit" scria la 24 mai Teodoran
Cincu el va trimite pe ascuns prin prahoveni de Incredere, NitA i Ghita Maciuca, care
trebuie bine cinstiti". Iar Elefterie Ioan scria cA exindarii grei se gasesc cu greutate, cad
toti alearga dupa ei ca niste turbati si le urea pretul In fiecare zi.
0 data cu devalorizarea groilor pe piata Vienei, din cauza marei lor cantitati, din cauza
avansului" de galbeni si din cauza crizei de numerar austriac, valoarea metalica a grosilor
ajunge sa depaseasca valoarea legala de circulatie i atunci negustoril preferi si-i vindA chip
greutatea lor metalica la monetaria de stat din Viena, unde se plAtea cu 2 % mai mult &cit
la monetiria din Alba Iulia. La 8 sept. 1794, Tumbru trimitea lui Hagiopol la Viena 15
pungi cu groi, fiecare punga avInd 1000 grosi turcesti ascunsi In butoaie cu patachina, cid
grosii shit interzisi i urmAriti". In Valahia i acum recent la Seghedin au fost prinsi
1 Protocol de scrisori, 1796 nov. 4, p. 273, 278-279, 238, Arhiv. Stat. Sibiu. De aici
aflim ca monetaria din Alba-Iulia platea 24 IL ren. pentru marca de argint rezultat din moneda
turceascA i ci plata se efectua In 2/3 bancotidule si 1/3 monedi de argint curenti, scoasi din
argintul groilor topiti.
www.dacoromanica.ro
6000 grosi, pentru care multi au fost aruncati In Inchisoare, deoarece ei tree grosii pe aici
(prin Viena) si le dau drumul jos (In Imperiul otoman)". Grosii prinsi la Scghedin au fost ai
tinarului Damciu" care ducea banii lui Daniel si Iani Lazar. Acestia au fost ridicati de
oamenii trimisi de Comitatul din 'Iimisoara si dust la Inchisoare, de unde au scApat numal
cu multe daruri".
Dar Tumbru nu aduna grosii pentru a-i trimite peste granitd, ci la topit la monetAria
de stat din Viena. Procedeul era practicat si de altii. Hagiopol sfatuieste pc Tumbru sa tri-
mita grosi i dacd va vedea cA din aceasta iese o bucatd de Wine II va mai cere sa trimitd".
Cei 15 000 grosi vInduti la monetArie au chitarit 969 mfirci si 6 loti i Hagiopol a Incasat
pentru ei 10 763.23 fl. curenti. Iar altadata Ii scria cA grosii dati la MtInzamt" au costat
72 fl. suta de grosi farA cheltuieli. Crede cA grosii dati la topit n-au fost toti de ai sulta-
nului Selim, ci au fost i grosi de ai sultanului Mustafa, multi raguzi, rupil, jumatAti de gros
precum i parale", de asemenea printre grosii dati la topit se aflau i exindari.
Altadata, Tumbru trimite la monetarie 13 750 grosi care au clntarit 874 mArci si 8
loti de argint al grosilor", iar argint curat proba de Viena a icsit 409 marci si 4 loti, care
au costat 9673.53 fl.". Din accasta suma scazindu-se cheltuielile de 22.12 fl., rAmIne neto
9 651.41 fl. Ceva mai tIrziu, Hagiopol primea de la Tumbru o ladd cu 7 saculete cu 8 000
grosi, pentru care a avut neplaceri, deoarece cArutasii pierdusera lidula eliberatd de
vama din Pesta pentru Viena, dar s-au descurcat cu citeva portocale i lanai daruite prietenilor
gi astfel au putut lua banii In primire". De data aceasta, monetAria i-a amtnat cu topirea
rnonedelor pe saptamlna viitoare, deoarece la monetarie se afla o mare cantitate de monede
pentru topit, necesare la baterea noilor monede de 6 cr. si de 12 cr., pentru nevoile statului".
Cei 8 000 grosi au cintarit la monetArie 510 marci. MonetAria amlna plata sub pretext ca n-are
timp sau bani In casA, dar aceste pretexte vor fi Inlaturate de basa Arghir", 11 asigura
Hagiopol pc Tumbru, care cunostea prea bine coruptibilitatea functionarilor austriaci. Pentru
cei 8 000 grosi monetAria a plait 175 taleri a 2.3 fl. talerul, rimInInd sa mai plateascd echi-
valentul sumei de 5 603 fl.
Deoarece monetaria din Viena taragana platile si nu platea mai mult de 23.36 fl. pentru
marca de argint, Hagiopol face Intelegere cu un neamt." probabil din Germania sa dea
grosii la topitoria de acolo", care platea 24 fl. marca, Tumbru avind astfel un clstig de 24
cr. la ftecare marca. Din alta scrisoare afldm ca Hagiopol a vIndut grosii lui Frank et comp.
gi lui Weinmann cu 23.54 fl. marca. Cantitatea de 9 400 bucat.i grosi a cintarit 599 marci si
5 loti si a fost evaluata la 6 656.50 fl. Inainte de vInzare, Hagiopol 41 exprima speranta ca
vor avea un cistig bun, deoarece 100 grosi cIntarese 6 marci si chiar 6 1/4 marci". Dintr-o
scrisoare din 22 iun. 1795 afldm ca 5 000 grosi dati la monetarie au cintarit 317 marci si 5
loti, iar la topire au dat 148 marci, 5 loti i 3 cvintlicuri de argint curat, care la pretul de
23.36 fl. marca fac 3 501.16 fl..
Unii negustori aduceau grosi vechi din Bosnia si se pare ca In regiunea de acolo grosii
nu shit falsificai, cAci munz-tidula arata ca acesti grosi costa 72 1/4 fl. suta".
Dintr-un document aflam Ca unii negustori din Bucuresti duceau grosi la topit chiar la
Lemberg.
Alit din corcspondenta lui Tumbru, cit si din celelalte documente cuprinsc In Catalogul
documentclor grecesti de la Arhivcle Statului Brasov, pot fi scoase multe concluzii cu privire
la circulatia monetari, la valoarea i raporturile dintre monede.
Din documente luAm cumistinta de cursul comercial al monedelor, cursul pieta, care
nu coincide cu cel oficial si care fluctueaza uneori chiar In interval de citeva ore sau In mice
caz cu fiecare posta. Sosirea postei de la Constantinopol la Viena era pentru viata corner-
ciala de atunci un eveniment capital, hotarltor In tranzactiunile ce urmau. Posta aducea in-
www.dacoromanica.ro
558 E. LIMONA *I D. LIMONA 34
formatil despre cursul de la Constantinopol, dar totodatii punea pe piatd cambii, a cAror can-
Mate Influenta cursul monetar.
In documentele de care ne ocupdm, moneda turceascd de bazd este grosul, adicd ceea
ce turcii desemnau sub numele de gurus", iar europenii piastru". Expresii ca : grosi vechi",
grosi noi", grosi curenti", grosi de ai sultanului Mustafa" grosi de ai sultanului Selim",
grosi tari in zloti", indica emisiuni diferite ale monedei turcesti gurus". Ca semn grafic
pentru grosi apare find uneori X X adicd aslani, alteori yps, adicd grosi. Intr-o scri-
soare din 2 sept. 1792 gAsim : am primit polita de 4000 grosi, zic X, Xs 4000", iar Intr-o to-
talizare de sume din 11 oct. 1792 gdsim in original : X Xs 13 728.99", pe chid In copia ace-
luiasi act : ypcy 13 728.99". Oscilatia In desemnarea grafica a grosului vine probabil din
confuzia care se fAcea adesea Intre moneda turceascA gros" ( = gurus, piastru) i moneda
olandezA arslanlu-gurur, talerul leu. Aceastd din urmd monecIA apare doar lntr-un act din
1746 cu explicatia grosi noi adicd aslani", precum i tntr-o scrisoare adresatd lui Tumbru.
In care este solicitat s achite 288 fl. pentru 400 aslani Imprumutati la Seatiste de cdtre
mama sa.
Ca submultipli ai grosului apar : asprul I paraua, un gros, avInd 120 aspri
sau 40 parale.
Din faptul cd asprul nu apare niciodatd Intre monedele ce se dddeau la topit pentru
extragerea argintului, se poate deduce ca asprul in acea vreme nu era monedd de argint, ci
probabil de aramd.
Denumirea de aspru o poartd In documentele noastre si submultiplul florinului ungu-
resc, 1 IL ung. avInd 100 aspri.
Alte monede turcesti care apar In acte : jumdtdti de gros monede de argint de 20
parale cunoscute sub numele de irmilici , exindari monede de argint de 60 parale cu-
noscute sub numele de altmillic. In actele noastre e vorba de trei sau poate chiar patru
feluri de exindari, diferite ca greutate i titlu, astfel exindari usori, exridari vechi de arada"
sau curenti, exindarl vechi grei de 8 1/2 dramuri i exindari de ai sultanului Mustafa. Gdsim
apoi ichilici sau grosi dubli monede de argint de 80 parale , ecatontari sau sutari
monede de argint de 100 parale cunoscute sub numele de iuzluci ; bellici monede de argint
de 5 grosi.
Ca monede de aur turcesti intilnim In acte : nesfiele, funduci sau funduclii, un galben
funduc valorind 10 1/2 grosi In anu11816 la Brasov ; galbeni politica" sau constantinopolitani
(stamboli), valorind 8 grosi bucata In anul 1816 si care In 1822 se vindeau la Bucuresti cu
11 grosi si 9 1/2 parale-11 grosi si 14 1/2 parale dramul, galbeni misir, valorind 7 grosi bucata
In 1816 ; mahmudcle, valorind 25 grosi bucata In 1821 si 1824 ; dodecari monede cunoscute
sub numele de onichilici valorind In 1830 aproximativ 3 fl.v.v. bucata ; rubiele, galbenul
Mustafa", despre care afldm cd a costat in 1833 9 fl.v.v. dramul.
Dintre monedele austriace cea care revine mai des In actele noastre este florinul,
In diverse expresii fl. renani, fl. nemtesti, fl. de argint, fl. de Viena, fl. vienezi,
fl. valutd vienezd, fl. conventionali, fl. In hirtie, fl. In bancotidule, fl. In Einlosung.
Expresiile desemneazd uneori moneda metalicd, alteori moneda de hirtie, de foarte multe ori o
monedd de calcul. In special In a doua jumdtate a veacului al XVIII-lea moneda metalicA
devenise rand. Lamentatiile asupra raritAtii florinului si a afluentei hfrtillor", adicd a banco-
tidulelor si a Ieterelor" eambiale, slut frecvente In actele noastre. In 1762 statul austriac
pusese In circulatle primele monede de hirtie bancotidule dupd care urmeazd alte emi-
siuni In 1771, 1785, 1796, 1800, 1806. In 1811 si 1813, bancotidulele Mat Inlocuite cu Ein-
lsungsscheine" si Anticipationsscheine". Banil acestia de hirtie cu curs fortat care au circuht
lithe 1811 1858, apar adesea In actele noastre cu denumirea dS fl. valutd vienezd". In
www.dacoromanica.ro
35 kSPECTELE COMERTULUI BRA$OVEAN IN SEC. XVIII 559
actele noastre In legatura cu zaraflIcul, florinul nu apare ca obiect de speculatie, nici ca mo-
neda, nici ca metal vindut la taraphana, cu exceptia unui act din 1800 In care se vorbeste
de agio-ul cu care se vinde la Viena moneda conventionala". Multe din actele noastre ne
arata ca platile se Mean adesea in diverse alte monede, insa calculul se facea In florini.
Submultiplul florinului renan era creitarul, 1 fl. ren. avind 60 cr. Creitarii erau de argint,
dar si de arama. Piesele de 20 cr. erau uneori numite tvantigi cunoscute In studiile mone-
tare si sub numele de husosi , dar de cele mai multe oH icusari", printr-o derivare de la
eikosi", care In limba greaca semnifica numarul 20. Piesa aceasta de 20 creitari nu trebuie
confundata cu moneda turceasca icusar sau irmilic. Piesele de 17,10 si 7,5 creitari stilt denu-
mite cu termenii grecesti decaeptari, decari, eptari, pentari. Pentarii nu trebuie confundati cu
moneda turceasca pentar sau beslic. Decaeptarii apar si sub numele de mariali. Existau di
jumatati de mariasi, precum i sferturi. Sferturile de mariasi apar Intr-un act si sub numele
de sustaci ; IntlInim sustaci vechi i ustaci noi. Eptarii se mai numesc pitaci. Existau di
monede de 3 creitari numite grosite. Intr-un act nedatat, probabil din 1790, apar si mone-
dele triantari", probabil piese de 30 creitari, iar Intr-un registru din 1801.-1802 monedele
exari i icositesari, cea dintli de 6 cr., cea din urma de 24 cr. In catastihul lui Tumbru apare
moneda vonas, care circula In anii 1776-1777, avInd valoarea de 51 creitari.
Mara de florinul nern-lesc, intilnim frecvent florinul unguresc, care valora 50 creitari,
si care servea adesea i ca monedd de calcul. Apoi florinul olandez, florinul de Amsterdam,
florinul de Rotterdam. 100 florini olandezi valorau 83 fL de Viena In 1792 la Brasov, iar
la Constantinopol In acelasi an 1 fl. olandez varia Intre 39-42 parale. Un florin de Olancla
avea 20 stuiveri.
Alta monedd ce apare In acte este talerul : taler fara nici udatribut, taler ordinar, taler
de Viena, taler cezaro-craiesc, taler Imparatesc, talerul reginei, Krontaler, taler saxonic, taler
olandez, taler napoleon, colonarii Spaniel sau colonati. Un taler de Viena valora 1 fl. si 30
cr. In 1792. Un taler de Olanda avea 50 stuiveri. 0 mita taleri olandezi valorau 138 1/2 taleri
de Viena sau 400 taleri olandezi valorau 558 taleri de Viena, iar 554 taleri de Viena va-
loran 831 fl. in 1792. Un taler saxonic, adica specie, valora 2 fl. In 1792 si 1793 la Timi-
soara sl la Bucuresti. Talerul reginei probabil Lalerul Mariei Terezia valora 7 grosi In
1798 la Smirna, la fel colonarul Spaniei. In 1816 la Brasov un taler ordinar era evaluat la
5 1/2 grosi, un taler imparatesc la 5 3/4 grosi, un taler napoleon la 6 grosi, un taler firS atribut
la 4.15 fl. v.v. Un crontaler care e fie talerul belgian al Austriei fie talerul francez numit
cronentaler sau aggio-taler valora In 1791 la Craiova 102 parale, iar la Timisoara 2.16 fl.
Aceeasi valoare o avea In 1793 la Bucuresti. In 1813 valora la Brasov 5 3/4 grosi. Talerul
cezaro-craiesc sau caragrosul era o monedd de argint ce valora 2 fl. ung. si 72 aspri in
1765 la Brasov, 2 fl. ren. In 1779 si 1793 la Brasov si Bucuresti, 2.12-2.24 fl. In 1799 la
Viena, 2.23-2.37 fl. in 1800 la Viena, 4.15 fl.v.v. in 1814 la Biasov, iar In Imperiul otoman
varia Intre 2-3 grosi In 1794, pentru a ajunge la 7 groi In 1828. Talerul firS atribut pare
sa fi fost caragrosul. Pentru talerul firS atribut gasim urmitoarele valori : 2 fl. ren. In 1779,
5.30 grosi In 1817, 6 fl. In 1818, 5 grosi si 105-120 aspri in 1828 la Bucnresti.
Raguzir de argint care se (Mclean la topit la monetaria din Viena shit talerii raguzani
Vulturhl cu 2 capete" pomenit Intr-un act din 1817 si echivalat cu 8 grosi la Salonic este
probabil talerul cu pajura bicefala cunoscut sub numele de sgriptor. Specia de Livorno care
valora la Constantinopol 92-98 parale In 1792 este probabil talerul toscan. Leii" pomeniti
Intr-un act din 1790 stilt talerii-lei pe care turcii Ii numeau arslanluguru, moneda olandeza
de care a fost vorba mai sus.
Alta monedi intlIniti In acte este galbenul. In afara de galbeni turcesti despre care
a lost vorba mai sus, gisim : galbeni firS atribut, galbeni ordinal% galbeni ImpanStqti, gal-
www.dacoromanica.ro
560 E. LIMONA 0 D. LIMONA 36
beni cremnit.i, galbeni frantuzesti, galbeni olandezi, suforini, galbeni venetici, techini, galbeni
saxonici, galbeni cezaro-crdiesti, galbeni cu pecete moscovitd, zermacupi, gincirlii, galbeni
"maglari", galbeni parlachici adicA galbeni defectuosi.
Un galben saxonic valora !Entre 2-2.21 fl. In Anii 1799-1800 la Viena.
Un galben ordinar valora 4.18 fl. in 1792. Un galben cremnit valora 4.18 fl. In 1779.
Un galben ImpArAtesc valora 5,5 fl. ung. In 1765 la Brasov, 4.16-4.22 1/2 fl. ren. in 1779,
4.30 fl. ren. In 1792 si 1793 la Sibiu, iar In regiunile otomane 4.66 grosi in 1779, 5.14 grosi
in 1792 si 7 grosi in 1798. In 1799 galbenul ImpArAtese variazd Intro 4.53-5 IL, In 1800
valoreazd 5.20 fl., In 1817 ajunge la 17.12 fl., in 1819 la 21.20 fl. ren., In 1821 la 17 grosi,
in 1830 la 11.40 fl.
Suforinul - souverain d'or, monedd de aur din 'raffle de Jos austriace-valora 12.41 1/2
fl. In 1799, 20 grosi la Constantinopol In 1796, 14.14-14.33 fl. In 1799 la Viena, 15.18
fl. in 1800, 16 fl. ung. In 1804.
Galbenul francez valora 17 grosi in 1815 si 1822. Louis d'or-ul 56 grosi In 1819, iar
300 livre tournois de Franta 85 grosi In 1792 la Constantinopol.
Galbenul olandez valora 4.14 fl. In 1779, 4.23 fl. In 1792, 4.33 fl. in 1794 la Viena,
7 grosi in 1794 in Impeilul otoman, 7 114 grosi In 1789, 4.58-5.5 fl. la Viena In 1799, 5.24
fl. in 1800, 10-14 grosi, precum si 21.30 fl.ren. In 1810 si 1816. Un galben maghiar valora
5.14 grosi In 1792.
Moneda venetiand de aur apare sub numele de galben venetic, venetic, techin venetian.
Acolo unde apare simplu techin" s-ar putea sd nu fie numaideclt moneda venetiand, ci si cea
toscand de aur care se numea tot techin sau gigliato. Un techin valora 5 grosi in 1781, 8 grosi
In 1798. Ducalli cu care se plAtea ceara la Venetia erau probabil tot monede de aur. In 1776
gsim cd 80.17 ducati valorau 100 grosi. Ducatul venetian avea 6.4 lire. In 1791 gAsim cti
22 950 lire valorau 4 683.44 fl.
Galbenul Mil atribut - uneori denumire genericd pentru galbeni, alteori desemnarea
galbenilor ordinari - apare cu urmAtoarele valori : 4.33-4.38 fl. ren. In 1795 la Sibiu,4.45-
5.6 fl. In 1799 la Viena, 4.40-5.10 fl. In 1800 la Viena, 11.20 fl. v.v. in 1813 la Brastiv, 18
fl. v. v. in 1816 la Brasov, 16.48 fl. In 1817 la Brasov, 11.30-13.48 fl. v.v. In 1818, 11 fl.
In 1821, 11.45 fl. In 1822. Echivalenta In grosi a galbenului o gdsim astfel : 5.60 grosi la
Bucuresti In 1792, 6.22 grosi - 7.5 grosi in 1794 si 1795 in Imperiul otoman, 13.48-15 grout
In 1817 si 1818. Se mai vorbeste In acte de galbeni vechi mari, galbeni vechi mici, galbeni
defecti, galbeni intregi, galbeni nelntregi.
Intflnim In acte numai de citeva ori moneda numitd zlot valorind 1.3 fl. In 1799. Este
probabil moneda de argint cunoscutd sub numele de zlot valah sau rominesc.
De asemenea intilnim si monede rusesti : ruble moscovite, o rubld valorind 3 grosi In
1810, copeici, dutca, grivna de 10 copeici echivalatd cu 18 cr. Grivna apare ca valoare alit-
meticA, ideald.
La monetdria din Viena se dAdeau la topit si rupi. Rupul este probabil o monedd ger-
'nand de 1/4 tater, imitatd dupd rupul polonez al lui Sigismund al III-lea.
Incidental apare si potorul, cunoscut si sub numele de polturac.
CursuI lirei sterline era de 11.45 grosi In 1792 si de 23 grosi In 1815 la Constantinopol.
0 singurd datd apare si moneda crivac si de cloud ori moneda sarantar".
Dupd cum se vede din cele expuse mai sus, Mihail Tumbru a fost un negustor im-
portant $ i nu este de loc exageratd consliinta pe care o avea el Insusi despre propria-i activitate,
anume cd a reusit sd pun& in miscare piata brasoveand" si cd datoritd strAduintelor sale
compania s-a bucurat de un mare credit atit in Europa, clt si In Turcia".
www.dacoromanica.ro
Mihail Tumbru, cu viata i activitatea sa, nu este un caz singular, et tipic i repre-
zentativ pentru veacul al XVIII-Ica in Transil vania. Multi alti negustori, smulsi ca si el din
tinuturi suddundrene, s-au stabilit la Brasov, Sibiu, Timisoara, unde au desfasurat o activi-
tate poate tot alit de intinsii ca si a lui. De pe urma lor insa n-au ramas decit marturii frag-
mentare.
GLOSAR
acoo = masurd de capacitate de 56 litri chef on patachina

afrat = spuma de mare chintal --- 100 funti, 100 (alteori 44) ocale
alagea = stofil vargata tesuta cu fire de in Chircagaci oras In Asia Mica
si de matase cifte caic = In forma de caic (refer. la fesuri)
amanet = pungd, pachet sau saculet cu monede cioltar = cerga de invelit calul
de argint i aur cipci = dantele
arar = sac mare de plinth groasa civil = piatra viniita, indigo
argacii = zabale (?) ctrmtz = vopsea rosie inchisa
arghir (basa) domnul at gint" (literal), banul colausluc = un tel de misitie la lind, plata
rezolvil totul (sens metaforic) care se facea matrapazilor care furnizau
ausbruch = vin de cea mai blind calitate lina pentru negustori
bancofiduld, bankozettel, banco = monedd de con fella = fructe zaharisite
hirtie austriacd conteria = margele de sticl
basagii = cei care indeasd bumbacul, Rua s.a. cop = masura de capacitate de aproape un
In saci tr u
basparmac = degetul cel mare de la mina cosar = loc Ingradit cu nuiele, unde se spilla Una
bas = agio croise = stofa cu tesatura Incrucisata
betaat = vama cointlic = mdsurd de greutate de 5 uncii
birtamam = deodata, imediat pentru argint
bogasiu = stofa sau pinza colorata i lustruitd, diasacgiu = soldat turc dat de Poarta cresti-
intrebuintata la captusit nilor pentru aparare i siguranta
bogdanic din Bogdania (Moldova) dihonie = netntelegere, cearta
bohasiand (mdlase) = colorata doppia scrittura = dubla contabilitate
buluc = mare cantitate dram = veche masurd de greutate de 3 grame,
cabadicd (Una) = inferioard submultiplul ocalei
cabanifd = manta, suman Einlosungsschein, Anticipationsschein = mo-
cadilic = district, judet nede de hirtie austriace cu curs fortat, In
calpac = caciula cilindrica de piele neagra circulatie dupa 1811
de berbece, Imblanita pe margini, inalta elciu = ministru plenipotentiar sau ambasador
dreapta, purtatii odinioara de domn crestin in Turcia
boieri, iar apoi de negustori straini factor = agent comercial
cambtlagadii = un fel de satin gros din care forpot (germ. Verbot) = blocarea marfurilor
se faceau rochii s.a. la dispozitia cuiva
camhanele = stora de matase, adamasca runt = masura de greutate de 1/2 kg sau
camuhasuri v. camhanele 32 loti
candel = zahar cristalizat gelep negustor strain care cumpara oi din
canelinii = scortisoara tarile romlne4i si le vindea In Turcia
carlagan = concurenta, mascarlic ghiornbrozia = tulpane, basmale
Casaba = oras In Asia Mica ghiof = pinza brasoveana de bumbac
casap = macelar gnosta = termen conventional Intre negustori
caseld = ladita pentru desemnarea monedelor de argint
cavorgichia -= piei provenite de la un soi de transportate de la un centru la altul
oi cu Una roscata-neagra i creata grop = saculet sau pachet de haul
cazactiu negustor in ramura bliinurilor de hamic (refer. la bumbac) = brut
Rusia hamurd v. bas
alca a (Ilna tn saci) = a lndesa hanea = cask han
cdpar =arvund harmif = vama de 30% platita de negustori
chesat = criza de bani hatihumaium = act emanat direct de la sultan
chesmen = ales, de calitate superioara Mance = precupet
36 c. 4356
www.dacoromanica.ro
Hofagent agentul Curtii imperiale polifiatic = scout

iamurtuci --= un fel de mantale de ploaie porumbare = arbusti spinosi cu flori albe,
iumbruc v. betaat ale cdror poame se numesc porumbe
Kriegskasse = casieria de r5zboi potori = veche monedA mAruntA de arainA
landcucii (Landkutsche) = cArute mari praoveni cArAusi din Scheiul Brasovului
laz v. bas care fAceau transporturi In Tara RomineascA
lazaret = loc izolat In localitAti de frontierk pe drumul Prahovei
unde se pun la carantin5 oamenii i lucrurile provizion = comision
care yin din regiuni infectate de boll molip- raet = trecere Inaintea cuiva (a avea)
sitoare raguzi --= taleri de argint
lecedirei (de la svab Letze=celate)= cetgteni, raia = supus al cuiva, supus turc
orAseni ravais = vad bun sau Imprejurari foarte bune
leterd cambiald = cambie, politA pentru vinzarea mArfurilor
limonsui = zeam5 de lAndie rif = cot de Viena de 77 3/4 cm
Won (refer. la bumbac) = bumbac care nu se ristic = gogoase care creste pe ramurile tinere
punea In pachete ci in saci ale stejarului In urma IntepAturii viespii
lard .(refer. la bumbac) = veche mAsurA de de stejar, se Ittrebuinteaza la fabricarea
greutate de 1/4 oca cernelii, ca medicament astringent s.a.
lot = m5surA de greutate de 10 grame, egal rozol = numele unor licheururi italiene Mute
cu 4 cvintlicuri din flori i fructe de portocale amestecate
m arcd = m5sur5 de greutate de 16 loll pentru cu substante aromate
argint . rup = probabil o monedil germans de 1/4 tater
marda = lucru f5r5 valoare (refer. la monedele rupi = 1/8 dintr-un cot
de argint i aur cu mult aliaj) salsaperile = vechi medicament sudorific si
mascarlic = purtare sau faptd neserioask depurativ
batjocurA sarantar = moned5 austriacS de 40 creitari
matrapaz = negustor intermediar, precupet, Saviac vechea denumire a localitiltii Vam-
negustor care Inseald vacofit din regiunea Seres, vestitA prin
matrapazic (refer. la bumbac) = de proast5 bumbac
calitate saz (refer. la bumbac) = impunitAti (frunzis,
minula (a la) = cu amAnuntul (negot) praf, seminte)
mifa = lind de miel tuns5 Intlia oard scatoalcd--= lAditA sau cutie de tinut provizii
mifari negustori de mite sau documente
mucarnifd = foarfeci de tAiat mucul lumin5- scheld = port comercial
rilor de seu arse scumpie = arbust cu flori verzi-gillbui, a
Manz, Manzamt monet5rie c5rui scoartA se Intrebuinteaza la 1.5bAcItul
manzfiduld adeverintk chitantA de la moue- pieilor
tArie pentru costul unor monede topite seferlii = soldati In timp de rAzboi
navlu = chiria unei col-513H de marf5 sereslii = locuitori din Seres
nefer = soldat ienicer simplu, soldat pAmIn- sick! = criz5 de bani, Ingrijorare
tean din corpul arnkrtilor Intrebuintat ca sifer = r5zboi
potera stenahorie = strlintoare, crizA de bani
nerule .= o varietate de icre subugi (refer. la bumbac) = de Souboujeac
nesfia = veche moned5 turceasc5 de stir, stogose = Ifni mai lung' g mai inoale decit
bAtutA de sultanul Mehmed al IV-lea la 1688 tigaia
nevre = o varietate de icre sucne = postav
ocd = IngsurS de greutate de 400 dramuri sudit = supus cezaro-crAiesc
sau 1272 grame suforin = moned5 de aur
odabas = seful unei companii la turci sineald = vopsea albastrA InchisA
onghiur sali = un fel de camelot de Angora labacd (refer. la Lind) = lInd cumpArata de la
ortamavi = albastru tAbAcari
paorei (germ. Bauer) = tArani tabachanat = tAbAcArie
pantaliria = rastele talp = un fel de botina care se punea In cearS
percal = un fel de pInz5 de bumbac netedd, laraphana = monetdrie
find taraphana-efendi = seful monet5riei
pestimale saluri mari, tulpane lauccii = negustori de gAini
piatrd = mAsurA pentru in si clnepA de 1/5 tdierea prefului = fixarea pretului
de chintal teriac = electuar preparat cu opiu, antidot
plkhia (franc. appliqu) broderii contra veninului serpilor
pocrov = tol gros de invelit tescherea = adeverintd, pasaport
www.dacoromanica.ro
39 ASRECTELE COMERTOLOI BRA$OVEAN IN SEC. XVIII 563
fanchel (germ. Zacke) = dantel uaradinlii locuitori din Varadin

feche = o masura de greutate de 5 000 dramuri veresie datorie
pentru cintarirea monedelor de argint la vigurar = pinzar
monetdria de la Constantinopol uiguri = buciii de pinza, de postav
Weal = clei de morun pentru tImplarie voroslov (refer. la postav) = de Breslau
fol ptur, ve1int5 zalhana = abator, maceldrie
ulachia pici de ied t caprA zarf = suport de pahar de ceai sau de fili-
usiuri (refer. la bumbac) = de cea mai bun gean
calitate Zeugfabrik = manufactur de stof
HEROTOPME ACIIERTH TOPPOBJIM To Pom

BPAILIOBA B XVIII B.
APYMbIHCKHH1 HITHELI MHXAHJI IWMBPV
PE3IOME
Grann cocTannefiana ocifone 6oraToro gonymenTaamforo, eige He ony6auxoriaHHoro
maTepHaaa XVIII a., Haxogrageroca a rocygapwraeHHord Apxune ropoga Epamona.
Houle coo6meHHH HeHoTopbix 6HorpadpvtgecHax gaHmilx o Hpyrfflom 6pam0aeHom
ayrule Muxamae Ilym6py awropm nepexogaT H aHaaRay ero genreasHocTH, pacemannman
ee C gayx rJxaBHMx cTopon: TOIN'OBJIH TOBapaMil H ToproaaH BIflKHMLIMH neinfocTnnif
Benceamm H moneTahm.
B TOpeOBTIe TOBapa.MH MOMHO BLIgeJIHTb TOprOBJII0 mepcmio, X.TIOHROM, BOCHOM,
HpyumHoti H nonfatal. gan namgoro mma. TOBOTOB onpenenneTcn ero TionynaTenn H
npoganen, ero KOJIHMeCTBO H CTOHMOCTI., HpHtiHHLI yCHIleFIHR HJIH ocaa6Ream o6mena,
TpaHenoprapomia H
AHanHaupya Toproamo 1(Bl1HiHMLIM11 gemiocTfinn, airropm nonaahmaioT cnoco6
ynopngolfenun naaTemeti, npaHTHHoHaanuACH B HoHge XVIII B., H onpegeamoT CTOIIMOCTI.
MOHeT B paamumue oTpeamf ripemenn, MX aliBHBOReIl'IMOCTb H o6paigeHHe.
Coo6ruaeTcH MHOr0 HOBBIX caegeHati B CBROVI C pa8IIIIT11eM TOIM'OBJIH B Bpamone B
ROHLIe XVIII B., IIpHtleM 00060 noggepnvinaionn Toprosaie C1311311 MeKly BTIIM TpaHcHab-
BaHeHHM geHTpom Baaaxnett H Monganuell.
ASPECTS DU COMMERCE DE LA- VILLE DE BRASOV

AU XVIIP SICLE
LE MARCHAND KOUTZO-VALAQUE MIHAIL TUMBRU
RESUME
Cet article est fond sur un nombre important de documents inedits du XVIII8 sicle
conserves aux Archives de l'Etat A Brasov.
On nous prsente d'abord des donnes biographiques concernant le gros marchand de
Brasov que fut Mihail Tumbru. Vient ensuite l'analyse de son activit consider& sous ses deux
I Apynam naixogeff 113 Maaegomm.
www.dacoromanica.ro
564 E. LIMONA st D. LIMONA 40
aspects primordiaux : d'abord le commerce des marchandises, puis celui des valeurs mobilieres,
des traites et de l'argent liquide.
En ce qui concerne les marchandises, les auteurs mentionnent la laine, le coton, la cire
et les peaux. On indique pour chaque genre de marchandise quels taient les acheteurs et
les vendeurs, les quantits, les prix, les causes de l'intensification ou du ralentissement des
dchanges, la facon dont s'effectuaient les transports, etc.
Quant au commerce des valeurs mobilires, on expose la reglementation des paiements
par les mthodes en usage A le fin du XVIIle sicle ; on precise la valeur de diffrentes mon-
naies A diverses dates, leur equivalence et leur circulation.
Cette etude apporte bien du nouveau au sujet du dveloppement du commerce de la
\Tulle de Brasov, surtout t n ce qui concerne les relations commerciales entre ce centre transyl-
vain, la Valachie et la Moldavie.
www.dacoromanica.ro
LISTA DREGATORILOR
DIN SFATUL DOMNESC AL TARII ROMINEWI
IN SECOLELE XV-XVII
In munca de publicare a documentelor interne, secretariatul de redactie al colectici

Docurnente privind Istoria Rominiei" a avut de Intimpinat, printre alte greutati i pe cea de
datare a unor documente fr data sau gresit datate de copisti sau chiar de diaci. Metoda
folosita pentru datarea acestora a fost In special cea a analizei interne a actelor i numai Irl
al doilea rind a criticii externe.
Pentru o datare cit mai riguroasa, colectivul secretariatului de redactie a urmarit In
suita lor toatc documentele cunoscute si a alcatuit uncle liste cuprinzind : dregatorii din sfatul
domnesc al Tarii Rominesti si Moldovei, mitropolflii si episcopii celor dou tari, egumenii
tuturor manasli ilor precum si aIi dregatori mai mici.
Dam la iveala acest prim instrument de lucru, lista dregatorilor din sfatul domnesc al
Tarii Rombesti, in veacurile XV-XVII, urmind ca si celelalle sa fie publicate In viitor, cu
&dui ca ea va usura munca altor cercetatori In domeniul istorici patriei, indeosebi a celor ce
lucreaza In prezent la publicarea unui corpus al cronicilor intcrne, a inscriptiilor medievale
de pc teritoriul patriei, a relatiilor de caliitorie privind tarile romine etc. si care se vor
izbi eventual de greutati asemanatoare cu cele Intimpinate la publicarea corpusului de docu-
mente.
Socotim necesare si unele lamuriri privind prezenta lista. Ea cuprinde, cum se poate
vedea chiar din tillu, numai dregdlorii din sfat, nu si pe boierii fara dregatorii sau pe
fostii dregatori. Insiruirea dregatoriilor o facem In genere dupa importanta lor, incepind cu
marele ban si terminind cu marele pitar, deli nu Intotdeauna In cursul celor trei veacuri
fiecare din dregatorii a prezentat aceeasi importanta si a ocupat acelasi be In sfat.
Clucerul, slugerul i pitarul i;am dat numai de la datele and apar mai mult sau mai
putin constant In divan. Cazurile In care dregatoria era vacanta", chid In acte In locul
numelui dregatorului aparea un loc alb le-am pus In lista noastra cu puncte de suspensie.
Datele alaturate numelui dregatorului shit cele ale primei i ultimei mentiuni documentare a
sa In sfat.
La alcatuirea listei am avut In vedere toate documentele interne pe care le cunoastem,
inedite i publicate, InsA numai cele cu date sigure t in special originalele ; copiile tlrzii si
documentele dubioase le-am lsat la o parte. Identificarile cuprinse In paranteze unghiulare
shit facute dupri Indicii de persoane ai colectiei Documente privind istoria Romlniei, serb B.
www.dacoromanica.ro
566 BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARII ROMINESTI 2
Tara RomineascA" si dupA Indicii colcctiei Studii i documente" publicate de N. Iorga, lucrati
in Institutul nostru. Ele au fost Monte de Gh. Florescu i revizuite de D. Plesia. Celelalte identi-
Hari din afara parantezelor Ora asa cum le-am gAsit in documente.
Colectivul care a lucrat prezenta listil se compune din : D. Mioc (responsabil), C. 1351an,
M. BAlan, H. ChircA, N. Stoicescu i t. StefAnescu.
I. RANUL
Manila, <1407> ian. 8 Manta, <1596> aug. 31-1597 oct. 5

Radu, 1409 mai 11-1413 oct. Pand, 1598 mart. 25mai 23
Drilgoi, <1413> nov. 21 <1414> Udrea <din Bdleni>, 1598 sept. 1 1599 iun. 14
Radu qi Aga, 1415 mart. 28-1418 iun. 22 Calold <dirt Lipov>, 1599 sept. 19-1600
Aga, 1421 nov. 21 mart. 21
Dimitrie Ghizdavd1, 1486 apr. 23 I' reche, 1601 febr. 26-1602 mai 8
Delco <din lzvorani>, 1494 mart. 16 Preda Buzescu, 1602 aug. 16-1607 oct. 7
Barbu Craiovescu, 1495 sept. 8 1520 ian. 10 1 Tudor <Mirleanu>, 1611 sept. 15-1613
Preda Craiovescu, 1520 apr. 10-1521 iul. 4 ian. 15
Barbu Craiovescu, 1523 apr. 4 lanachi <Catargi>, 1613 oct. 9-1616 iul. 8
Ptrvu Craiovescu, 1523 iul. 12-1528 nov. 10 Dumitru, 1616 oct. 3-1618 mai 18
Barbu Craiovescu, 1530 aug. 7 lanachi <Catargi>, 1618 aug. 20-1620 iul. 22
Hamza <din Obistav>, 1530 nov. 27-1533 Ivasco <Bdteanu>, 1630 ian. 8 febr. 28
dec. 27 2 Asian, 1630 mart. 10 apr. 13
Barba Craiovescu, 1534 mart. 17-1535 aug. 20 Miho <Racold>, 1630 nov. 10-1631 iul. 6
erban <din lzvorani>, 1535 aug. 30-1539 Radu <Buzescu>, 1633 mart. 23dec. 29
mai 18 Hriza <din Bdlteni>, 1634 ian. 6-1637 dec. 13
Crdciun, 1542 ful. 13 Teodosie <Corbeanu-Buzescu>, 1638 ian. 4
Drdghici <din Mdrgineni>, 1545 mart. 25 apr. 1641 mart. 11
Dumitru, <1546> apr. Vusilie Paindur, 1641 apr. 3 iun. 12
Stan, 1546 iun. 22-1553 oct. 4 Dragomir Dobromirescu, 1641 sept. 9-1643
Teodor, 1558 mai 23-1559 iun. 15 dec. 22
/sleagoe, 1560 iun. 1-1562 iul. 31 Barbu <Poenaru>, 1644 ian. 2-1645 dec. 22
Dobromir <din Runcu>, 1568 iul. 19-1569 Gheorma <Alexeanu>, 1646 ian. 4-1651
oct. 28 3 nov. 13
Mihalcea <Caragea>, 1583 sept. 5 dec. 10 Spahiul <din Vtlsdnesti>, 1653 ian. 26-1654
Dumitru <din Dddesti>, 1584 ian. 27-1585 mai 30
sept. 13 Gheorma <Alexeanu>, 1654 iun. 6-1655
lane <Epirolul Cantacuzino>, 1586 mart. 25 febr. 11
1592 dec. 1 Barbu Poenaru, 1655 mart. 12mart. 21
Andronie <Cantacuzino>, 1593 nov. 10 Chirca Rudeanu, 1655 mart. 26-1656 iun. 18
Cod, <1595> jut. 13 Preda Brincoveanu, 1658 mai 26 iul. 25
Calotd <din Lipov>, 1596 febr. 7 febr. 16 Manul, 1658 dec. 9-1660 sept. 27
Mihalcea <Caragea>, 1596 apr. 13 Preda Bucsanu, 1661 Ian. 11-1662 sept. 30
Gheorghe <Bdleanu>, 1662 oct. 28-1664
1 Este mare ban. In sfat mai apare ca aug. 11
ban, Intre 1510-1515, Detco. Radii Popescu- < Vntescu >, 1664 aug. 26 sept. 8
2 tn sfat mai apare ca ban si Toma. Preda <Bucsanu>, 1664 nov. 27
3 Dupa aceastii datii apare In divan si ca
ban si ca fost mare ban ping la 1583 mai 7. Gheorghe Bdieanu, 1665 febr. 17-1669 febr. 24
www.dacoromanica.ro
3 BOIERII DIN SFATUL DOmNESC AL TARII ROM1NE$TI 567
Mares Bdjescu, 1669 apr. 22-1672 ian. 5 Neagoe Sdcuianu, 1678 ian. 3 1679 dec. 15
Vintild Bucsanu, 1672 mart. 16-1673 aug. Radu Ndsturel, 1679 dec. 28-1682 dec. 6
Chirca Cortorosanu-Rudeanu, 1674 ian. 8 Barbu Milescu, 1683 ian. 9-1686 apr. 12
dec. 21 Radu Ndsturel, 1686 iun. 2-1687 nov. 20
Radii Hierdscu Ndsturel, 1675 ian. 17 1677 Vintild Corbeanu, 1688 mart. 4-1693 febr. 8
dec. 30 Cornea Brdiloiu, 1693. mart. 24 <dupd 1700>
II. VORNICUL
Vladislav, 1389 sept. 4 Calotd <ginerele lui Vlad Cdluglirub, 1512

Radu, 1413 aug. 25 mai 26-1520 apr. 10
Alba, 1422 oct. 23 ; f428 sept. 10 Eldrea <din Boldesti>, 1520 iun. 11-1521
Borcea <din Sldtioare>, <1424> nov. 10 nov. 30
<1426 mart. 24> Radu, 1522 febr. 3-1523 apr. 4
Badea <din Botdrani>, 1430 sept. 16 Jigoranu, 1523 iul. 11 1525 aug. 18 1
Voico <din Borusi>, 1437 ian. 20 aug. 23 Drdghici Vintilescu <din Floresti>, 1525 febr.
Manea al lui Ildriste, 1439 aug. 2-1451 10 iul. 24 2
mart. 28 Manea Persanu, 1525 sept. 8-1527 iul. 19
Tata, 1439 sept. 8 ; 1440 sept. 16 Neagoe <fiul lui Socol>, 1527 scpt. 9-1529
Papa, 1450 ian. 2 nov. 24
Stancea <al Li AIM>, 1451 ltd. 1456 apr. 15 Stoica BdIfatu, 1530 mai 22
Codrea, 1457 apr. 16 ,erban <din lzvorani>, 1530 iun. 25-1531
Stan al lui Negrea, 1458 mart. 5-1459 sept. 20 nov. 5
Cates, 1461 febr. 10 Drdghici Vintilescu <din Floresti>, 1531 nov. 5
Dragomir <Tacal>, 1463 nov. 12-14(55 nov. 5 1533 dec. 27
Neagu, 1466 iun. 8-1473 sept. 16 Serban <din Iworani>, 1534 mart. 17-1535
Dan, 1475 iun. 1 1478 scpt. 9 aug. 20
V lad, 1480 ian. 18 ; 1481 aug. 16 Vintild <din Corndteni>,1535 aug. 30-1537
Cazan, 1480 nov. 7-1481 iun. ian. 15
Pirvu Craiovescu, 1482 mart. 23 Staico intescu, 1537 apr. 22-1541 aug. 13
Drghici <al lui Stoica din Margineni>,1482 Coadd, 1542 ian. 10-1545 febr. 28
iul. 13 Vintild <din Corndleni>, 1545 mart. 25
CIrstian <din Stancesti>, 1483 ian. 27-1485 1546 iul. 5
sept. 7 Barbi' <din Pietrosani>, 1547 ian. 10 iul. 1
Vintild <Florescu>, 1486 iun. 30 Vintild <din Cormiteni>, 1547 sept. 20
Pirvu Craiovescu, 1486 sept. 10-1493 iun. 16 1548 apr. 18
Drdghici <al lui Stoica dirt Mdrgineni>,1493 Oprea, 1548 mai 7 iul. 2
sept. 2 1495 iun. Belcio <din Cotesti>, 1548 iul. 11-1552 tun. 2
.Ptrou Craiovescu, 1495 sept. 8-1501 dec. 15 Stdnild <dirt Pietrosani>, 1553 ian. 25 mart.20
Stroe <Bugheanu>, 1502 mart. 9-1507 iun. 20 Belcio <din Cotesti>, 1553 iul. 11 iul. 20
Pirvu Craiovescu, 1508 iun. 6-1509 iun. 19 Socol <din Rdzvad>, 1554 apr. 26-1557
Silica <din uici>, 1509 nov. 3deo. 5 nov. 20
Danciu Gogoasd <Craiovescu>, 1510 apr. 24 Burtea <din Fundeni>, 1558 febr. 11-1559
aug. 2 nov. 25
Stroe <Bugheanu>, 1510 mai 1
1 Este marele vornic al lui Vladislav.
Bogdan <din Popesti Ilfov>, 1510 sept. 8 2 Este marele vornic al lui Radu de la
1512 ian. 8 Mumati.
www.dacoromanica.ro
Nedelco <din Balaci>, 1560 ian. 9-1568 inn. 8 Hrizea <din Bdlleni>, 1628 iun. 23-1632
Bragomir <din Luciiani>, 1568 iul. 19 iul. 11
1569 oct. 28 I vasco <Bdleanu>, 1632 nov. 11-1638 ian. 18
Neagoe, 1569 nov. 20-1570 sept. 27 . . . 1638 febr. 12 aug. 11
Dragomir <din Luciiani>, 1570 oct. 8 1574 Hrizea <din Bdlteni>,1638 aug. 20-1641
aug. 7 nov. 23
Masco <din Golesti >, 1574 sept. 4-1578 Durnitru Dudescu, 1641 dec. 24-1643 dec. 22
4 iun. 30 Dragomir <din Pldviceni>, 1644 ian. 2-1652
Mitrea <din Hotdrani>, 1578 iul. 2-1581 febr. 26
aug. 9 Preda BrIncoveanu, 1652 mai 21 1655
Ivasco <dirt Golesti>, 1581 sept. 1 febr. 11
<1583 > iul. 15 Gheorghe Bdleanu, 1655 mart. 21-1658 ian. 30
Mihail, 1583 sept. 5-1584 mart. 11 Manu ((ama de jos), 1658 mai 26 iul. 25
Danciu <din Popesti>, 1584 apr. 28-1585 Barba Poenaru ((ara de sus), 1658 mai 26
mart. 25 1659 aug. 30
Mitrea <din Hotdrani>, 1585 apr. 16 1586 dec. Radii <Cindescu> ((ara de jos), 1658 dec. 9
17 1659 iul. 4
Chisar <din Ddrmnesti>, 1586 dec. 18 Gheorghe Rdleanu ((ama de jos), 1659 aug. 30
1589 mart. 21 Preda Bucsanu, 1660 ian. 21 aug. 23
Dumitru <din Dddesti>, 1589 apr. 20iul. 19 Stroe Fiera-Leurdeanu, 1661 ian. 11-1665
Mitrea <din .Holdrani>, 1589 <aug.> 1591 dec. 2
mai 22 Mares Bdjescu, 1666 ian. 7-1669 febr. 24
Danciu <din Brtncoveni>, 1591 iun. 1-1593 Neagoe Sdcuianu, 1669 apr. 22 inn. 9
aug. 18 Rada Popescu ,5intesca, 1669 mai 24-1670
Mttrea <din Holdrani>, 1593 oct. 25-1594 apr. 1
sept. 21 Gheorghe Rodos, 1670 apr. 11 1672 ian. 5
Ivan Iorocea <din Rdzvad>, 1594 sept. 26 heagoe Sucuianu, 1672 mart. 16 1673 ang.
1597 febr. 3 V ticu Mogosescu <Grddisteanu>, 1674 ian. 3
Dumitru <din Cepturi>, 1597 mart. 23-1602 mart. 28
mart. 9 Stroe Fierdscu-Leurdeanu, 1674 apr. 29
Dan <Danilovici>, 1602 mai 1 iun. 21 mai 5
Cernica <din Sdcuiani-Ilfov>, 1602 aug. 12 Rada Crefulescu, 1674 iun. 7-1675 aug. 27
1610 dec. 10 V lieu .Mogosescu <Grddisteanu>, 1675 oct. 4
Vintild <din CldleVi>, 1611 mart. 29-1613 1677 dec. 30
dec. 29 Badea lidlliceanu, 1678 ian. 3-1687 mart. 18 1
Ctrstea, 1614 ian. 7 1615 mart. 13 Hriza <Caridi din Popesti> ((ama de los), 1680
Gheorghe, 1615 mart. 16-1616 iul. 8 ian. 3mai 17
Cfrstea, 1,616 oct. 3 1617 dec. 8 Ghinea (Ghince) Rustea (Ruset) Bdleanu (V ellea-
V intild <din Corbi>, 1618 ian. 9 mai 18 nu), 1687 nov. 20-1692 mai 18
Ivasco <Bdleanu>, 1618 aug. 20 1620 iul. 22 Alexandra Alexeanu, 1692 iun. 15 1695 mai 1
Vintild <din Corbi>, 1620 sept. 17-1623 . . . 1695 iun. 2-1696 iun. 17
mai 15 Slroe Leudeanu, 1696 aug. 8 <dupA 1700
Papa <din Greet>, 1623 inn. 2 1624 ian. 12
Asian, 1624 tan. 13 apr. 28 1 Intro 3 ian.-17 mai 1680, apare ca
Papa <din Greci>, 1624 mai 14-1628 iun. 21 mare vornic al Orli de sus.
www.dacoromanica.ro
5 BOIERII DIN SFATJL DOMNESC AL YARN ROMINESTI 569
III. LOGOFATUL
Saldo.,in, 1400 iul. 20-1415 iun. 10 Tudor <din Drdgoietti>, 1525 sept. 8-1528
Filos, <1407> Ian. 8-1418 him 22 apr. 4
Aldea, <1414> Balaur, 1528 apr. 21 iun. 6
.Micu Poptor, 1421 iun. 1 Tudor <din Drdgoetti>, 1528 aug. 16-1529
Gherghina, <1421 > iun. 9 nov. 24
Coica, 1422 oct. 23-1431 ian. 30 Mom, 1530 mai 22
Cazan al lui Sahac, 1431 nov. 17-1436 iun. 25 Vllsan <Furcovici>, 1530 iun. 25-1531 dec. 17
ieran, 1437 ian. 20-1441 iun. 30 Tudor <din Drdgoetti>, 1532 apr. 23-1533
Cazan al lui Sahac, 1445 aug. 7 dec. 27
Mihail, 1450 ian. 2-1456 apr. 15 Vilsan <Furcovici> 1534 mart. 17mai 23
Mihail i Cazan al lui Sahac, 1451 mart. 28 Vlaicu <dirt Piscani>, 1534 scpt. 6-154G
Oprea, 1457 apr. 16 iun. 22
Cazan al lui Sahac, 1458 mart. 5-1461 febr. 10 Tata <din Strirnbele> 1540 sept. 1-1545
Duznitru, 1463 nov. 12-1471 dec. 12 fcbr. 28
Dumitru i Cazan <al lui Sahac>, 1464 iul. 10 1545 mart. 25 iun. 1
Cazan al lui Sahac, 1467 ian. 15-1469 ian. 17 1 Radu <Dragoescu> 1545 iun. 6-1547 nov. 4
Furdui, 1473 mai 17 sept. 16 Radu Patadia, 1547 npv. 1548 apr. 18 4
Tudor <din Orboelti>, 1475 iun. 1-1476 iul. 4 Radu Vticeanu, 1548 apr. 25-1553 mart. 20 4
Vlntilci <Florescu>, 1478 ian. 9 sept. 9 Dragu, 1553 iul. 11 iul. 20
Stanciu, 1480 ian. 18 Teodor <din Orboesti>, 1554 mai 25-1557
Vintild <Florescu>, 1480 nov. 7-1481 aug. 16 nov. 20
Firm, 1482 mart. 23 Bogdan, 1558 febr. 11-1564 febr. 27
Vintild <Florescu> ti Staico <din Bdjetti>, Ivan <Norocea din Rdzvad>, 1564 mart. 31
1482 iul. 13 1568 iun. 8
Staico <din Bdjetti>, 1483 ian. 27-1505 mart. Radu Mihdescu, 1568 iul. 19-1569 oct. 28
26 loan <din Bujoreni>, 1569 nov. 20-1570
Bogdan <din Popesti>, 1505 mart. 26 1507 sept. 27
inn. 9 Ivatco <din Goletti>, 1570 oct. 8-1574 aug. 7
Teodor, 1508 iun. 6-1509 dec. 5 Neagoe, 1574 sept. 1577 ian. 19
Bogdan <din Popetti>, 1510 apr. 24 aug. 2 Miroslav <din Rifov>, 1577 Ian. 20-1580
Oancea, 1510 sept. 8-1512 ian. 8 mart. 18
Ivan <Cdlinescu>, 1512 mai 26-1513 oct. 24 Ivan <din Ruda>, 1580 apr. 7-1582 aug. 10
1514 mai 8 iul. 14 Ldudat <din Vlddeni>, 1582 aug. 12 <1583>
Ramat <din Growth>, 1514 iul. 23-1522 iul. 15
jebr. 3 Pdtru <din Bdleni>, 1583 sept. 5dec. 27
Tudor (Teodor) <din Dragoetti>, 1523 iul. 11 .Mirostav <din Rtfov>, 1584 ian. 8-1585
1524 iul. 24 mart. 25
Radu al tat Mdfil, 1525 febr. 10 iul. 24 2 Chisar <din Ddrneutetti>, 1585 apr. 12
Dragan, 1525 mai 30 iul. 3 1586 oct. 11
Visan, 1525 aug. 18 3 Stefan, 1586 nov. 8-1587 apr. 14
Dumitru <din Epotetti>, 1587 apr. 30-1589
1 Cazan al lui Sahac, ca si alp boieri mart. 21
din aceasta epoca apare In slat, cind cu Chisar <din Ddrindnetti>, 1589 apr. 20 iul. 19
dreglitorie, cind Mra.
1 Este marele logofat al lui Radu de la
Afunigi. 4 Datele de Inceput i sfIrsit al celor
3 Sint marl logolep ai lui Vladislav. trei dregatori cu acelasi nume nu shit sigure.
www.dacoromanica.ro
570 BOIERII DIN SPATUL DOMNESC AL TARII ROMINESTI 6
Plrou <din Cioroiasi>, 1589 <aug.> 1591 Miho <Racotd>, 1630 aug. 26 sept. 10
mai 22 Papa <din Greci>, 1630 nov. 10-1632 iul. 11
Dumitru <din Epoleti>, 1591 iun. 1-1592 Gherghe, 1632 nov. 21-1633 febr. 8
aug. 27 Radu Ndsturel, 1633 mart. 15dec. 29
Barbd-Albd, 1593 ian. 9apr. 25 Teodosie Corbeanu-<Buzescu>, 1634 ian. 6
Mitrea <din Holdrani>, 1593 mai 18 aug. 18 apr. 29
Andrei, 1593 oct. 25-1594 dec. 14 Gligorie <din Poenari>, 1634 mai 6-1639
Miroslav <din Rtfov>, 1595 febr. 12 iul. 24 dec. 11
Chisar <din Ddrmdneli>, 1595 dec. 2-1596 Miho <Racotd>, 1640 ian. 3 iun. 25
sept. 8 1640 aug. 8dec. 18
Teodosie <Rudeanu>, 1596 sept. 28-1599 Gligorie <din Poenari>, 1641 ian. 8 iul. 9
aug. 29 1 1641 nov. 16 nov. 23
Miroslav <din Rtfov>, 1599 dec. 28-1600 Radu Cocordscu, 1641 dec. 24-1654 mai 30
iul. 6 2 Stroe Fierdscu-Leurdeanu, 1654 iun. 6-1655
Dan <Danilovici>, 1601 ian. 26-1602 apr. 12 febr. 15
Teodosie <Rudeanu>, 1602 mai 1 iun. 21 Preda Bucfanu, 1655 mart. 12mai 11
Stoica <din Strimba>, 1602 aug. 12-1608 mai 30 Stroe Fierdscu-Leurdeanu, 1655 oct. 13-1658
1608 iun, 6iun. 23 ian. 30
Lupu <din Mdgureni>, 1608 iun. 24-1610 Constantin Cantacuzino, 1658 ian. 3iul. 25
dec. 10 Radu <Sinte.wu din Popeti>, 1658 dec. 9
Cernica <din Sdcuiani-Hfou>, 1611 mart. 29 1659 aug. 30
mai 9 Stroe Fiera-Leurdeanu, 1660 ian. 21 aug. 28
Nica <din Corcova>, 1611 sept. 15-1613 Chireel Rudeanu, 1661 ian. 9-1662 aug. 22
dec. 29 Radu Crefulescu, 1662 sept. 29-1663 mai 22
Lupu, 1614 ian. 7 apr. 16 Preda Bucfanu, 1663 dec. 28-1664 apr. 27
V intild <dirt Corbi>, 1614 apr. 30-1616 iul. 8 Chirca Rudeanu, 1664 aug. 11 nov. 27
Nica <din Corcova> , 1616 oct. 3-1618 mai 18 Radu Crefulescu, 1665 febr. 2-1672 ian. 5
Teodosie <Rudeanu>, 1618 aug. 20dec. 30 Gheorghe Bdleanu, 1672 mart. 16iun. 20
Papa <din Greci>, 1619 ian. 6-1623 mai 28 Ivasco- Bdleanu, 1672 iun. 26-1673 aug.
Asian, 1623 iun. 2-1624 ian. 12 Stroe Fiera-Leurdeanu, 1674 febr. 28mart. 28
Paraschiva, 1624 ian. 13apr. 28 Radu Ndsturel, 1674 apr. 29dec. 21
Stoica <din Farms>, 1624 mai 14 aug. 29 erban Cantacuzino, 1675 ian. 22-1677 dec. 30
Fiera <din Leurdeni>, 1624 oct. 10-1626 Chircd Rudeanu, 1678 ian. 3 nov. 18
mai 13 Rada Crefulescu, 1679 ian. 16-1680 mart. 20
Hrizea <din BdIteni>, 1626 mai 19-1628 1680 mart. 22 apr. 1
iun. 21 Vlad Cocordscu, 1680 mai 10-1681 nov.'129
Fiera <din Leurdeni>, 1628 iun. 23-1629 Gligorie Bunea-GrddiVeanu, 1682 ian. 10
mart. 20 1683 nov. 12
Vlad <Rudeanu>, 1629 apr. 10aug. 10 Barba Bddeanu, 1684 apr. 12-1686 iul. 5
Papa <din Greci>, 1629 aug. 15 sept. 16 1686 dec. 15
Vlad <Rudeanu>, 1630 ian. 8aug. 12 Constantin Brincoveanu, 1687 ian. 14-1688
aug. 22
1 PleacS cu Mihai Viteazul In Transit- 1688 nov. 12-1689 mai 3
vania si Moldova. Alexandru Alereanu, 1689 mai 8-1692 mai 21
2 Este marcle logofst al lui Nicolae
P5trascu. Diieu Rudeanu, 1692 iul. 28 <dup5 1700>
www.dacoromanica.ro
7 BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARII ROMINE$TI 571
IV. SPATARUL
Vasea, 1415 iun. 10 A eagoe <fiul lui Socol>, 1522 febr. 3-1523
Nanotd, 1422 oct. 23-1424 febr. 28 apr. 4
Negri la, <1426 mart. 24> Drdgan, 1523 iul. 11-1524 iul. 24
Alb, <1428 iun.aug.>-1428 oct. 27 Dragomir <dirt Pietrosani>, 1525 febr. 10 1526
Negri td, 1430 sept. 16 aug. 223
Stancea, 1436 iun. 25 Stan <din Grddistea de Sus>, 1525 mai 30 aug.
Dumitru <Bucur>, 1437 iul. 18-1441 iun. 30 I 84
Neagoe, 1445 aug. 7 Radu Furcovici, 1527 fcbr. 27-1529 oct. 31
Dimitrie <Bucur>, Stanciul i Stoian, 1451 Puiul, 1529 nov. 24-1530 mai 22
mart. 28-1456 apr. 151 Dragomir <din Pietrosani>, 1530 lun.25
Moldovean, 1457 apr. 16-1459 sept. 20 lul. 65
Buriu, 1461 febr. 10 Drdghici al lui Stoican <din Mdrgineni>,
Bratu ,1464 mai 30-1469 ian. 17 1530 oct. 4-1535 iul. 12
Furdui, 14E9 aug. 25-1471 ian. 25 Stroe <din Orboesti>, 1535 iul. 22-1541 iun. 1
Stan <din Rusi>, 1471 dec. 12-1473 sept. 16 Dragomir <dirt Orboesti>, 1541 aug. 13-1545
Manea Negru i Drdghici <al lui-Stoica din mart. 25
Mdrgineni>, 1475 tun. 1-1476 iul. 4 Ctrstiian <din Stdncesti>, 1545 maiiun. 6
. . . 1478 ian. 9-1480 ian. 18 Barbu <din Pietrosani>, 1545 iun. 16-1546
.Pardosul, 1480 nov. 7-1481 aug. 16 iul. 5
Dolofan, 1481 iun. Badea Zdlbdu (Zemldu), 1547 ian. 10dec. 8
Alb <din Runcu>, 1482 mart. 23 Oprea <din Sdldtruc>, 1548 ian. 10apr. 18
Dimitrie i Cega, 1482 iul. 13 Dan, 1548 mai 4iul. 2
Vtddislav, 1483 ian. 27mai 12 Idrea, 1548 MI. 11-1553 IA 20
V lad Arbdnas, 1483 iun. 1 Stanciu al Bengdi, 1554 mai 25-1557 nov. 20
Dediu, 1483 hm. 5 Bdrcan <din Tirnava>, 1558 febr. 11-1559
Vlddislav, 1483 dec. 3-1491 febr. 23 nov. 25
Stroe, 1491 sept. 3-1501 dec. 152 Stan cel Gros, 1560 mart. 6-1568 iun. 8
Bogdan <din Popesti>, 1502 mart. 9-1505 Stan <din Corbi>, 1568 iul. 19-1579 apr. 14
ian. 20 Dumitru <din Cepturi>, 1579 apr. 20-1584
Danciu Gogoasd-Craiovescu, 1505 iun. 2-1507 Ian. 8
iun. 9 Danciu <din Popesti>, 1584 febr. 5mart. 11
Harvat <din Grozesti>, 1508 iun. 16-1509 Teodosie <Rudeanu>, 1584 apr. 28sept. 24
lun. 19 Staico <din Bucov>, 1585 ian. 13mart. 25
Sibiu, 1509 nov. 3dec. 5 Pdtru <din Luciiani>, 1585 apr. 16-1591
Danciu Gogoasd-Craiovescu, 1510 apr. 24 mai 22
mai 1 Franfa, 1591 iun. 16dec. 29
Semca <din ,itoaia>, 1510 iun. 18-1512 Vasilie, 1592 ian. 15Ian. 16
ian. 8 Dumbravd, 1592 ian. 21
Rada Cdpdlind, 1512 mai 26-1520 iul. 14 Frania, 1592 ian. 28
Bamza <din Obislav>, 1520 aug. 6-1521
Dumbravd, 1592 febr. 4
nov. 30
3 Este marele sptar al lui Radu de la
Afumati.
1 Apar in do cumente fie unul din ei, fie cite 4 Este marele sp5tar al lui Vladislav.
doi, sau chiar toti trei impreund. 5 Dragomir mai apare sporadic In sfat
2 Cu Stroe impreun apare uneori pin la 1534, alturi de Draghici; probabil
Milco sptar. ca fost mare spAtar.
www.dacoromanica.ro
572 HOIERI1 DIN SFA11.11. DOMNESC AL TARII ROMINESTI
Vasilie, 1592 febr. 6 febr. 16 Miho <Racotd>, 1631 iul. 23-1632 iul. 11
Dima, 1592 febr. 18 Teodosie <Corbeanu-Buzescu>, 1632 nov. 21
Vasilie, 1592 mart. 1 iul. 15 1633 dec. 29
Franfa, 1592 aug. 27 Mihai Cofofeanu, 1634 ian. 6-1635 dec. 20
Barba Albtl, 1592 dec. 1 dec. 3 Preda Brtncoveanu, 1636 ian. 14-1644 dec. 20
Radu <Buzescu>, 1593 ian. 9aug. 18 Diicu Buicescu, 1645 ian. 8-1654 apr. 10
Dumitrache, 1593 oct. 25-1594 oct. 31 Hrizea <din Bogddnei>, 1654 apr. 25 dec. 29
Danciu <din Brincoveni>, 1594 dee. 13-1595 Pand Filipescu, 1655 ian. 5-1658 ian. 30
febr. 12 . . .1658 mai 26 iul. 25
Calold <din Lipov>, 1595 mart. 17iul. 24 Udriste, 1658 dec. 9-1659 iun. 12
Negrea, 1595 dec. 28-1599 sept. 22 Dumitru, 1659 aug. 30
Balea <din Cdrfuclesti>, 1599 dec. 28-1600 Nicolae, 1660 ian. 21
iun. 17 . .1660 ian. 25aug. 28
Ion, 1600 iun. 25 iul. 6 Pand Filipescu, 1661 ian. 9-1662 ian. 12
Balea <din Cdrfuclesti>, 1600 iul. 9 Leca, 1662 febr. 8
lanachi, 1601 ian. 26-1602 iun. 21 Toderwo Sturzea, 1662 mart. 16-1664 nov. 4
LeCa, 1602 aug. 12-1604 mai 16 Pand Filipeseu, 1664 nov. 27
Mtrzea, 1604 mai 17-1610 dec. 10 Draghici Cantacuzino-Margineanu, 1665 febr.
Cirstea, 1611 mart. 5-1613 dec. 29 17-1667 sept. 21
Leca <soful Grajdanei>, 1614 ian. 7-1615 Serban Cantacuzino, 1668 ian. 31-1672 ian. 5
dee. 7 Toader Sturzea, 1672 mart. 16-1673 aug.
Miho <Racold>, 1616 febr. 29iul. 8 Mihai Cantacuzino, 1674 febr. 11dec. 21
Pdruq, 1616 oct. 3-1618 mai 18 Lupaleo (Lupu) Buhuq, 1675 ian. 22-1677
Lupu <Mehedinfeanu>, 1618 aug. 20oct. 27 apr. 21
. . . 1618 nov. 13dec. 29 La/earache Ruset, 1677 mai 3-1678 nov. 18
Miho <Racold>, 1618 dec. 30-1620 iul. 22 Vintild <Corbeanu>, 1679 ian. 16 nov. 16
Necula <Calargi>,1620 sept. 17-1624 aug. 29 Mihai Cantacuzino, 1680 ian. 3 1681 nov. 29
Miho <Racotii>, 1624 oct. 1.0-1627 nov. 3 Constantin Brincoveanu, 1682 ian. 10-1686
Gorgan, 1628 febr. 3 int 6 dec. 15
Miho <Racotd>, 1628 iul. 15-1630 aug. 12 Iordache Cantacuzino, 1687 ian. 14-1689
Dumitrasco, 1630 aug. 26-1631 mart. 15 sept. 15
Pavlachi, 1631 apr. 15 iul. 15 Mihai Cantacuzino,1690 febr. 23 <chip 1700>
V. VISTIERUL
Mica Popsor, <1407> ian. 8-1415 inn. 10 Serban, 1439 sept. 8 1441 iun. 30
Serban, <1407> ian. 8 Radu, 1445 aug. 7
,5erban ;i Manciu, 1409 mai 11 Pahulea, 1450 ian. 2-1456 apr. 15
Dragon, <1409 1413 > oct. lova, 1458 mart. 5-1461 febr. 10
Mihail, 1421 nov. 21 1424 dec. 12 ; 1428 Lal, 1463 nov. 12-1467 ian. 15
iun. aug. Vlad, 1468 mai 18
Milef, 1422 oct. 23-1424 febr. 28 Vticu, 1469 ian. 17-1473 sept. 16
Neagu (Neagoe), 1428 sept. 10 oct. 7 Radea, 1475 iul. 15-1476 iul. 4
Milef, 1431 ian. 30 Cazan, 1478 apr. 3-1480 ian. 18
Stanciu, 1431 nov. 17-1436 iun. 25 Radu, 1480 nov. 7-1481 iun.
Radii, 1432 fan. 15 1445 aug. 7 Sucal, 1481 aug. 16
Coica, 1437 ian. 20-1439 aug. 2 Vlddislav, 1482 mart. 23
www.dacoromanica.ro
9 BOIERII DIN SFAIUL DOMNESC AL TARII ROMINESTI 573
Manea Negru, 1482 iul, 13-1484 apr. 24 Tudoran, 1583 sept. 10 oct. 9
Stanciu <din Crasna>, 1485 apr. 5 sept. 7 I anachi, 1583 oct. 29-1585 mart. 25
Staico, 1486 sept. 10-1491 febr. 23 Paraschiva, 1585 apr. 16mai 26
Tudor (Teodor), 1491 sept. 3-1502 mart. 9 Gherghe, 1585 inn. 19 nov. 6
Ca told, 1502 apr. 30-1509 inn. 19 Paraschiva, 1585 nov. 12-1586 dec. 17
Costea, 1509 nov. 3dec. 5 Miroslav <din Rtfou>, 1586 dec. 18-1589
Harvat, 1510 apr. 24 1514 iul, 14 iul. 19
Dumitru <din Veicdresti>, 1514 iul. 23 1521 Andrei, 1589 <aug.> 1591 mai 22
nov. 30 Andronie <Cantacuzino>, 1591 iun. 1 1592
Oancea, 1522 febr. 3-1523 apr. 4 mart. 28
-Capold, 1523 iul. 11-1525 aug. 181 Dan <Danitovici>, 1592 mai 15 iun. 17
Neagoe <fiat lui Socol>, 1525 febr. 10-1526 Andronie <Cantacuzino>, 1592 iul. 15
aug. 222 Stalachie, 1592 dec. 1 dec. 3
Hamza <din Obislav>, 1527 febr. 27 iul. 2 Pand, 1593 ian. 9 apr. 25
V ilsan <Furcovici>, 1527 iu1.19 1528 nov. 10 Barbd Alba, 1593 mai 18 aug. 18
Dragomir <din Pietrosani>, 1529 mai 12oct. Pangratie, 1593 oct. 25 1594 iul. 73
31 Malachi, 1594 aug. 17 oct. 31
Radii Furcovici, 1529 nov. 24-1533 apr. 26 Teodosie <Rudeanu>, 1594 dec. 13-1596
Staico al lui Plrvan, 1533 mai 27-1534 mai 23 sept. 23
Udriste <dirt Mdrgineni>, 1534 sept. 6-1545 Stoica (Stoichild) <din StrInzba>,1597 lan. 11
mart. 25 1599 sept. 224
Rarbu <din Pietrosani>, 1545 apr. inn. 6 Andronie <Cantacuzino>, 1599 dec. 28-1600
Conda, 1545 inn. 16-1546 ian. 29 iul. 95
Chirca, 1546 mai 23 iul. 5 Pand, 1601 ian. 26-1602 iun. 21
Glzerghe <din Pietrosani>, 1547 ian. 10 sept. Nica, 1602 aug. 12-1610 dec. 10
20 Stoica <din Strimba>, 1611 mart. 29mai 9
Drgltici, 1547 dec. 8-1548 apr. 18 Dediu, 1611 sept. 15-1615 nov. 10
Neagoe <din Peris>, 1548 mai 4-1552 iun. 2 Vasilie, 1615 nov. 14dec. 7
Crdciun, 1553 ian . 25 mart. 20 Necula, 1616 febr. 29 iul. 8
Neagoe <din Peris>, 1553 iul. 11 iul. 20 Stiriano, 1616 oct. 3-1617 dec. 8
Dragomir <din Orboesti>, 1554 mai 25-1557 Stoica <din StrImba>, 1618 ian. 9mai 18
nov. 20 Messer Mechea, 1618 aug. 20-1619 mai 4
Ctrstea, 1558 apr. 28-1559 nov. 25 Stoica <din Strimba>, 1619 mai 8-1620
Stanciu, 1560 mart. 6 apr. 20 mart. 25
laniu <din Dtrza>, 1560 inn. 30-1568 mai 25 . . . 1620 apr. 7mai 29
Badea <Bolosin din Bddesti>, 1568 iul. 10 Fiera <din Leurdeni>, 1620 iun. 1 iul. 22
1570 febr. 1 Asian, 1620 sept. 17-1621 aug. 7
Bratu, 1570 mart. 22 sept. 27 Hrizea <din Bdlteni>, 1621 sept. 1 1623
Dumitru <din Cepturi>, 1570 oct. 8-1574 oct. 8
aug. 7 Mihalache, 1623 oct. 15-1624 apr. 28
Mitrea <din Holdrani>, 1574 sept. 4-1578
iun. 30 3 In domnia lui Mihai Viteazul apare
Costandin <Frangopolo>, 1578 iul. 2 <1583> sporadic In divan ca vistier i Andronie la :
1593 nov. 23 ; dec. 20 ; 1594 febr. 25 ; iunk 6 ;
iul. 15 iun. 8 ; 1596 sept. 28 ; 1597 iun. 22 ; iul. 30 ;
lanache, 1583 sept. 5 sept. 6 este probabil vistier al doilea.
" PleacS cu Mihai Viteazul In Transilvania
1 Este marele vistier al lui Vladislav. 0 Moldova, ca mare postelnic.
2 Este marele vistier al lui Radu de la 5 Este marele vistier al lui Nicolae
Afumati. Pfitrascu.
www.dacoromanica.ro
574 BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARII RomINESTI 10.
Dumitrache <Cantacuzino>, 1624 mai 14 Bunea Vticu <GrddiVeanu>, 1653 tun. 11

mai 31 1655 febr. 15
Fiera <din Leurdeni>, 1624 mai 31 aug. 29 Plrvu din VIddoti, 1655 mart. 12-1658
VIad <Rudeanu>, 1624 oct. 10-1625 oct. 16 iul. 25
Buzinca <din Rddule#i>, 1625 nov. 20-1626 Stroe Fierdscu-Leurdeanu, 1658 dec. 9-1659
iun. 2 aug. 30
Trufanda, 1626 iun. 3 sept. 5 Pand Filipescu, 1660 febr. 6 aug. 28
Dumitraqco <din Bogridnei>, 1626 oct. 29 Maref Rajescu, 1661 ian. 28-1663 mai 2
1627 nov. 3 Dumitrafco, 1663 mai 9-1664 sept. 8
Trufanda, 1628 febr. 3mart. 6 Papa Greceanu, 1664 nov. 4
Dumitrafco <din Rogdaneb, 1628 mart. 10 Marq Bdjescu, 1664 nov. 27-1665 dec. 2
iun. 21 lanache Hartofilax (loan Cariofil), 1666, ian.
Trufanda, 1628 iun. 23 1629 aug 10 14-1668 nov. 20
Drunitraqco <din Bogddnei>, 1629 aug. 15 . . . 1668 dec. 1-1669 febr. 24
oct. 9 Hrizea <Caridi dirt Pope$1i>, 1669 apr. 22
oct. 31
lanache, 1630 ian. 8i un. 12 Papa Greceanu, 1669 nov. 14-1672 ian. 5
Dumitrafco <din Bogddnei>, 1630 Iul. 8 Erizea <Caridi din Popeqtb, 1672 ian. 20
iul. 29 1673 aug.
lanache, 1630 aug. 10-1631 mart. 15 Papa Greceanu, 1674 ian. 3mart. 28
DumitraFo, 1631 apr. 15 nov. 19 Vticu <Mogofescu-Grddiqteanu>, 1674 apr.
lanache, 1632 ian. 16iul. 11 29-1675 sept. 22
Radu Ndsturel, 1632 nov. 21-1633 febr. 8 Hrizea <Caridi din Popesti>, 1675 oct. 4
Gligorie <din Poenari>, 1633 mart. 15-1634 1679 dec. 15
apr. 29 Barbu Milescu <PIrlianu>, 1680 Ian. 3-1682
Dumitru Dudescu, 1634 mai 6-1636 nov. 11 dec. 6
Radu Cocordscu, 1637 ian. 8-1641 nov. 23 Statie <Socoteanu>, 1683 ian. 9-1685 mai 9
Stroe Fierdscu-Leurdeanu, 1641 dec. 24-1651 Cirstea Popescu, 1686 ian. 24-1690 aug. 11
febr. 25 Matei Ciorogirleanu, 1691 febr. 26-1693
Ghinea <Brdtdfanu?>, 1651 apr. 27-1653 nov. 26
mai 12 Serban Greceanu, 1694 ian. 18 <dup 1700>
VI. COMISUL
Stanciu, 1415 iun. 10 Macrea, 1475 iul. 15-1476 iul. 4

Dragomir, 1424 febr. 28dec. 12 Staico, 1478 apr. 3-1482 mart. 23
Caraja, <1426 mart. 24> Stanciu, 1483 ian. 27dec. 3
Stoica, <1428 > mai 25 1431 ian. 30 Alb, 1484 mart. 9-1488 apr. 17
7 atu, 1431 nov. 17 Danciu Gogoaqd-Craiovescu, 1489 apr. 25
Badea, 1437 ian. 20-1441 apr. 23 1503 iun. 11
Radu, 1445 aug. 7 Pirvu <din Ru;i>, 1504 iun. 15-1508 nov. 11
Manea, 1450 ian. 2-1456 apr. 15 Toader, 1509 iun. 19
lova, 1457 apr. 16 Diicu, 1509 nov. 3dec. 5
Gherghina, 1458 mart. 5-1461 febr. 10 Neagoe <Basarab>, 1510 apr. 24-1511 nov. 28
Neagoe, 1463 nov. 12-1465 nov. 5 Calotd, 1511 dec. 27-1512 Ian. 8
Mircea, 1466 iun. 8 1471 ian. 25 Hamza <dirt Gbislav>, 1512 mai 26-1520
Vlad, 1471 dec. 12-1473 sept. 16 iul. 14
www.dacoromanica.ro
II BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARII ROMINESTI 575
Bddica <Badea>, 1520 sept. 2-1521 nov. 30 Radu <Buzescu>, 1585 nov. 6-1591 mai
Diicu, 1522 febr. 3-1523 apr. 4 Radu <Florescu>, 1591 iun. 1-1592 aug. 27
Bddica <Badea>, 1523 iul. 11 1524 iul. 24 Tudor, 1592 dec. 1 1593 iul. 19
Radu al lui Danciu, 1525 febr. 10-1526 iul. fanache, 1593 aug. 18
121- Pand, 1593 sept. 1594 sept. 6
Neagoe al lui Drdghici, 1525 mai 30 aug. Radu <Florescu>, 1594 sept. 26 1599 dec. 28
182 Mandea, 1600 mai 15 Ia. 9 4
Draghici <al lui Stoican, din Margineni>, $lefan, 1601 ian. 26-1602 iun. 21
1525 sept. 8-1529 oct. 31 3 Rat Giurgi, 1602 aug. 12-1603 dec. 28
Radu, 1530 mai 22 Gligorie, 1604 apr. 12-1610 ian. 21
Danciu al lui Bogdan, 1530 iun. 25-1531 Costea Chehaia, 1610 apr. 3 dec. 10
dec. 17 Coci, 1611 mart. 29 mai 9
Staico Sintescu, 1532 apr. 23-1537 ian. 15 Bratu <din Uesti>, 1611 sept. 15-1616 iul. 8
Barbu, fiul lui Udrea, 1537 apr. 22-1539 Gligorie <din Poiana-Dtmbovifa>, 1616 oct.
mai 18 3-1617 oct. 20
Badea <Zdtbdu din Cotesti>, 1539 sept. 10 Lamba, 1617 dec. 8-1618 mai 18
1545 apr. Gherghe <din Mdgureni>,1618 aug. 20 oct. 27
Gher:ghe din Petrosani, fratele lui Toma banal, Gligorie <din Poiana-Dtmbovifa>, 1618 nov.
1545 mai 1546 iul. 5 13-1619 dec. 31
Diku, 1547 ian.. 10 <posibil 1546 aug. 9> Buzinca <din Rddulesti>,1620 ian. 11 iul. 22
1547 dec. 8 Goga, 1620 sept. 17-1621 aug. 7
Radu, 1548 ian. 10 apr. 18 Furtund Mihail, 1621 nov. 18 1623 aug. 14
Tatu, 1548 mai 4-1552 iun. 2 Bratu <din Uesti>, 1623 aug. 29-1626 dec. 30
V lad <din Drdgoiesti>, 1553 ian. 25 -/ mart. 20 Pavlachi <Caragea>, 1627 ian. 9 aug. <25>
Stanislav, 1553 lul. 11 iul. 20 Gligorie <din Poiana-Dtmbovila>, 1627 oct.
Vlad <din Dragoiesti>, 1554 mai 25-1557 20 nov. 3
nov. 3 Ramandi, 1628 febr. 9 dec. 31
Nan, 1558 apr. 28-1559 sept. 3 Diamandi, 1629 Ian. 3 sept. 16
Stan, 1559 nov. 25-1560 ian. 9 Conde, 1630 ian.. 8 febr. 10
Bdrcan <din Ttrnava>, 1560 mart. 6-1568 Buzinca, 1630 febr. 26-1631 ian. 10
apr. 3 Costandin, 1631 ian. 18 iul. 6
Azap, 1568 mai 7 iun. 8 Buzinca, 1631 iul. 15 1632 iun. 14
Vlad, 1568 iul. 19 1569 febr. 17 Vasile Paindur, 1632 iul. 10 iul. 11
Mitrea <din Hotdrani>, 1569 mart. 25 1574 .Nica, 1632 nov. 21-1633 febr. 8
aug. 7 Buzinca, 1633 mart. 15-1637 dec. 13
Bratu, <1574> sept. 1579 ian. 11 Radu Mihalcea <Ctridescu>, 1638 ian. 4 1655
Stan, 1579 mart. 10-1580 dec. 27 febr. 11
Radu <din Cepari>, 1580 dec. 30 1583 iun. 15 Badea <Comdneanu>, 1655 mart. 12 mai 11
Palm, 1583 sept. 5 dec. 10 Rada Mihalcea <Ctnclescu>, 1655 oct. 13 1657
Pavel, 1584 ian. 8 dec. 22
Balea, 1584 ian. 27 sept. 24 Manta <din CImpina>, 1658 mai 26-1659
Radu <Buzescu.>, 1585 ian. 13 mai 26 aug. 30
Mihalachi, 1585 iul. 6 oct. 22 Pavel Collea-Doiceseu, 1660 febr. 6 aug. 28
Constandin (fiul lui Radu mare armas), 1661
1 Este marele comis al lui Radu de la ian. 11-1663 iun. 17
Afumati.
2 Este marele comis al lui Vladislav.
3 AlterneazA In sfat, pin5 In 1526, cu 4 Este marele comis al lui Nicolae Pa-
Radu al lui Danciu. trajcu.
www.dacoromanica.ro
576 BOIERII DIN SFAr,J1, DOMNEsc AL TART! ROMINESTI 12
Papa <din Greci`t> , 1663 dec. 28-1665 aug. 30 Barbu Filianu, 1680 ian. 3 iul. 19
Gheorghe din Drgdneti, 1665 sept. 13-1667 Papa Buicescu, 1680 sept. 11-1683 mai 18
sept. 21 Tanasie Sdrdcinescu, 1684 mai 21 scpt. 15
Papa <din Greci?>,1668 ian. 31 1669 oct. 31 1685 iun. 2-1686 iun. 18
Ivalco Bdleanu, 1669 nov. 14-1670 mart. 25 $erban Ptrvulovici Cantacuzino, 1686 ian. 24
Stoian Florescu, 1670 mai 10-1672 ian. 5 1689 sept. 15
Matei Golescu, 1672 mart. 16-1673 aug. Costandin $tirbei, 1690 apr. 2-1692 iun. 15
Barba Milescu din Pktiani, 1674 ian. 3-1675 $erban PIrvulovici Cantacuzino, 1692 iul. 5
aug. 27
1696 dec. 11
Vlad Cocordscu, 1675 oct. 4-1677 dec. 30
Radu $tirbei, 1678 ian. 3 nov. 18 Radu Golescu, 1697 ian. 4-1700 iul. 4
Dumitraqco, 1679 ian. 16 nov. 2 Bunea GrddiVeanu, 1700 iul. <dupfi 1700>
VII. STOLNICUL
Bratel, <1407> ian. 8 $erban <din Izvorani>, 1522 febr. 3-1528

Zorza, <1409-1413> nov. 10
Berindei, <1409-1413 > oct. Manea, 1525 mai 30 ; aug. 19 1
Manea, 1415 iun. 10 1424 dec. 12 Badea Aiaz-Izvoranu <din Clejani>, 1529
Saru, <1426 mart. 24> mai 12 aug. 3
Bufaga, <1427> 1428 oct. 7 Vintild <din Corndieni>, 1529 oct. 31 nov. 24
Stan, 1430 sept. 16 Udrifte <din Mdrgineni>, 1530 mai 22
Cazan, 1431 ian. 30 Staico al lui Pkvan, 1530 iun. 25-1532 mai 28
Vlaicu, 1431 nov. 17 1436 bin. 25 Vintild <din Corndkni>, 1532 iul . 14dec. 2
Semen, 1437 ian. 20-1445 aug. 7 Staico al lui PIrvan, 1532 dec. 11-29
Neagoe, 1450 ian. 2-1453 oct. 4 Vintild <din Corndieni>, 1533 ian. 16-1535
Cirstea, 1456 apr. 15 aug. 20
Buda, 1457 apr. 16-1458 mart. 5 Dragu...- <din Orboefti>, 1535 aug. 30-1539
Toxaba, 1459 sept. 20 mai 18
Linart, 1461 febr. 10 Albu Rogoz, 1539 sept. 10-1545 febr. 28
Delco, 1463 nov. 12-1469 oct. 29 Conda, 1545 mai iun. 6
Piper, 1471 ian. 25-1473 sept. 16 $lefu, ,1545 sept. 14-1546 iul. 5
Dragomir, 1475 iun. 1-1476 iul. 4 Staico <din Corndkni>, 1547 ian. 10-1548
Peru, 1478 apr. 3-1480 ian. 18 apr. 18
Piper, 1480 nov. 7-1481 iun. Nedeko, 1548 mai 4-1552 iun. 2
Petru, 1481 aug. 16 Vlad, 1553 ian. 25mart. 20
Piper, 1482 mart. 23 Nedelco, 1553 iul. 11 iul. 20
Danciul Gogoad-Craiovescu, 1482 iul. 13 1488 Radu <din Boldeti>, 1554 mai 25-1557
apr. 17 nov. 20
Albu, 1489 apr. 25-1495 sept. 8 Chiriac, 1558 febr. 11 apr. 28
Dragomir Iworanu, 1496 apr. 14-1508 nov. 1 Ivancea, 1558 mai 11-1559 nov. 25
Ivan Cdlinescu, 1508 nov. 11 1509 iun. 11 Dumitru Ureche, 1560 mart. 6-1561 iul. 3
V laicu, 1509 nov. 3dec. 5 Ivancea, 1561 iul. 26-1562 mai 29
Ivan Cdlinescu, 1510 apr. 24-1512 ian. 8 lanache, 1562 iun. nov. 29
Barbu, 1512 mai 26-1513 oct. 24 Pand, 1563 apr. 2-1568 iun. 8
J Wan, 1514 mai 8-1521 nov. 30 1 Este marele stolnic al lui Vladislav.
www.dacoromanica.ro
13 BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARII ROPAINSTI 577
IvaFo <din Golefti>, 1568 iul. 19-1569 oct. 28 Gherghe <Caridi din Popefli>, 1631 apr. 15
Bratu, 1569 nov. 20-1570 febr. 15 nov. 19
Badea <Boloqin din Bddeti>, 1570 mart. 22 Nedelco <Boteanu>, 1632 ian. 16 iul. 11
1576 nov. 25 Stroe <Leurdeanu>, 1632 nov. 21 1633 febr. 8
!larval <din Room! de Sus>, 1576 dec. 30 Mihai Colofecmu, 1633 mart. 15 dec. 29
1582 iun. 2 Vasilie (Vasilache) Paindur, 1634 ian. 13
Danciu <din Popeqti>, 1582 iun. 4 1583 iun. 10 1638 nov. 30
Gherghe, 1583 sept. 5-1585 mart. 25 Socol din Corndleni, 1639 ian. 10-1641 iul. 9
lanache, 1585 apr. 16 Stroe <Fiera-Leurdeanu>, 1641 nov. 11
Mihalache, 1585 mai 26 nov. 23
Ion <din Cepari>, 1585 iul, 14 <posibil iul. 6 > Dumitrafco Filipescu, 1641 dec. 24 1644 dec.
oct. 22 20
Mihalache, 1585 nov. 6-1586 iul . 15 Mihnea, 1645 ian. 8 dec. 22
Vintild <din Cldteqti>, 1586 iul. 17-1588 Barbu Brddescu, 1645 ian. 4-1647 dec. 26
nov. 30 Dumitru Filiqanu, 1648 ian. 6-1649 sept. 7
Mihai <Viteazul viitorut domn>, 1588 dec. 1649 iul. 26dec. 20
12 1591 mai 22 Barbu Poenaru, 1650 ian. 1-1652 aug. 26
Dirna, 1591 iun. 1 1592 febr. 6 1652 sept. 22-1653 ian. 3
Toma, 1592 febr. 16 mart. 8 Burma <V ilcu-Grddiqteanu>, 1653 ian. 26
Dima, 1592 mart. 28 iul. 15 mai 12
Dimola, 1592 dec. 1 1593 ian. 25 Pand Filipescu, 1653 iun. 11 1654 mai 30
Stan, 1593 ian. 9 iun. 6 Chirca Rudeanu, 1654 iun. 6 1655 febr. 11
liaddrbal, .1593 ian. 15 iun. 14 1 Vasilie, 1655 mart. 12mai 11
Pond, 1593 iul. 19 Rada Fdrcdqanu, 1655 aug. 11 1657 dec. 22
Strbu <din Cerneti>, 1593 oct. 25 dec. 2 1658 ian. 30 iun. 3
Dragomir <f iul lui V laicu> , 1593 dec. 7 dec. 20 Badea, 1658 iun. 8 iul. 25
Strbu <din Cerneti>, 1594 ian. 4 oct. 31 Vasilie, 1658 dec. 9-1659 iun. 12
Stroe Buzescu, 1594 dec. 13-1600 iul. 9 Gheorghe, 1659 aug. 30
Preda <din Rumceni>, 1601 ian. 26-1602 Chirca Rudeanu, 1660 ian. 21 aug. 28
febr. 2 Mihai Argetoianu, 1661 ian. 9-1662 aug. 22
Gherghina, 1602 mai 1 iun. 21 Preda Poenaru, 1662 sept. 29-1664 nov. 4
Stroe Buzescu, 1602 aug. 12 oct. 4 Mihai Argetoianu, 1664 nov. 27
1602 dec. 23 1604 apr. 30 lordache <Pirgoveanu>, 1665 febr. 9dec. 2
Beircan <din Meripni>, 1604 mai 17-1610 Dumitraco Nicolae, 1666 ian. 7mart. 15
dec. 10 Gheorghe Ghetea, 1666 apr. 18-1669 febr. 24
Panait, 1611 mart. 29-1613 iul. 3 Pand Pdrdescu, 1669 apr. 22 1670 apr. 11
Mihalachi, 1613 oct. 9 1616 iul. 8 Ivaqco Bdleanu, 1670 apr. 13 1672 ian. 4
Gorgan, 1616 oct. 3-1618 mai 18 Preda Poenaru, 1672 mart. 16 1674 dec. 21
Mihalachi, 1618 aug. 20-1620 iul. 22 Constantin Cantacuzino, 1675 ian. 22 1677
Bartolomei (Vartolomi) Minetti, 1620 sept. 17 dec. 30
1627 nov. 3 Atexandru Alexeanu, 1678 ian. 3-1681 nov. 29
Dumitrache, 1628 febr. 3 1629 sept. 16 Iordache Cantacuzino, 1682 ian. 10 dec. 6
Mtwd <din Petroani>, 1630 ian. 8 1631 Diicu Serbdnescu-Cortoroprtu, 1683 ian. 9
mart. 15 mai 18
Alexandru Alexeanu, 1684 apr. 12 1686
1 Dimola, Stan si Haddrbal apar in dec. 15
divan alternativ, ca mari stolnici in domnia
lui Alexandru cel Rau. Existd opinia (D. Ple- Diicu Serbdnescu-Cortoropnu, 1687 ian. 14
sia) cd Stan si Haddrbal este aceeasi persoand. 1689 mai 7
37 C. 4336
www.dacoromanica.ro
Model Filipescu, 1689 mai 8-1690 iul. 6 Mihalcea Cindescu, 1693 tun. 11-1695 febr. 5
Pirvu Cantacuzino, 1691 febr. 26-1693 apr. 25 Radu lzvoranu, 1695 mart. 9 <clupa 1700>
VIII. PAIIATINICUL
Costea, <1407> ian. 8 Radu din Flocesti, 1532 aug. 16-1533 apr. 18
(Therghina, 1415 iun. 10 Danciu al lui Bogdan, 1533 ian. 16 ; febr. 7 :
Nan, 1424 febr. 28 <1424> nov. 10 febr. 12 2
Balea, 1424 dec. 12-1430 sept. 16 Radu, 1533 apr. 26 nov. 15 3
Balea i Radu, 1428 oet. 7 Radu Pasadia, 1533 nov. 15-1536 febr. 14
Balea, 1431 ian. 30 Stroe al lui Draghici <din Floresti>, <1536>
Bark!, 1431 nov. 17-1436 iun. 25 apr. 18-1539 mai 18
Miclea, 1437 ian. 20-1441 iun. 30 Stoica <din Bujorani>, 1539 sept. 10-1540
Neagu, 1445 aug. 7 dec. 9
Balea, 1450 ian. 2-1456 apr. 15 Cracca, 1541 febr. 6-1544 mai 20
.Milea, 1457 apr. 16 Radu <Pasadia>, 1544 iun. 2-1545 ian. 16
.Stoica, 1458 mart. 5-1459 sept. 20 Badea Zemlau, 1545 mai-1546 iul. 5
Oprisa, 1461 febr. 10 Dan, 1547 ian. 10 iun. 30
Ivan, 1463 nov. 12-1467 ian. 15 Craciun dirt Barsesti, 1547 dec. 8-1548 apr. 18
Vintila <Florescu>, 1468 mai 18-1473 sept. 16 Voico, 1548 mai 4 oet. 7
Balea, 1475 iun. 1 Stanislav, 1549 ian. 5-1552 inn. 2
Delco, 1475 iul. 15-1476 mai 8 Neagoe, 1553 ian. 25marl. 20
Radu <din lzvorani>, 1478 apr. 3-1480 ian. 18 Milco, 1553 iul. 11
Mircea Butcat, 1480 nov. 1482 mart. 23 Radu din Golesti, 1554 mai 25 1556 iul. 20
.Hirgola, 1482 iul. 13-1486 sept. 10 Lepddat, 1556 sept. 15-1557 nov. 20
Colfea, 1487 iun. 13-1488 apr. 17 Balomir, 1558 apr. 28 1561 aug. 6
Dunritru, 1489 apr. 25-1498 apr. 15 Manea, 1561 oct. 15-1567 iul. 2
.Radu al lui V MUM, 1498 iul. 19-1500 apr, 23 lonas, 1567 iul. 19 1568 iun. 8
Draghici, 1500 iul. 14 Gonfecc1568 iul. 19 1583 iul. 10
Badea <din Dobrusa>, 1501 mai 24 1509 Durnitru <din Popesti>, 1583 sept. 5-1585
iun. 19 mart. 25
Manea, 1509 nov. 3 Ianiu <din Boleasca>, 1585 apr. 16 mai 26
Radu, 1509 dec. 5 Ion <din Cepari>, 1585 iul. 6
Stanciu, 1510 mai 1-1512 ian. 8 Radu <din Cepari>, 1585 iul. 14 oct. 22
Draghici <Vintilescu din Floresti>, 1512 mai Ianiu <din Boleasca>, 1585 nov. 6 1586 iul. 7
26 1523 apr. 4 Vlad, 1586 iul. 10-1591 mai 22
Dragornir, 1523 iul. 11 sept. 12 Inas, 1591 iun. 1 dec. 29
Radu <Pasadia>, 1525 febr. 10-1526 iul. 12 Duca, 1592 ian. 15 iul. 15
Danciu al lui Bogdan, 1526 apr. 3-1527 lane, 1592 dec. 1 1593 mai 20
iul. 19 1 Dima <Dimola>, 1593 mai 18
Staico al lui Pirvan, 1527 sept. 9 1529 Dimola, 1593 iul. 19 aug. 18
nov. 24 Manta, 1593 sept. 1594 oct. 31
Opris, 1530 mai 22 &rban <din Coiani>, 1594 dec. 13 1600 iul. 9
Udriste <din Margineni>, 1530 iun. 25-1532
iul. 14 ; 1532 dec. 11 2 Poate fost mare paharnic.
3 Nu am putut stabili dacd acest Radu
. In 1526 apr.-iul., apare alternativ cu este cel din Flocesti sau Pasadia, sau poate
Radu Pasadia. un al treilea Radu.
www.dacoromanica.ro
15 BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARIl ROMINESTI 579
Gherghina, 1601 ian. 26-1602 apr. 12 1 Gheorghe Ghefea, 1658 mai 26-1659 iul. 26
Costandin <Roca>, 1602 mai 1-1603 iun. 26 lane Cantacuzino, 1659 aug. 30
Stanciu <din Brincoveni>, 1604 apr. 12-1611 Dragh(ci Cantacuzino, 1660 ian. 21-1663
sept. 8 iun. 17
Fisenfea, 1611 oct. 18-1612 febr. 15 Costandin, 1663 dec. 28-1664 apr. 27
I upu <Mehedinfeanu>,1612 apr. 20 1616 iul. 8 1664 aug. 11 nov. 4
Mirzea, 1616 oct. 3-1618 mai 18 Dreighici Cantacuzino, 1664 nov. 27
Vlad <Rudeanu>, 1618 aug. 20-1620 iul. 22 Badea <Vlddescu din Aninoasa>, 1665 febr.
Ion <din Paia>, 1620 sept. 17-1622 sept. 6 9dec. 2
Batiqte <Vevelb, 1622 nov. 12-1623 mart. 6 Necula Sofialdu, 1666 ian. 7 sept. 20
1623 mart. 16 iun. 12 Manolache, 1667 ian. 9sept. 21
Gorgan, 1623 iun. 15 oct. 8 Balasache, 16b8 ian. 31dec. I
Duinitraqco, 1623 oct. 15 1669 ian. 8 febr. 24
Ghcrghe Catargiul, 1623 nov. 10-1625 dec. 31 Gheorghe, 1669 apr. 22-1670 apr. 1
Apostol, 1626 ian. 10-1627 nov. 3 Vticu Mogoqescu -<Grddiqteanu>, 1670 apr.
Diamandi, 1628 febr. 3dec. 31 11-1672 ian. 4
Costandin, 1629 ian. 3sept. 16 Coruia, 1672 ian. 5-1673 aug.
Vasilie, 1630 ian. 8-1631 iul. 15 Vintild Corbeanu, 1674 ian. 3-1675 aug 27
Nedelco, 1631 iul. 23 nov. 19 Staico- <Bucqanu>, 1675 ocl. 4-1677 dec. 30
Neagu, 1634 ian. 16 iun. 14 Coruia, 1678 ian. 3 nov. 18
Para, 1632 iul. 10 iul. 11 Barbu Milescu, 1679 ian. 16nov. 2
Barbu <Brddescu>, 1632 nov. 21-1633 febr. 8 Durnitra,co Coleanu, 1680 ian. 3 dec 24
Vucina Strbu, 1633 mart. 15-1641 nov. 23 Barbu Bddeanu, 1681 febr. 4 nov. 29
Marco Danovici, 1641 dec. 24-1643 dec. 22 Statie <Golescu-Leurdeanu>,1682 ian. 10 dec. 6
Drdguin Deleanu, 1644 tan. 2-1650 apr. 18 Constantin Cantacuzino-Mdgureanu, 1683 ian.
1650 apr. 20oct. 20 9mai 18
Ilriza (Hrizica) <din Bogdanei>, 1651 febr. Papa Buicescu, 1684 apr. 12-1686 dec. 15
23-1653 iun, 11 Barbu Urddreanu, 1687 ian. 14-1690 marl. 8
Radu Staico-intescu din Popqti, 1653 sept. Cornea Brdiloiu-Drdgoianu, 1690 apr. 2-1695
3-1654 mai 30 febr. 5
Pand Filipescu, 1654 iun. 6dec. 29 Vergo, 1695 mart. 9-1697 iun. 17
Hriza (Hrizica) <din .Bogddneb, 1655 ian. 8 Scarlatache <Mavrocordab, 1698 ian. 15-1699
mai 11 ian. 3
Radu Mihail-Ttntdveanu, 1655 oct. 13-1638 1699 ian. 5 nov. 12
Ian. 30 &rban Cantacuzino,1700 ian. 5 luph 1700 >
IX. POSTELNICUL
Stoica, 1437 iul. 18 Draghici <al lui Stoica din Mdrgineni> , 1471
Maleuq, 1451 mart. 28 iul. ian. 25-1473 mai 17
Radu, 1451 sept. 30-1461 febr. 10 Drdghici <al lui Stoica din Mdrgineni> qi Cirsti-
Pdtru, 1458 mart. 5 ian <din Stdnceti> , 1471 dec.12 1472 iul. 28
Stan i Rada, 1467 ian. 15 Dimitrie Ghizdavdf, 1475 iun. 1-1476 iul. 4
Stan i Badea, 1469 ian. 17oct. 29 PiHitu i Petru, 1478 apr. 3sept. 9
Stanciu <din Crasna>, 1480 ian. 18
1 La 20 si 30 aprilie 1601 apare ca pahar- Vladislav, 1480 nov. 7-1481 iun.
nic : Ionasco. Ona, 1482 mart. 23
www.dacoromanica.ro
Co lfeai Rodea, 1482 iul. 13-1486 sept. 10 Badea si Cristian, 1525 iul. 24 ; 1526 apr. 1
Co lfea, 1483 mai 12-1485 apr. 5 Sahat f i Mdlai, 1525 aug. 18 4
Rodea f i Neagu, 1487 iul. 31-1490 apr. 12 Badea <Aiaz> si Dragu, 1525 sept. 11 ; 1525
Rada <Craiovescu> si Neagu, 1489 aug. 3 nov. 13
1493 iun. 15 Badea Aiaz f Mihnea <din Bddeni>, 1525
Neagu si Dragomir, 1490 iul. 26 oct. 23-1525 dec. 17 5
Radu <Craiovescu>, 1493 mai 30-1495 inn. Badea <Aiaz> si Dragu, 1526 inn. 7-1527
Radu <Craiovescu> si Dragomir, 1493 sept. iul. 19
10-1501 mai 24 Giura i Badea <Aiaz>, 1526 febr. 6
Neagu, 1495 sept. 8 Neagoe si Dragu, 1527 sept. 10
Neagoe <Basarab> i Dragomir, 1501 dec. Dragu i Mihnea <din Bddeni>, 1527 sept.
15-1504 sept. 13 10-1528 nov. 10
Rada si Neagoe <Basarab>, 1505 ian. 11 Badea Aiaz si Mihnea <din Bddeni>, 1528
mart. 26 oct. 28
Neagoe <Basarab>, 1505 iun. 2-1506 apr. 12 Radu <Pasadia>, 1529 mai 12 nov. 24
Neagoe <Basarab> f i Dragomir, 1506 mai 14 Badea Aiaz, 1530 mai 22
iun. 4 Staico Sintescu, 1530 iun. 25-1531 dec. 17
Neagoe <Basarab>, 1506 aug. 20 Radu Pasadia, 1532 apr. 23-1533 apr. 26
Radu si Neagoe <Basarab>, 1507 febr. 3-1508 Radu Pasadia si Badea Aiaz, 1532 aug. 16
iun. 6 Giura, 1532 mai 5
Neagoe <Basarab>, 1508 iun. 16-1509 iun. 19 Barbu Delcovici, 1533 mai 27-1534 mai 23
Marcea, 1510 apr. 24-1511 ian. 10 Badea Aiaz-lzvoranu, 1534 sept. 6-1541 aug. 13
Marcea, Radu si Plrvu, 1511 mart. 22 Stanciu al lui Benga, 1542 ian. 10 1545 febr. 28
Marcea, 1511 apr. 19-22 Dragomir, 1545 mart. 25 iun. 6
Marcea, Radu i Plrvu, <1511 > iul. 1-10 Dragomir, Radu si Tudosie <din Peris>, 1545
Marcea, 1511 iul. 10-1512 ian. 8 rnai 28
Radu i Stanciu, 1512 mai 26
Rada, 1512 iun. 23 sept. 29 4 Dr6gan, Petriman, Sahat si MSIai slut
Radu si Oancea, 1512 oct. 11 marl postelnici ai lui Vladislav.
Rada, 1513 mart. 23 5 Pentru o mai clarA prezentare a unora
Radu si Oancea, 1513 apr. 1 din marii postelnici din perioada 1489-1525,
Radu, 1513 oct. 24 dAm In notA si lista recapitulativ5 a lor :
Radu <Craiovescu>, 1489 aug. 3-1501 mai 24
Stroe f i Vladislav, 1514 mai 8-1516 ian. Dragomir, 1490 iul. 26 1506 iun. 4
23 1 Neagoe <Basarab>, /1501 dec. 15-1509 iun. 19
Neagoe <fiul lui Socol> si Luca, 1516 nov. 3 Radu, 1505 ian. 11 1513 oct. 24
Badea <Indica> si Neagoe <fiul lui Socol>, Marcea, 1510 apr. 24 1512 tan. 8
Pirvu, 1511 mart. 22 iul. 10
1517 iun. 3-1520 aug. 6 2 Oancea, 1512 oct. 11 1513 apr. 1
Neagoe <fiul lui Socol> si Danciu <al lui Stroe, 1514 mai 8 1516 ian. 23
Bogdan>, 1520 sept. 4-1522 febr. 3 3 Vladislav, 1514 mai 8 1516 ian. 23
Barbu st Danciu <al lui Bogdan>, 1523 apr. 4 Neagoe <fiul lui Socol>, 1516 nov. 3-1522
febr. 3
Drdgan, 1523 iul. 11-1525 apr. 19 Badea (Bddica), 1517 iun. 3 1520 aug. 6
Dragan f t Badea <Aiaz>, 1525 febr. 10 Danciu <al lui Bogdan>, 1520 sept. 4-1523
Petriman, 1525 mai 30 dui.> apr. 4
Petriman i Mdlai, 1525 iun. 10 Dretgan, 1523 iul. 11 1525 febr. 10
Badea Aiaz, 1525 febr. 10 1541 aug. 13
Petriman, 1525 mai 30 iul.
1 Stroe apare uneori singur. Mdfai, 1525 iun. 10 aug. 18
2 Apar In acte Impreuna, dar i separat. Mihnea <din Bddeni>, 1525 oct. 23 1528
a La fel. oct. 28
www.dacoromanica.ro
17 BOIERII DIN SFATUL DoMNESC AL TARII ROMINESTI 581
Radu si Tudosie <din Peris>, 1545 mai 28 Dumitrache Chirild, 1601 ian. 26-1602 iun. 21
in]. 4 Leca <soful Grdjdanei>, 1602 aug. 16 1610
Stan <din Bujorani>, 1545 sept. 24-1546 dec. 10
ian. 29 Fota, 1611 mart. 29-1613 apr. 16
.Radu, 1546 iun. 22 Bernad, 1613 apr. 20-1616 iul. 8 2
Ptrvu, 1546 ian. 30-1547 sept. 20 laniu (lanache) <Caragea>, 1616 oct. 3-1618
Dreighia, 1547 dec. 8-1548 apr. 18 mai 18
Frdfild, 1548 mai 7-1552 iun. 2 Necula <Catargi>, 1618 aug. 20-1619 oct. 13
Radu, 1553 ian. 25mart. 20 . . . . 1619 oct. 29-1620 iul. 22
Frdtild, 1553 iul. 20 Miranda, 1620 sept. 17-1623 oct. 8
laniu din Dtrza, 1554 mai 25-1557 aug. 23 Dirnitrache <Cantacuzino>, 1623 oct. 15-1625
Cernica, 1557 sept. 7oct. 9 apr. 7
Stanciu Dobrus, 1558 febr. 11-1560 act. 18 Costandin <Cantacuzino>, 1625 apr. 20-1627
Ivancea, 1560 nov. 22-1561 iun. 12 nov. 3
Dragan si Dragne, 1561 iu1.26aug. 6 Condilo, 1628 febr. 3-1629 sept. 16
Ivan Norocea <din Rdzvad>, 1561 oct. 24 1564 Alexandri, 1630 ian. 8-1631 ian. 18
ian. 8 Iovcea, 1631 febr. 5 iul. 6
Gheorma, 1564 mart. 31-1568 iun. 8 Dumitrasco <Spineanu>, 1631 iul. 15 nov. 19
Stoichila <din Modruzesti>, 1568 iul. 19-1579 Mario, 1632 ian 16 iul. 11
dec. 30 Costandin <Cantacuzino>, 163 nov. 21-1654
Danciu <din Popesti>, 1580 ian. 4-1582 apr. 25
mai 25 Eustratie <Leurdeanu>, 1654 apr. 28 dec. 29
Mtnea, 1582 iun. 6-1583 iun. 10 Danciu Ptrtianu, 1655 ian. 8-1656 iul. 30
.Staico <din Bucov>, 1583 sept. 5-1584 Neagoe Sdeuianu, 1656 aug. 11-1657 dec. 22
sept. 24 lordache Truranda, 1658 ian. 30 tun. 12
Udriste <din Dragoiesti>, 1585 ian. 13 mart.25 Eustratie <Leurdeanu>, 1658 fun. 30iul. 25
Cherghe, 1585 apr. 16mai 26 Alexandru, 1658 dec. 9
Paraschiva, 1585 iul. 6 nov. 6 Danciu, 1659 ian. 12 iun. 12
Gherghe, 1585 nov. 12-1586 dec. 17 Neagoe Suculanu, 1659 aug. 30
Paraschiva, 1586 dec. 18-1587 mart. 31 Badea <Vlddescu din Aninoasa>, 1660 ian.
lane <din Boleasca>, 1587 apr. 30-1590 21 aug. 28
mart. 25 Costea, 1661 ian. 9-1664 apr. 27
Gherghe, 1590 apr. 8 1591 mai 5 Badea <BdIdceanu>, 1664 aug. 26 nov. 4
lane <din Boleasca>, 1591 mai 22 Costea, 1664 nov. 27
Milted <Vileazul>, 1591 iun. 1 dec. 18 ,Serban Cantacuzino, 1665 febr. 9 1667 sept. 21
lane <din Boleasca>, 1591 dec. 29 1592 iul. 15 Mihai Cantacuzino, 1668 ian. 31-1672 ian. 5
Stanciu, 1592 dec. 1 1593 ian. 25 Stoia (Stoian), 1672 mart. 16-1673 aug.
Manta, 1593 febr. 3 aug. 18 Lafcarache, 1674 ian. 3-1676 mart. 15
Coci, 1593 oct. 25-1594 iul. 22 lordache Ruset, 1676 apr. 9-1678 nov. 18
Tudorachi, 1594 aug. 17 oct. 2 Stoia (Stoian), 1679 ian. 16 nov. 2
Preda <Buzescu>, 1594 oct. 4 Constantin Brtncoveanu, 1680 ian. 3 iun. 6
Ghergus, 1594 oct. 30 Ghincea <Rustea>-Vdleanu, 1680 iun. 18-1683
Radu <din Cepturoaia>, 1594 dec. 13-1595 mai 18
tun. 5 Cirstea Drdgescu, 1684 apr. 12-1688 mai 27
Preda <Buzescu>, 1595 iun. 12 1599 dec. 28 1 Dumitrasco Carainanldu, 1688 iul. 24 <dupS
Radu <din Cepturoctia>, 1600 ian. 14 iul. 9 1700>
1 E plecat cu Mihai Viteazul in Transit- 2 Bernad apare ca mare postelnic i Intr-un
-vania. doe. orig. din 8 dec. 1612.
www.dacoromanica.ro
582 BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARII ROmINESTI 18
X. CLUCERUL
Nedelco Boleanu, 1634 iun. 3-1637 mart. 15 Neagoe Sdcuianu, 1665 febr. 9-1666 scpt. 2()
. . . 1637 apr. 17dec. 13 Necula Jianu-Sorialdu, 1667 ian. 9sept 21
Buzinca, 1638 ian. 4-1639 oct. 22 Neagoe Sdcuianu, 1668 ian. 31-1669 febr. 24
Dragomir <din Filiasi>, 1639 oct. 25-1611 Gheorghe Ghefea, 1669 apr. 22-1670 apr. 1
iul. 9 Pand Pdrdescu, 1670 apr. 13-1671 Ian. 18
Socol <Cornedeanu>, 1641 nov. 16-1614 . . . 1671 febr. 14iul. 7
dec. 20 Gheorghe Ghefea, 1671 aug. 5-1672 ian. 5
Preda Brincoveanu, 1645 ian. 8-1652 apr. 30 Badea Bdldceanu, 1672 mart. 16-1673 aug.
Ghiorrna <Alexeanu>, 1652 iun. 30-1654 Tudoran din Aninoasa, 1674 ian. 3dec. 21
mai 30 Badea Bdldceanu, 1675 ian. 17aug. 27
Gherghe Bdleanu, 1654 iun. 6-1655 fcbr. 11 Coruia, 1675 oct. 4-1677 ian. 27
Chirca Rudeanu, 1655 mart. 12mart. 21 Ivasco Bdleanu, 1677 febr. 18dec. 30
Barba Poenaru, 1655 mart. 26-1656 iun. 17 Stoia (Stoian), 1678 ian. 3 nov. 18
Diicu <Buicescu>, 1656 sept. 8-1657 aug. 18 Coruia, 1679 ian. 16dce. 15
. . . 1657 nov. 22dec. 22 Vlad Cocordscu, 1680 ian. 3 apr. 1
Eustratie Leurdeanu, 1658 apr. 30iun. 12 Stoia (Stoian), 1680 mai 10-1682 dec. 6
Radu Mihalcea <Cindescu>, 1658 iun. 30 Barba Bddeanu, 1683 ian. 9nov. 12
iul. 25 Ghincea <Rustea>-Vdleanu, 1684 , apr. 12
Diicu <Buicescu>, 1658 dec. 9-1659 iun. 12 1687 ian. 14
Mihai <Argetoianu>, 1659 aug. 26aug. 30 Alexandra Alexeanu, 1687 marl. 18-1689
lorduche, 1660 ian. 21 apr. 17 mai 7
Gheorghe Ghelea, 1660 aug. 2-1661 mart. 27 Diicu Serbdnescu-Radeanu, 1689 iun. 8 1692
Co (tea Doicescu, 1661 apr. 15sept. 6 iun. 15
Rodeo Chihaia <Bueanu>, 1661 oct. 1-166 1 Constantin tirbei, 1692 iul. 5-1695 mart. 9
apr. 27 Constantin Ciorogirleanu, 1695 apr. 25-1697
Collea Doicescu, 1664 aug. 11 nov. 4 apr. 1
Badea Chiliata <Bucsanu>, 1664 nov. 27 Vergo, 1698 ian. 15<duph 1 700>
XI. SLUGERUL
Draglzici (Draghicean), 1655 ian. 10ian. 16 Curtache, 1668 febr. 9nov. 20

Miinea, 1655 mart. 26-1656 dec. 23 Vilcu Mogosescu <Grddisteanu>, 1669 apr. 23
Tdnasie, 1657 ian. 9dec. 17 1670 mart. 25
Mihai Harjatoianu, 1658 mai 26iul. 10 Pdtrasco, 1670 apr. 11 iun. 10
Dragoi, 1658 dec. 9 Preda Urddreanu, 1670 aug. 14-1672 ian. 4
Vddislcw din Belcini, 1659 iun. 12aug. 30 Matei <Rudeanu ?>, 1672 mart. 19 iun. 29
Papa <Buicescu>, 1660 mart. 20-1662 febr. 8 Papa <din Greci>, 1672 iul. 1-1673 mart. 24
Pdtru, 1662 mart. 16oct. 30 Vlad (VIdduf) Bengescu, 1673 apr. 15iun. 22.
Papa < din Greci>, 1663 apr. 1 apr. 28 Barba Filisanu, 1674 ian. 3-1675 ian. 23
Vddislav din Belcini, 1664 ian. 8nov. 4 Diicu Cortorosanu-Rudeanu, 1676 ian. 29
Papa <din Greci>, 1664 nov. 27 mai 17
Ivasco, 1665 ian. 9dec. 2 Vasilache, 1676 iun. 2-1677 iun. 5
Badea <Bdldceanu ?>, 1666 ian. 7sept. 20 Ghincea <Rustea>-Vdleanu, 1678 ian. 3
Matei Rudeanu, 1667 apr. 19aug. 30 nov. 18
www.dacoromanica.ro
19 BOIERII DIN SFATUL DOMNESC AL TARII ROMINESTI 58 3
Nica, 1679 febr. 7 iun. 14 Constantin Stirbei, 1688 mart. 7

Statie (Istratie) <Leurdeanu>, 1681 mai 5 Cornea Briiiloiu, 1688 aug. 22 nov. 1
iun. 25 Constantin Stirbei, 1689 ian. 26-1690 mart. 8
Gheorghild Dudescu, 1681 mai 1-1682 iul. 27 Matei Ciorogirleanu, 1690 apr. 9 iul. 6
Mihalcea Mihdlcescu, 1683 mart. 22-1686 Constantin Cioroglrleanu, 1691 iun. 20-1695
ian. 24 febr. 5
Stefan Cioranu, 1686 apr. 9-1688 mart. 6 Iorga, 1695 nov. 14 <dupil 1700>
XII. PITARUL
Necula, 1655 ian. 12 ian. 16 Ignatie, 1676 ian. 30-1677 ian. 27

Colfea, 1655 mart. 26dec. 25 Durnitra1co, 1677 febr. 18 nov. 27
Necula Glogoveanu, 1656 febr. 1-1657 dec. 17 Ptraqco Urziceanu, 1678 ian. 3 nov. 18
Vadislav din Belcini, 1658 mai 26dec. 9 Diicu Cortoroqanu-<Rudeanu>, 1679 febr. 7
Gheorghe Mihalcea, 1660 mart. 20apr. 17 1680 ian. 10
Ivaqco < Belleanu ?>, 1660 aug. 2 aug. 25 Mihul Bral4an, 1680 ian. 27-1681 iun. 25
Stoia (Stoian) Capichihaia, 1661 ian. 9-1669 Mihalcea (Cindescu), 1682 ian. 10 scpt. 21
febr. 24 Stroe Leurdeanu, 1683 mart. 22-1686 apr. 12
Tudoran <din Aninoasa>, 1669 apr. 22 oct. 31 Durnitralco Poenaru, 1686 iun. 20-1689 mai 7
Coruia, 1669 nov. 14 1672 ian. 4 Preda Brald.yanu, 1689 mai 15 1690 iu I. 6
Staico <Bucqanu-Meri.Fanu>, 1672 mart. 16 Battu Izvoranu, 1691 febr. 26-1692 febr. 24
1673 aug. Mihalcea Cindescu, 1692 mart. 8-1693 mai 23
Pddure Crefulescu, 1674 ian. 3 iul. 4 Barlou Ftirc4anu, 1693 iul. 5-1694 mai 10
Papa <din Buice0i>, 1675 Ian. 23 apr. Costandin Corheanu, 1694 iun. 8 iurni 1700>
www.dacoromanica.ro
Redactor de carte: MARCO LIVIII
Tehnoredactor: POPESCIT IOANA
Vat la cities 22.10.1960. Bun de tipar 04.02.1961. Apdrut 1961,

Tirai 1350 at. Hirtit semivelind 65 0.0. Format 161700 x1000. Colt
editoriale 56,03. Colti de Liver 36,50+10 pliante lipo. 44. 00100711960.
C. Z. pentru biblioteci mart: 9 (498) .13:178 (082).
C. Z. Denims bibliolecti mici: 9 (B) 413: 17, (082).
Intreprinderea poligrafia nr. 2, strada Brezoianu nr. 23 25-

Bucureeti, R.P.R.. comanda nr. 4336
www.dacoromanica.ro
ER ATA
Pa gina rindul In loc de : se va citi : din vina :
99 nota 2 15 de jos legAturile legaturile editurii

167 2 de sus 1582 1581 autorului
212 13 de jos 1774 1770 ,2
229 18 de sus ridicole ridicate Pt
240 26 haibarac baibarac 0
285 16 de jos carAusi se Inteleg cArdusi din Iasi 0
se Inteleg
306 15 de sus feuilles fruits editurii
329 15 de jos romlnilor rumlnior Pt
414 19 de sus petinus petimus autorului
482 8 de jos birnici bir, nici editurli
545 13 de sus teluri toluri autorului
570, coloana 2 19 pp pp 1658 ian. 3 1658 iun. 3 tf
573 PP 1 7 PP PP Harvat Harvat (din tP
Grozesti)
576 1 24 de jos Cazan Cazan (al lui 0
Sahac)
576 ft 2 11 de sus 1700 iul. 1700 sept. 4 0
577 >, 2 14 $.1 pp 1645 ian. 4 1646 ian. 4 PP
577 PP 2 15 pp pp 1649 sept. 7 1649 apr. 15 PO
577 /P 2 16 0 , 1649 iul. 26 1649 mai 5 0

1546 ian. 30 1546 iun. 30
581
583
tf
f1
1
1
6 fl
4 , ,
ft
1681 mai 1 1682 mai 1
0
PP
e. 4386 Btudll. ef. materlale de letorle media. IV (1900)
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro Lei 26,30

Studii Si Materiale Istorie Medie 04 (1960)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studii Si Materiale Istorie Medie 04 (1960)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studii Si Materiale Istorie Medie 04 (1960)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

D. MIOC, ST. STEFANESCU

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE

documentelor interne ale Tarii Romlneti din veacurile XIV XVII . . . 63

Moldova i Tara Romlneasa 307

C. C. GIURESCU, Despre lupta de la Soci ....... .

ED ITURA ACADEMIEI REPUBLICII POP ULARE ROMINE

I. SABAU, Contributions a l'tude de la circulation montaire en Transylvanie

moitie du XVIe siecle et la premiere moitie du XVIIe . . . . . . . 223

EDITIONS DE L'ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE

IIMATEJIbCTBO AHAAEMI/H PYMIDIHCHOH HAPOAHOH PECIWEJII/ ICH

Subiectul prezentului studiu 11 constituie circulatia monetarA in

In prima jumatate a secolului al XIV-lea, dezvoltarea feudalismului

Mu lt timp tehnica de cultivare a pamintului s-a mentinut la un nivel

Pentru bogatia animala, a Transilvaniei in aceasta, epoca, sint sem-

din ce in ce mai mult de agricultura, iar mestesugarii se string In locuri

La 20 august 1331, Carol Robert poruncete dregkorilor din Tran-

Dezvoltarea circulatiei mdrfurior a avut ca urmare dezvoltarea

Banii, spune Marx, 10 au originea In Insa0 marfa" 1 0 toata cir-

Dezvoltarea schimbului, a relatiilor de marfa-bani, in epoca de care

Moneda unitara de baza in evul mediu a fost marca. Reprezentind.

Una din acestea a fost marca de Transilvania. Ea insavi avea nume

Marca de Transilvania a fost mai mica decit marca de Buda, care

Cit priveste monedele divizionare, de plata, primii bard batuti in

da intr-un simbol al continutului slu metalic oficial..." 1 in felul acesta :

1 K. Marx, Capitalut, vol. I, ed. a III-a, Bac., ESPLP, 1958, p. 157.

mai mune camari insarcinate cu baterea monedelor. 0 asemenea camara a,

turarea banilor de aur sub Merovingieni, In secolul al VIII-lea, i rspin-

1 Mihalevskil, op. cit., I, p. 132.

de Alba 1, de Bistrita 2, de Sibiu 3, de Sebes ; marcl de Buda 5 ; fer-

Ibidem, p. 123, 134, 138, 141.

gint 1; chula qi 2; one quin3 ; marcg de aur ; imperial de aur ; dinar

numita tot acolo onequi" (onequium), 1ntilnit o data in satul Filpi

reste deivoltgrii sale economice deosebit de inaintate i rolului impor-

grosul erau monede de valoare permanenta. Dinarii si obolii se

Dezordinea a fost m'aritl de urcarea neasteptata a pretului aurului

toriul. Transilvaniei : 3 florini, In 1332 la Spring1 (raion. Sebe, reg. Hune-

in 1341, moia Firmini (raion. Zalau) a fost zalogita pentru 60 de-

Pe baza materialului documentar existent, se poate urmari circu-

obligatii p14i cheedsii 1, cheltuieli 2 etc. Spre deosebire de perioada

rascumpararile In bani ale singelni, prizonierilor, robilor etc., si care

In 1334, e amintit 1 cal cu care s-a platit o parte, 4 marci, dintr-o

animale i produse agricole. Pretul argintului in raport cu evul mediu a

De alt6 parte insa., dezvoltarea relatiilor de marfl-bani a intensificat

in unele cazuri, vinzArile se fac in bani i In natufa, in valori mobile

Pagubele sint platite de asemenea intr-o masura mai mare ca pin/

Alaturi de plata serviciilor in natural sau de plata mixta, in bani

un rol important sub forma de tezaur privat. Pe masura patrunderii

1 Mihalevskii, op. cit., I, p. 106.

acorda cleat pe garantie. Pgmintul constituia garantia cea mai sigura.

in fiecare an, drept dare de pgmint, o marc i jumg"tate de argint

Tinind seama de dezvoltarea productiei si a schimbului de mgrfuri,

0 dovadg a cresterii circulatiei monetare si a nevoii de bani este si

ca in procese Impricinaii prefera plata in bani pamintului oferit 5.

1 Doc. prio. ist. Rom., C, XIV, vol. I, p. 68.

Uneori, imobilele sechestrate pentru g1oab5 erau vindute de jude-

prepozit de Arad, care, hind bolnav pe and se afla la invAtgtura la Nea-

Una din urnagrile cele mai importante ale intensificarii circulatiei

I Doc. priv. ist. Rom., C, XIV, vol. II, p. 47.

Alaturi de darea anual in bani, in primli ani ai secolului al XIV-lea