Femeia din Orient Express, de Lindsay

Editura Nemira lansează Femeia din Orient Express, de Lindsay Jayne

Ashford, în colecția Damen Tango.
Romanele scriitoarei Agatha Christie au fascinat milioane de cititori de-a
lungul anilor, dar viața ei nu este deloc mai puțin fascinantă. Femeia din
Orient Express este povestea călătoriei tinerei Agatha spre Bagdad,
presărată de secrete și mistere.
Dezorientată din cauza unei căsnicii nefericite, Agatha Christie se travestește
și urcă în Orient Express. Dar, spre deosebire de Hercule Poirot, faimosul ei
detectiv, ea nu poate dezlega misterele călătoriei. Trenul își urmează
drumul, pasagerii prind chip, trecutul îi însoțește neîncetat. Și mai ales
pasagerele au ceva de ascuns. Prizoniere în nefericirea lor, toate femeile
cunoscute în Orient Express își păzesc strașnic secretele. Însă, pe măsură ce
trenul care se îndreaptă spre Orientul Mijlociu încetinește viteza, viețile lor
paralele ajung să se intersecteze.

Roman în care literatura de atmosferă se întâlnește cu suspansul și mizează

pe complexitate emoțională, Femeia din Orient Express pune sub lupă
legăturile dintre femei, forța suferinței și puterea secretelor.
Lindsay Jayne Ashford și-a petrecut copilăria în Wolverhampton, Marea
Britanie. Este prima femeie care a absolvit Queens’ College, Cambridge, în
istoria de 550 de ani a instituției. S-a specializat în criminalistică și a fost
reporter BBC înainte de a deveni jurnalist freelancer și de a scrie articole în
diverse reviste și ziare. Primele ei cărți au fost romane polițiste, după care s-
a îndreptat spre romanul istoric, publicând The Mysterious Death of Miss
Jane Austen. Cele mai recente volume ale sale, The Color of Secrets și The
Woman on the Orient Express, îmbină ficțiunea cu istoria din prima parte a
secolului XX. Are patru copii și locuiește când într-o casă cu vedere la mare
de pe coasta de vest a Țării Galilor, când la o mică fermă din Sierra de Los
Filabres, Spania. Când nu scrie, face voluntariat la Save the Children, caiac
și plimbări cu terrierul Milly.
 Femeia din Orient Express, de Lindsay
Jayne Ashford (fragment)
Putem fi bântuiți de cei care încă nu au murit? În săptămânile care au urmat
divorțului Agathei de Archie Christie, o parte din el părea să o urmeze ca o
fantomă peste tot. Când stătea singură în casă, îi auzea pașii pe scări. Când se
trezea noaptea, îi simțea greutatea corpului în pat. Când deschidea șifonierul,
simțea parfumul familiar de săpun de bărbierit și țigări, deși hainele lui nu mai
erau acolo de multă vreme. Ca și când simțurile ei ar fi conspirat să o facă să-și
piardă mințile.
Călătoria cu Orient Express a fost o încercare de a alunga fantoma lui Archie.
Le-a spus tuturor, inclusiv sieși, că era doar o vacanță. Dar, pentru prima dată
în viața ei, călătorea în străinătate singură. Tot ce urma să facă în următoarele
două luni avea să fi e în întregime alegerea ei. Urma să afle dacă era capabilă.
Dacă suporta să fi e singură. Agatha știa cât de norocoasă era, dat fiind că avea
bani – și timp – pentru această evadare. Tocmai îi predase editorului varianta
finală a Misterului celor șapte cadrane, așa că nu era nevoie să rămână în Anglia
și să se apuce de romanul cu numărul zece. Planul inițial era să navigheze spre
Indiile de Vest și Jamaica, dar, cu doar câteva zile înainte de plecare, ceva a
făcut-o să se răzgândească.
Se afla la o cină festivă în Mayfair, unde fusese invitată, și a fost cât pe ce să
plece după câteva minute de la sosire, din pricina unei conversații pe care o
auzise fără să vrea. În timp ce se serveau băuturi în sera gazdei, o femeie de pe
cealaltă parte a unei ferigi gigantice a pronunțat numele Agathei. Alte două voci
feminine i s-au alăturat, exprimându-și uimirea.
– Da, a șoptit prima. Sigur este ea.
– Cea care și-a înscenat moartea?
– Și a pretins că și-a pierdut memoria?
Agatha s-a apropiat de trunchiul ferigii, dorindu-și să intre în pământ.
– Se spune că a făcut-o doar ca să vândă mai multe cărți.
După o pauză, a adăugat:
– Am citit un articol – cred că în Daily Mail – în care se afirmă că pentru polițiștii
care au căutat-o, contribuabilii au scos din buzunar mii de lire.
– Pentru soț îmi pare rău.
– Ah, dar se zice că avea o amantă!
– Mă întreb de ce a ales să dispară într-un orășel de care nu știa nimeni?
– Habar n-am. Dar sunt șocată că are tupeul să scoată nasul în lume după o
asemenea tărășenie!
Agatha a vrut să fugă, dar era lume peste tot. A reușit să treacă prin hol,
ținându-și capul în pământ. Dacă ar fi putut să ajungă la ușa de la intrare, fără
să dea nas în nas cu gazda, ar fi plecat neobservată. Dar, când traversa holul,
cineva care cobora pe scări a strigat-o:
– Doamnă Christie!
S-a întors și a văzut un bărbat înalt, cu părul cărunt, zâmbindu-i, în timp ce
scotea ceva din buzunarul sacoului. Nu l-a recunoscut.
– Sunteți amabilă să-mi dați un autograf?
Agatha l-a privit suspicioasă.
– Pentru mama. Este la pat acum și vă îndrăgește cărțile nespus. Va fi foarte
încântată să aibă un exemplar cu autograf.
Era Secretul de la Chimneys. În timp ce flutura din mână ca să se usuce
cerneala, i-a mărturisit că și lui îi făcuse mare plăcere să o citească. Înainte să-
și dea seama, erau îndemnați să intre în sufragerie, unde, din fericire, a fost
așezată între el și gazdă. I-a spus că lucra în armată și că era cantonat în Irak.
De îndată au început să discute despre subiectele din ziare, despre noile
descoperiri făcute la Ur de Leonard Woolley și despre comorile scoase la iveală.
– Mereu am fost fascinată de arheologie, a spus ea. Te invidiez că locuiești
acolo. Mi-ar plăcea enorm să vizitez Bagdadul.
– O, trebuie neapărat să mergi acolo! a zis el. Poți ajunge cu Orient Express-ul.
Cuvintele lui au avut un efect aproape magic. S-a trezit povestindu-i cum
văzuse trenul acesta în copilărie și observase neobișnuitele livrele albastru-aurii,
când mama ei o dusese să locuiască în Franța, înainte de război. Privise bărbații
și femeile care mergeau pe peron, cu chipuri extatice, salutați de stewarzi
imaculați, care stăteau în poziție de drepți lângă fiecare vagon. Văzuse cutii cu
stridii, scânteind în gheață, spinări întregi de porc atârnând în cârlige și
cărucioare pline cu toate fructele posibile, care erau încărcate în tren.
Așa că, a doua zi după cina festivă, Agatha s-a dus la Cook’s și și-a anulat
biletul spre Caraibe. A fost nevoie de mai puțin de o săptămână să obțină vizele
pentru Siria și Irak, iar în weekend se îmbarca deja în trenul care avea să
pornească în prima parte a voiajului, de la Londra la Dover.
Femeia din Orient Express, de Lindsay Jayne Ashford, Editura
Nemira, 2018, trad. Mihaela Sofonea, col. Damen Tango